DECIZIE nr. 484 din 9 noiembrie 2004referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorAurelia Popa - procurorCristina Toma - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul reglementează procedura de judecată, precum şi posibilitatea exercitării căilor de atac. Astfel, în anumite situaţii, acesta poate să prevadă o singură cale de atac sau poate chiar elimina total posibilitatea exercitării căilor de atac. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.783/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că reglementarea legală, consacrând caracterul irevocabil al încheierii prin care instanţa îl obligă pe debitor să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, încalcă în mod flagrant dreptul la apărare al debitorului. Dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă deschid astfel calea arbitrariului, nemaiexistând posibilitatea ca o încheiere nelegală să poată fi îndreptată pe calea controlului judiciar.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că prevederile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă reprezintă o garanţie a bunei desfăşurări a executării silite, prin care se încearcă evitarea tergiversării acestei proceduri. Întrucât legiuitorul a avut intenţia clară de a limita în timp întinderea procedurilor execuţionale şi de a anihila eventualele abuzuri ale debitorilor în detrimentul creditorilor, dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie.Mai mult, legiuitorul poate limita sau înlătura total posibilitatea utilizării căilor de atac, în anumite împrejurări expres prevăzute de lege, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune ca, în toate situaţiile, părţile să beneficieze de toate sau chiar de o cale de atac.În concluzie, instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că norma conţinută de art. 580^3 din Codul de procedură civilă, concepută de legiuitor ca o măsură de evitare a tergiversărilor în faza executării silite, constituie în ansamblul ei expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 126 alin. (3) şi de art. 129, referitoare la reglementarea procedurii de judecată şi a căilor de atac. Textul de lege criticat nu contravine nici principiului liberului acces la justiţie sau dreptului la apărare, întrucât, aflat în faza executării obligaţiei consemnate în titlul executoriu, debitorul a avut posibilitatea de a formula apărări de fond şi de a parcurge căile de atac prevăzute de lege.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conferind caracter irevocabil încheierii instanţei de judecată, nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime. Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la căile de atac prevăzute de lege, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, competenţa instanţelor, procedura de judecată şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 129/1995 şi Decizia nr. 102/2000.Prin urmare, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale ridicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 129 din Constituţie, care au următorul conţinut:- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Reglementarea criticată se subsumează Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secţiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind dreptul la apărare, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma_____________
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorAurelia Popa - procurorCristina Toma - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul reglementează procedura de judecată, precum şi posibilitatea exercitării căilor de atac. Astfel, în anumite situaţii, acesta poate să prevadă o singură cale de atac sau poate chiar elimina total posibilitatea exercitării căilor de atac. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.783/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că reglementarea legală, consacrând caracterul irevocabil al încheierii prin care instanţa îl obligă pe debitor să plătească în favoarea statului o amendă civilă stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, încalcă în mod flagrant dreptul la apărare al debitorului. Dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă deschid astfel calea arbitrariului, nemaiexistând posibilitatea ca o încheiere nelegală să poată fi îndreptată pe calea controlului judiciar.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază că prevederile art. 580^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă reprezintă o garanţie a bunei desfăşurări a executării silite, prin care se încearcă evitarea tergiversării acestei proceduri. Întrucât legiuitorul a avut intenţia clară de a limita în timp întinderea procedurilor execuţionale şi de a anihila eventualele abuzuri ale debitorilor în detrimentul creditorilor, dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie.Mai mult, legiuitorul poate limita sau înlătura total posibilitatea utilizării căilor de atac, în anumite împrejurări expres prevăzute de lege, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune ca, în toate situaţiile, părţile să beneficieze de toate sau chiar de o cale de atac.În concluzie, instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că norma conţinută de art. 580^3 din Codul de procedură civilă, concepută de legiuitor ca o măsură de evitare a tergiversărilor în faza executării silite, constituie în ansamblul ei expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale prevăzute de art. 126 alin. (3) şi de art. 129, referitoare la reglementarea procedurii de judecată şi a căilor de atac. Textul de lege criticat nu contravine nici principiului liberului acces la justiţie sau dreptului la apărare, întrucât, aflat în faza executării obligaţiei consemnate în titlul executoriu, debitorul a avut posibilitatea de a formula apărări de fond şi de a parcurge căile de atac prevăzute de lege.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conferind caracter irevocabil încheierii instanţei de judecată, nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime. Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la căile de atac prevăzute de lege, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, competenţa instanţelor, procedura de judecată şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 129/1995 şi Decizia nr. 102/2000.Prin urmare, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale ridicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 129 din Constituţie, care au următorul conţinut:- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."De asemenea, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Reglementarea criticată se subsumează Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, consacrată executării silite a obligaţiilor stabilite printr-un titlu executoriu, constituind Secţiunea a IV-a referitoare la executarea silită a obligaţiilor de a face sau de a nu face. Finalitatea acesteia este evidentă şi constă în determinarea debitorului rău platnic de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, tinzând la tergiversarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă imperativă a executării silite.Aşa fiind, ar fi ilogic şi contrar finalităţii urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie supusă unor căi de atac. Consacrarea caracterului irevocabil al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, aşa cum Curtea a statuat în mod constant, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate căile de atac şi, deci, la toate gradele de jurisdicţie, legiuitorul fiind suveran în a limita, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, un atare acces.Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind dreptul la apărare, precum şi cu reglementările internaţionale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 580^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Omniasig" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.783/2004 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma_____________
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari