DECIZIE nr. 383 din 30 septembrie 2004referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004
Ion Predescu - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorFlorentina Baltă - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal se prezintă părţile Ion Boncilică şi Maria Boncilică, personal şi asistaţi de avocat Athena Piceauă, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Apărătorul părţilor prezente solicită Curţii respingerea excepţiei, apreciind motivele invocate de autorul excepţiei ca fiind lipsite de temei juridic.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.013/2004, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că art. 581 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, este neconstituţional, întrucât încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dreptul la apărare, dreptul la proprietate, precum şi condiţiile în care poate fi restrânsă exercitarea acestor drepturi.Judecătoria Buftea apreciază că textele de procedură oferă suficiente garanţii în vederea ocrotirii dreptului la apărare. Se observă că, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu se rezolvă în fond litigiul dintre părţi, nu se creează o situaţie definitivă, iar, datorită acestui caracter provizoriu, partea nemulţumită de măsura dispusă se poate adresa justiţiei pe calea dreptului comun. Aşa fiind, această procedură specială nu încalcă dreptul la apărare şi nici principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, neinstituind discriminări sau privilegii pentru cetăţeni. De asemenea, nu se poate susţine nici încălcarea dreptului de proprietate, întrucât, în cele mai multe cazuri, luarea unor măsuri urgente şi vremelnice se justifică în situaţiile în care titularul dreptului de proprietate pierde folosinţa dreptului său, fiind împiedicat să îşi exercite prerogativele pe care i le conferă acest drept. În lipsa acestei proceduri, s-ar încuraja abuzul, nu s-ar putea preveni pagube iminente şi nici nu s-ar putea interveni cu promptitudine în scopul protecţiei drepturilor şi intereselor legitime.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că autorul excepţiei nu a oferit nici o motivare excepţiei invocate şi nici nu a indicat în ce fel dispoziţiile procedurale ar veni în conflict cu principiile constituţionale.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei având ca obiect procedura ordonanţei preşedinţiale, de exemplu prin Decizia nr. 107/2003 sau Decizia nr. 173/2004, constatând că textul de lege criticat este constituţional.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, republicată, întrucât sunt aplicabile oricărei părţi din proces care doreşte să facă uz de procedura ordonanţei preşedinţiale, fără discriminări sau privilegii. Pe de altă parte, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti pronunţate pe calea ordonanţei preşedinţiale constituie un argument în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dreptului de proprietate, se arată că dispoziţiile prin care se instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de evitarea prejudicierii unor drepturi, nu contravin dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, reprezintă o modalitate de garantare a acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 581 din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.";- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";- Art. 127: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.";- Art. 136 alin. (1): "Proprietatea este publică sau privată."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 581 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 281/2002 sau Decizia nr. 56/2004), Curtea Constituţională respingând excepţia ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri s-a reţinut că textul de lege criticat instituie o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea principiilor statului de drept, Curtea reţine că, prin definiţie, acesta presupune obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Or, procedura ordonanţei preşedinţiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, este atributul exclusiv al legiuitorului.Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.Mai mult, posibilitatea recunoscută părţilor interesate, ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată acţiona pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, solicitând luarea unor măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietăţii private, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.Curtea mai constată că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporţionalităţii unei restrângeri.Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2004.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu---------
| EMITENT |
Ion Predescu - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorFlorentina Baltă - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal se prezintă părţile Ion Boncilică şi Maria Boncilică, personal şi asistaţi de avocat Athena Piceauă, lipsind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Apărătorul părţilor prezente solicită Curţii respingerea excepţiei, apreciind motivele invocate de autorul excepţiei ca fiind lipsite de temei juridic.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.013/2004, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că art. 581 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, este neconstituţional, întrucât încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, dreptul la apărare, dreptul la proprietate, precum şi condiţiile în care poate fi restrânsă exercitarea acestor drepturi.Judecătoria Buftea apreciază că textele de procedură oferă suficiente garanţii în vederea ocrotirii dreptului la apărare. Se observă că, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu se rezolvă în fond litigiul dintre părţi, nu se creează o situaţie definitivă, iar, datorită acestui caracter provizoriu, partea nemulţumită de măsura dispusă se poate adresa justiţiei pe calea dreptului comun. Aşa fiind, această procedură specială nu încalcă dreptul la apărare şi nici principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, neinstituind discriminări sau privilegii pentru cetăţeni. De asemenea, nu se poate susţine nici încălcarea dreptului de proprietate, întrucât, în cele mai multe cazuri, luarea unor măsuri urgente şi vremelnice se justifică în situaţiile în care titularul dreptului de proprietate pierde folosinţa dreptului său, fiind împiedicat să îşi exercite prerogativele pe care i le conferă acest drept. În lipsa acestei proceduri, s-ar încuraja abuzul, nu s-ar putea preveni pagube iminente şi nici nu s-ar putea interveni cu promptitudine în scopul protecţiei drepturilor şi intereselor legitime.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că autorul excepţiei nu a oferit nici o motivare excepţiei invocate şi nici nu a indicat în ce fel dispoziţiile procedurale ar veni în conflict cu principiile constituţionale.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei având ca obiect procedura ordonanţei preşedinţiale, de exemplu prin Decizia nr. 107/2003 sau Decizia nr. 173/2004, constatând că textul de lege criticat este constituţional.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, republicată, întrucât sunt aplicabile oricărei părţi din proces care doreşte să facă uz de procedura ordonanţei preşedinţiale, fără discriminări sau privilegii. Pe de altă parte, posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti pronunţate pe calea ordonanţei preşedinţiale constituie un argument în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.Referitor la susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dreptului de proprietate, se arată că dispoziţiile prin care se instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de evitarea prejudicierii unor drepturi, nu contravin dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, reprezintă o modalitate de garantare a acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 581 din Codul de procedură civilă, care are următorul conţinut: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";- Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.";- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.";- Art. 127: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.";- Art. 136 alin. (1): "Proprietatea este publică sau privată."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 581 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 281/2002 sau Decizia nr. 56/2004), Curtea Constituţională respingând excepţia ca neîntemeiată. Cu acele prilejuri s-a reţinut că textul de lege criticat instituie o procedură specială potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei categorii de persoane, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea principiilor statului de drept, Curtea reţine că, prin definiţie, acesta presupune obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Or, procedura ordonanţei preşedinţiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, este atributul exclusiv al legiuitorului.Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 24 din Constituţie, republicată, Curtea constată, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului persoanei la apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Totodată, posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.Mai mult, posibilitatea recunoscută părţilor interesate, ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată acţiona pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, solicitând luarea unor măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, nu aduce atingere dreptului la garantarea proprietăţii private, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.Curtea mai constată că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, deoarece textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proporţionalităţii unei restrângeri.Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Cioboată în Dosarul nr. 2.013/2004 al Judecătoriei Buftea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2004.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari