DECIZIE nr. 486 din 11 decembrie 2003referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 19 ianuarie 2004
Nicolae Popa - preşedinteCostică Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorLucian Stângu - judecătorIoan Vida - judecătorAurelia Popa - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, motivând că art. 15 din Decretul nr. 143/1955, care prevede obligaţia pentru jurisconsulţi de a-şi desfăşura activitatea numai pe baza contractului de muncă, este anacronic, contravenind prevederilor Constituţiei privitoare la dreptul la muncă în condiţiile economiei de piaţă, şi că art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, este de asemenea neconstituţional, deoarece interzice consilierilor juridici, sub sancţiunea legii penale, acordarea de asistenţă juridică.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999. Se arată că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate se regăseşte în art. 2 şi 3 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, care abrogă Decretul nr. 143/1955. Se arată, de asemenea, că art. 10 lit. a) din Legea nr. 514/2003 prevede expres incompatibilitatea profesiilor de avocat şi consilier juridic.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.362/C/2003, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. În fapt, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, prin Hotărârea nr. 8 din 20 mai 2003, pronunţată de Arbitrajul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, s-a respins acţiunea formulată de Alecu Petrea, autorul excepţiei, în contradictoriu cu intimata Societatea Comercială "Metex" - S.A. din Galaţi, prin care el solicitase suma de 61.941.126 lei reprezentând contravaloarea prestaţiei de reprezentare a intimatei într-un proces civil. Instanţa de arbitraj a reţinut că autorul excepţiei nu a reprezentat intimata în baza unui contract de muncă, ci în baza unei convenţii civile, deşi nu avea calitatea de avocat în sensul art. 20 şi art. 22 din Legea nr. 51/1995, republicată. Hotărârea a fost atacată cu acţiune în anulare, în faţa Secţiei civile a Tribunalului Galaţi, iar în cadrul acestei acţiuni contestatorul Alecu Petrea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în discuţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 37 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere [devenit art. 40 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 49 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) şi ale art. 134 alin. (1) referitor la economia de piaţă [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuită]. În argumentarea excepţiei, se arată că dispoziţiile criticate sunt anacronice, nu se corelează cu legislaţia în vigoare, fiind astfel contrare principiilor şi drepturilor consacrate de Constituţie şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului. Se susţine că prin art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, li se interzice consilierilor juridici acordarea de asistenţă juridică, sub sancţiunea legii penale, punându-i astfel în imposibilitate de a-şi practica profesia aleasă, profesie prin excelenţă liberală.Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Tribunalul Galaţi Secţia civilă arată că toţi absolvenţii Facultăţii de drept au posibilitatea de a opta pentru exercitarea anumitor funcţii şi profesii, dobândind drepturi a căror exercitare este limitată de această opţiune. Autorul excepţiei şi-a ales profesia şi locul de muncă în mod liber, fără ca drepturile constituţionale să-i fie încălcate, iar exercitarea acestei profesii se face în condiţiile Decretului nr. 145/1955. Caracterul eventual anacronic al acestui decret nu poate fi înlăturat decât prin intervenţia legiuitorului. De asemenea, instanţa de judecată arată că art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu încalcă prevederile Constituţiei, deoarece existenţa sa este justificată de specificul exercitării profesiei de avocat: raporturile care se stabilesc între client şi avocat, natura mandatului special dat avocatului, răspunderea avocatului pentru exercitarea defectuoasă a mandatului primit, natura liberală a acestei profesii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia invocată este inadmisibilă, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, în consecinţă nu este îndeplinită cerinţa cuprinsă în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Pe de altă parte, precizează că raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice la prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea funcţiei de avocat nu poate face obiectul contenciosului constituţional, care are în vedere compatibilitatea textului criticat cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 81 din 25 mai 1999. Pe fond, Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată în raport cu fiecare dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale supuse controlului sunt constituţionale. În ce priveşte pretinsa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, se arată că inegalitatea statutului celor două categorii profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că, într-un caz, ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă, în timp ce, în celălalt caz, activitatea se desfăşoară în baza unui contract de mandat ce împrumută elemente ale contractului de antrepriză. Referitor la neconstituţionalitatea art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, faţă de art. 38 alin. (1) din Constituţie, se arată că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul la muncă al consilierilor juridici. Susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 nu mai corespund realităţilor sociale prezente şi că sunt inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, nu reprezintă critici de neconstituţionalitate. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei, se precizează că aceste critici sunt irelevante pentru soluţionarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, care prevăd că "Jurisconsulţii, ca angajaţi ai unităţilor la care activează, sunt supuşi prevederilor Codului muncii", iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dispoziţii conform cărora "Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat, de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaţilor, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale".Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 134 alin. (1) [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuită] referitor la economia de piaţă. În motivarea excepţiei, se arată că este încălcat principiul egalităţii în drepturi, deoarece jurisconsulţii, deşi au aceeaşi pregătire ca avocaţii, nu-şi pot exercita profesia decât în cadrul unui contract de muncă şi în condiţii prevăzute de Codul muncii. Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 51/1995 interzic jurisconsulţilor dreptul de a exercita profesia de avocat, deci dreptul de a exercita o profesie pentru care s-au pregătit. Se mai arată că dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 sunt contrare principiilor economiei de piaţă şi inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, contravenind astfel prevederilor constituţionale.Examinând textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Referitor la dispoziţiile Decretului nr. 143/1955, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acestea au fost abrogate în temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003. Potrivit noii reglementări, consilierii juridici pot să fie numiţi în funcţie sau angajaţi în muncă, în condiţiile legii (art. 2); cei numiţi în funcţie au statutul de funcţionar, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia [art. 3 alin. (1)], iar cei angajaţi în muncă au statutul de salariat [art. 3 alin. (2)]. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi c) din Legea nr. 514/2003, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat şi cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate.Cu privire la excepţia ridicată, este de observat că absolvenţii facultăţilor de drept au acces şi pot exercita diferitele profesii juridice numai în condiţiile stabilite prin legile de organizare şi exercitare a acelor profesii, ceea ce exclude ipoteza inegalităţii în drepturi a juriştilor care exercită o profesie, în raport cu cei care exercită o altă profesie, ori îngrădirea dreptului la muncă al acestora.Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate, deoarece nici reglementările legale ce configurează statutul juridic al consilierului juridic şi nici acelea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstituţionale. Pretinsa inegalitate a statutului celor două categorii profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor şi al temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că într-un caz ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă, în timp ce în celălalt caz activitatea se desfăşoară în baza unui contract de mandat ce împrumută elemente ale contractului de antrepriză. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999.Cu privire la susţinerea că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, republicată, referitoare la economia de piaţă, Curtea constată că acestea nu au legătură cu prevederile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată.II. Cea de a doua critică de neconstituţionalitate priveşte raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 la prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată. Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 51/1995 (devenit art. 25 în urma republicării legii), Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 66/1996, definitivă prin Decizia nr. 124/1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, precum şi prin Decizia nr. 391/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998. Curtea a precizat că incriminarea exercitării ilegale a profesiei de avocat este consecinţa logică a garantării constituţionale a dreptului la apărare prin asistarea de către un avocat, adică de o persoană având această calitate dobândită în condiţiile legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────────
| EMITENT |
Nicolae Popa - preşedinteCostică Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorLucian Stângu - judecătorIoan Vida - judecătorAurelia Popa - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, motivând că art. 15 din Decretul nr. 143/1955, care prevede obligaţia pentru jurisconsulţi de a-şi desfăşura activitatea numai pe baza contractului de muncă, este anacronic, contravenind prevederilor Constituţiei privitoare la dreptul la muncă în condiţiile economiei de piaţă, şi că art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, este de asemenea neconstituţional, deoarece interzice consilierilor juridici, sub sancţiunea legii penale, acordarea de asistenţă juridică.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999. Se arată că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate se regăseşte în art. 2 şi 3 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, care abrogă Decretul nr. 143/1955. Se arată, de asemenea, că art. 10 lit. a) din Legea nr. 514/2003 prevede expres incompatibilitatea profesiilor de avocat şi consilier juridic.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.362/C/2003, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. În fapt, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, prin Hotărârea nr. 8 din 20 mai 2003, pronunţată de Arbitrajul Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, s-a respins acţiunea formulată de Alecu Petrea, autorul excepţiei, în contradictoriu cu intimata Societatea Comercială "Metex" - S.A. din Galaţi, prin care el solicitase suma de 61.941.126 lei reprezentând contravaloarea prestaţiei de reprezentare a intimatei într-un proces civil. Instanţa de arbitraj a reţinut că autorul excepţiei nu a reprezentat intimata în baza unui contract de muncă, ci în baza unei convenţii civile, deşi nu avea calitatea de avocat în sensul art. 20 şi art. 22 din Legea nr. 51/1995, republicată. Hotărârea a fost atacată cu acţiune în anulare, în faţa Secţiei civile a Tribunalului Galaţi, iar în cadrul acestei acţiuni contestatorul Alecu Petrea a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în discuţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 37 alin. (1) referitoare la dreptul de asociere [devenit art. 40 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 49 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) şi ale art. 134 alin. (1) referitor la economia de piaţă [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuită]. În argumentarea excepţiei, se arată că dispoziţiile criticate sunt anacronice, nu se corelează cu legislaţia în vigoare, fiind astfel contrare principiilor şi drepturilor consacrate de Constituţie şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului. Se susţine că prin art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, li se interzice consilierilor juridici acordarea de asistenţă juridică, sub sancţiunea legii penale, punându-i astfel în imposibilitate de a-şi practica profesia aleasă, profesie prin excelenţă liberală.Exprimându-şi opinia asupra excepţiei, Tribunalul Galaţi Secţia civilă arată că toţi absolvenţii Facultăţii de drept au posibilitatea de a opta pentru exercitarea anumitor funcţii şi profesii, dobândind drepturi a căror exercitare este limitată de această opţiune. Autorul excepţiei şi-a ales profesia şi locul de muncă în mod liber, fără ca drepturile constituţionale să-i fie încălcate, iar exercitarea acestei profesii se face în condiţiile Decretului nr. 145/1955. Caracterul eventual anacronic al acestui decret nu poate fi înlăturat decât prin intervenţia legiuitorului. De asemenea, instanţa de judecată arată că art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu încalcă prevederile Constituţiei, deoarece existenţa sa este justificată de specificul exercitării profesiei de avocat: raporturile care se stabilesc între client şi avocat, natura mandatului special dat avocatului, răspunderea avocatului pentru exercitarea defectuoasă a mandatului primit, natura liberală a acestei profesii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia invocată este inadmisibilă, deoarece soluţionarea cauzei nu depinde de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, în consecinţă nu este îndeplinită cerinţa cuprinsă în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Pe de altă parte, precizează că raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor Decretului nr. 143/1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice la prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea funcţiei de avocat nu poate face obiectul contenciosului constituţional, care are în vedere compatibilitatea textului criticat cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 81 din 25 mai 1999. Pe fond, Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată în raport cu fiecare dintre prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale supuse controlului sunt constituţionale. În ce priveşte pretinsa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, se arată că inegalitatea statutului celor două categorii profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că, într-un caz, ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă, în timp ce, în celălalt caz, activitatea se desfăşoară în baza unui contract de mandat ce împrumută elemente ale contractului de antrepriză. Referitor la neconstituţionalitatea art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, faţă de art. 38 alin. (1) din Constituţie, se arată că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul la muncă al consilierilor juridici. Susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 nu mai corespund realităţilor sociale prezente şi că sunt inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, nu reprezintă critici de neconstituţionalitate. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei, se precizează că aceste critici sunt irelevante pentru soluţionarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, care prevăd că "Jurisconsulţii, ca angajaţi ai unităţilor la care activează, sunt supuşi prevederilor Codului muncii", iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dispoziţii conform cărora "Exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat, de către persoana care nu este înscrisă în tabloul avocaţilor, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale".Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 38 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi la alegerea profesiei [devenit art. 41 alin. (1) din Constituţia revizuită], ale art. 49 (devenit art. 53 din Constituţia revizuită) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 134 alin. (1) [devenit art. 135 alin. (1) din Constituţia revizuită] referitor la economia de piaţă. În motivarea excepţiei, se arată că este încălcat principiul egalităţii în drepturi, deoarece jurisconsulţii, deşi au aceeaşi pregătire ca avocaţii, nu-şi pot exercita profesia decât în cadrul unui contract de muncă şi în condiţii prevăzute de Codul muncii. Dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 51/1995 interzic jurisconsulţilor dreptul de a exercita profesia de avocat, deci dreptul de a exercita o profesie pentru care s-au pregătit. Se mai arată că dispoziţiile art. 15 din Decretul nr. 143/1955 sunt contrare principiilor economiei de piaţă şi inechitabile pentru o mare categorie de jurişti, contravenind astfel prevederilor constituţionale.Examinând textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Referitor la dispoziţiile Decretului nr. 143/1955, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, acestea au fost abrogate în temeiul prevederilor art. 27 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003. Potrivit noii reglementări, consilierii juridici pot să fie numiţi în funcţie sau angajaţi în muncă, în condiţiile legii (art. 2); cei numiţi în funcţie au statutul de funcţionar, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia [art. 3 alin. (1)], iar cei angajaţi în muncă au statutul de salariat [art. 3 alin. (2)]. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 lit. a) şi c) din Legea nr. 514/2003, exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat şi cu orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate.Cu privire la excepţia ridicată, este de observat că absolvenţii facultăţilor de drept au acces şi pot exercita diferitele profesii juridice numai în condiţiile stabilite prin legile de organizare şi exercitare a acelor profesii, ceea ce exclude ipoteza inegalităţii în drepturi a juriştilor care exercită o profesie, în raport cu cei care exercită o altă profesie, ori îngrădirea dreptului la muncă al acestora.Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate, deoarece nici reglementările legale ce configurează statutul juridic al consilierului juridic şi nici acelea privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat nu pot fi considerate neconstituţionale. Pretinsa inegalitate a statutului celor două categorii profesionale are la bază deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor şi al temeiurilor juridice ale fiecăreia dintre aceste categorii, inclusiv în ceea ce priveşte faptul că într-un caz ne aflăm în prezenţa unui contract de muncă, în timp ce în celălalt caz activitatea se desfăşoară în baza unui contract de mandat ce împrumută elemente ale contractului de antrepriză. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999.Cu privire la susţinerea că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin lege, dacă aceasta se impune, între altele, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi pe cele ale art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală, republicată, referitoare la economia de piaţă, Curtea constată că acestea nu au legătură cu prevederile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată.II. Cea de a doua critică de neconstituţionalitate priveşte raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 la prevederile art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată. Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 51/1995 (devenit art. 25 în urma republicării legii), Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 66/1996, definitivă prin Decizia nr. 124/1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, precum şi prin Decizia nr. 391/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998. Curtea a precizat că incriminarea exercitării ilegale a profesiei de avocat este consecinţa logică a garantării constituţionale a dreptului la apărare prin asistarea de către un avocat, adică de o persoană având această calitate dobândită în condiţiile legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice şi ale art. 25 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alecu Petrea în Dosarul nr. 1.362/C/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────────
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari