DECIZIE nr. 356 din 23 septembrie 2003asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii de revizuire a Constituţiei României
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 686 din 30 septembrie 2003
Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, la data de 22 septembrie 2003, de 69 de deputaţi, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra Legii de revizuire a Constituţiei României.Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, cei 69 de deputaţi sunt următorii: Ludovic Abitei, Maria Apostolescu, Mitzura Domnica Arghezi, Gheorghe Ariton, Ştefan Baban, Mitica Balaet, Ioan Baldea, Angela Bogea, Augustin Lucian Bolcas, Damian Brudasca, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiana Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Corneliu Ciontu, Radu Ciuceanu, Emil Crisan, Gheorghe Dinu, Ion Dolanescu, Dumitru Dragomir, Constantin Dutu, Nicolae Enescu, Gelil Eserghep, Vlad Gabriel Hogea, Iancu Holtea, Costel Marian Ionescu, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Florina Ruxandra Jipa, Leonida Lari Iorga, Ştefan Lapadat, Nicolae Leonachescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Ludovic Mardari, Adrian Maracineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Minzina, Ion Mocioi, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Vasalie Moiş, Ştefan Pascut, Doru Dumitru Palade, Eugen-Lucian Plesa, Constanta Popa, Costel Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Grigore Emil Rădulescu, Emil Rus, Octavian Sadici, Danut Neculai Saulea, Ioan Sonea, Anghel Stanciu, Mircea Stoian, Paul Snaider, Marcu Tudor, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vasilescu, Marinache Visinescu, Ion Bancescu şi Nicolae Gradinaru.Sesizarea a fost trimisa Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 51/651 din 22 septembrie 2003 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.416 din 22 septembrie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 407A/2003.Sesizarea înaintată Curţii cuprinde, în esenta, următoarele critici de neconstituţionalitate:1. Încălcarea limitelor revizuirii, consacrate în dispoziţiile art. 148 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca se recunoaşte dreptul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată.2. Încălcarea principiului independenţei justiţiei şi a principiului separaţiei puterilor în stat ca urmare a faptului ca Legea de revizuire a Constituţiei României, prin noua redactare a art. 132 alin. (2) lit. c), prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte, de drept, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.3. Încălcarea de către Parlament a dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din Constituţie prin modul de constituire a comisiei de mediere.4. Încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie prin aceea că nu a existat cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi constituţionale.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) şi g), ale art. 146, 147 şi 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, retine:Autorii sesizării solicita Curţii Constituţionale ca, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, să constate neconstituţionalitatea Legii privind revizuirea Constituţiei României.Legea de revizuire a Constituţiei României a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat la 18 septembrie 2003, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, urmând să fie supusă aprobării prin referendumul ale cărui organizare şi desfăşurare au fost stabilite prin Legea nr. 375/2003, publicată în acelaşi număr al Monitorului Oficial al României.Examinând sesizarea, Curtea constata că nu intră în atribuţiile sale controlul constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României, după adoptarea acesteia de către Parlament, care urmează să fie supusă aprobării prin referendum.Astfel, în conformitate cu prevederile art. 146 şi 147 din Constituţia României, revizuirea Constituţiei are loc în cadrul unui proces legislativ care începe prin iniţierea revizuirii şi se termina după aprobarea prin referendum a legii de revizuire adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.Atribuţiile Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte initiativele de revizuire a Constituţiei sunt limitativ prevăzute în art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, şi în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000.Potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, Curtea Constituţională se pronunţa din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. La lit. g) a aceluiaşi articol se prevăd atributia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi obligaţia de a confirma rezultatele acestuia.Pentru exercitarea atributiei stabilite prin art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, prevederile art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, stabilesc ca, înainte de sesizarea Parlamentului cu o iniţiativă de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituţională, care este obligată să se pronunţe în termen de 10 zile asupra constituţionalităţii sale. Decizia Curţii Constituţionale se pronunţa în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii, şi se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.În exercitarea atributiei prevăzute de art. 144 lit. g) din Constituţie, potrivit art. 45 din Legea nr. 3/2000, Curtea Constituţională confirma rezultatele referendumului naţional, pe care le publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea de revizuire a Constituţiei intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului.Curtea Constituţională şi-a exercitat atribuţiile privind controlul constituţionalităţii iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, prevăzute de art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, pronunţându-se asupra constituţionalităţii sale prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003.Nici Legea fundamentală, nici alte legi nu prevăd atributia Curţii Constituţionale de a se pronunţa, încă o dată, asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei, adoptată de Parlament în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Nu s-ar putea retine atributia Curţii Constituţionale de a examina sesizarea privind neconstituţionalitatea legii de revizuire, pe baza dispoziţiilor cuprinse în prima teza a art. 144 lit. a) din Constituţie, dat fiind ca acest text se referă în mod explicit la legile supuse promulgării după adoptarea acestora de către Parlament, adică la legile organice şi la cele ordinare, cu privire la care procesul legislativ este reglementat prin art. 73-78 din Legea fundamentală. Or, legea de revizuire a Constituţiei face parte din categoria legilor constituţionale, potrivit art. 72 alin. (2) din Constituţie, iar procedura de adoptare şi de intrare în vigoare a acesteia este reglementată prin dispoziţiile cu caracter special ale art. 146 şi 147 din Constituţie, care nu prevăd procedura promulgării legii de către Preşedintele României. Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatului referendumului.De principiu, atunci când poporul, deţinătorul suveranităţii naţionale, este chemat să se pronunţe prin referendum asupra legii de revizuire a Constituţiei, şi din momentul în care Parlamentul a adoptat legea respectiva, cu respectarea procedurii şi limitelor stabilite de Constituantă, nici o autoritate publică nu se mai poate pronunţa. Astfel se explica faptul ca instanţa de contencios constituţional, în cadrul unui control a priori, se pronunţa din oficiu numai asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei [art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie].Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) teza finala şi lit. g), ale art. 146, 147 şi 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca soluţionarea sesizării privind neconstituţionalitatea Legii privind revizuirea Constituţiei României, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 18 septembrie 2003, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.Decizia se trimite preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă.Dezbaterea a avut loc la data de 23 septembrie 2003 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu──────────────
| EMITENT |
Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, la data de 22 septembrie 2003, de 69 de deputaţi, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra Legii de revizuire a Constituţiei României.Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor sesizării de neconstituţionalitate, cei 69 de deputaţi sunt următorii: Ludovic Abitei, Maria Apostolescu, Mitzura Domnica Arghezi, Gheorghe Ariton, Ştefan Baban, Mitica Balaet, Ioan Baldea, Angela Bogea, Augustin Lucian Bolcas, Damian Brudasca, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiana Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Corneliu Ciontu, Radu Ciuceanu, Emil Crisan, Gheorghe Dinu, Ion Dolanescu, Dumitru Dragomir, Constantin Dutu, Nicolae Enescu, Gelil Eserghep, Vlad Gabriel Hogea, Iancu Holtea, Costel Marian Ionescu, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Florina Ruxandra Jipa, Leonida Lari Iorga, Ştefan Lapadat, Nicolae Leonachescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Ludovic Mardari, Adrian Maracineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Minzina, Ion Mocioi, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Vasalie Moiş, Ştefan Pascut, Doru Dumitru Palade, Eugen-Lucian Plesa, Constanta Popa, Costel Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Grigore Emil Rădulescu, Emil Rus, Octavian Sadici, Danut Neculai Saulea, Ioan Sonea, Anghel Stanciu, Mircea Stoian, Paul Snaider, Marcu Tudor, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vasilescu, Marinache Visinescu, Ion Bancescu şi Nicolae Gradinaru.Sesizarea a fost trimisa Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 51/651 din 22 septembrie 2003 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.416 din 22 septembrie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 407A/2003.Sesizarea înaintată Curţii cuprinde, în esenta, următoarele critici de neconstituţionalitate:1. Încălcarea limitelor revizuirii, consacrate în dispoziţiile art. 148 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca se recunoaşte dreptul cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată.2. Încălcarea principiului independenţei justiţiei şi a principiului separaţiei puterilor în stat ca urmare a faptului ca Legea de revizuire a Constituţiei României, prin noua redactare a art. 132 alin. (2) lit. c), prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte, de drept, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.3. Încălcarea de către Parlament a dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din Constituţie prin modul de constituire a comisiei de mediere.4. Încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie prin aceea că nu a existat cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi constituţionale.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) şi g), ale art. 146, 147 şi 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, retine:Autorii sesizării solicita Curţii Constituţionale ca, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie, să constate neconstituţionalitatea Legii privind revizuirea Constituţiei României.Legea de revizuire a Constituţiei României a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat la 18 septembrie 2003, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, urmând să fie supusă aprobării prin referendumul ale cărui organizare şi desfăşurare au fost stabilite prin Legea nr. 375/2003, publicată în acelaşi număr al Monitorului Oficial al României.Examinând sesizarea, Curtea constata că nu intră în atribuţiile sale controlul constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României, după adoptarea acesteia de către Parlament, care urmează să fie supusă aprobării prin referendum.Astfel, în conformitate cu prevederile art. 146 şi 147 din Constituţia României, revizuirea Constituţiei are loc în cadrul unui proces legislativ care începe prin iniţierea revizuirii şi se termina după aprobarea prin referendum a legii de revizuire adoptate de cele două Camere ale Parlamentului.Atribuţiile Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte initiativele de revizuire a Constituţiei sunt limitativ prevăzute în art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, şi în Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000.Potrivit art. 144 lit. a) teza finala din Constituţia României, Curtea Constituţională se pronunţa din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. La lit. g) a aceluiaşi articol se prevăd atributia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi obligaţia de a confirma rezultatele acestuia.Pentru exercitarea atributiei stabilite prin art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, prevederile art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, stabilesc ca, înainte de sesizarea Parlamentului cu o iniţiativă de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă se depune la Curtea Constituţională, care este obligată să se pronunţe în termen de 10 zile asupra constituţionalităţii sale. Decizia Curţii Constituţionale se pronunţa în plen, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii, şi se comunică celor care au initiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz, reprezentantului acestora. Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.În exercitarea atributiei prevăzute de art. 144 lit. g) din Constituţie, potrivit art. 45 din Legea nr. 3/2000, Curtea Constituţională confirma rezultatele referendumului naţional, pe care le publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legea de revizuire a Constituţiei intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului.Curtea Constituţională şi-a exercitat atribuţiile privind controlul constituţionalităţii iniţiativelor de revizuire a Constituţiei, prevăzute de art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie, pronunţându-se asupra constituţionalităţii sale prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003.Nici Legea fundamentală, nici alte legi nu prevăd atributia Curţii Constituţionale de a se pronunţa, încă o dată, asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei, adoptată de Parlament în condiţiile prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Nu s-ar putea retine atributia Curţii Constituţionale de a examina sesizarea privind neconstituţionalitatea legii de revizuire, pe baza dispoziţiilor cuprinse în prima teza a art. 144 lit. a) din Constituţie, dat fiind ca acest text se referă în mod explicit la legile supuse promulgării după adoptarea acestora de către Parlament, adică la legile organice şi la cele ordinare, cu privire la care procesul legislativ este reglementat prin art. 73-78 din Legea fundamentală. Or, legea de revizuire a Constituţiei face parte din categoria legilor constituţionale, potrivit art. 72 alin. (2) din Constituţie, iar procedura de adoptare şi de intrare în vigoare a acesteia este reglementată prin dispoziţiile cu caracter special ale art. 146 şi 147 din Constituţie, care nu prevăd procedura promulgării legii de către Preşedintele României. Această lege devine definitivă ca urmare a referendumului şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatului referendumului.De principiu, atunci când poporul, deţinătorul suveranităţii naţionale, este chemat să se pronunţe prin referendum asupra legii de revizuire a Constituţiei, şi din momentul în care Parlamentul a adoptat legea respectiva, cu respectarea procedurii şi limitelor stabilite de Constituantă, nici o autoritate publică nu se mai poate pronunţa. Astfel se explica faptul ca instanţa de contencios constituţional, în cadrul unui control a priori, se pronunţa din oficiu numai asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei [art. 144 lit. a) teza finala din Constituţie].Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 72-78, art. 144 lit. a) teza finala şi lit. g), ale art. 146, 147 şi 148 din Constituţie, ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca soluţionarea sesizării privind neconstituţionalitatea Legii privind revizuirea Constituţiei României, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 18 septembrie 2003, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.Decizia se trimite preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă.Dezbaterea a avut loc la data de 23 septembrie 2003 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu──────────────
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari