DECIZIE nr. 197 din 13 mai 2003referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 545 din 29 iulie 2003
Costica Bulai - preşedinteConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorPaula C. Pantea - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi de constatare ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, solicita constatarea neconstitutionalitatii şi a prevederilor alin. (2) al art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 878/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată, într-un dosar având ca obiect rejudecarea (după recurs) a unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii încheiat la data de 17 mai 2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate infrang principiul constituţional al neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deşi prin Decretul nr. 184 din 2 aprilie 1954 contravenţiile au fost scoase din câmpul faptelor penale şi trecute în acela al abaterilor cu caracter administrativ, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că, dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. În susţinerea excepţiei se invoca şi faptul ca, deşi prin art. 51 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 au fost abrogate prevederile Legii nr. 32/1968, textul legal criticat a preluat într-o formă asemănătoare dispoziţiile art. 12 din lege, ce au fost declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 90/1999 şi 157/1999.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată şi ca, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui admis principiul legii penale mai favorabile, înscris în art. 13 din Codul penal, şi în materie de contravenţii.Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt norme de drept penal, iar Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, păstrează caracterul administrativ al răspunderii contravenţionale. Potrivit art. 47 al ordonanţei, dispoziţiile ei se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă. Totodată se arata ca "dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au ca obiect dezincriminarea faptei şi produc efecte active, începând din momentul intrării în vigoare a actului normativ. Prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rămân câştigate cauzei şi încetează de la data apariţiei noului act normativ. În consecinţa, textul legal criticat nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, ci se referă la aplicarea legii în timp, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate, ce excede competentei Curţii Constituţionale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul criticat are următorul conţinut: "Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ."Judecătoria Arad, care a ridicat excepţia din oficiu, a susţinut ca aceste dispoziţii au caracter retroactiv şi sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate urmează a fi examinate prin prisma incidentei normelor constituţionale şi convenţionale.Textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contravenţii, o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. Aceasta excepţie de la principiul neretroactivitatii legii este consacrat în alin. (2) al art. 15 din Constituţie, precum şi în art. 13 din Codul penal.Prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1), în acord cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În legislaţia românească, ca şi în cea a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ.Din perspectiva conventionala, Curtea observa ca, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu împiedica statele să îşi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenţa art. 6 al Convenţiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului considera ca este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauza. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu, şi în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislatiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul ca sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natura penală. În aceste condiţii distincţia operata de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operanta, în sensul art. 6 al Convenţiei, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.Curtea considera ca, sub acest aspect, legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intra sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţa de cele arătate, Curtea constata că nu este justificată o eventuala sancţionare contravenţională a unei persoane pentru o faptă săvârşită în trecut, în condiţiile în care aceasta fapta nu mai constituie, în prezent, contravenţie. Astfel fiind, nu se poate susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────
EMITENT |
Costica Bulai - preşedinteConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorPaula C. Pantea - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi de constatare ca textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, solicita constatarea neconstitutionalitatii şi a prevederilor alin. (2) al art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 878/2003, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată, într-un dosar având ca obiect rejudecarea (după recurs) a unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii încheiat la data de 17 mai 2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile criticate infrang principiul constituţional al neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, deşi prin Decretul nr. 184 din 2 aprilie 1954 contravenţiile au fost scoase din câmpul faptelor penale şi trecute în acela al abaterilor cu caracter administrativ, art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că, dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. În susţinerea excepţiei se invoca şi faptul ca, deşi prin art. 51 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 au fost abrogate prevederile Legii nr. 32/1968, textul legal criticat a preluat într-o formă asemănătoare dispoziţiile art. 12 din lege, ce au fost declarate neconstituţionale prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 90/1999 şi 157/1999.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată şi ca, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, ar trebui admis principiul legii penale mai favorabile, înscris în art. 13 din Codul penal, şi în materie de contravenţii.Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt norme de drept penal, iar Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, păstrează caracterul administrativ al răspunderii contravenţionale. Potrivit art. 47 al ordonanţei, dispoziţiile ei se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă. Totodată se arata ca "dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au ca obiect dezincriminarea faptei şi produc efecte active, începând din momentul intrării în vigoare a actului normativ. Prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior rămân câştigate cauzei şi încetează de la data apariţiei noului act normativ. În consecinţa, textul legal criticat nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, ci se referă la aplicarea legii în timp, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de legalitate, ce excede competentei Curţii Constituţionale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul criticat are următorul conţinut: "Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ."Judecătoria Arad, care a ridicat excepţia din oficiu, a susţinut ca aceste dispoziţii au caracter retroactiv şi sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate urmează a fi examinate prin prisma incidentei normelor constituţionale şi convenţionale.Textul de lege criticat instituie, pentru faptele ce constituie contravenţii, o soluţie similară celei existente în dreptul penal cu privire la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. Aceasta excepţie de la principiul neretroactivitatii legii este consacrat în alin. (2) al art. 15 din Constituţie, precum şi în art. 13 din Codul penal.Prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", trebuie interpretate, în lumina art. 20 alin. (1), în acord cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În legislaţia românească, ca şi în cea a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ.Din perspectiva conventionala, Curtea observa ca, în jurisprudenta sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca nimic nu împiedica statele să îşi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendintei de "dezincriminare" existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, asa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intra sub incidenţa art. 6 al Convenţiei. Pentru a se face aceasta aplicare a prevederilor art. 6 al Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului considera ca este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauza. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu, şi în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit ca modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislatiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în "interesul individului". Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul ca sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natura penală. În aceste condiţii distincţia operata de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operanta, în sensul art. 6 al Convenţiei, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.Curtea considera ca, sub acest aspect, legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intra sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţa de cele arătate, Curtea constata că nu este justificată o eventuala sancţionare contravenţională a unei persoane pentru o faptă săvârşită în trecut, în condiţiile în care aceasta fapta nu mai constituie, în prezent, contravenţie. Astfel fiind, nu se poate susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 878/2003.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────