HOTĂRÂRE nr. 541 din 17 mai 2003privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 29 mai 2003
În temeiul art. 107 din Constituţie, al art. 42 alin. 2 lit. b) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, al art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi al art. 81 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,Guvernul României adopta prezenta hotărâre. + Articolul 1Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere. + Articolul 2În înţelesul prezentei hotărâri, definiţiile termenilor folosiţi sunt prevăzute în anexa nr. 1. + Articolul 3 (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică instalaţiilor de ardere a căror putere termica nominală este egala cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalaţii mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat. (2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor mari de ardere care utilizează în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt: a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reincalzirea sau încălzirea directa, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, ca de exemplu: cuptoare de reincalzire şi cuptoare pentru tratamente termice; b) instalaţii de postardere, ca de exemplu instalaţiile de epurare a gazelor reziduale şi care nu funcţionează ca instalaţii de ardere independente; c) instalaţii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitica; d) instalaţii de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf; e) reactoare utilizate în industria chimica; f) baterii de cocs; g) caupere; h) orice instalatie utilizata pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave; i) turbine cu gaze utilizate pe platforme maritime; j) turbine cu gaze în funcţiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului, în conformitate cu legislaţia în vigoare, înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca acestea să fie puse în funcţiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fără a încalcă prevederile art. 12 alin. (1) şi ale anexei nr. 2 secţiunile A şi B. (3) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor acţionate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzina sau cu carburant gazos. + Articolul 4Dacă doua sau mai multe instalaţii mari de ardere de tipurile II şi III, distincte, sunt montate astfel încât, luând în considerare factorii tehnici şi economici, gazele lor reziduale să poată fi evacuate, cu avizul autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului, printr-un cos comun, combinatia formată din astfel de instalaţii este considerată o singura instalatie. + Articolul 5 (1) Funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II este permisă, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei şi prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, dacă se încadrează în una dintre următoarele condiţii: a) respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A; b) sunt incluse în Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, prevăzut la art. 7 alin. (1); c) le sunt aplicabile şi respecta prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 şi 13, după caz. (2) Instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II pot fi exceptate de la prevederile alin. (1) în cazul în care titularul activităţii unei astfel de instalaţii se angajează printr-o declaraţie scrisă, prezentată autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, cel mai târziu până la 30 iunie 2004, sa nu exploateze instalatia mai mult de 20.000 ore în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2015. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) titularul activităţii are obligaţia de a prezenta anual autorităţii competente pentru protecţia mediului un raport cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere de tipurile I şi II. + Articolul 6 (1) Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, care nu respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, elaborează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propuneri de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii acestor valori limita de emisie, după cum urmează: a) până la data de 1 ianuarie 2012, pentru instalaţiile mari de ardere de tip I; b) până la data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II. (2) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi cuprind termenele şi modalităţile de implementare. (3) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se negociaza şi se aproba ca parte a programelor pentru conformare prevăzute de art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002. (4) Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. + Articolul 7 (1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pe baza programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute la art. 6, se elaborează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, denumit în continuare Program naţional, care se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice. (2) Programul naţional trebuie să asigure o reducere a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi până la nivelurile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi care ar fi fost obţinute prin aplicarea valorilor limita de emisie, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, instalaţiilor mari de ardere aflate în exploatare în anul 2000. În Programul naţional sunt incluse şi instalaţiile mari de ardere care au constituit în anul 2000 obiectul unui program pentru conformare în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosfera, aprobat de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului. (3) Stabilirea nivelurilor de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la alin. (2), se face în funcţie de durata de exploatare anuală reală a fiecărei instalaţii, de tipul combustibilului utilizat şi de puterea termica a instalaţiei, calculate pentru perioada 1996-2000 inclusiv. (4) Programul naţional conţine obiective, măsuri şi termenele de realizare a acestora, precum şi mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor propuse, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 655/2001, şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002. (5) Programul naţional stabileşte etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, precum şi procedurile de implementare. (6) Reducerile de emisii rezultate în urma aplicării Programului naţional se raportează la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente anului 1980. (7) În cursul realizării Programului naţional determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. (8) Ca urmare a închiderii unei instalaţii mari de ardere care este inclusă în Programul naţional nu este permisă creşterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi la celelalte instalaţii mari de ardere care fac obiectul acestui program. + Articolul 8În situaţia în care o schimbare substantiala şi neasteptata în cererea de energie, în disponibilitatea anumitor combustibili sau în funcţionarea anumitor instalaţii de producţie creează dificultăţi tehnice importante în realizarea prevederilor Programului naţional, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, acorda derogări privind valorile maxime ale emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II şi/sau termenele calendaristice de reducere progresiva a acestora. + Articolul 9Proiectarea, executarea şi/sau punerea în funcţiune a unei instalaţii mari de ardere de tip III se fac cu respectarea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. + Articolul 10 (1) Prin derogare de la prevederile anexei nr. 3, instalaţiilor mari de ardere cu putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilă, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare limita de 800 mg/Nmc, cu condiţia ca durata de utilizare anuală a acestora, calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani, sa nu depăşească următoarele valori: a) 2.000 ore, până la 31 decembrie 2015; b) 1.500 ore, începând de la 1 ianuarie 2016. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor mari de ardere de tip III pentru care autorizaţia integrată de mediu se acordă în condiţiile prevederilor art. 9. + Articolul 11În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III sau în cazul instalaţiilor de ardere a căror putere termica nominală este marita cu cel puţin 50 MW, titularii activităţii au obligaţia de a examina oportunitatea tehnica şi economică a aplicării producţiei combinate de energie electrica şi termica. În cazul în care aceasta oportunitate este confirmată şi corespunde cererii de energie, opţiunea dezvoltării unor astfel de instalaţii este prioritara. + Articolul 12 (1) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 9, trebuie să cuprindă proceduri referitoare la situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (2) În cazul funcţionarii necorespunzătoare sau al întreruperii funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor titularul activităţii are următoarele obligaţii: a) sa reducă sau sa sisteze funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la funcţionarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau sa utilizeze combustibili mai puţin poluanti; b) sa informeze în cel mai scurt timp autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului; c) sa ia măsurile necesare ca durata cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a emisiilor sa nu depăşească 120 de ore anual. (3) Autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului, acorda derogări de la limitele de timp prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) în următoarele cazuri: a) dacă exista o necesitate imperioasa de menţinere a furnizarii de energie; b) dacă înlocuirea instalaţiei mari de ardere oprite pentru o perioadă limitată de timp nu se poate face decât cu o alta instalatie, a carei funcţionare prezintă riscul creşterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. (4) La propunerea autorităţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului suspenda pe o durată de maximum 6 luni obligaţia titularului activităţii de a respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut redus de sulf, datorită întreruperii aprovizionarii acestui combustibil, ca urmare a unei situaţii de criza grava. (5) În cazul în care o instalatie mare de ardere care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional şi numai pentru o perioadă de maximum 10 zile, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentarii cu acest combustibil gazos, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, poate acorda titularului activităţii o derogare de la obligaţia de a se conformă cu valorile limita la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, chiar dacă nu exista o necesitate imperioasa de a menţine furnizarea energiei. + Articolul 13Stabilirea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în cazul instalaţiilor mari de ardere echipate cu focar mixt, se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 8. + Articolul 14 (1) În cazul maririi puterii termice a unei instalaţii de ardere cu cel puţin 50 MW, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, aplicabile noii părţi a instalaţiei, se determina în funcţie de puterea termica a întregii instalaţii. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 2 şi 3. (3) În cazul modificării substanţiale a unei instalaţii mari de ardere, asa cum este definită în anexa nr. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, aceasta trebuie să respecte valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. + Articolul 15 (1) Evacuarea gazelor reziduale de la instalaţiile mari de ardere se efectuează în mod controlat, prin intermediul unui cos. (2) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea dispoziţiilor legale, stabilesc condiţiile de evacuare a gazelor reziduale. (3) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului verifica, în mod special, ca înălţimea cosului să asigure condiţiile de evacuare a gazelor reziduale fără sa afecteze sănătatea populaţiei şi mediul. + Articolul 16În cazul proiectării, executării şi/sau punerii în funcţiune a unor instalaţii mari de ardere care pot avea efecte importante asupra mediului altor state, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului comunică şi pune la dispoziţie informaţiile necesare, în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri. + Articolul 17Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere se realizează de către titularul activităţii în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A. + Articolul 18Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, în scopul evaluării conformarii cu programul de conformare, acordul sau autorizaţia integrată de mediu şi cu Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere. + Articolul 19 (1) În cazul efectuării măsurătorilor continue la instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, se considera a fi respectate dacă rezultatele acestor măsurători efectuate pentru orele de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc toate condiţiile următoare: a) nici una dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşeşte valorile limita de emisie corespunzătoare; b) 97% din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf şi pulberi nu depăşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare; c) 95% din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depăşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare. (2) În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III, supuse prevederilor art. 9, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente orelor de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacă îndeplinesc următoarele doua condiţii: a) nici o valoare medie zilnica validată pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu este superioară valorilor limita de emisie corespunzătoare prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B; b) 95% din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşesc cu 200% valorile limita de emisie corespunzătoare, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, în cursul unui an calendaristic. (3) În cazul efectuării măsurătorilor discontinue sau a altor proceduri adecvate de determinare, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7, se considera ca fiind respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autorităţile competente pentru protecţia mediului nu depăşesc aceste valori limita de emisie. (4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se determina în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A pct. 5. + Articolul 20Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi concentratiile acestor poluanti în gazele reziduale se calculează cu respectarea prevederilor art. 17, 18 şi 19. + Articolul 21 (1) Autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului împreună cu autoritatea publică centrala pentru industrie şi resurse şi/sau autoritatea publică centrala pentru administraţie publică pot elabora cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta hotărâre în următoarele situaţii: a) atunci când se constată că în anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul tarii se impune respectarea unor valori limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi mai stricte decât cele prevăzute de prezenta hotărâre; b) atunci când se impune stabilirea unor valori limita de emisie şi pentru alţi poluanti proveniţi din instalaţiile mari de ardere, precum şi a unor condiţii suplimentare faţă de prevederile prezentei hotărâri; c) atunci când este necesară adaptarea condiţiilor de exploatare a acestor instalaţii la progresul tehnic. (2) Cerinţele prevăzute la alin. (1) se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi/sau al ministrului administraţiei publice. + Articolul 22 (1) În cazul în care valorile limita ale emisiilor de dioxid de sulf, prevăzute în anexa nr. 3 secţiunea A, nu pot fi respectate de instalaţiile mari de ardere de tip II care utilizează combustibil solid indigen, altul decât lignit, doar prin aplicarea unei tehnologii excesiv de costisitoare, datorită caracteristicilor particulare ale combustibilului, se autorizeaza funcţionarea acestor instalaţii până la 1 ianuarie 2008 numai în condiţiile realizării valorilor ratei de desulfurare stabilite în anexa nr. 9 secţiunea A. (2) Până la 1 ianuarie 2008 autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului poate autoriza funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tip II care utilizează drept combustibil lignit indigen, în condiţiile depăşirii valorilor limita ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, dacă, prin aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu necesita costuri excesive, titularul activităţii demonstreaza ca apar dificultăţi majore în respectarea acestor valori limita de emisie, datorate caracteristicilor lignitului, şi se face dovada ca lignitul indigen este o sursa esenţială de combustibil pentru aceste instalaţii. (3) În cazul prevăzut la alin. (1) se considera ca valoarea gradului de desulfurare este respectata dacă evaluarea măsurătorilor efectuate în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 secţiunea B indica faptul ca toate valorile medii lunare calendaristice sau toate valorile medii pe 30 de zile consecutive ale emisiilor de dioxid de sulf respecta valoarea impusa pentru rata de desulfurare. Perioadele de funcţionare aferente pornirii/opririi instalaţiei, precum şi cele la care se face referire în art. 12 sunt exceptate. + Articolul 23 (1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se organizează, în cadrul autorităţii publice centrale şi al celor teritoriale pentru protecţia mediului, secretariate tehnice pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere. (2) Organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic se aproba prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. + Articolul 24 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) obligaţia titularilor activităţii de a prezenta anual autorităţii competente pentru protecţia mediului raportul cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere, prevăzută la art. 5 alin. (3); b) obligaţia titularilor activităţii de a elabora, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propunerile de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cuprinse în anexele nr. 3-7 secţiunea A, prevăzută la art. 6 alin. (1); c) obligaţia titularilor activităţii de a informa în cel mai scurt timp autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului asupra situaţiilor de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor, prevăzută la art. 12 alin. (2) lit. b). (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere cu o putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW, prevăzute la art. 10 alin. (1); b) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 18, constând în informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi; c) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 12 alin. (2) lit. a), de a reduce sau de a sista funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la funcţionarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau de a utiliza combustibili mai puţin poluanti în situaţiile de funcţionare necorespunzătoare ori de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor; d) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 12 alin. (2) lit. c), de a asigura ca durata cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a emisiilor nu depăşeşte în nici un caz 120 de ore anual, în situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 200.000.000 lei la 300.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9; b) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere de tip I, prevăzute la art. 5 alin. (1); c) evacuarea controlată, prin cos, a gazelor reziduale provenite de la instalaţiile mari de ardere, conform prevederilor art. 15 alin. (1); d) reducerea progresiva a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, în conformitate cu Programul naţional prevăzut la art. 7; e) realizarea activităţilor de monitorizare conform prevederilor anexei nr. 2. (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului. (5) Prevederile referitoare la contravenţii, prevăzute la alin. (1), (2), (3) şi (4), se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 25Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRUADRIAN NASTASEContrasemnează:────────────────Ministrul apelor şi protecţiei mediului,Petru Lificiup. Ministrul industriei şi resurselor,Mihai Berinde,secretar de statMinistrul administraţiei publice,Octav Cozmancap. Ministrul finanţelor publice,Gheorghe Gherghina,secretar de statBucureşti, 17 mai 2003.Nr. 541. + Anexa 1 DEFINIŢII1. emisie - evacuarea în aer a substanţelor provenite de la instalaţiile de ardere;2. gaze reziduale - evacuari în stare gazoasa, care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul volumetric se exprima în mc/h la temperatura şi presiunea standard (273 K, 101,3 kPa), corectat cu presiunea parţială a vaporilor de apa; unitatea de măsura a debitului volumetric se noteaza Nmc/h;3. valoarea limita de emisie - cantitatea admisibilă a unei substanţe continuta în gazele reziduale provenite din instalatia de ardere, care poate fi evacuata în aer într-o perioadă de timp data; se calculează ca masa de substanţa raportată la volumul de gaze reziduale, considerând conţinutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul combustibililor lichizi sau gazosi, de 6% în volum, în cazul combustibililor solizi, şi de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se exprima în mg/Nmc;4. rata de desulfurare - raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer din instalatia de ardere, într-o perioadă de timp data, şi cantitatea de sulf continuta în combustibilul utilizat în instalatia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;5. titularul activităţii - orice persoană fizica sau juridică ce exploatează sau controlează instalatia mare de ardere ori care este delegată cu putere economică decisiva în ceea ce priveşte funcţionarea acesteia;6. combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos cu care se alimentează instalatia mare de ardere, cu excepţia deşeurilor a căror ardere este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;7. combustibil determinant - combustibilul care are cea mai ridicată valoare limita de emisie dintre toţi combustibilii utilizaţi într-o instalatie mare de ardere, la un moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre aceşti combustibili au aceeaşi valoare limita de emisie, combustibilul care are puterea termica nominală cea mai ridicată;8. instalatie mare de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidati în scopul utilizării energiei termice astfel produse, a cărui putere termica nominală este egala cu sau mai mare de 50 MW;9. instalatie mare de ardere de tip I - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare înaintea datei de 1 iulie 1987;10. instalatie mare de ardere de tip II - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizata sau supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului în perioada 1 iulie 1987 şi până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cu condiţia ca aceasta instalatie să fie pusă în funcţiune până la 27 noiembrie 2003;11. instalatie mare de ardere de tip III - orice instalatie mare de ardere supusă procedurii complete de autorizare integrată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;12. focar mixt - orice instalatie de ardere care poate fi alimentata simultan sau alternativ cu doua ori mai multe tipuri de combustibil;13. biomasa - produs compus parţial sau în totalitate dintr-o materie vegetala agricolă ori forestieră, ce poate fi utilizata drept combustibil cu scopul recuperării conţinutului energetic, precum şi următoarele deşeuri utilizate drept combustibil: a) deşeuri vegetale, agricole sau forestiere; b) deşeuri vegetale din sectorul industrial de prelucrare a produselor alimentare, dacă energia termica rezultată din procesul de ardere este valorificată; c) deşeuri vegetale fibroase din producţia de paste celulozice naturale şi din producţia de hârtie fabricata din pasta celulozica, dacă acestea sunt incinerate la locul de fabricaţie şi dacă energia produsă de instalatia de incinerare este valorificată; d) deşeuri de pluta; e) deşeuri de lemn, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenati sau metale grele, în urma aplicării unui tratament de protecţie ori de conservare a lemnului, şi care includ în mod special deşeurile provenite din construcţii sau demolări;14. turbina cu gaze - orice masina rotativa ce converteste energia termica în lucru mecanic, constând în principal dintr-un compresor, o camera de ardere şi turbina cu gaze propriu-zisa. + Anexa 2 METODE DE MĂSURAREa emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi + Secţiunea A Proceduri pentru masurarea şi evaluarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere1. Până la data de 27 noiembrie 2004: a) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominală mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se monitorizează în flux continuu. b) Prin derogare de la prevederile lit. a), se pot utiliza, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf şi a pulberilor, dacă acestea permit obţinerea concentratiilor poluantilor menţionaţi. c) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominală cuprinsă între 50 şi 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului decide asupra necesităţii solicitării măsurătorilor continue. d) În cazul nesolicitarii măsurătorilor continue, se utilizează cu o frecventa regulată, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aflate în gazele reziduale.2. a) De la data de 27 noiembrie 2004, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II, şi de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru instalaţiile mari de ardere de tip III, se efectuează măsurători continue ale concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din gazele reziduale ale fiecărei instalaţii menţionate, având o putere termica nominală egala cu sau mai mare de 100 MW. b) Nu se solicita măsurători continue în următoarele cazuri:● pentru instalaţiile mari de ardere a căror durata de viaţa este mai mica de 10.000 de ore de funcţionare;● pentru emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele cu gaze;● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la turbinele cu gaze sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu deţin echipamente de desulfurare;● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la boilere care utilizează în procesul de ardere biomasa, cu condiţia ca titularul activităţii să justifice din punct de vedere tehnic ca emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limita de emisie stabilite. c) În cazul nesolicitarii măsurătorilor continue, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului cere efectuarea măsurătorilor discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, verificate şi aprobate de aceasta, care conduc la evaluarea cantităţilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu o frecventa de cel puţin o dată la 6 luni. d) Procedurile de determinare prevăzute la lit. c) trebuie să fie în concordanta cu standardele CEN. e) În cazul în care standardele CEN nu sunt disponibile, se utilizează standardele ISO sau standarde naţionale, cu condiţia asigurării unor date de calitate ştiinţifică echivalenta.3. Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului trebuie informate asupra schimbărilor substanţiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum şi asupra modului de funcţionare a instalaţiei.Autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului decide dacă obligaţiile de monitorizare prevăzute la pct. 2 se pot menţine sau dacă este necesară o adaptare a acestora.4. a) Măsurătorile continue realizate în conformitate cu pct. 2 includ parametri relevanti în procesul de funcţionare a instalaţiei mari de ardere, pentru conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apa. Măsurarea continua a conţinutului de vapori de apa din gazele reziduale nu este necesară dacă proba de gaz rezidual este uscata înainte ca aceasta să fie analizata. b) Măsurătorile reprezentative ale poluantilor relevanti din punct de vedere al prelucrării şi analizei lor, ale parametrilor de proces, precum şi calibrarea sistemelor automate de măsura folosind metode de referinţa se realizează în conformitate cu prevederile standardelor CEN referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. c) În cazul în care standardele CEN referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu sunt disponibile, se utilizează standarde ISO sau standarde naţionale referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu condiţia asigurării unei exactitati echivalente. d) Sistemele de măsurare continua se supun anual controlului utilizând măsurători paralele prin metode de referinţa.5. a) Valorile pentru intervalele de siguranţă 95% ale rezultatului unei singure măsurători nu trebuie să depăşească următoarele procente din valoarea limita a emisiilor:SO(2) - 20%;NO(x) - 20%;Pulberi - 30%. b) Valorile medii orare şi zilnice validate trebuie determinate din valorile orare medii validate după ce s-a scăzut valoarea intervalului de siguranţă corespunzător, prevăzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare dintr-o zi sunt invalidate datorită funcţionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare continua, măsurătorile din aceasta zi sunt invalidate. c) Dacă măsurătorile aferente unui număr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datorită funcţionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului cere titularului activităţii luarea măsurilor adecvate pentru îmbunătăţirea siguranţei sistemului de monitorizare continua. + Secţiunea B Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere1. Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere comunică autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului valorile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile II şi III, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.2. În cazul utilizării monitorizarii continue, titularul activităţii insumeaza separat, pentru fiecare poluant, masa poluantului emis în fiecare zi, în funcţie de debitul volumetric al gazelor reziduale.3. În cazul în care nu este utilizata monitorizarea continua, titularul activităţii instalaţiei mari de ardere efectuează estimari ale emisiilor totale anuale conform secţiunii A pct. 1, în vederea respectării obligaţiilor faţă de autorităţile publice competente pentru protecţia mediului.4. Începând cu anul 2004 şi pentru fiecare an următor, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează pe baza raportarii valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, transmise de către titularii activităţilor, inventarul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere.5. În cazul deţinerii pe acelaşi amplasament a mai multor instalaţii mari de ardere, de către un singur titular de activitate, acestuia îi revine obligaţia de a transmite autorităţii publice competente pentru protecţia mediului următoarele date: a) emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi (particule totale în suspensie); b) puterea termica totală anuală, evidenţiată pe fiecare categorie de combustibil utilizat (biomasa, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alţi combustibili gazosi), calculată ca produs între puterile calorifice inferioare aferente fiecărei categorii de combustibil menţionat şi debitele utilizate de combustibili.6. O dată la 3 ani, în termen de 12 luni de la terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului întocmesc o sinteza a rezultatelor inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere, realizat pentru fiecare instalatie, evidentiindu-se în mod separat emisiile din rafinarii.Titularii activităţilor sunt obligaţi sa pună la dispoziţie autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, pentru fiecare instalatie.7. Începând cu 1 ianuarie 2008 şi pentru fiecare an următor, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează pe baza rapoartelor prevăzute la art. 5 alin. (3) din hotărâre, transmise de către titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, inventarul naţional al orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a acestor instalaţii. + Secţiunea C Determinarea emisiilor totale anuale provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II în anul 20031. Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează în cursul anului 2003 un inventar complet al emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot, după cum urmează: a) pentru fiecare instalatie, în cazul instalaţiilor mari de ardere a căror putere termica nominală este mai mare de 300 MW şi pentru instalaţiile mari de ardere din rafinarii; b) global, în cazul celorlalte instalaţii mari de ardere.2. Metodologia utilizata pentru aceste inventare trebuie să fie compatibila cu cea folosită pentru determinarea emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot din instalaţiile de ardere în anul de referinţa 1980. + Anexa 3 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere, în cazul utilizării combustibililor solizi + Secţiunea A Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
──────────────
Notă *) P reprezintă puterea termica.În situaţia în care valorile limita de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se aplică următoarele rate de desulfurare:
─────────
Notă *) Pentru instalaţiile mari de ardere prevăzute cu echipamente de desulfurare sau de injectare a varului, montate înainte de 1 ianuarie 2001.
+
Secţiunea B Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9, cu excepţia turbinelor de gaz, sunt:
În situaţia în care valorile limita de emisie nu pot fi respectate ca urmare a caracteristicilor combustibilului, se vor aplica următoarele rate de desulfurare:
+
Anexa 4 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere,în cazul utilizării combustibililor lichizi
+
Secţiunea A Valorile limita de emisie de SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
+
Secţiunea B Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipul III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaze, sunt:
──────────────
Notă *) Descrestere liniara 500-P.
+
Anexa 5 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere,în cazul utilizării combustibililor gazosi
+
Secţiunea A Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
+
Secţiunea B Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 3% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, sunt:
+
Anexa 6 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru oxizi de azot [NO(x)], masurati ca dioxid de azot, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
+
Secţiunea A Valorile limita de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, pentru combustibili solizi, şi de 3% în gazele reziduale, pentru combustibili lichizi şi gazosi), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
─────────────*1) Până la 31 decembrie 2015 valoarea limita de emisie este de 600 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, cu o putere termica mai mare de 500 MW, a căror utilizare anuală (calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani) nu depăşeşte 2.000 de ore, începând cu anul 2008.Valoarea limita de emisie este de 450 mg/Nmc pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, cu o putere termica mai mare de 500 MW, a căror utilizare anuală (calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani) nu depăşeşte 1.500 de ore, începând cu 1 ianuarie 2016.*2) Până la 1 ianuarie 2018 instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, care au funcţionat în cele 12 luni ce au precedat datei de 1 ianuarie 2001 şi care, după această dată, îşi continua funcţionarea, utilizând combustibil solid cu un conţinut de compuşi organici volatili mai mic de 10%, trebuie să respecte o valoare limita de emisie de 1.200 mg/Nmc.
+
Secţiunea B Valorile limita de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:Pentru combustibili solizi (conţinut de O(2) de 6%)
Combustibili lichizi (conţinut de O(2) de 3%)
Combustibili gazosi (conţinut de O(2) de 3%)
Turbine cu gazeValorile limita de emisie pentru NO(x), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 15% în gazele reziduale), aplicabile individual turbinelor cu gaz reglementate prin art. 9 din hotărâre (valorile limita se aplică numai în cazul regimurilor de funcţionare de peste 70%), sunt:
Sunt exceptate de la respectarea acestor valori limita turbinele cu gaze utilizate în cazuri de urgenta, a căror durata de funcţionare nu depăşeşte 500 de ore/an. Titularul activităţii are obligaţia sa transmită autorităţii publice pentru protecţia mediului un raport anual privind orele de funcţionare.────────────────
Notă *) Compozitia gazului natural este, în principal, constituită din metan şi maximum 20% în volum gaze inerte şi alţi constituenti.
Notă **) Dacă randamentul turbinei cu gaze este determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea limita de emisie pentru NO(x) este de 75 mg/Nmc, în cazurile:- turbinelor cu gaze folosite în sisteme de cogenerare (sisteme de producere combinata a energiei electrice şi termice), având randamentul global al ciclului mai mare de 75%;- turbinelor cu gaze utilizate în sisteme de cogenerare, având un randament mediu anual mai mare de 55%;- turbinelor cu gaze utilizate pentru acţionari mecanice.Pentru turbinele cu gaze care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de mai sus, dar care au un randament mai mare de 35%, determinat pe baza condiţiilor ISO, valoarea limita a emisiilor este: 50h/35, unde (h) este randamentul turbinei cu gaz, exprimat în procente (determinat pe baza condiţiilor ISO).
Notă ***) Valoarea limita de emisie nu se aplică turbinelor cu gaze care utilizează combustibil distilat uşor sau combustibil distilat mediu.
+
Anexa 7 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru pulberi, aplicabile instalaţiilor mari de ardere
+
Secţiunea A Valorile limita de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale, pentru combustibilii solizi, şi de 3% pentru combustibilii lichizi şi gazosi), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
──────────
Notă *) Valoarea limita de 100 mg/Nmc este aplicată instalaţiilor cu o putere termica mai mica de 500 MW, care utilizează combustibil lichid cu un conţinut de cenusa mai mare de 0,06%.
Notă **) Valoarea limita de 100 mg/Nmc este aplicată instalaţiilor reglementate prin art. 5 din hotărâre, cu o putere termica egala cu sau mai mare de 500 MW, care utilizează combustibil solid care are o putere calorifica mai mica de 5.800 KJ/kg (putere calorifica inferioară), cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, un conţinut combinat de umiditate şi cenusa mai mare de 60% în greutate şi cu un conţinut de oxizi de calciu mai mare de 10%.
+
Secţiunea B Valorile limita de emisie pentru pulberi, exprimate în mg/Nmc, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip III, reglementate prin art. 9 din hotărâre, cu excepţia turbinelor cu gaz, sunt:
+
Anexa 8 STABILIREAvalorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţii mari de ardere cu focar mixt1. La autorizarea unei instalaţii mari de ardere de tipurile I, II sau III, reglementate conform prevederilor art. 5, 9 şi 15 din hotărâre, echipata cu focar mixt care implica folosirea simultană a 2 sau mai mulţi combustibili, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului stabileşte valorile limita de emisie, după cum urmează: a) se stabileşte valoarea limita de emisie pentru fiecare poluant, corespunzătoare fiecărui combustibil, în raport cu puterea termica nominală a instalaţiei mari de ardere şi în conformitate cu prevederile anexelor nr. 3-7; b) se determina valorile limita de emisie ponderate pentru fiecare combustibil. Aceste valori sunt obţinute prin înmulţirea valorilor limita de emisie individuale stabilite conform prevederilor lit. a) cu puterea termica corespunzătoare fiecărui combustibil, rezultatul fiind raportat la suma puterilor termice corespunzătoare combustibililor utilizaţi; c) se insumeaza valorile limita de emisie ponderate pe combustibil.2. La autorizarea instalaţiilor de ardere echipate cu focar mixt, care utilizează pentru consum propriu reziduuri de distilare şi de conversie de la rafinarea ţiţeiului sau amestecuri ale acestora cu alţi combustibili, pentru stabilirea valorilor limita de emisie, se aplică, prin excepţie de la dispoziţiile pct. 1, prevederile referitoare la combustibilul cu cea mai mare valoare de emisie (combustibilul determinant), dacă în timpul funcţionarii instalaţiei de ardere puterea termica furnizată de acest combustibil reprezintă cel puţin 50% în raport cu suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi.În situaţia în care puterea termica furnizată de către combustibilul determinant reprezintă mai puţin de 50% în raport cu suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi, valoarea limita de emisie este determinata proporţional cu cantitatea de căldură furnizată de fiecare combustibil utilizat, ţinând seama de suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi, după cum urmează: a) în primul rând, prin adoptarea valorii limita de emisie pentru fiecare poluant corespunzătoare fiecărui combustibil, în funcţie de puterea termica nominală a instalaţiei, în conformitate cu prevederile anexelor nr. 3-7; b) în al doilea rând, calculand valoarea limita de emisie a combustibilului determinant; aceasta valoare este obţinută prin multiplicarea cu factorul doi a valorii limita de emisie pentru acest combustibil, prevăzută în anexele nr. 3-7, şi scăzând din rezultat valoarea limita de emisie a combustibilului cu cea mai mica valoare limita de emisie; c) în al treilea rând, prin determinarea valorilor limita de emisie ponderate pe combustibil; aceste valori sunt obţinute prin multiplicarea valorii limita de emisie, calculată a combustibilului, cu puterea termica furnizată de combustibilul determinant şi multiplicarea fiecăreia dintre celelalte valori limita de emisie cu puterea termica furnizată de fiecare combustibil şi impartind rezultatul multiplicării la suma puterilor termice furnizate de toţi combustibilii utilizaţi; d) în al patrulea rând, prin însumarea valorilor limita de emisie ponderate pe combustibil.3. La autorizarea instalaţiilor prevăzute la pct. 2, se pot aplica şi valori limita de emisie medii pentru dioxidul de sulf, indiferent de combinatia de combustibil utilizata, după cum urmează: a) pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, prevăzute la art. 5 din hotărâre, valoarea limita de emisie de 1.000 mg/Nmc, ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip dintr-o rafinarie; b) pentru instalaţiile mari de ardere de tip III, prevăzute la art. 9 din hotărâre, valoarea limita de emisie de 600 mg/Nmc, ca medie pentru toate instalaţiile de acest tip din rafinarie, cu excepţia turbinelor cu gaz.Aplicarea prevederilor lit. a) şi b) nu trebuie să determine, în nici un caz, creşterea emisiilor provenite de la instalaţiile existente.4. Instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II sau III, reglementate conform prevederilor art. 5, 9 şi ale art. 15 alin. (1) din hotărâre, echipate cu focar mixt care implica utilizarea alternativa a 2 sau mai mulţi combustibili, trebuie să respecte valorile limita de emisie prevăzute în anexele nr. 3-7 corespunzătoare fiecărui tip de combustibil utilizat.
+
Anexa 9 VALORIale ratei de desulfurare, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip II în situaţiile prevăzute la art. 22 din hotărâre.Metode de măsurare a emisiilor provenite din instalaţiile mari deardere de tip II în situaţiile prevăzute la art. 22 din hotărâre
+
Secţiunea A Valori ale ratei de desulfurare, aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tip II în situaţiile prevăzute la art. 22 din hotărâre
+
Secţiunea B Metode de măsurare a emisiilor provenite din instalaţiile mari de ardere de tip II în situaţiile prevăzute la art. 22 din hotărâre1. Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II, având o putere termica nominală mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 22 din hotărâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi şi oxigen se monitorizează în flux continuu.Prin derogare de la prevederile de mai sus, se pot utiliza, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf şi a pulberilor, dacă acestea permit obţinerea concentratiilor poluantilor menţionaţi.Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II, având o putere termica nominală cuprinsă între 50 şi 300 MW, supuse prevederilor art. 22 din hotărâre, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului decide asupra necesităţii solicitării măsurătorilor continue.În cazul nesolicitarii măsurătorilor continue se utilizează, cu o frecventa regulată, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi şi oxigen aflate în gazele reziduale.2. În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip II, prevăzute la art. 22 alin. (1) din hotărâre, care trebuie să respecte valorile ratelor de desulfurare din secţiunea A, se aplică cerinţele referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, menţionate la pct. 1.Suplimentar, conţinutul de sulf al combustibilului solid utilizat în instalatia mare de ardere trebuie să fie monitorizat cu o frecventa regulată, aprobată de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului.────────────────
| EMITENT |
În temeiul art. 107 din Constituţie, al art. 42 alin. 2 lit. b) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 7 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, al art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, şi al art. 81 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunitatile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,Guvernul României adopta prezenta hotărâre. + Articolul 1Prezenta hotărâre are ca scop stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere. + Articolul 2În înţelesul prezentei hotărâri, definiţiile termenilor folosiţi sunt prevăzute în anexa nr. 1. + Articolul 3 (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică instalaţiilor de ardere a căror putere termica nominală este egala cu sau mai mare de 50 MW, denumite în continuare instalaţii mari de ardere, indiferent de tipul de combustibil utilizat. (2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor mari de ardere care utilizează în mod direct produsele de ardere în procesele tehnologice, cum sunt: a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru reincalzirea sau încălzirea directa, uscarea sau pentru orice alt tratament aplicat obiectelor ori materialelor, ca de exemplu: cuptoare de reincalzire şi cuptoare pentru tratamente termice; b) instalaţii de postardere, ca de exemplu instalaţiile de epurare a gazelor reziduale şi care nu funcţionează ca instalaţii de ardere independente; c) instalaţii de regenerare a catalizatorilor pentru cracare catalitica; d) instalaţii de conversie a hidrogenului sulfurat în sulf; e) reactoare utilizate în industria chimica; f) baterii de cocs; g) caupere; h) orice instalatie utilizata pentru propulsia unui vehicul, a unei nave maritime, fluviale sau a unei aeronave; i) turbine cu gaze utilizate pe platforme maritime; j) turbine cu gaze în funcţiune, autorizate sau care au fost supuse procedurii de autorizare de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului, în conformitate cu legislaţia în vigoare, înainte de 27 noiembrie 2002, cu condiţia ca acestea să fie puse în funcţiune cel mai târziu la 27 noiembrie 2003, fără a încalcă prevederile art. 12 alin. (1) şi ale anexei nr. 2 secţiunile A şi B. (3) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică instalaţiilor acţionate de motoare diesel, de motoare alimentate cu benzina sau cu carburant gazos. + Articolul 4Dacă doua sau mai multe instalaţii mari de ardere de tipurile II şi III, distincte, sunt montate astfel încât, luând în considerare factorii tehnici şi economici, gazele lor reziduale să poată fi evacuate, cu avizul autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului, printr-un cos comun, combinatia formată din astfel de instalaţii este considerată o singura instalatie. + Articolul 5 (1) Funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II este permisă, cu respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei şi prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, dacă se încadrează în una dintre următoarele condiţii: a) respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A; b) sunt incluse în Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, prevăzut la art. 7 alin. (1); c) le sunt aplicabile şi respecta prevederile art. 10 alin. (1), art. 12 şi 13, după caz. (2) Instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II pot fi exceptate de la prevederile alin. (1) în cazul în care titularul activităţii unei astfel de instalaţii se angajează printr-o declaraţie scrisă, prezentată autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, cel mai târziu până la 30 iunie 2004, sa nu exploateze instalatia mai mult de 20.000 ore în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2015. (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) titularul activităţii are obligaţia de a prezenta anual autorităţii competente pentru protecţia mediului un raport cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere de tipurile I şi II. + Articolul 6 (1) Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, care nu respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, elaborează, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propuneri de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii acestor valori limita de emisie, după cum urmează: a) până la data de 1 ianuarie 2012, pentru instalaţiile mari de ardere de tip I; b) până la data de 1 ianuarie 2007, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II. (2) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi cuprind termenele şi modalităţile de implementare. (3) Programele de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se negociaza şi se aproba ca parte a programelor pentru conformare prevăzute de art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002. (4) Ghidul privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. + Articolul 7 (1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pe baza programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute la art. 6, se elaborează Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II, denumit în continuare Program naţional, care se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului administraţiei publice. (2) Programul naţional trebuie să asigure o reducere a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi până la nivelurile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi care ar fi fost obţinute prin aplicarea valorilor limita de emisie, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, instalaţiilor mari de ardere aflate în exploatare în anul 2000. În Programul naţional sunt incluse şi instalaţiile mari de ardere care au constituit în anul 2000 obiectul unui program pentru conformare în vederea reducerii emisiilor de poluanti în atmosfera, aprobat de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului. (3) Stabilirea nivelurilor de emisii totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la alin. (2), se face în funcţie de durata de exploatare anuală reală a fiecărei instalaţii, de tipul combustibilului utilizat şi de puterea termica a instalaţiei, calculate pentru perioada 1996-2000 inclusiv. (4) Programul naţional conţine obiective, măsuri şi termenele de realizare a acestora, precum şi mecanismul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor şi măsurilor propuse, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 655/2001, şi ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002. (5) Programul naţional stabileşte etapele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, precum şi procedurile de implementare. (6) Reducerile de emisii rezultate în urma aplicării Programului naţional se raportează la emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente anului 1980. (7) În cursul realizării Programului naţional determinarea emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. (8) Ca urmare a închiderii unei instalaţii mari de ardere care este inclusă în Programul naţional nu este permisă creşterea, prin redistribuire, a emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi la celelalte instalaţii mari de ardere care fac obiectul acestui program. + Articolul 8În situaţia în care o schimbare substantiala şi neasteptata în cererea de energie, în disponibilitatea anumitor combustibili sau în funcţionarea anumitor instalaţii de producţie creează dificultăţi tehnice importante în realizarea prevederilor Programului naţional, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, acorda derogări privind valorile maxime ale emisiilor anuale totale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere de tipurile I şi II şi/sau termenele calendaristice de reducere progresiva a acestora. + Articolul 9Proiectarea, executarea şi/sau punerea în funcţiune a unei instalaţii mari de ardere de tip III se fac cu respectarea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. + Articolul 10 (1) Prin derogare de la prevederile anexei nr. 3, instalaţiilor mari de ardere cu putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW le este aplicabilă, pentru emisiile de dioxid de sulf, o valoare limita de 800 mg/Nmc, cu condiţia ca durata de utilizare anuală a acestora, calculată ca medie pe o perioadă de 5 ani, sa nu depăşească următoarele valori: a) 2.000 ore, până la 31 decembrie 2015; b) 1.500 ore, începând de la 1 ianuarie 2016. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor mari de ardere de tip III pentru care autorizaţia integrată de mediu se acordă în condiţiile prevederilor art. 9. + Articolul 11În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III sau în cazul instalaţiilor de ardere a căror putere termica nominală este marita cu cel puţin 50 MW, titularii activităţii au obligaţia de a examina oportunitatea tehnica şi economică a aplicării producţiei combinate de energie electrica şi termica. În cazul în care aceasta oportunitate este confirmată şi corespunde cererii de energie, opţiunea dezvoltării unor astfel de instalaţii este prioritara. + Articolul 12 (1) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 9, trebuie să cuprindă proceduri referitoare la situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (2) În cazul funcţionarii necorespunzătoare sau al întreruperii funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor titularul activităţii are următoarele obligaţii: a) sa reducă sau sa sisteze funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la funcţionarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau sa utilizeze combustibili mai puţin poluanti; b) sa informeze în cel mai scurt timp autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului; c) sa ia măsurile necesare ca durata cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a emisiilor sa nu depăşească 120 de ore anual. (3) Autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului, acorda derogări de la limitele de timp prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) în următoarele cazuri: a) dacă exista o necesitate imperioasa de menţinere a furnizarii de energie; b) dacă înlocuirea instalaţiei mari de ardere oprite pentru o perioadă limitată de timp nu se poate face decât cu o alta instalatie, a carei funcţionare prezintă riscul creşterii generale a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. (4) La propunerea autorităţii publice centrale pentru industrie şi resurse şi/sau a autorităţii publice centrale pentru administraţie publică, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului suspenda pe o durată de maximum 6 luni obligaţia titularului activităţii de a respecta valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, atunci când aceste valori nu pot fi respectate la instalaţiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conţinut redus de sulf, datorită întreruperii aprovizionarii acestui combustibil, ca urmare a unei situaţii de criza grava. (5) În cazul în care o instalatie mare de ardere care foloseşte în mod normal numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional şi numai pentru o perioadă de maximum 10 zile, la utilizarea altor combustibili, din cauza unei întreruperi imprevizibile a alimentarii cu acest combustibil gazos, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, la propunerea autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului, poate acorda titularului activităţii o derogare de la obligaţia de a se conformă cu valorile limita la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9, chiar dacă nu exista o necesitate imperioasa de a menţine furnizarea energiei. + Articolul 13Stabilirea valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în cazul instalaţiilor mari de ardere echipate cu focar mixt, se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 8. + Articolul 14 (1) În cazul maririi puterii termice a unei instalaţii de ardere cu cel puţin 50 MW, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, aplicabile noii părţi a instalaţiei, se determina în funcţie de puterea termica a întregii instalaţii. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică instalaţiilor prevăzute în anexa nr. 8 pct. 2 şi 3. (3) În cazul modificării substanţiale a unei instalaţii mari de ardere, asa cum este definită în anexa nr. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002, aceasta trebuie să respecte valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B. + Articolul 15 (1) Evacuarea gazelor reziduale de la instalaţiile mari de ardere se efectuează în mod controlat, prin intermediul unui cos. (2) Autorizaţiile integrate de mediu pentru instalaţiile mari de ardere de tipurile I, II şi III, emise cu respectarea dispoziţiilor legale, stabilesc condiţiile de evacuare a gazelor reziduale. (3) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului verifica, în mod special, ca înălţimea cosului să asigure condiţiile de evacuare a gazelor reziduale fără sa afecteze sănătatea populaţiei şi mediul. + Articolul 16În cazul proiectării, executării şi/sau punerii în funcţiune a unor instalaţii mari de ardere care pot avea efecte importante asupra mediului altor state, autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului comunică şi pune la dispoziţie informaţiile necesare, în conformitate cu prevederile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri. + Articolul 17Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere se realizează de către titularul activităţii în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A. + Articolul 18Titularul activităţii are obligaţia de a informa autorităţile publice competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite de la instalaţiile mari de ardere, în scopul evaluării conformarii cu programul de conformare, acordul sau autorizaţia integrată de mediu şi cu Programul naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere. + Articolul 19 (1) În cazul efectuării măsurătorilor continue la instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, se considera a fi respectate dacă rezultatele acestor măsurători efectuate pentru orele de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, îndeplinesc toate condiţiile următoare: a) nici una dintre valorile medii lunare calendaristice pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşeşte valorile limita de emisie corespunzătoare; b) 97% din toate valorile medii la 48 de ore pentru dioxidul de sulf şi pulberi nu depăşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare; c) 95% din toate valorile medii la 48 de ore pentru oxizii de azot nu depăşesc 110% din valorile limita de emisie corespunzătoare. (2) În cazul instalaţiilor mari de ardere de tip III, supuse prevederilor art. 9, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aferente orelor de funcţionare dintr-un an calendaristic, exceptând perioadele la care se face referire în art. 12 şi perioadele de pornire/oprire, sunt considerate ca fiind respectate dacă îndeplinesc următoarele doua condiţii: a) nici o valoare medie zilnica validată pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu este superioară valorilor limita de emisie corespunzătoare prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B; b) 95% din toate valorile medii orare validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu depăşesc cu 200% valorile limita de emisie corespunzătoare, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea B, în cursul unui an calendaristic. (3) În cazul efectuării măsurătorilor discontinue sau a altor proceduri adecvate de determinare, valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7, se considera ca fiind respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau ale altor proceduri de determinare aprobate de autorităţile competente pentru protecţia mediului nu depăşesc aceste valori limita de emisie. (4) Valorile medii validate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se determina în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 secţiunea A pct. 5. + Articolul 20Emisiile anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi şi concentratiile acestor poluanti în gazele reziduale se calculează cu respectarea prevederilor art. 17, 18 şi 19. + Articolul 21 (1) Autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului împreună cu autoritatea publică centrala pentru industrie şi resurse şi/sau autoritatea publică centrala pentru administraţie publică pot elabora cerinţe mai stricte decât cele prevăzute în prezenta hotărâre în următoarele situaţii: a) atunci când se constată că în anumite zone geografice sau pe întreg teritoriul tarii se impune respectarea unor valori limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi mai stricte decât cele prevăzute de prezenta hotărâre; b) atunci când se impune stabilirea unor valori limita de emisie şi pentru alţi poluanti proveniţi din instalaţiile mari de ardere, precum şi a unor condiţii suplimentare faţă de prevederile prezentei hotărâri; c) atunci când este necesară adaptarea condiţiilor de exploatare a acestor instalaţii la progresul tehnic. (2) Cerinţele prevăzute la alin. (1) se aproba prin ordin comun al ministrului apelor şi protecţiei mediului, al ministrului industriei şi resurselor şi/sau al ministrului administraţiei publice. + Articolul 22 (1) În cazul în care valorile limita ale emisiilor de dioxid de sulf, prevăzute în anexa nr. 3 secţiunea A, nu pot fi respectate de instalaţiile mari de ardere de tip II care utilizează combustibil solid indigen, altul decât lignit, doar prin aplicarea unei tehnologii excesiv de costisitoare, datorită caracteristicilor particulare ale combustibilului, se autorizeaza funcţionarea acestor instalaţii până la 1 ianuarie 2008 numai în condiţiile realizării valorilor ratei de desulfurare stabilite în anexa nr. 9 secţiunea A. (2) Până la 1 ianuarie 2008 autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului poate autoriza funcţionarea instalaţiilor mari de ardere de tip II care utilizează drept combustibil lignit indigen, în condiţiile depăşirii valorilor limita ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute în anexele nr. 3-7 secţiunea A, dacă, prin aplicarea celei mai bune tehnologii disponibile care nu necesita costuri excesive, titularul activităţii demonstreaza ca apar dificultăţi majore în respectarea acestor valori limita de emisie, datorate caracteristicilor lignitului, şi se face dovada ca lignitul indigen este o sursa esenţială de combustibil pentru aceste instalaţii. (3) În cazul prevăzut la alin. (1) se considera ca valoarea gradului de desulfurare este respectata dacă evaluarea măsurătorilor efectuate în conformitate cu prevederile anexei nr. 9 secţiunea B indica faptul ca toate valorile medii lunare calendaristice sau toate valorile medii pe 30 de zile consecutive ale emisiilor de dioxid de sulf respecta valoarea impusa pentru rata de desulfurare. Perioadele de funcţionare aferente pornirii/opririi instalaţiei, precum şi cele la care se face referire în art. 12 sunt exceptate. + Articolul 23 (1) În termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se organizează, în cadrul autorităţii publice centrale şi al celor teritoriale pentru protecţia mediului, secretariate tehnice pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere. (2) Organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic se aproba prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. + Articolul 24 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 150.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) obligaţia titularilor activităţii de a prezenta anual autorităţii competente pentru protecţia mediului raportul cuprinzând evidenta orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a instalaţiei mari de ardere, prevăzută la art. 5 alin. (3); b) obligaţia titularilor activităţii de a elabora, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propunerile de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în vederea atingerii valorilor limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cuprinse în anexele nr. 3-7 secţiunea A, prevăzută la art. 6 alin. (1); c) obligaţia titularilor activităţii de a informa în cel mai scurt timp autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului asupra situaţiilor de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor, prevăzută la art. 12 alin. (2) lit. b). (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 150.000.000 lei la 200.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere cu o putere termica nominală egala cu sau mai mare de 400 MW, prevăzute la art. 10 alin. (1); b) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 18, constând în informarea autorităţilor competente pentru protecţia mediului asupra rezultatelor măsurătorilor continue, măsurătorilor discontinue, controlului echipamentelor de măsurare, precum şi asupra tuturor celorlalte operaţii legate de activitatea de monitorizare a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi; c) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 12 alin. (2) lit. a), de a reduce sau de a sista funcţionarea instalaţiei mari de ardere, dacă revenirea la funcţionarea normală nu este posibila în 24 de ore, sau de a utiliza combustibili mai puţin poluanti în situaţiile de funcţionare necorespunzătoare ori de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor; d) obligaţia titularilor activităţii, menţionată la art. 12 alin. (2) lit. c), de a asigura ca durata cumulată de funcţionare fără echipament de reducere a emisiilor nu depăşeşte în nici un caz 120 de ore anual, în situaţiile de funcţionare necorespunzătoare sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor. (3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 200.000.000 lei la 300.000.000 lei nerespectarea prevederilor privind: a) valorile limita de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 9; b) condiţiile de funcţionare a instalaţiilor mari de ardere de tip I, prevăzute la art. 5 alin. (1); c) evacuarea controlată, prin cos, a gazelor reziduale provenite de la instalaţiile mari de ardere, conform prevederilor art. 15 alin. (1); d) reducerea progresiva a emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II, în conformitate cu Programul naţional prevăzut la art. 7; e) realizarea activităţilor de monitorizare conform prevederilor anexei nr. 2. (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului. (5) Prevederile referitoare la contravenţii, prevăzute la alin. (1), (2), (3) şi (4), se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 25Anexele nr. 1-9 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.PRIM-MINISTRUADRIAN NASTASEContrasemnează:────────────────Ministrul apelor şi protecţiei mediului,Petru Lificiup. Ministrul industriei şi resurselor,Mihai Berinde,secretar de statMinistrul administraţiei publice,Octav Cozmancap. Ministrul finanţelor publice,Gheorghe Gherghina,secretar de statBucureşti, 17 mai 2003.Nr. 541. + Anexa 1 DEFINIŢII1. emisie - evacuarea în aer a substanţelor provenite de la instalaţiile de ardere;2. gaze reziduale - evacuari în stare gazoasa, care conţin emisii solide, lichide sau gazoase; debitul volumetric se exprima în mc/h la temperatura şi presiunea standard (273 K, 101,3 kPa), corectat cu presiunea parţială a vaporilor de apa; unitatea de măsura a debitului volumetric se noteaza Nmc/h;3. valoarea limita de emisie - cantitatea admisibilă a unei substanţe continuta în gazele reziduale provenite din instalatia de ardere, care poate fi evacuata în aer într-o perioadă de timp data; se calculează ca masa de substanţa raportată la volumul de gaze reziduale, considerând conţinutul de oxigen în gazul rezidual de 3% în volum, în cazul combustibililor lichizi sau gazosi, de 6% în volum, în cazul combustibililor solizi, şi de 15% în volum, în cazul turbinelor cu gaz; se exprima în mg/Nmc;4. rata de desulfurare - raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de sulf care nu este emisă în aer din instalatia de ardere, într-o perioadă de timp data, şi cantitatea de sulf continuta în combustibilul utilizat în instalatia de ardere, în aceeaşi perioadă de timp;5. titularul activităţii - orice persoană fizica sau juridică ce exploatează sau controlează instalatia mare de ardere ori care este delegată cu putere economică decisiva în ceea ce priveşte funcţionarea acesteia;6. combustibil - orice material combustibil solid, lichid sau gazos cu care se alimentează instalatia mare de ardere, cu excepţia deşeurilor a căror ardere este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;7. combustibil determinant - combustibilul care are cea mai ridicată valoare limita de emisie dintre toţi combustibilii utilizaţi într-o instalatie mare de ardere, la un moment dat, sau, în cazul în care 2 dintre aceşti combustibili au aceeaşi valoare limita de emisie, combustibilul care are puterea termica nominală cea mai ridicată;8. instalatie mare de ardere - orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidati în scopul utilizării energiei termice astfel produse, a cărui putere termica nominală este egala cu sau mai mare de 50 MW;9. instalatie mare de ardere de tip I - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare înaintea datei de 1 iulie 1987;10. instalatie mare de ardere de tip II - orice instalatie mare de ardere pentru care a fost acordată o autorizaţie de construcţie sau, în lipsa unei astfel de proceduri, o autorizaţie de exploatare ori care a fost autorizata sau supusă procedurii de autorizare de către autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului în perioada 1 iulie 1987 şi până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cu condiţia ca aceasta instalatie să fie pusă în funcţiune până la 27 noiembrie 2003;11. instalatie mare de ardere de tip III - orice instalatie mare de ardere supusă procedurii complete de autorizare integrată de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;12. focar mixt - orice instalatie de ardere care poate fi alimentata simultan sau alternativ cu doua ori mai multe tipuri de combustibil;13. biomasa - produs compus parţial sau în totalitate dintr-o materie vegetala agricolă ori forestieră, ce poate fi utilizata drept combustibil cu scopul recuperării conţinutului energetic, precum şi următoarele deşeuri utilizate drept combustibil: a) deşeuri vegetale, agricole sau forestiere; b) deşeuri vegetale din sectorul industrial de prelucrare a produselor alimentare, dacă energia termica rezultată din procesul de ardere este valorificată; c) deşeuri vegetale fibroase din producţia de paste celulozice naturale şi din producţia de hârtie fabricata din pasta celulozica, dacă acestea sunt incinerate la locul de fabricaţie şi dacă energia produsă de instalatia de incinerare este valorificată; d) deşeuri de pluta; e) deşeuri de lemn, cu excepţia celor care pot conţine compuşi organici halogenati sau metale grele, în urma aplicării unui tratament de protecţie ori de conservare a lemnului, şi care includ în mod special deşeurile provenite din construcţii sau demolări;14. turbina cu gaze - orice masina rotativa ce converteste energia termica în lucru mecanic, constând în principal dintr-un compresor, o camera de ardere şi turbina cu gaze propriu-zisa. + Anexa 2 METODE DE MĂSURAREa emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi + Secţiunea A Proceduri pentru masurarea şi evaluarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere1. Până la data de 27 noiembrie 2004: a) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominală mai mare de 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, concentratiile de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi se monitorizează în flux continuu. b) Prin derogare de la prevederile lit. a), se pot utiliza, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri adecvate de determinare a dioxidului de sulf şi a pulberilor, dacă acestea permit obţinerea concentratiilor poluantilor menţionaţi. c) Pentru instalaţiile mari de ardere de tip II având o putere termica nominală cuprinsă între 50 şi 300 MW, supuse prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului decide asupra necesităţii solicitării măsurătorilor continue. d) În cazul nesolicitarii măsurătorilor continue, se utilizează cu o frecventa regulată, cu aprobarea autorităţii publice competente pentru protecţia mediului, măsurători discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, pentru a evalua cantitatea de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi aflate în gazele reziduale.2. a) De la data de 27 noiembrie 2004, pentru instalaţiile mari de ardere de tip II, şi de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru instalaţiile mari de ardere de tip III, se efectuează măsurători continue ale concentratiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din gazele reziduale ale fiecărei instalaţii menţionate, având o putere termica nominală egala cu sau mai mare de 100 MW. b) Nu se solicita măsurători continue în următoarele cazuri:● pentru instalaţiile mari de ardere a căror durata de viaţa este mai mica de 10.000 de ore de funcţionare;● pentru emisiile de dioxid de sulf şi pulberi provenite din procesul de ardere a gazului natural în boilere sau în turbinele cu gaze;● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la turbinele cu gaze sau de la boilerele care ard produse petroliere cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazul în care acestea nu deţin echipamente de desulfurare;● pentru emisiile de dioxid de sulf provenite de la boilere care utilizează în procesul de ardere biomasa, cu condiţia ca titularul activităţii să justifice din punct de vedere tehnic ca emisiile de dioxid de sulf nu pot fi în nici un caz mai mari decât valorile limita de emisie stabilite. c) În cazul nesolicitarii măsurătorilor continue, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului cere efectuarea măsurătorilor discontinue sau alte proceduri de determinare adecvate, verificate şi aprobate de aceasta, care conduc la evaluarea cantităţilor de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu o frecventa de cel puţin o dată la 6 luni. d) Procedurile de determinare prevăzute la lit. c) trebuie să fie în concordanta cu standardele CEN. e) În cazul în care standardele CEN nu sunt disponibile, se utilizează standardele ISO sau standarde naţionale, cu condiţia asigurării unor date de calitate ştiinţifică echivalenta.3. Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului trebuie informate asupra schimbărilor substanţiale referitoare la tipul de combustibil folosit, precum şi asupra modului de funcţionare a instalaţiei.Autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului decide dacă obligaţiile de monitorizare prevăzute la pct. 2 se pot menţine sau dacă este necesară o adaptare a acestora.4. a) Măsurătorile continue realizate în conformitate cu pct. 2 includ parametri relevanti în procesul de funcţionare a instalaţiei mari de ardere, pentru conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apa. Măsurarea continua a conţinutului de vapori de apa din gazele reziduale nu este necesară dacă proba de gaz rezidual este uscata înainte ca aceasta să fie analizata. b) Măsurătorile reprezentative ale poluantilor relevanti din punct de vedere al prelucrării şi analizei lor, ale parametrilor de proces, precum şi calibrarea sistemelor automate de măsura folosind metode de referinţa se realizează în conformitate cu prevederile standardelor CEN referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi. c) În cazul în care standardele CEN referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi nu sunt disponibile, se utilizează standarde ISO sau standarde naţionale referitoare la măsurarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, cu condiţia asigurării unei exactitati echivalente. d) Sistemele de măsurare continua se supun anual controlului utilizând măsurători paralele prin metode de referinţa.5. a) Valorile pentru intervalele de siguranţă 95% ale rezultatului unei singure măsurători nu trebuie să depăşească următoarele procente din valoarea limita a emisiilor:SO(2) - 20%;NO(x) - 20%;Pulberi - 30%. b) Valorile medii orare şi zilnice validate trebuie determinate din valorile orare medii validate după ce s-a scăzut valoarea intervalului de siguranţă corespunzător, prevăzute la lit. a); în cazul în care mai mult de 3 valori medii orare dintr-o zi sunt invalidate datorită funcţionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare continua, măsurătorile din aceasta zi sunt invalidate. c) Dacă măsurătorile aferente unui număr mai mare de 10 zile dintr-un an sunt invalidate datorită funcţionarii sau întreţinerii defectuoase a sistemului de măsurare, autoritatea publică competenţa pentru protecţia mediului cere titularului activităţii luarea măsurilor adecvate pentru îmbunătăţirea siguranţei sistemului de monitorizare continua. + Secţiunea B Determinarea emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere1. Titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere comunică autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului valorile emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile II şi III, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.2. În cazul utilizării monitorizarii continue, titularul activităţii insumeaza separat, pentru fiecare poluant, masa poluantului emis în fiecare zi, în funcţie de debitul volumetric al gazelor reziduale.3. În cazul în care nu este utilizata monitorizarea continua, titularul activităţii instalaţiei mari de ardere efectuează estimari ale emisiilor totale anuale conform secţiunii A pct. 1, în vederea respectării obligaţiilor faţă de autorităţile publice competente pentru protecţia mediului.4. Începând cu anul 2004 şi pentru fiecare an următor, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează pe baza raportarii valorilor emisiilor totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, transmise de către titularii activităţilor, inventarul emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere.5. În cazul deţinerii pe acelaşi amplasament a mai multor instalaţii mari de ardere, de către un singur titular de activitate, acestuia îi revine obligaţia de a transmite autorităţii publice competente pentru protecţia mediului următoarele date: a) emisiile totale anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi (particule totale în suspensie); b) puterea termica totală anuală, evidenţiată pe fiecare categorie de combustibil utilizat (biomasa, alţi combustibili solizi, combustibili lichizi, gaz natural, alţi combustibili gazosi), calculată ca produs între puterile calorifice inferioare aferente fiecărei categorii de combustibil menţionat şi debitele utilizate de combustibili.6. O dată la 3 ani, în termen de 12 luni de la terminarea perioadei de 3 ani luate în calcul, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului întocmesc o sinteza a rezultatelor inventarului emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţiile mari de ardere, realizat pentru fiecare instalatie, evidentiindu-se în mod separat emisiile din rafinarii.Titularii activităţilor sunt obligaţi sa pună la dispoziţie autorităţilor publice competente pentru protecţia mediului inventarele anuale ale emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, pentru fiecare instalatie.7. Începând cu 1 ianuarie 2008 şi pentru fiecare an următor, autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează pe baza rapoartelor prevăzute la art. 5 alin. (3) din hotărâre, transmise de către titularii activităţilor instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, inventarul naţional al orelor de funcţionare utilizate şi neutilizate din timpul acordat pentru rămânerea în exploatare a acestor instalaţii. + Secţiunea C Determinarea emisiilor totale anuale provenite din instalaţiile mari de ardere de tipurile I şi II în anul 20031. Autorităţile publice competente pentru protecţia mediului elaborează în cursul anului 2003 un inventar complet al emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot, după cum urmează: a) pentru fiecare instalatie, în cazul instalaţiilor mari de ardere a căror putere termica nominală este mai mare de 300 MW şi pentru instalaţiile mari de ardere din rafinarii; b) global, în cazul celorlalte instalaţii mari de ardere.2. Metodologia utilizata pentru aceste inventare trebuie să fie compatibila cu cea folosită pentru determinarea emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot din instalaţiile de ardere în anul de referinţa 1980. + Anexa 3 VALORILE LIMITA DE EMISIEpentru dioxid de sulf [SO(2)], aplicabile instalaţiilor mari de ardere, în cazul utilizării combustibililor solizi + Secţiunea A Valorile limita de emisie pentru SO(2), exprimate în mg/Nmc (la un conţinut de O(2) de 6% în gazele reziduale), aplicabile instalaţiilor mari de ardere de tipurile I şi II, reglementate prin art. 5 alin. (1) din hotărâre, sunt:
| Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru SO2 (mg/Nm3) | |
| 50 <= P < 100 | 2000 | |
| 100 <= P < 500 | 2400-4P*) | |
| P >= 500 | 400 |
| Puterea termică (P) (MWt) | Rata de desulfurare (%) | |
| P <= 100 | 60 | |
| 100 < P <= 300 | 75 | |
| P > 300 | 90 | |
| P > 500 | minim 94 sau minim 92*) |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru SO2(mg/Nm3) | |
| Biomasa | 50 <= P < 100 | 200 | |
| 100 < P <= 300 | 200 | ||
| P > 300 | 200 | ||
| Cazul general al utilizării unui combustibil solid | 50 <= P < 100 | 850 | |
| 100 < P <= 300 | 200 | ||
| P > 300 | 200 |
| Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru SO2(mg/Nm3) | Rata de desulfurare (%) | |
| P <= 300 | 300 | >= 92 | |
| P >= 300 | 400 | >= 95 |
| Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru SO2 (mg/Nm3) | |
| 50 <= P <= 300 | 1700 | |
| 300 < P < 500 | 3650-6,5 P | |
| P >= 500 | 400 |
| Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru SO2 (mg/Nm3) | |
| 50 <= P <= 100 | 850 | |
| 100 < P <= 300 | 400-200*) | |
| P > 300 | 200 |
| Tipul de combustibil gazos | Valorile limită de emisie pentru SO2(mg/Nm3) | ||
| Combustibil gazos în general | 35 | ||
| Gaz lichefiat | 5 | ||
| ? | Gaz cu putere calorifică mică, provenit din gazeificarea reziduurilor din rafinării sau din cuptoarele de cocs | 800 | |
| ? | Gaz de furnal cu putere calorifică mică | ||
| Tipul de combustibil gazos | Valorile limită de emisie pentru SO2(mg/Nm3) | |
| Combustibil gazos în general | 35 | |
| Gaz lichefiat | 5 | |
| Gaz cu putere calorifică mică, provenit din cuptor de cocs | 400 | |
| Gaz cu putere calorifică mică, provenit din gazele de furnal | 200 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru NOx (mg/Nm3) | |
| Solid | 50-500 | 600 | |
| > 500 | 5001),2) | ||
| Solid (valori limită de emisie aplicabile de la data de 1 ianuarie 2016) | 50-500 | 600 | |
| > 500 | 200 | ||
| Lichid | 50-500 | 450 | |
| > 500 | 400 | ||
| Gazos | 50-500 | 300 | |
| > 500 | 200 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru NOx (mg/Nm3) | |
| Biomasa | 50 <= P <= 100 | 400 | |
| 100 < P <= 300 | 300 | ||
| P > 300 | 200 | ||
| Combustibil solid în general | 50 <= P <= 100 | 400 | |
| 100 < P <= 300 | 200 | ||
| P > 300 | 200 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru NOx (mg/Nm3) | |
| Combustibil lichid în general | 50 <= P <= 100 | 400 | |
| 100 < P <= 300 | 200 | ||
| P > 300 | 200 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru NOx (mg/Nm3) | |
| Gaz natural | 50 <= P <= 300 | 150 | |
| P > 300 | 100 | ||
| Alţi combustibili gazoşi | 50 <= P <= 300 | 200 | |
| P > 300 | 200 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru NOx (mg/Nm3) | |
| Gaz natural*) | P > 50 | 50**) | |
| Combustibil lichid***) | P > 50 | 120 | |
| Combustibili gazoşi (alţii decât gazul natural) | P > 50 | 120 |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru pulberi (mg/Nm3) | |
| Solid | >= 500 | 50**) | |
| < 500 | 100 | ||
| Lichid*) | Toate instalaţiile | 50 | |
| Gazos | Toate instalaţiile | 5 - ca regulă generală | |
| 10 - pentru gazele de furnal | |||
| 50 - pentru gazele provenite din siderurgie, care pot fi utilizate în alte amplasamente |
| Tipul de combustibil | Puterea termică (P) (MWt) | Valorile limită de emisie pentru pulberi (mg/Nm3) | |
| Combustibil solid (conţinut de O2 de 6%) | 50 <= P <= 100 MW | 50 | |
| P > 100 MW | 30 | ||
| Combustibil lichid (conţinut de O2 de 3%) | 50 <= P <= 100 MW | 50 | |
| P > 100 MW | 30 | ||
| Combustibil lichid (conţinut de O2 de 3%) | P > 50 MW | 5 | |
| Gaze de furnal | P > 50 MW | 10 | |
| Gaze din siderurgie utilizate în alte instalaţii mari de ardere | P > 50 MW | 30 |
| Puterea termică (P) (MWt) | Rata de desulfurare (%) | |
| 50 <= P <= 100 | Se stabileşte prin autorizaţia de mediu şi nu depăşeşte 40% | |
| 100 <= P <= 167 | 40 | |
| 167 < P < 500 | (0.15 P+15) | |
| P >= 500 | 90 |
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari