LEGE nr. 189 din 13 mai 2003privind asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 337 din 19 mai 2003
Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generaleObiectul reglementări + Articolul 1 (1) Asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia. (2) Autorităţile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti. (3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se efectuează: a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate; b) obţinerea de probe prin comisii rogatori internaţionale; c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin; d) accesul la justiţie al strainului.Domeniul aplicării + Articolul 2 (1) Cererile de asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială se efectuează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român. (2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completand situaţiile nereglementate de acestea. (3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiţiei, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. + Capitolul 2 Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate + Secţiunea 1 Dispoziţii comuneDefiniţii + Articolul 3 (1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant. (2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecata, citaţii, hotărâri, cereri privind cai de atac şi alte asemenea comunicări. (3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emana de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.Comunicarea actelor de stare civilă + Articolul 4Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunică acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant. + Secţiunea a 2-a Comunicarea de acte în străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 5 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate. (2) La primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internationala, Ministerul Justiţiei le va putea trimite, după caz, în funcţie de existenta şi prevederile unei convenţii internaţionale: a) prin posta, direct destinatarului actului; b) autorităţii centrale competente din statul solicitat; sau c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanţele române, la nivelul curţilor de apel, şi cele străine de nivel similar, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Conţinutul şi forma cererii + Articolul 6 (1) Cererea de asistenţa judiciară internationala referitoare la comunicarea de acte va cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emana actul ce urmează a fi transmis; b) numele şi calitatea părţilor; c) natura actului de transmis; d) adresa destinatarului; e) indicarea tuturor documentelor-anexa la actul ce se transmite; f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară. (2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar. (3) La cerere se va anexa şi formularul de dovada a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni: a) denumirea autorităţii judiciare solicitante; b) actele transmise în vederea comunicării; c) numele şi domiciliul destinatarului; d) denumirea autorităţii judiciare solicitate; e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, ruda - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice); f) semnatura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice); g) data comunicării actelor; h) motivele necomunicarii (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.); i) semnatura agentului de procedura şi ştampila autorităţii judiciare solicitate. (4) Cererea şi documentele-anexa sunt scutite de orice supralegalizare sau alta formalitate analoagă.Traducerea cererii şi a documentelor-anexa + Articolul 7Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexa vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel: a) cererea de asistenţa judiciară internationala - prin grija Ministerului Justiţiei; b) documentele-anexa - prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare; c) formularul de dovada a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceza, engleza şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.Dovada comunicării + Articolul 8 (1) Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel: a) la comunicarea prin posta, direct destinatarului actului cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexa; b) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3). (2) În cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile. + Secţiunea a 3-a Comunicarea de acte din străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 9 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala desemnată sa primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române. (2) Ministerul Justiţiei va trimite cererea şi documentele-anexa judecătoriei în a carei raza teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul. (3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanţele străine şi române la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Rolul judecătoriei + Articolul 10 (1) Judecătoria română solicitată va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedura din dreptul intern român, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitanta sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).Refuzul executării cererii + Articolul 11 (1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către autorităţile judiciare române numai în cazul în care se apreciază ca executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitanta va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.Forma actelor de comunicat + Articolul 12 (1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română. (2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.Cheltuieli + Articolul 13 (1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate. (2) În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectiva. + Capitolul 3 Comisii rogatorii internaţionale + Secţiunea 1 Dispoziţii comuneDefiniţie + Articolul 14 (1) Comisia rogatorie internationala în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat sa îndeplinească, în locul şi în numele sau, un act judiciar într-un caz determinat. (2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi realizate. (3) Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite părţilor să obţină mijloace de proba care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.Obiectul + Articolul 15Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat. + Secţiunea a 2-a Solicitarea de comisii rogatorii în străinătateRolul instanţei judecătoreşti + Articolul 16 (1) La cererea părţilor sau din oficiu, autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate. (2) Autorităţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei.Rolul Ministerului Justiţiei + Articolul 17 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenţa sa transmită în străinătate cererile de comisii rogatorii. (2) După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internationala şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autorităţii centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în caz de urgenta, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislaţia acestui stat o permite. (3) Nu se poate face o dubla transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalitatii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiţiei va trimite cererea autorităţii centrale din statul solicitat, pentru investirea autorităţii competente din acel stat. (4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător. (5) Prevederile art. 16, precum şi ale alin. (1)-(4) nu împiedica solicitarea de comisii rogatorii de către instanţele române, la nivelul curţilor de apel direct de la instanţele de nivel similar din străinătate, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Conţinutul cererii + Articolul 18 (1) Cererea de comisie rogatorie conţine următoarele menţiuni: a) autoritatea solicitanta; b) autoritatea solicitată; c) identitatea şi adresa părţilor; d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor; e) obiectul comisiei rogatorii; f) numele şi adresa persoanelor care urmează a fi audiate prin comisie rogatorie; g) întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură cu care vor fi puse întrebări; h) documentele de examinat; i) precizarea împrejurării dacă depozitia se ia sub jurământ sau numai prin afirmaţii; j) alte solicitări speciale. (2) Nu este necesară nici o supralegalizare sau alta formalitate analoagă.Traducerea cererii şi a răspunsului + Articolul 19 (1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitanta. (2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigura de către Ministerul Justiţiei, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României. (3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei.Data şi locul + Articolul 20 (1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia. (2) Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.Valoarea comisiei rogatorii + Articolul 21 (1) Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiţiei, care o va transmite autorităţii judiciare române solicitante. (2) Comisia rogatorie devine proba la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competenţa. + Secţiunea a 3-a Comisii rogatorii primite din străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 22 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenţa sa primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate. (2) Ministerul Justiţiei transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a carei raza teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat. (3) Documentele prin care se constata îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica primirea de comisii rogatorii din străinătate, transmise direct de instanţele străine către instanţele române, la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor acorduri bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Rolul instanţei judecătoreşti + Articolul 23 (1) Autoritatea judiciară solicitată executa comisia rogatorie conform regulilor de procedura din legea română; totuşi se va lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta sa nu contravina legislaţiei române. (2) Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii competente, notificând Ministerului Justiţiei aceasta împrejurare. (3) Instanţa română va informa autoritatea judiciară solicitanta asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.Refuzul cererii + Articolul 24 (1) Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care: a) executarea acesteia nu intră în sfera de competenţa a puterii judecătoreşti; b) executarea acesteia este de natura sa aducă atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate. (3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitanta va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.Cheltuieli + Articolul 25Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de: a) traducerea cererii şi a documentelor-anexa, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceza ori engleza; b) folosirea interpreţilor; c) folosirea experţilor.Rolul misiunilor diplomatice sau consulare străine + Articolul 26 (1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei din România. (2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat sa treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedura ale autorităţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea sa nu fie interzise de legislaţia română. (3) Cetăţenii străini care vor fi audiati la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea părţii interesate. + Capitolul 4 Informaţii asupra dreptului străinRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 27 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. (2) Totodată Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care solicită ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate.Cererea de informaţii asupra dreptului străin + Articolul 28 (1) Cererea de informaţii asupra dreptului străin emana numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emana; b) natura şi stadiul procesului; c) problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, făcându-se o scurta expunere a contextului în care acestea sunt necesare. (2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natura a clarifica înţelesul cererii. (3) Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de admitere a acesteia. (4) Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţa sau de părţi, după caz.Cererea de informaţii asupra dreptului român + Articolul 29 (1) Atunci când primeşte din străinătate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate. (2) Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi impartial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrina. (3) Ministerul Justiţiei va putea refuza sa dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciază ca interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau ca răspunsul ar fi de natura sa aducă atingere suveranităţii ori securităţii sale. (4) Răspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cat mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea străină solicitanta. (5) În cazul în care elaborarea răspunsului necesita un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei va informa autoritatea solicitanta. + Capitolul 5 Accesul la justiţie al strainuluiCondiţia strainului în justiţie + Articolul 30Persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber şi nestanjenit autorităţilor judiciare române, sa formuleze cereri, sa introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.Cautio judicatum solvi + Articolul 31 (1) Persoanele fizice sau juridice străine sunt scutite de orice cauţiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispoziţiilor art. 30. (2) Aceeaşi regula se aplică şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.Asistenţa juridică gratuita + Articolul 32Persoanele fizice străine vor beneficia în România de asistenţa juridică gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice române.Aplicarea legii + Articolul 33Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplică persoanelor fizice sau juridice străine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţă de care România este ţinuta de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplică numai sub condiţia reciprocităţii. + Capitolul 6 Dispoziţii finaleIntrarea în vigoare a legii + Articolul 34 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Actele de asistenţa judiciară internationala îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile. (3) Actele de procedura începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectiva.Aplicarea legii + Articolul 35 (1) Ministerul Justiţiei va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitara. (2) Pentru aplicarea legislaţiei comunitare la care se referă art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 17 alin. (5) şi art. 22 alin. (4), Ministerul Justiţiei va elabora, până la data de 30 noiembrie 2006, metodologia de implementare a regulamentelor adoptate în cadrul Uniunii Europene în domeniul asistenţei judiciare în materie civilă şi comercială.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUBucureşti, 13 mai 2003.Nr. 189.───────────────
| EMITENT |
Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generaleObiectul reglementări + Articolul 1 (1) Asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia. (2) Autorităţile judiciare române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti. (3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se efectuează: a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate; b) obţinerea de probe prin comisii rogatori internaţionale; c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin; d) accesul la justiţie al strainului.Domeniul aplicării + Articolul 2 (1) Cererile de asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială se efectuează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern român. (2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este sau va deveni parte, completand situaţiile nereglementate de acestea. (3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; dovada acestuia se solicita Ministerului Justiţiei, care o va stabili prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. + Capitolul 2 Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate + Secţiunea 1 Dispoziţii comuneDefiniţii + Articolul 3 (1) Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant. (2) Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecata, citaţii, hotărâri, cereri privind cai de atac şi alte asemenea comunicări. (3) Actele extrajudiciare sunt cele care nu emana de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.Comunicarea actelor de stare civilă + Articolul 4Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunică acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant. + Secţiunea a 2-a Comunicarea de acte în străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 5 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala prin intermediul căreia autorităţile judiciare române efectuează comunicarea de acte în străinătate. (2) La primirea actelor de la autoritatea judiciară română, după controlul de regularitate internationala, Ministerul Justiţiei le va putea trimite, după caz, în funcţie de existenta şi prevederile unei convenţii internaţionale: a) prin posta, direct destinatarului actului; b) autorităţii centrale competente din statul solicitat; sau c) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanţele române, la nivelul curţilor de apel, şi cele străine de nivel similar, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Conţinutul şi forma cererii + Articolul 6 (1) Cererea de asistenţa judiciară internationala referitoare la comunicarea de acte va cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emana actul ce urmează a fi transmis; b) numele şi calitatea părţilor; c) natura actului de transmis; d) adresa destinatarului; e) indicarea tuturor documentelor-anexa la actul ce se transmite; f) indicarea termenului fixat de autoritatea judiciară. (2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar. (3) La cerere se va anexa şi formularul de dovada a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni: a) denumirea autorităţii judiciare solicitante; b) actele transmise în vederea comunicării; c) numele şi domiciliul destinatarului; d) denumirea autorităţii judiciare solicitate; e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, ruda - pentru persoanele fizice, sau funcţia - pentru persoanele juridice); f) semnatura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice); g) data comunicării actelor; h) motivele necomunicarii (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.); i) semnatura agentului de procedura şi ştampila autorităţii judiciare solicitate. (4) Cererea şi documentele-anexa sunt scutite de orice supralegalizare sau alta formalitate analoagă.Traducerea cererii şi a documentelor-anexa + Articolul 7Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexa vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel: a) cererea de asistenţa judiciară internationala - prin grija Ministerului Justiţiei; b) documentele-anexa - prin grija autorităţilor judiciare române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţile sunt scutite de plată cheltuielilor judiciare; c) formularul de dovada a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceza, engleza şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.Dovada comunicării + Articolul 8 (1) Dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel: a) la comunicarea prin posta, direct destinatarului actului cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexa; b) la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3). (2) În cazul în care destinatarul refuza primirea actelor sau nu locuieşte la adresa indicată de reclamant, autoritatea judiciară română va proceda conform normelor relevante din dreptul comun. Citarea prin publicitate se face cu cel puţin 40 de zile înaintea termenului de judecată; în cazuri urgente, acest termen poate fi redus la 20 de zile. + Secţiunea a 3-a Comunicarea de acte din străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 9 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala desemnată sa primească cererile pentru comunicări de acte judiciare sau extrajudiciare formulate de autorităţi competente şi destinate unor persoane fizice sau juridice române. (2) Ministerul Justiţiei va trimite cererea şi documentele-anexa judecătoriei în a carei raza teritorială locuieşte sau îşi are sediul destinatarul. (3) În funcţie de calea pe care au fost primite cererile direct de la autorităţi judiciare străine ori prin intermediul misiunilor diplomatice sau consulare -, actul probator al îndeplinirii comunicării va fi transmis de Ministerul Justiţiei pe aceeaşi cale. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica comunicarea de acte direct între instanţele străine şi române la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Rolul judecătoriei + Articolul 10 (1) Judecătoria română solicitată va efectua comunicarea actelor conform normelor de procedura din dreptul intern român, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. (2) Dovada comunicării se va face prin completarea formularului trimis de autoritatea judiciară solicitanta sau, în lipsa acestuia, prin completarea formularului prevăzut la art. 6 alin. (3).Refuzul executării cererii + Articolul 11 (1) Cererea de comunicare de acte poate fi refuzată de către autorităţile judiciare române numai în cazul în care se apreciază ca executarea acesteia ar aduce atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) În caz de refuz, autoritatea judiciară solicitanta va fi informată fără întârziere, în scris, cu prezentarea motivelor refuzului.Forma actelor de comunicat + Articolul 12 (1) Documentele ce se cer a fi comunicate unei persoane fizice sau juridice române sunt însoţite de o traducere în limba română. (2) În cazul în care documentele nu sunt traduse, destinatarul poate refuza primirea acestora, cerând ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala autorităţii judiciare solicitante.Cheltuieli + Articolul 13 (1) Îndeplinirea procedurii de comunicare de acte din străinătate nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate în acest scop, în condiţii de reciprocitate. (2) În cazul în care autorităţile judiciare străine au cerut comunicarea într-o formă specială, care nu contravine legislaţiei române, se va putea cere rambursarea cheltuielilor ocazionate de procedura respectiva. + Capitolul 3 Comisii rogatorii internaţionale + Secţiunea 1 Dispoziţii comuneDefiniţie + Articolul 14 (1) Comisia rogatorie internationala în materie civilă sau comercială este actul prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară din alt stat sa îndeplinească, în locul şi în numele sau, un act judiciar într-un caz determinat. (2) Misiunile diplomatice sau consulare pot efectua comisii rogatorii conform cerinţelor statului unde acestea urmează a fi realizate. (3) Comisia rogatorie poate fi cerută pentru a permite părţilor să obţină mijloace de proba care sunt destinate unei proceduri în curs sau viitoare.Obiectul + Articolul 15Comisia rogatorie permite: audieri de martori sau alte persoane implicate, obţinerea de documente, efectuarea de expertize, realizarea unei anchete sau procurarea unor alte acte ori informaţii necesare pentru soluţionarea unui caz determinat. + Secţiunea a 2-a Solicitarea de comisii rogatorii în străinătateRolul instanţei judecătoreşti + Articolul 16 (1) La cererea părţilor sau din oficiu, autorităţile judiciare române pot să solicite efectuarea unei comisii rogatorii în străinătate. (2) Autorităţile judiciare române trimit cererea de comisie rogatorie Ministerului Justiţiei.Rolul Ministerului Justiţiei + Articolul 17 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenţa sa transmită în străinătate cererile de comisii rogatorii. (2) După primirea cererii de comisie rogatorie, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internationala şi transmite cererea de comisie rogatorie direct autorităţii centrale competente din statul unde urmează a se efectua sau, în caz de urgenta, misiunii diplomatice ori consulare a României din statul respectiv, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă legislaţia acestui stat o permite. (3) Nu se poate face o dubla transmitere în acelaşi timp. Alegerea modalitatii de transmitere a cererii de comisie rogatorie revine magistratului care o dispune. În lipsa oricărei precizări, Ministerul Justiţiei va trimite cererea autorităţii centrale din statul solicitat, pentru investirea autorităţii competente din acel stat. (4) Misiunile diplomatice sau consulare ale României în străinătate pot fi solicitate să efectueze comisii rogatorii pentru persoane care au cetăţenia română; aceste persoane pot fi asistate, la cerere, de un apărător. (5) Prevederile art. 16, precum şi ale alin. (1)-(4) nu împiedica solicitarea de comisii rogatorii de către instanţele române, la nivelul curţilor de apel direct de la instanţele de nivel similar din străinătate, în temeiul unor convenţii bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Conţinutul cererii + Articolul 18 (1) Cererea de comisie rogatorie conţine următoarele menţiuni: a) autoritatea solicitanta; b) autoritatea solicitată; c) identitatea şi adresa părţilor; d) obiectul cauzei, cu un scurt rezumat al faptelor; e) obiectul comisiei rogatorii; f) numele şi adresa persoanelor care urmează a fi audiate prin comisie rogatorie; g) întrebările care urmează a fi puse sau faptele în legătură cu care vor fi puse întrebări; h) documentele de examinat; i) precizarea împrejurării dacă depozitia se ia sub jurământ sau numai prin afirmaţii; j) alte solicitări speciale. (2) Nu este necesară nici o supralegalizare sau alta formalitate analoagă.Traducerea cererii şi a răspunsului + Articolul 19 (1) Cererea de comisie rogatorie este redactată în limba română de către autoritatea judiciară solicitanta. (2) Traducerea oficială a cererii în limba autorităţii statului solicitat se asigura de către Ministerul Justiţiei, nefiind necesară atunci când comisia rogatorie se efectuează de misiunile diplomatice sau consulare ale României. (3) Traducerea răspunsului la cererea de comisie rogatorie se efectuează de către Ministerul Justiţiei.Data şi locul + Articolul 20 (1) Cu ocazia transmiterii cererii de comisie rogatorie în străinătate, se va solicita comunicarea datei şi a locului stabilite pentru efectuarea acesteia. (2) Cu acordul autorităţii judiciare solicitate şi cu avizul Ministerului Justiţiei, judecătorii români pot asista la efectuarea comisiilor rogatorii.Valoarea comisiei rogatorii + Articolul 21 (1) Odată îndeplinită, comisia rogatorie este primită de Ministerul Justiţiei, care o va transmite autorităţii judiciare române solicitante. (2) Comisia rogatorie devine proba la dosarul cauzei pentru care a fost solicitată, având aceeaşi valoare ca şi când actul judiciar respectiv ar fi fost îndeplinit de către autoritatea judiciară română competenţa. + Secţiunea a 3-a Comisii rogatorii primite din străinătateRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 22 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenţa sa primească cererile de comisii rogatorii prezentate de autorităţile judiciare din străinătate. (2) Ministerul Justiţiei transmite cererile de comisii rogatorii judecătoriei în a carei raza teritorială urmează a se efectua actul judiciar solicitat. (3) Documentele prin care se constata îndeplinirea comisiei rogatorii se transmit Ministerului Justiţiei, care le va transmite, pe aceeaşi cale, autorităţii solicitante. (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu împiedica primirea de comisii rogatorii din străinătate, transmise direct de instanţele străine către instanţele române, la nivelul curţilor de apel, în temeiul unor acorduri bilaterale sau în conformitate cu legislaţia comunitara, după ce România va deveni stat membru al Uniunii Europene.Rolul instanţei judecătoreşti + Articolul 23 (1) Autoritatea judiciară solicitată executa comisia rogatorie conform regulilor de procedura din legea română; totuşi se va lua în considerare, la cererea autorităţii judiciare solicitante, folosirea unei proceduri speciale, cu condiţia ca aceasta sa nu contravina legislaţiei române. (2) Dacă comisia rogatorie este transmisă unei autorităţi judiciare necompetente, aceasta o trimite, din oficiu, autorităţii competente, notificând Ministerului Justiţiei aceasta împrejurare. (3) Instanţa română va informa autoritatea judiciară solicitanta asupra datei şi locului efectuării comisiei rogatorii, putând permite, la cerere, participarea magistraţilor străini.Refuzul cererii + Articolul 24 (1) Comisia rogatorie poate fi refuzată în cazul în care: a) executarea acesteia nu intră în sfera de competenţa a puterii judecătoreşti; b) executarea acesteia este de natura sa aducă atingere suveranităţii sau siguranţei naţionale. (2) Comisia rogatorie nu va putea fi executată atunci când persoana care urmează a fi audiată nu poate depune mărturie datorită unor interdicţii existente în legislaţia română sau când documentele ce urmează a fi transmise ori expertizate nu pot fi circulate. (3) În cazul în care comisia rogatorie nu poate fi executată, în tot sau în parte, autoritatea solicitanta va fi informată neîntârziat, prezentându-i-se şi motivele neexecutării.Cheltuieli + Articolul 25Sub rezerva reciprocităţii, îndeplinirea comisiei rogatorii nu va da loc la rambursarea cheltuielilor efectuate, cu excepţia celor determinate de: a) traducerea cererii şi a documentelor-anexa, atunci când nu au fost primite traduse în limba română sau în limba franceza ori engleza; b) folosirea interpreţilor; c) folosirea experţilor.Rolul misiunilor diplomatice sau consulare străine + Articolul 26 (1) Misiunile diplomatice sau consulare de pe teritoriul României pot efectua comisii rogatorii solicitate de autorităţile statului pe care îl reprezintă numai pentru cetăţenii lor şi numai cu autorizarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe, care va solicita şi avizul Ministerului Justiţiei din România. (2) Când un agent diplomatic sau funcţionar consular este autorizat sa treacă la executarea unei comisii rogatorii, acesta va proceda conform regulilor de procedura ale autorităţii competente din statul solicitant, cu condiţia ca acestea sa nu fie interzise de legislaţia română. (3) Cetăţenii străini care vor fi audiati la misiunile diplomatice sau consulare vor putea fi asistaţi de un apărător, la cererea părţii interesate. + Capitolul 4 Informaţii asupra dreptului străinRolul Ministerului Justiţiei + Articolul 27 (1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care transmite ministerelor de justiţie din alte state, la cererea acestora, informaţii privind dreptul intern în materie civilă şi comercială, precum şi în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. (2) Totodată Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala care solicită ministerelor de justiţie din alte state informaţii de felul celor menţionate la alin. (1), la cererea instanţelor judecătoreşti române, pentru cazuri judiciare determinate.Cererea de informaţii asupra dreptului străin + Articolul 28 (1) Cererea de informaţii asupra dreptului străin emana numai de la o autoritate judiciară şi cuprinde: a) denumirea autorităţii judiciare de la care emana; b) natura şi stadiul procesului; c) problemele cu privire la care se cer informaţii din dreptul unui alt stat, făcându-se o scurta expunere a contextului în care acestea sunt necesare. (2) La cerere vor putea fi anexate şi unele documente de natura a clarifica înţelesul cererii. (3) Când cererea nu este formulată de o autoritate judiciară, ci de părţile în litigiu, ea va fi însoţită de o încheiere de admitere a acesteia. (4) Cererea de informaţii juridice, precum şi răspunsul primit din partea statului solicitat vor fi traduse de instanţa sau de părţi, după caz.Cererea de informaţii asupra dreptului român + Articolul 29 (1) Atunci când primeşte din străinătate o cerere de informaţii asupra dreptului român, Ministerul Justiţiei formulează răspunsul sau o transmite unui alt organ competent să ofere răspunsurile adecvate. (2) Răspunsul, formulat în mod obiectiv şi impartial, va putea fi însoţit de documente complementare, cum ar fi extrase din texte de lege sau din lucrări de doctrina. (3) Ministerul Justiţiei va putea refuza sa dea curs cererii de informaţii asupra dreptului român atunci când apreciază ca interesele statului român sunt afectate de litigiul care a ocazionat formularea cererii sau ca răspunsul ar fi de natura sa aducă atingere suveranităţii ori securităţii sale. (4) Răspunsul la o cerere de informaţii asupra dreptului român se va transmite cat mai curând posibil, ţinându-se seama de termenul menţionat de autoritatea străină solicitanta. (5) În cazul în care elaborarea răspunsului necesita un timp mai îndelungat, Ministerul Justiţiei va informa autoritatea solicitanta. + Capitolul 5 Accesul la justiţie al strainuluiCondiţia strainului în justiţie + Articolul 30Persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber şi nestanjenit autorităţilor judiciare române, sa formuleze cereri, sa introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române.Cautio judicatum solvi + Articolul 31 (1) Persoanele fizice sau juridice străine sunt scutite de orice cauţiune motivată de calitatea de străin ori de lipsa domiciliului ori a sediului pe teritoriul statului român, sub rezerva dispoziţiilor art. 30. (2) Aceeaşi regula se aplică şi în cazul cauţiunii cerute pentru garantarea cheltuielilor de judecată.Asistenţa juridică gratuita + Articolul 32Persoanele fizice străine vor beneficia în România de asistenţa juridică gratuita, în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice române.Aplicarea legii + Articolul 33Dispoziţiile art. 31 şi 32 se aplică persoanelor fizice sau juridice străine aparţinând statelor cu care România are sau va avea convenţii bilaterale cu prevederi în acest sens ori faţă de care România este ţinuta de convenţii multilaterale la care este sau va fi parte; pentru alte state aceste dispoziţii se aplică numai sub condiţia reciprocităţii. + Capitolul 6 Dispoziţii finaleIntrarea în vigoare a legii + Articolul 34 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Actele de asistenţa judiciară internationala îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile. (3) Actele de procedura începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi finalizate conform dispoziţiilor în vigoare la data respectiva.Aplicarea legii + Articolul 35 (1) Ministerul Justiţiei va elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, metodologia de aplicare a prevederilor acesteia, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la legislaţia comunitara. (2) Pentru aplicarea legislaţiei comunitare la care se referă art. 5 alin. (3), art. 9 alin. (4), art. 17 alin. (5) şi art. 22 alin. (4), Ministerul Justiţiei va elabora, până la data de 30 noiembrie 2006, metodologia de implementare a regulamentelor adoptate în cadrul Uniunii Europene în domeniul asistenţei judiciare în materie civilă şi comercială.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 februarie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUINICOLAE VACAROIUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANUBucureşti, 13 mai 2003.Nr. 189.───────────────
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari