DECIZIE nr. 124 din 27 martie 2003referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 275 din 18 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorCristina Nicoara - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Mircea Stanculescu, lipsa fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibila, arătând ca asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 86 şi nr. 89*), ambele din 27 februarie 2003, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, decizii nepublicate încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar care sunt obligatorii pentru Curtea Constituţională.───────── Notă *) Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003. Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.802/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, ridicată de Romeo Salceanu, inculpat în dosarul menţionat, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se considera ca dispoziţia legală criticata contravine prevederilor art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens, se arata ca între o persoană care, din cauze neimputabile ei nu fusese judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii, şi o altă persoană care a săvârşit aceeaşi infracţiune în acelaşi moment, dar care, datorită celeritatii judecării cauzei sale, a fost judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii se creează o inegalitate de tratament "fără un motiv obiectiv şi rezonabil". Se conchide ca "violarea principiului egalităţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabila".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunţării prezentei decizii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu creează privilegii sau discriminări, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie şi în art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorul excepţiei principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este în vădită contradictie cu jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 în care s-a statuat ca "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai apreciază ca graţierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organică în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Destinatarii legii prin care se acordă graţierea colectivă au vocaţia de a beneficia de prevederile sale numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în conţinutul acesteia, iar condiţia continuta de art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţia legală criticata este neconstitutionala. Se arata ca Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni este atât un act de voinţa politica, cat şi un act de clementa ce aparţine Parlamentului. Criteriile pe baza cărora se acordă graţierea colectivă se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligaţia de a respecta principiile Constituţiei. Conţinutul art. 8 din lege încalcă însă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul aplicării legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se susţine ca "legea mai favorabilă se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constituţionalitate lipseşte de tratamentul juridic menţionat persoanele care nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituţional numai dacă se referea la data săvârşirii faptei şi nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti". Se apreciază ca susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 11 şi ale art. 20 din Constituţie, sunt nerelevante, ele neavând legătură cu prevederile legale supuse controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raportul cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Textele constituţionale invocate au următorul conţinut:- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, de asemenea invocat în susţinerea excepţiei, "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naţionala sau socială, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".Examinând excepţia, Curtea Constituţională constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 86 şi 89 din data de 27 februarie 2003, decizii prin care s-a constatat ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât "limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată".Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut următoarele:- criteriul de acordare a graţierii colective instituit prin art. 8 din Legea nr. 543/2002, şi anume existenta unei "hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", este determinat de o serie de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, durata procesului penal şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi alte împrejurări care pot sa întârzie soluţionarea cauzei;- stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este în contradictie cu principiul egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform căruia, în situaţii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acordă graţierea trebuie să se aplice tuturor persoanelor care, aflate în aceeaşi situaţie, pot beneficia de iertarea pedepsei;- sub aspectul incidentei actului de clementa colectivă, toţi infractorii care au comis infracţiuni de aceeaşi categorie, anterior datei intrării în vigoare a legii, se afla într-o situaţie identică, data condamnării lor definitive neavând nici o semnificaţie în ceea ce priveşte stabilirea unui tratament juridic diferenţiat, întrucât aceasta depinde de factori străini conduitei procesuale a infractorilor;- criteriul obiectiv în baza căruia se acordă beneficiul graţierii colective poate fi determinat numai de săvârşirea faptei penale până la data intrării în vigoare a actului normativ de graţiere ori până la o altă dată anteriora, stabilită de lege, cum ar fi, spre exemplu, data iniţierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune şi din aplicarea principiului activităţii legii penale, reglementat prin art. 10 din Codul penal, atât incriminarea, cat şi aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracţiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respecta aceste principii;- referirea la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, prevăzută în textul criticat, creează premisele unei discriminări între persoane care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Curtea constata ca, la momentul pronunţării prezentei decizii, deciziile nr. 86 şi 89 din 27 martie 2003 nu fuseseră încă publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", iar în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată până la momentul pronunţării prezentei decizii nu are relevanta faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni fiindu-i opozabilă.Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţării deciziei de admitere a excepţiei, respectiv 27 februarie 2003, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I) a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────
EMITENT |
Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorCristina Nicoara - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Mircea Stanculescu, lipsa fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibila, arătând ca asupra textului de lege criticat Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 86 şi nr. 89*), ambele din 27 februarie 2003, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, decizii nepublicate încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar care sunt obligatorii pentru Curtea Constituţională.───────── Notă *) Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003. Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.802/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, ridicată de Romeo Salceanu, inculpat în dosarul menţionat, pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie sexuală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se considera ca dispoziţia legală criticata contravine prevederilor art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens, se arata ca între o persoană care, din cauze neimputabile ei nu fusese judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii, şi o altă persoană care a săvârşit aceeaşi infracţiune în acelaşi moment, dar care, datorită celeritatii judecării cauzei sale, a fost judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii se creează o inegalitate de tratament "fără un motiv obiectiv şi rezonabil". Se conchide ca "violarea principiului egalităţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabila".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunţării prezentei decizii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu creează privilegii sau discriminări, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie şi în art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorul excepţiei principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este în vădită contradictie cu jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 în care s-a statuat ca "principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai apreciază ca graţierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organică în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Destinatarii legii prin care se acordă graţierea colectivă au vocaţia de a beneficia de prevederile sale numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în conţinutul acesteia, iar condiţia continuta de art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţia legală criticata este neconstitutionala. Se arata ca Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni este atât un act de voinţa politica, cat şi un act de clementa ce aparţine Parlamentului. Criteriile pe baza cărora se acordă graţierea colectivă se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligaţia de a respecta principiile Constituţiei. Conţinutul art. 8 din lege încalcă însă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul aplicării legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se susţine ca "legea mai favorabilă se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constituţionalitate lipseşte de tratamentul juridic menţionat persoanele care nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituţional numai dacă se referea la data săvârşirii faptei şi nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti". Se apreciază ca susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 11 şi ale art. 20 din Constituţie, sunt nerelevante, ele neavând legătură cu prevederile legale supuse controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au următorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raportul cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Textele constituţionale invocate au următorul conţinut:- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, de asemenea invocat în susţinerea excepţiei, "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naţionala sau socială, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".Examinând excepţia, Curtea Constituţională constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 86 şi 89 din data de 27 februarie 2003, decizii prin care s-a constatat ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât "limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată".Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut următoarele:- criteriul de acordare a graţierii colective instituit prin art. 8 din Legea nr. 543/2002, şi anume existenta unei "hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", este determinat de o serie de elemente neprevăzute şi neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, durata procesului penal şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege şi alte împrejurări care pot sa întârzie soluţionarea cauzei;- stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este în contradictie cu principiul egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform căruia, în situaţii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acordă graţierea trebuie să se aplice tuturor persoanelor care, aflate în aceeaşi situaţie, pot beneficia de iertarea pedepsei;- sub aspectul incidentei actului de clementa colectivă, toţi infractorii care au comis infracţiuni de aceeaşi categorie, anterior datei intrării în vigoare a legii, se afla într-o situaţie identică, data condamnării lor definitive neavând nici o semnificaţie în ceea ce priveşte stabilirea unui tratament juridic diferenţiat, întrucât aceasta depinde de factori străini conduitei procesuale a infractorilor;- criteriul obiectiv în baza căruia se acordă beneficiul graţierii colective poate fi determinat numai de săvârşirea faptei penale până la data intrării în vigoare a actului normativ de graţiere ori până la o altă dată anteriora, stabilită de lege, cum ar fi, spre exemplu, data iniţierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune şi din aplicarea principiului activităţii legii penale, reglementat prin art. 10 din Codul penal, atât incriminarea, cat şi aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracţiunii. Or, art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respecta aceste principii;- referirea la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, prevăzută în textul criticat, creează premisele unei discriminări între persoane care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Curtea constata ca, la momentul pronunţării prezentei decizii, deciziile nr. 86 şi 89 din 27 martie 2003 nu fuseseră încă publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", iar în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată până la momentul pronunţării prezentei decizii nu are relevanta faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni fiindu-i opozabilă.Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţării deciziei de admitere a excepţiei, respectiv 27 februarie 2003, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I) a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────