ORDIN nr. 544 din 22 noiembrie 2002pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinara după importul în România din tari terţe de bovine, ovine, caprine, porcine, carne proaspăta sau produse din carne provenite de la acestea
EMITENT
  • MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PĂDURILOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 11 aprilie 2003



    În temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/2002 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,vazand Referatul de aprobare nr. 160.415 din 17 octombrie 2002, întocmit de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara,ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor emite următorul ordin:  +  Articolul 1Se aprobă Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinara după importul în România din tari terţe de bovine, ovine, caprine, porcine, carne proaspăta sau produse din carne provenite de la acestea, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.  +  Articolul 2Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara, institutele centrale de profil şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.  +  Articolul 3Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.  +  Articolul 4La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alta dispoziţie contrară.  +  Articolul 5Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării.Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor,Ilie SarbuBucureşti, 22 noiembrie 2002.Nr. 544.  +  Anexa 1 NORMA SANITARĂ VETERINARAprivind problemele de sănătate şi inspecţie veterinara după importul în România din tari terţe de bovine, ovine, caprine şi porcine, carne proaspăta sau produse din carne provenite de la acestea  +  Capitolul 1 Prevederi generale  +  Articolul 1 (1) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică importului din tari terţe de: a) animale domestice din speciile bovine şi porcine pentru reproducţie, producţie sau tăiere; b) animale domestice din speciile ovine şi caprine pentru reproducţie, creştere, ingrasare sau tăiere; c) carne proaspăta provenind de la animalele domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis şi Bison bison, ovine, caprine, porcine şi solipede domestice; d) carne proaspăta provenită de la biongulate şi solipede sălbatice importate din ţările terţe de unde aceasta este admisă conform art. 3; e) produsele din carne provenite din carne proaspăta, conform Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002. (2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică: a) animalelor destinate exclusiv pasunatului sau tractiunii, aflate temporar în vecinătatea frontierelor României; b) carnii şi produselor din carne, altele decât cele la care se referă lit. e), care fac parte din bagajul personal al călătorilor pentru consumul lor personal, în măsura în care cantitatea nu depăşeşte 1 kg pe persoana, cu condiţia ca ele sa provină dintr-o ţara terta sau o parte a unei tari terţe care este înscrisă în lista întocmită conform art. 3 şi din care importul nu este interzis; c) carnii şi produselor din carne, altele decât cele la care se referă lit. e), trimise ca pachete mici unor persoane private, cu condiţia ca aceasta carne şi produse din carne sa nu fie destinate comercializării, cantitatea sa nu depăşească 1 kg şi sa provină dintr-o ţara terta sau o parte a acesteia care este înscrisă pe lista întocmită conform art. 3 şi din care importul nu este interzis; d) carnii şi produselor din carne pentru consumul echipajului şi pasagerilor de la bordul mijloacelor de transport internaţionale. Atunci când o astfel de carne sau produse din carne ori deşeurile lor menajere sunt descărcate, ele trebuie să fie distruse. Nu este necesară distrugerea carnii sau a produselor din carne când acestea sunt transferate, direct sau după ce s-au aflat provizoriu sub control vamal, dintr-un mijloc de transport în altul; e) cantităţilor ce nu depăşesc 1 kg de produse din carne care sunt supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis, la o valoare Fo egala sau mai mare de 3,00, atunci când:1. produsele fac parte din bagajul personal al călătorilor şi sunt destinate consumului personal;2. produsele sunt trimise ca pachete mici unor persoane private, cu condiţia ca aceste produse din carne sa nu fie folosite pentru comercializare.  +  Articolul 2 (1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, definiţiile menţionate în art. 2 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 236/2002, din Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/2002, şi din Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspăta, toate aceste norme, amendate ultima data de Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, de Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, amendata ultima data de Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala şi de Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine, trebuie să se aplice după cum este necesar. (2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică în cazul carnii de pasare. (3) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin: a) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competenţa; b) ţara de destinaţie - statul către care animalele, carnea proaspăta sau produsele din carne sunt trimise dintr-o ţara terta; c) ţara terta - statul situat în afară graniţelor Uniunii Europene; d) import - introducerea pe teritoriul României a animalelor, carnii proaspete sau a produselor din carne provenite din tari terţe; e) exploatatie - întreprindere agricolă, industriala sau comercială aflată sub control oficial, situata pe teritoriul unei tari terţe, în care bovinele şi porcinele pentru reproducţie, producţie ori tăiere, ovinele sau caprinele pentru reproducţie, creştere, ingrasare ori tăiere sunt ţinute şi crescute în mod obişnuit; f) zona indemna de epizootii - zona în care, conform constatărilor oficiale, nu s-a înregistrat la animale nici o boala infectioasa sau contagioasa cuprinsă în lista elaborata în conformitate cu procedura naţionala pentru o perioadă de timp determinata şi în cadrul unei raze definite, în conformitate cu aceeaşi procedura.  +  Articolul 3 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să întocmească lista ţărilor terţe sau a anumitor părţi din acestea din care România autorizeaza importul de: a) bovine, ovine, caprine şi porcine domestice pentru reproducţie, producţie sau tăiere; b) carne proaspăta provenită de la animale domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis şi Bison bison, ovine, caprine, porcine sau solipede domestice şi produse din carne fabricate din carnea menţionată; c) carne proaspăta provenită de la animale sălbatice biongulate şi solipede sălbatice, ţinând seama de situaţia epidemiologica din acele tari sau părţi ale acestora. Aceasta lista poate fi suplimentata sau amendata conform procedurii naţionale, prin elaborarea unor reglementări referitoare la produsele din carne, în ceea ce priveşte specia animala şi în cazul prevăzut de art. 21 alin. (2), în ceea ce priveşte tratamentul solicitat. (2) Pentru a decide, atât în cazul bovinelor, ovinelor, caprinelor şi porcinelor, cat şi în cazul carnii proaspete şi produselor din carne provenite de la acestea, dacă o ţara terta sau o parte a acesteia poate fi inclusă pe lista, trebuie să se ţină seama în special de: a) statusul de sănătate a efectivului, a altor animale domestice şi a faunei sălbatice din ţara terta, o atenţie specială fiind acordată bolilor exotice ale animalelor şi situaţiei mediului în acea ţara, ce poate periclita sănătatea publică şi a animalelor din România; b) regularitatea şi rapiditatea informaţiilor furnizate de ţara terta referitor la existenta bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor de pe teritoriul sau, în special a celor menţionate în listele A şi B ale Oficiului Internaţional de Epizootii; c) legislaţia tarii respective privind prevenirea şi controlul bolilor animalelor; d) structura serviciilor veterinare din ţara respectiva şi puterea de care dispun; e) organizarea şi implementarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor contagioase ale animalelor; f) legislaţia tarii respective privind utilizarea unor substanţe medicamentoase, în special legislaţia referitoare la interzicerea sau autorizarea substanţelor medicamentoase, comercializarea acestora, precum şi regulile care cuprind administrarea şi inspecţia acestora. (3) Pentru a decide, în cazul produselor din carne, dacă o ţara terta poate fi inclusă în lista, trebuie să se ţină seama, printre altele, de garanţiile furnizate de ţara terta, referitoare la sănătatea publică şi la cea a animalelor. (4) Lista ţărilor terţe sau a anumitor părţi din acestea din care România autorizeaza importul şi toate amendamentele la aceasta vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Articolul 4 (1) În conformitate cu procedura naţionala, trebuie să fie elaborate una sau mai multe liste ale unităţilor din care România poate autoriza importul de carne proaspăta sau de produse din carne. În conformitate cu regulile detaliate de implementare care vor fi stabilite de autoritatea veterinara centrala, conform procedurii naţionale, lista sau listele pot fi amendate ori suplimentate de aceasta în funcţie de rezultatele inspecţiilor prevăzute la art. 5, Comisia Europeană fiind în prealabil informată despre acest lucru. (2) Pentru a decide dacă un abator, o unitate de transare, de procesare a produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afară abatorului, unităţii de transare ori de procesare a produselor din carne poate fi inclus în una dintre listele amintite, trebuie să se ţină seama, în special, de: a) garanţiile pe care ţara terta le poate oferi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prezentei norme sanitare veterinare; b) legislaţia tarii terţe cu privire la administrarea la animalele destinate tăierii a oricărei substanţe care poate afecta salubritatea carnii sau a produselor din carne; c) respectarea, în cazul carnii proaspete, în fiecare situaţie particulară a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi a celor menţionate în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete. Totuşi pot fi permise derogări de la pct. 14 lit. c) subpct. 2, 3, 4 şi pct. 42 lit. A subpct. 2 din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinara menţionată mai sus, în conformitate cu procedura naţionala, dacă ţara terta furnizează garanţii similare. În acest caz, în fiecare situaţie se stabilesc condiţii sanitare veterinare cel puţin echivalente celor menţionate în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de producere şi comercializare a carnii proaspete, conform procedurii naţionale. Conform aceleiaşi proceduri, pot fi solicitate garanţii în ceea ce priveşte calitatea apei potabile utilizate într-o unitate şi supravegherea medicală a personalului; d) respectarea, în cazul produselor din carne, în fiecare situaţie particulară a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; e) organizarea serviciului de inspecţie a carnii din ţara terta sau din părţi ale acesteia, eficienta acestuia, puterea de care dispune şi supravegherea la care aceasta sau acestea sunt supuse. Conform aceleiaşi proceduri, pot fi solicitate garanţii specifice referitoare la calitatea apei potabile utilizate în unităţi şi supravegherea medicală a personalului care prelucreaza sau manipuleaza carnea proaspăta. (3) Un abator, o unitate de transare, de procesare în vederea obţinerii produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afară abatorului, unităţii de transare sau a celei de procesare poate fi înscris pe lista sau listele amintite numai dacă este situat în una dintre ţările terţe sau în părţi ale ţărilor terţe la care se referă art. 3 alin. (1) şi dacă acestea, suplimentar, au fost autorizate oficial pentru exportul în Uniunea Europeană de către autoritatea competentă a tarii terţe. Aceasta autorizare trebuie să fie supusă respectării următoarelor cerinţe: a) îndeplinirea prevederilor anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, respectiv ale anexelor nr. 1 şi 2 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; b) supravegherea permanenta a acestora de către un medic veterinar oficial al tarii terţe. (4) Lista sau listele ţărilor terţe sau ale anumitor părţi din acestea din care România autorizeaza importul şi toate amendamentele la acestea trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Articolul 5 (1) Inspectarea unităţilor prevăzute la art. 4 alin. (3) trebuie să fie efectuată, la faţa locului, de către experţii veterinari ai României, pentru a se verifica dacă prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt aplicate corespunzător. (2) În cadrul Programului naţional de inspecţie trebuie să se efectueze o inspecţie în limitele prezentului articol, evidentiind, dacă este cazul, fapte serioase contra unei unităţi autorizate, autoritatea veterinara centrala trebuind sa informeze Comisia Europeană şi sa adopte în acest caz o decizie de suspendare provizorie a autorizaţiei. Trebuie să fie luată o decizie finala în conformitate cu procedura naţionala. (3) Aceste inspecţii trebuie să fie efectuate în beneficiul României, care va trebui sa suporte costul oricăror cheltuieli implicate în legătură cu aceasta. (4) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie să fie determinate în conformitate cu procedura naţionala.  +  Capitolul 2 Importul de bovine, ovine, caprine şi porcine  +  Articolul 6 (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), România trebuie să autorizeze importul de animale cuprinse în prezenta norma sanitară veterinara, numai dacă acestea provin din tari terţe: a) care au fost libere de bolile la care animalele respective sunt receptive:1. în ultimele 12 luni înaintea importului, în privinta pestei bovine, pleuropneumoniei contagioase, bolii limbii albastre, pestei porcine africane şi encefalomielitei porcine boala de Teschen -, pestei rumegatoarelor mici, bolii epizootice hemoragice, variolei ovine şi caprine şi a febrei Vaii de Rift;2. în ultimele 6 luni, în privinta stomatitei veziculoase contagioase; b) în care în ultimele 12 luni nu s-au efectuat vaccinari împotriva bolilor menţionate la lit. a) pct. 1, la care aceste animale sunt receptive. (2) Autoritatea veterinara centrala nu autorizeaza introducerea din teritoriul unei tari terţe a animalelor receptive la virusul aftos decât în următoarele condiţii: a) atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, care nu a practicat vaccinarea în ultimele 12 luni înaintea exportului şi care nu accepta pe teritoriul sau animale care au fost vaccinate împotriva febrei aftoase în ultimele 12 luni; b) atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, care practica vaccinarea animalelor şi care accepta animale vaccinate pe teritoriul sau, autoritatea veterinara centrala a tarii respective trebuind sa acorde garanţii ca:1. animalele nu au fost vaccinate împotriva febrei aftoase;2. animalele au reactionat negativ la testul viral pentru febra aftoasa, efectuat prin metoda raclarii laringotraheale testul probang;3. animalele au reactionat negativ la un test serologic efectuat pentru detectarea anticorpilor febrei aftoase;4. animalele au fost izolate în ţara exportatoare la o ferma de carantina timp de 14 zile înaintea exportului către România, sub supravegherea unui medic veterinar oficial. În acest scop nici un animal aflat în ferma de carantina nu trebuie să fi fost vaccinat contra febrei aftoase pe parcursul a 21 de zile precedente exportului şi nici un animal, altul decât cele care fac parte din transport, nu trebuie să fie introdus în ferma de carantina pe parcursul aceleiaşi perioade;5. se aplică măsurile de carantina a animalelor importate pentru o perioadă de 21 de zile. (3) Atunci când animalele provin dintr-o ţara terta care nu este libera de febra aftoasa de cel puţin 2 ani, autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare trebuie să acorde: a) garanţiile la care s-a făcut referire la alin. (2). b) garanţiile suplimentare care urmează a fi decise în conformitate cu procedura naţionala. (4) În privinta pestei porcine clasice, porcinele trebuie să provină din teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terţe care: a) a fost libera de pesta porcina clasica pentru cel puţin 12 luni înainte de export; b) nu a permis vaccinarea contra pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente exportului; c) nu accepta pe teritoriul sau porcine care au fost vaccinate antipestos cu cel puţin 12 luni înainte de export. (5) Prin derogare de la alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura naţionala, să se autorizeze importul porcinelor provenind dintr-o parte a teritoriului unei terţe, cu condiţia ca vaccinarea împotriva pestei porcine clasice să fie interzisă pe întreg teritoriul acelei tari terţe, iar acea parte a teritoriului tarii terţe respective sa îndeplinească condiţiile stabilite la alin. (4). (6) Prin derogare de la alin. (4), în eventualitatea în care pesta porcina clasica apare într-o ţara terta care îndeplineşte în condiţiile alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura naţionala, ca perioada de 12 luni la care s-a făcut referire la alin. (4) lit. a) să se reducă la 6 luni, dacă: a) un focar sau un număr de focare legate între ele epizootologic apare într-o zona limitată geografic; b) focarul sau focarele au fost eradicate într-o perioadă de 3 luni, fără a se recurge la vaccinare.  +  Articolul 7 (1) În conformitate cu procedura naţionala, se poate decide ca prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) să fie aplicate unei părţi a teritoriului unei tari terţe. (2) În conformitate cu aceeaşi procedura, prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. b), importul de animale la care se referă prezenta norma sanitară veterinara poate fi permis în anumite condiţii şi din tari terţe sau din părţi ale acestor tari în care este practicată vaccinarea împotriva uneia sau mai multor boli menţionate la art. 6 alin. (1) lit. a).  +  Articolul 8 (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 6 şi 7, autoritatea veterinara centrala a României poate să autorizeze importul dintr-o ţara terta numai de animale la care se face referire în prezenta norma sanitară veterinara, dacă acestea îndeplinesc condiţiile stabilite conform procedurii naţionale pentru importul din acea ţara terta, în funcţie de specie şi de destinaţia animalelor. (2) Se poate decide, în conformitate cu procedura naţionala, ca autorizaţiile să fie limitate la anumite specii şi categorii, şi anume la bovine sau porcine pentru tăiere, creştere ori producţie, la ovine sau caprine pentru reproducţie, creştere, ingrasare ori tăiere sau la animale destinate unor scopuri speciale, precum şi ca toate măsurile necesare de sănătate a animalelor să fie aplicate după import. În cazul animalelor pentru reproducţie, creştere, producţie sau ingrasare, condiţiile impuse conform prezentului alineat pot varia, în scopul de a tine seama de prevederile speciale privind beneficiul României în cadrul comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene. (3) Referitor la stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor conform alin. (1): a) condiţiile stabilite în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor care afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine trebuie să se aplice ca referinţa de baza pentru tuberculoza bovina şi bruceloza porcina şi bovina; b) condiţiile stabilite la art. 4, 5 şi 6 sau pentru aplicarea art. 7 şi 8, cuprinse în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate şi certificarea veterinara pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine, trebuie să fie aplicate ca referinţa de baza pentru bolile la care ovinele şi caprinele sunt receptive. Se poate decide, în conformitate cu procedura naţionala, pe o baza diferita de la caz la caz, să se acorde derogări de la aceste condiţii, atunci când ţara terta respectiva furnizează garanţii de sănătate a animalelor. În acest caz condiţiile de sănătate a animalelor cel puţin echivalente cu cele din articolele sau anexa menţionată, trebuie să fie stabilite în conformitate cu aceeaşi procedura, în vederea permiterii intrării unor astfel de animale în România.  +  Articolul 9Atunci când autoritatea veterinara centrala considera ca vaccinarile utilizate împotriva febrei aftoase într-o ţara terta contra virusurilor de tip A, O şi C au unele deficiente, aceasta trebuie să interzică introducerea în teritoriul sau de bovine, ovine, caprine şi porcine din ţările terţe vizate. Autoritatea veterinara centrala trebuie să informeze Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene cat mai curând posibil despre decizia ei şi trebuie să definească motivele pentru care a luat aceasta hotărâre. Aceasta hotărâre trebuie să fie luată în conformitate cu procedura naţionala.  +  Articolul 10 (1) Autoritatea veterinara centrala va autoriza importul de bovine, ovine, caprine şi porcine dacă, înainte de ziua exportului în România, aceste animale au rămas pe teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terţe care figurează pe lista stabilită în concordanta cu art. 3 alin. (1), timp de: a) 6 luni, în cazul bovinelor sau porcinelor pentru reproducţie ori producţie şi ovinelor sau caprinelor pentru creştere, reproducţie ori ingrasare; b) 3 luni, în cazul animalelor pentru tăiere. (2) Animalele care au mai puţin de 6 luni, respectiv de 3 luni, trebuie să fi rămas pe teritoriul respectiv de la naştere.  +  Articolul 11 (1) Autoritatea veterinara competenţa trebuie să autorizeze importul de bovine, ovine, caprine sau porcine numai dacă acestea sunt însoţite de un certificat de sănătate întocmit de un medic veterinar oficial al tarii terţe exportatoare. Acest certificat trebuie: a) să fie emis în ziua imbarcarii animalelor pentru transportul către România; b) să fie întocmit cel puţin în limba engleza şi română, în cazul importului în România, şi în cel puţin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinaţie şi una dintre limbile oficiale ale tarii care efectuează controlul exportului, în cazul importului într-o ţara membra a Uniunii Europene; c) originalul certificatului de sănătate trebuie să însoţească animalele; d) sa ateste ca bovinele, ovinele, caprinele sau porcinele îndeplinesc cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi pe cele stabilite conform prezentei norme sanitare veterinare cu privire la importul din tari terţe; e) să fie constituit dintr-o singura fila de hârtie; f) să fie emis pe numele unui singur destinatar. (2) Certificatul de sănătate trebuie să fie conform modelului stabilit prin procedura naţionala.  +  Articolul 12Imediat după sosirea în România, animalele pentru tăiere trebuie să fie duse direct la abator şi sacrificate în termen de 3 zile lucrătoare de la recepţia lor în abator. Fără a aduce atingere condiţiilor speciale care pot fi stabilite în conformitate cu procedura naţionala, autoritatea veterinara centrala poate, din motive de sănătate animala, sa desemneze abatorul la care se vor transporta acestea.  +  Capitolul 3 Importul de carne proaspăta  +  Articolul 13 (1) Carnea proaspăta trebuie să provină de la animale care au rămas pe teritoriul sau într-o parte a teritoriului tarii terţe exportatoare înscrise pe lista elaborata în conformitate cu art. 3 alin. (1) cel puţin 3 luni înainte de a fi tăiate sau de la naştere dacă animalele vizate au mai puţin de 3 luni. (2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), autoritatea veterinara centrala trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta numai dacă aceasta provine din tari terţe care: a) au fost libere în ultimele 12 luni înaintea exportului de următoarele boli la care animalele de la care provine carnea sunt receptive: pesta bovina, pesta porcina africana, encefalomielita contagioasa - boala Teschen; b) nu au efectuat nici un fel de vaccinari cu 12 luni înaintea exportului împotriva bolilor menţionate la lit. a), la care animalele de la care provine carnea sunt receptive; c) nu s-a înregistrat nici un caz de pesta porcina clasica în ultimele 12 luni înaintea exportului, vaccinarea împotriva pestei porcine clasice nu a fost autorizata cu cel puţin 12 luni înaintea exportului şi nici un animal nu a fost vaccinat împotriva pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente. (3) Fără a aduce atingere art. 3 alin. (1): a) importul de carne proaspăta din ţările terţe în care febra aftoasa produsă de serotipul O, A ,C este endemica, nu se practica sacrificarea sistematica în cazul apariţiei unui focar de febra aftoasa, iar vaccinarea este practicată poate fi permis în următoarele condiţii:1. ţara terta sau regiunea din ţara terta este autorizata în baza procedurii naţionale a României;2. carnea este maturata, pH-ul este controlat, carnea este dezosata, iar ganglionii limfatici majori îndepărtaţi;3. importul de organe pentru consumul uman nu este permis. În funcţie de rezultatul cercetărilor ştiinţifice autoritatea veterinara centrala poate aduce amendamente la aceasta decizie. Condiţii speciale pot fi stabilite pentru organele destinate hranei pentru animale de companie sau pentru industria farmaceutica. Aceste condiţii trebuie să fie adoptate conform procedurii naţionale a României; b) importul de carne proaspăta din ţările terţe în care vaccinarea contra febrei aftoase cu serotipurile SAT sau ASIA 1 este utilizata trebuie să fie permis numai în următoarele condiţii:1. ţara terta are regiuni unde vaccinarea nu este permisă şi nu a apărut nici un caz de febra aftoasa în ultimele 12 luni înaintea exportului, iar regiunile sunt autorizate în baza procedurii naţionale;2. carnea este maturata, dezosata, principalii ganglioni limfatici sunt îndepărtaţi şi este importata după 3 săptămâni de la sacrificarea animalelor;3. importul organelor de animale din aceste tari nu este permis; c) importul de carne proaspăta din ţările terţe în care vaccinarea este practicată şi care au fost libere de febra aftoasa în ultimele 12 luni înainte de export trebuie să fie permis în conformitate cu condiţiile stabilite în baza procedurii naţionale; d) importul de carne proaspăta din ţările terţe în care se efectuează vaccinarea antiaftoasa de rutina şi care sunt declarate libere de febra aftoasa trebuie să fie permis în baza procedurii naţionale şi în conformitate cu regulile care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene; e) reguli suplimentare pot fi aplicate ţărilor terţe la care se face referire la lit. a) şi b) şi trebuie să fie stabilite în concordanta cu procedura naţionala.  +  Articolul 14 (1) În baza procedurii naţionale, se poate decide ca prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) să se aplice numai unei părţi a teritoriului tarii terţe exportatoare. (2) Conform aceleiaşi proceduri şi prin derogare de la art. 13 alin. (2) lit. b), importul de carne proaspăta poate fi permis, în anumite condiţii, dintr-o ţara terta sau o parte a teritoriului acelei tari terţe unde vaccinarea a fost efectuată împotriva uneia sau mai multor boli la care a făcut referire art. 13 alin. (2) lit. a). (3) În conformitate cu procedura naţionala, poate fi acordată o derogare de la art. 13 alin. (2) lit. c).  +  Articolul 15 (1) Fără a aduce atingere art. 13 şi 14, autoritatea veterinara centrala poate să autorizeze importul de carne proaspăta dintr-o ţara terta numai în cazul în care carnea este conformă cu cerinţele de sănătate publică şi de sănătate a animalelor adoptate în concordanta cu procedura naţionala pentru importul de carne proaspăta din acea ţara. (2) Totuşi autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de glande şi organe, inclusiv de sânge, ca materii prime pentru industria farmaceutica, dacă acestea provin din tari terţe care sunt înscrise pe lista elaborata în baza art. 3 alin. (1) şi nu sunt supuse nici unei interdicţii. Condiţiile generale ce urmează a fi îndeplinite pentru importul menţionat trebuie să se stabilească în conformitate cu procedura naţionala. (3) În conformitate cu procedura naţionala, autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul materiilor prime menţionate la alin. (2), care provin din tari terţe care sunt înscrise pe lista în baza condiţiilor care se stabilesc ţinând cont de situaţia specifică a sănătăţii animalelor din ţările terţe vizate. (4) Prevederile referitoare la condiţiile de import menţionate, stabilite în conformitate cu procedurile la care se face referire la alin. (2) şi (3), nu trebuie în nici un caz să fie mai favorabile decât cele care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene.  +  Articolul 16 (1) Autoritatea veterinara centrala nu trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta sub forma de carcase sau semicarcase în cazul porcinelor şi jumătăţi sau sferturi în cazul animalelor din speciile bovine şi solipede, cu excepţia cazului în care este posibila reconstituirea carcasei întregi a fiecărui animal. (2) Carnea proaspăta astfel importata trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie obţinută într-un abator inclus pe lista stabilită în concordanta cu art. 4 alin. (1); b) sa provină de la animale destinate tăierii, inspectate ante-mortem de un medic veterinar oficial în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete şi declarate clinic sanatoase pentru tăiere în scopul exportului de carne în România. În funcţie de situaţia fiecărei tari pot fi stabilite condiţii suplimentare specifice, referitoare la anumite boli care pot afecta sănătatea publică; c) să fie obţinută în conformitate cu condiţiile de igiena menţionate în cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile se sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; d) să fie supusă unei inspecţii post-mortem, efectuată sub responsabilitatea şi controlul direct al medicului veterinar oficial, în conformitate cu cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, şi sa nu prezinte nici o modificare, în afară unor leziuni traumatice apărute la scurt timp înainte de tăiere sau malformatii ori modificări localizate, cu condiţia să se stabilească prin teste de laborator corespunzătoare, atunci când este necesar, faptul ca modificările nu fac carcasele şi organele improprii consumului uman sau periculoase pentru sănătatea publică. În conformitate cu procedura naţionala, pot fi decise ulterior condiţii suplimentare adaptate situaţiei specifice ţărilor menţionate nominal, cu privire la anumite boli care pot periclita sănătatea publică; e) marca de sănătate să fie aplicată în concordanta cu cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; f) să fie depozitata după inspecţia post-mortem efectuată conform lit. d) în spaţii frigorifice autorizate în condiţii de igiena satisfăcătoare şi în conformitate cu prevederile din cap. IV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; g) să fie transportată în conformitate cu cap. XV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete şi să fie supusă manipulării în condiţii de igiena satisfăcătoare. (3) Atunci când efectuează inspecţia post-mortem la care se face referire la alin. (2) lit. d) şi atunci când se verifica îndeplinirea condiţiilor de igiena la care se face referire la alin. (2) lit. c), precum şi a condiţiilor prevăzute la cap. XIV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, medicul veterinar oficial poate fi ajutat de personal auxiliar care lucrează sub responsabilitatea acestuia. Personalul auxiliar trebuie: a) să fie desemnat de autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare, în conformitate cu prevederile în vigoare; b) să aibă pregătirea corespunzătoare; c) să aibă un statut care garantează imparţialitatea acestuia faţă de activităţile ce decurg în unitate; d) sa nu aibă nici o putere de decizie referitoare la rezultatul final al inspecţiei de sănătate publică.  +  Articolul 17 (1) Prin derogare de la art. 16 alin. (1), autoritatea veterinara centrala poate să permită importul de: a) semicarcase, semicarcase transate în nu mai mult de trei bucăţi, sferturi sau organe care îndeplinesc condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2) şi (3) de la abatoare desemnate în acest scop, în conformitate cu procedura naţionala; b) carne transata cu sau fără os, organe sau felii de ficat tăiate, provenite de la animale din specia bovina din unităţi de transare inspectate conform art. 4 şi autorizate pentru acest scop conform procedurii naţionale. (2) Suplimentar faţă de condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2) şi (3), aceasta carne trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie transata şi obţinută în conformitate cu prevederile cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; b) să fie inspectata de un medic veterinar oficial, conform cap. X din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; c) să fie ambalata conform condiţiilor stabilite la cap. XII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete; d) să fie supusă inspecţiilor necesare, efectuate de medicii veterinari oficiali, pentru a se asigura ca prevederile menţionate anterior au fost respectate; e) carnea proaspăta de solipede trebuie să fie supusă inspecţiei efectuate de ţara de destinaţie, luând în considerare restricţiile posibile privind folosirea unor astfel de sortimente de carne. (3) Fără a aduce atingere art. 19 lit. j) şi k), autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de carne în bucăţi cu greutate mai mica de 100 grame, obţinute din muschii maseteri, cu condiţia ca acestea sa îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) şi pe cele menţionate în alin. (1) lit. c), d) şi e) din prezentul articol, cu respectarea condiţiilor stabilite de prevederile legislaţiei în vigoare. (4) În conformitate cu procedura naţionala, se poate decide ca în unităţile desemnate special în acest scop carnea să poată fi transata calda, în condiţii speciale, altele decât cele stabilite la pct. 46 al cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete.  +  Articolul 18Prevederile art. 16 şi 17 nu trebuie să se aplice la: a) carnea proaspăta importata pentru alte scopuri decât consumul uman; b) carnea proaspăta destinată expoziţiilor sau studiilor speciale ori pentru analize, cu condiţia ca o supraveghere administrativă să facă posibil să se asigure ca aceasta carne nu este utilizata în scopul consumului uman şi cu condiţia ca, atunci când expoziţiile se termina sau când studiile speciale sau analizele au fost efectuate, aceasta carne, cu excepţia celei folosite în timpul analizelor, să fie retrasă de pe teritoriul României sau distrusa. În acest caz şi în cazul la care se referă lit. a), autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca aceasta carne nu poate fi folosită în nici un alt scop decât cel pentru care a fost importata pe teritoriul sau; c) carnea proaspăta destinată exclusiv organizaţiilor internaţionale, supusă aprobării în conformitate cu procedura naţionala şi în măsura în care aceasta carne provine dintr-o ţara terta de pe lista stabilită conform art. 3 alin. (1) şi dacă îndeplineşte condiţiile de sănătate a animalelor. Dacă organizaţiile internaţionale vizate sunt situate pe teritoriul României, autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca aceasta carne nu este comercializata. Aceleaşi condiţii se impun şi pentru produsele din carne.  +  Articolul 19Autoritatea veterinara centrala trebuie să interzică importul de: a) carne proaspăta care provine de la vieri sau porci criptorhizi; b) carne proaspăta care:1. provine de la animale cărora li s-au administrat substanţe hormonale interzise;2. conţine reziduuri de substanţe hormonale autorizate în conformitate cu excepţiile prevăzute de prevederile legale în vigoare, reziduuri de antibiotice, pesticide sau alte substanţe care sunt dăunătoare şi pot afecta sănătatea publică, în măsura în care aceste reziduuri depăşesc limitele admise. Limitele admise trebuie să fie stabilite de către autoritatea veterinara centrala şi pot fi amendate ulterior conform cu procedura naţionala; c) carne proaspăta tratata cu radiatii ionizante sau ultraviolete şi carnea proaspăta care provine de la animale cărora li s-au administrat substanţe tenderizante sau alte produse care pot afecta negativ compozitia carnii sau caracteristicile organoleptice; d) carne proaspăta care conţine substanţe, altele decât cele prevăzute la pct. 58 al cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete, în scopul marcarii de sănătate; e) carne proaspăta provenind de la animale la care s-a constatat prezenta oricăror forme de tuberculoza şi carne proaspăta provenind de la animale la care, după tăiere, s-a constatat prezenta tuberculozei în orice formă sau care prezintă infestatie cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae, vii sau morţi, iar în cazul porcinelor, prezenta Trichinellei spiralis; f) carne proaspăta provenind de la animale tăiate prea ţinere; g) părţi ale carcaselor sau organelor, cu leziuni traumatice apărute în scurt timp înainte de tăiere sau malformatii, contaminari sau modificări la care se face referire la art. 16 alin. (2) lit. d); h) sânge; i) carne tocata, carne tocata într-o maniera similară şi carne separată mecanic; j) carne proaspăta sub forma de bucăţi mai mici de 100 de grame; k) capete de bovine şi părţi ale tesuturilor musculare sau alte tesuturi ale capului, în afară de limba.  +  Articolul 20Metoda şi procedurile solicitate pentru detectarea prezentei Trichinellei spiralis în carnea proaspăta de porcine trebuie să fie stabilite de către autoritatea veterinara centrala.  +  Capitolul 4 Importul produselor din carne  +  Articolul 21 (1) Fără a aduce atingere alin. (2), produsele din carne trebuie să fie obţinute integral sau parţial din carne proaspăta care satisface condiţiile art. 13 şi 14 şi orice alta condiţie specială de sănătate a animalelor, stabilită conform art. 15, sau care provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca: a) sa satisfacă condiţiile art. 3 şi 4 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate care afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, fără a aduce atingere art. 7 şi 10 din aceasta; b) să fie expediată, sub control veterinar, la o unitate de prelucrare fie direct, fie după o depozitare prealabilă într-o unitate de depozitare frigorifica autorizata; c) înainte de prelucrare, să fie supusă inspecţiei de către un medic veterinar oficial care să se asigure ca aceasta carne este proprie pentru a fi supusă prelucrării, conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. (2) Totuşi autoritatea veterinara centrala nu poate refuza importul produselor din carne provenite dintr-o ţara terta sau o parte a acesteia care este înscrisă pe lista elaborata conform art. 3, dar pentru care importul de carne proaspăta nu este autorizat sau nu mai este autorizat, cu condiţia ca produsele respective sa îndeplinească următoarele condiţii: a) sa provină dintr-o unitate care, indeplinind deja condiţiile generale pentru autorizare, a primit autorizaţie specială pentru acest tip de produse; b) să fie obţinute din sau cu carne proaspăta care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1), fie din carne provenită din ţara producătoare care trebuie să îndeplinească anumite condiţii de sănătate a animalelor, care vor fi elaborate în fiecare caz individual, pe baza situaţiei epizootologice din ţara producătoare, în baza procedurii naţionale, fie sa provină dintr-un abator care este autorizat special pentru livrarea de carne pentru unităţile la care se face referire la alin. (1) lit. b) şi care poarta o marca de sănătate specială pentru a fi menţionat astfel în baza procedurii naţionale; c) să fie supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis la o valoare Fo mai mare sau egala cu 3,00. Totuşi, în baza procedurii naţionale, pot fi permise şi alte tipuri de tratamente pe baza situaţiei epizootologice din ţara exportatoare.  +  Articolul 22Suplimentar cerinţelor stabilite la art. 21, produsele din carne care provin din tari terţe pot fi importate în România numai dacă acestea îndeplinesc următoarele condiţii: a) să fie obţinute într-o unitate autorizata pentru fabricarea de produse din carne şi care se afla înscrisă în lista elaborata conform art. 4: b) sa provină dintr-o unitate care îndeplineşte condiţiile relevante menţionate în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; c) să fie obţinute în condiţii de igiena prevăzute în cap. II şi III pct. 23 şi 25 din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; d) să fie obţinute integral din:1. carne proaspăta:- provenită dintr-o unitate înscrisă în una dintre listele elaborate conform Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete;- care îndeplineşte condiţiile din art. 16 şi 17 şi, suplimentar, cele prevăzute în cap. III pct. 23 şi 25 ale anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;2. atunci când se aplică prevederile art. 21 alin. (2), din carne proaspăta care îndeplineşte condiţiile specifice stabilite pentru ţara producătoare respectiva;3. unităţi care apar fie în lista elaborata conform art. 4, fie în una dintre listele la care face referire art. 7 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne; e) sa îndeplinească condiţiile generale stabilite de Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne şi, în special:1. să fie supuse uneia dintre procesarile definite la art. 2 lit. d) din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate care afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;2. să fie supuse inspecţiei de către un medic veterinar oficial în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi, atunci când sunt în recipiente ermetic închise, să fie supuse inspecţiei veterinare conform condiţiilor stabilite în conformitate cu cap. II din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. La efectuarea unor astfel de inspecţii medicul veterinar oficial poate fi ajutat de către personalul sanitar veterinar auxiliar care este subordonat acestuia. Acesta trebuie:- să fie desemnat de către autoritatea competentă a tarii exportatoare, conform cu prevederile în vigoare;- să aibă pregătire corespunzătoare;- să aibă un statut legal care garantează independenta faţă de unitate;- sa nu aibă nici o putere de decizie referitoare la rezultatul final al inspecţiei;3. să fie preambalate şi ambalate în conformitate cu prevederile cap. V din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;4. sa poarte o ştampila de sănătate publică care îndeplineşte condiţiile de marcare stabilite la cap. VI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, cu excepţia initialelor şi seturilor de iniţiale pentru statele membre ale Uniunii Europene, după cum este specificat la pct. 39 lit. a) din aceeaşi norma sanitară veterinara, care vor fi înlocuite cu numele tarii terţe de origine, însoţit de numărul de autorizare veterinara al unităţii de origine;5. să fie depozitate şi transportate către România în condiţii de igiena în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi manipulate în condiţii de igiena corespunzătoare celor menţionate la cap. VIII al anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne. În cazul produselor din carne la care se face referire la art. 4, producătorul trebuie, în scopul inspecţiei, sa marcheze vizibil şi clar pe ambalajul produsului temperatura la care produsul trebuie să fie transportat şi depozitat şi perioada pe durata căreia acesta poate fi depozitat în aceste condiţii; f) sa nu fi fost supuse radiatiilor ionizante.  +  Capitolul 5 Condiţii aplicabile carnii şi produselor din carne  +  Articolul 23 (1) Autoritatea veterinara competenţa nu trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta sau de produse din carne care nu sunt însoţite de un certificat de sănătate animala şi sănătate publică emis de un medic veterinar oficial al tarii terţe exportatoare. Acest certificat trebuie: a) să fie emis în cel puţin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinaţie; b) sa însoţească carnea proaspăta sau produsele din carne, în original; c) să fie constituit dintr-o singura fila; d) să fie emis pentru un singur destinatar. (2) Certificatul de sănătate animala trebuie să ateste ca aceasta carne sau produsele din carne îndeplinesc condiţiile de sănătate animala stabilite de prezenta norma sanitară veterinara şi pe cele stabilite conform acestora, în vederea importului de carne proaspăta sau de produse din carne din tari terţe. (3) Certificatul de sănătate trebuie să corespundă modelului stabilit în concordanta cu procedura naţionala. (4) Se poate decide, conform cu aceeaşi procedura şi de la caz la caz, ca acest certificat de sănătate animala sau certificat de sănătate publică să fie constituit dintr-o singura fila. (5) Certificatul de sănătate publică trebuie să corespundă, ca prezentare şi conţinut, modelului stabilit de autoritatea centrala şi să fie emis în ziua în care carnea proaspăta sau produsele din carne sunt încărcate în vederea expedierii către România.  +  Articolul 24 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca după sosirea în România carnea proaspăta sau produsele din carne sunt supuse, fără întârziere, inspecţiei de sănătate publică efectuate de către autoritatea veterinara competenţa. Reguli detaliate, necesare să asigure ca inspecţiile sunt efectuate într-o maniera uniforma, trebuie să fie adoptate conform procedurii naţionale. (2) Fără a aduce atingere alin. (3), autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca importul din tari terţe în România este interzis dacă aceasta inspecţie releva ca: a) aceasta carne sau produsele din carne nu provin din teritoriul unei tari terţe sau dintr-o parte a acestora, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1); b) carnea şi produsele din carne provin de pe teritoriul unei tari terţe sau dintr-o parte a acesteia, din care importul este interzis, conform art. 13, dar fără a aduce atingere art. 21 alin. (2); certificatul de sănătate a animalelor care însoţeşte carnea sau produsele din carne nu îndeplineşte condiţiile stabilite conform art. 23 alin. (1) şi (2). (3) Autoritatea veterinara centrala poate autoriza ca produsele din carne şi carnea care provine dintr-o ţara terta sa tranziteze România, cu condiţia ca: a) ţara vizata sa furnizeze dovezi ca prima ţara terta către care se expediază carnea sau produsele din carne, după tranzitarea teritoriului României, nu expulzeaza sau nu trimite înapoi pe teritoriul României carnea sau produsele din carne al căror import sau tranzit a fost autorizat; b) un astfel de transport sa fi fost autorizat anterior de către autoritatea veterinara centrala pe teritoriul căreia se efectuează inspecţia de sănătate prevăzută la alin. (1); c) un astfel de transport să fie efectuat fără ca produsele să fie descărcate pe teritoriul României, sub supravegherea autorităţilor veterinare competente, în vehicule sau containere sigilate de acestea. Singura manipulare autorizata în timpul acestui transport trebuie să fie cea efectuată la punctul de intrare, respectiv la punctul de ieşire din România, pentru transferarea directa de pe un vas sau un avion pe orice alt mijloc de transport sau viceversa. (4) Toate cheltuielile implicate conform acestui articol trebuie să fie suportate de expeditor sau de reprezentantul sau legal, fără compensare din partea României.  +  Articolul 25 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca fiecare transport de carne proaspăta sau de produse din carne este supus unei inspecţii de sănătate publică şi sănătate animala conform procedurii naţionale, înainte de a fi comercializat în România, efectuată de către un medic veterinar oficial. Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca importatorii sunt obligaţi sa anunţe înainte cu cel puţin două zile lucrătoare serviciile veterinare locale responsabile pentru controlul importurilor la postul de inspecţie frontaliera la care carnea sau produsele din carne sunt controlate, specificand cantitatea şi natura carnii sau ale produselor din carne şi data la care inspecţia poate fi efectuată. (2) Inspecţia de sănătate publică prevăzută la alin. (1) trebuie să fie efectuată prin prelevare randomizata de probe, în cazul importului menţionat la art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 22. Scopul acestei inspecţii trebuie să fie, în special, de a verifica cele stipulate la alin. (3): a) certificatul de sănătate publică, conformitatea carnii proaspete sau a produselor din carne cu cele menţionate pe certificat şi marca de sănătate; b) starea de conservare şi salubritatea acesteia; c) prezenta reziduurilor substanţelor la care se face referire la art. 19; d) dacă, în ceea ce priveşte carnea proaspăta, taierea şi transarea sau, în ceea ce priveşte produsele de carne, producerea lor a fost efectuată în unităţi autorizate în acest scop; e) condiţiile de transport. (3) Trebuie să fie adoptate, conform procedurii naţionale, reguli de implementare pentru a se asigura ca inspecţiile la care se face referire la alin. (1) sunt efectuate într-un mod uniform, în special privind aplicarea art. 19, precum şi frecventa recoltarilor, metodele de analiza şi standardele la care se raportează. (4) Autoritatea veterinara centrala trebuie să interzică comercializarea de carne proaspăta sau de produse din carne, dacă inspecţia prevăzută la alin. (1) a indicat ca: a) sunt improprii consumului uman; b) condiţiile stabilite de prezenta norma sanitară veterinara şi în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete sau cele stabilite în anexele nr. 1 şi 2 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne nu au fost îndeplinite; c) unul dintre certificatele la care s-a făcut referire la art. 23, care însoţeşte fiecare transport, nu corespunde condiţiilor stabilite la articolul menţionat. (5) Dacă aceasta carne proaspăta sau produsele din carne nu pot fi importate, acestea trebuie să fie returnate, exceptând cazul când acest lucru nu este posibil din motive de sănătate a animalelor sau de sănătate publică. Dacă este imposibil să se returneze carnea sau produsele din carne, acestea trebuie să fie distruse pe teritoriul României, acolo unde a avut loc inspecţia sau la cel mai apropiat loc de distrugere. Prin derogare de la aceasta prevedere şi dacă importatorul sau reprezentantul sau legal o solicita, autoritatea veterinara competenţa care efectuează inspecţiile de sănătate publică şi de sănătate a animalelor poate autoriza intrarea acestora pe teritoriul României pentru folosirea lor în alte scopuri decât consumul uman, cu condiţia ca: a) sa nu reprezinte un pericol pentru oameni sau animale; b) carnea sau produsele din carne sa provină din tari terţe, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1), din care importul nu este interzis. Astfel de carne sau produse din carne nu pot părăsi teritoriul României cu destinaţia către un stat membru al Uniunii Europene. (6) În toate cazurile, după inspecţia la care se referă alin. (1), certificatul trebuie să fie întocmit astfel încât sa indice clar modalitatea de utilizare a carnii sau a produselor din carne.  +  Articolul 26Carnea proaspăta sau produsele din carne din fiecare transport autorizat pentru a circula pe teritoriul României de către autoritatea veterinara competenţa, în baza unei inspecţii la care se face referire la art. 25 alin. (1), trebuie să fie însoţite de un certificat care corespunde, ca prezentare şi conţinut, modelului prezentat în anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinara privind stabilirea procedurilor controalelor veterinare la punctele de inspecţie de frontieră din România asupra produselor provenite din tari terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 343/2002, atunci când este expediată către România. Acest certificat trebuie: a) să fie întocmit de medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie de frontieră sau de la locul de depozitare; b) să fie emis în ziua încărcării în scopul expedierii carnii proaspete către România; c) să fie întocmit în limba engleza şi limba română, cel puţin; d) sa însoţească transportul de carne proaspăta sau de produse din carne, în original.  +  Articolul 27Toate cheltuielile implicate ca rezultat al aplicării art. 25 şi 26 şi, în special, costurile inspecţiei carnii proaspete sau a produselor din carne, costurile de depozitare şi costurile de distrugere a acestor sortimente de carne sau produse din carne, atunci când este necesar, trebuie să fie suportate de expeditor, de destinatar sau reprezentantul lor legal, fără compensare de către România.  +  Capitolul 6 Prevederi comune  +  Articolul 28 (1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să elaboreze şi sa comunice Comisiei Europene listele: a) posturilor de inspecţie veterinara de frontieră pentru importul de bovine, ovine sau caprine şi porcine; b) posturilor de inspecţie veterinara de frontieră pentru importul de carne şi produse din carne. (2) Aceste posturi de inspecţie veterinara de frontieră trebuie să fie autorizate în conformitate cu procedura naţionala. (3) Pentru ca posturile de inspecţie veterinara de frontieră, la care se face referire la alin. (1), să fie autorizate, acestea trebuie, în special, să aibă spaţii necesare pentru efectuarea inspecţiilor veterinare şi dezinfecţie, pentru îndepărtarea deşeurilor de furaje, a resturilor, a gunoiului, a urinei şi a altor deşeuri. (4) Pentru ca posturile de inspecţie veterinara de frontieră, la care se face referire la alin. (1), să fie autorizate, acestea trebuie să dispună cel puţin de: a) spaţii de inspecţie suficient de mari pentru a face posibila efectuarea inspecţiilor veterinare în mod normal; b) spaţii adecvate de refrigerare şi congelare; c) camera adecvată de decongelare; d) un laborator. (5) Responsabilitatea pentru inspecţiile veterinare trebuie să fie asumată de un medic veterinar oficial. Acesta poate fi ajutat la efectuarea sarcinilor pur practice de tehnicieni veterinari instruiti special în acest scop. (6) Autoritatea veterinara centrala trebuie să stabilească proceduri de verificare a punctelor de inspecţie de la trecerea frontierei. Experţii veterinari trebuie să verifice dacă spaţiile din posturile de inspecţie îndeplinesc condiţiile prezentului articol şi dacă inspecţiile sunt efectuate în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara. Condiţiile aplicării prezentului alineat şi în special numirea experţilor veterinari şi procedurile de verificare trebuie să fie determinate conform procedurii naţionale.  +  Articolul 29Autoritatea veterinara centrala trebuie să pună în aplicare reglementări şi prevederi administrative necesare pentru a se conformă prezentei norme sanitare veterinare.  +  Articolul 30Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să fie aplicată pentru importul din tari terţe de carne proaspăta la care se face referire la art. 1 sau de produse din carne înaintea intrării în vigoare a prevederilor adoptate, în conformitate cu procedura naţionala, în scopul efectuării celor necesare stabilirii listei prevăzute în art. 3.  +  Articolul 31Atunci când se aplică prevederile art. 8 şi 15, condiţiile stabilite conform procedurii naţionale pentru importul efectuat din tari terţe trebuie să fie cel puţin la fel de stricte ca cele pe care aceasta le aplica în cadrul comerţului cu statele membre ale Uniunii Europene.  +  Articolul 32Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să afecteze drepturile şi obligaţiile rezultate din acordurile de sănătate a animalelor finalizate între unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene şi unul sau mai multe state nemembre, înainte de data adoptării prezentei norme sanitare veterinare. În măsura în care aceste acorduri nu sunt compatibile cu prezenta norma sanitară veterinara, autoritatea veterinara centrala trebuie să folosească toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilităţile.  +  Articolul 33Autoritatea veterinara centrala trebuie să pună în aplicare reglementări şi prevederi administrative necesare pentru a se conformă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare şi sa notifice imediat acest fapt Comisiei Europene. Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta măsurile menţionate mai sus, acestea trebuie să conţină referiri la prezenta norma sanitară veterinara sau trebuie să fie însoţite de o asemenea referire cu ocazia publicării lor oficiale. Metodele de realizare a unei astfel de referinţe trebuie să fie stabilite de către autoritatea veterinara centrala.  +  Articolul 34 (1) Autoritatea veterinara centrala va lua măsurile administrative adecvate pentru a sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. (2) Autoritatea veterinara centrala poate completa, modifica sau abroga total ori parţial prevederile prezentei norme sanitare veterinare. (3) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta măsurile menţionate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.────────────