ORDONANTA Nr. 70 din 29 august 1994privind impozitul pe profit
Publicat în
MONITORUL OFICIAL NR. 246 din 31 august 1994
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. a) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât din România, cît şi din străinătate; b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; c) persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România; d) persoanele juridice şi fizice române, pentru veniturile dintr-o asociere a acestora care nu da naştere unei persoane juridice. În acest caz, impozitul datorat de persoanele fizice se calculează, se retine şi se vărsa de persoana juridică. (2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei, instituţiile publice pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 10/1991 privind finanţele publice. (3) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice desfăşurate în scopul obţinerii de profit. + Articolul 2 (1) Cota de impozit pe profit este de 38%, cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă. (2) Contribuabilii, astfel cum sunt definiţi prin prezenta ordonanţă, care obţin venituri şi în domeniul jocurilor de noroc, autorizate potrivit prevederilor legale, inclusiv baruri şi cluburi cu program de noapte, plătesc o cota adiţională de impozit de 22%, dacă ponderea veniturilor realizate din aceste activităţi depăşeşte 50% din totalul veniturilor. (3) În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii. (4) Profitul impozabil al unei persoane juridice străine realizat printr-un sediu permanent în România se impozitează cu o cota adiţională de impozit pe profitul acesteia de 6,2%. (5) Cota de impozit pe profit în cazul contribuabililor care realizează anual cel puţin 80% din venituri din agricultura este de 25%. În sensul prezentei ordonanţe, prin agricultura se înţelege activitatea desfăşurată în domeniul culturii vegetale, creşterii animalelor pentru prasila, producţiei, reproductiei, selecţiei şi din piscicultura, din care se obţin materii prime, exclusiv cultura florilor, plantelor ornamentale şi tutunului. + Articolul 3 (1) În scopul aplicării prezentei ordonanţe, contribuabilii prevăzuţi la art. 1 se grupează, din punct de vedere fiscal, în contribuabili mici şi contribuabili mari. (2) Prin contribuabil mic se înţelege contribuabilul care într-un an fiscal îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este o persoană juridică română a carei cifra de afaceri nu a depăşit 10 miliarde lei într-o perioadă de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent; b) nu are mai mult de 299 salariaţi permanenţi la începutul anului fiscal, şi c) acesta a fost mic contribuabil, asa cum este definit în acest articol, în toţi anii fiscali de la înfiinţarea sa. Pentru aplicarea acestei prevederi, toţi contribuabilii înregistraţi până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt consideraţi contribuabili mici. Începând cu anul 1996, suma prevăzută la lit. a) se actualizează de către contribuabili în funcţie de indicele inflaţiei aferent perioadei de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent. (3) Cei care nu îndeplinesc condiţiile de la alin. (2) sunt consideraţi drept contribuabili mari. + Articolul 4 (1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. (2) Când un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasarea, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. + Capitolul 2 Determinarea profitului impozabil pentru contribuabilii mari + Articolul 5 (1) Profitul impozabil anual se determina ca diferenţa între activul din bilanţul de la sfârşitul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile, şi activul de la începutul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile aferente, minus aportul efectuat la capitalul social în cursul anului şi veniturile stabilite prin prezenta ordonanţă ca fiind neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile prevăzute la prezenta ordonanţă şi alte elemente prevăzute în bilanţul contabil în funcţie de specificul activităţii contribuabilului. (2) Elementele patrimoniale din bilanţul de la începutul şi sfârşitul anului se actualizează la inflaţie. (3) Metodologia de actualizare la inflaţie a elementelor patrimoniale ce se au în vedere la determinarea profitului impozabil conform alin. (1) se stabileşte prin instrucţiunile prevăzute la art. 38. (4) Pentru reflectarea corecta a profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor inregistra în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurile, indiferent se sursa, din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii, activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. (5) Metodele de evaluare a patrimoniului utilizat în contabilitate trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate, contribuabilii pot schimba metodele de evaluare utilizate numai cu aprobarea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, pe baza prezentării influentelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra nivelului impozitului pe profit. + Articolul 6 (1) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. Când o cheltuiala este aferentă mai multor activităţi, ea se repartizează pe activităţile respective. (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: a) impozitul pe profit datorat conform prezentei ordonanţe, precum şi impozitul pe venitul realizat din străinătate, menţionat la art. 12; b) amortizarea peste limitele prevăzute de prezenta ordonanţă; c) amenzile sau penalităţile datorate către autorităţi române sau străine; d) cheltuielile ocazionate de mese, cadouri, distracţii şi altele asemenea care depăşesc limitele prevăzute de lege pentru acţiuni de protocol, reclama şi publicitate; e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social. (3) Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. (4) Suma maxima a cheltuielilor cu dobinzile care poate fi dedusă de către contribuabili, în conformitate cu alin. (1), este o sumă egala cu suma veniturilor din dobinzi, plus 20% din alte venituri ale acestora, determinate în conformitate cu art. 5, pentru anul fiscal curent. Cheltuielile cu dobinzile rămase nedeductibile se repartizează în anul următor dacă sunt deductibile în conformitate cu acest alineat şi cu alin. (1). Aceste prevederi nu se aplică societăţilor bancare şi instituţiilor financiare, care vor fi menţionate în instrucţiuni. + Articolul 7 (1) Conform prevederilor art. 6, amortizarea aferentă mijloacelor fixe amortizabile ale contribuabililor este deductibilă. (2) Mijloacele fixe amortizabile sunt împărţite, din punct de vedere fiscal, în 6 grupe, cu următoarele cote de amortizare:
(3) Mijloacele fixe a căror durata de funcţionare nu poate fi stabilită conform dispoziţiilor legale în materie sunt incluse în grupa 4. (4) Mijloacele fixe din grupele 1, 2, 3, 4 şi 5 sunt împărţite în subgrupe separate pe fiecare grupa, potrivit clasificaţiei mijloacelor fixe prevăzută de normele legale, iar deducerea amortizarii pentru fiecare subgrupa se determina potrivit alin. (5) - (7) din prezentul articol şi dispoziţiilor legale. Amortizarea mijloacelor fixe din grupa 6 se calculează pe fiecare mijloc fix în parte. (5) Amortizarea pentru fiecare subgrupa se calculează prin aplicarea cotei de amortizare menţionată la alin. (2) asupra soldului subgrupei de la sfârşitul anului fiscal. (6) Când valoarea mijloacelor fixe înstrăinate în timpul anului fiscal este mai mare decît soldul subgrupei la sfârşitul anului fiscal, surplusul rezultat se include în venituri şi soldul subgrupei este zero. (7) Dacă soldul subgrupei la sfârşitul anului fiscal, după deducerea amortizarii aferente acestei perioade, potrivit alin. (5), este mai mic de 200.000 lei, se deduce întreaga suma a soldului.
+
Articolul 8În aplicarea prevederilor art. 6, cheltuielile cu reparaţiile sau îmbunătăţirile aduse mijloacelor fixe, pentru fiecare subgrupa menţionată la art. 7, sunt deductibile în limita a 5% din soldul subgrupei de la începutul anului, iar diferenţa se adauga la soldul grupei de la sfârşitul anului fiscal.
+
Articolul 9Cu excepţia prevederilor art. 14, pierderea dintr-un an înregistrată în bilanţul fiscal poate fi recuperată din profiturile impozabile din următorii 5 ani fiscali consecutivi. Pierderea se actualizează la inflaţie.
+
Capitolul 3 Determinarea profitului impozabil pentru contribuabilii mici
+
Articolul 10 (1) Profitul impozabil al unui contribuabil mic se determina ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal înregistrate potrivit art. 5 alin. (4), cu excepţia celor prevăzute la art. 6 alin. (2). Cheltuielile aferente veniturilor se stabilesc prin instrucţiunile prevăzute la art. 38. (2) Profitul impozabil stabilit conform acestui articol se calculează lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. (3) Amortizarea mijloacelor fixe se face în concordanta cu regulile contabile, fără actualizarea acestora la inflaţie. (4) Cheltuielile cu reparaţiile sunt deductibile la nivelul lor efectiv, dar nu mai mult de 5% din valoarea rămasă a mijloacelor fixe înscrise în bilanţul de la începutul anului. Suma ce depăşeşte aceasta limita se considera modernizare şi se adauga la valoarea mijloacelor fixe reparate. (5) Pierderea se raportează luna de luna până la recuperarea ei, fără a se depăşi 36 de luni de la data înregistrării acesteia. (6) Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar, astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare. (7) Prevederile art. 6 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
+
Articolul 11 (1) Un contribuabil poate să opteze, la cerere, sa nu fie tratat ca un mic contribuabil. Cererea se aproba de Ministerul Finanţelor şi în cazul aprobării este irevocabilă. Aprobarea operează de la 1 ianuarie a anului fiscal următor. (2) Impozitul pe profit aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau extinderea activităţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi pentru investiţii destinate protejării mediului înconjurător, se reduce cu 50%, urmînd ca sumele echivalente reducerii să fie folosite cu aceeaşi destinaţie. Reducerea se calculează lunar.
+
Capitolul 4 Impunerea profiturilor realizate de persoanele străine
+
Articolul 12 (1) Contribuabilii definiţi la art. 1 lit. b) şi c) datorează impozitul pentru veniturile aferente activităţilor desfăşurate în România. (2) Venitul este aferent unei activităţi desfăşurate în România dacă este: a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente; b) obţinut din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăţi; c) plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale; d) plătit de un rezident român ca urmare a unor servicii prestate; e) obţinut din înstrăinarea unui drept de proprietate; f) obţinut din înstrăinarea de către un rezident român a unei proprietăţi personale situata în străinătate, alta decît activele aferente desfăşurării unei activităţi în afară teritoriului României; g) dobinda în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăţi imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizica rezidenţă în România; creditul se referă la o afacere desfăşurată în România. (3) Orice alt venit nu este menţionat la alin. (2) este venit realizat pe teritoriul României dacă este plătit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România al unei persoane juridice străine. (4) Prin sediu permanent se înţelege locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, total sau parţial, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent. Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agenţie, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extracţie a gazelor şi petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale. Un şantier de construcţii sau un loc de unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţa şi furnizare de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacă au o durată mai mare de 12 luni. Un sediu permanent nu include: folosirea de spaţii pentru depozitare sau distribuire de mărfuri; menţinerea unor stocuri de mărfuri şi bunuri aparţinând unei activităţi, doar pentru stocarea şi distribuirea acestora; menţinerea unor stocuri de mărfuri aparţinând unei activităţi, pentru distribuirea lor către o alta activitate, şi menţinerea unui loc pentru colectare de informaţii sau prestarea unor lucrări pregătitoare sau auxiliare. (5) Prin rezident se înţelege o persoană juridică română sau orice persoană fizica care este domiciliata în, sau are un domiciliu stabil în România sau care este prezenta în România pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfîrşind în anul calendaristic vizat. (6) Profitul impozabil al unei persoane juridice străine realizat într-un sediu permanent, în România, se determina pe baza bilanţului conform prevederilor art. 5. (7) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere şi prevederile art. 6. (8) Persoanele juridice străine care nu desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursa conform legislaţiei în vigoare.
+
Articolul 13 (1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reţinere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autorităţile fiscale străine. (2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanţă asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.
+
Articolul 14Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit.
+
Capitolul 5 Plata şi controlul impozitului pe profit
+
Articolul 15 (1) În contul impozitului anual pe profit, contribuabilii mari sunt obligaţi la efectuarea de plati lunare în avans în cuantum de 1/2 din impozitul pe profit aferent anului fiscal precedent până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare. Sumele aferente plăţilor în avans se actualizează în funcţie de indicele de inflaţie dintre începutul anului fiscal şi cel al lunii precedente în care se face plata. (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), impozitul pe profit pentru anul fiscal precedent înseamnă suma obligaţiei fiscale din acel an, fără a lua în calcul deducerile pentru plăţile în avans ale impozitului care s-au efectuat în acel an, precum şi creditul fiscal extern. (3) În sensul prezentei ordonanţe, prin credit fiscal se înţelege deducerea sau compensarea unor sume din impozitele datorate, acordat ca facilitate la plata impozitelor sub forma recunoaşterii în România a sumelor plătite, atât în ţara, cît şi în străinătate, cu titlu de impozite.
+
Articolul 16 (1) Contribuabilii mari au obligaţia să depună declaraţia de impunere privind impozitul pe profit pentru anul fiscal precedent la organul fiscal în raza căruia îşi au sediul, până la data de 15 mai, inclusiv, a fiecărui an, data până la care trebuie plătit şi impozitul declarat. (2) Contribuabilii mici trebuie să depună lunar declaraţia de impunere până la data de 25, inclusiv, a lunii următoare, acesta fiind şi termenul de plată a impozitului. (3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere. (4) Declaraţia de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.
+
Articolul 17 (1) Pentru determinarea impozitului pe profit de plată, conform declaraţiei de impunere prevăzută la art. 16 alin. (1), suma impozitului de plată pentru anul respectiv se actualizează cu indicele de inflaţie dintre sfârşitul anului fiscal şi data la care impozitul este plătit, dar nu mai tirziu de data la care impozitul este datorat. (2) Este permisă deducerea, ca forma a creditului fiscal, din impozitul pe profit datorat potrivit alin. (1), a plăţilor în avans făcute în contul impozitului pe profit, potrivit art. 15. Orice plata în avans a impozitului se actualizează în funcţie de indicele de inflaţie dintre luna în care plata în avans era datorată şi data la care impozitul este plătit, dar nu mai tirziu de data la care impozitul este datorat.
+
Articolul 18 (1) Completarea de către contribuabili a unei declaraţii de impunere este considerată drept o stabilire a impozitului pe profit şi ca o cerere de plată a impozitului, conform declaraţiei. (2) În cazul în care organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta conform prezentei ordonanţe, acestea vor face un nou calcul al impozitului şi vor comunică în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia. (3) Stabilirea impozitului pe profit va fi facuta de organul fiscal şi în cazul în care contribuabilul nu a completat declaraţia de impunere sau nu a furnizat informaţiile necesare pentru a determina obligaţia fiscală. (4) Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit, de către organele fiscale, nu este reală, revine contribuabilului, acesta având, în continuare, obligaţia de a depune declaraţia de impunere. (5) Contribuabilul trebuie să plătească impozitul pe profit, care a fost stabilit conform alin. (2) şi (3), pe baza înştiinţării de plată la data şi locul stabilit în înştiinţarea, cu excepţia prevederilor art. 29, referitoare la contestaţiile fiscale. (6) Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform căruia acestuia din urma îi este permis sa plătească impozitul pe profit în rate, împreună cu majorările de întârziere prevăzute în acesta ordonanţa, dacă acordul va facilita încasarea integrală a obligaţiei de plată, în care sens Ministerul Finanţelor va stabili competentele unităţilor fiscale teritoriale.
+
Articolul 19 (1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanţă se face în lei. (2) În situaţiile în care plata veniturilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, taxelor sau a eventualelor majorări de întârziere şi a amenzilor reglementate de prezenta ordonanţă se efectuează în lei proveniţi din schimb valutar la cursul în vigoare la data plăţii. Dovada plăţii impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului de stat conform prezentei ordonanţe se face cu documentul de plată în străinătate de către contribuabilul care are obligaţia de a calcula, retine şi vărsa impozitul aferent veniturilor în valută la societatea bancară la care aceasta îşi are deschis contul în valută, însoţit de documentele de schimb valutar. (3) În toate cazurile, societăţile bancare au obligaţia virarii sumelor datorate bugetului de stat, conform prevederilor prezentei ordonanţe, în aceiaşi zi în care contribuabilul face plata obligaţiilor fiscale; în caz contrar, majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen la bugetul de stat sunt suportate de către bănci.
+
Articolul 20 (1) În cazul în care orice suma reprezentind o obligaţie fiscală sau orice plata în avans a impozitului datorat nu este plătită la data stabilită prin prezenta ordonanţă, contribuabilul este obligat sa plătească majorări de întârziere la această sumă pentru perioada cuprinsă între termenul de plată prevăzut de ordonanţa şi data la care obligaţia fiscală sau plata în avans sunt efectuate, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, plătită şi de organul fiscal pentru sumele plătite în plus ca impozit şi nerestituite în termenul prevăzut la alin. (4). (2) Cota majorării de întârziere aplicate va fi cu doua procente peste rata dobinzii de referinţa a Băncii Naţionale a României. (3) Se autorizeaza Ministerul Finanţelor sa stabilească trimestrial cota majorării de întârziere prin ordin al ministrului, care va fi dat publicităţii cu 5 zile înainte de aplicarea acesteia. (4) În cazul unei plati suma impozitului datorat, majorarea de întârziere se calculează după 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferenţei conform art. 26. Dacă termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de plată a impozitului, majorarea se calculează de la data obligaţiei de plată a impozitului. În cazul plăţilor în avans, data scadentei obligaţiei de plată a impozitului se referă la data obligatorie de plată a impozitului anual pentru care se fac plăţile în avans. (5) În scopul calculării majorării de întârziere, potrivit acestui articol, când impozitul pe profit a fost stabilit conform art. 18 alin. (3), termenul pentru plata impozitului rămâne data stabilită pentru depunerea declaraţiei de impunere iniţială, nu data stabilită prin înştiinţarea de plată, conform art. 18 alin. (5). (6) Pentru aplicarea prevederilor acestui articol, Banca Naţionala a României comunică Ministerului Finanţelor, până la data de 20 a ultimei luni din trimestru, rata dobinzii de referinţa.
+
Articolul 21Constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanţă, se efectuează de organele fiscale din subordinea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti.
+
Articolul 22 (1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înştiinţare prealabilă, în scopul determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate şi neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale, justificată de necesitatea controlului. (2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi fiscale autorizat în acest sens, în scopul determinării obligaţiei fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate şi neplătite la termen, are dreptul să între şi în locuinta, dar numai cu consimţământul contribuabilului sau proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de instanţa judecătorească, la cererea conducerii unităţii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta. (3) În verificările făcute conform prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unităţi fiscale împuternicit în acest sens poate: a) lua un extras sau face o copie a oricărui document sau înregistrări contabile; b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovadă în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului; c) să solicite ajutor, cooperarea şi asistenţa contribuabilului sau persoanelor care-l reprezintă pentru îndeplinirea prevederilor de la lit. a) şi b).
+
Articolul 23 (1) În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi: a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor; b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora; c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii; d) distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor. (2) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entităţi, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţa a tranzacţiilor. La fel se procedează şi atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.
+
Articolul 24 (1) În cazul în care ultima zi de plată a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonanţă este zi nelucrătoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse în termen dacă acestea se depun în ziua lucrătoare imediat următoare. (2) O declaraţie, o contestaţie sau orice alt document este considerat ca fiind completat şi transmis organelor fiscale la data înregistrării, iar în cazul transmiterii prin posta, se ia în considerare data de pe ştampila poştei.
+
Articolul 25Impozitele şi majorările de întârziere care nu au fost plătite în termen şi în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă sunt recuperate conform prevederilor legale.
+
Articolul 26 (1) În cazul unei cereri pentru restituirea unei plati de impozite peste suma datorată depusa în termenul stabilit la art. 27 alin. (2), organul fiscal va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, inclusiv majorarea de întârziere aferentă, prevăzută în aceasta ordonanţa, cu alte obligaţii fiscale ale contribuabilului care a făcut plata peste nivelul impozitului datorat. (2) Organele fiscale vor restitui pe bază de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plătite în plus, împreună cu majorările de întârziere aferente, în condiţiile art. 20 alin. (4). (3) Compensarea sau restituirea va putea fi facuta şi din oficiu de organele fiscale, fără o cerere de restituire prealabilă, caz în care nu se mai datorează majorări de întârziere. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi contribuabilul. (4) Nu se admit compensări ale impozitului cu eventuale creanţe deţinute de contribuabili asupra statului, altele decît cele de natura fiscală.
+
Articolul 27 (1) Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor prevăzute de prezenta ordonanţă este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere. (2) Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati de impozit peste suma datorată nu pot fi făcute după 5 ani de la data obligaţiei depunerii declaraţiei de impunere. (3) În caz de evaziune fiscală, termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor este de 10 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere.
+
Articolul 28 (1) Funcţionarii publici din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin urmare exercitării atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil. (2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situaţii: a) altor autorităţi cu atribuţii fiscale, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale; b) unei autorităţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare; c) autorităţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite. (4) Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei alte persoane numai cu consimţământul scris al contribuabilului. (5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale.
+
Articolul 29 (1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, după caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înştiinţarea. Cererea trebuie să fie motivată şi însoţită de acte doveditoare. (2) În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de revizuire, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sunt obligate să se pronunţe printr-o decizie motivată, care se comunică contribuabilului. (3) Împotriva deciziei emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, contribuabilul poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, în termenul prevăzut la alin. (1). Ministerul Finanţelor este obligat să se pronunţe printr-o decizie motivată în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestaţiei, care se comunică contribuabilului. (4) Decizia Ministerului Finanţelor poate fi contestată la Curtea de Apel în a carei raza teritorială îşi are sediul sau, după caz, domiciliul contribuabilul. Împotriva hotărârii Curţii de Apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare. (5) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) se suspenda plata sumei impozitului contestat şi a majorărilor de întârziere aferente acestuia. (6) Pentru perioadele de soluţionare a cererilor de revizuire şi a contestaţiilor, respectiv de 30 şi 40 zile, după caz, nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere. (7) În cazuri justificate, Ministerul Finanţelor poate prelungi la cererea contribuabilului perioada de suspendare prevăzută la alin. (5), când cererea de revizuire sau contestaţia nu a fost soluţionată în termenele prevăzute de lege. (8) Plata impozitelor şi a majorărilor de întârziere aferente rămase de plată, urmare soluţionării pe cale administrativă a cererii de revizuire sau a contestaţiei, după caz, se face în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţa, prin semnatura, a deciziei date de către organele prevăzute la alin. (1) sau (3) din prezentul articol. (9) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Contestaţiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestaţiei cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată anterior, a fost taxată. În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligaţi sa specifice în scris cuantumul sumei contestate. În situaţia admiterii integrale sau parţiale a cererii de revizuire sau a contestaţiei, taxa de timbru se reduce proporţional cu reducerea sumei contestate.
+
Capitolul 6 Sancţiuni fiscale
+
Articolul 30 (1) Constituie contravenţii fiscale următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: a) depunerea cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declaraţiei de impunere se sancţionează cu amendă egala cu 1% din impozitul datorat; b) depunerea declaraţiei de impunere peste termenul prevăzut la lit. a), precum şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru a determina obligaţia fiscală se sancţionează cu amendă egala cu 2% din suma impozitului datorat; c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută se sancţionează cu amendă egala cu 3% din impozitul neplătit. Impozitul neplătit înseamnă diferenţa dintre obligaţia fiscală şi suma impozitului plătit la data la care contribuabilul era obligat sa o facă; d) neplata impozitului stabilit prin reţinere la sursa se sancţionează cu amendă de 100% din impozitul ce trebuie reţinut şi vărsat. (2) Amenzile prevăzute la alin. (1) trebuie plătite în termen de 5 zile de la rămînerea definitivă a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Neplata în acest termen atrage după sine încasarea amenzilor care se face în aceleaşi condiţii ca impozitul la care se referă. (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor. (4) Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii fiscale se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
+
Capitolul 7 Dispoziţii finale şi tranzitorii
+
Articolul 31Scutirile de impozit prevăzute la art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit şi art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, cu modificările ulterioare, vor rămâne valabile numai în cazul persoanelor juridice care s-au înregistrat la Registrul comerţului înainte de 1 ianuarie 1995 şi pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea operează până la expirarea perioadei legale, cu condiţia de a activa şi realiza în continuare venituri, încă o perioadă egala cu perioada de scutire. În caz contrar, impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementărilor existente la data acordării facilităţilor.
+
Articolul 32Dividendele primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică română nu sunt supuse impozitului pe profit.
+
Articolul 33Aportul la capitalul social al unei persoane juridice depus de o persoană fizica sau juridică nu este supus impunerii. Valoarea din bilanţ a activelor aduse ca aport se reportează de la acţionar, respectiv asociat. Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi menţionată în instrucţiunile prevăzute la art. 38.
+
Articolul 34 (1) Pierderile înregistrate până la 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 şi în anii următori potrivit prevederilor legale existente până la 1 ianuarie 1995, fără a fi actualizate la inflaţie. (2) Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare conform prevederilor prezentei ordonanţe. Pierderea neta se calculează ca diferenţa între profitul impozabil aferent perioadei de scutire şi pierderile înregistrate în aceeaşi perioadă. Pierderea neta, astfel calculată, nu se actualizează la inflaţie.
+
Articolul 35 (1) Profitul regiilor autonome rămas după plata impozitului pe profit se utilizează pentru stimularea salariaţilor, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, precum şi pentru constituirea de resurse proprii de finanţare, iar diferenţa se vărsa la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz. Sumele pentru constituirea resurselor proprii de finanţare se aproba de către Guvern, la propunerea ministerului de resort, cu avizul Ministerului Finanţelor, o dată cu bugetele de venituri şi cheltuieli ale regiilor autonome. În cazul regiilor autonome de interes local, aceste atribuţii revin consiliilor locale sau judeţene, după caz. (2) Termenul de vărsare este de 15 mai al anului fiscal următor. În acest caz, prevederile cap. 5 se aplică în mod corespunzător.
+
Articolul 36Pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonate referitoare la actualizarea la inflaţie, Comisia Naţionala pentru Statistica va publică lunar şi anual indicele de inflaţie, până la data de 20 a lunii următoare, respectiv 20 ianuarie a anului următor.
+
Articolul 37 (1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanţă sunt venituri ale bugetului de stat. (2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi amenzile calculate potrivit prezentei ordonanţe şi datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective.
+
Articolul 38 (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe, în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit. (2) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonate se constituie, în cadrul Direcţiei generale a impozitelor directe, Comisia centrala fiscală, coordonata de secretarul de stat ce răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanţelor. (3) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.
+
Articolul 39În funcţie de rezultatele aplicării noului sistem de impunere a profitului, Guvernul poate adopta, la propunerea Ministerului Finanţelor, până la 31 decembrie 1995, măsuri pentru organizarea, aplicarea şi îmbunătăţirea elementelor tehnice ale acestui sistem, fără modificarea cotelor de impozit prevăzute în prezenta ordonanţă.
+
Articolul 40Prezenta ordonanţă intră în vigoare începând cu anul fiscal 1995.
+
Articolul 41Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Legea nr. 55/1991 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Hotărârea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, asa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 57/1993; art. 68 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie; art. 5 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult; Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obţinute din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat, cu excepţia art. 6; art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 125/1977 privind modificarea Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoane fizice şi juridice nerezidente, numai în ce priveşte condiţia de rezidenţă; Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, asa cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome; Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, numai prevederile referitoare la majorările de întârziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobată prin Legea nr. 114/1992, numai prevederile referitoare la cota majorărilor de întârziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi fiscale, numai contravenţiile şi sancţiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonată; art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară; art. 13 lit. a) din Legea nr. 53/1992 privind protecţia socială a persoanelor handicapate; art. 5 alin. 4 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, modificată prin Legea nr. 1/1994; Hotărârea Guvernului nr. 557/1992 privind unele măsuri de constituire a fondului asigurărilor sociale pentru agricultori; art. 2 şi 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. PRIM-MINISTRUNICOLAE VACAROIUContrasemnează:--------------Ministru de stat,ministrul finanţelor,Florin Georgescu-----------------------
| EMITENT |
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. a) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţa: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1 (1) Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili: a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât din România, cît şi din străinătate; b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent; c) persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România; d) persoanele juridice şi fizice române, pentru veniturile dintr-o asociere a acestora care nu da naştere unei persoane juridice. În acest caz, impozitul datorat de persoanele fizice se calculează, se retine şi se vărsa de persoana juridică. (2) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit trezoreria statului pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei, instituţiile publice pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 10/1991 privind finanţele publice. (3) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice desfăşurate în scopul obţinerii de profit. + Articolul 2 (1) Cota de impozit pe profit este de 38%, cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă. (2) Contribuabilii, astfel cum sunt definiţi prin prezenta ordonanţă, care obţin venituri şi în domeniul jocurilor de noroc, autorizate potrivit prevederilor legale, inclusiv baruri şi cluburi cu program de noapte, plătesc o cota adiţională de impozit de 22%, dacă ponderea veniturilor realizate din aceste activităţi depăşeşte 50% din totalul veniturilor. (3) În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii. (4) Profitul impozabil al unei persoane juridice străine realizat printr-un sediu permanent în România se impozitează cu o cota adiţională de impozit pe profitul acesteia de 6,2%. (5) Cota de impozit pe profit în cazul contribuabililor care realizează anual cel puţin 80% din venituri din agricultura este de 25%. În sensul prezentei ordonanţe, prin agricultura se înţelege activitatea desfăşurată în domeniul culturii vegetale, creşterii animalelor pentru prasila, producţiei, reproductiei, selecţiei şi din piscicultura, din care se obţin materii prime, exclusiv cultura florilor, plantelor ornamentale şi tutunului. + Articolul 3 (1) În scopul aplicării prezentei ordonanţe, contribuabilii prevăzuţi la art. 1 se grupează, din punct de vedere fiscal, în contribuabili mici şi contribuabili mari. (2) Prin contribuabil mic se înţelege contribuabilul care într-un an fiscal îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este o persoană juridică română a carei cifra de afaceri nu a depăşit 10 miliarde lei într-o perioadă de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent; b) nu are mai mult de 299 salariaţi permanenţi la începutul anului fiscal, şi c) acesta a fost mic contribuabil, asa cum este definit în acest articol, în toţi anii fiscali de la înfiinţarea sa. Pentru aplicarea acestei prevederi, toţi contribuabilii înregistraţi până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt consideraţi contribuabili mici. Începând cu anul 1996, suma prevăzută la lit. a) se actualizează de către contribuabili în funcţie de indicele inflaţiei aferent perioadei de 12 luni, care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent. (3) Cei care nu îndeplinesc condiţiile de la alin. (2) sunt consideraţi drept contribuabili mari. + Articolul 4 (1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic. (2) Când un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasarea, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat. + Capitolul 2 Determinarea profitului impozabil pentru contribuabilii mari + Articolul 5 (1) Profitul impozabil anual se determina ca diferenţa între activul din bilanţul de la sfârşitul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile, şi activul de la începutul anului fiscal, diminuat cu obligaţiile aferente, minus aportul efectuat la capitalul social în cursul anului şi veniturile stabilite prin prezenta ordonanţă ca fiind neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile prevăzute la prezenta ordonanţă şi alte elemente prevăzute în bilanţul contabil în funcţie de specificul activităţii contribuabilului. (2) Elementele patrimoniale din bilanţul de la începutul şi sfârşitul anului se actualizează la inflaţie. (3) Metodologia de actualizare la inflaţie a elementelor patrimoniale ce se au în vedere la determinarea profitului impozabil conform alin. (1) se stabileşte prin instrucţiunile prevăzute la art. 38. (4) Pentru reflectarea corecta a profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor inregistra în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurile, indiferent se sursa, din orice operaţiuni care duc la creşterea valorii, activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. (5) Metodele de evaluare a patrimoniului utilizat în contabilitate trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu la altul. În cazuri justificate, contribuabilii pot schimba metodele de evaluare utilizate numai cu aprobarea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, pe baza prezentării influentelor asupra situaţiei patrimoniale şi financiare, precum şi asupra nivelului impozitului pe profit. + Articolul 6 (1) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare. Când o cheltuiala este aferentă mai multor activităţi, ea se repartizează pe activităţile respective. (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt: a) impozitul pe profit datorat conform prezentei ordonanţe, precum şi impozitul pe venitul realizat din străinătate, menţionat la art. 12; b) amortizarea peste limitele prevăzute de prezenta ordonanţă; c) amenzile sau penalităţile datorate către autorităţi române sau străine; d) cheltuielile ocazionate de mese, cadouri, distracţii şi altele asemenea care depăşesc limitele prevăzute de lege pentru acţiuni de protocol, reclama şi publicitate; e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social. (3) Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea. (4) Suma maxima a cheltuielilor cu dobinzile care poate fi dedusă de către contribuabili, în conformitate cu alin. (1), este o sumă egala cu suma veniturilor din dobinzi, plus 20% din alte venituri ale acestora, determinate în conformitate cu art. 5, pentru anul fiscal curent. Cheltuielile cu dobinzile rămase nedeductibile se repartizează în anul următor dacă sunt deductibile în conformitate cu acest alineat şi cu alin. (1). Aceste prevederi nu se aplică societăţilor bancare şi instituţiilor financiare, care vor fi menţionate în instrucţiuni. + Articolul 7 (1) Conform prevederilor art. 6, amortizarea aferentă mijloacelor fixe amortizabile ale contribuabililor este deductibilă. (2) Mijloacele fixe amortizabile sunt împărţite, din punct de vedere fiscal, în 6 grupe, cu următoarele cote de amortizare:
| Grupa | Durata de funcţionare a mijloacelor fixe (determinată conform dispoziţiilor legale) | Cota anuală de amortizare | |
| 1. | de la 1 an la 4 ani inclusiv, | 40% | |
| 2. | de la 4 ani la 8 ani inclusiv | 17% | |
| 3. | de la 8 ani la 12 ani inclusiv | 10% | |
| 4. | de la 12 ani la 20 de ani inclusiv | 7% | |
| 5. | de la 20 de ani la 30 de ani inclusiv | 4,5% | |
| 6. | peste 30 de ani | 2% |
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari