DECIZIE nr. 349 din 10 noiembrie 2002referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 5 martie 2003
Costica Bulai - preşedinteConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorAurelia Popa - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 şi nr. 406/R/2002 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă reprezentantul autoarei excepţiei, aparatoarea părţilor Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo şi Bertani Annalisa, precum şi reprezentantul Asociaţiei "Catharsis" din Braşov, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în cauzele amintite.Autorii excepţiei, reprezentanţii părţilor, precum şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, dar, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate şi a admis critica de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002, solicita respingerea excepţiei ca devenită inadmisibila.Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo şi Bertani Annalisa, prin avocat, arata ca, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, pentru realizarea adopţiei nu se poate pune problema consimţământului instituţiei de drept privat căreia i-a fost încredinţat copilul declarat abandonat, sub acest aspect fiind suficient avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului.Reprezentantul Asociaţiei "Catharsis" din Braşov invoca dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1998, care prevăd ca "[...] în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, [...], drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin Comisia pentru protecţia copilului". Prin urmare, organismul privat autorizat căruia i-a fost încredinţat copilul nu are dreptul de a-şi exprima consimţământul pentru încuviinţarea adopţiei, atâta timp cat drepturile sale cu privire la minor sunt limitate de lege. Asociaţia "Catharsis" din Braşov apreciază ca prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate se ignora dreptul copilului la o familie şi sunt nesocotite interesele superioare ale minorului care ar trebui luate în considerare cu prioritate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibila, arătând ca, deşi Decizia Curţii Constituţionale nr. 308/2002*), prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, efectele obligatorii ale acesteia se produc faţă de Curte.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 23 aprilie 2002, pronunţate în Dosarul nr. 406/R/2002 şi în Dosarul nr. 433/R/2002, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 încalcă art. 45 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat nu prevede situaţia în care minorul a fost încredinţat unei instituţii private, legal constituite, respectiv situaţia în care, printr-o sentinta judecătorească, s-a delegat exerciţiul drepturilor părinteşti unei instituţii private autorizate, caz în care este necesară exprimarea consimţământului acesteia la încuviinţarea adopţiei.Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arata că nu se poate invoca, pe calea contenciosului constituţional, lipsa de reglementare într-un anumit domeniu, astfel încât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra oportunităţii sau necesităţii unei anumite reglementări. Faţa de aceste considerente se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare şi din notele scrise depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei, art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.Textele de lege criticate au următorul conţinut:- Art. 7: "(1) Pentru încuviinţarea adopţiei sunt necesare: a) consimţământul, exprimat în forma autentică, al părinţilor sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecţia copilului; b) avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului; c) consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani; d) consimţământul persoanei sau al familiei care adopta. (2) Dacă părinţii copilului sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, decedati, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi, necunoscuţi sau se afla în orice situaţie care determina imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, precum şi în cazul în care copilul este declarat judecătoreşte abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimţământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 alin. (1), care au următorul conţinut: "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor."Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998. Prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002 (în curs de publicare), Curtea a constatat ca excepţia este intemeiata, deoarece între textul de lege criticat şi art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii apare o neconcordanta, determinata de omisiunea legii interne de a prevedea obligativitatea luării consimţământului la încuviinţarea adopţiei, în absenta părinţilor, de la instituţiile care exercită ocrotirea părintească, respectiv persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredinţat copilul. Astfel, dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, care consacra prevalenta reglementărilor internaţionale faţă de cele interne în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile cetăţenilor.Curtea constata ca, deşi acea decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", sunt aplicabile în cauza prevederile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Inadmisibilitatea excepţiei, fiind un element definitoriu al competentei instanţei constituţionale, este subsecventa exclusiv pronunţării, anterior, de către Curtea Constituţională a unei decizii de admitere a excepţiei cu acelaşi obiect şi constatării neconstitutionalitatii prevederilor deduse, din nou, controlului de constituţionalitate. Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanta faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, fiindu-i opozabilă.Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţării deciziei de admitere a excepţiei, respectiv 12 noiembrie 2002, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia Casa Copilului - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 şi nr. 406/R/2002 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2002.-------------- Notă *) Decizia nr. 308/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 6 februarie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu-------------
| EMITENT |
Costica Bulai - preşedinteConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorAurelia Popa - procurorMihaela Senia Costinescu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 şi nr. 406/R/2002 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă reprezentantul autoarei excepţiei, aparatoarea părţilor Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo şi Bertani Annalisa, precum şi reprezentantul Asociaţiei "Catharsis" din Braşov, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în cauzele amintite.Autorii excepţiei, reprezentanţii părţilor, precum şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 191C/2002 la Dosarul nr. 190C/2002.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepţiei susţine neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, dar, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate şi a admis critica de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002, solicita respingerea excepţiei ca devenită inadmisibila.Manea Salvatore, Atridaldi Rosalba, Pini Carlo şi Bertani Annalisa, prin avocat, arata ca, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, pentru realizarea adopţiei nu se poate pune problema consimţământului instituţiei de drept privat căreia i-a fost încredinţat copilul declarat abandonat, sub acest aspect fiind suficient avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului.Reprezentantul Asociaţiei "Catharsis" din Braşov invoca dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1998, care prevăd ca "[...] în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, [...], drepturile părinteşti asupra copilului se exercită de către consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin Comisia pentru protecţia copilului". Prin urmare, organismul privat autorizat căruia i-a fost încredinţat copilul nu are dreptul de a-şi exprima consimţământul pentru încuviinţarea adopţiei, atâta timp cat drepturile sale cu privire la minor sunt limitate de lege. Asociaţia "Catharsis" din Braşov apreciază ca prin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate se ignora dreptul copilului la o familie şi sunt nesocotite interesele superioare ale minorului care ar trebui luate în considerare cu prioritate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibila, arătând ca, deşi Decizia Curţii Constituţionale nr. 308/2002*), prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, efectele obligatorii ale acesteia se produc faţă de Curte.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 23 aprilie 2002, pronunţate în Dosarul nr. 406/R/2002 şi în Dosarul nr. 433/R/2002, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia "Casa Copilului" - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 încalcă art. 45 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat nu prevede situaţia în care minorul a fost încredinţat unei instituţii private, legal constituite, respectiv situaţia în care, printr-o sentinta judecătorească, s-a delegat exerciţiul drepturilor părinteşti unei instituţii private autorizate, caz în care este necesară exprimarea consimţământului acesteia la încuviinţarea adopţiei.Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arata că nu se poate invoca, pe calea contenciosului constituţional, lipsa de reglementare într-un anumit domeniu, astfel încât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra oportunităţii sau necesităţii unei anumite reglementări. Faţa de aceste considerente se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila.Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate nu contravin în nici un mod prevederilor art. 45 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere exprimate de Guvern şi de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare şi din notele scrise depuse de autorul excepţiei la dosarul cauzei, art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 29 aprilie 1998.Textele de lege criticate au următorul conţinut:- Art. 7: "(1) Pentru încuviinţarea adopţiei sunt necesare: a) consimţământul, exprimat în forma autentică, al părinţilor sau, după caz, al părintelui la adoptia copilului de către o persoană sau familie propusă de Comisia pentru protecţia copilului; b) avizul favorabil al Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul copilului; c) consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani; d) consimţământul persoanei sau al familiei care adopta. (2) Dacă părinţii copilului sunt decăzuţi din drepturile părinteşti, decedati, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi, necunoscuţi sau se afla în orice situaţie care determina imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, precum şi în cazul în care copilul este declarat judecătoreşte abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, consimţământul prevăzut la alin. (1) lit. a) nu este necesar."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 45 alin. (1), care au următorul conţinut: "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor."Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998. Prin Decizia nr. 308 din 12 noiembrie 2002 (în curs de publicare), Curtea a constatat ca excepţia este intemeiata, deoarece între textul de lege criticat şi art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii apare o neconcordanta, determinata de omisiunea legii interne de a prevedea obligativitatea luării consimţământului la încuviinţarea adopţiei, în absenta părinţilor, de la instituţiile care exercită ocrotirea părintească, respectiv persoanele fizice sau juridice cărora le-a fost încredinţat copilul. Astfel, dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, contravin prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, care consacra prevalenta reglementărilor internaţionale faţă de cele interne în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile cetăţenilor.Curtea constata ca, deşi acea decizie nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", sunt aplicabile în cauza prevederile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepţiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Inadmisibilitatea excepţiei, fiind un element definitoriu al competentei instanţei constituţionale, este subsecventa exclusiv pronunţării, anterior, de către Curtea Constituţională a unei decizii de admitere a excepţiei cu acelaşi obiect şi constatării neconstitutionalitatii prevederilor deduse, din nou, controlului de constituţionalitate. Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată nu are relevanta faţă de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, fiindu-i opozabilă.Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţării deciziei de admitere a excepţiei, respectiv 12 noiembrie 2002, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, care încă nu s-a efectuat) a intervenit după sesizarea Curţii, urmează ca excepţia să fie respinsă ca devenită inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, excepţie ridicată de Fundaţia Casa Copilului - Filiala Braşov, Complexul educaţional Poiana Soarelui, în dosarele nr. 433/R/2002 şi nr. 406/R/2002 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2002.-------------- Notă *) Decizia nr. 308/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 6 februarie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu-------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari