DECIZIE Nr. 53*) din 18 mai 1994
Publicat în
MONITORUL OFICIAL NR. 312 din 9 noiembrie 1994
Notă *) Definitivă prin nerecurare Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Mihai Constantinescu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent. Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, republicată**), invocată de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au fost lipsa. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei. CURTEA CONSTITUŢIONALĂdeliberind asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, retine următoarele: Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie a invocat, în faţa Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, aratind ca prin textele de lege amintite sunt incalcate dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii cetăţenilor şi cel al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Se considera ca Legea nr. 32/1991 este o lege organică şi, drept urmare, Guvernul nu poate fi împuternicit sa modifice grila de impozitare, aceasta atribuţie revenind Parlamentului. De asemenea, se susţine ca prin dispoziţiile art. 7 alin. 5 din legea sus-amintita este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece pentru salariaţii care realizează venituri în valută impozitul se calculează în lei şi se încasează în valută. Se apreciază ca prin Legea nr. 32/1991 se instituie aplicarea unei fiscalitati excesive masei salariale în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, care stabileşte pentru agenţii economici un grad de fiscalitate mult mai redus. Prin Încheierea din 30 iunie 1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea cu soluţionarea excepţiei, exprimindu-şi opinia în sensul respingerii acesteia ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se solicita respingerea excepţiei ca urmare a faptului ca Legea nr. 32/1991 este ordinară şi nu organică (având în vedere dispoziţiile art. 72 din Constituţie), iar nemodificarea grilei de impozitare ar duce la pagubirea salariaţilor în cazul indexarilor, apoi calculul impozitelor este normal să se facă în lei pentru ca moneda naţionala este leul (art. 136 din Constituţie) şi, în sfârşit, invocarea Legii privind impozitul pe profit în comparatie cu cea privind impozitul pe salarii este nejustificată, în speta cele doua reglementări având obiecte total diferite. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate deoarece textul de lege ce face obiectul acesteia a fost adoptat prin Legea nr. 35/1993. În motivarea excepţiei se susţine ca Legea nr. 32/1991 este o lege organică. Prevederile referitoare la impozite şi taxe se stabilesc însă, potrivit art. 138 din Constituţie, prin lege ordinară, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992. De aceea motivul invocat este nefondat, domeniile rezervate legii organice fiind limitativ prevăzute de Constituţie în art. 72 alin. (3) şi de stricta interpretare. În legătură cu prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 32/1991, se constată că prin indexare nu se modifica grila de impozitare, asa cum se arata în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, ci se actualizează nivelul venitului salarial impozabil, în corelare cu creşterea indicelui de inflaţie. Este adevărat ca impozitul creşte, dar aceasta numai ca urmare a creşterii bazei de impozitare. Deci indexarea este menita să asigure semnificatia iniţială a prevederilor adoptate de legiuitor în condiţiile inflaţiei. Astfel încât nici sub acest aspect motivul de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. În ce priveşte susţinerea conform căreia fiscalitatea asupra salariilor ar fi excesiva în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, Curtea constata ca, pe fond, sunt elemente de ordin economic total diferite, care au condus la reglementările cuprinse în cele doua legi. În consecinţa, nu se poate susţine ca se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut la art. 16 din Constituţie, deoarece cele doua legi - Legea nr. 12/1991 şi Legea nr. 32/1991 - au obiecte de reglementare diferite şi ele se aplică egal tuturor cetăţenilor ce intra sub incidenţa fiecăreia dintre ele. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În legătură cu contestarea constituţionalităţii art. 7 alin. 5 din Legea nr. 32/1991 se constată că, întrucît obiectul procesului este legat de plată unor ajutoare, prevederea legală respectiva nu constituie o dispoziţie de care depinde judecarea cauzei, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia, sub acest aspect, urmează a fi respinsă. Faţa de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 13 lit. A. c) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, invocată de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 18 mai 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Florentina Geangu Notă **) Legea nr. 32/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993. ----------------
| EMITENT |
Notă *) Definitivă prin nerecurare Viorel Mihai Ciobanu - preşedinte Mihai Constantinescu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent. Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, republicată**), invocată de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile au fost lipsa. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei. CURTEA CONSTITUŢIONALĂdeliberind asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, retine următoarele: Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie a invocat, în faţa Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, aratind ca prin textele de lege amintite sunt incalcate dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii cetăţenilor şi cel al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Se considera ca Legea nr. 32/1991 este o lege organică şi, drept urmare, Guvernul nu poate fi împuternicit sa modifice grila de impozitare, aceasta atribuţie revenind Parlamentului. De asemenea, se susţine ca prin dispoziţiile art. 7 alin. 5 din legea sus-amintita este încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece pentru salariaţii care realizează venituri în valută impozitul se calculează în lei şi se încasează în valută. Se apreciază ca prin Legea nr. 32/1991 se instituie aplicarea unei fiscalitati excesive masei salariale în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, care stabileşte pentru agenţii economici un grad de fiscalitate mult mai redus. Prin Încheierea din 30 iunie 1994, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea cu soluţionarea excepţiei, exprimindu-şi opinia în sensul respingerii acesteia ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se solicita respingerea excepţiei ca urmare a faptului ca Legea nr. 32/1991 este ordinară şi nu organică (având în vedere dispoziţiile art. 72 din Constituţie), iar nemodificarea grilei de impozitare ar duce la pagubirea salariaţilor în cazul indexarilor, apoi calculul impozitelor este normal să se facă în lei pentru ca moneda naţionala este leul (art. 136 din Constituţie) şi, în sfârşit, invocarea Legii privind impozitul pe profit în comparatie cu cea privind impozitul pe salarii este nejustificată, în speta cele doua reglementări având obiecte total diferite. Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, precum şi dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate deoarece textul de lege ce face obiectul acesteia a fost adoptat prin Legea nr. 35/1993. În motivarea excepţiei se susţine ca Legea nr. 32/1991 este o lege organică. Prevederile referitoare la impozite şi taxe se stabilesc însă, potrivit art. 138 din Constituţie, prin lege ordinară, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992. De aceea motivul invocat este nefondat, domeniile rezervate legii organice fiind limitativ prevăzute de Constituţie în art. 72 alin. (3) şi de stricta interpretare. În legătură cu prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 32/1991, se constată că prin indexare nu se modifica grila de impozitare, asa cum se arata în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, ci se actualizează nivelul venitului salarial impozabil, în corelare cu creşterea indicelui de inflaţie. Este adevărat ca impozitul creşte, dar aceasta numai ca urmare a creşterii bazei de impozitare. Deci indexarea este menita să asigure semnificatia iniţială a prevederilor adoptate de legiuitor în condiţiile inflaţiei. Astfel încât nici sub acest aspect motivul de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut. În ce priveşte susţinerea conform căreia fiscalitatea asupra salariilor ar fi excesiva în raport cu prevederile Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, Curtea constata ca, pe fond, sunt elemente de ordin economic total diferite, care au condus la reglementările cuprinse în cele doua legi. În consecinţa, nu se poate susţine ca se încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut la art. 16 din Constituţie, deoarece cele doua legi - Legea nr. 12/1991 şi Legea nr. 32/1991 - au obiecte de reglementare diferite şi ele se aplică egal tuturor cetăţenilor ce intra sub incidenţa fiecăreia dintre ele. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În legătură cu contestarea constituţionalităţii art. 7 alin. 5 din Legea nr. 32/1991 se constată că, întrucît obiectul procesului este legat de plată unor ajutoare, prevederea legală respectiva nu constituie o dispoziţie de care depinde judecarea cauzei, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia, sub acest aspect, urmează a fi respinsă. Faţa de cele arătate, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 13 lit. A. c) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 5 şi alin. 6 din Legea nr. 32/1991, invocată de Federaţia sindicatelor libere din morarit şi panificatie în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 266/1993 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 18 mai 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Florentina Geangu Notă **) Legea nr. 32/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993. ----------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari