DECIZIE nr. 301 din 12 noiembrie 2002referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 19 februarie 2003
Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorFlorentina Balta - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 20 alin. (1) (tratatele internaţionale privind drepturile omului), art. 22 alin. (1) şi (2) (dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică), art. 38 alin. (1) (munca şi protecţia socială a muncii), art. 49 (restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi ale art. 51 (respectarea Constituţiei şi a legilor).Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta priveşte, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 156/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 se acordă putere de lege unui regulament de organizare a profesiei (denumit impropriu statut), în condiţiile în care, pentru a avea forta juridică, un statut trebuie să fie adoptat printr-o lege şi nu de către o structura a unei autorităţi publice cum este Uniunea Avocaţilor din România prin Consiliul sau, potrivit art. 63 lit. b) din lege". În consecinţa, se apreciază a fi incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 38 alin. (1), ale art. 49 şi 51 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ considera excepţia ca fiind neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca avocatura se realizează de un corp profesional cu o îndelungată tradiţie şi este organizată şi funcţionează prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice această profesie sunt datori să respecte legea şi sa accepte regulile impuse de ea. Se mai arata ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, invocate de autorul excepţiei, nu sunt discriminatorii şi nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care garantează dreptul la munca, nici principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice a cetăţenilor, prevăzut la art. 16. Totodată, se apreciază ca textele de lege criticate nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "în conceptia legiuitorului avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale [...]. Aceasta opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul ca profesia de avocat este condiţionată de satisfacerea anumitor cerinţe, în special de pregătire profesională, nu poate fi privit ca neconstitutional".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001), dispoziţii care au următorul conţinut:- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei." ;- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are următoarele atribuţii: [...] b) dezbate, adopta şi modifica statutul profesiei."Potrivit criticii de neconstituţionalitate, aceste texte de lege încalcă prevederile Constituţiei, cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, art. 38 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca asupra constituţionalităţii prevederilor art. 1 şi 58 (devenit art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995) s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluţionării unei excepţii în care s-a invocat, ca şi în prezentul dosar, încălcarea art. 38 şi 51 din Constituţie. Prin decizia menţionată Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".Totodată, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Dispoziţiile legale invocate nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la susţinerea ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu au legătură cu dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată.În sfârşit, faptul ca prin lege se da posibilitatea reglementării prin statut a unor aspecte care ţin de organizarea profesiei de avocat nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Concordanta dintre lege şi un act normativ cu forta juridică inferioară, adoptat în temeiul acesteia, este o problemă de aplicare a legii, şi nu de neconstituţionalitate, fiind de competenţa instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu-------
| EMITENT |
Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorFlorentina Balta - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) (egalitatea în drepturi), art. 20 alin. (1) (tratatele internaţionale privind drepturile omului), art. 22 alin. (1) şi (2) (dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică), art. 38 alin. (1) (munca şi protecţia socială a muncii), art. 49 (restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi ale art. 51 (respectarea Constituţiei şi a legilor).Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, deoarece aceasta priveşte, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor Statutului profesiei de avocat, ceea ce excede competentei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 156/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 se acordă putere de lege unui regulament de organizare a profesiei (denumit impropriu statut), în condiţiile în care, pentru a avea forta juridică, un statut trebuie să fie adoptat printr-o lege şi nu de către o structura a unei autorităţi publice cum este Uniunea Avocaţilor din România prin Consiliul sau, potrivit art. 63 lit. b) din lege". În consecinţa, se apreciază a fi incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 22 alin. (1) şi (2), art. 38 alin. (1), ale art. 49 şi 51 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ considera excepţia ca fiind neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca avocatura se realizează de un corp profesional cu o îndelungată tradiţie şi este organizată şi funcţionează prin lege proprie, iar cei care doresc sa practice această profesie sunt datori să respecte legea şi sa accepte regulile impuse de ea. Se mai arata ca prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, invocate de autorul excepţiei, nu sunt discriminatorii şi nu contravin prevederilor art. 38 din Constituţie, care garantează dreptul la munca, nici principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice a cetăţenilor, prevăzut la art. 16. Totodată, se apreciază ca textele de lege criticate nu constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi, în sensul art. 49 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "în conceptia legiuitorului avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale [...]. Aceasta opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată neconstitutionala, având în vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul ca profesia de avocat este condiţionată de satisfacerea anumitor cerinţe, în special de pregătire profesională, nu poate fi privit ca neconstitutional".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001), dispoziţii care au următorul conţinut:- Art. 1 alin. (1): "Profesia de avocat este libera şi independenta, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei." ;- Art. 63 lit. b): "Consiliul uniunii se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori este nevoie. El are următoarele atribuţii: [...] b) dezbate, adopta şi modifica statutul profesiei."Potrivit criticii de neconstituţionalitate, aceste texte de lege încalcă prevederile Constituţiei, cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, art. 38 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca asupra constituţionalităţii prevederilor art. 1 şi 58 (devenit art. 63 ca urmare a republicarii Legii nr. 51/1995) s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluţionării unei excepţii în care s-a invocat, ca şi în prezentul dosar, încălcarea art. 38 şi 51 din Constituţie. Prin decizia menţionată Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".Totodată, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Dispoziţiile legale invocate nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la susţinerea ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu au legătură cu dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată.În sfârşit, faptul ca prin lege se da posibilitatea reglementării prin statut a unor aspecte care ţin de organizarea profesiei de avocat nu este de natura a atrage neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Concordanta dintre lege şi un act normativ cu forta juridică inferioară, adoptat în temeiul acesteia, este o problemă de aplicare a legii, şi nu de neconstituţionalitate, fiind de competenţa instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 63 lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Constantin Nicolae în Dosarul nr. 156/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari