ORDONANTA nr. 39 din 30 ianuarie 2003privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 2 februarie 2003
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţie şi ale art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adopta prezenta ordonanţă. + Titlul I Dispoziţii generale + Capitolul 1 Obiectul colectării creanţelor bugetelor locale + Articolul 1 (1) Prezenta ordonanţă reglementează într-un cadru unitar colectarea creanţelor bugetelor locale, precum şi celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv: a) procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale; b) controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale; c) procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi măsuri. (2) Activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) consta în exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea creanţelor bugetelor locale şi a creanţelor debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la bugetul local. + Articolul 2Stingerea creanţelor bugetelor locale se realizează prin plata voluntara efectuată de către debitor, prin executare silită ori prin alte modalităţi întreprinse de către creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. + Articolul 3 (1) Constituie obiect al colectării creanţele bugetelor locale provenind din impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere. (2) Creanţele prevăzute la alin. (1) constituie integral venituri ale bugetelor locale. + Articolul 4Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetelor locale prevăzute la art. 3, întocmit de autorităţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora sau de persoanele împuternicite potrivit legii, după cum urmează: a) actul/documentul de impunere pentru obligaţiile bugetare locale provenite din impozite, taxe locale şi orice alte contribuţii, care se emite de autorităţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilă; b) declaraţia sau documentul întocmit de contribuabil, prin care declara impozitul, taxa locală, contribuţia ori alte venituri ale bugetelor locale, în cazul obligaţiilor bugetare locale care se stabilesc de către acesta, potrivit legii; c) documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de compartimentele de specialitate în acest scop pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile, stabilite conform legii, cu privire la impozite, la taxe locale, la chirii, la redevenţe, la contribuţii şi la oricare alte venituri ale bugetelor locale; d) documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligaţiile la bugetul local, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru; e) procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de agentul constatator, în condiţiile legii, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; f) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe ale bugetelor locale, stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească, în cazul în care este implicata o instituţie publică de interes local; g) procesul-verbal sau documentul prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru obligaţii ale bugetelor locale reprezentând dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente pe baza evidentelor proprii; h) dispoziţia emisă de primar/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedintele consiliului judeţean în cazul soluţionării unei cai administrativ-jurisdicţionale de atac sau hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se stabileşte obligaţia la plata creanţelor bugetelor locale; i) alte documente emise de organele competente, prin care se constata şi se individualizează creanţele bugetelor locale. + Capitolul 2 Autorităţile competente + Articolul 5Sunt competente sa gestioneze colectarea creanţelor bugetelor locale autorităţile administraţiei publice locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, ori alte instituţii publice abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale. + Capitolul 3 Obligaţia şi răspunderea la plata + Articolul 6 (1) Plătitor al obligaţiei bugetare locale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plati sau de a retine şi de a plati, după caz, impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesorii ale acestora. (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sucursale şi/sau puncte de lucru, plătitor de obligaţii bugetare locale este persoana juridică, atât pentru activitatea proprie, cat şi în numele sucursalelor şi/sau al punctelor de lucru, după caz. (3) Pentru sucursale şi/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparţin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, plătitor de obligaţii bugetare locale este sucursala şi/sau punctul de lucru, după caz. + Articolul 7 (1) În cazul în care obligaţia bugetară locală nu a fost achitată de debitor, sunt obligaţi la plata sumei datorate, după caz, în condiţiile legii, următorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat; b) oricare dintre membrii de familie cu capacitate de exerciţiu deplina, care locuiesc şi gospodăresc împreună cu debitorul persoana fizica, pe numele căruia s-a calculat impozitul sau taxa locală, precum şi oricare dintre moştenitorii aflaţi în indiviziune; în cazul amenzilor, acestea constituie obligaţia personală a contravenientului; c) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; d) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; e) persoana care îşi asuma obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în forma autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată; f) asociaţii sau actionarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; g) alte persoane, în condiţiile legii. (2) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentei ordonanţe răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilitatii, cu rea-credinţa, cumpara sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii sau actionarii semnificativi, potrivit legii, şi alte persoane care exercită ori au exercitat în mod legal administrarea şi care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţa, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietate a acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social. (3) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale societăţii comerciale debitoare răspund solidar administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în mod legal administrarea societăţii comerciale şi care: a) au determinat, cu rea-credinţa, acumularea de obligaţii restante la bugetul local pe o perioadă de 12 luni consecutive; b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silită; c) au înstrăinat bunurile, cu buna ştiinţa, înainte de începerea executării silite. + Articolul 8Răspunderea prevăzută la art. 7 alin. (2) şi (3) se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta ordonanţă. + Capitolul 4 Termenele de plată + Articolul 9 (1) Obligaţiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local care nu au prevăzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Finanţelor Publice sunt abilitate sa stabilească, prin ordin comun, aceste termene. + Articolul 10 (1) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite prin actele de control, sau obligaţiile la bugetul local, stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor şi penalitatilor de întârziere pe baza evidentei pe plătitori, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 inclusiv din luna, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-finele lunii inclusiv, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare. (2) Actele de control prin care s-au stabilit diferenţe de obligaţii la bugetele locale conform alin. (1) constituie şi înştiinţare de plată de la data semnării lor de către debitor ori de la data comunicării confirmate, după caz, conform legii. (3) Exercitarea de către contribuabili a căilor de atac în condiţiile prevăzute la art. 190-199 nu suspenda obligaţia acestora de plată. La cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, primării/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedinţii consiliilor judeţene vor dispune suspendarea obligaţiei de plată a creanţelor la bugetul local, până la soluţionarea contestaţiei, cu constituirea unei garanţii la nivelul sumei contestate. (4) Garanţia prevăzută la alin. (3) poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancară, contract de gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevăzută de lege. Garanţia se restituie sau se ridica, după caz, de către organele competente numai în cazul în care contestaţia a fost admisă. (5) Pentru obligaţiile restante la bugetul local, eşalonate sau amânate la plata, conform prevederilor legale, precum şi pentru dobânzile datorate pe perioada eşalonării, respectiv a amânării, termenele de plată se stabilesc în documentul prin care se acordă înlesnirea la plata. + Articolul 11În cazul în care termenul de plată al obligaţiei la bugetul local expira într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până în ziua lucrătoare imediat următoare. + Capitolul 5 Accesoriile creanţelor bugetelor locale + Secţiunea 1 Dobânzi şi penalităţi de întârziere + Articolul 12Pentru neachitarea la termenul scadent a obligaţiilor la bugetul local debitorii datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. + Articolul 13 (1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei la bugetul local şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (2) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite de organele competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare locale, la care s-a stabilit diferenţa, până la data stingerii acesteia, inclusiv. (3) În cazul obligaţiilor la bugetul local stinse prin compensare, data stingerii este data înregistrării acestei operaţiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetelor locale respective de către unităţile de trezorerie şi contabilitate publică. (4) Dobânzile prevăzute la alin. (1) se datorează şi pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor bugetare locale restante. (5) Pentru obligaţiile la bugetul local stinse prin executare silită dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire prevăzut la art. 122. În cazul plăţii preţului în rate dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rămasă de plată dobânda este datorată de către cumpărător. (6) Nu se datorează dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi de orice fel, stabilite potrivit legii. + Articolul 14 (1) Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor locale, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare locale, cu excepţia dobânzilor, penalitatilor de orice fel şi a amenzilor, se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna şi/sau pentru fiecare fracţiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată. Penalitatea de întârziere nu inlatura obligaţia de plată a dobânzilor şi/sau a penalitatilor. (2) Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii procedurii de executare silită. (3) În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor bugetare locale, penalitatea de întârziere se datorează până la data intrării în vigoare a documentului prin care se acordă aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de întârziere de la data încetării valabilităţii acestora, conform legii. + Articolul 15 (1) Pentru obligaţiile la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se calculează până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local neplătite la termen atât înainte, cat şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, dacă aceasta a fost declansata înainte de începerea procedurii de executare silită. + Articolul 16 (1) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale. (2) Cota penalitatilor de întârziere se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice. + Secţiunea a 2-a Alte penalităţi + Articolul 17 (1) Nevirarea în termen de 30 de zile de la data scadentei a sumelor datorate cu titlu de obligaţii bugetare locale calculate şi reţinute la sursa atrage sancţionarea cu o penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat să facă, potrivit legii, reţinerea şi virarea sumelor. (2) Penalitatea prevăzută la alin. (1) se aplică şi plătitorilor de venituri realizate în România de către persoanele fizice şi juridice, în cazul în care nu au reţinut impozitul datorat, potrivit legii, de către aceste persoane. + Articolul 18Sancţiunea prevăzută la art. 17 se aplică de către organele competente, o singură dată pentru aceeaşi suma reţinută şi nevirata, respectiv neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligaţia de plată a dobânzilor şi a penalitatilor de întârziere, conform legii. + Secţiunea a 3-a Dobânzi pentru sumele de restituit de la bugetul local + Articolul 19 (1) Pentru sumele de restituit de la bugetul local plătitorii au dreptul la dobânda după expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, după caz. (2) Nivelul dobânzii prevăzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 16 alin. (1). Dobânda se calculează şi se plăteşte numai în lei şi se suporta din acelaşi buget local şi acelaşi venit bugetar din care trebuie să se restituie ori să se compenseze, după caz, sumele solicitate de către plătitori. + Titlul II Modalităţi de stingere a obligaţiilor bugetelor locale + Capitolul 1 Dispoziţii comune + Articolul 20Obligaţiile de plată datorate de debitori, atât cele principale, cat şi cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile, se calculează şi se plătesc în lei. + Articolul 21 (1) Creanţele bugetelor locale se sting prin plata, compensare, executare silită, prescripţie, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de prezenta ordonanţă. (2) Creditor bugetar local, în înţelesul prezentei ordonanţe, este comuna, oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti, judeţul, titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite. + Capitolul 2 Plata + Secţiunea 1 Mijloace de plată + Articolul 22 (1) Plata obligaţiilor la bugetul local se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa locală, chirie, redeventa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi şi penalităţi de orice fel, în următoarea ordine: a) obligaţii stabilite prin acte de control cu termene de plată în anul curent, expirate; b) obligaţii la bugetul local cu termene de plată în anul curent; c) accesoriile şi penalităţile stabilite asupra obligaţiilor pentru anul curent; d) obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora; e) dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevăzute la lit. d); f) obligaţii la bugetul local cu termene de plată viitoare. (2) În situaţia în care debitorul nu efectuează plata obligaţiilor la bugetul local conform prevederilor alin. (1), creditorul bugetar local, prin compartimentul de specialitate, va proceda la stingerea obligaţiilor bugetare pe care le administrează, în conformitate cu ordinea de plată reglementată de prezenta ordonanţă, şi va înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 30 de zile de la data efectuării stingerii. + Articolul 23 (1) Plata obligaţiei la bugetul local se face prin decontare bancară, mandat poştal, în numerar sau prin anulare de timbre fiscale mobile, la termenele stabilite potrivit dispoziţiilor legale. (2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţionala a României stabilesc de comun acord mijloacele de plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligaţiilor bugetare locale prin decontare bancară. + Secţiunea a 2-a Data plăţii + Articolul 24 (1) În cazul plăţilor în numerar obligaţia la bugetul local se considera plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari. (2) În cazul plăţii efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poştal, pentru obligaţiile bugetare locale cu termen de plată fix sau stabilit sub forma de interval, obligaţia bugetară se considera plătită la data debitarii contului contribuabilului, cu condiţia creditarii contului bugetar corespunzător. (3) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului local, în termen de 48 de ore de la data debitarii contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi şi penalităţi la nivelul celor prevăzute la art. 14 alin. (1), la art. 16 şi la art. 17 alin. (1), în favoarea creditorului bugetar local. + Capitolul 3 Compensarea + Articolul 25Prin compensare se sting creanţele bugetului local cu creanţele debitorului, reprezentând sume de restituit de la bugetul local, prevăzute la art. 3, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi cea de debitor al aceluiaşi buget local. + Articolul 26 (1) Compensarea obligaţiilor la bugetul local datorate de debitor cu creanţele acestuia se face de autoritatea competentă, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatării sumelor virate în plus sau de restituit de la bugetul local. (2) Compensarea se va efectua cu obligaţii la bugetul local datorate aceluiaşi creditor bugetar local, indiferent de natura lor. (3) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (1), în termen de 10 zile calendaristice de la data efectuării operaţiunii. + Articolul 27Compensarea se efectuează după cum urmează: a) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plată în anul curent, expirate; b) cu obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului local datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora; c) cu dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevăzute la lit. b); d) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului. + Capitolul 4 Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare + Articolul 28 (1) La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale competente ale acestora, pot acorda pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează următoarele înlesniri la plata: a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; c) eşalonări la plata dobânzilor şi/sau a penalitatilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare; d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de amânare; e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii. (2) Procedura de acordare a înlesnirilor la plata se stabileşte prin acte normative speciale. + Articolul 29 (1) Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanţia este: a) o sumă egala cu doua rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare locale eşalonate şi dobânzi calculate, în cazul esalonarilor la plata; b) o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi dobânzile calculate şi numărul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amanarilor la plata. (3) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea şi poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancară, gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevăzută de lege. + Capitolul 5 Înştiinţarea de plată + Articolul 30 (1) Dacă debitorul nu şi-a plătit obligaţiile la bugetul local ori acestea nu au fost stinse în alt mod prevăzut de prezenta ordonanţă, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plată prin care i se notifica acestuia suma datorată. (2) În termen de 15 zile de la data comunicării înştiinţării de plată debitorul urmează să îşi plătească obligaţiile restante sau să facă dovada stingerii acestora. (3) Înştiinţarea de plată este act premergător executării silite. + Titlul III Măsuri asiguratorii + Articolul 31Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul titlu se dispun şi se aduc la îndeplinire prin procedura administrativă de către creditorii bugetari. + Articolul 32Se vor dispune măsuri asiguratorii de către creditorii bugetari locali, prin reprezentanţii legali ori împuterniciţi ai acestora, înaintea începerii procedurii de executare silită, atunci când exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea/patrimoniul. + Articolul 33Creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune prin procedura administrativă, în temeiul unei dispoziţii motivate, poprirea asiguratorie asupra veniturilor şi/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului, după caz, oriunde s-ar afla. + Articolul 34Măsurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. + Articolul 35Măsurile asiguratorii vor fi ridicate prin dispoziţie motivată, emisă de reprezentanţii legali ai creditorilor bugetari locali când au încetat motivele pentru care au fost dispuse. + Articolul 36Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele de executare, cat şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. + Articolul 37 (1) În cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. (2) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. + Articolul 38Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanta bugetară locală, măsurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de debitor în proprietate comuna cu terţe persoane. + Articolul 39Împotriva actelor de înfiinţare şi de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 124. + Titlul IV Executarea silită + Capitolul 1 Dispoziţii comune + Articolul 40 (1) În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile datorate bugetului local, organele de executare silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită potrivit prezentei ordonanţe. (2) Executarea silită a creanţelor bugetului local se prescrie în condiţiile prevăzute la art. 138. (3) Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor bugetului local înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere şi altor penalităţi ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. (4) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu. + Articolul 41 (1) Executarea silită începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifica debitorului ca are obligaţia să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligaţiei la bugetul local, în caz contrar aplicându-i-se modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă. Somaţia este însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu. (2) Somaţia cuprinde: a) organul de executare emitent; b) datele de identificare a debitorului; c) data emiterii; d) numărul dosarului de executare; e) suma pentru care se începe executarea silită; f) termenul în care cel somat urmează sa plătească obligaţia prevăzută în titlul executoriu; g) indicarea consecinţelor nerespectării acesteia; h) semnatura şi ştampila organului de executare. (3) Somaţia este obligatorie şi se comunică debitorului după cum urmează: a) prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; b) prin executorii bugetari locali, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplică în mod corespunzător; c) prin prezentarea celui somat şi primirea somaţiei de către acesta sub semnatura, ca urmare a înştiinţării prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacă se asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia; d) în cazul în care debitorii refuza primirea somaţiei sau se constata lipsa oricărei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somaţiei se poate face şi prin publicarea unui anunţ în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţionează că a fost emisă somaţia pe numele debitorului şi ca acesta este invitat sa plătească în termen de 15 zile suma datorată. După publicarea anunţului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt opozabile debitorului. (4) Dovada comunicării somaţiei potrivit alin. (3) se va înscrie de îndată în evidentele organului de executare şi va fi păstrată la dosarul de executare. + Articolul 42 (1) Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor bugetare şi a cheltuielilor de executare. (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. + Articolul 43 (1) Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de gaj, iar prin sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de ipoteca. (2) Dreptul de ipoteca conferă creditorului bugetar local în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun. (3) Din momentul în care se îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea titlului executoriu la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, organizată la nivelul Oficiului registrului comerţului, ori în cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul bugetar local are prioritate faţă de garanţia reală a celorlalţi creditori urmăritori asupra bunului mobil sau sumei în cauza. + Articolul 44 (1) Procedura de executare silită se efectuează din oficiu şi, o dată începută, se poate suspenda, întrerupe sau poate inceta numai în cazurile şi sub forma prevăzute de prezenta ordonanţă. (2) Executarea silită se suspenda: a) când suspendarea a fost dispusă de instanţa de judecată sau de reprezentantul legal al creditorului bugetar local; b) de la data comunicării aprobării inlesnirii la plata; c) în alte cazuri prevăzute de lege. (3) Executarea silită se întrerupe: a) la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului; b) în alte cazuri prevăzute de lege. (4) Executarea silită încetează: a) dacă s-au stins integral creanţele bugetului local prevăzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalităţile de orice fel, cheltuielile de executare, precum şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii; b) dacă a fost desfiinţat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 45De la data comunicării aprobării, pentru obligaţiile bugetului local pentru care s-au aprobat înlesniri la plata, executarea silită nu se porneşte sau nu se continua, după caz. + Articolul 46Înlesnirile la plata se acordă atât înaintea începerii executării silite, cat şi în timpul efectuării acesteia. + Secţiunea 1 Titlul executoriu + Articolul 47 (1) Executarea silită a creanţelor bugetelor locale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prezentei ordonanţe, de organul de executare competent în a cărui raza teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridică, ori unde acesta este luat în evidenta fiscală. (2) Actul emis potrivit alin. (1), în cuprinsul căruia s-a înscris creanta bugetului local, denumit titlu executoriu, va conţine: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; c) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; d) domiciliul sau sediul debitorului, numărul de rol nominal unic, precum şi orice alte date de identificare; e) cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; f) temeiul legal al puterii executorii a titlului; g) data întocmirii titlului executoriu, ştampila şi semnatura organului de executare. (3) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetului local se va întocmi un singur titlu executoriu. + Articolul 48 (1) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţele bugetelor locale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 49. (2) Organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente, în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: a) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; c) domiciliul sau sediul debitorului; d) cuantumul sumei datorate; e) temeiul legal; f) semnatura organului care le-a emis şi dovada comunicării acestora. (3) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile calendaristice. + Secţiunea a 2-a Organe de executare. Competente + Articolul 49 (1) Creditorii bugetari locali, prin organele proprii sau alte organe ale administraţiei publice locale, sunt abilitaţi sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită prevăzută de prezenta ordonanţă. (2) Creanţele bugetelor locale care se încasează, se administrează, se contabilizeaza şi se utilizează de instituţiile publice de interes local, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. (3) Organele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt denumite în continuare organe de executare. (4) În cazul în care instituţiile publice de interes local transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat. (5) Nu intra sub incidenţa alin. (4) titlurile executorii transmise organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în vederea înregistrării la totalul creanţelor, organul de executare al autorităţii administraţiei publice locale fiind coparticipant la executarea silită. + Articolul 50 (1) Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prezentei ordonanţe, sunt denumite executori bugetari locali. (2) Executorii bugetari locali se bucura de protecţia legii şi sunt investiti cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu ce le revin potrivit prezentei ordonanţe. (3) Executorul bugetar local este împuternicit în faţa debitorului sau a terţilor prin legitimatia model ITL - 017 şi delegaţia semnată de conducătorul compartimentului de specialitate. + Articolul 51 (1) Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executări revenind organului în a cărui raza teritorială îşi are domiciliul sau sediul ori unde este luat în evidenta fiscală debitorul, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul. (2) Atunci când se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile. (3) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmaribile. + Articolul 52Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza de competenţa a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu. + Articolul 53 (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui raza de competenţa îşi are domiciliul sau sediul ori este luat în evidenta fiscală debitorul despre care exista indicii ca deţine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale şi ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a cărui raza de competenţa domiciliază sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 51. (3) Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenta nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunică organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora. (4) Dacă organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndată executarea silită. + Articolul 54 (1) Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau a sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale acestuia. (2) Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de executare este obligat să solicite organelor de poliţie să facă cercetări, precum şi sa ceara relaţii de la Oficiul registrului comerţului ori de la orice altă persoană fizica sau juridică ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul şi al obţinerii oricăror date deţinute în legătură cu acesta. + Articolul 55 (1) La cererea organului de executare, băncile, organele de poliţie, instituţiile care gestionează registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau fizice sunt obligate sa furnizeze de îndată, în scris, datele şi informaţiile solicitate, în vederea aplicării procedurii de executare silită, precum şi pentru luarea altor măsuri privind stingerea creanţelor bugetare locale, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume. (2) Organele de executare sunt obligate să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite. + Articolul 56Organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice au obligaţia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activităţii de executare silită. + Articolul 57 (1) Băncile sunt obligate sa comunice organelor de executare locale datele de identificare a conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora, după caz. Aceasta comunicare se va face în primele 5 zile calendaristice ale fiecărei luni cu privire la conturile deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată organului fiscal care a solicitat informaţiile. (2) Procedurile privind transmiterea informaţiilor precizate la alin. (1), prevăzute la art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, sunt aplicabile şi organelor de executare ale autorităţilor administraţiei publice locale. (3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale şi cu respectarea obligaţiei prevăzute la art. 215. + Articolul 58 (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare silită executorii bugetari locali pot: a) să între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridică, sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sa analizeze evidenţa contabilă a debitorului în scopul identificarii terţilor care datorează sau deţin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului; b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile; c) să solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. (2) Executorul bugetar local poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă. (3) Accesul executorului bugetar local în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încăpere a debitorului, persoana fizica ori juridică, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei prevăzute la alin. (2). + Articolul 59În absenta debitorului sau dacă acesta refuza accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la art. 58 alin. (1) şi (3), executorul bugetar local poate să pătrundă în acestea în prezenta unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) sunt aplicabile. + Articolul 60Pentru fiecare debitor aflat în executare silită se deschide un dosar de executare care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare silită. + Secţiunea a 3-a Cheltuieli de executare + Articolul 61 (1) Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile făcute, suma ce urmează să fie plătită de către debitor se stabileşte de organul de executare prin proces-verbal, pe baza căruia se emite titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1). (2) Cheltuielile de executare silită a creanţelor bugetare locale se avanseaza de creditorii bugetari locali care au început procedura de executare silită, din bugetul local respectiv. (3) Cheltuielile de executare care nu au la baza documente care să ateste ca au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit. + Capitolul 2 Modalităţi de executare silită + Articolul 62Organele de executare vor folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă, dacă legea nu prevede altfel. + Secţiunea 1 Executarea silită prin poprire + Articolul 63Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentând venituri şi disponibilitati băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului şi/sau le vor deţine terţii în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. + Articolul 64Sumele ce reprezintă venituri ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. + Articolul 65 (1) Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane juridice, se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. (2) Poprirea nu este supusă validării. (3) Poprirea înfiinţată anterior ca măsura asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre aceasta a debitorului. (4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) şi (3), sa înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo suma de bani cu orice titlu debitorului. (5) Poprirea se considera înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirma ca datorează sume de bani debitorului sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (4). (6) După înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat să facă de îndată retinerile prevăzute de lege şi sa vireze sumele reţinute în contul bugetar indicat de organul de executare local, comunicând totodată în scris despre existenta altor creditori, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume, în sarcina debitorilor ori creditorilor locali. (7) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 118. + Articolul 66 (1) Pentru stingerea creanţelor la bugetul local debitorii deţinători de conturi bancare pot fi urmăriţi prin decontare bancară, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 41, o copie certificată de pe acest titlu va fi trimisa la banca unde se afla deschis contul debitorului. Băncile au obligaţia sa transmită organului de executare, în termenul prevăzut la art. 65 alin. (4), şi soldurile conturilor debitorului existente la data infiintarii popririi, în situaţia în care sumele indisponibilizate sunt mai mici decât cele înscrise în titlurile executorii. (2) Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul. (3) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plati din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor bugetare, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale. (4) Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizarii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligată sa procedeze conform dispoziţiilor alin. (3). (5) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului. (6) Dispoziţiile art. 65 alin. (7) se aplică în mod corespunzător. (7) Pentru realizarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol băncile nu pot percepe taxe, tarife, comisioane sau alte sume de la creditorii bugetari locali. + Articolul 67Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială şi care efectuează plăţile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic cu prioritate sumele reprezentând obligaţiile bugetelor locale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori şi/sau creanţele bugetelor locale cuprinse în dispoziţiile de încasare emise de organele de executare. + Articolul 68 (1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu respecta dispoziţiile art. 65 alin. (6) şi (7) şi ale art. 66, precum şi în cazul în care invoca alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi. (2) Judecata se face cu celeritate. (3) Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit în condiţiile prezentei ordonanţe. + Articolul 69 (1) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parţială, a executării silite prin decontare bancară. (2) O dată cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii legale. + Secţiunea a 2-a Executarea silită a bunurilor mobile + Articolul 70 (1) Executarea silită a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacă acestea se afla la un terţ. (2) Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor. (3) Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege. (4) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsura asiguratorie nu este necesară o noua sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile. (5) Executorul bugetar local, la începerea executării silite, este obligat sa verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (4) se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei. + Articolul 71 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii acestuia, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt: uneltele, seminţele, ingrasamintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recolta; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispoziţii legale. (2) Bunurile debitorului persoana fizica, necesare desfăşurării activităţii de comerţ, nu sunt exceptate de la executare silită. + Articolul 72 (1) Aplicarea sechestrului se face de executorul bugetar local, care încheie un proces-verbal de sechestru. (2) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a făcut sechestrul; b) numele şi prenumele executorului bugetar local care aplica sechestrul, numărul legitimatiei şi al delegaţiei; c) numărul dosarului de executare, data şi numărul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită; d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită; e) sumele datorate pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată; f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieşte împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţa la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz; h) menţiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece aceasta necesita cunoştinţe de specialitate; i) menţiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane, pentru bunurile sechestrate; j) numele, prenumele şi adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, după caz; k) eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţa la aplicarea sechestrului; l) menţiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plăteşte obligaţiile bugetare locale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate; m) semnatura executorului bugetar local care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul bugetar local va menţiona aceasta împrejurare. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunică la domiciliul ori la sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand, cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare. + Articolul 73 (1) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpa. (2) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. + Articolul 74 (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare ori de executorul bugetar local, după caz, sau vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că exista pericol de substituire sau de degradare, executorul bugetar local poate aplica sigiliul asupra bunurilor. (2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de arta, colecţii de valoare, acestea se ridica şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate. (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. (4) În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. + Articolul 75În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a creanţei bugetare locale şi la începerea executării silite se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei. + Articolul 76 (1) În vederea valorificării, organul de executare este obligat sa verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă nu au fost substituite sau degradate. (2) Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei bugetare locale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului. (3) Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, ca au fost substituite sau degradate, executorul bugetar local încheie un proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigatiilor făcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru. (4) Dacă se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru. + Articolul 77 (1) Executorul bugetar local care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica. (2) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executări silite. + Articolul 78În cazul în care executorul bugetar local constata ca în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârşit fapte care pot constitui infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente. + Secţiunea a 3-a Executarea silită a bunurilor imobile + Articolul 79 (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. (2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul. + Articolul 80 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de acesta şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor bugetare locale rezultate din săvârşirea de infracţiuni, precum şi în cazul stabilirii răspunderii asociaţilor şi/sau administratorilor societăţilor comerciale debitoare. + Articolul 81Executorul bugetar local care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 72 şi 73 fiind aplicabile. + Articolul 82Sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipoteca legală. + Articolul 83Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată Biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Înregistrarea inscripţiei ipotecare este exonerată de la plata oricărei taxe. + Articolul 84Biroul de carte funciară va comunică, în termen de 5 zile lucrătoare, gratuit, organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului. + Articolul 85Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 84, sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliară, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv. + Articolul 86 (1) La întocmirea procesului-verbal de sechestru şi în tot cursul executării silite organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv. (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizica sau juridică. (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare. (4) Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. + Articolul 87 (1) După primirea procesului-verbal de sechestru prevăzut la art. 81, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrală a obligaţiei la bugetul local, inclusiv cheltuielile de executare, să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. (2) De la data aprobării cererii debitorului executarea silită începută asupra bunului imobil se suspenda. (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni. (4) Dacă debitorul persoana juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau îşi provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art. 7 alin. (3) lit. b). + Secţiunea a 4-a Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini + Articolul 88 (1) Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile imobile. (2) Pentru executarea silită a recoltelor şi fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile mobile. + Articolul 89Organul de executare va hotărî, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor, asa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese. + Secţiunea a 5-a Executarea silită a unui ansamblu de bunuri + Articolul 90Bunurile mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacă organul de executare apreciază ca astfel acestea pot fi vândute mai rapid ori în condiţii mai avantajoase. + Articolul 91Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la art. 90 organul de executare va proceda la sechestrarea acestora potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. + Articolul 92Prevederile art. 70-89 privind executarea silita a bunurilor mobile şi imobile, precum şi ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata preţului în rate se aplică în mod corespunzător. + Capitolul 3 Valorificarea bunurilor mobile şi imobile + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 93 (1) Dacă obligaţia la bugetul local nu este plătită în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, instanţa judecătorească a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării. (2) În scopul valorificării bunurilor, pentru evaluarea acestora organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, a căror selectare nu este supusă reglementărilor privind achiziţiile publice şi care sunt obligate să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin în acest sens. (3) Atunci când considera necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea preţului de evaluare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. + Articolul 94 (1) Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cat şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficienta. (2) În sensul alin. (1) se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile şi/sau imobile prin: a) înţelegerea părţilor; b) vânzare directa; c) vânzare la licitaţie; d) vânzare în regim de consignaţie, numai în cazul bunurilor mobile; e) alte modalităţi admise de lege. (3) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai după împlinirea termenului prevăzut la art. 93, fără efectuarea altei formalităţi. (4) Vânzarea se poate face imediat după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse pericolului degradării sau alterarii, după caz. (5) Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi data, locul sau ora vânzării directe ori la licitaţie a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte anunţuri, potrivit art. 97 şi 98. + Articolul 95 (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor se realizează de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urma va achită preţul propus. (2) Preţul propus de cumpărător nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare. (3) Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunică aprobarea, indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpărător. (4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 73 se ridica după creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3). + Articolul 96 (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în cazul în care, înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie ori pe parcursul acesteia sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut, o persoană oferă cel puţin preţul de evaluare, dispoziţiile art. 97 şi 98 fiind aplicabile în mod corespunzător. (2) Vânzarea directa se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate şi care va cuprinde elementele prevăzute la art. 112 sau 113, după caz. (3) În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare. + Articolul 97 (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei. (2) Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a carei raza teritorială se afla bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de larga circulaţie sau într-un cotidian local ori în pagina de Internet, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. (3) Totodată, despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit. + Articolul 98Anunţul privind vânzarea cuprinde următoarele: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului; d) bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară; e) preţul de evaluare ori preţul de pornire al licitaţiei, în cazul vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare; f) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile; g) data, ora şi locul vânzării; h) invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor sa înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare; i) invitaţia pentru toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare; j) menţiunea ca ofertanţii sunt obligaţi să depună, în cazul vânzării prin licitaţie, până la termenul de vânzare, o taxa de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al licitaţiei; k) data afişării anunţului privind vânzarea; l) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare. + Articolul 99 (1) Licitaţia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz. (2) Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop. + Articolul 100 (1) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente: a) oferta de cumpărare; b) dovada depunerii taxei de participare; c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant; d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română; f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate; g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe pasaport. (2) Participanţii la licitaţie pot formula oferte de cumpărare superioare preţului de pornire al licitaţiei. + Articolul 101 (1) Preţul de pornire al licitaţiei este, după caz, preţul de evaluare diminuat cu 10% pentru prima licitaţie, cu 30% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie. (2) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la acest din urma preţ. (3) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. (4) În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar, dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire al licitaţiei. + Articolul 102 (1) Taxa de participare se plăteşte în lei la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială de trezorerie şi contabilitate publică şi reprezintă 10% din preţul de pornire al licitaţiei. (2) În termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal prevăzut la art. 109, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se retine în contul preţului. (3) Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul, reţinându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare. + Articolul 103Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie numita în condiţiile stabilite de organul de executare, care este condusă de un preşedinte. + Articolul 104 (1) Comisia de licitaţie verifica şi analizează documentele de participare prevăzute la art. 100 alin. (1) şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completa de participare. (2) Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane numite prin dispoziţie de către reprezentantul legal al creditorului bugetar local. (3) Ofertanţii se identifica după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preşedintele comisiei anunta obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfăşurare a acesteia. + Articolul 105La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul bugetar va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 100. + Articolul 106Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire al licitaţiei conform art. 101, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii. + Articolul 107 (1) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii. (2) La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 55% din preţul de evaluare. + Articolul 108Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o noua publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 97 şi 98. + Articolul 109 (1) După licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei. (2) În procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se vor menţiona: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului şi ale cumpărătorului; c) domiciliul sau sediul debitorului şi cumpărătorului; d) numărul dosarului de executare; e) bunurile adjudecate, preţul la care bunul a fost adjudecat şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; f) toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant; g) situaţiile în care vânzarea nu s-a realizat, dacă este cazul. + Articolul 110 (1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin decontare bancară în cel mult 15 zile de la data adjudecării. (2) Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul în termenul prevăzut la alin. (1), procedura vânzării la licitaţie se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de 5 zile, acesta fiind obligat sa plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. (3) Adjudecatarul va putea sa achite la următoarea licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. (4) Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia. + Articolul 111 (1) În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile, cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare al bunului imobil şi cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentei ordonanţe. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a preţului în rate. (2) Cumpărătorul nu va putea instraina bunul imobil decât după plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite. (3) În cazul neplatii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) Suma reprezentând dobânda nu stinge creanţele bugetelor locale pentru care s-a început executarea silită. + Articolul 112 (1) În cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a preţului sau a avansului prevăzut la art. 111 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în Cartea funciară. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde următoarele menţiuni: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpărătorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpărătorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; g) modalitatea de plată a diferenţei de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate; h) datele de identificare a bunului; i) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate şi ca poate fi înscris în Cartea funciară; j) menţiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza căruia se emite titlul executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate; k) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; l) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpărătorului. (4) Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, Biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicţia de înstrăinare şi grevare a bunului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii stabilite. (5) În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plăteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în condiţiile prezentei ordonanţe. + Articolul 113 (1) În cazul vânzării bunurilor mobile, după plata preţului executorul bugetar întocmeşte un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpărătorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpărătorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; g) datele de identificare a bunului; h) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate; i) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; j) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz. + Articolul 114 (1) Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalităţile prevăzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o dată pe an în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. (2) În cazul în care bunurile nu au fost valorificate conform alin. (1), ele vor putea fi valorificate prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului. O dată cu restituirea bunurilor imobile se va lua măsura radierii inscripţiei ipotecare. (3) Atât timp cat, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine indisponibilizarea bunului, dispusă potrivit art. 73 şi 81, după caz. În aceeaşi perioadă organul de executare va putea, după caz, sa ia măsura numirii, menţinerii ori schimbării administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege. (4) În cazul în care debitorii ale căror bunuri sunt sechestrate şi urmează sa li se restituie în conformitate cu alin. (2) şi-au mutat domiciliul sau sediul social declarat şi nu pot fi identificati la noul domiciliu sau sediu ori asociaţii sau actionarii au plecat din ţara, aceste bunuri vor fi păstrate până la împlinirea unui termen de 6 luni, după care sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil. + Articolul 115În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligaţiile stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cat şi sumele care nu au fost recuperate. + Articolul 116 (1) În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie în condiţiile art. 114 alin. (1), obligaţiile faţă de bugetul local pot fi stinse, la cererea debitorului şi cu aprobarea consiliului local sau judeţean, prin trecerea în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite. (2) De la data depunerii cererii de către debitor până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale sau până la luarea hotărârii de către consiliul local sau judeţean, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rămâne indisponibilizat potrivit art. 73. (3) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării în plata, este scutită de taxa pe valoarea adăugată. (4) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii. + Secţiunea a 2-a Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită + Articolul 117 (1) Suma realizată după începerea executării silite reprezintă totalitatea sumelor încasate după emiterea somaţiei, prin orice modalitate prevăzută de prezenta ordonanţă. (2) Creanta bugetară locală înscrisă în titlul executoriu se stinge cu suma realizată conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala şi apoi accesoriile acesteia. (3) Dacă suma ce reprezintă atât creanta bugetară, cat şi cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului. + Articolul 118 (1) În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 49 vor proceda la distribuirea sumei, potrivit următoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta; d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creanţe. (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporţional cu creanta fiecăruia. + Articolul 119 (1) Creditorii bugetari locali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv. (2) Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creanţei principale. + Articolul 120 (1) În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 76 alin. (4) şi ale art. 84, organul de executare este obligat sa îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului. (2) Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor, în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume. + Articolul 121Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile. + Articolul 122 (1) Cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită executorul bugetar va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de toţi cei prezenţi la aceasta. (2) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului bugetar sa consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale. + Articolul 123După întocmirea procesului-verbal prevăzut la art. 122 alin. (1) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită. + Titlul V Contestaţia la executarea silită + Articolul 124 (1) Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Contestaţia poate fi facuta şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţa judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanţa competenţa să se pronunţe asupra acestuia. + Articolul 125 (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţa de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. (2) Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. + Articolul 126Contestaţia se introduce la judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul organului de executare. + Articolul 127 (1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială a trezoreriei statului. (2) Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării contestaţiei. + Articolul 128La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. + Articolul 129La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comuna cu alte persoane. + Articolul 130 (1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării insesi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. (2) În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării insesi şi anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre sa i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire. (3) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţa, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei. + Titlul VI Procedura în caz de insolvabilitate şi prescripţia + Capitolul 1 Insolvabilitatea + Articolul 131 (1) Obligaţiile bugetare locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate. (2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii: a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate; c) debitorul a dispărut sau a decedat fără sa lase avere; d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmaribile; e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridică îşi încetează existenta şi au rămas neachitate obligaţii bugetare. (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7. + Articolul 132În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silită. + Articolul 133 (1) Organul de executare este în drept ca pentru creanţele bugetului local, datorate de comercianţii societăţii comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugăreşti sau persoane fizice, sa ceara instanţelor judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii. (2) Cererile organelor prevăzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se vor inainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni. + Articolul 134 (1) Măsurile întreprinse de organele de executare în condiţiile prezentei ordonanţe nu se suspenda ca urmare a declanşării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului. (2) În vederea executării silite a bunurilor urmărite autorităţile administraţiei publice locale pot solicita judecătorului-sindic luarea în posesie a acestora. Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea autorităţilor administraţiei publice locale bunul în vederea valorificării. + Articolul 135În cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligaţii bugetare. + Articolul 136În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligaţiile bugetare supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. + Capitolul 2 Prescripţia şi dreptul de a cere executarea silită + Articolul 137Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanta a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. + Articolul 138 (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor bugetare provenind din amenzi contravenţionale. + Articolul 139Termenul de prescripţie prevăzut la art. 138 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent; c) pe perioada respectării amânării sau eşalonării plăţii obligaţiei bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent; d) cat timp debitorul, cu rea-credinţa, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 140Termenul de prescripţie prevăzut la art. 138 se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului; e) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 141Sumele achitate de debitor în contul unor obligaţii bugetare, după îndeplinirea termenului de prescripţie, nu se restituie. + Articolul 142Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire. + Articolul 143Dacă organul de executare constata împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetelor locale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenta analitica pe plătitori. + Titlul VII Restituirea sumelor achitate în plus + Articolul 144 (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existenta unui titlu de creanta; b) cele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară locală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale ori administrative; f) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 118; g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum şi cauţiunea depusa în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1), după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite. (2) În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţa al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţionala a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea. + Articolul 145Dacă debitorul înregistrează obligaţii ale bugetului local restante, sumele prevăzute la art. 144 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentei ordonanţe. + Articolul 146 (1) În cazul în care suma de restituit este mai mica decât obligaţiile la bugetul local restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de restituit. (2) În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta acestor obligaţii restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului. + Titlul VIII Stabilirea răspunderii altor persoane decât debitorul + Articolul 147 (1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 7 alin. (2) şi (3) se va stabili potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) din prezentul articol, respectiv ale art. 148-150. (2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un proces-verbal în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajata răspunderea persoanei în cauza. Procesul-verbal se va supune spre aprobare conducerii organului de executare. (3) Pe baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de creanta privind obligaţia la plata a persoanei răspunzătoare potrivit art. 7, care va cuprinde: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligată la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; c) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; d) cuantumul şi natura sumelor datorate; e) termenul în care responsabilul este obligat la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; f) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii; g) numărul şi data procesului-verbal; h) data întocmirii actului; i) ştampila şi semnatura organului de executare. (4) Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia principala, cat şi pentru accesoriile acesteia. + Articolul 148Titlul de creanta prevăzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, menţionându-se ca aceasta urmează să facă plata în termenul stabilit. + Articolul 149 (1) Împotriva titlului de creanta comunicat potrivit art. 148 se poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competenţa. (2) Titlul de creanta care nu a fost atacat în termenul prevăzut la alin. (1) constituie titlu executoriu. + Articolul 150 (1) În cazul în care persoana responsabilă nu va efectua plata în termenul indicat în titlul de creanta, organul de executare va începe procedura de executare silită împotriva acesteia. (2) Procedura de executare silită asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi nu va împiedica continuarea, dacă este cazul, a procedurii de executare silită începute asupra debitorului principal. + Titlul IX Procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale + Articolul 151 (1) Toate persoanele fizice sau juridice, române şi străine, care, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu completările ulterioare, denumita în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, trebuie să întocmească şi să depună declaraţii, declaraţii de impunere, declaraţii speciale de impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declaraţii-deconturi de impunere, după caz, denumite în continuare declaraţii de impunere. (2) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1), inclusiv instituţiile publice, sunt obligaţi să depună declaraţii de impunere ori de câte ori se modifica materia impozabilă sau situaţia contribuabililor, chiar dacă, potrivit legii, sunt scutiţi de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le deţin în proprietate nu datorează impozite sau taxe locale. (3) Declaraţia de impunere se întocmeşte prin grija şi pe răspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispoziţia sa, în mod gratuit, de către compartimentul de specialitate. (4) Declaraţiile de impunere se întocmesc şi se depun, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, precum şi ale prezentei ordonanţe, la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 152 (1) Declaraţia de impunere trebuie să cuprindă: a) elemente de identificare a contribuabilului:1. în cazul persoanelor fizice: numele şi prenumele, adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, codul numeric personal, precum şi numărul de rol nominal unic;2. în cazul persoanelor juridice: denumirea, adresa sediului/punctului de lucru, codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, precum şi numărul de rol nominal unic; b) obiectul impozabil, precum şi elementele pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului ori taxelor locale la momentul declarării; c) cuantumul impozitelor sau taxelor locale, după caz, în situaţia în care obligaţia calculării impozitului ori a taxei locale revine, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, contribuabilului; d) semnăturile autorizate şi ştampila, dacă este cazul. (2) Conţinutul şi modelul formularelor tipizate, specifice impozitelor şi taxelor locale, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pot modifica şi actualiza pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite şi taxe locale, precum şi ori de câte ori este necesar. (3) Plata impozitului sau a taxei locale nu suspenda obligativitatea contribuabilului de a depune declaraţia de impunere. + Articolul 153Declaraţia de impunere întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de contribuabil la termenul stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, stabilită potrivit legii, declaraţia de impunere se considera a fi depusa în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere. + Articolul 154 (1) Declaraţia de impunere se depune de contribuabil la compartimentul de specialitate competent, direct la registratura acestuia sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată. (2) Data de depunere a declaraţiei de impunere este considerată data înregistrării acesteia la compartimentul de specialitate sau data de expediţie a poştei, după caz. + Articolul 155 (1) Contribuabilul este obligat să depună o declaraţie de impunere şi dacă în cursul anului fiscal se afla în oricare dintre următoarele situaţii: a) schimbarea domiciliului sau a sediului contribuabilului, după caz; b) modificarea bunurilor impozabile sau taxabile, după caz, precum şi a celorlalte elemente pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului şi taxelor locale; c) modificarea situaţiei juridice a contribuabililor, de natura sa conducă la modificarea impozitelor sau taxelor locale; d) dizolvarea, lichidarea sau transformarea, conform legii, în cazul persoanelor juridice; e) reorganizarea prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire, conform legii, în cazul persoanelor juridice; f) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau taxarii, după caz. (2) Declaraţia de impunere se depune în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricăreia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1). + Articolul 156Contribuabilii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impunere, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inscriind clar, lizibil şi complet informaţiile prevăzute de formular. + Articolul 157 (1) Compartimentul de specialitate are obligaţia sa verifice modul de completare a declaraţiei de impunere, concordanta datelor înscrise în aceasta cu celelalte evidente organizate şi conduse la nivelul autorităţii administraţiei publice locale respective. (2) În cazul în care în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele: a) aplicarea corecta a cotelor de impozitare/taxare stabilite în condiţiile legii; b) înscrierea corecta a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabila; c) înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici; d) corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţia de impunere a unor sume eronate. (3) Dacă în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se constata erori a căror cauza nu se poate stabili ori se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea creanţei bugetare locale, compartimentul de specialitate va solicita în scris contribuabilului să se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare. + Articolul 158 (1) Contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să se prezinte în termenul stabilit de compartimentul de specialitate pentru efectuarea corecturilor. (2) În situaţia în care contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia nu se prezintă în termen de 15 zile calendaristice de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, compartimentul de specialitate va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. (3) Compartimentul de specialitate are dreptul sa stabilească din oficiu impozitele şi taxele locale de plată, dacă: a) contribuabilul nu se prezintă în termenul prevăzut la alin. (2), în cazul depunerii unei declaraţii de impunere în a carei completare au fost constatate erori; b) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere în termen de 15 zile calendaristice de la primirea înştiinţării prin care compartimentul de specialitate îi notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (4) Dacă în declaraţia de impunere se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cazul în care contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentele de specialitate vor stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată, folosind metoda estimarii. (5) Estimarea impozitelor şi taxelor locale se face pe baza documentelor existente în dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioadele de raportare din ultimele 12 luni, şi anume: a) declaraţiile de impunere depuse pentru perioadele anterioare; b) procesele-verbale de control; c) raportarile contabile. (6) Din documentele prevăzute la alin. (5) se va selecta ultimul debit cunoscut al contribuabilului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare. (7) Prima etapa în stabilirea impozitelor şi taxelor locale de plată va fi actualizarea debitului prevăzut la alin. (6), avându-se în vedere rata inflaţiei comunicată de Institutul Naţional de Statistica, aferentă perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon şi data stabilirii din oficiu. (8) Rezultatul obţinut potrivit etapei prevăzute la alin. (7) va fi ajustat pe baza oricăror date şi informaţii deţinute de compartimentul de specialitate, cum ar fi: a) date şi informaţii obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legături de afaceri cu contribuabilul în cauza; b) date din dosarul fiscal al contribuabilului; c) informaţii de la terţi; d) orice alte date şi informaţii neprevăzute la lit. a)-c), care ar putea fi utile ajustarii. (9) Debitul stabilit conform alin. (8) va fi majorat cu 20%. (10) În aplicarea procedurii de stabilire din oficiu a impozitelor şi taxelor locale compartimentul de specialitate va întocmi o nota de constatare care va cuprinde, în mod obligatoriu: a) elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu; b) modul de calcul al debitului; c) penalităţile aplicate pentru nedepunerea la termen a declaraţiei de impunere. (11) Nota de constatare prevăzută la alin. (10) va fi aprobată de către conducătorul compartimentului de specialitate, iar impozitele şi taxele locale stabilite prin aceasta vor fi comunicate contribuabilului printr-o înştiinţare de plată, transmisă conform legii. (12) Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentele de specialitate se corecteaza: a) la data depunerii efective de către contribuabil a declaraţiei de impunere referitoare la impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu; b) la data efectuării unui control fiscal care se desfăşoară pentru impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu. (13) Accesoriile calculate la suma impozitelor şi taxelor locale stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor şi taxelor locale. (14) În cazul în care în dosarul fiscal al contribuabilului nu exista documente de natura celor prevăzute la alin. (5), contribuabilul în cauza va fi supus de îndată unui control fiscal. + Articolul 159 (1) Declaraţiile de impunere pot fi corectate de către contribuabili, din proprie iniţiativă, prin depunerea unei declaraţii rectificative de impunere la compartimentul de specialitate. (2) Declaraţia rectificativa de impunere se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia de impunere care se corecteaza, înscriindu-se lângă titlul "Declaraţie" menţiunea "rectificativa". (3) Declaraţia rectificativa de impunere va fi completată înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă faţă de declaraţia de impunere iniţială. Randurile şi coloanele care conţin date şi informaţii modificate vor fi marcate printr-un asterisc. (4) Declaraţia rectificativa de impunere va fi semnată şi se va depune la acelaşi compartiment de specialitate la care a fost depusa declaraţia de impunere iniţială, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată. (5) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere în termenul de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe de impozite şi taxe locale conduce la întreruperea prescripţiei. De la data depunerii declaraţiei rectificative începe să curgă un nou termen de prescripţie pentru perioada la care aceasta se referă. (6) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere după expirarea termenului de prescripţie constituie o recunoaştere voluntara a impozitelor şi taxelor locale, acestea fiind considerate legal stabilite şi datorate. (7) Declaraţia rectificativa de impunere poate fi depusa ori de câte ori plătitorul constata erori în declaraţia iniţială. (8) Dacă contribuabilul depune declaraţia rectificativa de impunere în 15 zile calendaristice de la termenul stabilit de compartimentul de specialitate competent pentru efectuarea corecturilor, termen comunicat în scris contribuabilului, conform procedurii stabilite la art. 157 alin. (3), contribuabilul va fi sancţionat cu avertisment pentru întocmirea incorectă a declaraţiei de impunere iniţială. (9) Declaraţia rectificativa de impunere nu mai poate fi depusa în cazul în care compartimentul de specialitate se prezintă la sediul, domiciliul sau reşedinţa contribuabilului, după caz, pentru desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal pentru impozitele şi taxele locale aferente perioadelor supuse controlului. + Articolul 160 (1) În cazul nedepunerii declaraţiei de impunere, compartimentul de specialitate are dreptul de a stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. (2) În scopul stabilirii din oficiu a impozitelor şi taxelor locale de plată compartimentul de specialitate va transmite contribuabilului o înştiinţare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (3) Dacă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii înştiinţării prevăzute la alin. (1) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentul de specialitate competent va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. + Articolul 161Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentul de specialitate: a) se comunică contribuabilului printr-o înştiinţare de plată, transmisă potrivit legii; b) se corecteaza la data depunerii efective de către contribuabil a declaraţiei de impunere sau la data efectuării unui control fiscal. + Articolul 162 (1) Depunerea cu întârziere de către persoane juridice a declaraţiei de impunere se penalizeaza după cum urmează: a) cu 10% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de până la 30 de zile calendaristice inclusiv faţă de termenul legal stabilit; b) cu 30% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de 31 până la 60 de zile calendaristice inclusiv faţă de termenul legal stabilit; c) cu 50% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile calendaristice faţă de termenul legal stabilit; d) cu 500.000 lei, suma ce va fi actualizată, în condiţiile prevăzute la art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, în cazul nedepunerii declaraţiei de impunere de către contribuabilii persoane juridice, atunci când penalităţile calculate prin aplicarea cotelor prevăzute la lit. a)-c) sunt mai mici de 500.000 lei. (2) Penalităţile calculate în condiţiile alin. (1) se înregistrează la aceeaşi categorie de venituri care le-a generat şi sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor locale. (3) Penalităţile aplicate potrivit alin. (1) lit. a)-c) nu pot să depăşească suma de 50.000.000 lei; aceste sume se actualizează în condiţiile prevăzute la art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002. + Articolul 163Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentului titlu se prescrie în termenul prevăzut la art. 138. + Articolul 164Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prin care s-au stabilit penalităţile prevăzute la art. 162, contribuabilii pot exercita căile de atac prevăzute la art. 190-199. + Titlul X Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale + Articolul 165Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sinceritatii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale. + Articolul 166Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, contribuabilii persoane fizice şi juridice, române şi străine, astfel cum sunt definite la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, cărora le revin obligaţii fiscale. + Articolul 167Obligaţiile fiscale cuprind: a) obligaţia de a declara bunurile impozabile sau taxabile, după caz, precum şi impozitele sau taxele locale datorate la bugetele locale; b) obligaţia de a calcula şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plată, la termenele legale, creanţele bugetelor locale; c) obligaţia de a calcula, de a retine şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plată, la termenele legale, creanţele bugetelor locale care se realizează prin stopaj la sursa; d) orice alte obligaţii legale care le revin contribuabililor în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, a prezentei ordonanţe, precum şi a oricărei alte reglementări fiscale. + Articolul 168 (1) Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale se exercită de către autorităţile administraţiei publice locale prin compartimentele de specialitate ale acestora. (2) Personalul din structura compartimentelor de specialitate se bucura de protecţia legii şi este investit cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul serviciului şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege, fiind asimilate organelor de control fiscal. (3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin persoanele din structura compartimentelor de specialitate colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale, cu instituţiile şi serviciile publice de sub autoritatea acestora, cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi cu instituţiile fiscale similare din alte state, în condiţiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale. + Articolul 169În exercitarea atribuţiilor ce le revin compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au dreptul: a) sa verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre ori evidente contabile ale contribuabililor verificaţi, referitoare la obiectul controlului, sa primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabila; b) să solicite contribuabililor controlati, verbal sau în scris, toate informaţiile şi justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicita răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi sa furnizeze informaţiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării; c) sa retina documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condiţiile legii, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice alt element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului compartimentului de specialitate, perioada de reţinere a documentelor poate fi prelungită cu maximum 90 de zile; d) să solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora la sediul compartimentului de specialitate; solicitarea se face în scris şi cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora şi locul intalnirii, precum şi scopul acesteia, comunicându-i-se contribuabilului cu cel puţin 5 zile calendaristice înaintea datei fixate pentru intalnire; e) să facă constatări faptice pentru identificarea obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile, după caz; f) sa confiste, în condiţiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor şi taxelor locale; g) sa stabilească obligaţiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situaţia în care în evidenţa contabilă nu exista documente justificative sau contribuabilul refuza prezentarea acestora, demonstrate pe bază de înscrisuri, cu excepţia cazurilor de forta majoră, în condiţiile art. 151-164. Sarcina de a dovedi ca metoda indirecta utilizata pentru stabilirea obligaţiilor fiscale este incorectă revine contribuabilului; h) sa stabilească în sarcina contribuabilului diferenţe de impozite şi taxe locale, sa calculeze dobânzi pentru neplata în termenele legale a impozitelor şi/sau taxelor locale datorate conform prevederilor legilor fiscale; i) sa răspundă pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului şi constatărilor efectuate şi consemnate în actul de control; j) să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de legile fiscale şi contabile; k) sa dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate; l) sa anuleze aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor contabile şi fiscale şi sa dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a obligaţiilor fiscale ce le revin; m) să între, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incinta a sediului în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care exista obiecte impozabile/taxabile ori în care se desfăşoară activităţi producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afară acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducătorului compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale şi cu acordul contribuabilului; n) sa verifice modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de compartimentul de specialitate; o) sa beneficieze de protecţie din partea organelor de poliţie, jandarmerie şi a oricăror alţi agenţi ai forţei publice, la solicitarea acestora. + Articolul 170 (1) În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt ţinute cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informaţiilor, datelor şi prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obţinerea rezultatelor contabile sau fiscale şi la elaborarea declaraţiilor de impunere, precum şi asupra documentaţiei referitoare la analiza, programarea şi executarea prelucrarilor. (2) Sistemele informatice de prelucrare a datelor utilizate pentru ţinerea evidentelor contabile şi a oricăror alte evidente trebuie să asigure anumite standarde şi condiţii necesare pentru efectuarea controlului fiscal. (3) Standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, la propunerea Comisiei pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Componenta nominală a comisiei prevăzute la alin. (3) se aproba prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind alcătuită din câte un reprezentant al: a) Ministerului Administraţiei Publice; b) Ministerului Finanţelor Publice; c) Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România; d) Asociaţiei Municipiilor din România; e) Asociaţiei Oraşelor din România; f) Asociaţiei Comunelor din România; g) Asociaţiei Naţionale a Informaticienilor din Administraţia Publică,desemnat de conducerea acestor autorităţi/structuri asociative, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) În cazul în care contribuabilul utilizează sisteme informatice de prelucrare a datelor, acesta răspunde de asigurarea standardelor şi condiţiilor minimale stabilite în condiţiile alin. (3). + Articolul 171 (1) În scopul determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale ce revin contribuabililor şi al stabilirii exacte a impozitelor şi taxelor locale datorate, compartimentele de specialitate sunt în drept să solicite informaţii de la: a) persoanele fizice sau juridice care deţin în păstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor, care au relaţii de afaceri cu aceştia sau care pot da relaţii în legătură cu operaţiunile verificate; b) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice sau de interes public; c) instituţiile publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulaţia mărfurilor pe căile de comunicaţie de orice fel, evidenta populaţiei sau a bunurilor, exploatarea proprietăţilor şi altele asemenea. (2) Persoanele, autorităţile şi instituţiile menţionate la alin. (1) sunt obligate ca în termenul specificat în solicitare sa furnizeze informaţiile şi sa pună la dispoziţie compartimentului de specialitate evidentele şi datele respective, în condiţiile legii. (3) Toate actele, datele şi informaţiile obţinute de compartimentele de specialitate, în modalitatea prevăzută în prezentul articol, vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor şi taxelor locale datorate de acesta. + Articolul 172În cazuri temeinic justificate compartimentele de specialitate pot solicita şi altor persoane fizice decât cele angajate la contribuabili, potrivit competentelor teritoriale, note explicative sau declaraţii, considerate necesare pentru a stabili dacă persoana în cauza are sau nu are calitatea de contribuabil ori are legătură cu obiectivele controlului fiscal. + Articolul 173Compartimentele de specialitate au următoarele obligaţii: a) sa cunoască şi să aplice corect, cu obiectivitate şi profesionalism prevederile legislaţiei contabile şi fiscale şi normele de aplicare a acestora; b) să prezinte contribuabilului verificat legitimatia model ITL-017, însoţită de actul de identitate, precum şi de delegaţia semnată de conducătorul compartimentului de specialitate; c) să efectueze controlul în asa fel încât sa afecteze cat mai puţin activitatea curenta a contribuabililor verificaţi; d) sa acorde atenţie intrebarilor, nelamuririlor, reclamatiilor contribuabililor şi sa dea dovadă de înţelegere şi solicitudine în soluţionarea acestora, potrivit legii; e) sa întocmească şi să depună actele de control privind rezultatele verificării la sediul unităţii de care aparţine, potrivit metodologiei de control; f) sa utilizeze cu eficienta timpul de control, sa păstreze şi sa apere secretul operaţiunilor contribuabililor verificaţi; g) sa nu se angajeze direct sau indirect în relaţii de afaceri cu persoane fizice ori juridice controlate, relaţii care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredinţate; h) sa sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni constatate cu ocazia exercitării atribuţiilor de control fiscal; i) sa nu pretindă şi sa nu primească nici un fel de bunuri în natura sau în bani, sa nu îşi creeze avantaje în legătură cu serviciul sau cu exercitarea funcţiei; j) sa consemneze în registrul unic de control existent la contribuabilul persoana juridică, înaintea începerii controlului fiscal, numele şi prenumele, unitatea de care aparţine, numărul legitimatiei, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, tematica de control, precum şi temeiul legal în baza căruia se efectuează verificarea. În registrul unic de control se înscriu obligatoriu: numărul şi data actului de control întocmit, constatările, recomandările şi măsurile dispuse de organele de control, sub semnatura acestora şi a conducerii contribuabilului. Registrul unic de control se numeroteaza, se snuruieste, se sigileaza şi se înregistrează în registrul general pentru înregistrarea corespondentei de la nivelul autorităţii administraţiei publice locale unde se afla sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului persoana juridică, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. Registrul unic de control se păstrează de reprezentantul legal al contribuabilului şi va fi ţinut câte unul atât la sediul social, cat şi pentru fiecare punct de lucru. + Articolul 174 (1) Înainte de desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului, după caz, acesta are dreptul: a) să fie informat în legătură cu acţiunile de control, prin transmiterea unui aviz de verificare cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data începerii controlului; b) să fie înştiinţat în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale. (2) În vederea respectării drepturilor prevăzute la alin. (1) compartimentul de specialitate are obligaţia sa înştiinţeze contribuabilul cu privire la selectarea şi programarea lui în vederea controlului, prin transmiterea avizului de verificare prevăzut la alin. (1) lit. a), care va cuprinde: a) denumirea primăriei/consiliului judeţean din a carei/cărui structura funcţională face parte compartimentul de specialitate care a dispus controlul; b) numele şi prenumele, în cazul persoanelor fizice, sau denumirea, în cazul persoanelor juridice; c) adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, în cazul persoanelor fizice, sau a sediului şi/sau a punctului de lucru, în cazul persoanelor juridice; d) codul numeric personal, în cazul persoanelor fizice, sau codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice; e) numărul de rol nominal unic; f) baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal; g) data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal; h) impozitele şi taxele locale care vor fi cuprinse în verificare; i) perioada care urmează să fie supusă controlului fiscal; j) obligaţia contribuabilului de a pune la dispoziţie compartimentului de specialitate toate documentele şi evidentele contabile, precum şi de a asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal; k) semnatura conducătorului compartimentului de specialitate, precum şi sigiliul/ştampila acestuia. (3) Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Carta drepturilor şi obligaţiile contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului fiscal de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, care va fi aprobată prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, în termen de 60 de zile calendaristice de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 175Pe toată durata exercitării controlului fiscal contribuabilii supuşi acestuia au următoarele drepturi: a) să fie informati asupra desfăşurării controlului şi eventualelor situaţii neclare; b) să fie primii solicitati, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii, date, documente şi elemente pentru clarificarea şi justificarea operaţiunilor efectuate; c) sa beneficieze din partea organului de control de un tratament just, confidenţial şi echitabil; d) sa beneficieze de asistenţa de specialitate sau juridică pe toată durata controlului, asigurata prin grija şi pe cheltuiala contribuabilului; e) să solicite din proprie iniţiativă să fie controlati; f) să depună obiecţiuni sau sa conteste, potrivit prevederilor titlului XI, constatările înscrise în actele de control fiscal încheiate; g) să fie protejati asupra secretului fiscal, în condiţiile legii. + Articolul 176 (1) Contribuabilii supuşi controlului fiscal au următoarele obligaţii: a) să se prezinte, la solicitarea compartimentului de specialitate, la data şi în locul stabilite pentru efectuarea controlului; b) sa pună la dispoziţie toate documentele, situaţiile şi datele solicitate privind obiectul controlului; c) sa pună la dispoziţie, la solicitarea compartimentului de specialitate, în condiţiile legii, actele originale sau copii certificate, după caz, referitoare la obiectul controlului; d) să permită accesul în locurile unde se afla bunurile şi valorile supuse impozitării/taxarii, precum şi în locurile unde se afla documentele necesare controlului; e) sa furnizeze în scris şi verbal, în legătură cu obiectul controlului, toate explicaţiile şi elementele necesare clarificarii operaţiunilor economico-financiare efectuate; f) sa manifeste respect faţă de autoritatea controlului, aducând la îndeplinire întocmai măsurile din actul de control rămase definitive, şi sa informeze compartimentul de specialitate despre aceasta; g) sa colaboreze cu compartimentul de specialitate pentru buna funcţionare a acţiunii de control; h) sa notifice toate modificările intervenite în datele iniţiale de identificare, inclusiv încetarea activităţii în termenele prevăzute de lege; i) sa întocmească documente pentru orice operaţiune impozabilă/taxabila şi sa răspundă pentru realitatea şi exactitatea datelor furnizate, precum şi pentru autenticitatea documentelor în cauza furnizate de compartimentul de specialitate; j) sa refacă evidentele tehnico-operative şi contabile prin care se justifica operaţiunile efectuate, în situaţia în care acestea au fost pierdute ori distruse, în termen de maximum 60 de zile de la data producerii evenimentului; k) sa întocmească, în condiţiile şi la termenul prevăzute la art. 173 lit. j), şi sa pună la dispoziţie compartimentului de specialitate registrul unic de control; l) sa dea o declaraţie pe propria răspundere la finalizarea controlului, în care să specifice ca au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului; m) sa creeze condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea controlului fiscal; n) să se prezinte la sediul compartimentului de specialitate, la solicitarea scrisă a acestuia. (2) Documentele prezentate cu rea-credinţa, dovedite cu ocazia controlului fiscal efectuat la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate, nu vor fi luate în considerare ulterior la soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control sau de impunere întocmite de compartimentele de specialitate. + Articolul 177 (1) Contribuabilii care, potrivit legii, organizează şi conduc contabilitatea proprie sunt obligaţi sa păstreze evidentele contabile, precum şi documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării şi înregistrării la compartimentul de specialitate, până la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe la impozitele şi taxele locale. (2) Evidentele contabile şi documentele justificative se păstrează şi se arhiveaza într-un mod adecvat, care să permită desfăşurarea normală a controlului fiscal. (3) Contribuabilii sunt obligaţi sa păstreze la punctele de lucru un exemplar din documentele justificative aferente desfăşurării activităţii acestora. + Articolul 178Împotriva măsurilor dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi depuse obiecţiuni şi/sau contestaţii de către contribuabili în condiţiile prevăzute la titlul XI. + Articolul 179Contribuabilii sau, după caz, reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi sa coopereze la desfăşurarea în condiţii optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor compartimentelor de specialitate şi acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi. + Articolul 180 (1) Controlul fiscal se desfăşoară, în baza delegaţiei semnate de conducătorul compartimentului de specialitate, la domiciliul, reşedinţa, sediul ori punctul de lucru, după caz, al contribuabilului sau la sediul compartimentului de specialitate. (2) Controlul fiscal se poate desfăşura şi în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urma având în acest caz obligată de a asigura condiţiile necesare pentru derularea normală a acţiunii de control. + Articolul 181 (1) Durata controlului fiscal prevăzut la art. 180 este stabilită de compartimentul de specialitate, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de 3 luni. (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au subunitati, filiale ori sucursale în ţara, durata controlului nu poate fi mai mare de 6 luni. + Articolul 182 (1) Controlul fiscal la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit/taxa locală şi pentru fiecare perioada supusă impozitării/taxarii. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), conducătorul compartimentului de specialitate poate dispune reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal şi până la împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de prezenta ordonanţă apar date suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului, care influenţează sau modifica rezultatele acestuia. (3) Datele suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului fiscal la un contribuabil, pot aparea în situaţii cum ar fi: a) efectuarea unor controale fiscale incrucisate asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte contribuabilul în cauza; b) obţinerea pe parcursul acţiunilor de control efectuate la alţi contribuabili a unor date sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal; c) solicitări ale organelor de urmărire penală în cadrul cercetării cazurilor de evaziune fiscală; d) informaţii obţinute de la terţi, de natura sa modifice sau sa influenteze în mod semnificativ rezultatele controlului fiscal anterior. (4) Reverificarea unei perioade supuse controlului fiscal se realizează numai la iniţiativa compartimentului de specialitate şi nu la solicitarea contribuabilului, acesta din urma având dreptul stabilit la titlul XI. (5) Solicitarea reverificării unei perioade supuse controlului fiscal se face de către compartimentul de specialitate prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitării, care va fi supus aprobării conducătorului compartimentului de specialitate. + Articolul 183 (1) Rezultatele controlului fiscal se consemnează în mod obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravenţiilor. (2) Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în doua exemplare, din care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un exemplar rămâne la contribuabil. (3) Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente şi sa nu dea posibilitatea mai multor interpretări. (4) Procesul-verbal de control trebuie să aibă o structura unica pentru toate verificările efectuate. (5) Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, conform alin. (6)-(10). (6) Capitolul I va cuprinde date referitoare la: a) structura funcţională din care face parte compartimentul de specialitate care a efectuat controlul fiscal; b) datele de identificare a funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numărul legitimatiei de serviciu, numărul delegaţiei în baza căreia a efectuat controlul; c) obiectivul/obiectivele controlului fiscal; d) perioada supusă controlului fiscal; e) durata desfăşurării controlului fiscal; f) tipul de verificare efectuată. (7) Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabili, şi anume:A. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal: a) numele/denumirea; b) codul numeric personal; c) codul unic de identificare/codul de înregistrare fiscală/numărul de rol nominal unic; d) adresa domiciliului/sediului social;B. datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacă este cazul;C. forma de proprietate;D. tipul activităţii desfăşurate, utilizându-se Clasificarea activităţilor din economia naţionala - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, respectiv Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistica nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia naţionala - CAEN;E. cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat;F. capitalul subscris şi cel aprobat;G. persoana care asigura conducerea activităţii contribuabilului în timpul desfăşurării controlului fiscal;H. persoana care răspunde de conducerea evidentelor contabile;I. persoana desemnată de contribuabil sa îl reprezinte pe durata controlului fiscal;J. numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;K. datele privind clienţii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de afaceri. (8) Capitolul III, care reprezintă de fapt partea principala a procesului-verbal de control va cuprinde constatările efective ale compartimentului de specialitate şi va fi structurat pe impozitele/taxele locale care au făcut obiectul verificării:A. pentru fiecare impozit/taxa locală vor fi avute în vedere următoarele elemente: a) baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului/taxei locale; b) constatările funcţionarului public, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiilor fiscale; c) dispoziţiile legale incalcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ, precum şi a articolului, alineatului etc.; d) consecinţele fiscale ale constatărilor:1. diferenţele de impozite/taxe locale stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora, cum ar fi: dispoziţii legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;2. dobânzile stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;3. contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, a amenzilor aplicate şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor încheiat; e) termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat; f) justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat; g) numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare - în cazul în care sunt antrenate raspunderi -, justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal cu privire la aceste motivatii; h) eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficienţelor şi intrarea în legalitate; i) plăţile efectuate de contribuabil în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este cazul;B. în cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferenţe, se va face menţiunea corespunzătoare. (9) Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde: a) situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe locale stabilite, accesoriile calculate la acestea, penalităţi, amenzi aplicate, compensări efectuate etc.); b) alte date şi informaţii care ar putea fi relevante; c) menţiunea ca toate documentele puse la dispoziţie funcţionarului public au fost restituite. (10) Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, şi anume:A. o anexa generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit/taxa locală: a) diferenţele de impozite/taxe locale stabilite; b) dobânzile calculate; c) amenzile şi penalităţile aplicate;B. anexe, pentru fiecare impozit/taxa locală, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite, inclusiv dobânzile corespunzătoare: a) copiile de pe procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă este cazul; b) notele de constatare întocmite, dacă este cazul; c) documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative; d) actul/actele întocmit/întocmite de compartimentul de specialitate, care reprezintă dovada reţinerii documentelor sau a elementelor materiale; e) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afară programului normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul. (11) Procesul-verbal de control va fi semnat de funcţionarul public care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia. (12) Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de către cei îndreptăţiţi, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar înregistrat. (13) Potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, procesulverbal de control reprezintă titlul de creanta pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de către contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile şi penalităţile stabilite. (14) Diferenţele de impozite, taxe locale, accesorii şi penalităţi, stabilite cu ocazia controlului fiscal, se plătesc în termenul stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1). (15) Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării de către acesta sau de reprezentantul sau legal a procesului-verbal de control. (16) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul sau legal refuza semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării. (17) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura compartimentului de specialitate în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea controlului fiscal. (18) Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile/taxabile se consemnează în nota de constatare. (19) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibila sau ori de câte ori funcţionarul public considera necesar. (20) În cazul în care exista divergenţe între funcţionarul public şi contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în prezenta unor martori. (21) În nota de constatare se înscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi măsurile operative pentru remedierea deficienţelor constatate. (22) Nota de constatare se semnează de funcţionarul public care efectuează controlul fiscal, de contribuabil sau de un angajat al acestuia ori, după caz, de martori. (23) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa compartimentului de specialitate, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (24) La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii creanţelor bugetare locale, stabilite prin actul de control, compartimentul de specialitate va întocmi şi va trimite organelor de executare silită titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea executării silite, astfel: a) pentru diferenţele dintre creanţele determinate de plătitor şi cele legal datorate, reprezentând impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalităţi calculate, titlul executoriu consta în dispoziţia de urmărire, model ITL-049; b) pentru sancţiunile contravenţionale, titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiilor, rămas definitiv prin neexercitarea caii de atac, sau de dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea contravenientului; c) pentru impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalităţi stabilite, dar neachitate la scadenta, se va comunică organului de executare silită cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu. + Articolul 184Dreptul compartimentelor de specialitate de a stabili diferenţe de impozite, taxe locale şi dobânzi pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalităţi pentru faptele ale căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa acestora se prescrie după cum urmează: a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul legal de depunere a declaraţiei de impunere pentru perioada respectiva; b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului/taxei locale, în cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei de impunere; c) în termen de 5 ani de la data comunicării către contribuabil a impozitului/taxei locale stabilite de compartimentul de specialitate, în condiţiile stabilite de lege. + Articolul 185Termenele de prescripţie prevăzute la art. 184 se întrerup: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia; c) la data efectuării de către contribuabil a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului/taxei datorate, inclusiv plata integrală sau parţială a acestuia; d) la data comunicării către contribuabil a unor diferenţe de impozite/taxe locale stabilite de compartimentul de specialitate, ca urmare a acţiunilor de control. + Articolul 186Termenul de prescripţie prevăzut la art. 184 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage cu rea-credinţa de la efectuarea controlului fiscal; c) cat timp contribuabilul, ca urmare a măsurilor stabilite de compartimentul de specialitate, remediaza sau indeparteaza cauzele care împiedica desfăşurarea controlului fiscal. + Articolul 187Impozitele sau taxele locale şi diferenţele de impozite ori taxe locale declarate sau recunoscute în orice mod de către contribuabil după împlinirea termenelor de prescripţie se considera legal stabilite şi datorate. + Articolul 188Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor sau taxelor locale şi a diferenţelor la acestea este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă. + Articolul 189 (1) Controalele fiscale în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă. + Titlul XI Procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi măsuri + Articolul 190Orice contribuabil, persoana fizica sau juridică, nemulţumit de modul în care i-au fost constatate sau stabilite impozitele şi taxele locale, accesoriile acestora, precum şi alte sume sau măsuri, are dreptul de a formula obiecţiuni şi contestaţii, în condiţiile stabilite de prezentul titlu. + Articolul 191 (1) Obiectiunile şi contestaţiile sunt cai administrativ-jurisdicţionale de atac prin care: a) se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora şi a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate; b) se contesta măsurile aplicate de compartimentele de specialitate. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) contravenţiile constatate şi amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, care se soluţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 192 (1) Împotriva constatărilor şi măsurilor stabilite în cadrul competentelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiecţiuni în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ. (2) Obiectiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat. (3) Soluţionarea obiectiunilor se face motivat de conducătorul compartimentului de specialitate şi se va comunică contribuabilului în cauza în cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora. + Articolul 193Contribuabilul nemulţumit de modul în care au fost soluţionate obiectiunile se poate adresa cu contestaţie, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării răspunsului, primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean, în funcţie de competenţa acestora în stabilirea impozitelor şi taxelor locale. + Articolul 194 (1) Contestaţia adresată potrivit art. 193 se soluţionează în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean, după caz, prin dispoziţie motivată, care se comunică celui în cauza în termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia. (2) Contestaţia se depune la compartimentul de specialitate care a soluţionat obiectiunile, urmând ca acesta, în termen de 5 zile calendaristice de la primire, să prezinte emitentului dispoziţiei contestaţia şi dosarul obiectiunilor. + Articolul 195Contestaţia nu poate avea ca obiect alte sume sau măsuri decât cele asupra cărora s-au soluţionat obiectiunile. + Articolul 196Obiectiunile, precum şi contestaţiile adresate în condiţiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru. + Articolul 197Ca urmare a soluţionării obiectiunilor şi contestaţiilor nu se pot stabili impozite şi taxe locale mai mari decât cele constatate prin actul administrativ atacat. + Articolul 198 (1) Împotriva dispoziţiei primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean contribuabilul nemulţumit se poate adresa, în condiţiile legii, judecătoriei sau, după caz, tribunalului, cu acţiune pentru anularea actului respectiv. (2) Termenul de introducere a acţiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicării dispoziţiei. (3) Contribuabilul nemulţumit de hotărârea judecătorească se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curţii de apel în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotărârii. + Articolul 199Căile de atac formulate înainte de data intrării în vigoare a prezentului titlu se soluţionează potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora. + Titlul XII Contravenţii + Articolul 200 (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) neacordarea sprijinului organului de executare de către organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice, conform dispoziţiilor art. 56; b) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (1); c) nerespectarea obligaţiilor ce îi revin terţului poprit, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricărei alte obligaţii ce îi revine în legătură cu poprirea; d) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 66 alin. (3), (4) şi (5) privind decontarea bancară; e) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevăzute la art. 84. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b); b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d); c) cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoana fizica, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e), iar pentru persoana juridică, cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei. + Articolul 201 (1) Constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 156 şi ale art. 158 alin. (1) şi se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei în cazul persoanelor fizice. (2) În cazul persoanelor juridice limitele prevăzute la alin. (1) sunt de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei. + Articolul 202Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 176 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, după cum urmează: a) de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. c), d), f), g) şi m); b) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a), e), l) şi n); c) de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. h) şi k); d) de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. b), i) şi j). + Articolul 203 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către primari, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, precum şi de împuterniciţii acestora din compartimentele de specialitate, fiecare în funcţie de competenţa de administrare a creanţelor bugetare locale respective. (2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 204Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti din care face parte agentul constatator. + Titlul XIII Dispoziţii finale şi tranzitorii + Articolul 205În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţele bugetelor locale, cat şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, altele decât cele din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de către organele de executare prevăzute de aceasta. + Articolul 206 (1) Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se aduc la îndeplinire de către organele competente ale Ministerului de Interne împreună cu cele ale Ministerului Finanţelor Publice. (2) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, din care se scad cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti, în funcţie de apartenenţa organului care a dispus confiscarea. + Articolul 207 (1) Organul de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu şi actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere atât interesul legitim al creditorului bugetar local, cat şi drepturile şi obligaţiile debitorului. (2) Actul rezultat ca urmare a îndreptării erorilor materiale se comunică celor interesaţi. + Articolul 208Anual, prin hotărâre a Guvernului, se poate stabili plafonul creanţelor bugetare locale restante la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv, care pot fi anulate. Consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, fiecare în funcţie de competenţa de administrare a creanţelor bugetare locale respective, prin hotărâre, în limita acestui plafon, poate anula creanţele bugetare locale restante, pe fiecare contribuabil, respectiv pe fiecare categorie de venit. + Articolul 209Creditorii bugetari locali sunt scutiţi de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare locale. + Articolul 210 (1) Creditorul bugetar local poate constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu atribuţii în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea creanţelor bugetare locale, inclusiv personalului auxiliar ce deserveşte buna desfăşurare a activităţilor respective, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate: a) prin executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe; b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului; c) din impozitele şi taxele locale stabilite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, ca urmare a constatării de bunuri sau servicii impozabile/taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al controalelor fiscale efectuate, precum şi din accesoriile şi penalităţile aferente acestora. (2) Aprobarea stimulentelor se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate. (3) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta. (4) Sumele constituite conform alin. (1), rămase necheltuite la finele anului curent, se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor. + Articolul 211 (1) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 se constituie în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, Comisia pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, alcătuită în condiţiile prevăzute la art. 170 alin. (4). (2) Conducerea comisiei prevăzute la alin. (1) se asigura de către secretarul general al Ministerului Administraţiei Publice. (3) În termen de 30 de zile de la data constituirii comisiei prevăzute la alin. (1), la propunerea acesteia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cel financiar-contabil de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 212 (1) Soluţiile prezentate de comisia prevăzută la art. 211 se insusesc prin instrucţiuni aprobate prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) De asemenea, în condiţiile alin. (1) se aproba şi modificări sau completări la formularele tipizate prevăzute în anexa nr. IV la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002. + Articolul 213 (1) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită pot fi utilizate de către creditorii bugetari locali şi pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar, necesare desfăşurării activităţii organelor de executare silită. (2) Lista bunurilor de natura celor menţionate la alin. (1) va fi aprobată de ordonatorul de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi serviciilor pentru instituţiile publice. + Articolul 214 (1) Funcţionarii publici din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale şi instituţiilor publice de interes local, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu. (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe locale şi alte obligaţii bugetare ale plătitorilor pot fi transmise numai: a) altor organe, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi; b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare; c) autorităţilor fiscale ale altor tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată sa păstreze secretul asupra informaţiilor primite. (4) Informaţii referitoare la plătitori pot fi transmise şi unor organe sau autorităţi, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care le solicita, dar numai cu consimţământul scris al plătitorului. (5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea, potrivit legii. (6) Pentru neplata în termen a impozitelor, a taxelor locale şi a oricăror alte venituri ale bugetelor locale, în scopul descurajarii neefectuarii plăţii obligaţiilor bugetare, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi compartimentele de specialitate ale acestora pot face publice informaţiile referitoare atât la contribuabilii în cauza, cat şi la obligaţiile acestora către bugetele locale. + Articolul 215Prezenta ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, în măsura în care aceasta nu dispune altfel. + Articolul 216 (1) Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc după normele legale în vigoare la data când au început să curgă. + Articolul 217 (1) Prin termenul debitor se înţelege atât debitorul principal, cat şi orice altă persoană obligată la plata potrivit art. 7. (2) Termenii: organ de executare, organ de executare silită, executor bugetar local, organ propriu, organ de executare coordonator, organ fiscal, organ de control, utilizaţi în cuprinsul prezentei ordonanţe, corespund din punct de vedere terminologic funcţionarului public din compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 218Ori de câte ori în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 şi al Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, se fac trimiteri la: a) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului IX; b) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 886/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului X; c) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului XI; d) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlurilor I-VIII, XII şi XIII. + Articolul 219 (1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data de 1 iulie 2003. (2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga orice prevederi referitoare la autorităţile administraţiei publice locale, la compartimentele/organele de specialitate ale acestora şi la bugetele locale, din următoarele acte normative: a) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare; b) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare; c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002; d) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999; e) Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997*) privind controlul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 886/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999. (3) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: a) prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001; b) orice alte prevederi contrare prezentei ordonanţe.----------- Notă *) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999.PRIM-MINISTRUADRIAN NASTASEContrasemnează:---------------Ministrul administraţiei publice,Octav Cozmancap. Ministrul finanţelor publice,Gheorghe Gherghina,secretar de statBucureşti, 30 ianuarie 2003.Nr. 39.-------------
| EMITENT |
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţie şi ale art. 1 pct. III.4 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,Guvernul României adopta prezenta ordonanţă. + Titlul I Dispoziţii generale + Capitolul 1 Obiectul colectării creanţelor bugetelor locale + Articolul 1 (1) Prezenta ordonanţă reglementează într-un cadru unitar colectarea creanţelor bugetelor locale, precum şi celelalte proceduri de administrare a acestora, respectiv: a) procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale; b) controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale; c) procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi măsuri. (2) Activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) consta în exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea creanţelor bugetelor locale şi a creanţelor debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la bugetul local. + Articolul 2Stingerea creanţelor bugetelor locale se realizează prin plata voluntara efectuată de către debitor, prin executare silită ori prin alte modalităţi întreprinse de către creditorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. + Articolul 3 (1) Constituie obiect al colectării creanţele bugetelor locale provenind din impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere. (2) Creanţele prevăzute la alin. (1) constituie integral venituri ale bugetelor locale. + Articolul 4Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetelor locale prevăzute la art. 3, întocmit de autorităţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora sau de persoanele împuternicite potrivit legii, după cum urmează: a) actul/documentul de impunere pentru obligaţiile bugetare locale provenite din impozite, taxe locale şi orice alte contribuţii, care se emite de autorităţile administraţiei publice locale ori de compartimentele de specialitate ale acestora pe baza declaraţiilor depuse de contribuabili, sau alte documente privind materia impozabilă; b) declaraţia sau documentul întocmit de contribuabil, prin care declara impozitul, taxa locală, contribuţia ori alte venituri ale bugetelor locale, în cazul obligaţiilor bugetare locale care se stabilesc de către acesta, potrivit legii; c) documentul care cuprinde rezultatele controlului ulterior efectuat de compartimentele de specialitate în acest scop pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile, stabilite conform legii, cu privire la impozite, la taxe locale, la chirii, la redevenţe, la contribuţii şi la oricare alte venituri ale bugetelor locale; d) documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile fiscale pentru obligaţiile la bugetul local, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru; e) procesul-verbal de constatare a contravenţiei, întocmit de agentul constatator, în condiţiile legii, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; f) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte, în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe ale bugetelor locale, stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească, în cazul în care este implicata o instituţie publică de interes local; g) procesul-verbal sau documentul prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru obligaţii ale bugetelor locale reprezentând dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente pe baza evidentelor proprii; h) dispoziţia emisă de primar/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedintele consiliului judeţean în cazul soluţionării unei cai administrativ-jurisdicţionale de atac sau hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care se stabileşte obligaţia la plata creanţelor bugetelor locale; i) alte documente emise de organele competente, prin care se constata şi se individualizează creanţele bugetelor locale. + Capitolul 2 Autorităţile competente + Articolul 5Sunt competente sa gestioneze colectarea creanţelor bugetelor locale autorităţile administraţiei publice locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, ori alte instituţii publice abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale. + Capitolul 3 Obligaţia şi răspunderea la plata + Articolul 6 (1) Plătitor al obligaţiei bugetare locale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plati sau de a retine şi de a plati, după caz, impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii, amenzi şi alte venituri ale bugetelor locale, precum şi accesorii ale acestora. (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sucursale şi/sau puncte de lucru, plătitor de obligaţii bugetare locale este persoana juridică, atât pentru activitatea proprie, cat şi în numele sucursalelor şi/sau al punctelor de lucru, după caz. (3) Pentru sucursale şi/sau puncte de lucru cu activitate în România, care aparţin unei persoane juridice cu sediul în străinătate, plătitor de obligaţii bugetare locale este sucursala şi/sau punctul de lucru, după caz. + Articolul 7 (1) În cazul în care obligaţia bugetară locală nu a fost achitată de debitor, sunt obligaţi la plata sumei datorate, după caz, în condiţiile legii, următorii: a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat; b) oricare dintre membrii de familie cu capacitate de exerciţiu deplina, care locuiesc şi gospodăresc împreună cu debitorul persoana fizica, pe numele căruia s-a calculat impozitul sau taxa locală, precum şi oricare dintre moştenitorii aflaţi în indiviziune; în cazul amenzilor, acestea constituie obligaţia personală a contravenientului; c) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz; d) persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment; e) persoana care îşi asuma obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în forma autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată; f) asociaţii sau actionarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; g) alte persoane, în condiţiile legii. (2) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentei ordonanţe răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilitatii, cu rea-credinţa, cumpara sau dobândesc în alt mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea; b) administratorii, asociaţii sau actionarii semnificativi, potrivit legii, şi alte persoane care exercită ori au exercitat în mod legal administrarea şi care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţa, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietate a acesteia ori prin nedeclararea schimbării sediului social. (3) Pentru obligaţiile restante la bugetul local ale societăţii comerciale debitoare răspund solidar administratorii sau persoanele care exercită sau au exercitat în mod legal administrarea societăţii comerciale şi care: a) au determinat, cu rea-credinţa, acumularea de obligaţii restante la bugetul local pe o perioadă de 12 luni consecutive; b) au sustras bunurile debitorului de la executarea silită; c) au înstrăinat bunurile, cu buna ştiinţa, înainte de începerea executării silite. + Articolul 8Răspunderea prevăzută la art. 7 alin. (2) şi (3) se stabileşte în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta ordonanţă. + Capitolul 4 Termenele de plată + Articolul 9 (1) Obligaţiile bugetare locale sunt scadente la termenele prevăzute în actele normative care le reglementează. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local care nu au prevăzute termene scadente conform alin. (1) Ministerul Administraţiei Publice şi Ministerul Finanţelor Publice sunt abilitate sa stabilească, prin ordin comun, aceste termene. + Articolul 10 (1) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite prin actele de control, sau obligaţiile la bugetul local, stabilite prin procesul-verbal de calcul al dobânzilor şi penalitatilor de întârziere pe baza evidentei pe plătitori, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 inclusiv din luna, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-finele lunii inclusiv, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare. (2) Actele de control prin care s-au stabilit diferenţe de obligaţii la bugetele locale conform alin. (1) constituie şi înştiinţare de plată de la data semnării lor de către debitor ori de la data comunicării confirmate, după caz, conform legii. (3) Exercitarea de către contribuabili a căilor de atac în condiţiile prevăzute la art. 190-199 nu suspenda obligaţia acestora de plată. La cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, primării/primarul general al municipiului Bucureşti/preşedinţii consiliilor judeţene vor dispune suspendarea obligaţiei de plată a creanţelor la bugetul local, până la soluţionarea contestaţiei, cu constituirea unei garanţii la nivelul sumei contestate. (4) Garanţia prevăzută la alin. (3) poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancară, contract de gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevăzută de lege. Garanţia se restituie sau se ridica, după caz, de către organele competente numai în cazul în care contestaţia a fost admisă. (5) Pentru obligaţiile restante la bugetul local, eşalonate sau amânate la plata, conform prevederilor legale, precum şi pentru dobânzile datorate pe perioada eşalonării, respectiv a amânării, termenele de plată se stabilesc în documentul prin care se acordă înlesnirea la plata. + Articolul 11În cazul în care termenul de plată al obligaţiei la bugetul local expira într-o zi nelucrătoare, acesta se prelungeşte până în ziua lucrătoare imediat următoare. + Capitolul 5 Accesoriile creanţelor bugetelor locale + Secţiunea 1 Dobânzi şi penalităţi de întârziere + Articolul 12Pentru neachitarea la termenul scadent a obligaţiilor la bugetul local debitorii datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere. + Articolul 13 (1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei la bugetul local şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (2) Pentru diferenţele de obligaţii la bugetul local, stabilite de organele competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare locale, la care s-a stabilit diferenţa, până la data stingerii acesteia, inclusiv. (3) În cazul obligaţiilor la bugetul local stinse prin compensare, data stingerii este data înregistrării acestei operaţiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetelor locale respective de către unităţile de trezorerie şi contabilitate publică. (4) Dobânzile prevăzute la alin. (1) se datorează şi pe perioada pentru care au fost acordate amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor bugetare locale restante. (5) Pentru obligaţiile la bugetul local stinse prin executare silită dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire prevăzut la art. 122. În cazul plăţii preţului în rate dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului, iar pentru suma rămasă de plată dobânda este datorată de către cumpărător. (6) Nu se datorează dobânzi pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi de orice fel, stabilite potrivit legii. + Articolul 14 (1) Plata cu întârziere a impozitelor, taxelor locale, contribuţiilor şi a altor obligaţii bugetare locale, cu excepţia dobânzilor, penalitatilor de orice fel şi a amenzilor, se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare luna şi/sau pentru fiecare fracţiune de luna de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea aveau termen de plată. Penalitatea de întârziere nu inlatura obligaţia de plată a dobânzilor şi/sau a penalitatilor. (2) Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii procedurii de executare silită. (3) În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligaţiilor bugetare locale, penalitatea de întârziere se datorează până la data intrării în vigoare a documentului prin care se acordă aceste înlesniri. Nerespectarea înlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de întârziere de la data încetării valabilităţii acestora, conform legii. + Articolul 15 (1) Pentru obligaţiile la bugetul local ale debitorului declarat insolvabil dobânzile se calculează până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilitatii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local neplătite la termen atât înainte, cat şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment, dacă aceasta a fost declansata înainte de începerea procedurii de executare silită. + Articolul 16 (1) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României, o dată pe an, în luna decembrie pentru anul următor sau în cursul anului, dacă aceasta se modifica cu peste 5 puncte procentuale. (2) Cota penalitatilor de întârziere se poate modifica prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice. + Secţiunea a 2-a Alte penalităţi + Articolul 17 (1) Nevirarea în termen de 30 de zile de la data scadentei a sumelor datorate cu titlu de obligaţii bugetare locale calculate şi reţinute la sursa atrage sancţionarea cu o penalitate de 10% din aceste sume a celui obligat să facă, potrivit legii, reţinerea şi virarea sumelor. (2) Penalitatea prevăzută la alin. (1) se aplică şi plătitorilor de venituri realizate în România de către persoanele fizice şi juridice, în cazul în care nu au reţinut impozitul datorat, potrivit legii, de către aceste persoane. + Articolul 18Sancţiunea prevăzută la art. 17 se aplică de către organele competente, o singură dată pentru aceeaşi suma reţinută şi nevirata, respectiv neretinuta, iar aceasta nu inlatura obligaţia de plată a dobânzilor şi a penalitatilor de întârziere, conform legii. + Secţiunea a 3-a Dobânzi pentru sumele de restituit de la bugetul local + Articolul 19 (1) Pentru sumele de restituit de la bugetul local plătitorii au dreptul la dobânda după expirarea unui termen de 30 de zile de la data depunerii la organul competent a cererii de restituire sau de compensare, după caz. (2) Nivelul dobânzii prevăzute la alin. (1) este egal cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 16 alin. (1). Dobânda se calculează şi se plăteşte numai în lei şi se suporta din acelaşi buget local şi acelaşi venit bugetar din care trebuie să se restituie ori să se compenseze, după caz, sumele solicitate de către plătitori. + Titlul II Modalităţi de stingere a obligaţiilor bugetelor locale + Capitolul 1 Dispoziţii comune + Articolul 20Obligaţiile de plată datorate de debitori, atât cele principale, cat şi cele accesorii acestora, cum sunt dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile, se calculează şi se plătesc în lei. + Articolul 21 (1) Creanţele bugetelor locale se sting prin plata, compensare, executare silită, prescripţie, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de prezenta ordonanţă. (2) Creditor bugetar local, în înţelesul prezentei ordonanţe, este comuna, oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti, judeţul, titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite. + Capitolul 2 Plata + Secţiunea 1 Mijloace de plată + Articolul 22 (1) Plata obligaţiilor la bugetul local se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa locală, chirie, redeventa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv dobânzi şi penalităţi de orice fel, în următoarea ordine: a) obligaţii stabilite prin acte de control cu termene de plată în anul curent, expirate; b) obligaţii la bugetul local cu termene de plată în anul curent; c) accesoriile şi penalităţile stabilite asupra obligaţiilor pentru anul curent; d) obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora; e) dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevăzute la lit. d); f) obligaţii la bugetul local cu termene de plată viitoare. (2) În situaţia în care debitorul nu efectuează plata obligaţiilor la bugetul local conform prevederilor alin. (1), creditorul bugetar local, prin compartimentul de specialitate, va proceda la stingerea obligaţiilor bugetare pe care le administrează, în conformitate cu ordinea de plată reglementată de prezenta ordonanţă, şi va înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 30 de zile de la data efectuării stingerii. + Articolul 23 (1) Plata obligaţiei la bugetul local se face prin decontare bancară, mandat poştal, în numerar sau prin anulare de timbre fiscale mobile, la termenele stabilite potrivit dispoziţiilor legale. (2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţionala a României stabilesc de comun acord mijloacele de plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata obligaţiilor bugetare locale prin decontare bancară. + Secţiunea a 2-a Data plăţii + Articolul 24 (1) În cazul plăţilor în numerar obligaţia la bugetul local se considera plătită la data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate ale creditorilor bugetari. (2) În cazul plăţii efectuate prin decontare bancară sau prin mandat poştal, pentru obligaţiile bugetare locale cu termen de plată fix sau stabilit sub forma de interval, obligaţia bugetară se considera plătită la data debitarii contului contribuabilului, cu condiţia creditarii contului bugetar corespunzător. (3) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului local, în termen de 48 de ore de la data debitarii contului titularului, atrage pentru banca prestatoare dobânzi şi penalităţi la nivelul celor prevăzute la art. 14 alin. (1), la art. 16 şi la art. 17 alin. (1), în favoarea creditorului bugetar local. + Capitolul 3 Compensarea + Articolul 25Prin compensare se sting creanţele bugetului local cu creanţele debitorului, reprezentând sume de restituit de la bugetul local, prevăzute la art. 3, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cat şi cea de debitor al aceluiaşi buget local. + Articolul 26 (1) Compensarea obligaţiilor la bugetul local datorate de debitor cu creanţele acestuia se face de autoritatea competentă, la cererea debitorului, în termen de 30 de zile, sau din oficiu, la data constatării sumelor virate în plus sau de restituit de la bugetul local. (2) Compensarea se va efectua cu obligaţii la bugetul local datorate aceluiaşi creditor bugetar local, indiferent de natura lor. (3) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (1), în termen de 10 zile calendaristice de la data efectuării operaţiunii. + Articolul 27Compensarea se efectuează după cum urmează: a) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plată în anul curent, expirate; b) cu obligaţii la bugetul local reprezentând impozite, taxe locale, chirii, redevenţe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului local datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora; c) cu dobânzi, penalităţi de întârziere şi alte penalităţi aferente obligaţiilor la bugetul local prevăzute la lit. b); d) cu obligaţii la bugetul local cu termene de plată viitoare, numai la cererea plătitorului. + Capitolul 4 Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare + Articolul 28 (1) La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale competente ale acestora, pot acorda pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează următoarele înlesniri la plata: a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local; c) eşalonări la plata dobânzilor şi/sau a penalitatilor de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare; d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, cu excepţia dobânzilor datorate pe perioada de amânare; e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii. (2) Procedura de acordare a înlesnirilor la plata se stabileşte prin acte normative speciale. + Articolul 29 (1) Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii. (2) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanţia este: a) o sumă egala cu doua rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare locale eşalonate şi dobânzi calculate, în cazul esalonarilor la plata; b) o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi dobânzile calculate şi numărul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amanarilor la plata. (3) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea şi poate fi sub forma de scrisoare de garanţie bancară, gaj ori ipoteca, precum şi orice alta forma de garanţie prevăzută de lege. + Capitolul 5 Înştiinţarea de plată + Articolul 30 (1) Dacă debitorul nu şi-a plătit obligaţiile la bugetul local ori acestea nu au fost stinse în alt mod prevăzut de prezenta ordonanţă, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plată prin care i se notifica acestuia suma datorată. (2) În termen de 15 zile de la data comunicării înştiinţării de plată debitorul urmează să îşi plătească obligaţiile restante sau să facă dovada stingerii acestora. (3) Înştiinţarea de plată este act premergător executării silite. + Titlul III Măsuri asiguratorii + Articolul 31Măsurile asiguratorii prevăzute în prezentul titlu se dispun şi se aduc la îndeplinire prin procedura administrativă de către creditorii bugetari. + Articolul 32Se vor dispune măsuri asiguratorii de către creditorii bugetari locali, prin reprezentanţii legali ori împuterniciţi ai acestora, înaintea începerii procedurii de executare silită, atunci când exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea/patrimoniul. + Articolul 33Creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune prin procedura administrativă, în temeiul unei dispoziţii motivate, poprirea asiguratorie asupra veniturilor şi/sau sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea debitorului, după caz, oriunde s-ar afla. + Articolul 34Măsurile asiguratorii dispuse potrivit art. 33, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se aduc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. + Articolul 35Măsurile asiguratorii vor fi ridicate prin dispoziţie motivată, emisă de reprezentanţii legali ai creditorilor bugetari locali când au încetat motivele pentru care au fost dispuse. + Articolul 36Măsurile asiguratorii dispuse atât de organele de executare, cat şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. + Articolul 37 (1) În cazul infiintarii sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. (2) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. + Articolul 38Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanta bugetară locală, măsurile asiguratorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de debitor în proprietate comuna cu terţe persoane. + Articolul 39Împotriva actelor de înfiinţare şi de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 124. + Titlul IV Executarea silită + Capitolul 1 Dispoziţii comune + Articolul 40 (1) În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile datorate bugetului local, organele de executare silită, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită potrivit prezentei ordonanţe. (2) Executarea silită a creanţelor bugetului local se prescrie în condiţiile prevăzute la art. 138. (3) Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor bugetului local înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitatilor de întârziere şi altor penalităţi ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. (4) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalităţi de întârziere, penalităţi sau alte sume, fără sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu. + Articolul 41 (1) Executarea silită începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifica debitorului ca are obligaţia să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligaţiei la bugetul local, în caz contrar aplicându-i-se modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă. Somaţia este însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu. (2) Somaţia cuprinde: a) organul de executare emitent; b) datele de identificare a debitorului; c) data emiterii; d) numărul dosarului de executare; e) suma pentru care se începe executarea silită; f) termenul în care cel somat urmează sa plătească obligaţia prevăzută în titlul executoriu; g) indicarea consecinţelor nerespectării acesteia; h) semnatura şi ştampila organului de executare. (3) Somaţia este obligatorie şi se comunică debitorului după cum urmează: a) prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; b) prin executorii bugetari locali, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplică în mod corespunzător; c) prin prezentarea celui somat şi primirea somaţiei de către acesta sub semnatura, ca urmare a înştiinţării prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, dacă se asigura transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia; d) în cazul în care debitorii refuza primirea somaţiei sau se constata lipsa oricărei persoane la domiciliul sau la sediul social declarat al acestora, comunicarea somaţiei se poate face şi prin publicarea unui anunţ în cotidiene locale ori centrale sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţionează că a fost emisă somaţia pe numele debitorului şi ca acesta este invitat sa plătească în termen de 15 zile suma datorată. După publicarea anunţului toate actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită sunt opozabile debitorului. (4) Dovada comunicării somaţiei potrivit alin. (3) se va înscrie de îndată în evidentele organului de executare şi va fi păstrată la dosarul de executare. + Articolul 42 (1) Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor bugetare şi a cheltuielilor de executare. (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. + Articolul 43 (1) Prin sechestrul aplicat asupra bunurilor mobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de gaj, iar prin sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile creditorul bugetar local dobândeşte un drept de ipoteca. (2) Dreptul de ipoteca conferă creditorului bugetar local în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipoteca, în sensul prevederilor dreptului comun. (3) Din momentul în care se îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea titlului executoriu la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, organizată la nivelul Oficiului registrului comerţului, ori în cazul în care bunul se ia în posesie, creditorul bugetar local are prioritate faţă de garanţia reală a celorlalţi creditori urmăritori asupra bunului mobil sau sumei în cauza. + Articolul 44 (1) Procedura de executare silită se efectuează din oficiu şi, o dată începută, se poate suspenda, întrerupe sau poate inceta numai în cazurile şi sub forma prevăzute de prezenta ordonanţă. (2) Executarea silită se suspenda: a) când suspendarea a fost dispusă de instanţa de judecată sau de reprezentantul legal al creditorului bugetar local; b) de la data comunicării aprobării inlesnirii la plata; c) în alte cazuri prevăzute de lege. (3) Executarea silită se întrerupe: a) la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului; b) în alte cazuri prevăzute de lege. (4) Executarea silită încetează: a) dacă s-au stins integral creanţele bugetului local prevăzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalităţile de orice fel, cheltuielile de executare, precum şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii; b) dacă a fost desfiinţat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 45De la data comunicării aprobării, pentru obligaţiile bugetului local pentru care s-au aprobat înlesniri la plata, executarea silită nu se porneşte sau nu se continua, după caz. + Articolul 46Înlesnirile la plata se acordă atât înaintea începerii executării silite, cat şi în timpul efectuării acesteia. + Secţiunea 1 Titlul executoriu + Articolul 47 (1) Executarea silită a creanţelor bugetelor locale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis, potrivit prezentei ordonanţe, de organul de executare competent în a cărui raza teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizica sau juridică, ori unde acesta este luat în evidenta fiscală. (2) Actul emis potrivit alin. (1), în cuprinsul căruia s-a înscris creanta bugetului local, denumit titlu executoriu, va conţine: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; c) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; d) domiciliul sau sediul debitorului, numărul de rol nominal unic, precum şi orice alte date de identificare; e) cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; f) temeiul legal al puterii executorii a titlului; g) data întocmirii titlului executoriu, ştampila şi semnatura organului de executare. (3) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetului local se va întocmi un singur titlu executoriu. + Articolul 48 (1) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţele bugetelor locale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 49. (2) Organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente, în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 47 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: a) numele şi prenumele sau denumirea debitorului; b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare; c) domiciliul sau sediul debitorului; d) cuantumul sumei datorate; e) temeiul legal; f) semnatura organului care le-a emis şi dovada comunicării acestora. (3) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile calendaristice. + Secţiunea a 2-a Organe de executare. Competente + Articolul 49 (1) Creditorii bugetari locali, prin organele proprii sau alte organe ale administraţiei publice locale, sunt abilitaţi sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită prevăzută de prezenta ordonanţă. (2) Creanţele bugetelor locale care se încasează, se administrează, se contabilizeaza şi se utilizează de instituţiile publice de interes local, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. (3) Organele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt denumite în continuare organe de executare. (4) În cazul în care instituţiile publice de interes local transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silită organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat. (5) Nu intra sub incidenţa alin. (4) titlurile executorii transmise organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice în vederea înregistrării la totalul creanţelor, organul de executare al autorităţii administraţiei publice locale fiind coparticipant la executarea silită. + Articolul 50 (1) Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prezentei ordonanţe, sunt denumite executori bugetari locali. (2) Executorii bugetari locali se bucura de protecţia legii şi sunt investiti cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu ce le revin potrivit prezentei ordonanţe. (3) Executorul bugetar local este împuternicit în faţa debitorului sau a terţilor prin legitimatia model ITL - 017 şi delegaţia semnată de conducătorul compartimentului de specialitate. + Articolul 51 (1) Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmaribile, coordonarea întregii executări revenind organului în a cărui raza teritorială îşi are domiciliul sau sediul ori unde este luat în evidenta fiscală debitorul, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul. (2) Atunci când se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile. (3) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (1), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmaribile. + Articolul 52Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se afla în raza de competenţa a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu. + Articolul 53 (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui raza de competenţa îşi are domiciliul sau sediul ori este luat în evidenta fiscală debitorul despre care exista indicii ca deţine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidentele sale şi ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a cărui raza de competenţa domiciliază sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 51. (3) Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenta nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunică organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora. (4) Dacă organul de executare coordonator, care tine evidenta întregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara în scris acestora din urma sa înceteze de îndată executarea silită. + Articolul 54 (1) Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau a sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor urmaribile ale acestuia. (2) Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau la sediul cunoscut, organul de executare este obligat să solicite organelor de poliţie să facă cercetări, precum şi sa ceara relaţii de la Oficiul registrului comerţului ori de la orice altă persoană fizica sau juridică ori de la alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se afla debitorul şi al obţinerii oricăror date deţinute în legătură cu acesta. + Articolul 55 (1) La cererea organului de executare, băncile, organele de poliţie, instituţiile care gestionează registre publice sau altele asemenea ori alte persoane juridice sau fizice sunt obligate sa furnizeze de îndată, în scris, datele şi informaţiile solicitate, în vederea aplicării procedurii de executare silită, precum şi pentru luarea altor măsuri privind stingerea creanţelor bugetare locale, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume. (2) Organele de executare sunt obligate să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite. + Articolul 56Organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice au obligaţia sa dea concursul organelor de executare, la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activităţii de executare silită. + Articolul 57 (1) Băncile sunt obligate sa comunice organelor de executare locale datele de identificare a conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora, după caz. Aceasta comunicare se va face în primele 5 zile calendaristice ale fiecărei luni cu privire la conturile deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată organului fiscal care a solicitat informaţiile. (2) Procedurile privind transmiterea informaţiilor precizate la alin. (1), prevăzute la art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, sunt aplicabile şi organelor de executare ale autorităţilor administraţiei publice locale. (3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi utilizate exclusiv în scopuri fiscale şi cu respectarea obligaţiei prevăzute la art. 215. + Articolul 58 (1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin pentru aplicarea procedurii de executare silită executorii bugetari locali pot: a) să între în orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridică, sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sa analizeze evidenţa contabilă a debitorului în scopul identificarii terţilor care datorează sau deţin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului; b) să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum şi sa cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile; c) să solicite şi sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba în determinarea bunurilor proprietate a debitorului. (2) Executorul bugetar local poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă. (3) Accesul executorului bugetar local în locuinta, în incinta de afaceri sau în orice alta încăpere a debitorului, persoana fizica ori juridică, se poate efectua între orele 6,00-20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei prevăzute la alin. (2). + Articolul 59În absenta debitorului sau dacă acesta refuza accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la art. 58 alin. (1) şi (3), executorul bugetar local poate să pătrundă în acestea în prezenta unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) sunt aplicabile. + Articolul 60Pentru fiecare debitor aflat în executare silită se deschide un dosar de executare care cuprinde toate documentele încheiate în cadrul procedurii de executare silită. + Secţiunea a 3-a Cheltuieli de executare + Articolul 61 (1) Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Conform dovezilor privind cheltuielile făcute, suma ce urmează să fie plătită de către debitor se stabileşte de organul de executare prin proces-verbal, pe baza căruia se emite titlul executoriu potrivit prevederilor art. 47 alin. (1). (2) Cheltuielile de executare silită a creanţelor bugetare locale se avanseaza de creditorii bugetari locali care au început procedura de executare silită, din bugetul local respectiv. (3) Cheltuielile de executare care nu au la baza documente care să ateste ca au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit. + Capitolul 2 Modalităţi de executare silită + Articolul 62Organele de executare vor folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă, dacă legea nu prevede altfel. + Secţiunea 1 Executarea silită prin poprire + Articolul 63Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmaribile reprezentând venituri şi disponibilitati băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane sau pe care acestea le vor datora debitorului şi/sau le vor deţine terţii în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. + Articolul 64Sumele ce reprezintă venituri ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă. + Articolul 65 (1) Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice sau persoane juridice, se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa terţului poprit împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi. (2) Poprirea nu este supusă validării. (3) Poprirea înfiinţată anterior ca măsura asiguratorie devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre aceasta a debitorului. (4) Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) şi (3), sa înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo suma de bani cu orice titlu debitorului. (5) Poprirea se considera înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisa organului de executare, confirma ca datorează sume de bani debitorului sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (4). (6) După înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat să facă de îndată retinerile prevăzute de lege şi sa vireze sumele reţinute în contul bugetar indicat de organul de executare local, comunicând totodată în scris despre existenta altor creditori, fără perceperea de taxe, tarife, comisioane sau alte sume, în sarcina debitorilor ori creditorilor locali. (7) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunta în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevăzute la art. 118. + Articolul 66 (1) Pentru stingerea creanţelor la bugetul local debitorii deţinători de conturi bancare pot fi urmăriţi prin decontare bancară, prevederile art. 65 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 41, o copie certificată de pe acest titlu va fi trimisa la banca unde se afla deschis contul debitorului. Băncile au obligaţia sa transmită organului de executare, în termenul prevăzut la art. 65 alin. (4), şi soldurile conturilor debitorului existente la data infiintarii popririi, în situaţia în care sumele indisponibilizate sunt mai mici decât cele înscrise în titlurile executorii. (2) Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul. (3) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii potrivit alin. (1) sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plati din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor bugetare, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale. (4) Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizarii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligată sa procedeze conform dispoziţiilor alin. (3). (5) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului. (6) Dispoziţiile art. 65 alin. (7) se aplică în mod corespunzător. (7) Pentru realizarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol băncile nu pot percepe taxe, tarife, comisioane sau alte sume de la creditorii bugetari locali. + Articolul 67Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială şi care efectuează plăţile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic cu prioritate sumele reprezentând obligaţiile bugetelor locale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori şi/sau creanţele bugetelor locale cuprinse în dispoziţiile de încasare emise de organele de executare. + Articolul 68 (1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo suma de bani debitorului urmărit sau nu respecta dispoziţiile art. 65 alin. (6) şi (7) şi ale art. 66, precum şi în cazul în care invoca alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a carei raza teritorială se afla domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi. (2) Judecata se face cu celeritate. (3) Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit în condiţiile prezentei ordonanţe. + Articolul 69 (1) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul bugetar local, prin reprezentantul sau legal, poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporară, totală sau parţială, a executării silite prin decontare bancară. (2) O dată cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii legale. + Secţiunea a 2-a Executarea silită a bunurilor mobile + Articolul 70 (1) Executarea silită a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu, chiar dacă acestea se afla la un terţ. (2) Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care îl are asupra bunurilor. (3) Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege. (4) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsura asiguratorie nu este necesară o noua sechestrare, prevederile art. 36 fiind aplicabile. (5) Executorul bugetar local, la începerea executării silite, este obligat sa verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (4) se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei. + Articolul 71 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii acestuia, precum şi familiei sale: a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt: uneltele, seminţele, ingrasamintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru; b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel; c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de doua luni, iar dacă debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recolta; d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave; f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispoziţii legale. (2) Bunurile debitorului persoana fizica, necesare desfăşurării activităţii de comerţ, nu sunt exceptate de la executare silită. + Articolul 72 (1) Aplicarea sechestrului se face de executorul bugetar local, care încheie un proces-verbal de sechestru. (2) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a făcut sechestrul; b) numele şi prenumele executorului bugetar local care aplica sechestrul, numărul legitimatiei şi al delegaţiei; c) numărul dosarului de executare, data şi numărul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită; d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită; e) sumele datorate pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată; f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoana fizica ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore care locuieşte împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţa la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane; g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzura şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz; h) menţiunea ca evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece aceasta necesita cunoştinţe de specialitate; i) menţiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane, pentru bunurile sechestrate; j) numele, prenumele şi adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, după caz; k) eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţa la aplicarea sechestrului; l) menţiunea ca, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plăteşte obligaţiile bugetare locale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate; m) semnatura executorului bugetar local care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţa la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul bugetar local va menţiona aceasta împrejurare. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunică la domiciliul ori la sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urma semnand, cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare. + Articolul 73 (1) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 72, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpa. (2) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută. + Articolul 74 (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare ori de executorul bugetar local, după caz, sau vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că exista pericol de substituire sau de degradare, executorul bugetar local poate aplica sigiliul asupra bunurilor. (2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte din metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de arta, colecţii de valoare, acestea se ridica şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate. (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. (4) În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. + Articolul 75În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a creanţei bugetare locale şi la începerea executării silite se constată că exista pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei. + Articolul 76 (1) În vederea valorificării, organul de executare este obligat sa verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă nu au fost substituite sau degradate. (2) Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei bugetare locale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului. (3) Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, ca au fost substituite sau degradate, executorul bugetar local încheie un proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigatiilor făcute conform alin. (2) se va încheia procesul-verbal de sechestru. (4) Dacă se sechestreaza şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru. + Articolul 77 (1) Executorul bugetar local care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica. (2) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate şi în cadrul noii executări silite. + Articolul 78În cazul în care executorul bugetar local constata ca în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârşit fapte care pot constitui infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente. + Secţiunea a 3-a Executarea silită a bunurilor imobile + Articolul 79 (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. (2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul. + Articolul 80 (1) În cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de acesta şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor bugetare locale rezultate din săvârşirea de infracţiuni, precum şi în cazul stabilirii răspunderii asociaţilor şi/sau administratorilor societăţilor comerciale debitoare. + Articolul 81Executorul bugetar local care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 72 şi 73 fiind aplicabile. + Articolul 82Sechestrul aplicat în temeiul art. 81 constituie ipoteca legală. + Articolul 83Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată Biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Înregistrarea inscripţiei ipotecare este exonerată de la plata oricărei taxe. + Articolul 84Biroul de carte funciară va comunică, în termen de 5 zile lucrătoare, gratuit, organelor de executare, la cererea acestora, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului. + Articolul 85Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 84, sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidentele de publicitate imobiliară, sa comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv. + Articolul 86 (1) La întocmirea procesului-verbal de sechestru şi în tot cursul executării silite organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv. (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizica sau juridică. (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare. (4) Când administrator-sechestru este numita o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie, ţinând seama de activitatea depusa. + Articolul 87 (1) După primirea procesului-verbal de sechestru prevăzut la art. 81, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sa îi aprobe ca plata integrală a obligaţiei la bugetul local, inclusiv cheltuielile de executare, să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni. (2) De la data aprobării cererii debitorului executarea silită începută asupra bunului imobil se suspenda. (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni. (4) Dacă debitorul persoana juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau îşi provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art. 7 alin. (3) lit. b). + Secţiunea a 4-a Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini + Articolul 88 (1) Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile imobile. (2) Pentru executarea silită a recoltelor şi fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanţe privind bunurile mobile. + Articolul 89Organul de executare va hotărî, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor, asa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese. + Secţiunea a 5-a Executarea silită a unui ansamblu de bunuri + Articolul 90Bunurile mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului pot fi valorificate în ansamblu dacă organul de executare apreciază ca astfel acestea pot fi vândute mai rapid ori în condiţii mai avantajoase. + Articolul 91Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la art. 90 organul de executare va proceda la sechestrarea acestora potrivit prevederilor prezentei ordonanţe. + Articolul 92Prevederile art. 70-89 privind executarea silita a bunurilor mobile şi imobile, precum şi ale art. 111 privind vânzarea bunurilor imobile cu plata preţului în rate se aplică în mod corespunzător. + Capitolul 3 Valorificarea bunurilor mobile şi imobile + Secţiunea 1 Dispoziţii generale + Articolul 93 (1) Dacă obligaţia la bugetul local nu este plătită în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, instanţa judecătorească a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării. (2) În scopul valorificării bunurilor, pentru evaluarea acestora organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, a căror selectare nu este supusă reglementărilor privind achiziţiile publice şi care sunt obligate să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin în acest sens. (3) Atunci când considera necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea preţului de evaluare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. + Articolul 94 (1) Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cat mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cat şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficienta. (2) În sensul alin. (1) se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile şi/sau imobile prin: a) înţelegerea părţilor; b) vânzare directa; c) vânzare la licitaţie; d) vânzare în regim de consignaţie, numai în cazul bunurilor mobile; e) alte modalităţi admise de lege. (3) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai după împlinirea termenului prevăzut la art. 93, fără efectuarea altei formalităţi. (4) Vânzarea se poate face imediat după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse pericolului degradării sau alterarii, după caz. (5) Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi data, locul sau ora vânzării directe ori la licitaţie a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte anunţuri, potrivit art. 97 şi 98. + Articolul 95 (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor se realizează de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urma va achită preţul propus. (2) Preţul propus de cumpărător nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare. (3) Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunică aprobarea, indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpărător. (4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 73 se ridica după creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3). + Articolul 96 (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directa se poate realiza în cazul în care, înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie ori pe parcursul acesteia sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut, o persoană oferă cel puţin preţul de evaluare, dispoziţiile art. 97 şi 98 fiind aplicabile în mod corespunzător. (2) Vânzarea directa se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate şi care va cuprinde elementele prevăzute la art. 112 sau 113, după caz. (3) În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare. + Articolul 97 (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei. (2) Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a carei raza teritorială se afla bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de larga circulaţie sau într-un cotidian local ori în pagina de Internet, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. (3) Totodată, despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit. + Articolul 98Anunţul privind vânzarea cuprinde următoarele: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului; d) bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară; e) preţul de evaluare ori preţul de pornire al licitaţiei, în cazul vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare; f) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile; g) data, ora şi locul vânzării; h) invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor sa înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare; i) invitaţia pentru toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare; j) menţiunea ca ofertanţii sunt obligaţi să depună, în cazul vânzării prin licitaţie, până la termenul de vânzare, o taxa de participare reprezentând 10% din preţul de pornire al licitaţiei; k) data afişării anunţului privind vânzarea; l) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare. + Articolul 99 (1) Licitaţia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz. (2) Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop. + Articolul 100 (1) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente: a) oferta de cumpărare; b) dovada depunerii taxei de participare; c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant; d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului; e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română; f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate; g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe pasaport. (2) Participanţii la licitaţie pot formula oferte de cumpărare superioare preţului de pornire al licitaţiei. + Articolul 101 (1) Preţul de pornire al licitaţiei este, după caz, preţul de evaluare diminuat cu 10% pentru prima licitaţie, cu 30% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie. (2) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (1), iar în caz contrar va începe de la acest din urma preţ. (3) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. (4) În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar, dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire al licitaţiei. + Articolul 102 (1) Taxa de participare se plăteşte în lei la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială de trezorerie şi contabilitate publică şi reprezintă 10% din preţul de pornire al licitaţiei. (2) În termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal prevăzut la art. 109, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se retine în contul preţului. (3) Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul, reţinându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare. + Articolul 103Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie numita în condiţiile stabilite de organul de executare, care este condusă de un preşedinte. + Articolul 104 (1) Comisia de licitaţie verifica şi analizează documentele de participare prevăzute la art. 100 alin. (1) şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o ora înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completa de participare. (2) Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane numite prin dispoziţie de către reprezentantul legal al creditorului bugetar local. (3) Ofertanţii se identifica după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preşedintele comisiei anunta obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfăşurare a acesteia. + Articolul 105La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul bugetar va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 100. + Articolul 106Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire al licitaţiei conform art. 101, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii. + Articolul 107 (1) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii. (2) La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 55% din preţul de evaluare. + Articolul 108Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o noua publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 97 şi 98. + Articolul 109 (1) După licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei. (2) În procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se vor menţiona: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului şi ale cumpărătorului; c) domiciliul sau sediul debitorului şi cumpărătorului; d) numărul dosarului de executare; e) bunurile adjudecate, preţul la care bunul a fost adjudecat şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; f) toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant; g) situaţiile în care vânzarea nu s-a realizat, dacă este cazul. + Articolul 110 (1) După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar, imediat sau prin decontare bancară în cel mult 15 zile de la data adjudecării. (2) Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul în termenul prevăzut la alin. (1), procedura vânzării la licitaţie se va relua, de la momentul întreruperii ei, în termen de 5 zile, acesta fiind obligat sa plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. (3) Adjudecatarul va putea sa achite la următoarea licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie. (4) Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sa plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia. + Articolul 111 (1) În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile, cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare al bunului imobil şi cu plata unei dobânzi stabilite conform prezentei ordonanţe. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a preţului în rate. (2) Cumpărătorul nu va putea instraina bunul imobil decât după plata preţului în întregime şi a dobânzii stabilite. (3) În cazul neplatii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) Suma reprezentând dobânda nu stinge creanţele bugetelor locale pentru care s-a început executarea silită. + Articolul 112 (1) În cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a preţului sau a avansului prevăzut la art. 111 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în Cartea funciară. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde următoarele menţiuni: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpărătorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpărătorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; g) modalitatea de plată a diferenţei de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate; h) datele de identificare a bunului; i) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate şi ca poate fi înscris în Cartea funciară; j) menţiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza căruia se emite titlul executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate; k) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; l) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz. (3) Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpărătorului. (4) Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, Biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicţia de înstrăinare şi grevare a bunului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii stabilite. (5) În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plăteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, în baza titlului executoriu emis în condiţiile prezentei ordonanţe. + Articolul 113 (1) În cazul vânzării bunurilor mobile, după plata preţului executorul bugetar întocmeşte un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate. (2) Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) numărul dosarului de executare; c) numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei; d) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi ale cumpărătorului; e) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare al debitorului şi al cumpărătorului; f) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul; g) datele de identificare a bunului; h) menţiunea ca acest document constituie titlu de proprietate; i) semnatura executorului bugetar şi ştampila organului de executare; j) semnatura cumpărătorului sau a reprezentantului sau legal, după caz. + Articolul 114 (1) Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalităţile prevăzute la art. 94, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o dată pe an în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. (2) În cazul în care bunurile nu au fost valorificate conform alin. (1), ele vor putea fi valorificate prin celelalte forme de vânzare ori se vor putea restitui debitorului. O dată cu restituirea bunurilor imobile se va lua măsura radierii inscripţiei ipotecare. (3) Atât timp cat, potrivit alin. (1), poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine indisponibilizarea bunului, dispusă potrivit art. 73 şi 81, după caz. În aceeaşi perioadă organul de executare va putea, după caz, sa ia măsura numirii, menţinerii ori schimbării administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea bunului imobil în orice alt mod admis de lege. (4) În cazul în care debitorii ale căror bunuri sunt sechestrate şi urmează sa li se restituie în conformitate cu alin. (2) şi-au mutat domiciliul sau sediul social declarat şi nu pot fi identificati la noul domiciliu sau sediu ori asociaţii sau actionarii au plecat din ţara, aceste bunuri vor fi păstrate până la împlinirea unui termen de 6 luni, după care sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil. + Articolul 115În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligaţiile stabilite în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care va consemna atât sumele încasate, cat şi sumele care nu au fost recuperate. + Articolul 116 (1) În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoana juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie în condiţiile art. 114 alin. (1), obligaţiile faţă de bugetul local pot fi stinse, la cererea debitorului şi cu aprobarea consiliului local sau judeţean, prin trecerea în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite. (2) De la data depunerii cererii de către debitor până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale sau până la luarea hotărârii de către consiliul local sau judeţean, în caz de respingere a cererii, bunul imobil rămâne indisponibilizat potrivit art. 73. (3) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale a bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al dreptului de proprietate, ca efect al dării în plata, este scutită de taxa pe valoarea adăugată. (4) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii. + Secţiunea a 2-a Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită + Articolul 117 (1) Suma realizată după începerea executării silite reprezintă totalitatea sumelor încasate după emiterea somaţiei, prin orice modalitate prevăzută de prezenta ordonanţă. (2) Creanta bugetară locală înscrisă în titlul executoriu se stinge cu suma realizată conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanta principala şi apoi accesoriile acesteia. (3) Dacă suma ce reprezintă atât creanta bugetară, cat şi cheltuielile de executare este mai mica decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 27, sau se restituie, la cerere, debitorului. + Articolul 118 (1) În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 49 vor proceda la distribuirea sumei, potrivit următoarei ordini de preferinta, dacă legea nu prevede altfel: a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie; b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta; d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale; e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat; f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite; g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi; h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale; i) alte creanţe. (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinta, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporţional cu creanta fiecăruia. + Articolul 119 (1) Creditorii bugetari locali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv. (2) Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creanţei principale. + Articolul 120 (1) În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoştinţa în condiţiile art. 76 alin. (4) şi ale art. 84, organul de executare este obligat sa îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului. (2) Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor, în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume. + Articolul 121Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile. + Articolul 122 (1) Cu privire la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită executorul bugetar va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de toţi cei prezenţi la aceasta. (2) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului bugetar sa consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale. + Articolul 123După întocmirea procesului-verbal prevăzut la art. 122 alin. (1) nici un creditor nu mai este în drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită. + Titlul V Contestaţia la executarea silită + Articolul 124 (1) Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Contestaţia poate fi facuta şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţa judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanţa competenţa să se pronunţe asupra acestuia. + Articolul 125 (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţa de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somaţiei sau din alta înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoştinţa, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta. (2) Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării. (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedica pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun. + Articolul 126Contestaţia se introduce la judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul organului de executare. + Articolul 127 (1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la casieria organului de executare sau la unitatea teritorială a trezoreriei statului. (2) Dovada privind plata cauţiunii prevăzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată. (3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării contestaţiei. + Articolul 128La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui raza teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit. + Articolul 129La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comuna cu alte persoane. + Articolul 130 (1) Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării insesi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. (2) În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării insesi şi anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre sa i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire. (3) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţa, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei. + Titlul VI Procedura în caz de insolvabilitate şi prescripţia + Capitolul 1 Insolvabilitatea + Articolul 131 (1) Obligaţiile bugetare locale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate. (2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii: a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile; b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate; c) debitorul a dispărut sau a decedat fără sa lase avere; d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut ori în alte locuri unde exista indicii ca a avut avere nu se găsesc venituri sau bunuri urmaribile; e) când, potrivit legii, debitorul persoana juridică îşi încetează existenta şi au rămas neachitate obligaţii bugetare. (3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile debitorilor în cazul în care nu exista persoane responsabile potrivit art. 7. + Articolul 132În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmaribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silită. + Articolul 133 (1) Organul de executare este în drept ca pentru creanţele bugetului local, datorate de comercianţii societăţii comerciale, cooperative de consum ori cooperative meşteşugăreşti sau persoane fizice, sa ceara instanţelor judecătoreşti competente începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii. (2) Cererile organelor prevăzute la art. 49 alin. (1) privind începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se vor inainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni. + Articolul 134 (1) Măsurile întreprinse de organele de executare în condiţiile prezentei ordonanţe nu se suspenda ca urmare a declanşării procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului. (2) În vederea executării silite a bunurilor urmărite autorităţile administraţiei publice locale pot solicita judecătorului-sindic luarea în posesie a acestora. Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul sau lichidatorul sa predea autorităţilor administraţiei publice locale bunul în vederea valorificării. + Articolul 135În cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, prin hotărâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de obligaţii bugetare. + Articolul 136În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decât obligaţiile bugetare supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. + Capitolul 2 Prescripţia şi dreptul de a cere executarea silită + Articolul 137Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanta a bugetului local încep la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. + Articolul 138 (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept. (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor bugetare provenind din amenzi contravenţionale. + Articolul 139Termenul de prescripţie prevăzut la art. 138 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent; c) pe perioada respectării amânării sau eşalonării plăţii obligaţiei bugetare acordate ca urmare a înlesnirilor la plata dispuse prin lege, hotărâre a Guvernului ori aprobate de organul competent; d) cat timp debitorul, cu rea-credinţa, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 140Termenul de prescripţie prevăzut la art. 138 se întrerupe: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a insolvabilitatii debitorului; e) în alte cazuri prevăzute de lege. + Articolul 141Sumele achitate de debitor în contul unor obligaţii bugetare, după îndeplinirea termenului de prescripţie, nu se restituie. + Articolul 142Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetelor locale se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire. + Articolul 143Dacă organul de executare constata împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetelor locale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenta analitica pe plătitori. + Titlul VII Restituirea sumelor achitate în plus + Articolul 144 (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existenta unui titlu de creanta; b) cele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară locală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale ori administrative; f) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 118; g) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, precum şi cauţiunea depusa în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1), după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite. (2) În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţa al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţionala a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea. + Articolul 145Dacă debitorul înregistrează obligaţii ale bugetului local restante, sumele prevăzute la art. 144 se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentei ordonanţe. + Articolul 146 (1) În cazul în care suma de restituit este mai mica decât obligaţiile la bugetul local restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de restituit. (2) În cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta acestor obligaţii restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului. + Titlul VIII Stabilirea răspunderii altor persoane decât debitorul + Articolul 147 (1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 7 alin. (2) şi (3) se va stabili potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) din prezentul articol, respectiv ale art. 148-150. (2) În scopul prevăzut la alin. (1) organul de executare va întocmi un proces-verbal în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajata răspunderea persoanei în cauza. Procesul-verbal se va supune spre aprobare conducerii organului de executare. (3) Pe baza procesului-verbal aprobat potrivit alin. (2) se va întocmi titlul de creanta privind obligaţia la plata a persoanei răspunzătoare potrivit art. 7, care va cuprinde: a) antetul organului emitent; b) numele şi prenumele sau denumirea persoanei responsabile, obligată la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; c) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul unic de înregistrare şi/sau codul numeric personal; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; d) cuantumul şi natura sumelor datorate; e) termenul în care responsabilul este obligat la plata obligaţiei bugetare locale a debitorului principal; f) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii; g) numărul şi data procesului-verbal; h) data întocmirii actului; i) ştampila şi semnatura organului de executare. (4) Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia principala, cat şi pentru accesoriile acesteia. + Articolul 148Titlul de creanta prevăzut la art. 147 alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, menţionându-se ca aceasta urmează să facă plata în termenul stabilit. + Articolul 149 (1) Împotriva titlului de creanta comunicat potrivit art. 148 se poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competenţa. (2) Titlul de creanta care nu a fost atacat în termenul prevăzut la alin. (1) constituie titlu executoriu. + Articolul 150 (1) În cazul în care persoana responsabilă nu va efectua plata în termenul indicat în titlul de creanta, organul de executare va începe procedura de executare silită împotriva acesteia. (2) Procedura de executare silită asupra persoanei responsabile se va realiza în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi nu va împiedica continuarea, dacă este cazul, a procedurii de executare silită începute asupra debitorului principal. + Titlul IX Procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impunere pentru impozitele şi taxele locale + Articolul 151 (1) Toate persoanele fizice sau juridice, române şi străine, care, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu completările ulterioare, denumita în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, trebuie să întocmească şi să depună declaraţii, declaraţii de impunere, declaraţii speciale de impunere, deconturi, deconturi de impunere sau declaraţii-deconturi de impunere, după caz, denumite în continuare declaraţii de impunere. (2) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1), inclusiv instituţiile publice, sunt obligaţi să depună declaraţii de impunere ori de câte ori se modifica materia impozabilă sau situaţia contribuabililor, chiar dacă, potrivit legii, sunt scutiţi de la plata impozitelor sau taxelor locale ori pentru bunurile pe care le deţin în proprietate nu datorează impozite sau taxe locale. (3) Declaraţia de impunere se întocmeşte prin grija şi pe răspunderea contribuabililor, prin completarea unui formular specific impozitului sau taxei locale respective. La cererea contribuabilului acest formular se pune la dispoziţia sa, în mod gratuit, de către compartimentul de specialitate. (4) Declaraţiile de impunere se întocmesc şi se depun, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, precum şi ale prezentei ordonanţe, la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 152 (1) Declaraţia de impunere trebuie să cuprindă: a) elemente de identificare a contribuabilului:1. în cazul persoanelor fizice: numele şi prenumele, adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, codul numeric personal, precum şi numărul de rol nominal unic;2. în cazul persoanelor juridice: denumirea, adresa sediului/punctului de lucru, codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, precum şi numărul de rol nominal unic; b) obiectul impozabil, precum şi elementele pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului ori taxelor locale la momentul declarării; c) cuantumul impozitelor sau taxelor locale, după caz, în situaţia în care obligaţia calculării impozitului ori a taxei locale revine, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, contribuabilului; d) semnăturile autorizate şi ştampila, dacă este cazul. (2) Conţinutul şi modelul formularelor tipizate, specifice impozitelor şi taxelor locale, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pot modifica şi actualiza pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite şi taxe locale, precum şi ori de câte ori este necesar. (3) Plata impozitului sau a taxei locale nu suspenda obligativitatea contribuabilului de a depune declaraţia de impunere. + Articolul 153Declaraţia de impunere întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de contribuabil la termenul stabilit prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, stabilită potrivit legii, declaraţia de impunere se considera a fi depusa în termen dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere. + Articolul 154 (1) Declaraţia de impunere se depune de contribuabil la compartimentul de specialitate competent, direct la registratura acestuia sau la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată. (2) Data de depunere a declaraţiei de impunere este considerată data înregistrării acesteia la compartimentul de specialitate sau data de expediţie a poştei, după caz. + Articolul 155 (1) Contribuabilul este obligat să depună o declaraţie de impunere şi dacă în cursul anului fiscal se afla în oricare dintre următoarele situaţii: a) schimbarea domiciliului sau a sediului contribuabilului, după caz; b) modificarea bunurilor impozabile sau taxabile, după caz, precum şi a celorlalte elemente pe care se fundamentează calculul sau evaluarea impozitului şi taxelor locale; c) modificarea situaţiei juridice a contribuabililor, de natura sa conducă la modificarea impozitelor sau taxelor locale; d) dizolvarea, lichidarea sau transformarea, conform legii, în cazul persoanelor juridice; e) reorganizarea prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire, conform legii, în cazul persoanelor juridice; f) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau taxarii, după caz. (2) Declaraţia de impunere se depune în termen de 30 de zile de la data apariţiei oricăreia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1). + Articolul 156Contribuabilii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impunere, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inscriind clar, lizibil şi complet informaţiile prevăzute de formular. + Articolul 157 (1) Compartimentul de specialitate are obligaţia sa verifice modul de completare a declaraţiei de impunere, concordanta datelor înscrise în aceasta cu celelalte evidente organizate şi conduse la nivelul autorităţii administraţiei publice locale respective. (2) În cazul în care în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele: a) aplicarea corecta a cotelor de impozitare/taxare stabilite în condiţiile legii; b) înscrierea corecta a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabila; c) înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici; d) corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţia de impunere a unor sume eronate. (3) Dacă în declaraţia de impunere depusa de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia se constata erori a căror cauza nu se poate stabili ori se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea creanţei bugetare locale, compartimentul de specialitate va solicita în scris contribuabilului să se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare. + Articolul 158 (1) Contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să se prezinte în termenul stabilit de compartimentul de specialitate pentru efectuarea corecturilor. (2) În situaţia în care contribuabilul sau reprezentantul legal al acestuia nu se prezintă în termen de 15 zile calendaristice de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, compartimentul de specialitate va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. (3) Compartimentul de specialitate are dreptul sa stabilească din oficiu impozitele şi taxele locale de plată, dacă: a) contribuabilul nu se prezintă în termenul prevăzut la alin. (2), în cazul depunerii unei declaraţii de impunere în a carei completare au fost constatate erori; b) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere în termen de 15 zile calendaristice de la primirea înştiinţării prin care compartimentul de specialitate îi notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (4) Dacă în declaraţia de impunere se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cazul în care contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentele de specialitate vor stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată, folosind metoda estimarii. (5) Estimarea impozitelor şi taxelor locale se face pe baza documentelor existente în dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioadele de raportare din ultimele 12 luni, şi anume: a) declaraţiile de impunere depuse pentru perioadele anterioare; b) procesele-verbale de control; c) raportarile contabile. (6) Din documentele prevăzute la alin. (5) se va selecta ultimul debit cunoscut al contribuabilului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare. (7) Prima etapa în stabilirea impozitelor şi taxelor locale de plată va fi actualizarea debitului prevăzut la alin. (6), avându-se în vedere rata inflaţiei comunicată de Institutul Naţional de Statistica, aferentă perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon şi data stabilirii din oficiu. (8) Rezultatul obţinut potrivit etapei prevăzute la alin. (7) va fi ajustat pe baza oricăror date şi informaţii deţinute de compartimentul de specialitate, cum ar fi: a) date şi informaţii obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legături de afaceri cu contribuabilul în cauza; b) date din dosarul fiscal al contribuabilului; c) informaţii de la terţi; d) orice alte date şi informaţii neprevăzute la lit. a)-c), care ar putea fi utile ajustarii. (9) Debitul stabilit conform alin. (8) va fi majorat cu 20%. (10) În aplicarea procedurii de stabilire din oficiu a impozitelor şi taxelor locale compartimentul de specialitate va întocmi o nota de constatare care va cuprinde, în mod obligatoriu: a) elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu; b) modul de calcul al debitului; c) penalităţile aplicate pentru nedepunerea la termen a declaraţiei de impunere. (11) Nota de constatare prevăzută la alin. (10) va fi aprobată de către conducătorul compartimentului de specialitate, iar impozitele şi taxele locale stabilite prin aceasta vor fi comunicate contribuabilului printr-o înştiinţare de plată, transmisă conform legii. (12) Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentele de specialitate se corecteaza: a) la data depunerii efective de către contribuabil a declaraţiei de impunere referitoare la impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu; b) la data efectuării unui control fiscal care se desfăşoară pentru impozitele şi taxele locale care au fost stabilite din oficiu. (13) Accesoriile calculate la suma impozitelor şi taxelor locale stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor şi taxelor locale. (14) În cazul în care în dosarul fiscal al contribuabilului nu exista documente de natura celor prevăzute la alin. (5), contribuabilul în cauza va fi supus de îndată unui control fiscal. + Articolul 159 (1) Declaraţiile de impunere pot fi corectate de către contribuabili, din proprie iniţiativă, prin depunerea unei declaraţii rectificative de impunere la compartimentul de specialitate. (2) Declaraţia rectificativa de impunere se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia de impunere care se corecteaza, înscriindu-se lângă titlul "Declaraţie" menţiunea "rectificativa". (3) Declaraţia rectificativa de impunere va fi completată înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă faţă de declaraţia de impunere iniţială. Randurile şi coloanele care conţin date şi informaţii modificate vor fi marcate printr-un asterisc. (4) Declaraţia rectificativa de impunere va fi semnată şi se va depune la acelaşi compartiment de specialitate la care a fost depusa declaraţia de impunere iniţială, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poştal, prin scrisoare recomandată. (5) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere în termenul de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe de impozite şi taxe locale conduce la întreruperea prescripţiei. De la data depunerii declaraţiei rectificative începe să curgă un nou termen de prescripţie pentru perioada la care aceasta se referă. (6) Depunerea declaraţiei rectificative de impunere după expirarea termenului de prescripţie constituie o recunoaştere voluntara a impozitelor şi taxelor locale, acestea fiind considerate legal stabilite şi datorate. (7) Declaraţia rectificativa de impunere poate fi depusa ori de câte ori plătitorul constata erori în declaraţia iniţială. (8) Dacă contribuabilul depune declaraţia rectificativa de impunere în 15 zile calendaristice de la termenul stabilit de compartimentul de specialitate competent pentru efectuarea corecturilor, termen comunicat în scris contribuabilului, conform procedurii stabilite la art. 157 alin. (3), contribuabilul va fi sancţionat cu avertisment pentru întocmirea incorectă a declaraţiei de impunere iniţială. (9) Declaraţia rectificativa de impunere nu mai poate fi depusa în cazul în care compartimentul de specialitate se prezintă la sediul, domiciliul sau reşedinţa contribuabilului, după caz, pentru desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal pentru impozitele şi taxele locale aferente perioadelor supuse controlului. + Articolul 160 (1) În cazul nedepunerii declaraţiei de impunere, compartimentul de specialitate are dreptul de a stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. (2) În scopul stabilirii din oficiu a impozitelor şi taxelor locale de plată compartimentul de specialitate va transmite contribuabilului o înştiinţare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. (3) Dacă în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii înştiinţării prevăzute la alin. (1) contribuabilul nu depune declaraţia de impunere, compartimentul de specialitate competent va stabili din oficiu impozitele şi taxele locale de plată. + Articolul 161Impozitele şi taxele locale stabilite din oficiu de compartimentul de specialitate: a) se comunică contribuabilului printr-o înştiinţare de plată, transmisă potrivit legii; b) se corecteaza la data depunerii efective de către contribuabil a declaraţiei de impunere sau la data efectuării unui control fiscal. + Articolul 162 (1) Depunerea cu întârziere de către persoane juridice a declaraţiei de impunere se penalizeaza după cum urmează: a) cu 10% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de până la 30 de zile calendaristice inclusiv faţă de termenul legal stabilit; b) cu 30% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de 31 până la 60 de zile calendaristice inclusiv faţă de termenul legal stabilit; c) cu 50% din impozitul sau din taxa locală datorată ori stabilită din oficiu, dacă declaraţia de impunere este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile calendaristice faţă de termenul legal stabilit; d) cu 500.000 lei, suma ce va fi actualizată, în condiţiile prevăzute la art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, în cazul nedepunerii declaraţiei de impunere de către contribuabilii persoane juridice, atunci când penalităţile calculate prin aplicarea cotelor prevăzute la lit. a)-c) sunt mai mici de 500.000 lei. (2) Penalităţile calculate în condiţiile alin. (1) se înregistrează la aceeaşi categorie de venituri care le-a generat şi sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor locale. (3) Penalităţile aplicate potrivit alin. (1) lit. a)-c) nu pot să depăşească suma de 50.000.000 lei; aceste sume se actualizează în condiţiile prevăzute la art. 67 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002. + Articolul 163Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentului titlu se prescrie în termenul prevăzut la art. 138. + Articolul 164Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prin care s-au stabilit penalităţile prevăzute la art. 162, contribuabilii pot exercita căile de atac prevăzute la art. 190-199. + Titlul X Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale + Articolul 165Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sinceritatii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactitatii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare a evaziunii fiscale. + Articolul 166Sunt supuşi controlului fiscal, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, contribuabilii persoane fizice şi juridice, române şi străine, astfel cum sunt definite la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002, cărora le revin obligaţii fiscale. + Articolul 167Obligaţiile fiscale cuprind: a) obligaţia de a declara bunurile impozabile sau taxabile, după caz, precum şi impozitele sau taxele locale datorate la bugetele locale; b) obligaţia de a calcula şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plată, la termenele legale, creanţele bugetelor locale; c) obligaţia de a calcula, de a retine şi de a inregistra în evidentele contabile şi de plată, la termenele legale, creanţele bugetelor locale care se realizează prin stopaj la sursa; d) orice alte obligaţii legale care le revin contribuabililor în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, a prezentei ordonanţe, precum şi a oricărei alte reglementări fiscale. + Articolul 168 (1) Controlul fiscal în materia creanţelor bugetelor locale se exercită de către autorităţile administraţiei publice locale prin compartimentele de specialitate ale acestora. (2) Personalul din structura compartimentelor de specialitate se bucura de protecţia legii şi este investit cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul serviciului şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege, fiind asimilate organelor de control fiscal. (3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin persoanele din structura compartimentelor de specialitate colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale, cu instituţiile şi serviciile publice de sub autoritatea acestora, cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi cu instituţiile fiscale similare din alte state, în condiţiile legii, pentru realizarea obiectivelor sale. + Articolul 169În exercitarea atribuţiilor ce le revin compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au dreptul: a) sa verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre ori evidente contabile ale contribuabililor verificaţi, referitoare la obiectul controlului, sa primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabila; b) să solicite contribuabililor controlati, verbal sau în scris, toate informaţiile şi justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicita răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligaţi sa furnizeze informaţiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării; c) sa retina documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condiţiile legii, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice alt element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului compartimentului de specialitate, perioada de reţinere a documentelor poate fi prelungită cu maximum 90 de zile; d) să solicite prezenta contribuabililor sau a reprezentanţilor legali ai acestora la sediul compartimentului de specialitate; solicitarea se face în scris şi cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora şi locul intalnirii, precum şi scopul acesteia, comunicându-i-se contribuabilului cu cel puţin 5 zile calendaristice înaintea datei fixate pentru intalnire; e) să facă constatări faptice pentru identificarea obiectelor ori surselor impozabile sau taxabile, după caz; f) sa confiste, în condiţiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor şi taxelor locale; g) sa stabilească obligaţiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situaţia în care în evidenţa contabilă nu exista documente justificative sau contribuabilul refuza prezentarea acestora, demonstrate pe bază de înscrisuri, cu excepţia cazurilor de forta majoră, în condiţiile art. 151-164. Sarcina de a dovedi ca metoda indirecta utilizata pentru stabilirea obligaţiilor fiscale este incorectă revine contribuabilului; h) sa stabilească în sarcina contribuabilului diferenţe de impozite şi taxe locale, sa calculeze dobânzi pentru neplata în termenele legale a impozitelor şi/sau taxelor locale datorate conform prevederilor legilor fiscale; i) sa răspundă pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului şi constatărilor efectuate şi consemnate în actul de control; j) să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute de legile fiscale şi contabile; k) sa dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea şi depunerea situaţiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate; l) sa anuleze aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor contabile şi fiscale şi sa dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a obligaţiilor fiscale ce le revin; m) să între, în prezenta contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezenta altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incinta a sediului în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care exista obiecte impozabile/taxabile ori în care se desfăşoară activităţi producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afară acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conducătorului compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale şi cu acordul contribuabilului; n) sa verifice modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de compartimentul de specialitate; o) sa beneficieze de protecţie din partea organelor de poliţie, jandarmerie şi a oricăror alţi agenţi ai forţei publice, la solicitarea acestora. + Articolul 170 (1) În cazul în care evidentele contabile sau orice alte evidente sunt ţinute cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a datelor, controlul se poate exercita asupra ansamblului informaţiilor, datelor şi prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obţinerea rezultatelor contabile sau fiscale şi la elaborarea declaraţiilor de impunere, precum şi asupra documentaţiei referitoare la analiza, programarea şi executarea prelucrarilor. (2) Sistemele informatice de prelucrare a datelor utilizate pentru ţinerea evidentelor contabile şi a oricăror alte evidente trebuie să asigure anumite standarde şi condiţii necesare pentru efectuarea controlului fiscal. (3) Standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, la propunerea Comisiei pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Componenta nominală a comisiei prevăzute la alin. (3) se aproba prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind alcătuită din câte un reprezentant al: a) Ministerului Administraţiei Publice; b) Ministerului Finanţelor Publice; c) Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România; d) Asociaţiei Municipiilor din România; e) Asociaţiei Oraşelor din România; f) Asociaţiei Comunelor din România; g) Asociaţiei Naţionale a Informaticienilor din Administraţia Publică,desemnat de conducerea acestor autorităţi/structuri asociative, în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) În cazul în care contribuabilul utilizează sisteme informatice de prelucrare a datelor, acesta răspunde de asigurarea standardelor şi condiţiilor minimale stabilite în condiţiile alin. (3). + Articolul 171 (1) În scopul determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale ce revin contribuabililor şi al stabilirii exacte a impozitelor şi taxelor locale datorate, compartimentele de specialitate sunt în drept să solicite informaţii de la: a) persoanele fizice sau juridice care deţin în păstrare sau în administrare bunuri ori sume de bani ale contribuabililor, care au relaţii de afaceri cu aceştia sau care pot da relaţii în legătură cu operaţiunile verificate; b) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice sau de interes public; c) instituţiile publice sau private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte, circulaţia mărfurilor pe căile de comunicaţie de orice fel, evidenta populaţiei sau a bunurilor, exploatarea proprietăţilor şi altele asemenea. (2) Persoanele, autorităţile şi instituţiile menţionate la alin. (1) sunt obligate ca în termenul specificat în solicitare sa furnizeze informaţiile şi sa pună la dispoziţie compartimentului de specialitate evidentele şi datele respective, în condiţiile legii. (3) Toate actele, datele şi informaţiile obţinute de compartimentele de specialitate, în modalitatea prevăzută în prezentul articol, vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor şi taxelor locale datorate de acesta. + Articolul 172În cazuri temeinic justificate compartimentele de specialitate pot solicita şi altor persoane fizice decât cele angajate la contribuabili, potrivit competentelor teritoriale, note explicative sau declaraţii, considerate necesare pentru a stabili dacă persoana în cauza are sau nu are calitatea de contribuabil ori are legătură cu obiectivele controlului fiscal. + Articolul 173Compartimentele de specialitate au următoarele obligaţii: a) sa cunoască şi să aplice corect, cu obiectivitate şi profesionalism prevederile legislaţiei contabile şi fiscale şi normele de aplicare a acestora; b) să prezinte contribuabilului verificat legitimatia model ITL-017, însoţită de actul de identitate, precum şi de delegaţia semnată de conducătorul compartimentului de specialitate; c) să efectueze controlul în asa fel încât sa afecteze cat mai puţin activitatea curenta a contribuabililor verificaţi; d) sa acorde atenţie intrebarilor, nelamuririlor, reclamatiilor contribuabililor şi sa dea dovadă de înţelegere şi solicitudine în soluţionarea acestora, potrivit legii; e) sa întocmească şi să depună actele de control privind rezultatele verificării la sediul unităţii de care aparţine, potrivit metodologiei de control; f) sa utilizeze cu eficienta timpul de control, sa păstreze şi sa apere secretul operaţiunilor contribuabililor verificaţi; g) sa nu se angajeze direct sau indirect în relaţii de afaceri cu persoane fizice ori juridice controlate, relaţii care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredinţate; h) sa sesizeze organele de urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni constatate cu ocazia exercitării atribuţiilor de control fiscal; i) sa nu pretindă şi sa nu primească nici un fel de bunuri în natura sau în bani, sa nu îşi creeze avantaje în legătură cu serviciul sau cu exercitarea funcţiei; j) sa consemneze în registrul unic de control existent la contribuabilul persoana juridică, înaintea începerii controlului fiscal, numele şi prenumele, unitatea de care aparţine, numărul legitimatiei, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, tematica de control, precum şi temeiul legal în baza căruia se efectuează verificarea. În registrul unic de control se înscriu obligatoriu: numărul şi data actului de control întocmit, constatările, recomandările şi măsurile dispuse de organele de control, sub semnatura acestora şi a conducerii contribuabilului. Registrul unic de control se numeroteaza, se snuruieste, se sigileaza şi se înregistrează în registrul general pentru înregistrarea corespondentei de la nivelul autorităţii administraţiei publice locale unde se afla sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului persoana juridică, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. Registrul unic de control se păstrează de reprezentantul legal al contribuabilului şi va fi ţinut câte unul atât la sediul social, cat şi pentru fiecare punct de lucru. + Articolul 174 (1) Înainte de desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului, după caz, acesta are dreptul: a) să fie informat în legătură cu acţiunile de control, prin transmiterea unui aviz de verificare cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data începerii controlului; b) să fie înştiinţat în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale. (2) În vederea respectării drepturilor prevăzute la alin. (1) compartimentul de specialitate are obligaţia sa înştiinţeze contribuabilul cu privire la selectarea şi programarea lui în vederea controlului, prin transmiterea avizului de verificare prevăzut la alin. (1) lit. a), care va cuprinde: a) denumirea primăriei/consiliului judeţean din a carei/cărui structura funcţională face parte compartimentul de specialitate care a dispus controlul; b) numele şi prenumele, în cazul persoanelor fizice, sau denumirea, în cazul persoanelor juridice; c) adresa domiciliului şi/sau a reşedinţei, în cazul persoanelor fizice, sau a sediului şi/sau a punctului de lucru, în cazul persoanelor juridice; d) codul numeric personal, în cazul persoanelor fizice, sau codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare, în cazul persoanelor juridice; e) numărul de rol nominal unic; f) baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal; g) data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal; h) impozitele şi taxele locale care vor fi cuprinse în verificare; i) perioada care urmează să fie supusă controlului fiscal; j) obligaţia contribuabilului de a pune la dispoziţie compartimentului de specialitate toate documentele şi evidentele contabile, precum şi de a asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal; k) semnatura conducătorului compartimentului de specialitate, precum şi sigiliul/ştampila acestuia. (3) Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Carta drepturilor şi obligaţiile contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului fiscal de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, care va fi aprobată prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, în termen de 60 de zile calendaristice de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 175Pe toată durata exercitării controlului fiscal contribuabilii supuşi acestuia au următoarele drepturi: a) să fie informati asupra desfăşurării controlului şi eventualelor situaţii neclare; b) să fie primii solicitati, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii, date, documente şi elemente pentru clarificarea şi justificarea operaţiunilor efectuate; c) sa beneficieze din partea organului de control de un tratament just, confidenţial şi echitabil; d) sa beneficieze de asistenţa de specialitate sau juridică pe toată durata controlului, asigurata prin grija şi pe cheltuiala contribuabilului; e) să solicite din proprie iniţiativă să fie controlati; f) să depună obiecţiuni sau sa conteste, potrivit prevederilor titlului XI, constatările înscrise în actele de control fiscal încheiate; g) să fie protejati asupra secretului fiscal, în condiţiile legii. + Articolul 176 (1) Contribuabilii supuşi controlului fiscal au următoarele obligaţii: a) să se prezinte, la solicitarea compartimentului de specialitate, la data şi în locul stabilite pentru efectuarea controlului; b) sa pună la dispoziţie toate documentele, situaţiile şi datele solicitate privind obiectul controlului; c) sa pună la dispoziţie, la solicitarea compartimentului de specialitate, în condiţiile legii, actele originale sau copii certificate, după caz, referitoare la obiectul controlului; d) să permită accesul în locurile unde se afla bunurile şi valorile supuse impozitării/taxarii, precum şi în locurile unde se afla documentele necesare controlului; e) sa furnizeze în scris şi verbal, în legătură cu obiectul controlului, toate explicaţiile şi elementele necesare clarificarii operaţiunilor economico-financiare efectuate; f) sa manifeste respect faţă de autoritatea controlului, aducând la îndeplinire întocmai măsurile din actul de control rămase definitive, şi sa informeze compartimentul de specialitate despre aceasta; g) sa colaboreze cu compartimentul de specialitate pentru buna funcţionare a acţiunii de control; h) sa notifice toate modificările intervenite în datele iniţiale de identificare, inclusiv încetarea activităţii în termenele prevăzute de lege; i) sa întocmească documente pentru orice operaţiune impozabilă/taxabila şi sa răspundă pentru realitatea şi exactitatea datelor furnizate, precum şi pentru autenticitatea documentelor în cauza furnizate de compartimentul de specialitate; j) sa refacă evidentele tehnico-operative şi contabile prin care se justifica operaţiunile efectuate, în situaţia în care acestea au fost pierdute ori distruse, în termen de maximum 60 de zile de la data producerii evenimentului; k) sa întocmească, în condiţiile şi la termenul prevăzute la art. 173 lit. j), şi sa pună la dispoziţie compartimentului de specialitate registrul unic de control; l) sa dea o declaraţie pe propria răspundere la finalizarea controlului, în care să specifice ca au fost prezentate toate documentele ce privesc obiectul controlului; m) sa creeze condiţii corespunzătoare pentru desfăşurarea controlului fiscal; n) să se prezinte la sediul compartimentului de specialitate, la solicitarea scrisă a acestuia. (2) Documentele prezentate cu rea-credinţa, dovedite cu ocazia controlului fiscal efectuat la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate, nu vor fi luate în considerare ulterior la soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control sau de impunere întocmite de compartimentele de specialitate. + Articolul 177 (1) Contribuabilii care, potrivit legii, organizează şi conduc contabilitatea proprie sunt obligaţi sa păstreze evidentele contabile, precum şi documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării şi înregistrării la compartimentul de specialitate, până la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului compartimentului de specialitate de a stabili diferenţe la impozitele şi taxele locale. (2) Evidentele contabile şi documentele justificative se păstrează şi se arhiveaza într-un mod adecvat, care să permită desfăşurarea normală a controlului fiscal. (3) Contribuabilii sunt obligaţi sa păstreze la punctele de lucru un exemplar din documentele justificative aferente desfăşurării activităţii acestora. + Articolul 178Împotriva măsurilor dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi depuse obiecţiuni şi/sau contestaţii de către contribuabili în condiţiile prevăzute la titlul XI. + Articolul 179Contribuabilii sau, după caz, reprezentanţii legali ai acestora sunt obligaţi sa coopereze la desfăşurarea în condiţii optime a controlului fiscal, prin respectarea drepturilor compartimentelor de specialitate şi acordarea sprijinului necesar în exercitarea acestor drepturi. + Articolul 180 (1) Controlul fiscal se desfăşoară, în baza delegaţiei semnate de conducătorul compartimentului de specialitate, la domiciliul, reşedinţa, sediul ori punctul de lucru, după caz, al contribuabilului sau la sediul compartimentului de specialitate. (2) Controlul fiscal se poate desfăşura şi în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urma având în acest caz obligată de a asigura condiţiile necesare pentru derularea normală a acţiunii de control. + Articolul 181 (1) Durata controlului fiscal prevăzut la art. 180 este stabilită de compartimentul de specialitate, în funcţie de obiectivele controlului, şi nu poate fi mai mare de 3 luni. (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au subunitati, filiale ori sucursale în ţara, durata controlului nu poate fi mai mare de 6 luni. + Articolul 182 (1) Controlul fiscal la domiciliul, reşedinţa, sediul sau punctul de lucru, după caz, al contribuabilului ori la sediul compartimentului de specialitate se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit/taxa locală şi pentru fiecare perioada supusă impozitării/taxarii. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), conducătorul compartimentului de specialitate poate dispune reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal şi până la împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de prezenta ordonanţă apar date suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului, care influenţează sau modifica rezultatele acestuia. (3) Datele suplimentare, necunoscute compartimentului de specialitate la data efectuării controlului fiscal la un contribuabil, pot aparea în situaţii cum ar fi: a) efectuarea unor controale fiscale incrucisate asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte contribuabilul în cauza; b) obţinerea pe parcursul acţiunilor de control efectuate la alţi contribuabili a unor date sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal; c) solicitări ale organelor de urmărire penală în cadrul cercetării cazurilor de evaziune fiscală; d) informaţii obţinute de la terţi, de natura sa modifice sau sa influenteze în mod semnificativ rezultatele controlului fiscal anterior. (4) Reverificarea unei perioade supuse controlului fiscal se realizează numai la iniţiativa compartimentului de specialitate şi nu la solicitarea contribuabilului, acesta din urma având dreptul stabilit la titlul XI. (5) Solicitarea reverificării unei perioade supuse controlului fiscal se face de către compartimentul de specialitate prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitării, care va fi supus aprobării conducătorului compartimentului de specialitate. + Articolul 183 (1) Rezultatele controlului fiscal se consemnează în mod obligatoriu în procese-verbale de control, note de constatare, procese-verbale de constatare a contravenţiilor. (2) Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în doua exemplare, din care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un exemplar rămâne la contribuabil. (3) Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente şi sa nu dea posibilitatea mai multor interpretări. (4) Procesul-verbal de control trebuie să aibă o structura unica pentru toate verificările efectuate. (5) Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, conform alin. (6)-(10). (6) Capitolul I va cuprinde date referitoare la: a) structura funcţională din care face parte compartimentul de specialitate care a efectuat controlul fiscal; b) datele de identificare a funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numărul legitimatiei de serviciu, numărul delegaţiei în baza căreia a efectuat controlul; c) obiectivul/obiectivele controlului fiscal; d) perioada supusă controlului fiscal; e) durata desfăşurării controlului fiscal; f) tipul de verificare efectuată. (7) Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabili, şi anume:A. datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal: a) numele/denumirea; b) codul numeric personal; c) codul unic de identificare/codul de înregistrare fiscală/numărul de rol nominal unic; d) adresa domiciliului/sediului social;B. datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacă este cazul;C. forma de proprietate;D. tipul activităţii desfăşurate, utilizându-se Clasificarea activităţilor din economia naţionala - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, respectiv Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistica nr. 601/2002 privind actualizarea Clasificarii activităţilor din economia naţionala - CAEN;E. cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat;F. capitalul subscris şi cel aprobat;G. persoana care asigura conducerea activităţii contribuabilului în timpul desfăşurării controlului fiscal;H. persoana care răspunde de conducerea evidentelor contabile;I. persoana desemnată de contribuabil sa îl reprezinte pe durata controlului fiscal;J. numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;K. datele privind clienţii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de afaceri. (8) Capitolul III, care reprezintă de fapt partea principala a procesului-verbal de control va cuprinde constatările efective ale compartimentului de specialitate şi va fi structurat pe impozitele/taxele locale care au făcut obiectul verificării:A. pentru fiecare impozit/taxa locală vor fi avute în vedere următoarele elemente: a) baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului/taxei locale; b) constatările funcţionarului public, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiilor fiscale; c) dispoziţiile legale incalcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ, precum şi a articolului, alineatului etc.; d) consecinţele fiscale ale constatărilor:1. diferenţele de impozite/taxe locale stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora, cum ar fi: dispoziţii legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc. Calculul detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;2. dobânzile stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexa la procesul-verbal de control;3. contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale incalcate, a amenzilor aplicate şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesuluiverbal de constatare a contravenţiilor încheiat; e) termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat; f) justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat; g) numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare - în cazul în care sunt antrenate raspunderi -, justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al funcţionarului public care a efectuat controlul fiscal cu privire la aceste motivatii; h) eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficienţelor şi intrarea în legalitate; i) plăţile efectuate de contribuabil în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este cazul;B. în cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferenţe, se va face menţiunea corespunzătoare. (9) Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde: a) situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe locale stabilite, accesoriile calculate la acestea, penalităţi, amenzi aplicate, compensări efectuate etc.); b) alte date şi informaţii care ar putea fi relevante; c) menţiunea ca toate documentele puse la dispoziţie funcţionarului public au fost restituite. (10) Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, şi anume:A. o anexa generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit/taxa locală: a) diferenţele de impozite/taxe locale stabilite; b) dobânzile calculate; c) amenzile şi penalităţile aplicate;B. anexe, pentru fiecare impozit/taxa locală, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite, inclusiv dobânzile corespunzătoare: a) copiile de pe procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă este cazul; b) notele de constatare întocmite, dacă este cazul; c) documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative; d) actul/actele întocmit/întocmite de compartimentul de specialitate, care reprezintă dovada reţinerii documentelor sau a elementelor materiale; e) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afară programului normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul. (11) Procesul-verbal de control va fi semnat de funcţionarul public care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia. (12) Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de către cei îndreptăţiţi, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar înregistrat. (13) Potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, procesulverbal de control reprezintă titlul de creanta pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de către contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv accesoriile şi penalităţile stabilite. (14) Diferenţele de impozite, taxe locale, accesorii şi penalităţi, stabilite cu ocazia controlului fiscal, se plătesc în termenul stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1). (15) Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data semnării de către acesta sau de reprezentantul sau legal a procesului-verbal de control. (16) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul sau legal refuza semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării. (17) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura compartimentului de specialitate în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea controlului fiscal. (18) Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile/taxabile se consemnează în nota de constatare. (19) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibila sau ori de câte ori funcţionarul public considera necesar. (20) În cazul în care exista divergenţe între funcţionarul public şi contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în prezenta unor martori. (21) În nota de constatare se înscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi măsurile operative pentru remedierea deficienţelor constatate. (22) Nota de constatare se semnează de funcţionarul public care efectuează controlul fiscal, de contribuabil sau de un angajat al acestuia ori, după caz, de martori. (23) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de competenţa compartimentului de specialitate, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. (24) La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii creanţelor bugetare locale, stabilite prin actul de control, compartimentul de specialitate va întocmi şi va trimite organelor de executare silită titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea executării silite, astfel: a) pentru diferenţele dintre creanţele determinate de plătitor şi cele legal datorate, reprezentând impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalităţi calculate, titlul executoriu consta în dispoziţia de urmărire, model ITL-049; b) pentru sancţiunile contravenţionale, titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenţiilor, rămas definitiv prin neexercitarea caii de atac, sau de dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea contravenientului; c) pentru impozite, taxe locale, contribuţii, accesorii şi penalităţi stabilite, dar neachitate la scadenta, se va comunică organului de executare silită cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu. + Articolul 184Dreptul compartimentelor de specialitate de a stabili diferenţe de impozite, taxe locale şi dobânzi pentru neplata în termen a acestora, precum şi de a constata contravenţii şi de a aplica amenzi şi penalităţi pentru faptele ale căror constatare şi sancţionare sunt, potrivit legii, de competenţa acestora se prescrie după cum urmează: a) în termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul legal de depunere a declaraţiei de impunere pentru perioada respectiva; b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului/taxei locale, în cazul în care legea nu prevede obligaţia depunerii declaraţiei de impunere; c) în termen de 5 ani de la data comunicării către contribuabil a impozitului/taxei locale stabilite de compartimentul de specialitate, în condiţiile stabilite de lege. + Articolul 185Termenele de prescripţie prevăzute la art. 184 se întrerup: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia; c) la data efectuării de către contribuabil a unui act voluntar de recunoaştere a impozitului/taxei datorate, inclusiv plata integrală sau parţială a acestuia; d) la data comunicării către contribuabil a unor diferenţe de impozite/taxe locale stabilite de compartimentul de specialitate, ca urmare a acţiunilor de control. + Articolul 186Termenul de prescripţie prevăzut la art. 184 se suspenda: a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage cu rea-credinţa de la efectuarea controlului fiscal; c) cat timp contribuabilul, ca urmare a măsurilor stabilite de compartimentul de specialitate, remediaza sau indeparteaza cauzele care împiedica desfăşurarea controlului fiscal. + Articolul 187Impozitele sau taxele locale şi diferenţele de impozite ori taxe locale declarate sau recunoscute în orice mod de către contribuabil după împlinirea termenelor de prescripţie se considera legal stabilite şi datorate. + Articolul 188Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor sau taxelor locale şi a diferenţelor la acestea este de 10 ani, în caz de evaziune fiscală stabilită prin hotărârea judecătorească definitivă. + Articolul 189 (1) Controalele fiscale în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu vor continua potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului titlu se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă. + Titlul XI Procedura de soluţionare a obiectiunilor şi contestaţiilor împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a accesoriilor acestora, precum şi a altor sume şi măsuri + Articolul 190Orice contribuabil, persoana fizica sau juridică, nemulţumit de modul în care i-au fost constatate sau stabilite impozitele şi taxele locale, accesoriile acestora, precum şi alte sume sau măsuri, are dreptul de a formula obiecţiuni şi contestaţii, în condiţiile stabilite de prezentul titlu. + Articolul 191 (1) Obiectiunile şi contestaţiile sunt cai administrativ-jurisdicţionale de atac prin care: a) se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor locale, a accesoriilor acestora şi a altor sume, stabilite de compartimentele de specialitate; b) se contesta măsurile aplicate de compartimentele de specialitate. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) contravenţiile constatate şi amenzile aplicate prin acte ale compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, care se soluţionează în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 192 (1) Împotriva constatărilor şi măsurilor stabilite în cadrul competentelor legale prin procese-verbale sau prin acte administrative ale compartimentelor de specialitate contribuabilii pot face obiecţiuni în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ. (2) Obiectiunile se depun la compartimentele de specialitate care au emis actul atacat. (3) Soluţionarea obiectiunilor se face motivat de conducătorul compartimentului de specialitate şi se va comunică contribuabilului în cauza în cel mult 30 de zile calendaristice de la înregistrarea acestora. + Articolul 193Contribuabilul nemulţumit de modul în care au fost soluţionate obiectiunile se poate adresa cu contestaţie, în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării răspunsului, primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean, în funcţie de competenţa acestora în stabilirea impozitelor şi taxelor locale. + Articolul 194 (1) Contestaţia adresată potrivit art. 193 se soluţionează în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean, după caz, prin dispoziţie motivată, care se comunică celui în cauza în termen de maximum 5 zile calendaristice de la emiterea acesteia. (2) Contestaţia se depune la compartimentul de specialitate care a soluţionat obiectiunile, urmând ca acesta, în termen de 5 zile calendaristice de la primire, să prezinte emitentului dispoziţiei contestaţia şi dosarul obiectiunilor. + Articolul 195Contestaţia nu poate avea ca obiect alte sume sau măsuri decât cele asupra cărora s-au soluţionat obiectiunile. + Articolul 196Obiectiunile, precum şi contestaţiile adresate în condiţiile prezentului titlu sunt scutite de taxa de timbru. + Articolul 197Ca urmare a soluţionării obiectiunilor şi contestaţiilor nu se pot stabili impozite şi taxe locale mai mari decât cele constatate prin actul administrativ atacat. + Articolul 198 (1) Împotriva dispoziţiei primarului/primarului general al municipiului Bucureşti/preşedintelui consiliului judeţean contribuabilul nemulţumit se poate adresa, în condiţiile legii, judecătoriei sau, după caz, tribunalului, cu acţiune pentru anularea actului respectiv. (2) Termenul de introducere a acţiunii este de 15 zile calendaristice de la data comunicării dispoziţiei. (3) Contribuabilul nemulţumit de hotărârea judecătorească se poate adresa cu recurs tribunalului respectiv sau curţii de apel în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea hotărârii. + Articolul 199Căile de atac formulate înainte de data intrării în vigoare a prezentului titlu se soluţionează potrivit procedurilor existente la data depunerii acestora. + Titlul XII Contravenţii + Articolul 200 (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) neacordarea sprijinului organului de executare de către organele de poliţie, jandarmerie şi alţi agenţi ai forţei publice, conform dispoziţiilor art. 56; b) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (1); c) nerespectarea obligaţiilor ce îi revin terţului poprit, potrivit legii, privind efectuarea instiintarilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricărei alte obligaţii ce îi revine în legătură cu poprirea; d) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 66 alin. (3), (4) şi (5) privind decontarea bancară; e) nerespectarea obligaţiei de comunicare a informaţiilor prevăzute la art. 84. (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b); b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d); c) cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoana fizica, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e), iar pentru persoana juridică, cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei. + Articolul 201 (1) Constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 156 şi ale art. 158 alin. (1) şi se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei în cazul persoanelor fizice. (2) În cazul persoanelor juridice limitele prevăzute la alin. (1) sunt de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei. + Articolul 202Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 176 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, după cum urmează: a) de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. c), d), f), g) şi m); b) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. a), e), l) şi n); c) de la 10.000.000 lei la 15.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. h) şi k); d) de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la lit. b), i) şi j). + Articolul 203 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se realizează de către primari, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, precum şi de împuterniciţii acestora din compartimentele de specialitate, fiecare în funcţie de competenţa de administrare a creanţelor bugetare locale respective. (2) Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. + Articolul 204Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti din care face parte agentul constatator. + Titlul XIII Dispoziţii finale şi tranzitorii + Articolul 205În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţele bugetelor locale, cat şi pentru titluri ce se executa în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, altele decât cele din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de către organele de executare prevăzute de aceasta. + Articolul 206 (1) Confiscarile dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se aduc la îndeplinire de către organele competente ale Ministerului de Interne împreună cu cele ale Ministerului Finanţelor Publice. (2) Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, din care se scad cheltuielile impuse de aducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti, în funcţie de apartenenţa organului care a dispus confiscarea. + Articolul 207 (1) Organul de executare poate corecta oricând erorile materiale din titlul executoriu şi actele întocmite în cadrul procedurii de executare silită, având în vedere atât interesul legitim al creditorului bugetar local, cat şi drepturile şi obligaţiile debitorului. (2) Actul rezultat ca urmare a îndreptării erorilor materiale se comunică celor interesaţi. + Articolul 208Anual, prin hotărâre a Guvernului, se poate stabili plafonul creanţelor bugetare locale restante la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv, care pot fi anulate. Consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, fiecare în funcţie de competenţa de administrare a creanţelor bugetare locale respective, prin hotărâre, în limita acestui plafon, poate anula creanţele bugetare locale restante, pe fiecare contribuabil, respectiv pe fiecare categorie de venit. + Articolul 209Creditorii bugetari locali sunt scutiţi de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare locale. + Articolul 210 (1) Creditorul bugetar local poate constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu atribuţii în stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea creanţelor bugetare locale, inclusiv personalului auxiliar ce deserveşte buna desfăşurare a activităţilor respective, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate: a) prin executare silită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe; b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului; c) din impozitele şi taxele locale stabilite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002, ca urmare a constatării de bunuri sau servicii impozabile/taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al controalelor fiscale efectuate, precum şi din accesoriile şi penalităţile aferente acestora. (2) Aprobarea stimulentelor se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate. (3) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedenta. (4) Sumele constituite conform alin. (1), rămase necheltuite la finele anului curent, se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor. + Articolul 211 (1) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 se constituie în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, Comisia pentru elaborarea instrucţiunilor privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, alcătuită în condiţiile prevăzute la art. 170 alin. (4). (2) Conducerea comisiei prevăzute la alin. (1) se asigura de către secretarul general al Ministerului Administraţiei Publice. (3) În termen de 30 de zile de la data constituirii comisiei prevăzute la alin. (1), la propunerea acesteia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice standardele şi condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, precum şi în cel financiar-contabil de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 212 (1) Soluţiile prezentate de comisia prevăzută la art. 211 se insusesc prin instrucţiuni aprobate prin ordin comun al ministrului administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) De asemenea, în condiţiile alin. (1) se aproba şi modificări sau completări la formularele tipizate prevăzute în anexa nr. IV la Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002. + Articolul 213 (1) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită pot fi utilizate de către creditorii bugetari locali şi pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar, necesare desfăşurării activităţii organelor de executare silită. (2) Lista bunurilor de natura celor menţionate la alin. (1) va fi aprobată de ordonatorul de credite, iar procurarea lor se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi serviciilor pentru instituţiile publice. + Articolul 214 (1) Funcţionarii publici din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale şi instituţiilor publice de interes local, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu. (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe locale şi alte obligaţii bugetare ale plătitorilor pot fi transmise numai: a) altor organe, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi; b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare; c) autorităţilor fiscale ale altor tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri; d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii. (3) Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată sa păstreze secretul asupra informaţiilor primite. (4) Informaţii referitoare la plătitori pot fi transmise şi unor organe sau autorităţi, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care le solicita, dar numai cu consimţământul scris al plătitorului. (5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea, potrivit legii. (6) Pentru neplata în termen a impozitelor, a taxelor locale şi a oricăror alte venituri ale bugetelor locale, în scopul descurajarii neefectuarii plăţii obligaţiilor bugetare, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi compartimentele de specialitate ale acestora pot face publice informaţiile referitoare atât la contribuabilii în cauza, cat şi la obligaţiile acestora către bugetele locale. + Articolul 215Prezenta ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă, în măsura în care aceasta nu dispune altfel. + Articolul 216 (1) Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. (2) Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc după normele legale în vigoare la data când au început să curgă. + Articolul 217 (1) Prin termenul debitor se înţelege atât debitorul principal, cat şi orice altă persoană obligată la plata potrivit art. 7. (2) Termenii: organ de executare, organ de executare silită, executor bugetar local, organ propriu, organ de executare coordonator, organ fiscal, organ de control, utilizaţi în cuprinsul prezentei ordonanţe, corespund din punct de vedere terminologic funcţionarului public din compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. + Articolul 218Ori de câte ori în cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 şi al Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002, se fac trimiteri la: a) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului IX; b) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 886/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului X; c) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlului XI; d) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002, trimiterile se socotesc făcute la dispoziţiile corespunzătoare din conţinutul titlurilor I-VIII, XII şi XIII. + Articolul 219 (1) Prezenta ordonanţă intră în vigoare la data de 1 iulie 2003. (2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga orice prevederi referitoare la autorităţile administraţiei publice locale, la compartimentele/organele de specialitate ale acestora şi la bugetele locale, din următoarele acte normative: a) Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare; b) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare; c) Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002; d) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi de depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999; e) Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997*) privind controlul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 886/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 8 noiembrie 1999. (3) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: a) prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 58/1999 privind soluţionarea obiectiunilor şi contestaţiilor formulate împotriva actelor de control şi de impunere având ca obiect constatarea şi stabilirea impozitelor şi taxelor locale, a majorărilor de întârziere, a penalitatilor, precum şi a altor sume şi măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 30 aprilie 1999, aprobată prin Legea nr. 392/2001; b) orice alte prevederi contrare prezentei ordonanţe.----------- Notă *) Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999.PRIM-MINISTRUADRIAN NASTASEContrasemnează:---------------Ministrul administraţiei publice,Octav Cozmancap. Ministrul finanţelor publice,Gheorghe Gherghina,secretar de statBucureşti, 30 ianuarie 2003.Nr. 39.-------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari