LEGE nr. 637 din 7 decembrie 2002cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolventei
EMITENT
  • PARLAMENTUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 931 din 19 decembrie 2002



    Parlamentul României adopta prezenta lege.  +  Titlul I Raporturile cu state străine, în general  +  Capitolul 1 Dispoziţii generaleDomeniul de reglementare  +  Articolul 1 (1) Prezenta lege cuprinde: a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat în materia insolventei; b) norme de procedura în litigii privind raporturile de drept internaţional privat în materia insolventei; c) norme privind condiţiile în care autorităţile române competente solicita şi, respectiv, acorda asistenţa cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul României sau al unui stat străin. (2) În sensul prezentei legi, raporturile de drept internaţional privat în materia insolventei reprezintă acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse soluţionării ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa şi în condiţiile stabilite de aceasta.Sfera de aplicare  +  Articolul 2 (1) Prezenta lege se aplică în următoarele situaţii: a) în cazul în care este solicitată asistenţa în România de către o instanţa străină sau de către un reprezentant străin, în legătură cu o procedură străină de insolventa; b) în cazul în care este solicitată asistenţa într-un stat străin în legătură cu o procedură care se desfăşoară potrivit Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumita în continuare procedura română de insolventa; c) în cazul desfăşurării concomitente a unei proceduri române de insolventa şi a unei proceduri străine de insolventa referitoare la acelaşi debitor; d) în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat străin sunt interesate să solicite deschiderea în România a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau sa participe în cadrul unei proceduri deschise. (2) Prezenta lege nu se aplică în cazul unei proceduri de insolventa care are ca obiect: a) bănci, cooperative sau alte instituţii de credit; b) societăţi şi agenţi de asigurare; c) societăţi de servicii de investiţii financiare, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, societăţi de administrare a investiţiilor; d) societăţi de bursa, membri ai burselor de mărfuri, case de compensaţie, membri compensatori ai burselor de mărfuri, societăţi de brokeraj, traderi.Definiţii  +  Articolul 3În sensul prezentei legi, termenii de mai jos se definesc astfel: a) procedura străină este procedura colectivă, judiciară sau administrativă, care se desfăşoară în conformitate cu legislaţia în materie de insolventa a unui stat străin, inclusiv procedura provizorie, în care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instanţe străine, în scopul reorganizării sau lichidării activităţii acelui debitor; b) procedura străină principala este procedura străină de insolventa care se desfăşoară în statul în care se situeaza centrul principalelor interese ale debitorului; c) procedura străină secundară este procedura străină de insolventa, alta decât cea principala, care se desfăşoară în statul în care debitorul îşi are stabilit un sediu, în sensul prevăzut la lit. p); d) centrul principalelor interese ale debitorului este, până la proba contrarie, după caz:- sediul principal al persoanei juridice;- domiciliul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economică sau o profesiune independenta;- domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economică sau o profesiune independenta; e) reprezentant străin este persoana fizica sau juridică, incluzând persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri străine, sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau sa acţioneze ca reprezentant al unei proceduri străine; f) lichidator european este reprezentantul străin al unei proceduri străine de insolventa care este deschisă într-un stat membru al Uniunii Europene; lista denumirilor lichidatorilor europeni este prevăzută în anexa nr. 3; g) procedura europeană de insolventa este procedura colectivă determinata de insolventa debitorului, care se deschide într-un stat membru al Uniunii Europene, antrenand desistarea parţială sau totală a debitorului de conducerea activităţii sale, precum şi desemnarea unui lichidator european; lista denumirilor acestor proceduri europene de insolventa este prevăzută în anexa nr. 1; h) procedura de lichidare este acea procedura de insolventa europeană în care se realizează lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci când procedura respectiva se finalizează printr-un concordat, plan de reorganizare sau o alta măsura ce pune capăt stării de insolventa ori în cazul în care procedura se închide din cauza lipsei bunurilor; lista denumirilor acestor proceduri este prevăzută în anexa nr. 2; i) creditor străin este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat străin; j) reprezentant român este persoana fizica sau juridică desemnată ca administrator sau lichidator judiciar, în cadrul unei proceduri române de insolventa, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; k) instanţa străină este autoritatea judecătorească sau de alta natura, abilitata sa deschidă şi sa controleze sau sa supravegheze o procedură străină ori sa adopte hotărâri în cursul derulării unei asemenea proceduri; l) hotărâre - atunci când este vorba de deschiderea unei proceduri de insolventa sau de desemnarea unui reprezentant - este hotărârea oricărei instanţe competente prin care se deschide o asemenea procedura sau se desemnează un reprezentant; m) momentul deschiderii procedurii este momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv; n) sediul principal este locul în care se afla centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, acţionari sau asociaţi din alte state; o) sediul profesional este locul în care funcţionează conducerea activităţii economice ori a exercitării profesiei independente a persoanei fizice; p) sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercita, cu mijloace umane şi materiale şi cu caracter netranzitoriu, o activitate economică sau o profesie independenta; q) statul în care se găseşte un bun este:- pentru bunurile corporale - statul pe teritoriul căruia este situat bunul;- pentru bunurile şi drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un registru public - statul sub a cărui autoritate este păstrat registrul;- pentru creanţe - statul pe teritoriul căruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului creanţei, astfel cum este determinat la lit. d).Obligaţii internaţionale ale României  +  Articolul 4În măsura în care exista neconcordanta între dispoziţiile prezentei legi şi obligaţiile României izvorand din tratate, convenţii sau orice alta forma de acord internaţional, bi- sau multilateral, la care România este parte, prevederile tratatului, ale convenţiei sau ale acordului internaţional se vor aplica cu prioritate.Instanţa sau autoritatea competentă  +  Articolul 5Atribuţiile stabilite de prezenta lege, referitoare la recunoaşterea procedurilor străine şi cooperarea cu instanţele străine, sunt de competenţa tribunalului, prin judecătorul-sindic, precum şi a reprezentantului român, după cum urmează:A. tribunalul în circumscripţia căruia se afla sediul debitorului. În sensul prezentei legi, se considera ca persoana juridică străină are sediul în România şi în cazul în care are pe teritoriul tarii o sucursala, agenţie, reprezentanta sau orice alta entitate fără personalitate juridică. În cazul în care debitorul are mai multe sedii în România, competenţa revine oricăruia dintre tribunalele în circumscripţia cărora se afla sediile respective;B. în cazul în care debitorul nu are nici un sediu în România, competent este: a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripţia cărora se afla bunuri imobile aparţinând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alături de alte bunuri; b) tribunalul în circumscripţia căruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii; c) tribunalul în circumscripţia căruia se afla sediul societăţii comerciale române la care debitorul deţine valorile mobiliare care fac obiectul cererii; d) Tribunalul Bucureşti, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuală protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligaţiuni de stat şi municipale aparţinând debitorului; e) în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autorităţi publice, tribunalul în circumscripţia căruia se afla domiciliul sau reşedinţa, respectiv sediul persoanei sau al autorităţii publice respective.Autorizarea reprezentantului român în scopul actionarii într-un stat străin  +  Articolul 6Reprezentantul român este abilitat sa acţioneze într-un stat străin, ca reprezentant al procedurii deschise în România, în condiţiile stabilite de legea străină aplicabilă.Excepţii de ordine publică  +  Articolul 7Instanţele româneşti vor putea refuza recunoaşterea unei proceduri străine, executarea unei hotărâri judecătoreşti străine adoptate în cadrul unei asemenea proceduri, a hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventa şi care prezintă o strânsă legătură cu aceasta ori încuviinţarea oricărei alte măsuri prevăzute de prezenta lege, doar în situaţia în care: a) hotărârea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmată în străinătate; b) hotărârea încalcă dispoziţiile de ordine publică de drept internaţional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoaşterii încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la competenţa exclusiva de judecată a instanţelor româneşti.Aplicabilitatea Legii nr. 105/1992  +  Articolul 8Prevederile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu dispoziţiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.Interpretarea  +  Articolul 9În interpretarea prezentei legi se va ţine seama de originea sa internationala, precum şi de necesitatea promovării uniformitatii în aplicarea sa şi a respectării bunei-credinţe.  +  Capitolul 2 Accesul reprezentanţilor şi al creditorilor străini la instanţele româneştiDreptul de acces direct  +  Articolul 10Reprezentantul străin are dreptul de a se adresa direct instanţelor româneşti.Cererea reprezentantului străin de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995  +  Articolul 11Reprezentantul străin are calitate procesuala activa pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care toate celelalte condiţii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt îndeplinite potrivit legii române.Participarea reprezentantului străin în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995  +  Articolul 12Reprezentantul străin are calitate procesuala de a participa în cadrul unei proceduri deja deschise împotriva debitorului, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai din momentul recunoaşterii procedurii străine pe care o reprezintă.Limitarea competentei  +  Articolul 13Acţiunea formulată de reprezentantul străin în faţa instanţelor româneşti, în conformitate cu prezenta lege, nu va conduce la extinderea competentei instanţelor româneşti asupra acestui reprezentant, a bunurilor şi a activităţii externe ale debitorului decât pentru soluţionarea capetelor acţiunii formulate, fără a viza alte scopuri.Participarea creditorilor străini în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995  +  Articolul 14 (1) Creditorii străini se bucura de aceleaşi drepturi referitoare la deschiderea şi participarea în cadrul procedurii deschise, potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca şi creditorii români. (2) Prevederile alin. (1) nu modifica ordinea de plată a creanţelor în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul falimentului. În privinta creanţelor creditorilor străini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creanţelor chirografare, cu excepţia acelor creanţe care se încadrează în categoria creanţelor subordonate creanţelor chirografare. (3) Creanţelor nescadente şi celor sub condiţie li se vor aplica, în mod corespunzător, prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Creanţelor negarantate şi părţilor negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere a acestora, li se vor aplica în mod corespunzător prevederile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.Citarea, comunicarea şi notificarea oricărui act de procedura, prevăzute de Legea nr. 64/1995, către creditorii străini  +  Articolul 15 (1) Citarea creditorilor străini cunoscuţi, precum şi comunicarea şi notificarea oricărui act de procedura către aceştia se vor realiza în condiţiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţele vor dispune luarea măsurilor corespunzătoare pentru îndeplinirea actelor respective de procedura şi faţă de creditorii străini cu adresa necunoscută. (2) Îndeplinirea actelor de procedura menţionate la alin. (1) se va face în mod individual, cu excepţia cazului în care instanţa considera ca, potrivit circumstanţelor de fapt, folosirea unei alte modalităţi ar fi mai potrivita. Instanţele nu sunt ţinute sa apeleze, în mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte formalităţi similare. (3) Notificările transmise creditorilor străini prin care se comunică deschiderea procedurii vor indica elementele prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv conţinutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creanţei asupra averii debitorului.  +  Capitolul 3 Recunoaşterea procedurii străine şi măsuri cu executare vremelnicăCererea de recunoaştere a procedurii străine  +  Articolul 16 (1) Reprezentantul străin are calitate procesuala activa pentru a formula în faţa instanţei româneşti competente o cerere de recunoaştere a procedurii străine în care acesta a fost desemnat. (2) Cererea de recunoaştere va fi însoţită de unul dintre următoarele documente: a) o copie certificată a hotărârii de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului străin; b) o adeverinta emisă de instanţa străină, prin care se certifica existenta unei proceduri străine şi desemnarea reprezentantului străin; c) în lipsa mijloacelor de proba menţionate la lit. a) şi b), orice alta dovada de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului străin, admisibilă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr. 52/2000, ori de alte tratate, convenţii sau orice alta forma de acord internaţional, bi- sau multilateral, la care România este parte. (3) Cererea de recunoaştere va fi însoţită de o declaraţie prin care se vor preciza toate procedurile străine cu privire la debitor, despre care reprezentantul străin are cunoştinţa. (4) Dacă considera necesar, instanţa va putea solicita traducerea în limba română a documentelor furnizate în scopul sustinerii cererii de recunoaştere.Prezumtiile referitoare la recunoaştere  +  Articolul 17 (1) Instanţa va putea considera ca procedura străină care face obiectul cererii de recunoaştere este o procedură în sensul celei prevăzute la art. 3 lit. a) şi ca reprezentantul străin este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e), dacă hotărârea sau adeverinta prevăzută la art. 16 alin. (2) indica aceasta. (2) Instanţa va putea considera ca documentele furnizate în scopul sprijinirii cererii de recunoaştere sunt veridice, chiar dacă nu sunt legalizate.Hotărârea de recunoaştere a procedurii străine  +  Articolul 18 (1) Sub rezerva dispoziţiilor art. 7, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) procedura străină reprezintă acea procedura prevăzută la art. 3 lit. a); b) reprezentantul străin care solicită recunoaşterea este acea persoana sau autoritate prevăzută la art. 3 lit. e); c) cererea de recunoaştere îndeplineşte condiţiile stabilite la art. 16 alin. (2); d) cererea de recunoaştere a fost formulată în faţa instanţei competente prevăzute la art. 5; e) exista reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea. (2) Procedura străină va fi recunoscută ca: a) procedura străină principala, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat străin în care debitorul îşi are stabilit centrul principalelor sale interese; b) procedura străină secundară, dacă aceasta se desfăşoară într-un stat străin în care debitorul îşi are stabilit un sediu, în înţelesul prevăzut de art. 3 lit. p). (3) Cererea de recunoaştere a procedurii străine va fi soluţionată cu precădere şi celeritate. Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. (4) Instanţa se pronunţa asupra cererii de recunoaştere, după citarea părţilor, prin pronunţarea unei hotărâri definitive, care poate fi atacată cu recurs. (5) Hotărârea de recunoaştere a procedurii străine se bucura de autoritate relativă a lucrului judecat; instanţa o va putea retracta sau modifica, în măsura în care se dovedeşte, ulterior pronunţării sale, ca temeiurile şi condiţiile recunoaşterii lipseau, în tot sau în parte, ori ca au încetat sa existe.Informarea ulterioară  +  Articolul 19Ulterior sesizării instanţei române cu cererea de recunoaştere, reprezentantul străin va aduce de îndată la cunoştinţa acesteia următoarele informaţii: a) orice modificare importanţa survenită în derularea procedurii străine supuse recunoaşterii ori recunoscută sau în statutul sau de reprezentant al acelei proceduri; b) deschiderea oricăror alte proceduri străine referitoare la acelaşi debitor, de care reprezentantul a luat cunoştinţa.Măsuri cu executare vremelnică, încuviinţate pe durata soluţionării cererii de recunoaştere  +  Articolul 20 (1) La solicitarea reprezentantului străin instanţa va putea incuviinta, la data formulării cererii de recunoaştere a procedurii străine sau în cursul soluţionării acesteia, următoarele măsuri cu executare vremelnică, în măsura în care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor: a) suspendarea actelor, a operaţiunilor şi a oricăror alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului; b) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanţa cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate în România, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorării sau devalorizarii ori periclitate în orice alt mod; c) orice alta măsura dintre cele prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c), d) şi g). (2) Judecarea cererii prevăzute la alin. (1) se face cu citarea părţilor interesate. (3) Măsurile încuviinţate în condiţiile prevăzute de alin. (1) încetează la momentul pronunţării de către instanţa a hotărârii asupra cererii de recunoaştere a procedurii străine, cu excepţia cazului în care durata acestor măsuri este prelungită în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) lit. f). (4) Instanţa va putea refuza încuviinţarea măsurilor prevăzute la alin. (1) în măsura în care aceasta ar împiedica desfăşurarea în bune condiţii a unei proceduri străine principale.Efectele recunoaşterii unei proceduri străine principale  +  Articolul 21 (1) De la data recunoaşterii procedurii străine principale este împiedicată pornirea următoarelor cereri şi acţiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar dacă acestea sunt deja pornite, ele se suspenda de drept: a) cererile sau acţiunile cu caracter individual, vizând bunuri, drepturi şi obligaţii ale debitorului; b) actele, operaţiunile şi orice alte măsuri de executare individuală asupra bunurilor debitorului. (2) La solicitarea unui creditor titular al unei creanţe garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, instanţa va putea ridica suspendarea prevăzută la alin. (1), în condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Începând cu data prevăzută la alin. (1) exerciţiul dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule de drept. (4) Face excepţie de la aplicarea alin. (3) exercitarea dreptului unui comerciant de a efectua acte, operaţiuni şi plati care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, pentru care instanţa va putea decide suspendarea în condiţiile prevăzute la art. 22. (5) Recunoaşterea procedurii străine principale împiedica începerea curgerii termenului de prescripţie a cererilor şi acţiunilor prevăzute la alin. (1), iar dacă acestea sunt deja pornite, recunoaşterea procedurii străine principale reprezintă cauza de întrerupere a termenului de prescripţie a cererilor şi a acţiunilor respective. (6) Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea unei acţiuni de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în cadrul acestei proceduri.Adoptarea măsurilor cu executare vremelnică ulterior recunoaşterii procedurii străine  +  Articolul 22 (1) La solicitarea reprezentantului străin instanţa poate incuviinta, ulterior recunoaşterii procedurii străine principale sau secundare, orice măsură cu executare vremelnică necesară pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum: a) suspendarea acţiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile şi obligaţiile debitorului, în măsura în care acestea nu au fost oprite sau suspendate în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. a); b) suspendarea măsurilor de executare purtând asupra bunurilor debitorului, în măsura în care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicării art. 20 alin. (1) lit. a); c) suspendarea exerciţiului dreptului de a instraina, greva sau dispune în orice alt mod de bunurile debitorului, în măsura în care suspendarea nu a intervenit în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (2); d) administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligaţiile debitorului, precum şi asigurarea dovezilor şi constatarea unei stări de fapt prin executor judecătoresc; e) însărcinarea reprezentantului străin sau a altei persoane desemnate de instanţa cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România; f) prelungirea duratei măsurilor încuviinţate în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (1); g) aprobarea oricărei alte măsuri care poate fi îndeplinită de reprezentantul român, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) La solicitarea reprezentantului străin instanţa va putea imputernici, ulterior recunoaşterii procedurii străine principale sau secundare, pe reprezentantul străin sau pe o altă persoană desemnată de instanţa cu administrarea şi realizarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate în România, în măsura în care instanţa va considera ca interesele creditorilor români sunt protejate în mod corespunzător. (3) În vederea încuviinţării măsurilor prevăzute în prezentul articol în favoarea reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanţa se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii necesare în acea procedura.Protecţia creditorilor şi a altor persoane interesate  +  Articolul 23 (1) În vederea aprobării sau a respingerii cererilor de încuviinţare a măsurilor menţionate la art. 20 sau 22 ori a modificării sau încetării măsurilor menţionate la alin. (3), instanţa se va asigura ca interesele creditorilor, ale debitorului şi ale altor persoane interesate sunt protejate în mod corespunzător. (2) Instanţa poate condiţiona încuviinţarea oricărei măsuri, în temeiul art. 20 sau 22, de îndeplinirea oricăror cerinţe pe care le considera necesare. (3) La solicitarea reprezentantului străin sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanţa va putea dispune modificarea sau încetarea măsurii încuviinţate în condiţiile art. 20 sau 22.Acţiunile de anulare a actelor juridice încheiate în dăuna drepturilor creditorilor  +  Articolul 24 (1) De la data recunoaşterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuala pentru a formula acele acţiuni de anulare a actelor juridice încheiate de debitor în dăuna drepturilor creditorilor săi, cu care este împuternicit administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar, în condiţiile stabilite de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În cazul cererilor de anulare formulate de reprezentantul unei proceduri străine secundare instanţa se va asigura ca acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii române, sunt susceptibile a fi administrate în procedura străină secundară.Intervenţia reprezentantului străin în cadrul cererilor şi acţiunilor cu caracter individual desfăşurate în România  +  Articolul 25De la data recunoaşterii procedurii străine reprezentantul străin are calitate procesuala pentru a interveni în cadrul oricărei cereri sau acţiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, în care debitorul are calitatea de parte, în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de legea română.  +  Capitolul 4 Cooperarea cu instanţele şi reprezentanţii străiniCooperarea şi comunicarea directa dintre instanţele româneşti, pe de o parte, şi instanţele şi reprezentanţii străini, pe de altă parte  +  Articolul 26 (1) Instanţele româneşti vor coopera cu instanţele şi reprezentanţii străini într-o măsura cat mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului român. (2) Instanţele sunt abilitate sa comunice sau să solicite informaţii ori asistenţa în mod direct de la instanţele sau reprezentanţii străini.Cooperarea şi comunicarea directa dintre reprezentantul român şi instanţele sau reprezentanţii străini  +  Articolul 27 (1) În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei reprezentantul român va coopera cu instanţele şi reprezentanţii străini într-o măsura cat mai extinsă, în privinta aspectelor prevăzute la art. 2. (2) În exercitarea atribuţiilor sale şi sub supravegherea instanţei reprezentantul român este abilitat sa comunice în mod direct cu instanţele şi reprezentanţii străini.Forme de cooperare  +  Articolul 28Cooperarea prevăzută la art. 26 şi 27 va putea fi pusă în aplicare prin orice mijloace adecvate, precum: a) desemnarea unei persoane sau a unui organ care să acţioneze potrivit indicaţiilor instanţei; b) comunicarea de informaţii prin orice mijloace pe care instanţa le considera adecvate; c) coordonarea administrării şi supravegherii bunurilor şi a activităţii debitorului; d) aprobarea sau punerea în aplicare de către instanţe a acordurilor de coordonare a procedurilor; e) coordonarea procedurilor concomitente, referitoare la acelaşi debitor.  +  Capitolul 5 Proceduri concomitenteDeschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale  +  Articolul 29Ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale, deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva aceluiaşi debitor se poate realiza în condiţiile prevăzute de această lege şi numai în măsura în care debitorul are stabilit un sediu în România. Efectele procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului român şi, în măsura necesară aplicării cooperării şi coordonării prevăzute la art. 26-28, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii române, trebuie să fie administrate în aceasta procedura.Coordonarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 şi a procedurii străine  +  Articolul 30În cazul în care o procedură străină şi procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se desfăşoară concomitent cu privire la acelaşi debitor, instanţa va întreprinde măsurile vizând cooperarea şi coordonarea, prevăzute la art. 26-28, şi va proceda în felul următor:A. atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine este formulată ulterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: a) orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată în temeiul art. 20 sau 22 va trebui să fie compatibila cu prevederile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; b) art. 21 nu se aplică în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala;B. atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine este admisă ori numai formulată anterior deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: a) orice măsură cu executare vremelnică, încuviinţată în temeiul art. 20 sau 22, va fi reexaminata de instanţa, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, dacă este incompatibilă cu dispoziţiile procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; b) în măsura în care procedura străină este recunoscută ca procedura străină principala, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2), modificarea sau încetarea măsurilor de suspendare ori de oprire, prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (3), dacă aceste măsuri sunt incompatibile cu derularea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;C. atunci când va decide asupra încuviinţării, respectiv a modificării sau prelungirii duratei măsurilor cu executare vremelnică, încuviinţate reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanţa se va asigura ca, potrivit legii române, aceste măsuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate în cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii necesare în acea procedura.Coordonarea mai multor proceduri străine  +  Articolul 31În măsura existenţei mai multor proceduri străine vizând acelaşi debitor, instanţa va întreprinde măsurile vizând cooperarea şi coordonarea, prevăzute la art. 26-28, în ceea ce priveşte aspectele menţionate la art. 2, şi va proceda în felul următor: a) orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată în temeiul art. 20 sau 22 reprezentantului unei proceduri străine secundare ulterior recunoaşterii unei proceduri străine principale trebuie să fie compatibila cu derularea procedurii străine principale; b) atunci când cererea de recunoaştere a procedurii străine secundare este admisă ori numai formulată anterior recunoaşterii procedurii străine principale, orice măsură cu executare vremelnică încuviinţată în temeiul art. 20 sau 22 va fi reexaminata de instanţa, care va dispune modificarea sau încetarea acesteia, în măsura în care este incompatibilă cu derularea procedurii străine principale; c) în măsura în care mai multe proceduri străine secundare sunt recunoscute succesiv, instanţa va incuviinta, va modifica ori va dispune încetarea măsurilor cu executare vremelnică într-o maniera care să înlesnească coordonarea procedurilor respective.Prezumţia de insolventa intemeiata pe recunoaşterea procedurii străine principale  +  Articolul 32 (1) Recunoaşterea unei proceduri străine principale constituie, până la proba contrarie, o prezumţie a stării de insolventa a debitorului, în temeiul căreia se poate deschide procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care procedura străină recunoscută este secundară.Ordinea de plată în procedurile concomitente  +  Articolul 33 (1) Creditorul care a primit o plata parţială pentru creanta sa, în cadrul unei proceduri de insolventa desfăşurate în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei unei stat străin, nu va mai putea primi plati suplimentare în contul aceleiaşi creanţe, în cadrul procedurii deschise potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la acelaşi debitor, în măsura în care partea proporţională pe care ar primi-o în aceasta procedura creditorii din aceeaşi clasa cu creditorul respectiv este mai mica decât plata creditorului primită în procedura străină. (2) Prevederile alin. (1) nu afectează drepturile creditorilor titulari de creanţe garantate cu ipoteca, gaj sau cu alta garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel.  +  Titlul II Raporturi cu statele membre ale Uniunii Europene  +  Capitolul 1 Dispoziţii generaleSfera de aplicare  +  Articolul 34Prezentul titlu se aplică în următoarele situaţii: a) în cazul în care este solicitată asistenţa în România de către o instanţa a unui stat membru al Uniunii Europene sau de către un lichidator european, în legătură cu o procedură de insolventa deschisă într-un stat membru al Uniunii Europene; b) în cazul în care este solicitată asistenţa într-un stat membru al Uniunii Europene în legătură cu o procedură care se desfăşoară potrivit Legii nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c) în cazul desfăşurării concomitente a unei proceduri de insolventa româneşti şi a unei proceduri de insolventa deschise într-un stat membru al Uniunii Europene, referitoare la acelaşi debitor.Competenţa internationala  +  Articolul 35 (1) Instanţele statului pe teritoriul căruia este situat centrul principalelor interese ale debitorului sunt competente sa hotărască deschiderea procedurii de insolventa. (2) În cazul în care centrul principalelor interese ale debitorului este situat pe teritoriul unui stat, instanţele altui stat nu sunt competente sa hotărască deschiderea procedurii teritoriale de insolventa cu privire la debitorul respectiv, cu excepţia cazului în care acesta are un sediu şi pe teritoriul statului în cauza. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului, care se situeaza pe teritoriul ultimului stat. (3) Atunci când se deschide o procedură potrivit alin. (1), orice alta procedura deschisă ulterior, în conformitate cu alin. (2), reprezintă o procedură secundară. Procedura străină secundară trebuie să fie o procedură de lichidare. (4) Procedura prevăzută la alin. (2) nu poate fi deschisă înainte de deschiderea unei proceduri străine principale, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care: a) o procedură principala nu poate fi deschisă, în conformitate cu alin. (1), din cauza condiţiilor stabilite de legea statului pe teritoriul căruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului; b) deschiderea procedurii teritoriale este solicitată de un creditor al cărui domiciliu, reşedinţa sau sediu se găseşte pe teritoriul aceluiaşi stat în care este stabilit sediul respectiv ori a cărui creanta izvorăşte din actele încheiate la locul acelui sediu.Legea aplicabilă  +  Articolul 36 (1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare cuprinse în prezentul titlu, legea aplicabilă procedurii şi efectelor acesteia este legea statului pe teritoriul căruia procedura este deschisă, denumit în continuare stat de deschidere. (2) Legea statului de deschidere va prevedea condiţiile în care procedura trebuie deschisă, desfăşurată şi închisă, în special: a) debitorii care fac obiectul procedurii, în raport cu calitatea acestora; b) bunurile care alcătuiesc averea debitorului şi regimul juridic al bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii; c) atribuţiile debitorului şi ale reprezentantului român, respectiv ale lichidatorului european; d) condiţiile în care se poate face compensarea obligaţiilor; e) efectele procedurii în ceea ce priveşte contractele la care debitorul este parte, aflate în curs de desfăşurare; f) efectele procedurii asupra acţiunilor individuale, cu excepţia proceselor aflate în curs de soluţionare; g) creanţele ce urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului şi regimul juridic al creanţelor născute după deschiderea procedurii; h) regulile vizând înregistrarea, verificarea şi admiterea creanţelor; i) regulile care stabilesc distribuţia sumelor rezultate din valorificarea bunurilor, rangul creanţelor şi drepturile creditorilor care au fost parţial dezinteresati după deschiderea procedurii prin compensatiune sau ca urmare a valorificării unui drept real; j) condiţiile şi efectele închiderii procedurii, în special în cazul unui concordat sau plan de reorganizare; k) drepturile creditorilor ulterior închiderii procedurii; l) sarcina achitării taxelor şi a cheltuielilor de judecată; m) regulile referitoare la constatarea nulităţii, anularea sau constatarea inopozabilitatii actelor juridice care prejudiciază drepturile creditorilor din adunarea creditorilor.Drepturi reale ale terţilor  +  Articolul 37 (1) Deschiderea procedurii nu afectează drepturile reale constituite în favoarea terţilor sau a creditorilor, anterior deschiderii procedurii, asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile, individual determinate sau constituite în universalitati, aparţinând debitorului şi care se găsesc pe teritoriul unui alt stat la momentul deschiderii procedurii. (2) Drepturile prevăzute la alin. (1) vizează, printre altele: a) dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor care fac obiectul unui contract de garanţie mobiliară sau imobiliară, precum şi dreptul de a fi indestulat din sumele de bani obţinute printr-o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, în temeiul unei ipoteci, gaj sau al altei garanţii reale mobiliare ori drept de retenţie, de orice fel; b) dreptul exclusiv de realizare a unei creanţe, ca urmare a gajarii sau cesionarii acestei creanţe cu titlu de garanţie; c) dreptul de revendicare a bunului şi/sau de urmărire a acestuia în mâinile oricui îl deţine ori îl foloseşte împotriva voinţei părţii îndreptăţite; d) dreptul real de a culege fructele unui bun. (3) Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, care da posibilitatea dobândirii unui drept real, în sensul prevăzut la alin. (1). (4) Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acţiunilor de constatare a nulităţii, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitatii, menţionate la art. 36 alin. (2) lit. m).Compensarea  +  Articolul 38 (1) Deschiderea procedurii de insolventa nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când aceasta operaţiune este permisă de legea aplicabilă creanţei debitorului insolvent. (2) Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acţiunilor de constatare a nulităţii, în anulabilitate sau în constatarea inopozabilitatii, menţionate la art. 36 alin. (2) lit. m).Rezerva dreptului de proprietate  +  Articolul 39 (1) Deschiderea procedurii împotriva cumpărătorului unui bun nu afectează drepturile vânzătorului acelui bun, întemeiate pe rezerva dreptului de proprietate, dacă bunul se găseşte la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere. (2) Deschiderea procedurii împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării acestuia, nu constituie o cauza de rezolutiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedica dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului de către cumpărător, dacă bunul respectiv se găseşte la momentul deschiderii procedurii pe teritoriul unui alt stat decât statul de deschidere. (3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedica formularea acţiunilor de constatare a nulităţii, în anulare sau în inopozabilitate, menţionate la art. 36 alin. (2) lit. m).Contracte având drept obiect bunuri imobile  +  Articolul 40Efectele procedurii asupra unui contract prin care se dobândeşte un drept de proprietate sau de folosinţă asupra unui bun imobil sunt determinate în mod exclusiv de legea statului pe teritoriul căruia se găseşte acel bun imobil.Sisteme de plată şi pieţe financiare  +  Articolul 41 (1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 37, efectele procedurii de insolventa în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la un sistem de plată sau decontare ori la o piaţa financiară sunt guvernate în mod exclusiv de legea statului în care exista acel sistem sau acea piaţa financiară. (2) Prevederile alin. (1) nu împiedica formularea acţiunilor de constatare a nulităţii, anulare sau în inopozabilitate a plăţilor ori a tranzacţiilor financiare, în condiţiile legii aplicabile sistemului de plată sau decontare ori pieţei financiare respective.Raporturi de muncă  +  Articolul 42Efectele procedurii de insolventa asupra unui contract de muncă sau a altor raporturi de muncă sunt guvernate în mod exclusiv de legea aplicabilă contractului sau raportului de muncă respectiv.Drepturile supuse înscrierii în registre publice  +  Articolul 43Efectele procedurii de insolventa în ceea ce priveşte drepturile debitorului asupra unui bun imobil, nava sau aeronava, supuse înscrierii într-un registru public, sunt determinate de legea statului sub autoritatea căruia este păstrat acel registru.Drepturi de proprietate industriala  +  Articolul 44Drepturile de proprietate industriala sau orice alte drepturi similare, constituite şi protejate potrivit legislaţiei Uniunii Europene şi/sau legii române, nu pot fi incluse decât în procedura menţionată la art. 3 lit. b).Acte prejudiciabile  +  Articolul 45Prevederile art. 36 alin. (2) lit. m) nu se aplică în măsura în care persoana care a beneficiat de pe urma unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor dovedeşte ca: a) acel act este guvernat de legea unui alt stat decât cea a statului de deschidere; b) legea respectiva nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă, atacarea actului.Protecţia terţilor dobanditori  +  Articolul 46Dacă debitorul dispune cu titlu oneros, după deschiderea procedurii de insolventa, de: a) un bun imobil; b) o nava sau aeronava supusă înscrierii într-un registru public; c) valori mobiliare a căror existenta presupune înscrierea acestora într-un registru prevăzut de lege, validitatea actelor de dispoziţie respective este guvernata de legea statului pe teritoriul căruia se găseşte bunul imobil ori, după caz, sub autoritatea căruia se păstrează registrul.Efectele procedurii de insolventa asupra proceselor în curs de soluţionare  +  Articolul 47Efectele procedurii de insolventa asupra unui proces în curs de soluţionare, al cărui obiect îl reprezintă un bun sau un drept de care debitorul este desesizat, sunt guvernate în mod exclusiv de legea statului în care acel proces se afla în curs de soluţionare.  +  Capitolul 2 Recunoaşterea procedurii europene de insolventaPrincipiu  +  Articolul 48 (1) Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolventa, adoptată de o instanţa a unui stat, competenţa în conformitate cu prevederile art. 35, este recunoscută în toate celelalte state de îndată ce aceasta îşi produce efectele în statul de deschidere. Aceasta regula se aplică şi în cazul în care debitorul, din cauza calităţii sale, nu poate fi supus unei proceduri de insolventa în celelalte state. (2) Recunoaşterea procedurii menţionate la art. 35 alin. (1) nu împiedica deschiderea procedurii prevăzute la art. 35 alin. (2) de către o instanţa a unui alt stat. În acest caz, procedura ulterioară reprezintă o procedură secundară, în sensul cap. III al prezentului titlu.Efectele recunoaşterii  +  Articolul 49 (1) Hotărârea de deschidere a procedurii menţionate la art. 35 alin. (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare, în orice alt stat efectele prevăzute de legea statului de deschidere, cu excepţia cazului în care prezentul titlu conţine dispoziţii contrare şi, de asemenea, dacă nici o procedură de tipul celei prevăzute la art. 35 alin. (2) nu este deschisă în acel stat. (2) Efectele procedurii menţionate la art. 35 alin. (2) nu pot fi contestate în celelalte state. Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum suspendarea judecării cererilor sau a acţiunilor individuale ori remiterea datoriilor rezultând din aceasta procedura poate fi opusă, în ceea ce priveşte bunurile situate pe teritoriul unui alt stat, numai creditorilor care şi-au exprimat acordul.Atribuţiile reprezentantului român şi ale lichidatorului european  +  Articolul 50 (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european, desemnat de o instanţa competenţa potrivit art. 35 alin. (1), poate exercita pe teritoriul altui stat toate atribuţiile conferite de legea statului de deschidere atât timp cat nici o alta procedura de insolventa nu a fost deschisă ori nici o măsura de conservare sau protecţie contrară nu a fost adoptată, ca urmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolventa în acel stat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate, printre altele, sub rezerva art. 37 şi 39, sa deplaseze bunurile debitorului în afară statului pe teritoriul căruia se găsesc aceste bunuri. (2) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instanţa competenţa potrivit art. 35 alin. (2), poate solicita pe cale judiciară sau extrajudiciara, în orice alt stat, constatarea faptului ca transferul unui bun mobil de pe teritoriul statului de deschidere pe teritoriul acelui alt stat a avut loc ulterior momentului de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa în care a fost desemnat. Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european poate totodată sa exercite orice acţiune de constatare a nulităţii, în anulare sau în inopozabilitate necesară pentru protejarea intereselor adunării creditorilor. (3) În exercitarea atribuţiilor sale reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european este obligat să respecte legea statului pe teritoriul căruia acţionează, în special cu privire la procedurile şi modalităţile de valorificare a bunurilor. Aceste atribuţii nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a soluţiona acţiuni judecătoreşti ori alte tipuri de litigii.Probarea desemnării reprezentantului român şi a lichidatorului european  +  Articolul 51 (1) Probarea desemnării reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european se realizează prin prezentarea unei copii certificate a originalului hotărârii de desemnare sau prin orice alt act emis de instanţa competenţa. (2) Se poate solicita traducerea hotărârii de desemnare în una dintre limbile oficiale ale statului pe teritoriul căruia reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va acţiona; nici o legalizare sau alta formalitate similară nu este necesară.Restituirea şi imputatia  +  Articolul 52 (1) Sub rezerva art. 37 şi 39, creditorul care, ulterior deschiderii procedurii menţionate la art. 35 alin. (1), obţine prin orice mijloc, mai ales prin executarea bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat contractant, satisfacerea, în tot sau în parte, a creanţei sale trebuie să restituie reprezentantului român sau, după caz, lichidatorului european valoarea obţinută. (2) Pentru a se asigura un tratament egal creditorilor, creditorul care a obţinut, în cadrul unei proceduri de insolventa, satisfacerea parţială a creanţei sale va participa la repartizarile realizate în alta procedura numai dacă creditorii de acelaşi rang sau din aceeaşi clasa ar primi în aceasta din urma procedura o parte echivalenta.Publicitatea  +  Articolul 53 (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita publicarea unei notificări privind hotărârea de deschidere a procedurii de insolventa şi, dacă este cazul, pe cea de desemnare a sa, în orice alt stat, în modalităţile stabilite de acel stat. Notificarea va indica persoana reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european desemnat şi va preciza dacă norma de competenţa aplicată este cea prevăzută la art. 35 alin. (1) sau, după caz, alin. (2). (2) În măsura în care, în statele pe teritoriul cărora debitorul are un sediu, publicarea notificării prevăzute la alin. (1) este obligatorie, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice alta autoritate, imputernicita în acest scop în statul în care procedura menţionată la art. 35 alin. (1) a fost deschisă, este obligată sa întreprindă măsurile necesare pentru efectuarea publicităţii.Înscrierea într-un registru public  +  Articolul 54 (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european va putea solicita înscrierea unei menţiuni cu privire la hotărârea de deschidere a procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) în cartea funciară, registrul comerţului şi în orice alt registru public păstrat în celelalte state. (2) În statele în care înscrierea menţiunii prevăzute la alin. (1) este obligatorie reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european sau orice autoritate imputernicita în acest scop în statul în care procedura prevăzută la art. 35 alin. (1) a fost deschisă este obligată sa întreprindă măsurile necesare pentru înscrierea menţiunii respective.Speze  +  Articolul 55Spezele prilejuite de efectuarea măsurilor de publicitate şi de înscriere menţionate la art. 53 şi 54 sunt considerate cheltuieli de procedura.Executarea unei obligaţii în favoarea debitorului  +  Articolul 56 (1) Persoana care executa o obligaţie într-un stat, în beneficiul unui debitor supus unei proceduri de insolventa deschise într-un alt stat, în loc sa o execute în beneficiul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european al acelei proceduri este liberată dacă nu a avut cunoştinţa de deschiderea procedurii. (2) Persoana care executa obligaţia respectiva anterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la art. 53 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoştinţa de deschiderea procedurii de insolventa; executarea obligaţiei ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezuma, până la proba contrarie, ca persoana a avut cunoştinţa de deschiderea procedurii.Recunoaşterea şi caracterul executoriu al altor hotărâri  +  Articolul 57 (1) Hotărârile referitoare la desfăşurarea şi închiderea unei proceduri de insolventa, pronunţate de o instanţa a carei hotărâre de deschidere a procedurii este recunoscută potrivit art. 48, precum şi concordatul sau planul de reorganizare confirmat de acea instanţa sunt recunoscute fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare. Aceste hotărâri urmează a se executa în conformitate cu dispoziţiile legale în materie. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolventa şi care au o strânsă legătură cu aceasta, chiar dacă sunt adoptate de o alta instanţa. (3) Prevederile alin. (1) se aplică şi hotărârilor de încuviinţare a unor măsuri cu executare vremelnică, adoptate ulterior formulării cererii de deschidere a procedurii de insolventa. (4) Instanţele nu sunt ţinute sa recunoască sau să execute hotărârile prevăzute la alin. (1)-(3), în măsura în care aceasta ar avea drept efect limitarea libertăţii individuale sau a secretului corespondentei.Excepţii de ordine publică  +  Articolul 58Recunoaşterea unei proceduri de insolventa deschise în alt stat sau executarea unei hotărâri adoptate în cadrul unei astfel de proceduri sau în legătură directa cu aceasta va putea fi refuzată dacă recunoaşterea sau executarea ar contraveni în mod manifest ordinii publice de drept internaţional privat, în special principiilor generale ori drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie.  +  Capitolul 3 Proceduri europene secundare de insolventaDeschiderea procedurii secundare  +  Articolul 59 (1) Ulterior deschiderii procedurii prevăzute la art. 35 alin. (1) de o instanţa a unui stat şi recunoaşterii acesteia într-un alt stat, o procedură secundară de insolventa va putea fi deschisă în acel alt stat, în măsura în care instanţele acestuia ar fi competente în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2), fără examinarea stării de insolventa a debitorului în acest stat. (2) Procedura secundară prevăzută la alin. (1) va putea fi doar una dintre procedurile menţionate în anexa nr. 2. (3) Efectele procedurii secundare prevăzute la alin. (1) se vor limita la bunurile debitorului care se găsesc pe teritoriul celui de-al doilea stat.Legea aplicabilă  +  Articolul 60Cu excepţia dispoziţiilor contrare cuprinse în prezentul titlu, legea aplicabilă procedurii secundare este legea statului pe teritoriul căruia aceasta este deschisă.Dreptul de a solicita deschiderea procedurii secundare  +  Articolul 61Deschiderea unei proceduri secundare va putea fi solicitată de: a) reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat în procedura principala; b) orice altă persoană sau autoritate indreptatita să solicite deschiderea unei proceduri de insolventa în conformitate cu legea statului pe teritoriul căruia se solicita deschiderea procedurii secundare.Avansarea de speze  +  Articolul 62În măsura în care legea statului contractant în care se solicita deschiderea procedurii secundare impune ca activul debitorului să fie suficient pentru acoperirea, în tot sau în parte, a spezelor procedurii (taxe şi cheltuieli), instanţa sesizată cu o asemenea cerere va putea solicita reclamantului plata unui avans sau o garanţie cu o valoare corespunzătoare.Obligaţia de cooperare şi informare  +  Articolul 63 (1) Sub rezerva dispoziţiilor legale care limitează comunicarea de informaţii reprezentanţilor români sau, după caz, lichidatorilor europeni desemnaţi în procedura principala şi în cele secundare le incumba o obligaţie de informare reciprocă. Aceştia sunt ţinuţi sa comunice neîntârziat orice informaţie care poate fi utilizata în cealaltă procedura, mai ales cu privire la stadiul prezentării cererilor de admitere a creanţelor şi al verificării acestora, precum şi la măsurile având drept scop închiderea procedurilor. (2) Sub rezerva dispoziţiilor legale aplicabile fiecărei proceduri, reprezentanţilor români sau, după caz, lichidatorilor europeni menţionaţi la alin. (1) le incumba şi o obligaţie de cooperare reciprocă. (3) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat în procedura secundară este obligat să permită, în timp util, omologului sau din procedura principala să îşi prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau la utilizarea bunurilor din procedura secundară.Exercitarea drepturilor creditorilor  +  Articolul 64 (1) Orice creditor poate să îşi înregistreze cererea de admitere a creanţelor sale în cadrul procedurii principale şi al oricărei proceduri secundare. (2) Reprezentanţii români sau, după caz, lichidatorii europeni desemnaţi în procedura principala şi în cele secundare vor inregistra, în cadrul altor proceduri, cererile de admitere a creanţelor care fuseseră înregistrate în cadrul procedurii în care au fost desemnaţi sa acţioneze, în măsura în care aceasta înregistrare este utila creditorilor din procedurile în care au fost desemnaţi şi sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, dacă legea aplicabilă le da acest drept. (3) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european desemnat într-o procedură principala ori secundară este abilitat sa participe cu acelaşi titlu ca orice alt creditor în cadrul altor proceduri şi, în special, sa ia parte la adunarea creditorilor.Suspendarea lichidării  +  Articolul 65 (1) Instanţa care a deschis procedura secundară va suspenda, în tot sau în parte, operaţiunile de lichidare, la cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala, sub rezerva facultăţii de a solicita acelui reprezentant român sau, după caz, lichidator european îndeplinirea oricărei măsuri adecvate pentru apărarea intereselor creditorilor şi a categoriilor de creditori din procedura secundară. (2) Instanţa va putea respinge cererea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala menţionată la alin. (1) numai dacă aceasta nu prezintă, în mod evident, interes pentru creditorii din procedura principala. (3) Suspendarea lichidării va putea fi dispusă pentru o perioadă maxima de 3 luni, care poate fi prelungită sau reînnoită pentru perioade având aceeaşi durata maxima. (4) Instanţa prevăzută la alin. (1) va dispune încetarea suspendării operaţiunilor de lichidare: a) la solicitarea reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura principala; b) din oficiu, la solicitarea unui creditor ori a reprezentantului român sau, după caz, a lichidatorului european din procedura secundară, dacă considera ca măsura suspendării nu se mai justifica, în special în ceea ce priveşte interesele creditorilor din procedura principala sau ale celor din procedura secundară.Măsuri de închidere a procedurii secundare de insolventa  +  Articolul 66 (1) Dacă legea aplicabilă procedurii secundare admite posibilitatea de închidere a acestei proceduri fără lichidare, în baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, reprezentantul român ori, după caz, lichidatorul european din procedura principala va putea propune o asemenea măsura. (2) Închiderea procedurii secundare prin una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) nu dobândeşte un caracter definitiv decât în măsura în care se obţine acordul reprezentantului român sau, după caz, al lichidatorului european din procedura principala ori, în lipsa acestui acord, în măsura în care măsura propusă nu afectează interesele financiare ale creditorilor din procedura principala. (3) Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriul sau descărcarea de obligaţii a debitorului, decurgând din adoptarea uneia dintre măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi propuse în cadrul unei proceduri secundare, îşi produce efectele asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în aceasta procedura numai cu acordul tuturor creditorilor interesaţi. (4) Pe durata suspendării operaţiunilor de lichidare, dispusă în conformitate cu prevederile art. 65, numai reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principala ori debitorul, cu acordul primului, poate propune, în cadrul procedurii secundare, măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2). Nici o alta propunere referitoare la asemenea măsuri nu va putea fi supusă votului creditorilor sau confirmării de către instanţa.Surplusul de bunuri din procedura secundară  +  Articolul 67Dacă lichidarea bunurilor din cadrul procedurii secundare permite satisfacerea tuturor creanţelor admise în acea procedura, reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura secundară va transfera neîntârziat surplusul de bunuri către omologul sau din procedura principala.Deschiderea ulterioară a unei proceduri principale  +  Articolul 68Deschiderea procedurii menţionate la art. 35 alin. (1) ulterior deschiderii în alt stat a procedurii prevăzute la art. 35 alin. (2) conduce la aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 63-67 în cadrul procedurii deschise iniţial, în măsura în care stadiul desfăşurării acelei proceduri permite aceasta.Transformarea procedurii anterioare  +  Articolul 69 (1) Reprezentantul român sau, după caz, lichidatorul european din procedura principala va putea solicita transformarea procedurilor europene de insolventa prevăzute în anexa nr. 1, deschise anterior în alte state, într-o procedură de lichidare, în măsura în care aceasta transformare este utila pentru satisfacerea intereselor creditorilor din procedura principala. (2) Instanţa competenţa potrivit art. 35 alin. (2) va dispune transformarea în una dintre procedurile menţionate în anexa nr. 2.Măsuri de conservare şi protecţie  +  Articolul 70În cazul desemnării unui lichidator provizoriu de către instanţa competenţa potrivit art. 35 alin. (1), în vederea asigurării conservării bunurilor debitorului, acesta este abilitat să solicite încuviinţarea oricărei măsuri de conservare sau de protecţie asupra bunurilor debitorului care se situeaza pe teritoriul unui alt stat, prevăzută de legea acelui stat, pentru perioada cuprinsă între introducerea cererii de deschidere a procedurii principale şi adoptarea hotărârii de deschidere a acelei proceduri.  +  Capitolul 4 Informarea creditorilor şi înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor acestoraDreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor  +  Articolul 71Orice creditor care domiciliază, locuieşte statornic sau îşi are stabilit sediul în alte state decât statul de deschidere, inclusiv autorităţile fiscale şi organismele de asigurări sociale ale statelor respective, sunt îndreptăţite să îşi înregistreze în scris cererile de admitere a creanţelor în cadrul procedurii de insolventa.Obligaţia de informare a creditorilor  +  Articolul 72 (1) Din momentul deschiderii procedurii de insolventa într-un stat instanţa competenţa din acel stat sau, după caz, lichidatorul european desemnat de instanţa ori reprezentantul român îi va informa neîntârziat pe creditorii cunoscuţi care domiciliază, locuiesc statornic sau îşi au stabilit sediul în celelalte state despre deschiderea procedurii de insolventa. (2) Informarea prevăzută la alin. (1), realizată prin transmiterea unei notificări individuale, va cuprinde, printre altele, referiri la: a) termenul-limita pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor; b) sancţiunile corespunzătoare în caz de nerespectare a termenului-limita; c) organul sau autoritatea abilitata sa înregistreze cererile de admitere a creanţelor; d) celelalte măsuri prescrise. (3) Notificarea va indica şi eventuala obligaţie a creditorilor cu creanţe garantate sau privilegiaţi de a inregistra cererea de admitere a propriilor creanţe.Conţinutul cererii de admitere a creanţei  +  Articolul 73Creditorul va trimite în copie documentele justificative, dacă acestea exista, şi va indica natura creanţei, data scadentei şi valoarea sa, precum şi existenta unui privilegiu, garanţii reale sau rezerve a dreptului de proprietate care poarta asupra acelei creanţe, inclusiv o enumerare a bunurilor asupra cărora poarta garanţiile invocate.Limba folosită  +  Articolul 74 (1) Notificarea prevăzută la art. 72 va fi redactată în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. În acest scop se va utiliza un formular care poarta, în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene, titlul: INVITAŢIE DE ÎNREGISTRARE A CERERII DE ADMITERE A CREANŢEI. ATENŢIE MAXIMA LA TERMENUL LIMITA. (2) Orice creditor care domiciliază, locuieşte statornic sau îşi are stabilit sediul într-un alt stat decât statul de deschidere va putea să îşi înregistreze cererea de admitere a creanţei sale în una dintre limbile oficiale ale acelui stat. În acest caz este obligatoriu ca cererea de admitere a creanţei sale sa poarte titlul: CERERE DE ADMITERE A CREANŢEI, redactat în una dintre limbile oficiale ale statului de deschidere. Creditorului i se va putea solicita şi traducerea cererii de admitere a creanţei sale în această limbă.Dispoziţii complementare  +  Articolul 75Prevederile prezentului titlu se completează, în măsura compatibilitatii, cu dispoziţiile titlului I.  +  Titlul III Dispoziţii tranzitorii şi finaleIntrarea în vigoare  +  Articolul 76Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 iulie 2003.Dispoziţii tranzitorii  +  Articolul 77Cererile de recunoaştere şi executare a hotărârilor străine prin care se deschid şi se inchid procedurile de insolventa, a hotărârilor străine adoptate pe parcursul procedurii de insolventa, precum şi a hotărârilor străine care decurg în mod direct din procedura de insolventa şi care prezintă o strânsă legătură cu aceasta, formulate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi soluţionate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data formulării acestora.Dispoziţii finale  +  Articolul 78Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 21 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,VIOREL HREBENCIUCBucureşti, 7 decembrie 2002.Nr. 637.  +  Anexa 1 Procedurile europene de insolventa prevăzute la art. 3 lit-g)REGATUL BELGIEI- Het faillissement//La faillite- Het gerechtelijk akkcoord//Le concordat judiciaire- De collectieve schuldenregeling//Le reglement collectif de dettesREPUBLICA FEDERALA GERMANIA- Das Konkursverfahren- Das gerichtliche Vergleichsverfahren- Das Gesamtvollstreckungsverfahren- Das InsolvenzverfahrenREPUBLICA ELENA----------NOTASe găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 931 din 19 decembrie 2002, la pagina 13. REGATUL SPANIEI- Concurso de acreedores- Quiebra- Suspension de pagosREPUBLICA FRANCEZA- Liquidation judiciaire- Redressement judiciaire avec nomination d'un administrateurIRLANDA- Compulsory winding up by the court- Bankruptcy- The administration în bankruptcy of the estate of persons dying insolvent- Winding-up în bankruptcy of partnerships- Creditors' voluntary winding up (with confirmation of a Court)- Arrangements under the control of the court which involve the vesting of all or part of the property of the debtor în the Official Assignee for realisation and distribution- Company examinershipREPUBLICA ITALIANA- Fallimento- Concordato preventivo- Liquidazione coatta amministrativa- Amministrazione straordinaria- Amministrazione controllataMARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI- Faillite- Gestion controlee- Concordat preventif de faillite (par abandon d'actif)- Regime special de liquidation du notariatREGATUL OLANDEI- Het faillissement- De surseance van betaling- De schuldsaneringsregeling natuurlijke personenREPUBLICA AUSTRIA- Das Konkursverfahren- Das AusgleichsverfahrenREPUBLICA PORTUGHEZĂ- O processo de falencia- Os processos especiais de recuperacao de empresa, ou seja:- A concordata- A reconstituicao empresarial- A reestruturacao financeira- A gestao controladaREPUBLICA FINLANDA- Konkurssi//konkurs- Yrityssaneeraus//foretagssaneringREGATUL SUEDIEI- Konkurs- ForetagsrekonstruktionREGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD- Winding up by or subject to the supervision of the court- Creditors' voluntary winding up (with confirmation by the court)- Administration- Voluntary arrangements under insolvency legislation- Bankruptcy or sequestration  +  Anexa 2 Procedurile de lichidare prevăzute la art. 3 lit.h)REGATUL BELGIEI- Het faillissement//La failliteREPUBLICA FEDERALA GERMANIA- Das Konkursverfahren- Das Gesamtvollstreckungsverfahren- Das InsolvenzverfahrenREPUBLICA ELENA----------NOTASe găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 931 din 19 decembrie 2002, la pagina 13. REGATUL SPANIEI- Concurso de acreedores- Quiebra- Suspension de pagos basada en la insolvencia definitivăREPUBLICA FRANCEZA- Liquidation judiciaireIRLANDA- Compulsory winding up- Bankruptcy- The administration în bankruptcy of the estate of persons dying insolvent- Winding-up în bankruptcy of partnerships- Creditors' voluntary winding up (with confirmation of a court)- Arrangements under the control of the court which involve the vesting of all or part of the property of the debtor în the Official Assignee for realisation and distributionREPUBLICA ITALIA- Fallimento- Liquidazione coatta amministrativaMARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI- Faillite- Regime special de liquidation du notariatREGATUL OLANDEI- Het faillissement- De schuldsaneringsregeling natuurlijke personenREPUBLICA AUSTRIA- Das KonkursverfahrenREPUBLICA PORTUGHEZĂ- O processo de falenciaREPUBLICA FINLANDA- Konkurssi/konkursREPUBLICA SUEDIEI- KonkursREGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD- Winding up by or subject to the supervision of the court- Creditors' voluntary winding up (with confirmation by the court)- Bankruptcy or sequestration  +  Anexa 3 Denumirile lichidatorilor europeni prevăzuţi la art. 3 lit. f)REGATUL BELGIEI- De curator//Le curateur- De commissaris inzake opschorting//Le commissaire au sursis- De schuldbemiddelaar//Le mediateur de dettesREPUBLICA FEDERALA GERMANIA- Konkursverwalter- Vergleichsverwalter- Sachwalter (nach der Vergleichsordnung)- Verwalter- Insolvenzverwalter- Sachwalter (nach der Insolvenzordnung)- Treuhander- Vorlaufiger InsolvenzverwalterREPUBLICA ELENAREGATUL SPANIEI- Depositario-administrador- Interventor o Interventores- Sindicos- ComisarioREPUBLICA FRANCEZA- Representant des creanciers- Mandataire liquidateur- Administrateur judiciaire- Commissaire a l'execution de planIRLANDA- Liquidator- Official Assignee- Trustee în bankruptcy- Provisional Liquidator- ExaminerREPUBLICA ITALIA- Curatore- CommissarioMARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI- Le curateur- Le commissaire- Le luquidateur- Le conseil de gerance de la section d'assainissement du notariatREGATUL OLANDEI- De curator în het faillissement- De bewindvoerder în de surseance van betaling- De bewindvoerder în de schuldsaneringsregeling natuurlijke personenREPUBLICA AUSTRIA- Masseverwalter- Ausgleichsverwalter- Sachwalter- Treuhander- Besondere Verwalter- Vorlaufiger Verwalter- KonkursgerichtREPUBLICA PORTUGHEZĂ- Gestor judicial- Liquidatario judicial- Comissao de credoresREPUBLICA FINLANDA- Pesanhoitaja//boforvaltare- Selvittaja//utredareREGATUL SUEDIEI- Forvaltare- God man- RekonstruktorREGATUL UNIT AL MARII BRITANII ŞI IRLANDEI DE NORD- Liquidator- Supervisor of a voluntary arrangement- Administrator- Official Receiver- Trustee- Judicial factor------------