ORDIN nr. 726 din 1 octombrie 2002privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulti şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 24 octombrie 2002



    Având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002,vazand Referatul de aprobare al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap nr. DB. 10.930 din 1 octombrie 2002,în temeiul art. 4 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul sănătăţii şi familiei emite următorul ordin:  +  Articolul 1Se aprobă criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulti şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.  +  Articolul 2Comisiile de expertiza medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti, precum şi Comisia superioară de expertiza medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti vor aduce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.  +  Articolul 3Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.Ministrul sănătăţii şi familiei,Daniela BartosBucureşti, 1 octombrie 2002.Nr. 726.  +  Anexă                         CRITERII MEDICO-SOCIALE                pentru încadrarea într-o categorie de persoane                          cu handicap (adulti)
           
      I. Persoane cu handicap dobândit congenital, neonatal, în copilărie sau adolescenţă şi cele menţionate expres în lege
      CategoriiAfecţiuni handicapanteAsimilare în grad de handicap
      123
      1. Persoane cu handicap motor cu tulburări de postură sau/şi gestualitate de intensitate accentuată şi gravă, necesitând mijloace protetice, ortetice, mijloace speciale de deplasare, precum şi adaptarea locuinţei, locului de muncă sau reorganizarea procesului de producţie pentru a le facilita integrarea în viaţa socialăAfecţiuni osteoarticulare:  
      - boli constituţionale ale oaselor (de exemplu: ancondroplazia);  
      - malformaţii (de exemplu: amielia unui membru, totală sau parţială, toracal sau pelvin, sindactilia);  
      - cifoscolioze şi scolioze deformante, cu grad mare de curbură ce împiedică capacitatea respiratorie normală şi/sau cu tulburări neurologice accentuate sau grave (parapareze, paraplegii);  
      - deformări rahitice grave, cu tulburări de postură, locomoţie sau respiraţie;  
      - luxaţie congenitală de şold (unilaterală sau bilaterală) cu coxartroză secundară şi/sau modificări ale coloanei vertebrale;  
      - redori şi anchiloze congenitale, posttraumatice sau după osteoartrite TBC, contractate precoce (în copilărie-adolescenţă), redori strânse mono- sau bilaterale de şold, genunchi sau combinate, în poziţii vicioase, asociate sau nu cu paralizii nervoase, lipsa policelui sau a patru degete bilaterale, cu anchiloze de degete, cot, umăr, în poziţii nefuncţionale, anchiloze bilaterale ale pumnului, coatelor şi umerilor; pseudoartroze (gambă, coapsă, antebraţ sau braţ, neoperabile);  
        - amputaţii contractate precoce, în copilărie-adolescenţă (de exemplu: amputaţii unilaterale sau bilaterale, indiferent de nivel, cu excepţia celor de la deget, neprotezabile sau greu protezabile, de membre inferioare, amputaţii bilaterale ale membrelor toracale, indiferent de nivel, amputaţii unilaterale, indiferent de nivel, în raport şi cu gestualitatea şi deservirea necesară; dezarticulaţia membrului toracal).Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale şi de capacitatea de autoservire (dependenţă)
        Afecţiuni musculare:  
        - anomalii şi malformaţii musculare congenitale, dacă împiedică statica şi locomoţia (de exemplu: hipertrofii, redori şi retracţii musculare mutilante);  
        - boli degenerative - distrofia musculară progresivă (de exemplu: distrofia Duchenne cu deficit motor datorită distrofiilor musculare în funcţie de forma clinico-genetică, cu amiotrofii progresive iniţial distal şi proximal, simetrice, cu evoluţie progresivă, retractil tendinoase; miopatia în centură; distrofia miotonică Steinert; miotonia congenitală Thomson).  
        În formele clinice cu evoluţie îndelungată care conduce la deplasarea dificilă a bolnavilor sau la imobilizare datorită atrofiilor musculare marcate, cu tulburări respiratorii, tulburări de deglutiţie, fonaţie, alimentaţie, deficienţa este gravă;  
        - miastenia cu tulburări de locomoţie, manipulaţie, fonaţie, respiraţie, oculare. Colagenoze (depistate precoce):  
        - sclerodermia cu tulburări cutanate specifice, reducând gestualitatea datorită sclerodactiliei;Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale specifice şi de autoservire
        - periarterita nodoasă cu tulburări oculare;
        - dermatomiozitele cu atrofii musculare sau cu modificări ale staticii coloanei şi slăbirea forţei musculare a membrelor toracale, când deplasarea este dificilă, în formele cu alterarea accentuată a funcţiilor motorii;
        - poliartrita reumatoidă cu sechele la nivelul articulaţiilor pumnului şi degetelor, cu limitarea sau pierderea gestualităţii.  
      2. Persoane cu handicap somatic (fizici, viscerali sau de sistem), prin afecţiuni congenitale sau dobândite precoce (în copilărie- adolescenţă), cu deficienţă accentuată ori gravă de adaptare la efortul fizicAfecţiuni cronice ale pielii, cu caracter de boli generale sau fiind expresia unei boli sistemice ori care prin efectul lor împiedică postura şi gestualitatea, congenitale sau dobândite precoce (de exemplu: epidermoliza buloasă, genodermatoze, ihtioza, cicatrici mutilante şi invalidante etc.)  
        Afecţiuni respiratorii. Se consideră afecţiuni respiratorii cu handicap respirator acele forme de boli dobândite în copilărie-adolescenţă, care determină tulburări funcţionale permanente sau care riscă să devină permanente (de exemplu: astmul bronşic infantil-juvenil, forme accentuate şi severe; anomalii congenitale cu insuficienţă respiratorie cronică accentuată sau gravă; agenezie pulmonară parţială, fibroză pulmonară difuză) cu V max. (VEMS) < 40% din valoarea corespunzătoare vârstei.  
        Afecţiuni cardiovasculare:  
        - cardiopatii congenitale (neoperate/operate) cu insuficienţă cardiacă cronică clinic manifestă (de exemplu: tetrada Fallot, transpoziţii de vase mari, stenoză de arteră pulmonară asociată cu DSV, atrezia de tricuspidă, maladia Lobstein, DSV, DSA cu shunt stâng-drept semnificativ, DSA cu shunt operat cu persistenţa cardiomegaliei, HTP, tulburări de ritm; DSV cu HTP, cardiomegalie manifestă, semne de insuficienţă cardiacă NYHA III sau III/IV, aritmie ventriculară sau cu insuficienţă cardiacă severă, DSV operat cu shunt mare, HTP persistentă; persistenţa canalului arterial cu HTP majoră, insuficienţă cardiacă; coartaţia de aortă cu HTA, cardiomegalie, insuficienţă cardiacă NYHA III, III/IV sau bolnavii la care intervenţia nu a dat rezultate; stenoza aortică cu sincope repetate, tulburări de ritm şi conducere ori insuficienţă cardiacă);Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale specifice şi de capacitatea de autoservire (necesitatea de îngrijire şi supraveghere)
        - cardiomiopatii primitive (de exemplu: fibroelastoza endomio-cardiacă);
        - tulburări de ritm şi conducere persistente şi severe (purtător de pacemaker), indiferent de etiologie, depistate precoce;  
        - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate ori operate (proteze) - înaintea începerii activităţii profesionale;  
        - complicaţii ale transplantului cardiac.  
        Afecţiuni renale: cu insuficienţă renală cronică în stadiul de retenţie azotată fixă sau de uremie depăşită, supuse hemodializei periodice, indiferent de cauză, dobândite precoce:  
        - cauze malformative (de exemplu: agenezia renală unilaterală, hipoplazia renală, rinichi polichistic, rinichi în potcoavă, duplicare ureterală etc.);  
        - cauze tumorale (de exemplu: tumora Wilms);  
        - hidronefroza de gradul III congenitală, cu fenomene de insuficienţă renală cronică;  
        - hipertensiunea arterială reno-vasculară, severă sau malignă;  
        - litiază renală sau pielonefrită pe rinichi unic congenital sau chirurgical, cu fenomene de insuficienţă renală cronică.  
        Afecţiuni hematologice (congenitale sau depistate în copilărie-adolescenţă):  
        - anemii hemolitice cronice necompensate;  
        - anemii cronice severe (de exemplu: talasemia severă, sferomicrocitoza necompensată);  
        - leucemiile, limfomul malign nehodkian, boala Hodkin, mielomul multiplu;  
        - macroglobulinemia Waldenstrom cu alterare progresivă a stării generale.  
        Coagulopatii cronice: de exemplu hemofilia A, B, boală congenitală ce apare la sexul masculin prin deficit de factor VIII (hemofilia A) şi factor IX (hemofilia B), în formele severe cu modificări ireversibile ale mecanicii articulare sau în formele cu anchiloze în poziţii vicioase şi amiotrofii care împiedică mobilizarea sau/şi autoservirea;  
        - alte sindroame hemoragipare ce determină hemoragii cronice şi anemii severe.  
        Boli cu deficit imunitar cronic (documentate şi depistate în copilărie-adolescenţă, înaintea începerii activităţii profesionale):  
        - boala SIDA (seropozitiv HIV-SIDA);  
        - agranulocitoza;  
        - hipogamaglobulinemia.  
        Boli cronice de metabolism (de exemplu: diabet zaharat juvenil sever, cu complicaţii; degenerescenţa hepato-lenticulară Wilson)  
        Boli endocrine (de exemplu: insuficienţă hipofizară accentuată sau severă, cu tulburări grave de nutriţie; nanismul hipofizar ajuns la maturitate, cu talie sub 1,29 m; insuficienţă corticosuprarenală cu rezerve hormonale labile, sub tratament sau operată uni-bilateral, până la echilibrare, şi insuficienţa CSR cronică decompensată, rezistenţă la tratament; insuficienţă gonadică cu tulburări psihice; diabetul insipid rezistent la tratament; mixedemul congenital fără răspuns la tratamentul substitutiv)  
      3. Persoane cu handicap auditiv, care prezintă deficienţe accentuate cu dificultăţi majore de comunicare, eventual într-un context neurologicAfecţiuni auditive:  
      - hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutitate);Handicap auditiv accentuat
      - tulburări de auz bilaterale dobândite precoce (în copilărie-adolescenţă), cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiogramă, ce se protezează greu, asociate cu tulburări psihice şi de limbaj
      4. Persoane cu handicap prin deficienţe vizuale accentuate sau grave, cu dificultăţi majore de orientare în spaţiuAfecţiuni oculare (cu ambliopie sau cecitate relativă/absolută, indiferent de cauză), de exemplu: anoftalmii, cataractă fără posibilităţi terapeutice (pentru cataractă bolnavii vor fi îndrumaţi spre intervenţie chirurgicală fără a li se elibera certificat; după operaţie se va evalua acuitatea vizuală), glaucom, miopii forte-fortisime:Handicap accentuat
        - deficienţă vizuală accentuată: AV, la ochiul cel mai bun, cu corecţia utilă cea mai bună cuprinsă între 1/12-1/25 şi/sau CV, la ochiul cel mai bun, redus periferic cu peste 20 până la 40 grade;Handicap vizual grav, cu pierderea capacităţii de orientare spaţială
        - cecitate relativă cu AV după corecţie sub 1/25 la ambii ochi sau/şi strâmtorarea câmpului vizual, tubulară în jurul punctului de fixaţie (0-10 grade);  
        - cecitate absolută cu PMM, PL, FPL, cu posibilitatea de a desfăşura activitate în unităţi sau locuri de muncă protejate, în meserii adecvate şi accesibile deficienţilor vizual, însuşite, în general, prin învăţământul profesional special.  
      5. Persoane cu handicap mental, psihic prin nedezvoltare sau regresie ori cu deficienţe psihice prin boli neuropsihice de intensitate accentuată şi gravă, care necesită măsuri speciale de protecţieAfecţiuni psihice:  
      - întârzierea mentală (oligofrenia) cu QI precizat obligatoriu:Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor neuropsihice, de necesitatea de supraveghere şi de capacitatea de autoconducţie
      a) întârziere mentală uşoară cu QI 50-55 la 70, dacă este asociată cu altă deficienţă (senzorială, epilepsie, tulburări comportamentale, autism); intensitatea deficienţei asociate determină includerea în categoria de persoană cu handicap (este obligatorie investigarea socială pentru obiectivarea tulburărilor neuropsihice);
      b) retardare mentală moderată (oligofrenie gradul II - imbecilitate), QI 35-40 la 50. Pot vorbi sau învăţa să comunice în anii preşcolari, cu supraveghere moderată. Sunt incapabile să progreseze dincolo de nivelul clasei a II-a, pot avea grijă de ele însele, pot fi capabile să contribuie la propria întreţinere prin efectuarea unor munci necalificate sau semicalificate, sub supraveghere strictă în ateliere protejate. Se adaptează bine la viaţa în comunitate, dar de regulă în cămine supravegheate;
        c) retardare mentală severă (oligofrenie gradul II - imbecilitate), QI 20-34. Au o dezvoltare psihomotorie redusă şi îşi însuşesc foarte puţin sau deloc limbajul, pot învăţa să vorbească, se pot familiariza cu alfabetul şi număratul simplu. Pot fi capabile să efectueze sarcini simple sub strictă supraveghere. Se pot adapta la viaţa în comunitate în cămine sau în familiile lor, în măsura în care nu au un alt handicap care să necesite îngrijire specială;Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor neuropsihice, de necesitatea de supraveghere şi capacitatea de autoconducţie
        d) retardare mentală profundă (oligofrenie gradul III- idioţie), QI sub 20 sau 25. Au o minimă dezvoltare senzitivo-motorie, nu îşi pot însuşi limbajul vorbit, nu sunt capabile de autoconducţie şi necesită să fie asistate de o altă persoană în permanenţa. La persoanele cu handicap din grupele prevăzute la lit. c) şi d), pe lângă testarea inteligenţei este obligatorie investigaţia socială;  
        - psihoze cu tulburări accentuate şi grave de comportament, cu debut precoce (copilărie-adolescenţă), ce afectează capacitatea de integrare şi realizarea unei activităţi organizate (de exemplu: autismul infantil, schizofrenia, stări demenţiale după agresiuni cerebrale dobândite, cu/fără tulburări de personalitate; este obligatorie investigaţia socială pentru obiectivarea tulburărilor comportamentale).  
      6. Persoane cu handicap neuromotor, cu tulburări posturale şi gestuale de intensitate accentuată sau gravă, care necesită măsuri proiective particularizate boliiAfecţiuni neurologice:  
      - malformaţii congenitale invalidante (de exemplu: mielomeningocel, porencefalia, hidrocefalia, microcefalia);  
      - sechele neurologice (pareze, paralizii etc.) după meningoencefalopatii infantile;  
      - boli degenerative cu demineralizare, cu debut la vârste tinere şi foarte tinere (de exemplu: leuconevraxita cu tulburări motorii, extrapiramidale, senzoriale);Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor de statică, mers, echilibru, gestualitate, psihice secundare şi de capacitatea de autoservire, îngrijire
        - coreea cronică care produce prin sindromul distono-diskinetic tulburări locomotorii şi gestuale ce împiedică activitatea normală;
        - ataxia Friedrich, ataxia cerebeloasă tip Pierre-Marie (depistată în copilărie, adolescenţă);
        - leziuni traumatice ale sistemului nervos central (în copilărie, adolescenţă):  
        ▪ sechele după sindrom ischemic medular cu parapareze sau plegii, tetrapareză sau tetraplegii, monopareză sau monoplegii;  
        ▪ sechele după traumatisme cerebrale severe şi paralizii de plex brahial, leziuni radiculare de nerv periferic, care produc tulburări de manipulaţie uni- sau bilaterale;  
        ▪ tulburări neurologice sechelare cu deficienţe tip bi-tri-tetraparetic, plegic, cu/sau fără tulburări trofice, afectând deplasarea şi gestualitatea normală, sau tulburări de tip epileptic ori alte tulburări de focar;  
        - sechele după poliomielită şi afecţiuni medulare infecţioase (de exemplu: poliomielita anterioară cronică cu tulburări piramidale, paralizii ce afectează ortostatismul, locomoţia, gestualitatea);  
        - paralizii cerebrale congenitale sau dobândite precoce (de exemplu: hemiplegia-hemipareza infantilă; paraplegia-parapareza spastică infantilă, boala Little; ataxia coreeo-atetozică;  
        - tumori cerebrale benigne depistate precoce, ce determină prin extensie tulburări de focar. Aceste afecţiuni au un caracter handicapant în raport cu intensitatea deficitului funcţional, în absenţa lui rămânând la latitudinea comisiilor de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi stabilirea gradului de handicap.  
        - epilepsia (malconvulsivant) cu debut precoce (copilărie-adolescenţă), indiferent de etiologie, dacă frecvenţa crizelor este de cel puţin 1/zi sau dacă se asociază cu tulburări psihice; crize frecvente de grand-mal cel puţin 1/săptămână, sub tratament, cu/sau fără tulburări psihice.  
      II. Persoane cu afecţiuni handicapante, indiferent de vârstă, de statut şi de data dobândirii handicapului
      1. Persoane cu handicap motor şi neuromotor, cu dificultăţi accentuate sau grave de realizare a ortostatismului, mersului ori gestualităţiiAfecţiuni locomotorii:  
      ▪ amputaţii de membre unilaterale sau bilaterale, greu protezabile sau neprotezabile:  
      - amputaţie de coapsă (bont mai mic de 6 cm), greu protezabilă; dezarticulaţie coxofemurală;Handicap accentuat
      - amputaţie bilaterală a membrului pelvin de la nivelul gambelor;  
      - amputaţie unilaterală asociată cu anchiloze şi căluşuri vicioase controlateral;  
        - amputaţie a ambelor coapse (imposibilitatea realizării ortostatismului fără cârje);Handicap grav
        - lipsă prin dezarticulaţie a unui membru pelvin, asociată cu anchiloza membrului pelvin opus;  
        - lipsă prin dezarticulaţie a unui membru pelvin, asociată cu amputaţie sau dezarticulaţie de membru toracic;  
        - amputaţia membrului toracic unilaterală, cu reducerea prehensiunii controlateral;Handicap accentuat
        - amputaţie a ambelor membre toracice (de la diferite niveluri), cu redori strânse ale articulaţiilor.Handicap grav
        În evaluarea deficienţei trebuie să se ţină seama de:  
        a) cauzele care au condus la indicaţia de amputaţie (distrugere prin strivire, pierderea vascularizaţiei- gangrena, tumoră malignă, infecţie necontrolabilă);  
        b) starea bontului (bont scurt, cu cicatrici vicioase, cu căluşuri, nevroame hiperalgice, cu leziuni trofice, fistule cronice, cu sechele complexe);  
        c) nivelul amputaţiei;  
        d) faptul dacă este protezat (calitatea protezei), protezabil (timpul necesar pentru protezare, adaptare la proteză);  
        e) posibilitatea şi modul în care se realizează deplasarea;  
        ▪ tulburări organofuncţionale grave postcombustii, posttraumatice sau agresiuni, dovedite prin certificate medico-legale (de exemplu: anchiloze şi redori strânse, cicatrici mutilante în poziţii vicioase, asociate cu paralizii, amputaţii la diferite niveluri, sechele unice sau multiple, cu localizări la ambele mâini, ambele membre toracice sau pelvine ori combinate).Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale specifice şi de capacitatea de autoservire - necesitatea de îngrijire
        Nu se vor elibera certificate de persoană cu handicap în situaţia vătămărilor corporale rezultate în urma accidentelor de circulaţie, agresiunilor casnice şi a celor rezultate ca urmare a loviturilor primite.  
        Afecţiuni reumatismale:  
        ▪ spondilita anchilozantă (SA) cu tulburări funcţionale accentuate şi grave:Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor statice, gestuale, deficienţei respiratorii, vizuale şi capacităţii de autoservire (starea de dependenţă)
        - SA stadiul III centrală, cu prinderea centurilor scapulohumerale sau coxofemurale bilateral, cu deficienţe ventilatorii accentuate de tip restrictiv, cu afectare oculară. Afectarea funcţiilor articulaţiilor periferice până la 80% din valorile fiziologice;
        - SA stadiul III forme periferice, cu prinderea articulaţiilor mari, coxofemurale, genunchi sau a articulaţiilor coatelor, pumnului şi degetelor. Afectarea funcţiilor articulaţiilor periferice până la 80-85%;  
        - SA stadiul III formă centrală şi periferică. Bolnavii cu aceste forme clinice stau în pat majoritatea timpului. Se deplasează cu greutate cu baston sau cârje şi pe distanţe mici;  
        - SA stadiul IV formă centrală, cu prinderea centurilor toracice şi pelviene (forma Strumpell Pierre-Marie), cu prinderea umerilor (anchiloză în aducţie), prindere coxofemurală bilaterală cu tendinţă la anchiloze;Handicap grav
        - SA stadiul IV forme periferice severe, cu anchiloza pumnilor, coatelor, coxite bilateral, anchiloza genunchilor în semiflexie, anchiloză libiolarsiană în equin, cu deformare accentuată a antepiciorului;  
        - SA stadiul IV forme mixte, forme severe şi cu afectarea gravă a acuităţii vizuale.  
        Bolnavii cu SA stadiul IV se deplasează cu mare dificultate şi sprijiniţi, sunt în imposibilitatea realizării activităţii vieţii zilnice de autoservire şi îngrijire, necesită ajutor din partea altei persoane.  
        Colagenoze:  
        - poliartrita evolutivă (PE) (poliartrita reumatoidă) în stadii avansate, afecţiune depistată tardiv - boală imunoinflamatorie cronică progresivă ce afectează cu predilecţie articulaţiile mici ale membrelor, simetric şi destructiv:Handicap accentuat
        ▪ PE stadiul III/IV formă severă, cu leziuni distructive cartilaginoase sau osoase, deformări ale degetelor, subluxaţii, deviaţii axiale (cubitale) ale mâinilor, atrofii musculare extinse, cu afectare gravă a prehensiunii. Semne radiologice caracteristice, examene de laborator specifice, pozitive, în puseele active.  
        Capacitatea funcţională limitată permite doar o mică parte din activităţile uzuale pentru propria îngrijire;Handicap grav
        ▪ PE stadiul IV, cu leziuni osteoarticulare cu deformări şi anchiloze (anchiloza pumnului şi a degetelor, a coatelor, a şoldurilor, genunchiului în semiflexie, anchiloză libiolarsiană cu deformări ale antepiciorului, cu limitarea aproape totală a gestualităţii, posturii şi deplasărilor posturale).  
        Bolnav imobilizat la pal sau în fotoliu. Propria îngrijire o realizează cu dificultate sau deloc;  
        - sclerodermia (afecţiunea ţesutului conjunctiv) depistată după perioada de adolescenţă:Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor de nutriţie, tulburărilor gestuale, respiratorii şi renale
        a) forma progresivă cu sindactilie (fenomene de tip Raynaud, tegumentele falangelor subţiale, uscate, ulcerate, atrofierea şi sclerozarea tendoanelor musculare);
        b) forma progresivă cu tulburări viscerale la nivelul tubului digestiv (tulburări de deglutiţie), parenchimului pulmonar (scleroză pulmonară) şi renal;
        c) forma edematoasă cu infiltraţii cronice şi dure ale tegumentelor feţei, trunchiului şi membrelor, manifeste, ce nu cedează la tratamentul permanent  
        Aceste categorii de bolnavi au o limitare accentuată şi progresivă în exercitarea activităţii vieţii zilnice;  
        - lupusul visceralizat (eritematos sistemic), cu insuficienţă renală cronică (retenţie azotată fixă - uree 50-100 mg/dl, creatinină 3-4 mg/dl, clearence la uree 26-20 ml/min. sau decompensată - uree > 100 mg/dl, creatinină > 4,5 mg/dl, clearence la uree 20-2,5 ml/min.) sau tulburări osteoarticulare severe.Handicap accentuat în funcţie de stadiul insuficienţei renale cronice
        Afecţiuni neurologice:  
        - accidente vasculare cerebrale (hemoragice, trombotice sau embolice) cu diverse localizări, cu deficienţe locomotorii secundare:  
        a) deficienţă accentuată:  
        ▪ dereglare locomotorie şi gestuală datorată parezelor pronunţate a mişcărilor distale şi mai puţin limitată a celor proximale. Bolnavul se poate deplasa sprijinit în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare dificultate, neputând realiza mersul normal nici chiar pe distanţe scurte (10-50 m);Handicap accentuat
        ▪ dereglare de fonaţie, deglutiţie (sindrom bulbar), de limbaj; afazie expresivă (motorie) şi de recepţie;  
        ▪ dereglări de sensibilitate - sindromul talamic dureros;  
        ▪ incontinenţă urinară;  
        ▪ dereglare psihică;  
        b) deficienţă gravă:  
        ▪ dereglări motorii şi gestuale severe; hemiplegie sau hemipareze accentuate, caracterizate prin mişcări minimale în partea proximală şi lipsa lor în partea distală;Handicap grav
        ▪ contracturi musculare spastice;  
        ▪ akinezii pronunţate, fenomene pseudobulbare, de nutriţie;  
        ▪ dereglări vizuale;  
        ▪ afazie totală mixtă;  
        ▪ accese convulsive;  
        ▪ dificultăţi sfincteriene.  
        Bolnavul nu se poate deplasa nici cu sprijin, nici fără sprijin, fiind dependent de un mijloc de transport adecvat (cărucior, scaun rulant, alte dispozitive), nu se poate autoservi, necesită sprijin şi îngrijire adecvate.  
        Pentru categoriile prevăzute la lit. a) şi b) certificatele de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor, apărute anterior calităţii de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare;Handicap grav
        - paraplegia (tetraplegia) contractată după începerea activităţii profesionale, indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă etc.), cu lipsa totală de control asupra vezicii urinare şi intestinului;Handicap grav
        - boala Parkinson, cu deficienţă funcţională gravă privind capacitatea de autoservire, cu prezenţa de semne de severitate a bolii:  
        a) sindrom hiperkinetic cu tremor involuntar de repaus; tremor al buzelor, bărbiei, capului, limbii şi picioarelor; tremor la mers;  
        b) modificări tonice ale corpului, faţa îşi pierde mobilitatea şi expresivitatea;  
        c) rigiditatea musculară imprimă segmentelor corpului o semiflexie, cu mişcări încete, până la imposibilitatea de deplasare;  
        d) dereglări mentale de la moderate până la accentuate şi chiar grave;  
        e) dereglări accentuate de vorbire - limbaj.  
        Dependenţă totală în exercitarea vieţii zilnice.Handicap grav
        Bolnavul necesită îngrijire şi sprijin permanent;  
        - sindroame extrapiramidale, cu deficienţe funcţionale grave, constituite după perioada de adolescenţă, în timpul vieţii, prin afectarea sistemului extrapiramidal, de cauze diverse (postencefalitice, medicamentoase, toxice, tumorale), care prezintă semnele bolii Parkinson (tremor, rigiditate musculară evidenţiată prin semnul Noica - fenomenul de roată dinţată, exagerare ROT, tulburări de mobilitate oculară, tulburări vegetative - sialoree, tulburări psihice):Handicap grav
        ▪ formele clinice cu evoluţie îndelungată, care pot duce la imobilizarea bolnavului, cele cu tulburări de vorbire, deficienţă de deglutiţie şi respiraţie permanente, care necesită îngrijire şi supraveghere;  
        - leuconevraxita (boală demielinizantă), sinonime: scleroza în plăci, scleroza multiplă, encefalomielita diseminată cronică, encefalita periaxială difuză, boala Devie (oftalmoneuromielită) - afecţiune depistată tardiv, cu tulburări funcţionale accentuate şi grave:Handicap accentuat în funcţie de predominanţa sindroamelor sau combinarea lor, respectiv a deficitului motor şi a tulburărilor ataxice, la care se asociază deficienţa vizuală care poate merge până la cecitate practică
        ▪ formele clinice cu evoluţie progresivă şi frecvente pusee acute, cu tulburări accentuate de mers, mers dificil, uneori cu sprijin unilateral, cu tulburări de echilibru, tulburări de coordonare, tulburări de manipulaţie. În formele combinate, parapareză şi monopareză brahială dreaptă/stângă şi/sau forme cu hemipareză dreaptă sau stângăHandicap grav cu pierderea capacităţii de autoservire parţial sau permanent, în funcţie de evoluţia bolii
        Obiectiv: sindrom piramidal (parapareză spastică şi/sau hemipareză spastică dreaptă/stângă), sindrom cerebelo-vestibular, tulburări vizuale (diplopie, modificări de câmp vizual), tulburări de sensibilitate  
        ▪ formele clinice cu evoluţie continuă (fără remisiuni) care poate să ducă chiar la imobilizarea bolnavului, făcându-l dependent de ajutorul altei persoane (parţial sau permanent), datorită sindromului piramidal (hemiplegie dreaptă/stângă, parapareză/paraplegie, tetrapareză/tetraplegie), sindromului vestibulo-cerebelos (tulburări de statică şi echilibru grave).  
        - boala Alzheimer - demenţa senilăHandicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor neuropshihice şi necesitatea de îngrijire, sprijin şi supraveghere permanentă
        Tabloul clinic în primele stadii este nespecific şi poate fi confundat cu toată patologia de involuţie, diagnosticul impunându-se prin excluderea altei patologii organice cerebrale (sifilis, tumori cerebrale etc.).
        Diagnosticul pozitiv se obiectivează prin dovada tomo- sau pneumoencefalografică a atrofiei cerebrale generalizate, predominant frontală şi a polilor anteriori ai lobilor temporali, cu LCR normal, fără semne de hipertensiune intracraniană.
        În mod convenţional demenţa Alzheimer poate apărea după vârsta de 40 de ani, deci relativ timpuriu, inexplicabilă prin alţi factori organici, şi are ca semne patognomonice triada: agnozie, afazie şi apraxie, în primul rând scăderea memoriei de fixare şi evocare, cu instalarea amneziei antero-retrograde progresive, globale.  
        Practic debutul este insidios şi se întinde pe o perioadă de mai mulţi ani sub diferite măşti clinice derutante (accentuarea trăsăturilor negative de caracter), urmate de faza de stare, în care se constată demenţa (agnozia, afazia, apraxia) care conduce la diagnosticul pozitiv.  
        Faza de stare durează câţiva ani şi continuă cu faza terminală în care apar complicaţiile bolilor cronice fatale, adesea fracturi, infecţii, escare, tulburări de deglutiţie, crize convulsive majore.  
        Durata totală a bolii este de 5-7 ani, dar se poate prelungi la 15-20 de ani. Evoluţia depinde de calitatea îngrijirii.  
        În boala Alzheimer funcţiile neurologice clasice (sensibilitate, reflectivitate), precum şi funcţiile viscerale sunt păstrate, în schimb sunt afectate progresiv funcţiile psihice propriu-zise superioare.  
        Dacă tabloul clinic evoluează lent, fără fenomene neurologice clare, la persoane de vârstă înaintată, demenţa este senilă, dacă în sindromul demenţei senile (îmbătrânire progresivă) nu apar agnozia, afazia şi apraxia.  
      2. Persoane cu handicap somatic (fizici, viscerali sau de sistem) prin afecţiuni dobândite după perioada de adolescenţă, în timpul activităţii profesionale şi vieţii, cu deficienţe accentuate şi graveAfecţiuni renale însoţite de insuficienţă renală cronică, de orice cauză, în stadiul de uremie depăşită, supuse hemodializei iterativeHandicap accentuat sau grav în funcţie de perioadele de alterare a funcţiei renale, evidenţiate clinic şi paraclinic, alterări progresive sau grave
      În afara manifestărilor bolii de fond apar şi semnele de uremie:
      - funcţia renală grav alterată;
      - masa de nefroni funcţionali sub 10%;
      - homeostazia grav alterată prin creşterea semnificativă a produşilor de retenţie azotată (uree sanguină 300-500 mg/dl, creatinină sanguină > 6 mg/dl);
        - anemie medie sau severă.  
        În acest stadiu supravieţuirea este asigurată prin mijloace de substituţie a funcţiei renale: epurarea extrarenală (de exemplu: hemodializa) sau epurarea intracorporeală (de exemplu: dializa peritoneală) sau transplantul renal.  
        În aprecierea deficienţei funcţionale se vor avea în vedere:  
        - funcţia renală (gradul insuficienţei renale cronice după hemodializa, dializă peritoneală);  
        - creşterea sau menţinerea constantă a hemoglobinei;  
        - apariţia de complicaţii specifice nefropatiei de fond;  
        - patologia indusă de tehnica de epurare extrarenală;  
        - tipul dializei, numărul de şedinţe, durata şedinţelor.  
        Stările posttransplant de rinichi  
        În primele 12 luni deficienţa va fi considerată gravă, deoarece pot apărea complicaţii după intervenţie (fenomene de reject); necesită control periodic la centrul unde a efectuat transplantul; pot apărea fenomene de respingere; necesită o medicaţie imunosupresoare şi cu antibiotice, de lungă durată; bolnavii pot fi reluaţi în program de hemodializa.Handicap grav în primele 12 luni după transplant, iar ulterior, în funcţie de stadiul insuficienţei renale cronice şi de psihicul bolnavului. Pe termen lung este posibilă recuperarea.
        Restabilirea incompletă a funcţiei renale şi/sau prezenţa complicaţiilor generează deficienţe în funcţie de intensitatea tulburării funcţionale, în evaluare se va ţine seama şi de efectele tratamentului imunosupresor.
        Stările posttransplant de cord (după 6-12 luni).Intensitatea handicapului se va evalua potrivit problematicii medico-sociale individuale.
        Aprecierea se va face în raport de funcţionalitatea noului organ şi de fenomenele de reject.
        Stările posttransplant hepatic (total sau parţial) În primele 12 luni deficienţa este considerată accentuată sau gravă. Ulterior aprecierea se va face în funcţie de bilanţul clinic şi paraclinic postoperator în dinamică, de eventualele fenomene de respingere şi complicaţii postoperatorii.
        Transplantul de cord sau de ficat vizează recuperarea şi reintegrarea socioprofesională normală.
        Boala canceroasă, în cazul persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, de exemplu: cancer de colon cu anus iliac, sigma anus, anus contra-lateralis; cancer de vezică urinară sau alte cancere cu implantare de ureter (indiferent unde este implantul); cancer laringian cu laringectomie totalăHandicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de starea de nutriţie
        - purtător de canulă; gastrostomă pentru alimentaţie; tulburări neurologice ale unor neoplazii (sistem nervos, osteoarticular, părţi moi).  
        Afecţiuni de nutriţie:  
        - diabet zaharat de maturitate complicat, cu micro- sau macroangiopatii însoţite de deficienţe accentuate şi grave:Handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea deficienţei vizuale, locomotorii şi de stadiul insuficienţei renale cronice (separate sau combinate)
        a) retinopatie neproliferativă cu afectarea zonei maculare şi proliferativă cu microhemoragii, microanevrisme, exsudate capilare de neoformaţie, tracte fibroase, cu VAO după corecţie 1/12 - 1/25 sau strâmtorare de câmp vizual cu peste 20-40 grade.
        Retinopatie diabetică în stadiu avansat cu hemoftalmus, dezlipire de retină, cataractă, cu:  
        - cecitate practică: VAO după corecţie sub 1/25 sau strâmtorarea câmpului vizual tubular în jurul punctului de fixaţie (0-10 grade);  
        - cecitate absolută: VAO cu PMM, PL, FPL;  
        b) nefropatie diabetică cu albuminurie peste 300 mg/24 de ore şi fenomene de insuficienţă renală cronică în stadiul de retenţie azotată fixă (proteinurie peste 500 mg/24 de ore, creatinină serică peste 1,5 mg/24 de ore, clearence la creatinină sub 40 ml/min.) sau cu insuficienţă renală cronică în stadiul de uremie depăşită sub tratament cu hemodializă (Vezi criteriile de la afecţiunile renale supuse hemodializei.);  
        c) neuropatie diabetică - polineuropatie periferică senzitivomotorie cu amiotrofii importante la gambe şi coapse;  
        d) arteriopatie obliterantă (macroangiopatie periferică diabetică) cu amputaţii în general mutilante (Vezi criteriile de la amputaţii.).  
        Boli cu deficit imunitar cronic dobândit după perioada adolescenţei:  
        - boala SIDA:  
        a) formele cu deficienţă globală accentuată, cu manifestări diverse datorită imunodepresiei (de exemplu: candidoză, febră mai mult de o lună şi repetată, herpes-zoster recidivant, neuropatii periferice, inflamaţii sau abcese pelviene, infecţii cu mycrobacterium tuberculosis, cu orice localizare, pneumonii recurente), care se corelează cu stadiile clinico-imunologice A2, B1 şi B2 la adulţi;Handicap accentuat
        b) formele cu deficienţă globală gravă, cu manifestări variate, severe şi cu evoluţie progresivă (de exemplu: leucoencefalopatia multifocală, septicemie recurentă cu salmonella netifoidică, toxoplasmoza cerebrală, sindromul de emaciere HIV, febră continuă, diaree cronică), corespund stadiilor clinico-imunologice A3, B3, C1, C2, C3 la adulţi, suprapunându-se diagnosticului tradiţional de SIDA. În ambele situaţii este obligatorie confirmarea de către laborator a infecţiei HIV.Handicap grav
    Precizări:1. Persoanele cu handicap uşor şi mediu nu au acces la facilităţile şi serviciile prevăzute de lege. Comisiile de expertiza medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti emit certificate de încadrare într-o categorie de persoana cu handicap pentru toate cazurile examinate.2. Persoanele cu handicap mediu au acces, dacă îndeplinesc condiţiile, la pensie de limita de vârsta în conformitate cu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale [art. 47 alin. (1) lit. c)].3. În evaluarea severitatii handicapului se va tine seama numai de tulburarile functionale generate de handicap şi de consecinţele sale directe.4. La persoanele cu mai multe afecţiuni handicapante (handicap mixt) asimilarea în grad de handicap se va face în funcţie de severitatea celei predominante.5. În cazul persoanelor cu handicap care prezintă şi alte afecţiuni, în evaluarea deficientei se vor avea în vedere numai afectiunile handicapante.6. Persoanele cu handicap preexistent încadrării în munca (calităţii de asigurat) din grupa I (criterii) pot beneficia de pensie de limita de vârsta la cerere, în funcţie de gradul handicapului, în condiţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu reducerea vârstei standard de pensionare şi a stagiului de cotizare prevăzute în anexa nr. 3 la lege, astfel: a) cu 15 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav; b) cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat; c) cu 10 ani reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.Art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 stabileşte faptul ca "asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie de limita de vârsta, indiferent de vârsta, dacă au realizat ca nevăzători cel puţin o treime din stagiul de cotizare prevăzut de lege".În această categorie sunt cuprinşi deficientii vizuali cu cecitate practica şi absolută.Pensionarea se realizează de către casele de pensii teritoriale în baza certificatelor de încadrare într-o categorie de persoana cu handicap, emise de comisiile de expertiza medicală a persoanelor cu handicap pentru adulti.7. În certificatele de încadrare într-o categorie de persoana cu handicap (deciziile) emise pentru persoanele cu handicap care solicită pensie pentru limita de vârsta se va menţiona (obligatoriu) data ivirii handicapului (data calităţii de nevazator). La valabilitate se va înscrie: permanent sau L.V.8. Persoanele cu handicap preexistent încadrării în munca, dacă nu îndeplinesc condiţiile menţionate mai sus, se pot înscrie la pensie de invaliditate în conformitate cu art. 57 alin. (3) din Legea nr. 19/2000. Pensionarea se realizează la propunerea medicului curant în baza deciziei medicale emise de medicul expert al asigurărilor sociale.9. Handicapul fizic sau mental produs ca urmare a acţiunilor voluntare (automutilari) nu face obiectul expertizarii în vederea obţinerii unui certificat de persoana cu handicap.10. Examinarea celor care solicită eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoana cu handicap care necesita protecţie specială se va face numai până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000; persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare vor fi indrumate către autorităţile administraţiei publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor varstnice. -----------