CONVENȚIE din 19 iunie 1990de aplicare a acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Schengen, 19 iunie 1990
Publicat în
BROSURA din 19 iunie 1990
Regatul Belgiei, Republica Federala Germania, Republica Franceza, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Olandei, denumite în continuare Părți Contractante,Bazindu-se pe Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune,Hotarind sa realizeze intenția exprimată în acest acord de a ajunge la eliminarea controalelor privind circulația persoanelor la frontierele comune și de a facilita transportul și circulația mărfurilor;Luînd în considerare faptul ca Tratatul instituind Comunitatile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede că piața interna cuprinde un spațiu fără frontiere interne;Luînd în considerare faptul ca scopul urmărit de Părțile Contractante coincide cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care vor fi luate pentru aplicarea dispozițiilor tratatului;Luînd în considerare faptul ca punerea în practica a acestei intentii necesita o serie de măsuri adecvate și o strinsa cooperare între Părțile Contractante,Au convenit asupra celor ce urmează: + Titlul I Definiții + Articolul 1În sensul prezentei Convenții, se înțelege prin:– frontiere interne: frontierele comune terestre ale Părților Contractante, precum și aeroporturile pentru zborurile interne și porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinație exclusiva alte porturi de pe teritoriile Părților Contractante, fără escale în porturi din afară acestor teritorii;– frontiere externe: frontiera terestra și maritima, precum și aeroporturile și porturile maritime ale Părților Contractante, dacă nu sînt frontiere interne; zbor intern: orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinație exclusiva teritoriile Părților Contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terț;– stat terț: orice alt stat decît Părțile Contractante;– străin: orice altă persoană decît cetățenii statelor membre ale Comunităților Europene;– străin semnalat ca inadmisibil: orice străin semnalat ca inadmisibil înSistemul de Informare Schengen, potrivit dispozițiilor articolului 96;– punct de trecere a frontierei: orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;– control la frontiera: controlul la frontiere care se întemeiază doar pe intenția de a trece frontiera, indiferent de orice alt motiv;– transportator: orice persoană fizica sau juridică care asigura, cu titlu profesional, transportul de persoane pe cale aeriană, maritima sau terestra;– permis de ședere: o autorizație de orice natura eliberata de o Parte Contractantă, care conferă dreptul de ședere pe teritoriul acesteia. Aceasta definiție nu include autorizația temporară de ședere pe teritoriul unei Părți Contractante în vederea examinării unei cereri de azil sau unei cereri pentru permis de ședere;– cerere de azil: orice cerere prezentată în scris, oral sau în alt mod, de un străin, la frontiera externa sau pe teritoriul unei Părți Contractante, pentru a obține recunoașterea calității sale de refugiat, în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și pentru a beneficia, în aceasta calitate, de dreptul de ședere;– solicitant de azil: orice străin care a prezentat o cerere de azil în sensul prezentei Convenții, cerere asupra căreia nu s-a luat o decizie definitivă;– examinarea unei cereri de azil: ansamblul procedurilor de examinare, de decizie, și a măsurilor luate pentru aplicarea deciziilor definitive cu privire la o cerere de azil, cu excepția procedurii de determinare a Părții Contractante responsabile cu examinarea cererii de azil conform dispozițiilor prezentei Convenții. + Titlul II Eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor + Capitolul 1 Trecerea frontierelor interne + Articolul 2(1) Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fără efectuarea vreunui control al persoanelor.(2) Totuși, pentru motive de ordine publică sau de securitate naționala, o Parte Contractantă poate decide, după consultarea celorlalte Părți Contractante, ca în cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale naționale la frontierele interne, adaptate la situația aparuta. Dacă motive de ordine publică sau de securitate naționala impun o acțiune imediata, Partea Contractantă în cauza va lua măsurile necesare și va informa în cel mai scurt timp posibil celelalte Părți Contractante.(3) Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu va aduce atingere nici dispozițiilor articolului 22, nici exercitării atribuțiilor polițienești de autoritățile competente ale fiecărei Părți Contractante pe întreg teritoriul sau conform legislației sale, și nici obligației de a deține, a purta și a prezenta actele și documentele prevăzute de legislația sa.(4) Controalele asupra mărfurilor se efectuează conform dispozițiilor pertinente din prezenta Convenție. + Capitolul 2 Trecerea frontierelor externe + Articolul 3(1) În principiu, frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei și potrivit orarului de funcționare al acestora. Dispozițiile mai detaliate, precum și excepțiile și modalitățile micului trafic de frontieră, cît și regulile aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sînt navigația de agrement sau pescuitul de coasta, vor fi adoptate de Comitetul executiv.(2) Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni împotriva trecerii neautorizate a frontierelor externe în afară punctelor de trecere a frontierei și a orarului de funcționare a acestora. + Articolul 4(1) Părțile Contractante garantează ca din anul 1993, pasagerii unui zbor cu plecare dintr-un stat terț, care se imbarca pentru zboruri interne, vor fi supuși în prealabil, la intrare, unui control al persoanelor și bagajelor de mina în aeroportul unde aterizeaza zborul extern. Pasagerii unui zbor intern care se imbarca pentru un zbor avînd ca destinație state terțe vor fi supuși în prealabil, la ieșire, unui control al persoanelor și bagajelor de mina în aeroportul de plecare a zborului extern.(2) Părțile Contractante iau măsurile necesare pentru efectuarea controalelor conform dispozițiilor paragrafului 1.(3) Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică la controlul bagajelor înregistrate; acest control este efectuat în aeroportul ultimei destinații, respectiv în aeroportul plecării inițiale.(4) Prin derogare de la definitia frontierelor interne, pînă la data prevăzută în paragraful 1, aeroporturile sînt considerate frontiere externe pentru zborurile interne. + Articolul 5(1) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante pentru o ședere care nu depășește trei luni poate fi acordată strainului care îndeplinește următoarele condiții:a) poseda un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv, care îi permit trecerea frontierei;b) este în posesia unei vize valabile, dacă aceasta este cerută;c) prezintă, dacă este cazul, documentele care justifica scopul și condițiile șederii planificate și dispune de mijloace suficiente de subzistenta atît pentru șederea propusă, cît și pentru întoarcerea în țara de proveniență sau pentru tranzitul spre un stat terț în care admiterea sa este garantată, sau este în măsura sa dobindeasca în mod legal aceste mijloace;d) nu este semnalat ca inadmisibil;e) nu este considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea naționala sau relațiile internaționale ale uneia dintre Părțile Contractante.(2) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante trebuie să fie refuzată strainului care nu îndeplinește toate aceste condiții, în afară de cazul în care una dintre Părți considera ca este necesar să se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes național, sau în baza obligațiilor internaționale. În acest caz, admiterea este limitată la teritoriul Părții Contractante în cauza, care trebuie să informeze despre aceasta celelalte Părți Contractante.Aceste reguli nu împiedica aplicarea dispozițiilor speciale privitoare la dreptul de azil și nici a celor din articolul 18.(3) Este admis pentru tranzit strainul care este titular al unui permis de ședere sau al unei vize de întoarcere eliberate de una din Părțile Contractante sau, dacă este necesar, al ambelor documente, în afară de cazul în care figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante la ale carei frontiere externe se prezintă. + Articolul 6(1) Circulația transfrontaliera la frontierele externe este supusă controlului autorităților competente. Controlul se efectuează potrivit unor principii uniforme, în cadrul competentelor naționale și a legislației naționale, tinindu-se cont de interesele tuturor Părților Contractante pe întreg teritoriul Părților Contractante.(2) Principiile uniforme menționate la paragraful 1 sînt următoarele:a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de călătorie și a celorlalte condiții de intrare, de ședere, de muncă și de ieșire, ci și identificarea și prevenirea amenintarilor la adresa securității naționale și a ordinii publice a Părților Contractante. Acest control se efectuează și asupra vehiculelor și obiectelor aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. Controlul se efectuează de fiecare Parte Contractantă în conformitate cu legislația sa, în special cu dispozițiile referitoare la perchezitie;b) toate persoanele trebuie să fie supuse cel puțin unui control care să permită stabilirea identității lor pe baza prezentării documentelor de călătorie;c) la intrare, străinii trebuie să fie supuși unui control amănunțit, în sensul dispozițiilor de la litera a);d) la ieșire, se va proceda la un control impus în interesul tuturor Părților Contractante, conform regimului juridic al străinilor, și pentru a determina și a preveni amenintarile la adresa securității naționale și a ordinii publice ale Părților Contractante. Acest control se exercită în toate cazurile în privinta străinilor;e) dacă astfel de controale nu pot fi efectuate datorită unor circumstanțe speciale, trebuie stabilite prioritati. În aceasta privinta, în principiu, controlul circulației la intrare are prioritate asupra controlului la ieșire.(3) Autoritățile competente utilizează unități mobile pentru a exercita supravegherea frontierelor externe între punctele de trecere a frontierei în mod asemănător sînt supravegheate și punctele de trecere a frontierei în afară orarului de funcționare a acestora. Acest control este efectuat în asa fel încît sa nu încurajeze persoanele sa evite controlul la punctele de trecere. Modalitățile de supraveghere sînt stabilite, dacă este cazul, de Comitetul executiv.(4) Părțile Contractante se angajează sa plaseze efective adecvate și în număr suficient pentru exercitarea controlului și pentru supravegherea frontierelor externe.(5) Un control similar se exercită la frontierele externe. + Articolul 7Părțile Contractante își acorda asistența și asigura o cooperare strinsa și permanenta în vederea exercitării eficiente a controalelor și supravegherilor. Ele procedează, în special, la schimbul tuturor informațiilor pertinente și importante, cu excepția datelor individuale referitoare la persoane nominalizate și în lipsa unor dispoziții contrare ale prezentei Convenții, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucțiunilor date autorităților însărcinate cu controalele și la promovarea formării profesionale și a unui sistem de reciclare uniforma a personalului care efectuează controalele. Aceasta cooperare poate lua forma unui schimb de agenți de legătură. + Articolul 8Comitetul executiv ia deciziile necesare cu privire la modalitățile practice de efectuare a controlului și de supraveghere a frontierelor. + Capitolul 3 Vize + Secţiunea 1 Vize pentru sederile de scurta durata + Articolul 9(1) Părțile Contractante se angajează sa adopte o politica comuna în ceea ce privește circulația persoanelor și, în special, cu privire la regimul vizelor. În acest scop își acorda asistența reciprocă. Părțile Contractante se angajează sa urmărească, de comun acord, armonizarea politicii lor în materie de vize.(2) În raport cu statele terțe ai căror cetățeni sînt supuși unui regim al vizelor care este comun tuturor Părților Contractante în momentul semnării prezentei Convenții sau ulterior, acest regim al vizelor nu poate modificat decît prin acordul tuturor Părților Contractante. În mod excepțional, o Parte Contractantă poate deroga de la regimul comun al vizelor în privinta unui stat terț, din ratiuni imperative care țin de politica naționala și care impun luarea unei decizii urgente. În prealabil, ea trebuie să consulte celelalte Părți Contractante și, în luarea deciziei, sa țină cont atît de interesele lor cît și de consecințele acesteia. + Articolul 10(1) Se instituie o viza uniforma, valabilă pe teritoriile tuturor Părților Contractante. Aceasta viza, a carei durata de valabilitate este reglementată de articolul 11, poate fi eliberata pentru o ședere de cel mult trei luni.(2) Pînă la instituirea unei astfel de vize, Părțile Contractante își recunosc vizele naționale, dacă eliberarea lor se efectuează în temeiul condițiilor și criteriilor comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.(3) Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, fiecare Parte Contractantă își rezerva dreptul de a restringe valabilitatea teritorială a vizei, în acord cu modalitățile comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol. + Articolul 11(1) Viza instituită în articolul 10 poate fi:a) o viza de călătorie valabilă pentru una sau mai multe intrari, fără ca durata unei sederi neîntrerupte sau durata totală a sederilor succesive, calculată de la data primei intrari, să depășească trei luni pe semestru;b) o viza de tranzit care permite titularului sau tranzitarea teritoriilor Părților Contractante o dată, de doua ori sau, în mod excepțional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat terț, fără ca durata unui tranzit să depășească cinci zile.(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu exclud posibilitatea ca, în cursul semestrului avut în vedere, o Parte Contractantă sa elibereze, în caz de nevoie, o noua viza a carei valabilitate să fie limitată la teritoriul sau. + Articolul 12(1) Viza uniforma prevăzută în articolul 10, paragraful 1, se eliberează de autoritățile diplomatice și consulare ale Părților Contractante și, dacă este cazul, de autoritățile Părților Contractante desemnate potrivit articolului 17.(2) Partea Contractantă competența sa elibereze aceasta viza este, în principiu, cea a destinației principale. Dacă aceasta nu poate fi determinata, viza se eliberează, în principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante pe al carei teritoriu are loc prima intrare.(3) Comitetul executiv precizează modalitățile de aplicare și, în special, criteriile de determinare a destinației principale. + Articolul 13(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie a cărui durata de valabilitate a expirat.(2) Durata valabilității documentului de călătorie trebuie să fie mai lungă decît durata valabilității vizei, luînd în considerare perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie să permită întoarcerea strainului în țara sa de origine sau intrarea sa într-o țara terta. + Articolul 14(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie care nu este valabil în nici una din Părțile Contractante. Dacă documentul de călătorie nu este valabil decît în una sau cîteva Părți Contractante, valabilitatea vizei care urmează să fie aplicată este limitată la Partea sau Părțile Contractante respective.(2) Dacă valabilitatea documentului de călătorie nu este recunoscută de una sau mai multe Părți Contractante, viza poate fi eliberata sub forma unei autorizații care să țină loc de viza. + Articolul 15În principiu, vizele menționate în articolul 10 pot fi eliberate numai dacă strainul îndeplinește condițiile de intrare stabilite în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e). + Articolul 16Dacă o Parte Contractantă considera necesar sa deroge, pentru unul din motivele enumerate în articolul 5, paragraful 2, de la principiul definit în articolul 15, eliberînd o viza unui străin care nu îndeplinește toate condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acestei Părți Contractante, care trebuie să informeze despre acest lucru celelalte Părți Contractante. + Articolul 17(1) Comitetul executiv adopta reguli comune pentru examinarea cererilor de viza, veghează la aplicarea lor corecta și le adapteaza noilor situații și circumstanțe.(2) Totodată, Comitetul executiv precizează cazurile în care eliberarea unei vize este condiționată de consultarea autorității centrale a Părții Contractante sesizate, precum și, dacă este cazul, a autorităților centrale ale celorlalte Părți Contractante.(3) De asemenea, Comitetul executiv ia deciziile necesare privind următoarele chestiuni:a) documentele de călătorie pe care poate fi aplicată o viza;b) organele însărcinate cu eliberarea vizelor;c) condițiile de eliberare a vizelor la frontiera;d) forma, conținutul, durata valabilității vizelor și taxele care trebuie percepute pentru eliberarea lor;e) condițiile de prelungire și de refuz al vizelor menționate la literele c) și d), cu respectarea intereselor tuturor Părților Contractante;f) modalitățile de limitare a valabilității teritoriale a vizelor;g) principiile de elaborare a unei liste comune a străinilor semnalati ca inadmisibili, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 96. + Secţiunea 2 Vize pentru sederi de lungă durata + Articolul 18Vizele de ședere date pentru o perioadă mai mare de trei luni sînt vize naționale eliberate de una din Părțile Contractante conform propriei sale legislații. O astfel de viza permite titularului sau sa tranziteze teritoriile celorlalte Părți Contractante pentru a ajunge pe teritoriul Părții Contractante care a eliberat viza, în afară de cazul în care acesta nu îndeplinește condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), d) și e) sau figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante al carei teritoriu dorește sa-l tranziteze. + Capitolul 4 Condiții privind circulația străinilor + Articolul 19(1) Străinii, titulari ai unei vize uniforme, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(2) Pînă la instituirea vizei uniforme, străinii, titulari ai unei vize eliberate de una din Părțile Contractante, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia dintre ele, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei și timp de maximum trei luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(3) Paragrafele 1 și 2 nu se aplică în cazul vizelor a căror valabilitate face obiectul unei limitări teritoriale conform dispozițiilor CAP. 3 din prezentul titlu.(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 20(1) Străinii care nu sînt supuși obligației de a obține o viza pot circula liber pe teritoriile Părților Contractante pe o perioadă de maximum trei luni în cursul unei perioade de șase luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului fiecărei Părți Contractante de a prelungi peste trei luni șederea unui străin pe teritoriul sau, dacă se ivesc circumstanțe excepționale sau în aplicarea dispozițiilor unui tratat bilateral încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei Convenții.(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 21(1) Străinii, titulari ai unui permis de ședere eliberat de una din Părțile Contractante pot, în baza acestui permis și a unui document de călătorie, ambele valabile, sa circule liber maximum trei luni pe teritoriul celorlalte Părți Contractante, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, literele a), c) și e), și dacă nu figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante în cauza.(2) Paragraful 1 se aplică și străinilor titulari ai unei autorizații provizorii de ședere eliberate de una din Părțile Contractante și ai unui document de călătorie eliberat de aceasta Parte Contractantă.(3) Părțile Contractante comunică Comitetului executiv lista documentelor pe care le eliberează și care au valoare de permis de ședere sau autorizație provizorie de ședere și document de călătorie în sensul prezentului articol.(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 22(1) Străinii intrati în condiții legale pe teritoriul unei Părți Contractante sînt obligați să-și declare prezenta autorităților competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au intrat, în condițiile stabilite de fiecare Parte Contractantă. Aceasta obligație trebuie îndeplinită, la alegerea fiecărei Părți Contractante, fie la intrare, fie în interiorul teritoriului Părții Contractante în care intra, în termen de trei zile lucrătoare de la data intrării.(2) Străinii care au reședința pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante și care intra pe teritoriul altei Părți Contractante sînt supuși obligației prevăzute în paragraful 1.(3) Fiecare Parte Contractantă stabilește excepțiile de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2 și le comunică Comitetului executiv. + Articolul 23(1) În principiu, strainul care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere de scurta durata aplicabile pe teritoriul uneia din Părțile Contractante trebuie să părăsească fără întîrziere teritoriul Părților Contractante.(2) Strainul care dispune de un permis de ședere sau o autorizație de ședere provizorie valabile, eliberate de o alta Parte Contractantă, trebuie să se deplaseze fără întîrziere pe teritoriul acelei Părți Contractante.(3) Dacă acest străin nu pleacă de buna voie, sau cînd se poate prezuma că nu va pleca, sau cînd plecarea imediata a strainului se impune din motive de securitate naționala sau de ordine publică, strainul trebuie să fie expulzat de pe teritoriul Părții Contractante pe care a fost arestat, în condițiile prevăzute de dreptul intern al acestei Părți Contractante. Dacă aplicarea dreptului intern nu permite expulzarea, Partea Contractantă în cauza îi poate permite șederea pe teritoriul sau.(4) Expulzarea poate fi efectuată de pe teritoriul acestui stat către țara de origine a persoanei în cauza sau către orice alt stat în care admiterea sa este posibila, aplicindu-se cu precădere dispozițiile pertinente ale acordurilor privind reintrarea, încheiate de Părțile Contractante.(5) Dispozițiile paragrafului 4 nu aduc atingere dispozițiilor naționale privind dreptul de azil, nici aplicării Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și nici dispozițiilor paragrafului 2 din prezentul articol și a celor din articolul 33, paragraful 1, din prezenta Convenție. + Articolul 24Sub rezerva definirii de Comitetul executiv a criteriilor și modalităților practice adecvate, Părțile Contractante compensează între ele dezechilibrele financiare care rezultă din obligația de expulzare prevăzută în articolul 23, dacă expulzarea nu se poate realiza pe cheltuiala strainului. + Capitolul 5 Permisele de ședere și semnalarea de neadmitere + Articolul 25(1) Dacă o Parte Contractantă intenționează sa elibereze un permis de ședere unui străin care este semnalat ca inadmisibil, ea consulta în prealabil Partea Contractantă care l-a semnalat și tine cont de interesele acesteia; permisul de ședere nu se eliberează decît pentru motive serioase, în special de ordin umanitar sau rezultind din obligațiile internaționale.Dacă permisul de ședere a fost eliberat, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea însă poate înscrie acel străin pe lista sa naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile.(2) Dacă se constată că un străin, titular al unui permis de ședere valabil, eliberat de una din Părțile Contractante, este semnalat ca inadmisibil, Partea Contractantă care l-a semnalat consulta Partea care a eliberat permisul de ședere pentru a determina dacă exista motive suficiente pentru retragerea permisului de ședere.Dacă nu se retrage permisul de ședere, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea, însă poate înscrie acel străin pe lista sa naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile. + Capitolul 6 Măsuri de acompaniament + Articolul 26(1) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, Părțile Contractante se angajează sa introducă în legislatiile lor naționale următoarele dispoziții:a) Dacă unui străin i se refuza intrarea pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, transportatorul care l-a adus la frontiera externa pe cale aeriană, maritima sau terestra este obligat să își asume din nou răspunderea pentru el, fără întîrziere. La cererea autorităților de supraveghere a frontierei, el trebuie să îl ducă înapoi pe străin în statul terț din care a fost transportat, în statul terț care a eliberat documentul de călătorie cu care acesta a calatorit, sau în orice alt stat terț în care are intrarea garantată;b) Transportatorul este obligat sa ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca strainul transportat pe cale aeriană sau maritima se afla în posesia documentelor de călătorie cerute la intrarea pe teritoriile Părților Contractante.(2) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și cu respectarea dreptului lor constituțional, Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni împotriva transportatorilor care transporta pe cale aeriană sau maritima, dintr-un stat terț spre teritoriul lor, străini care nu poseda documentele de călătorie necesare.(3) Dispozițiile paragrafului 1, litera b) și ale paragrafului 2 se aplică și transportatorilor de grupuri care asigura legături rutiere internaționale cu autocarul, cu excepția traficului de frontieră. + Articolul 27(1) Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni adecvate împotriva oricărei persoane care, în scopul de a obține un folos material, ajuta sau incearca sa ajute un străin să între sau sa ramina pe teritoriul unei Părți Contractante cu încălcarea legislației acelei Părți Contractante privind intrarea sau șederea străinilor.(2) Dacă o Parte Contractantă ia cunoștința de fapte menționate la paragraful 1 care constituie o încălcare a legislației altei Părți Contractante, o informează pe aceasta din urma.(3) Partea Contractantă care solicită altei Părți Contractante sa urmărească, pe motivul încălcării legislației sale, faptele menționate la paragraful 1, trebuie să specifice dispozițiile legale care au fost incalcate, printr-un denunț oficial sau printr-un certificat al autorităților competente. + Capitolul 7 Responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil + Articolul 28Părțile Contractante își reafirma obligațiile asumate prin Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, fără nici o restrictie geografică a domeniului de aplicare a acestor texte, precum și angajamentul de a coopera cu serviciile Inaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru refugiati în vederea aplicării acestor acte. + Articolul 29(1) Părțile Contractante se obliga să asigure examinarea fiecărei cereri de azil depuse de un străin pe teritoriul uneia din ele.(2) Aceasta obligație nu implica și îndatorirea Părții Contractante de a-l autoriza în toate cazurile pe solicitantul de azil să între sau sa ramina pe teritoriul ei.Orice Parte Contractantă păstrează dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza un solicitant de azil spre un stat terț, în baza legislației sale naționale și în conformitate cu angajamentele sale internaționale.(3) Oricare ar fi Partea Contractantă căreia strainul îi adresează cererea de azil, responsabilitatea examinării cererii revine unei singure Părți Contractante. Aceasta se determina potrivit criteriilor stabilite în articolul 30.(4) Dispozițiile paragrafului 3 nu împiedica Părțile Contractante să își păstreze dreptul de a examina o cerere de azil pentru motive speciale care țin mai ales de dreptul intern, chiar dacă responsabilitatea, în sensul prezentei Convenții, revine unei alte Părți Contractante. + Articolul 30(1) Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea unei cereri de azil se determina după cum urmează:a) Dacă o Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de ședere, ea este responsabilă pentru examinarea cererii. Dacă viza a fost eliberata cu autorizarea altei Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă care a acordat autorizația;b) Dacă mai multe Părți Contractante au eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de ședere, Partea responsabilă este cea care a eliberat viza sau permisul de ședere care expira ultimul;c) Cît timp solicitantul de azil nu a părăsit teritoriul Părților Contractante, responsabilitatea stabilită conform literelor a) și b) subzistă, chiar dacă durata valabilității vizei de orice fel sau a permisului de ședere a expirat. Dacă solicitantul de azil a părăsit teritoriile Părților Contractante după eliberarea vizei sau a permisului de ședere, responsabilitatea se stabilește pe baza acestor documente conform literelor a) și b), în afară de cazul în care, între timp, acestea au expirat conform legislației naționale;d) Dacă solicitantul de azil este scutit de Părțile Contractante de obligația de a obține viza, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante.Cît timp armonizarea politicilor privind vizele nu este deplin realizată și dacă solicitantul de azil este scutit de obligația de a obține o viza numai de anumite Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante pe care beneficiază de scutire de viza, sub rezerva dispozițiilor de la literelor a), b) și c).Dacă cererea de azil este adresată unei Părți Contractante care a eliberat solicitantului o viza de tranzit, indiferent dacă solicitantul a trecut sau nu de controlul pașapoartelor, și dacă viza de tranzit a fost eliberata după ce țara de tranzit s-a asigurat la autoritățile consulare sau diplomatice ale Părții Contractante de destinație ca solicitantul de azil îndeplinește condițiile de intrare în Partea Contractantă de destinație, este responsabilă pentru examinarea cererii Partea Contractantă de destinație;e) Dacă solicitantul de azil a intrat pe teritoriile Părților Contractante fără a se afla în posesia unuia sau mai multor documente stabilite de Comitetul executiv care să îi permită trecerea frontierei, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante;f) Dacă un străin a cărui cerere de azil este deja în curs de examinare la una din Părțile Contractante introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă la care cererea se afla în curs de examinare;g) Dacă un străin a cărui cerere de azil anterioară a făcut obiectul unei decizii definitive a uneia din Părțile Contractante, introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă care a examinat cererea anterioară, dacă solicitantul nu a părăsit teritoriile Părților Contractante.(2) Dacă o Parte Contractantă și-a asumat sarcina examinării unei cereri de azil conform articolului 29, paragraful 4, Partea Contractantă care este responsabilă conform prezentului articol, paragraful 1, este eliberata de obligațiile sale.(3) Dacă Partea Contractantă responsabilă nu poate fi desemnată pe baza criteriilor definite la paragrafele 1 și 2, responsabilitatea revine Părții Contractante căreia i-a fost prezentată cererea de azil. + Articolul 31(1) Părțile Contractante se straduiesc sa determine cît mai repede căreia dintre ele îi revine responsabilitatea examinării unei cereri de azil.(2) Dacă o Parte Contractantă, care nu este responsabilă potrivit articolului 30, este sesizată cu o cerere de azil de către un străin care se afla pe teritoriul sau, aceasta Parte poate solicita Părții Contractante responsabile sa preia solicitantul de azil, în vederea examinării cererii sale de azil.(3) Dacă solicitarea se efectuează în termen de șase luni de la data depunerii cererii de azil, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia pe solicitantul de azil vizat de paragraful 2. Dacă solicitarea nu a fost efectuată în acest termen, Partea Contractantă la care a fost introdusă cererea de azil este responsabilă pentru examinarea cererii. + Articolul 32Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil îndeplinește procedura de examinare potrivit dreptului sau intern. + Articolul 33(1) Dacă, pe durata procedurii de azil, solicitantul de azil se afla ilegal pe teritoriul altei Părți Contractante, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia.(2) Paragraful 1 nu este aplicabil atunci cînd cealaltă Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil un permis de ședere cu o valabilitate de cel puțin un an. În acest caz, responsabilitatea de a examina cererea revine celeilalte Părți Contractante. + Articolul 34(1) Partea Contractantă responsabilă va fi obligată sa preia strainul căruia i s-a respins definitiv cererea de azil și care a intrat pe teritoriul altei Părți Contractante fără a avea acolo șederea autorizata.(2) Totuși, paragraful 1 nu se va aplica atunci cînd Partea Contractantă responsabilă l-a expulzat pe străin în afară teritoriilor Părților Contractante. + Articolul 35(1) Partea Contractantă care i-a recunoscut unui străin statutul de refugiat și i-a acordat dreptul de ședere este obligată să își asume responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil a unui membru al familiei acestuia, cu condiția ca cei interesați să fie de acord.(2) Membrul de familie, în sensul paragrafului 1 este soțul sau copilul necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani al refugiatului sau, dacă refugiatul este un copil necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani, tatăl sau mama acestuia. + Articolul 36Orice Parte Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil poate, din ratiuni umanitare bazate mai ales pe motive familiale sau culturale, să solicite altei Părți Contractante sa preia această competență, dacă persoana în cauza dorește acest lucru. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate accepta aceasta cerere. + Articolul 37(1) Autoritățile competente ale Părților Contractante își comunică reciproc, cît mai repede posibil, informațiile care au ca obiect:a) reglementări sau măsuri noi adoptate în domeniul dreptului de azil sau al regimului solicitanților de azil, cel tirziu la data intrării lor în vigoare;b) date statistice privind sosirile lunare ale solicitanților de azil, indicind principalele tari de proveniență și deciziile cu privire la cererile de azil, în măsura în care aceste date sînt disponibile;c) apariția sau creșterea semnificativă a anumitor grupuri de solicitanți de azil și informațiile deținute cu privire la aceste aspecte;d) decizii fundamentale în domeniul dreptului de azil.(2) Părțile Contractante garantează, de asemenea, o cooperare strinsa în privinta culegerii informațiilor asupra situației solicitanților de azil în țările lor de proveniență, pentru a ajunge la o evaluare comuna.(3) Orice indicație data de o Parte Contractantă privind prelucrarea confidențială a informațiilor pe care le comunică trebuie respectata de celelalte Părți Contractante. + Articolul 38(1) Fiecare Parte Contractantă transmite tuturor celorlalte Părți Contractante, la cererea acestora, datele deținute cu privire la un solicitant de azil, care sînt necesare pentru:– determinarea Părții Contractante responsabile pentru examinarea cererii de azil;– examinarea cererii de azil;– punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.(2) Aceste date se pot referi numai la:a) identitatea (nume și prenume, numele purtat anterior - dacă este cazul, porecle sau pseudonime, data și locul nașterii, cetățenia actuala și cea anterioară a solicitantului de azil și, dacă este cazul, a membrilor familiei sale);b) documentele de identitate și de călătorie (referințele, perioadele de valabilitate, datele eliberării, autoritățile care le-au eliberat, locul eliberării etc.);c) alte elemente necesare pentru stabilirea identității solicitantului;d) locurile de ședere și itinerariile călătoriilor;e) permisele de ședere sau vizele eliberate de o Parte Contractantă;f) locul depunerii cererii de azil;g) dacă este cazul, data prezentării unei cereri de azil anterioare, data prezentării cererii actuale, stadiul în care se afla procedura, conținutul deciziei luate.(3) De asemenea, o Parte Contractantă poate solicita altei Părți Contractante sa îi comunice motivele invocate de solicitantul de azil în sprijinul cererii sale și, dacă este cazul, motivele deciziei luate în privinta cererii. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate da curs cererii care i-a fost prezentată. În toate cazurile, comunicarea acestor informații este condiționată de consimțămîntul solicitantului de azil.(4) Schimbul de informații se efectuează la cererea unei Părți Contractante și nu poate avea loc decît între autoritățile a căror desemnare a fost comunicată Comitetului executiv de fiecare Parte Contractantă.(5) Informațiile schimbate nu pot fi utilizate decît pentru scopurile prevăzute în paragraful 1. Aceste date nu pot fi comunicate decît autorităților și jurisdictiilor însărcinate cu:– determinarea Părții Contractante competente pentru examinarea cererii de azil;– examinarea cererii de azil;– punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.(6) Partea Contractantă care transmite datele veghează asupra exactitatii și actualitatii lor.Dacă se constată că aceasta Parte Contractantă a furnizat date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, Părțile Contractante destinatare vor fi informate fără întîrziere asupra acestui fapt. Ele sînt obligate sa rectifice aceste informații sau să le stearga.(7) Un solicitant de azil are dreptul de a i se comunică, la cerere, informațiile schimbate care îl privesc, atita timp cît ele sînt disponibile.Dacă el constata ca aceste informații sînt inexacte sau nu ar fi trebuit transmise, are dreptul sa ceara rectificarea sau ștergerea lor. Corecturile se efectuează în condițiile prevăzute în paragraful 6.(8) Fiecare Parte Contractantă în cauza tine evidenta transmiterii și receptarii informațiilor schimbate.(9) Datele transmise se păstrează un interval de timp care nu depășește perioada necesară scopurilor pentru care au fost schimbate. Necesitatea păstrării lor trebuie examinata la momentul potrivit de Partea Contractantă în cauza.(10) În toate cazurile, datele transmise beneficiază cel puțin de aceeași protecție ca cea prevăzută de dreptul intern al Părții Contractante destinatare pentru informații de natura similară.(11) Dacă datele nu sînt prelucrate automat, ci într-un alt mod, fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura respectarea prezentului articol prin mijloace de control efective. Dacă o Parte Contractantă dispune de un serviciu de tipul celui menționat la paragraful 12, ea poate insarcina serviciul respectiv sa exercite atribuțiile de control.(12) Dacă una sau mai multe Părți Contractante doresc sa informatizeze prelucrarea unei părți sau a tuturor datelor menționate la paragrafele 2 și 3, informatizarea va fi autorizata numai dacă Părțile Contractante în cauza au adoptat legislația privitoare la asemenea prelucrari, care pune în aplicare principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal și dacă au încredințat unui organ național adecvat controlul independent al prelucrării și utilizării datelor transmise conform prezentei Convenții. + Titlul III Poliția și securitatea + Capitolul 1 Cooperarea politieneasca + Articolul 39(1) Părțile Contractante se angajează să asigure ca autoritățile lor polițienești, în conformitate cu legislația naționala și în limitele competentelor lor, își acorda asistența reciprocă în scopul prevenirii și descoperirii faptelor pedepsibile, dacă dreptul intern nu prevede că cererea trebuie adresată autorităților judiciare și dacă cererea sau executarea ei nu antreneaza aplicarea unor măsuri de constringere de către Partea Contractantă solicitată. Dacă organele de poliție solicitate nu sînt competente sa dea curs unei cereri, o înaintează autorităților competente.(2) Informațiile scrise, furnizate de Partea Contractantă solicitată în virtutea dispozițiilor paragrafului 1, nu pot fi utilizate de Partea Contractantă solicitanta ca proba pentru dovedirea faptelor penale, decît cu acordul autorităților judiciare competente ale Părții Contractante solicitate.(3) Cererile de asistența prevăzute în paragraful 1 și răspunsurile la aceste cereri pot fi schimbate între organele centrale ale fiecărei Părți Contractante însărcinate cu cooperarea politieneasca internationala. Cînd cererea nu poate fi facuta în timp util conform procedurii de mai sus, organele de poliție ale Părții Contractante solicitante o pot adresa direct autorităților competente ale Părții Contractante solicitate, care pot răspunde direct. În acest caz, organul de poliție solicitant informează, în cel mai scurt termen, organul central al Părții Contractante solicitate însărcinat cu cooperarea politieneasca internationala, despre cererea sa directa.(4) În regiunile de frontieră, cooperarea poate fi reglementată prin înțelegeri între ministerele competente ale Părților Contractante.(5) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere acordurilor bilaterale mai detaliate, prezente sau viitoare, încheiate între Părțile Contractante care au o frontieră comuna. Părțile Contractante se informează reciproc despre aceste acorduri. + Articolul 40(1) Agenții de poliție ai unei Părți Contractante care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul statului lor o persoană suspectata ca a participat la săvîrșirea unei fapte penale care poate atrage extrădarea, sînt autorizate sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul altei Părți Contractante, dacă aceasta a autorizat supravegherea transfrontaliera pe baza unei cereri prealabile de asistența judiciară. Prin autorizație se pot impune anumite condiții.La cerere, supravegherea este încredințată agenților de poliție ai Părții Contractante pe teritoriul căreia se desfășoară.Cererea de asistența judiciară menționată la alineatul 1 trebuie să fie adresată unei autorități desemnate de fiecare din Părțile Contractante și care este competența sa acorde sau sa transmită autorizația cerută.(2) Cînd, pentru motive deosebit de urgente, autorizarea prealabilă a celeilalte Părți Contractante nu poate fi solicitată, agenții care efectuează supravegherea sînt autorizați sa continue dincolo de frontieră supravegherea unei persoane suspectate ca a savirsit faptele penale enumerate la paragraful 7, în condițiile de mai jos:a) trecerea frontierei să fie comunicată imediat, în timpul supravegherii, agenților de poliție ai Părții Contractante desemnate la paragraful 5, pe teritoriul căreia continua supravegherea;b) cererea de asistența judiciară, prezentată conform paragrafului 1 și care arata motivele care justifica trecerea frontierei fără autorizare prealabilă, să fie transmisă fără întîrziere;Supravegherea se oprește imediat dacă, în urma comunicării la care se referă litera a), sau în urma cererii de la litera b), Partea Contractantă pe teritoriul căreia are loc supravegherea cere acest lucru, sau dacă autorizația nu a fost obținută în decurs de 5 ore de la trecerea frontierei.(3) Supravegherea la care se referă paragrafele 1 și 2 nu poate fi exercitată decît în următoarele condiții generale:a) agenții care efectuează supravegherea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe al carei teritoriu operează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;b) cu excepția situațiilor prevăzute la paragraful 2, agenții de poliție vor avea asupra lor în timpul supravegherii un document, care atesta acordarea autorizației;c) agenții care efectuează supravegherea trebuie să fie în măsura sa dovedească în orice moment ca acționează în calitate oficială;d) agenții care efectuează supravegherea pot purta arma de serviciu în timpul supravegherii, cu excepția cazului în care exista o decizie contrară expresă a Părții solicitate; folosirea armei este interzisă, cu excepția cazului legitimei apărări;e) intrarea în domicilii și în alte locuri neaccesibile publicului este interzisă;f) agenții care efectuează supravegherea nu pot sa verifice identitatea și nici sa aresteze persoana supravegheată;g) despre orice operațiune se întocmește un raport către autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc; se poate cere prezentarea personală a agenților care efectuează supravegherea;h) autoritățile Părții Contractante ai carei agenți au efectuat supravegherea asista la cererea autorităților Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea, la ancheta subsecventa operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.(4) Agenții la care se referă paragrafele 1 și 2 sînt:– în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile acestora referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Republica Federala Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;– în Republica Franceza: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția naționala și jandarmeria naționala, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și poliției, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia obligațiilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.(5) Autoritatea la care se referă paragrafele 1 și 2 este:– în Regatul Belgiei: comisariatul general al poliției judiciare;– în Republica Federala Germania: Bundeskriminalamt;– în Republica Franceza: direcția centrala a poliției judiciare;– în Marele Ducat al Luxemburgului: procurorul general al statului;– în Regatul Olandei: Landelijk Officier van Justiție responsabil cu supravegherea transfrontaliera.(6) Părțile Contractante pot, la nivel bilateral, sa extindă sfera de aplicare a prezentului articol și sa adopte dispoziții suplimentare în aplicarea sa.(7) Supravegherea menționată în paragraful 2 nu poate fi efectuată decît pentru una din următoarele fapte penale:– asasinat;– omor;– viol;– incendiere voluntara;– falsificare de moneda;– furt agravat și tainuire agravată;– santaj;– răpire și luare de ostatici;– trafic de ființe umane;– trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;– infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;– distrugerea prin folosire de materii explozive;– transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase. + Articolul 41(1) Agenții unei Părți Contractante care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană prinsă în flagrant săvîrșind una dintre faptele penale prevăzute la paragraful 4 sau care a participat la săvîrșirea unei astfel de fapte penale, pot continua urmărirea pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără autorizație prealabilă, cînd, datorită urgenței deosebite, autoritățile competente ale celeilalte Părți Contractante nu au putut fi informate în prealabil despre pătrunderea pe acest teritoriu printr-unul din mijloacele de comunicare prevăzute la articolul 44 sau cînd autoritățile nu au putut fi la timp la locul respectiv pentru a prelua efectuarea urmăririi.Aceeași dispoziție se aplică și în situația în care persoana urmărită, aflîndu-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat.Agenții care efectuează urmărirea contacteaza autoritățile competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea cel tirziu în momentul trecerii frontierei. La cererea Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea, aceasta este oprită imediat. La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile locale competente rețin persoana urmărită pentru a-i stabili identitatea sau pentru a o aresta.(2) Urmărirea se efectuează conform uneia dintre următoarele modalități, definite în declarația menționată la paragraful 9:a) agenții care efectuează urmărirea nu au dreptul sa retina persoana urmărită;b) dacă nu se formulează nici o cerere de întrerupere a urmăririi și dacă autoritățile locale competente nu pot interveni suficient de rapid, agenții care efectuează urmărirea pot sa retina persoana urmărită pînă cînd agenții Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea îi pot stabili identitatea sau o pot aresta, aceștia din urma trebuind să fie informati fără întîrziere.(3) Urmărirea se efectuează în conformitate cu dispozițiile paragrafelor 1 și 2, într-una din modalitățile următoare, definite în declarația menționată în paragraful 9:a) într-o anumită zona sau într-un anumit interval de timp de la trecerea frontierei, care vor fi determinate în declarație;b) fără limitare în spațiu și timp.(4) În declarația prevăzută la paragraful 9, Părțile Contractante definesc faptele penale la care se referă paragraful 1, într-una din modalitățile următoare:a) următoarele infracțiuni:– asasinat;– omor;– viol;– incendiere voluntara;– falsificare de moneda;– furt agravat și tainuire agravată;– santaj;– răpire și luare de ostatici;– trafic de ființe umane;– trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;– infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;– distrugerea prin folosire de materii explozive;– transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase;– părăsirea locului unui accident care a produs moartea sau vătămarea corporală grava.b) infracțiuni care pot atrage extrădarea.(5) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiții generale:a) agenții care efectuează urmărirea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;c) pătrunderea în domicilii sau în locuri neaccesibile publicului este interzisă;d) agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie ușor de identificat, fie prin purtarea uniformei, fie printr-o brasarda sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; este interzisă folosirea tinutei civile concomitent cu utilizarea vehiculelor fără semnele de identificare menționate anterior; agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie în măsura sa dovedească oricînd ca acționează în calitate oficială;e) agenții care efectuează urmărirea își pot purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă, cu excepția cazurilor de legitima apărare;f) din momentul în care persoana urmărită a fost reținută conform paragrafului 2, litera b), pentru a fi adusă în fața autorităților locale competente, ea nu poate fi supusă decît unei perchezitii de siguranță; în timpul transferului sau se pot utiliza catusele; obiectele găsite asupra persoanei urmărite pot fi sechestrate;g) după fiecare operație menționată la paragrafele 1, 2 și 3, agenții care efectuează urmărirea se prezintă în fața autorităților locale competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au operat și efectuează o informare cu privire la misiunea lor; la cererea acestor autorități, ei sînt obligați sa ramina la dispoziția lor pînă cînd împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lamurite; aceasta prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea persoanei urmărite;h) autoritățile Părții Contractante căreia îi aparțin agenții urmăritori asista, dacă autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea o cer, la ancheta subsecventa operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.(6) O persoana care, în urma acțiunii prevăzute la paragraful 2, a fost arestata de autoritățile competente, poate fi reținută pentru interogatoriu, indiferent de cetățenia sa. Regulile pertinente din dreptul intern se aplică prin analogie.Dacă aceasta persoana nu are cetățenia Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost arestata, este pusă în libertate în cel mult în 6 ore de la arestare, fără a socoti orele de la miezul nopții pînă la 9.00, cu excepția cazului în care autoritățile locale competente au primit în prealabil o cerere de arestare preventivă în scopul extrădării în orice formă.(7) Agenții vizati de paragrafele precedente sînt:– în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Republica Federala Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului;Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;– în Republica Franceza: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția naționala și jandarmeria naționala, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și ai poliției, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și din Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia drepturilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.(8) În ceea ce privește Părțile Contractante vizate, prezentul articol nu trebuie să aducă atingere articolului 27 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.(9) În momentul semnării prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă face o declarație în care defineste, în baza paragrafelor 2, 3 și 4, modalitățile de efectuare a urmăririi pe teritoriul sau pentru fiecare dintre Părțile Contractante cu care are frontiera comuna.O Parte Contractantă poate înlocui în orice moment declarația sa cu alta, cu condiția ca aceasta sa nu restrîngă domeniul de aplicare a celei anterioare.Fiecare declarație este facuta după concertari cu fiecare Parte Contractantă interesată și în spiritul echivalentei regimurilor aplicabile de o parte și de alta a frontierelor interne.(10) La nivel bilateral, Părțile Contractante pot extinde sfera de aplicare a paragrafului 1 și pot adopta dispoziții suplimentare în aplicarea prezentului articol. + Articolul 42În cursul operațiunilor prevăzute în articolele 40 și 41, agenții care acționează pe teritoriul altei Părți Contractante sînt considerați agenți ai acelei Părți Contractante în ceea ce privește faptele pedepsibile comise împotriva lor sau de către ei. + Articolul 43(1) În cazul în care agenții unei Părți Contractante acționează pe teritoriul altei Părți Contractante potrivit articolelor 40 și 41 din prezenta convenție, prima Parte Contractantă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de ei în cursul misiunii, conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează.(2) Partea Contractantă pe al carei teritoriu s-a produs prejudiciul menționat la paragraful 1 repara acest prejudiciu în condițiile aplicabile în cazul prejudiciilor cauzate de proprii săi agenți.(3) Partea Contractantă ai carei agenți au produs un prejudiciu oricărei persoane pe teritoriul altei Părți Contractante trebuie să restituie întreaga suma plătită de aceasta din urma victimei sau oricărei alte persoane îndreptățite.(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți și fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului 3, în cazul prevăzut la paragraful 1, fiecare Parte Contractantă se abține sa ceara de la o alta Parte Contractantă restituirea cuantumului despăgubirilor pe care le-a suportat. + Articolul 44(1) Conform convențiilor internaționale pertinente și ținînd cont de circumstanțele locale și de posibilitățile tehnice, Părțile Contractante instaleaza, în special în regiunile de frontieră, linii telefonice, radio, telex și alte legături directe, pentru a facilita cooperarea politieneasca și vamală, în special pentru transmiterea informațiilor în timp util în cadrul supravegherii și urmăririi transfrontaliere.(2) Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, Părțile Contractante examinează, în special, următoarele posibilități:a) schimbul de materiale sau afectarea unor agenți de legătură dotati cu echipament radio adecvat;b) lărgirea benzilor de frecventa utilizate în zonele de frontieră;c) instalarea unei legături comune pentru serviciile de poliție și vamale care acționează în aceleași zone;d) coordonarea programelor lor de cumpărare a echipamentelor de comunicație, în vederea punerii în funcțiune a unor sisteme de comunicare standardizate și compatibile. + Articolul 45(1) Părțile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare pentru a garanta ca:a) administratorii întreprinderilor care oferă servicii de cazare sau angajații acestora veghează ca străinii cazati, inclusiv cetățenii altor Părți Contractante, ca și cei ai altor state membre ale Comunităților Europene, cu excepția soților sau a minorilor care sînt împreună cu ei sau a membrilor grupurilor de călători, sa completeze personal și să semneze formularele de declarație și să își dovedească identitatea prin prezentarea unui document de identitate valabil;b) formularele astfel completate sînt păstrate pentru autoritățile competente sau le sînt înaintate, dacă autoritățile considera ca acest lucru este necesar pentru prevenirea amenintarilor, pentru proceduri în materie penală sau pentru a afla ce s-a intimplat cu persoanele dispărute sau care au fost victime ale unui accident, cu excepția cazurilor în care legislația naționala prevede altfel.(2) Paragraful 1 se aplică prin analogie persoanelor cazate de orice persoană care are ca activitate acordarea cazarii, mai ales în corturi, rulote sau ambarcatiuni. + Articolul 46(1) În cazuri speciale, fiecare Parte Contractantă poate trimite Părții Contractante în cauza, cu respectarea legislației sale naționale și fără sa i se fi cerut acest lucru, orice informație de care aceasta din urma poate fi interesată, pentru a ajuta la prevenirea unor infracțiuni și a preveni faptele pedepsibile sau amenintarile la adresa ordinii publice și a securității.(2) Fără a aduce atingere acordurilor privind cooperarea în zonele de frontieră prevăzute în articolul 39, paragraful 4, informațiile sînt schimbate prin intermediul unui organ central care urmează să fie desemnat. În cazurile deosebit de urgente, schimbul de informații în sensul prezentului articol poate avea loc direct între autoritățile polițienești interesate, cu excepția cazului în care reglementările naționale prevăd altfel. Organul central trebuie să fie informat despre acest lucru în cel mai scurt timp. + Articolul 47(1) Părțile Contractante pot încheia acorduri bilaterale care prevăd detasarea unor agenți de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată, dintr-o Parte Contractantă la autoritățile polițienești ale unei alte Părți Contractante.(2) Detasarea agenților de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată are ca scop promovarea și accelerarea cooperării între Părțile Contractante, în special prin acordarea de asistența:a) sub forma schimbului de informații în scopul combaterii infracțiunilor atît prin mijloace de prevenire, cît și prin mijloace punitive;b) în conformitate cu cerințele de asistența politieneasca reciprocă și asistența judiciară în materie penală;c) pentru misiunile îndeplinite de autoritățile responsabile pentru supravegherea frontierelor externe.(3) Agenții de legătură au sarcina de a acorda consultanța și asistența. Ei nu sînt competenți sa întreprindă acțiuni polițienești independente. Ei furnizează informații și își exercită îndatoririle potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine și de la Partea Contractantă unde au fost detasati. Înaintează cu regularitate rapoarte șefului serviciului de poliție unde au fost detasati.(4) Părțile Contractante pot stabili, într-un cadru bilateral sau multilateral, ca agenții de legătură dintr-o Parte Contractantă detasati într-un stat terț reprezintă și interesele uneia sau mai multora dintre celelalte Părți Contractante. În temeiul unor astfel de acorduri, agenții de legătură detasati în state terțe furnizează informații altor Părți Contractante cînd li se solicita acest lucru sau din proprie inițiativă și, în limitele mandatului, îndeplinesc sarcini în numele acestor Părți. Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu intentiile lor în ceea ce privește detasarea unor agenți de legătură în state terțe. + Capitolul 2 Asistența judiciară în materie penală + Articolul 48(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc sa completeze Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii economice Benelux, CAP. 2 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, și sa faciliteze aplicarea acestor acorduri.(2) Paragraful 1 nu afectează aplicarea dispozițiilor mai favorabile, cuprinse în acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante. + Articolul 49De asemenea, se acordă asistența judiciară:a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform dreptului intern al uneia sau al ambelor Părți Contractante ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare nejustificată sau condamnare nelegală;c) în procedurile gratioase;d) în acțiunile civile alăturate acțiunilor penale, atît timp cît instanța nu a hotărît definitiv în ce privește latura penală;e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;f) pentru măsuri privind suspendarea pronunțării sau amînarea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, liberarea condiționată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. + Articolul 50(1) Părțile Contractante se angajează să își acorde, în conformitate cu convenția și cu tratatul menționate în articolul 48, asistența judiciară cu privire la încălcările dispozițiilor legale și reglementare în materia accizelor, a taxei pe valoare adăugată și în materie vamală. Prin dispoziții în materie vamală se înțeleg, normele enunțate în articolul 2 din Convenția din 7 septembrie 1967 între Belgia, Republica Federala Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda privind asistența reciprocă între administrațiile vamale, precum și normele enunțate în articolul 2 din Regulamentul Consiliului C.E.E. nr. 1468/81 din 19 mai 1981.(2) Cererile întemeiate pe frauda dispozițiilor privind accizele nu pot fi respinse pe motivul ca țara solicitată nu percepe accize asupra mărfurilor vizate în cerere.(3) Partea Contractantă solicitanta nu va transmite și nu va utiliza informațiile și probele evidente, obținute de la Partea Contractantă solicitată, pentru alte anchete, urmăriri sau proceduri decît cele menționate în cerere, cu excepția cazului în care are consimțămîntul prealabil al Părții Contractante solicitate.(4) Asistența judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci cînd valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime sau eludate nu depășește 25.000 ECU, sau atunci cînd valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizație nu depășește 100.000 ECU, cu excepția situației în care, date fiind circumstanțele sau identitatea celui acuzat, Partea Contractantă solicitanta considera cazul ca fiind foarte grav.(5) Dispozițiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd asistența judiciară solicitată se referă la fapte care sînt pasibile doar de o amenda pentru încălcări ale normelor juridice sancționate de autorități administrative și atunci cînd emana de la o autoritate judiciară. + Articolul 51Părțile Contractante nu pot subordona admisibilitatea comisiilor rogatorii privind perchezitii și sechestre îndeplinirii altor condiții decît cele de mai jos:a) legislația celor două Părți Contractante sa prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranță cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel puțin șase luni, sau legislația uneia dintre Părțile Contractante sa prevadă o sancțiune echivalenta, iar în legislația celeilalte Părți Contractante, fapta să fie pedepsita ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibila cu dreptul intern al Părții Contractante solicitate. + Articolul 52(1) Fiecare Parte Contractantă poate transmite acte procedurale direct prin posta persoanelor care se găsesc pe teritoriul altei Părți Contractante. Părțile Contractante transmit Comitetului executiv o lista a actelor care pot fi trimise în acest mod.(2) Dacă exista motive să se creadă ca destinatarul nu înțelege limba în care este redactat actul, acest act, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie tradus în limba sau în una din limbile Părții Contractante pe teritoriul căreia se găsește destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul știe ca destinatarul nu cunoaște decît o alta limba, actul, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie traduse în această limbă.(3) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanța, deși a fost citat prin posta, nu poate fi supus nici unei sancțiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citație se face mențiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepția cazului în care ulterior intra de buna voie pe teritoriul Părții solicitante și aici este din nou citat legal. Autoritatea care expediază citații prin posta asigura ca acestea sa nu implice nici o pedeapsă. Aceasta dispoziție nu aduce atingere articolului 34 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.(4) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistența judiciară este sanctionabila, potrivit dreptului intern al ambelor Părți Contractante, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prezentate în paragraful 1.(5) Contrar dispozițiilor paragrafului 1, trimiterea actelor de procedura se poate face prin intermediul autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate atunci cînd adresa destinatarului este necunoscută sau cînd Partea Contractantă solicitanta cere o notificare formala. + Articolul 53(1) Cererile de asistența judiciară se pot face direct între autoritățile judiciare și pot fi înapoiate în același mod.(2) Paragraful 1 nu aduce atingere posibilității de a trimite și de a înapoia cererea între Ministerele Justiției sau prin intermediul birourilor naționale centrale ale Organizației Internaționale a Poliției Criminale.(3) Cererile de transfer temporar sau de tranzit al persoanelor arestate preventiv sau deținute sau al persoanelor împotriva cărora s-au luat măsuri privative de libertate, precum și schimbul periodic sau ocazional de date privind cazierul judiciar trebuie efectuate prin intermediul Ministerelor Justiției.(4) În sensul Convenției europene de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, prin Ministerul Justiției se înțelege, în cazul Republicii Federale Germania fie Ministerul Federal al Justiției, fie Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate.(5) Comunicările făcute în scopul urmăririi incalcarilor legislației privind timpul de conducere a autovehiculului și de odihnă, conform articolului 21 din Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 sau conform articolului 42 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, pot fi adresate de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante direct autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate. + Capitolul 3 Aplicarea principiului NON BIS ÎN IDEM + Articolul 54O persoana în privinta căreia s-a pronunțat o hotărîre definitivă într-o Parte Contractantă, nu poate fi urmărită pentru aceleași fapte de o alta Parte Contractantă, cu condiția ca, în caz de condamnare, hotărîrea sa fi fost executată, să fie în curs de executare sau sa nu mai poată fi executată potrivit legii Părții Contractante care a pronunțat condamnarea. + Articolul 55(1) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenții, o Parte Contractantă poate declara că nu se considera legată prin dispozițiile articolului 54, într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:a) dacă faptele vizate de hotărîrea străină s-au petrecut în tot sau în parte pe propriul sau teritoriu; în acest din urmă caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul Părții Contractante unde s-a pronunțat hotărîrea;b) dacă faptele vizate de hotărîrea străină constituie o infracțiune contra siguranței statului sau împotriva altor interese care sînt în egala măsura esențiale pentru acea Parte Contractantă;c) dacă faptele vizate de hotărîrea străină au fost săvîrșite de un funcționar al acelei Părți Contractante prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu.(2) O Parte Contractantă care a făcut o declarație privind excepțiile menționate în paragraful 1, litera b) trebuie să precizeze categoriile de fapte pedepsibile pentru care se poate aplica excepția.(3) O Parte Contractantă poate retrage oricînd o declarație care privește una sau mai multe excepții menționate la paragraful 1.(4) Excepțiile care au făcut obiectul unei declarații conform paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd, pentru aceleași fapte, Partea Contractantă interesată a cerut unei alte Părți Contractante să efectueze urmărirea sau a acordat extrădarea persoanei în cauza. + Articolul 56Dacă o Parte Contractantă continua procedurile împotriva unei persoane față de care s-a pronunțat o hotărîre definitivă pentru aceleași fapte într-o alta Parte Contractantă, orice perioada de privare de libertate care este o consecința a faptelor respective, executată pe teritoriul ultimei Părți Contractante trebuie dedusă din orice hotărîre pronunțată. De asemenea, în măsura în care legislația naționala permite, se iau în considerare și alte pedepse decît perioadele de deținere deja executate. + Articolul 57(1) Cînd o Parte Contractantă acuza o persoană de săvîrșirea unei fapte pedepsibile și autoritățile competente ale acestei Părți au motive sa creadă ca acuzatia privește fapte pedepsibile pentru care persoana a fost deja judecata de o alta Parte Contractantă, aceste autorități solicita, dacă considera necesar, informațiile relevante de la autoritățile competente ale Părții Contractante pe al carei teritoriu s-a pronunțat deja hotărîrea.(2) Informațiile cerute trebuie furnizate în cel mai scurt termen și trebuie luate în considerare în acțiunile care se îndeplinesc în cadrul procedurii pendinte.(3) În momentul ratificării, acceptării ori aprobării acestei Convenții, fiecare Parte Contractantă nominalizeaza autoritățile competente sa ceara și sa primească informațiile prevăzute în acest articol. + Articolul 58Dispozițiile mai sus nu împiedica aplicarea dispozițiilor mai largi din legislația naționala cu privire la principiul NON BIS ÎN IDEM în cazul hotărîrilor pronunțate în străinătate. + Capitolul 4 Extrădarea + Articolul 59(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc completarea Convenției europene privind extrădarea din 13 septembrie 1957, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii Economice Benelux, a CAP. 1 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, precum și facilitarea aplicării acestor acorduri.(2) Paragraful 1 nu aduce atingere aplicării unor dispoziții mai favorabile din acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante. + Articolul 60În relațiile dintre doua Părți Contractante din care una nu este parte la Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957, dispozițiile acelei Convenții sînt aplicabile, tinindu-se cont de rezervele și declarațiile depuse pînă la ratificarea Convenției europene privind extrădarea sau, pentru Părțile Contractante care nu sînt părți la aceasta, pînă la momentul ratificării, aprobării sau acceptării prezentei Convenții. + Articolul 61Republica Franceza se angajează sa extrădeze, la cererea uneia din Părțile Contractante, persoanele urmărite pentru fapte sancționate de legislația franceza cu o pedeapsă sau o măsura de siguranță privativă de libertate de cel puțin doi ani, și de legea Părților Contractante solicitante cu o pedeapsă sau măsura de siguranță privativă de libertate de cel puțin un an. + Articolul 62(1) În ceea ce privește întreruperea prescripției, sînt aplicabile numai dispozițiile din legislația Părții Contractante solicitante.(2) Amnistia acordată de Partea Contractantă solicitată nu împiedica extrădarea, cu excepția cazului în care fapta ilicită intra sub jurisdicția acestei Părți Contractante.(3) Absenta unei plîngeri sau a unui aviz oficial care autorizeaza urmărirea și care sînt necesare numai în temeiul legislației Părții Contractante solicitate nu aduce atingere obligației de extrădare. + Articolul 63Părțile Contractante se angajează, conform convenției și tratatului menționate la articolul 59, sa extrădeze între ele persoanele care sînt urmărite de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante pentru una din faptele pedepsibile menționate în articolul 50, paragraful 1, sau persoanele cautate de acestea pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță pronunțate pentru astfel de fapte. + Articolul 64O semnalare din Sistemul de Informare Schengen efectuată conform articolului 95 are același efect ca și o cerere de arestare preventivă în sensul articolului 16 din Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957 sau al articolului 15 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974. + Articolul 65(1) Fără a aduce atingere posibilității de a recurge la calea diplomatică, cererile de extrădare și de tranzit sînt adresate de ministerul competent al Părții Contractante solicitante ministerului competent al Părții Contractante solicitate.(2) Ministerele competente sînt:– în Regatul Belgiei: Ministerul Justiției;– în Republica Federala Germania: Ministerul Federal al Justiției și Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate;– în Republica Franceza: Ministerul Afacerilor Externe;– în Marele Ducat al Luxemburgului: Ministerul Justiției;– în Regatul Olandei: Ministerul Justiției. + Articolul 66(1) Dacă solicitarea de extrădare a unei persoane nu este interzisă expres de legislația Părții Contractante solicitate, aceasta Parte Contractantă poate autoriza extrădarea fără procedura formala de extrădare, cu condiția ca persoana cautata sa consimtă la aceasta printr-o declarație facuta în fața unui organ al puterii judecătorești și după ce a fost audiată de acesta și a fost informată cu privire la dreptul sau la o procedură formala de extrădare. Persoana solicitată poate fi asistată în cursul audierii de un avocat.(2) În cazul unei extrădări efectuate potrivit paragrafului 1, persoana solicitată care declara în mod expres ca renunța la protecția pe care i-o conferă principiul specialitatii nu poate revoca aceasta declarație. + Capitolul 5 Transferul executării hotărîrilor judecătorești penale + Articolul 67Dispozițiile următoare se aplică între Părțile Contractante care sînt părți la Convenția Consiliului Europei din 21 martie 1983 cu privire la transferul persoanelor condamnate, pentru a completa aceasta Convenție. + Articolul 68(1) Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-a pronunțat o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranță restrictiva de libertate care beneficiază de autoritate de lucru judecat, cu privire la un cetățean al altei Părți Contractante care se sustrage de la executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranță refugiindu-se pe teritoriul tarii sale, poate cere acestei din urma Părți Contractante, dacă persoana evadata se afla pe teritoriul sau, sa reia executarea pedepsei sau a măsurii de siguranță.(2) Înainte de primirea documentelor pe care se bazează cererea de reluare a executării pedepsei sau a măsurii de siguranță, sau numai a restului de pedeapsa neexecutat și înainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta cerere, Partea Contractantă solicitată poate, la cererea Părții Contractante solicitante, sa retina persoana condamnata sau sa ia alte măsuri pentru a garanta prezenta acesteia pe teritoriul sau. + Articolul 69Transferul executării în temeiul articolului 68 nu este condiționat de acordul persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa sau măsura de siguranță. Celelalte dispoziții ale Convenției Consiliului Europei asupra transferului persoanelor condamnate din 21 martie 1983 sînt aplicabile prin analogie. + Capitolul 6 Stupefiantele + Articolul 70(1) Părțile Contractante înființează un grup de lucru permanent, însărcinat sa examineze problemele comune privind combaterea criminalitatii în materie de stupefiante și sa elaboreze, dacă este cazul, propuneri pentru a îmbunătăți aspectele practice și tehnice ale cooperării între Părțile Contractante. Grupul de lucru își prezintă propunerile Comitetului executiv.(2) Grupul de lucru prevăzut la paragraful 1, ai cărui membri sînt desemnați de autoritățile naționale competente, cuprinde, în special, reprezentanți ai organelor poliției și ai autorităților vamale. + Articolul 71(1) În ceea ce privește vînzarea directa sau indirecta a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope de orice natura, inclusiv a canabisului, precum și deținerea acestor produse și substanțe în scopul vinzarii sau al exportului, Părțile Contractante se angajează sa ia, în conformitate cu convențiile existente ale Națiunilor Unite*), toate măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.*) Convențiile la care se referă prezentul articol sînt:– Convenția unica privind stupefiantele din 1961, modificată prin Protocolul de amendare a Convenției unice privind stupefiantele, din 1972;– Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971;– Convenția ONU din 20 decembrie 1988 privind traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope.(2) Părțile Contractante se angajează sa prevină și sa combata, prin măsuri administrative și penale, exportul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv al canabisului, precum și vînzarea, furnizarea și deținerea unor astfel de produse și substanțe, fără a aduce atingere dispozițiilor pertinente ale articolelor 74, 75 și 76.(3) În vederea combaterii importului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv de canabis, Părțile Contractante intaresc controalele privind circulația persoanelor, mărfurilor și a mijloacelor de transport la frontierele externe. Aceste măsuri vor fi precizate de grupul de lucru prevăzut la articolul 70. Grupul de lucru ia în considerare, mai ales, transferul unei părți a personalului din poliție și vama disponibilizat de la frontierele interne, precum și recurgerea la metode moderne de detectare a drogurilor și la cîini special dresati.(4) Pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului articol, Părțile Contractante supraveghează în special locurile utilizate în mod notoriu pentru traficul de droguri.(5) Pentru combaterea cererii ilicite de stupefiante și de substanțe psihotrope de orice natura, inclusiv de canabis, Părțile Contractante fac tot posibilul pentru a preveni și a combate efectele negative ale acestei cereri ilicite. Fiecare Parte Contractantă are responsabilitatea de a lua măsuri în acest scop. + Articolul 72În conformitate cu constitutiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante garantează adoptarea unor dispoziții legale care permit sechestrarea și confiscarea bunurilor care provin din traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope. + Articolul 73(1) În conformitate cu constitutiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante se angajează sa ia măsuri pentru a permite efectuarea unor livrări supravegheate în traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.(2) Decizia de a recurge la livrări supravegheate se ia, pentru fiecare caz în parte, pe baza unei autorizari prealabile a fiecărei Părți Contractante interesate.(3) Fiecare Parte Contractantă păstrează conducerea și controlul operațiilor de pe teritoriul sau și este abilitata sa intervină. + Articolul 74În ceea ce privește comerțul legal de stupefiante și de substanțe psihotrope, Părțile Contractante convin sa transfere pe cît posibil în interiorul tarii, controalele efectuate la frontierele interne și care decurg din convențiile Națiunilor Unite enumerate la articolul 71. + Articolul 75(1) În ceea ce privește circulația călătorilor spre teritoriile Părților Contractante sau în interiorul acestora, persoanele pot transporta stupefiantele și substantele psihotrope necesare în cadrul unui tratament medical, dacă prezintă la orice control un certificat eliberat sau autentificat de o autoritate competentă din statul de reședința.(2) Comitetul executiv stabilește forma și conținutul certificatului menționat la paragraful 1 și eliberat de una din Părțile Contractante și, în special, datele care privesc natura și cantitatea produselor și substanțelor, precum și durata călătoriei.(3) Părțile Contractante se informează reciproc cu privire la autoritățile competente pentru eliberarea sau autentificarea certificatului menționat la paragraful 2. + Articolul 76(1) Părțile Contractante adopta, dacă este necesar și în conformitate cu uzanțele lor medicale, etice și practice, măsurile adecvate pentru controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope care sînt supuse pe teritoriul uneia sau mai multor Părți Contractante unor controale mai riguroase decît pe teritoriul lor, pentru a nu compromite eficacitatea acestor controale.(2) De asemenea, paragraful 1 se aplică și substanțelor care sînt utilizate frecvent pentru fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope.(3) Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu măsurile luate pentru punerea în practica a supravegherii comerțului legal cu substantele vizate de paragrafele 1 și 2.(4) Problemele intilnite în acest domeniu sînt discutate cu regularitate în cadrul Comitetului executiv. + Capitolul 7 Arme de foc și munitie + Articolul 77(1) Părțile Contractante se angajează sa alinieze la prevederile prezentului capitol dispozițiile lor legislative, reglementare și administrative care privesc achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor.(2) Prezentul capitol reglementează achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor de persoanele fizice și juridice, fără a reglementa livrarea lor către autoritățile centrale și teritoriale, către forțele armatei sau poliție, nici achiziționarea sau deținerea armelor de foc și munițiilor de acestea din urma, și nici fabricarea armelor de foc și munițiilor de întreprinderile publice. + Articolul 78(1) În sensul dispozițiilor prezentului capitol, armele de foc sînt clasificate astfel:a) arme de foc interzise;b) arme supuse autorizării;c) arme supuse declarării.(2) Mecanismul de blocare, încărcătorul și teava armelor de foc sînt supuse MUTATIS MUTANDIS dispozițiilor aplicabile armelor din care fac sau urmează să facă parte.(3) În sensul dispozițiilor prezentei convenții, prin arme de foc scurte se înțeleg armele de foc a căror teava nu este mai lungă de 30 cm sau a căror lungime totală nu depășește 60 cm; prin arme de foc lungi se înțeleg toate celelalte arme de foc. + Articolul 79(1) Lista armelor de foc și a munițiilor interzise cuprinde următoarele:a) armele de foc utilizate în mod normal ca arme de război;b) armele de foc automate, chiar dacă nu sînt arme de război;c) armele de foc disimulate în alte obiecte;d) munitie care strapunge blindajul, exploziva sau incendiara și proiectile pentru astfel de munitie;e) munitie pentru pistoale și revolvere cu gloante dum-dum sau cu virf scobit și proiectile pentru astfel de munitie.(2) Autoritățile competente pot acorda, în cazuri speciale, autorizații pentru armele de foc și munitiile prevăzute la paragraful 1, dacă prin aceasta nu se aduce atingere ordinii publice și securității. + Articolul 80(1) Lista armelor de foc a căror achizitionare și deținere este supusă autorizării cuprinde cel puțin următoarele arme de foc, dacă ele nu sînt interzise:a) armele de foc scurte semiautomate sau cu repetitie;b) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie centrala;c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama cu o lungime totală mai mica de 28 cm;d) armele de foc lungi semiautomate, al căror încărcător și camera pot conține mai mult de trei cartuse;e) armele de foc lungi semiautomate cu repetitie, cu teava lisa, teava a carei lungime nu depășește 60 cm;f) armele de foc semiautomate civile, asemănătoare cu armele de foc automate de război.(2) Lista armelor de foc supuse autorizării nu cuprinde:a) armele utilizate ca dispozitive de avertizare, armele cu gaze lacrimogene sau de alarma, cu condiția să se poată dovedi tehnic ca aceste arme nu pot fi transformate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc și cu condiția ca folosirea unei substanțe iritante sa nu producă persoanelor vătămări ireversibile;b) armele de foc lungi semiautomate ale căror încărcătoare și camere nu pot conține mai mult de trei cartuse fără a fi reincarcate, cu condiția ca încărcătorul să fie fix sau să se poată dovedi ca aceste arme de foc nu pot fi modificate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc ale căror încărcătoare și camere pot conține mai mult de trei cartuse. + Articolul 81Lista armelor de foc supuse declarării cuprinde, dacă asemenea arme nu sînt interzise sau dacă nu sînt supuse autorizării:a) armele de foc lungi cu repetitie;b) armele de foc lungi foc cu foc, cu teava sau țevi ghintuite;c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama, cu lungime totală de peste 28 cm;d) armele prevăzute la articolul 80, alineatul 2, litera b). + Articolul 82Lista armelor prevăzute în articolele 79, 80 și 81 nu cuprinde:a) armele de foc al căror model sau an de fabricație, în afară de cazuri excepționale, este anterior datei de 1.01.1870, cu condiția ca acestea sa nu folosească munitie pentru arme interzise sau supuse autorizării;b) reproducerile armelor de la litera a), cu condiția ca acestea sa nu folosească cartuse din metal;c) armele de foc adaptate în conformitate cu procedurile tehnice, garantate prin aplicarea unei ștampile de un organ oficial sau recunoscute de un astfel de organ ca fiind inapte de a folosi munitie. + Articolul 83Permisul pentru achiziționarea și deținerea unei arme de foc prevăzute de articolul 80 poate fi eliberat numai dacă:a) persoana în cauza are peste 18 ani, cu excepția cazului în care se acordă dispensa în scop de vinatoare și sport:b) persoana în cauza nu este inapta sa achizitioneze sau să dețină arme de foc datorită unei boli psihice sau a oricăror alte infirmități psihice sau fizice;c) persoana în cauza nu a fost condamnata pentru vreo fapta pedepsibila sau dacă nu exista alte indicii ca aceasta persoana poate constitui un pericol pentru ordinea și securitatea publică;d) motivele invocate de persoana în cauza pentru achiziționarea și deținerea armelor de foc pot fi considerate legitime. + Articolul 84(1) Declarațiile privind armele de foc, menționate în articolul 81, se trec într-un registru ținut de persoanele menționate în articolul 85.(2) Dacă o persoană care nu este menționată în articolul 85 cedează o arma de foc, trebuie facuta o declarație de cesiune în conformitate cu măsurile de aplicare stabilite de fiecare Parte Contractantă.(3) Declarațiile la care se referă prezentul articol trebuie să cuprindă detaliile necesare pentru identificarea persoanelor și armelor în cauza. + Articolul 85(1) Părțile Contractante se angajează sa impună obligația de autorizare persoanelor care fabrica arme de foc supuse autorizării și persoanelor care vînd astfel de arme și, de asemenea, sa impună obligația de declarare persoanelor care fabrica arme supuse declarării și persoanelor care le vînd. Autorizarea care se referă la armele de foc supuse autorizării acoperă și armele supuse declarării. Părțile Contractante supun unor controale efective persoanele care fabrica și cele care vînd arme.(2) Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura, ca o cerința minima, ca toate armele de foc sînt marcate în mod durabil cu un număr de serie care permite identificarea lor și poarta marca fabricantului.(3) Părțile Contractante obliga fabricantii și comercianții sa țină un registru al tuturor armelor supuse autorizării sau declarării; registrul trebuie să permită determinarea rapida a felului armei de foc, a originii și a cumpărătorului.(4) În ceea ce privește armele de foc supuse autorizării prevăzute de articolele 79 și 80, Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura ca numărul de serie și marca fabricantului înscrise pe arma sînt reproduse pe permisul acordat deținătorului ei. + Articolul 86(1) Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri care să interzică transferul armelor de foc supuse autorizării sau declarării de către deținătorii lor legitimi către persoane care nu dețin un permis de achizitionare a armei sau un atestat al declarării.(2) Părțile Contractante pot autoriza transferul temporar al acestor arme de foc, conform procedurilor pe care le vor stabili. + Articolul 87(1) Părțile Contractante introduc în legislatiile lor naționale dispoziții care permit retragerea permiselor de la persoanele care nu mai întrunesc condițiile necesare pentru eliberarea permisului, stabilite în articolul 83.(2) Părțile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare, inclusiv sechestrarea armelor și retragerea permiselor, și sa pedepseasca în mod corespunzător încălcările legilor și dispozițiilor administrative aplicabile armelor de foc. Astfel de sancțiuni pot prevedea confiscarea armelor de foc. + Articolul 88(1) Persoanele care poseda un permis pentru achiziționarea unei arme de foc nu trebuie să solicite o autorizație pentru a cumpara munitie pentru astfel de arme.(2) Achiziționarea muniției de către persoane care nu dețin permis pentru achiziționarea armelor este supusă dispozițiilor aplicabile armelor pentru care este destinată munitia respectiva. O astfel de autorizație poate privi o singura categorie sau toate categoriile de muniții. + Articolul 89Listele armelor de foc interzise, supuse autorizării sau declarării pot fi modificate sau completate de Comitetul executiv, luînd în considerare dezvoltarea tehnicii, tendintele economice și securitatea statului. + Articolul 90Părțile Contractante trebuie să adopte legi și dispoziții mai stricte privind achiziționarea și deținerea armelor de foc și a muniției. + Articolul 91(1) În baza Convenției europene din 28 iunie 1978 privind controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, Părțile Contractante au convenit sa instituie, cu respectarea legislației lor naționale, un schimb de informații privind achiziționarea armelor de foc de către persoane, fie persoane private, fie comercianți de arme, care în mod obișnuit au reședința sau sînt stabiliți pe teritoriul unei alte Părți Contractante. Se considera comerciant de arme orice persoană a carei activitate profesională consta, în tot sau în parte, în vînzarea în detaliu a armelor sau în tranzacții cu arme.(2) Schimbul de informații privește:a) între doua Părți Contractante care au ratificat convenția menționată la paragraful 1, lista de arme de foc din Anexa 1 (A)(1)(a) - (h) la aceasta Convenție;b) între doua Părți Contractante dintre care cel puțin una nu a ratificat convenția menționată la paragraful 1, armele de foc supuse autorizării sau declarării în fiecare dintre Părțile Contractante.(3) Informațiile privind achiziționarea armelor de foc se comunică fără întîrziere și cuprind următoarele:a) data achiziționării și identitatea cumpărătorului, și anume:– în cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate, data eliberării și indicarea autorității care l-a eliberat, precum și mențiunea dacă este comerciant de arme sau nu;– în cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, precum și numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate al persoanei autorizate sa reprezinte persoana juridică;b) modelul, numărul fabricantului, calibrul și alte caracteristici ale armei de foc în cauza, cît și numărul de serie al acesteia.(4) Fiecare Parte Contractantă desemnează autoritatea naționala responsabilă pentru trimiterea și receptionarea informațiilor prevăzute în paragrafele 2 și 3 și informează de îndată celelalte Părți Contractante despre orice schimbare privind autoritatea responsabilă.(5) Autoritatea desemnată de fiecare Parte Contractantă poate transmite informațiile primite autorităților competente ale poliției locale și autorităților responsabile pentru controlul la frontiera, fie pentru a preveni, fie pentru a urmări faptele pedepsibile și încălcările normelor juridice. + Titlul IV Sistemul de Informare Schengen + Capitolul 1 Crearea Sistemului de Informare Schengen + Articolul 92(1) Părțile Contractante creează și administrează un sistem de informare comun, denumit în continuare Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secțiune naționala în fiecare Parte Contractantă și un serviciu de asistența tehnica. Sistemul de Informare Schengen permite autorităților desemnate de Părțile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalarile cu privire la persoane și obiecte pentru controale la frontiera și verificări, precum și pentru alte controale ale poliției și autorităților vamale exercitate în interiorul tarii conform dreptului intern, precum și, în cazul categoriei de semnalari prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de ședere și pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor privind circulația persoanelor din prezenta convenție.(2) Fiecare Parte Contractantă creează și administrează, în nume propriu și pe riscul sau, secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, al carei fisier de date va fi materialmente identic cu fișierele celorlalte secțiuni naționale ale fiecărei Părți Contractante, prin recurgerea la serviciul de asistența tehnica. Pentru a permite transmiterea rapida și eficienta a datelor, asa cum se arata în paragraful 3, fiecare Parte Contractantă se conformează, din momentul creării secțiunii sale naționale, protocoalelor și procedurilor stabilite de comun acord de Părțile Contractante pentru serviciul de asistența tehnica. Fisierul de date al fiecărei secțiuni naționale va servi la căutarea automată pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. Consultarea fisierelor de date din secțiunile naționale ale altor Părți Contractante nu va fi posibila.(3) Părțile Contractante creează și administrează în comun, asumîndu-și în comun riscurile, serviciul de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen, pentru care este responsabilă Republica Franceza; acest serviciu de asistența tehnica va avea sediul la Strasbourg. Serviciul de asistența tehnica cuprinde un fisier de date care asigura faptul ca fișierele de date ale secțiunilor naționale sînt ținute identic, prin transmiterea on line a informațiilor. În fisierul de date al serviciului de asistența tehnica vor figura semnalarile de persoane și de obiecte, în măsura în care interesează toate Părțile Contractante. Fisierul serviciului de asistența tehnica nu va conține alte date decît cele menționate în prezentul paragraf și în articolul 113, paragraful 2. + Capitolul 2 Exploatarea și utilizarea Sistemului de Informare Schengen + Articolul 93În conformitate cu dispozițiile prezentei Convenții, Sistemul de Informare Schengen are ca obiect menținerea ordinii și securității publice, inclusiv a securității statului, și aplicarea dispozițiilor prezentei convenții cu privire la circulația persoanelor pe teritoriul Părților Contractante, cu ajutorul informațiilor transmise prin acest sistem. + Articolul 94(1) Sistemul de Informare Schengen cuprinde exclusiv categoriile de date care sînt furnizate de fiecare Parte Contractantă și care sînt necesare în scopurile prevăzute la articolele 95-100. Partea Contractantă semnalanta verifica dacă importanța cazului justifica includerea semnalarii în Sistemul de Informare Schengen.(2) Categoriile de date sînt următoarele:a) persoanele semnalate;b) obiectele vizate de articolul 100 și vehiculele vizate de articolul 99.(3) În ceea ce privește persoanele, sînt incluse cel mult următoarele elemente:a) numele și prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat;b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile;c) prima litera al celui de-al doilea prenume;d) data și locul nașterii;e) sexul;f) cetățenia;g) mențiunea ca persoanele în cauza sînt inarmate;h) mențiunea ca persoanele în cauza sînt violențe;i) motivul semnalarii;j) măsura care trebuie luată.Alte mențiuni, în special datele enumerate la prima fraza a articolului 6 din Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, nu sînt permise.(4) În măsura în care o Parte Contractantă considera ca o semnalare conformă cu articolele 95, 97 sau 99 nu este compatibila cu dreptul sau intern, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele naționale esențiale, poate adauga ulterior la aceste semnalari, în fisierul de date al secțiunii naționale a Sistemului de Informare Schengen, o nota în sensul că măsurile care trebuie luate în temeiul semnalarii nu se vor aplica pe teritoriul sau. În legătură cu acest subiect trebuie să aibă loc consultări cu celelalte Părți Contractante. Dacă Partea Contractantă semnalanta nu își retrage semnalarea, aceasta rămîne deplin aplicabilă pentru celelalte Părți Contractante. + Articolul 95(1) Datele privind persoanele cautate pentru a fi arestate în vederea extrădării se introduc la cererea autorității judiciare a Părții Contractante solicitante.(2) Înainte de semnalare, Partea Contractantă semnalanta verifica dacă arestarea este permisă de dreptul intern al Părții Contractante solicitate. Dacă Partea Contractantă semnalanta are dubii, trebuie să consulte celelalte Părți Contractante în cauza.Partea Contractantă semnalanta trimite Părților Contractante solicitate prin cele mai rapide mijloace, împreună cu semnalarea, următoarele informații esențiale care privesc cazul:a) autoritatea care a emis cererea de arestare;b) existenta unui mandat de arestare sau a unui act care are aceeași forta, ori a unei hotărîri executorii;c) natura și calificarea juridică a infracțiunii;d) descrierea circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracțiune a persoanei semnalate;e) consecințele infracțiunii, în măsura posibila.(3) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen o nota, care să interzică arestarea în temeiul semnalarii atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepția cazului în care Partea Contractantă refuza să execute arestarea cerută, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate. În măsura în care, în cazuri excepționale, complexitatea faptelor care constituie temeiul semnalarii o justifica, termenul menționat anterior poate fi prelungit pînă la o saptamina. Celelalte Părți Contractante pot efectua arestarea cerută în semnalare, fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz.(4) Dacă, pentru ratiuni deosebit de urgente, o Parte Contractantă solicita o cercetare imediata, Partea solicitată analizează posibilitatea de a renunța la nota. Partea Contractantă solicitată adopta dispozițiile necesare pentru ca măsurile care trebuie luate să poată fi executate fără întîrziere dacă semnalarea va fi validată.(5) Dacă arestarea nu poate fi efectuată pentru ca o investigare nu este încă finalizată sau datorită refuzului Părții Contractante solicitate, aceasta din urma trebuie să considere semnalarea ca fiind o semnalare facuta cu scopul de a comunică reședința persoanei în cauza.(6) Părțile Contractante solicitate executa măsurile care trebuie luate, cerute prin semnalare, în conformitate cu convențiile de extrădare în vigoare și cu dreptul intern. Dacă este vorba de unul dintre cetățenii lor, nu sînt obligate să execute măsurile cerute, fără a aduce atingere posibilității de a efectua arestarea conform dreptului intern. + Articolul 96(1) Datele privind străinii semnalati ca inadmisibili sînt introduse în temeiul unei semnalari naționale care rezultă din deciziile luate de autoritățile administrative sau de instanțele competente cu respectarea regulilor de procedura prevăzute de legislația naționala.(2) Deciziile pot fi întemeiate pe amenințarea pentru ordinea publică sau pentru securitatea și siguranța naționala pe care o poate constitui prezenta unui străin pe teritoriul național.Acesta poate fi în special cazul:a) unui străin condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni care poate atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an;b) unui străin cu privire la care exista motive serioase să se creadă ca a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevăzute de articolul 71 sau cu privire la care exista indicii reale ca intenționează sa savirseasca astfel de fapte pe teritoriul unei Părți Contractante.(3) De asemenea, deciziile se pot întemeia pe faptul ca împotriva strainului s-a luat măsura deportarii, mutării sau expulzării care nu a fost revocată și nici suspendată și care cuprinde sau este însoțită de interdicția intrării sau, dacă este cazul, a șederii, intemeiata pe nerespectarea reglementărilor naționale privind intrarea sau șederea străinilor. + Articolul 97Datele privind persoanele dispărute sau persoanele care, în interesul propriei protecții sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur la cererea autorității competente sau a autorității judiciare competente a Părții Contractante semnalante, se introduc pentru ca autoritățile de poliție să poată comunică Părții semnalante locul de ședere sau să poată plasa persoana sub paza spre a o împiedica să își continue călătoria, dacă legislația naționala permite acest lucru. Aceasta dispoziție se aplică în special minorilor și persoanelor care trebuie internate în temeiul deciziei unei autorități competente. Efectuarea comunicării este condiționată de acordul persoanei dispărute, dacă aceasta este majoră. + Articolul 98(1) Datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare în cadrul unei proceduri penale care antreneaza răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărîre penală sau o cerere de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate se introduc, la cererea autorităților judiciare competente, în scopul comunicării locului unde își au reședința sau domiciliul.(2) Informațiile cerute se comunică Părții Contractante solicitante în conformitate cu legislația sa naționala și cu convențiile în vigoare cu privire la asistența judiciară în materie penală. + Articolul 99(1) Datele privind persoanele sau vehiculele se introduc, în acord cu dreptul intern al Părții Contractante semnalante, în scopul supravegherii discrete și al controlului specific, în conformitate cu paragraful 5.(2) O astfel de semnalare poate fi efectuată pentru combaterea infracțiunilor și pentru prevenirea amenintarilor pentru securitatea publică:a) dacă exista indicii reale ca persoana în cauza intenționează sa comita sau comite numeroase fapte pedepsibile extrem de grave, saub) dacă aprecierea globală a persoanei în cauza, în special în temeiul faptelor pedepsibile comise pînă în prezent, permite să se presupună ca aceasta va comite și în viitor fapte pedepsibile extrem de grave.(3) În plus, o semnalare poate fi efectuată conform dreptului intern, la cererea autorităților care sînt responsabile pentru securitatea statului, dacă probe concrete permit să se presupună ca informațiile prevăzute în paragraful 4 sînt necesare pentru prevenirea unei amenințări grave din partea persoanei în cauza sau a altor amenințări grave pentru securitatea interna și externa a statului. Partea Contractantă semnalanta este obligată sa consulte în prealabil celelalte Părți Contractante.(4) În cadrul supravegherii discrete, următoarele informații pot fi culese și transmise, în tot sau în parte, autorității semnalante cu ocazia controlului la frontiera sau a altor controale polițienești și vamale efectuate în interiorul tarii, sînt următoarele:a) faptul ca persoana sau vehiculul semnalat au fost găsite;b) locul, momentul sau motivul verificării;c) itinerariul și destinația călătoriei;d) persoanele care însoțesc persoana în cauza sau ocupantii vehiculului;e) vehiculul utilizat;f) obiectele transportate;g) circumstanțele în care au fost găsite persoana sau vehiculul.Cu ocazia culegerii informațiilor, se iau măsuri pentru a nu pune în pericol caracterul discret al supravegherii.(5) În cadrul controlului specific menționat la paragraful 1, persoanele, vehiculele și obiectele transportate pot fi perchezitionate potrivit dreptului intern, pentru realizarea scopului indicat în paragrafele 2 și 3. Dacă controlul specific nu este permis conform legislației unei Părți Contractante, acesta se va transforma în mod automat, în privinta acestei Părți Contractante, în supraveghere discreta.(6) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul din secțiunea naționala din Sistemul de Informare Schengen o nota care să interzică executarea măsurilor care trebuie adoptate în temeiul semnalarii, în scopul supravegherii discrete sau al controlului specific, atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepția cazului în care Partea Contractantă solicitată refuza, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate, să execute măsurile care trebuie luate. Celelalte Părți Contractante pot efectua măsura cerută în semnalare fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz. + Articolul 100(1) Datele privind obiectele cautate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca probe într-o procedură penală se introduc în Sistemul de Informare Schengen.(2) Dacă în urma unei cautari se descoperă existenta unei semnalari privind un obiect găsit, autoritatea care a constatat semnalarea contacteaza autoritatea semnalanta pentru a conveni asupra măsurilor necesare. În acest scop, pot fi transmise, în conformitate cu prezenta Convenție, și date cu caracter personal. Măsurile care urmează să fie luate de Partea Contractantă care a găsit obiectul trebuie să fie conforme cu dreptul sau național.(3) Se introduc categoriile de obiecte enumerate mai jos:a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cmc furate, deturnate sau pierdute;b) remorcile și rulotele care au o masa neta mai mare de 750 kg, furate, deturnate sau pierdute;c) armele de foc furate, deturnate sau pierdute;d) documentele în alb furate, deturnate sau pierdute;e) documentele de identitate eliberate (pașapoarte, acte de identitate, permise de conducere) furate, deturnate sau pierdute;f) bancnotele (bilete înregistrate). + Articolul 101(1) Accesul la datele introduse în Sistemul de Informare Schengen precum și dreptul de a le cauta în mod direct sînt rezervate exclusiv organelor care sînt competente pentru:a) efectuarea controalelor la frontiera;b) efectuarea celorlalte controale de poliție și vamale realizate în interiorul tarii precum și coordonarea acestor controale.(2) În plus, accesul la datele introduse conform articolului 96, precum și dreptul de a le cauta în mod direct pot fi exercitate de organele competente pentru eliberarea vizelor, de organele centrale competente pentru examinarea cererilor de viza și de organele competente pentru eliberarea permiselor de ședere și în materia regimului străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor prezentei convenții privind circulația persoanelor. Accesul la date este reglementat de dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.(3) Utilizatorii nu pot cauta decît datele care sînt necesare îndeplinirii sarcinilor lor.(4) Fiecare Parte Contractantă comunică Comitetului executiv lista autorităților competente, autorizate sa caute direct datele introduse în Sistemul de Informare Schengen. Aceasta lista va indica, pentru fiecare autoritate, datele pe care le poate cauta și scopurile pentru care poate fi efectuată căutarea. + Capitolul 3 Protecția datelor cu caracter personal și securitatea datelor în cadrul Sistemului de Informare Schengen + Articolul 102(1) Părțile Contractante pot utiliza datele prevăzute în articolele 95-100 numai în scopurile enunțate pentru fiecare tip de semnalare reglementat în aceste articole.(2) Datele pot fi duplicate numai în scopuri tehnice, în măsura în care aceasta duplicare este necesară pentru realizarea cautarii directe de către autoritățile la care se referă articolul 101. Semnalarile celorlalte Părți Contractante nu pot fi copiate din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen în alte fisiere de date naționale.(3) În legătură cu tipurile de semnalari prevăzute în articolele 95-100 din prezenta convenție, orice derogare de la dispozițiile paragrafului 1, pentru a trece de la un tip de semnalare la altul, trebuie justificată de necesitatea de a preveni o amenințare grava și iminenta pentru ordinea și securitatea publică, de motive grave privind securitatea statului sau de prevenirea unei fapte pedepsibile grave. În acest scop este necesară obținerea autorizației prealabile a Părții Contractante semnalante.(4) Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare de la aceasta dispoziție, datele introduse conform articolului 96 pot fi utilizate, în acord cu dreptul intern al fiecărei Părți Contractante, numai în scopurile prevăzute de articolul 101 paragraful 2.(5) Orice utilizare a datelor care nu este conformă cu dispozițiile paragrafelor 1-4 este considerată o utilizare abuzivă din perspectiva dreptului intern al fiecărei Părți Contractante. + Articolul 103Fiecare Parte Contractantă trebuie să asigure ca, în medie, fiecare a zecea transmitere de date personale să fie înregistrată în secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen de autoritatea care gestionează fișierele de date, în scopul verificării admisibilității cautarii. Înregistrarea poate fi folosită numai în acest scop și trebuie stearsa după șase luni. + Articolul 104(1) Dreptul aplicabil semnalarilor este dreptul intern al Părții Contractante semnalante, cu excepția cazului în care prezenta convenție stabilește condiții mai riguroase.(2) În lipsa unor dispoziții speciale ale convenției, datelor incluse în secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen li se va aplica dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.(3) În lipsa unor dispoziții speciale ale prezentei convenții cu privire la executarea măsurii cerute prin semnalare, se aplică dreptul intern al Părții Contractante solicitate să execute măsura. În cazul în care convenția cuprinde dispoziții speciale cu privire la executarea măsurii cerute în semnalare, responsabilitatea pentru măsura care trebuie luată este reglementată de legislația naționala a Părții Contractante solicitate. Dacă măsura cerută nu poate fi executată, Partea contractantă solicitată informează de îndată Partea Contractantă semnalanta. + Articolul 105Partea Contractantă semnalanta este responsabilă pentru exactitatea, actualitatea și legalitatea introducerii datelor în Sistemul de Informare Schengen. + Articolul 106(1) Numai Partea Contractantă semnalanta are dreptul sa modifice, sa adauge, sa corecteze sau sa stearga datele pe care le-a introdus.(2) Dacă o alta Parte Contractantă decît cea semnalanta deține probe care sugereaza ca anumite date introduse în Sistemul de Informare Schengen nu corespund stării de fapt sau sînt inexacte din punct de vedere legal, informează fără întîrziere Partea Contractantă semnalanta; aceasta din urma are obligația de a verifica comunicarea și, dacă este necesar, de a corecta sau a șterge de îndată datele în cauza.(3) Dacă Părțile Contractante nu ajung la o înțelegere, Partea Contractantă care nu a făcut semnalarea va supune cazul autorității comune de supraveghere prevăzute de articolul 115, paragraful 1. + Articolul 107Dacă o persoană a fost deja subiectul unei semnalari în Sistemul de Informare Schengen, Partea Contractantă care introduce o noua semnalare trebuie să ajungă la o înțelegere în privinta introducerii semnalarii cu prima Partea Contractantă semnalanta. De asemenea, Părțile Contractante pot adopta dispoziții generale în acest scop. + Articolul 108(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o singura autoritate care va fi competența pentru secțiunea naționala din Sistemul de Informare Schengen.(2) Fiecare Parte Contractantă efectuează semnalarile prin intermediul acestei autorități.(3) Aceasta autoritate răspunde pentru buna funcționare a secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen și ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării dispozițiilor prezentei convenții.(4) Părțile Contractante se informează reciproc, prin intermediul autorității menționate la paragraful 1. + Articolul 109(1) Dreptul oricărei persoane de a avea acces la datele care o privesc, introduse în Sistemul de Informare Schengen, se exercită potrivit dreptului intern al Părții Contractante în fața căreia este invocat acest drept. În cazul în care dreptul intern o prevede, autoritatea naționala de control prevăzută în articolul 114, paragraful 1, decide dacă semnalarile se comunică și procedura de comunicare a lor. O Parte Contractantă care nu a efectuat semnalarea nu poate comunică informații cu privire la aceste date decît dacă, în prealabil, a dat posibilitatea Părții Contractante semnalante să își exprime poziția.(2) Comunicarea informațiilor către persoana interesată este refuzată dacă ar putea dăuna îndeplinirii sarcinilor legale prevăzute în semnalare sau pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți. Comunicarea este refuzată în toate cazurile pe perioada semnalarii în scopul supravegherii discrete. + Articolul 110Orice persoană are dreptul de a obține corectarea datelor care o privesc și care nu sînt conforme cu starea de fapt, precum și ștergerea datelor care o privesc și sînt inexacte din punct de vedere legal. + Articolul 111(1) Orice persoană poate sesiza, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante, instanța judecătorească sau autoritatea competentă potrivit dreptului intern, cu o acțiune pentru rectificarea, ștergerea sau pentru furnizarea de informații ori o acțiune în despăgubiri în legătură cu o semnalare care o privește.(2) Părțile Contractante se angajează reciproc să execute hotărîrile definitive pronunțate de instanțele judecătorești sau autoritățile la care se referă paragraful 1, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 116. + Articolul 112(1) Datele personale introduse în Sistemul de Informare Schengen în scopul localizarii unei persoane vor fi păstrate numai pe durata necesară atingerii scopului pentru care au fost furnizate. Necesitatea păstrării acestor date trebuie examinata de Partea Contractantă semnalanta în cel mult 3 ani de la introducerea lor. În cazul semnalarilor prevăzute în articolul 99, termenul este de un an.(2) Fiecare Parte Contractantă stabilește, dacă considera necesar, termene de examinare mai scurte, potrivit dreptului sau național.(3) Serviciul de asistența tehnica a Sistemului de Informare Schengen informează în mod automat Părțile Contractante despre stergerile programate de date din sistem, acordind un preaviz de o luna.(4) Partea Contractantă semnalanta poate decide în termenul de examinare sa mențină semnalarea, dacă menținerea ei este necesară atingerii scopurilor pentru care a fost facuta. Orice prelungire a semnalarii trebuie comunicată serviciului de asistența tehnica. Dispozițiile paragrafului I. sînt aplicabile și semnalarilor care au fost prelungite. + Articolul 113(1) Celelalte date, altele decît cele prevăzute în articolul 112, sînt păstrate cel mult 10 ani, datele referitoare la documentele de identitate eliberate și la bancnotele înregistrate cel mult 5 ani, iar cele referitoare la vehiculele cu motor, remorci și rulote cel mult 3 ani.(2) Datele șterse se mai păstrează timp de un an de serviciul de asistența tehnica. În această perioadă ele vor putea fi consultate numai în scopul verificării a posteriori a exactitatii și legalității introducerii lor. După trecerea acestui interval, datele trebuie distruse. + Articolul 114(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o autoritate de control însărcinată, în conformitate cu dreptul intern, sa exercite un control independent al fisierului de date din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen și sa verifice dacă prelucrarea și utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informare Schengen nu încalcă drepturile persoanei în cauza. În acest scop, autoritatea de control are acces la fisierul de date din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen.(2) Orice persoană are dreptul de a cere autorităților de control sa verifice datele incluse în Sistemul de Informare Schengen care o privesc, precum și modul de utilizare a acestor date. Acest drept este guvernat de dreptul intern al Părții Contractante căreia îi este adresată cererea. Dacă datele au fost introduse de alta Parte Contractantă, controlul se efectuează în strinsa cooperare cu autoritatea de control a acesteia din urma. + Articolul 115(1) Se înființează o autoritate comuna de control însărcinată cu controlul serviciului de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen. Aceasta autoritate este alcătuită din cîte doi reprezentanți ai fiecărei autorități naționale de control. Fiecare Parte Contractantă dispune de un singur vot. Controlul este exercitat în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, ale Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale, luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc și în conformitate cu dreptul intern al Părții Contractante responsabile cu serviciul de asistența tehnica.(2) În privinta serviciului de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen, autoritatea comuna de control are sarcina de a verifica dacă dispozițiile prezentei convenții sînt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, autoritatea comuna are acces la serviciul de asistența tehnica.(3) Autoritatea comuna de control este de asemenea competența sa examineze dificultățile de aplicare sau de interpretare care se pot ivi în timpul exploatării Sistemului de Informare Schengen, sa studieze problemele care pot aparea cu privire la exercitarea controlului independent de către autoritățile naționale de control ale Părților Contractante sau cu ocazia exercitării dreptului de acces la sistem, precum și sa elaboreze propuneri armonizate în vederea gasirii unor soluții comune pentru problemele existente.(4) Rapoartele întocmite de autoritatea comuna de control se înaintează organelor cărora autoritățile naționale de control le transmit rapoartele lor. + Articolul 116(1) Fiecare Parte Contractantă răspunde, potrivit dreptului sau intern, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane prin utilizarea fisierului național de date din Sistemul de Informare Schengen. Aceasta prevedere se aplică și în situația în care prejudiciul a fost cauzat de Partea Contractantă semnalanta, dacă aceasta a introdus date cu erori de drept sau de fapt.(2) Dacă Partea Contractantă împotriva căreia s-a intentat acțiunea nu este Partea Contractată semnalanta, atunci Partea Contractantă semnalanta este obligată sa ramburseze, la cerere, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cu excepția cazului în care datele au fost utilizate de Partea Contractantă pirita cu încălcarea dispozițiilor prezentei convenții. + Articolul 117(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale care sînt transmise în temeiul acestui titlu, fiecare Parte Contractantă adopta la nivel național, pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenții, măsurile necesare pentru a atinge un nivel de protecție al datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale și luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc.(2) Transmiterea datelor personale prevăzută de acest titlu va fi efectuată numai dacă măsurile pentru protecția datelor personale prevăzute în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părții Contractante interesate de transmitere. + Articolul 118(1) Fiecare Parte Contractantă adopta, în ceea ce privește secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, măsurile necesare pentru:a) a preveni accesul oricărei persoane neautorizate la instalațiile utilizate pentru prelucrarea datelor personale (verificarea accesului la aceste instalații);b) a preveni citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suporturilor de date de către persoane neautorizate (controlul suporturilor de date);c) a preveni introducerea neautorizata unor date în fisier și orice consultare, modificare sau ștergere neautorizata a unor date personale introduse în fisier (controlul introducerii datelor);d) a preveni utilizarea sistemului de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate prin intermediul echipamentelor de transmitere de date (controlul utilizării);e) a garanta ca, în ceea ce privește utilizarea unui sistem automat de prelucrare a datelor, persoanele autorizate au acces numai la datele pentru care sînt responsabile (controlul accesului); a garanta ca se pot controla și stabili autoritățile cărora li se pot transmite datele personale prin echipamentul de transmitere a datelor (controlul transmiterii);g) a garanta ca se poate controla și stabili a posteriori care date personale au fost introduse în sistemul de prelucrare automată a datelor, precum și momentul și persoana care le-a introdus (controlul introducerii datelor);h) a preveni citirea, copierea, modificarea sau ștergerea datelor personale în timpul transmiterii lor sau a transportului suporturilor de date (controlul transportului).(2) Fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor atunci cînd acestea sînt transmise către servicii situate în afară teritoriilor Părților Contractante. Aceste măsuri trebuie comunicate autorității comune de control.(3) Pentru prelucrarea datelor în secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, fiecare Parte Contractantă poate desemna numai persoane cu calificare specială, supuse controalelor de securitate.(4) Partea Contractantă responsabilă pentru serviciul de asistența tehnica a Sistemului de Informare Schengen ia, în privinta acestui serviciu, toate măsurile stabilite în paragrafele 1-3. + Capitolul 4 Împărțirea costurilor Sistemului de Informare Schengen + Articolul 119(1) Costurile creării și utilizării serviciului de asistența tehnica la care se referă articolul 92, inclusiv costul cablarii pentru conectarea secțiunilor naționale ale Sistemului de Informare Schengen la serviciul de asistența tehnica, sînt suportate în comun de Părțile Contractante. Cota fiecărei Părți Contractante se determina conform procentului aplicat bazei uniforme de stabilire a TVA pentru fiecare Parte Contractantă, asa cum este definită în articolul 2, paragraful 1, litera c) din Decizia Consiliului Comunităților Europene din 24 iunie 1988 cu privire la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.(2) Fiecare Parte Contractantă suporta costurile creării și utilizării secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen. + Titlul V Transportul și circulația mărfurilor + Articolul 120(1) Părțile Contractante asigura în comun ca legile, dispozițiile lor de reglementare și administrative nu împiedica în mod nejustificat circulația mărfurilor la frontierele interne.(2) Părțile Contractante facilitează circulația mărfurilor la frontierele interne prin îndeplinirea formalităților referitoare la prohibiții sau restrictii în momentul vamuirii bunurilor, în vederea introducerii acestora în consum.Operațiunea de vamuire poate fi efectuată fie în interiorul tarii, fie la frontiera interna, la alegerea părții interesate. Părțile Contractante se straduiesc sa încurajeze efectuarea operațiunilor de vamuire în interiorul tarii.(3) Cît timp nu este posibil ca în anumite domenii să se ajungă, în tot sau în parte, la simplificarile prevăzute în paragraful 2, Părțile Contractate se straduiesc sa îndeplinească aceste condiții între ele sau în cadrul Comunităților Europene.Acest paragraf se aplică în special în ceea ce privește monitorizarea respectării reglementărilor privind licentele de transport, inspecțiile tehnice ale mijloacelor de transport, controalele veterinare și controalele privind sănătatea animalelor, controalele veterinare privind sănătatea și igiena, controalele privind sănătatea plantelor și monitorizarea transporturilor bunurilor și deșeurilor periculoase.(4) Părțile Contractante se straduiesc sa armonizeze formalitățile privind circulația mărfurilor la frontierele externe și, totodată, să monitorizeze îndeplinirea acestora potrivit unor principii uniforme. În acest scop, Părțile Contractante acționează unitar în Comitetul executiv, în cadrul Comunităților Europene și al altor foruri internaționale. + Articolul 121(1) Părțile Contractante, în acord cu legislația comunitara, renunța la controale și încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de legislația comunitara pentru anumite plante și produse din plante.Comitetul executiv alcătuiește lista plantelor și a produselor din plante pentru care se aplică simplificarea prevăzută în primul alineat al prezentului articol. Comitetul executiv poate să modifice aceasta lista și sa stabilească data intrării în vigoare a acestor amendamente. Părțile Contractante se informează reciproc despre măsurile adoptate.(2) Dacă exista pericolul introducerii sau răspîndirii unor organisme dăunătoare, o Parte Contractantă poate cere reintroducerea temporară a măsurilor de supraveghere prevăzute de legislația comunitara și le poate aplica. Ea trebuie să informeze despre aceasta imediat, în scris, celelalte Părți Contractante, aratind și motivele pentru care a luat respectiva decizie.(3) Certificatele de sănătate a plantelor pot fi folosite în continuare drept certificate cerute în virtutea legii privind protejarea speciilor.(4) Autoritățile competente emit, la cerere, certificate de sănătate a plantelor, atunci cînd se intenționează expedierea în tot sau în parte a acestora în vederea reexportării, dacă cerințele privind sănătatea plantelor sînt îndeplinite cu privire la plantele sau produsele din plante în cauza. + Articolul 122(1) Părțile Contractante își intensifica cooperarea în vederea asigurării transportului în siguranța al mărfurilor periculoase și se obliga sa armonizeze dispozițiile naționale adoptate în aplicarea convențiilor internaționale în vigoare. În plus, mai ales în vederea păstrării nivelului de siguranță existent, ele se obliga la:a) armonizarea cerințelor cu privire la calificarea profesională a soferilor;b) armonizarea procedurilor și a frecvenței controalelor care se efectuează în cursul transportului și în întreprinderi;c) armonizarea reglementărilor conținutului constitutiv al faptelor pedepsibile, precum și a dispozițiilor legale privind sancțiunile aplicabile;d) asigurarea schimbului permanent al informațiilor și al experienței dobîndite cu privire la măsurile aplicate și la controalele efectuate.(2) Părțile Contractante își intensifica cooperarea în vederea efectuării controalelor asupra transferurilor de deșeuri periculoase și nepericuloase peste granitele interne.În acest scop, ele se straduiesc sa adopte o poziție comuna cu privire la modificarea directivelor comunitare privind supravegherea și gestiunea transferurilor de deșeuri periculoase și cu privire la adaptarea unor acte comunitare privind deșeurile nepericuloase, pentru a crea o infrastructura adecvati pentru îndepărtarea acestora și pentru a introduce standarde cu grad înalt de armonizare pentru îndepărtarea deșeurilor.În absenta unor norme comunitare privind deșeurile nepericuloase, controalele privind transferul acestor deșeuri se efectuează în baza unor proceduri speciale potrivit cărora transferul spre locul de destinație poate fi controlat în momentul prelucrării.Dispozițiile celei de-a doua faze a paragrafului 1 se aplică și prezentului paragraf. + Articolul 123(1) Părțile Contractante se obliga să se consulte reciproc în scopul eliminării în relațiile dintre ele a obligației actuale de a emite o licenta pentru exportul de produse industriale și tehnologii strategice și al înlocuirii acestor licențe, dacă este necesar, printr-o procedură flexibila, în cazurile în care țările de prima și ultima destinație sînt Părți Contractante.Sub rezerva acestor consultări și pentru a garanta eficienta acestor controale, dacă se dovedesc necesare, Părțile Contractante se straduiesc, prin cooperare strinsa în cadrul unui sistem de coordonare, să efectueze schimburi de informații în modalitatea permisă de legislația lor naționala.(2) În ceea ce privește alte produse decît produsele industriale și tehnologiile strategice la care se referă paragraful 1, Părțile Contractante se straduiesc, pe de o parte, să efectueze formalitățile de export în interiorul tarii și, pe de altă parte, să își armonizeze procedurile de supraveghere.(3) În cadrul obiectivelor stabilite în paragrafele 1 și 2, Părțile Contractante încep consultări cu ceilalți parteneri în cauza. + Articolul 124Numărul și frecventa controalelor asupra mărfurilor în timpul circulației călătorilor la frontierele interne se reduc la cel mai scăzut nivel posibil. Reducerile ulterioare și, în final, eliminarea acestor controale depind de creșterea treptata a exceptarilor pentru călători și de dezvoltarea viitoare a normelor aplicabile călătorilor care trec granitele. + Articolul 125(1) Părțile Contractante încheie acorduri cu privire la detasarea agenților de legătură din administrațiile lor vamale.(2) Detasarea agenților de legătură se realizează pentru obiectivele generale ale promovării și accelerarii cooperării între Părțile Contractante, în special în cadrul convențiilor și al actelor comunitare existente privind asistența reciprocă.(3) Sarcinile agenților de legătură au natura consultativa și de oferire a asistenței. Aceștia nu sînt abilitați sa ia, din proprie inițiativă, măsuri de administrare vamală. Ei furnizează informații și își îndeplinesc sarcinile potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine. + Titlul VI Protecția datelor personale + Articolul 126(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale transmise în aplicarea prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă adopta, cel tirziu pînă la data intrării în vigoare a prezentei convenții, dispozițiile naționale necesare pentru atingerea unui nivel de protecție a datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale.(2) Datele personale prevăzute de aceasta convenție nu pot fi transmise decît după ce dispozițiile pentru protecția datelor personale menționate în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părților Contractante implicate în astfel de transmiteri.(3) În plus, în privinta prelucrării automate a datelor personale transmise în temeiul acestei convenții se aplică următoarele dispoziții:a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile pentru care aceasta convenție stipulează ca astfel de date pot fi transmise; astfel de date pot fi utilizate în alte scopuri numai cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care transmite datele și cu respectarea legislației Părții Contractante destinatare; o asemenea autorizare poate fi acordată numai în măsura în care legislația naționala a Părții Contractante care transmite datele permite acest lucru;b) datele pot fi utilizate numai de autoritățile judiciare și de departamentele și autoritățile care executa o sarcina sau îndeplinesc o funcție în legătură cu scopurile precizate la litera a);c) Partea Contractantă care transmite datele este obligată să asigure exactitatea acestora; dacă observa, fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a sesizării persoanei în cauza, ca datele sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise sau furnizate, trebuie să informeze imediat despre aceasta Partea sau Părțile Contractante destinatare; aceasta din urma este obligată sa corecteze sau sa distruga datele sau sa declare ca aceste date sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise;d) o Parte Contractantă nu poate invoca faptul ca o alta Parte Contractantă a transmis date inexacte, pentru a se exonera de răspunderea față de o parte prejudiciata potrivit legislației sale naționale; dacă Partea Contractantă destinatara este obligată la plata despăgubirilor pentru ca a utilizat datele inexacte transmise, Partea Contractantă care a transmis datele va restitui în întregime Părții Contractante destinatare sumele plătite cu titlu de despăgubiri;e) transmiterea și receptionarea datelor personale trebuie să fie înregistrată atît în fisierul de date de origine, cît și în fisierul în care au fost încorporate;f) autoritatea comuna de control menționată în articolul 115 poate, la cererea uneia din Părțile Contractante, sa emita un aviz cu privire la dificultățile de aplicare sau de interpretare ale acestui articol.(4) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 și titlul IV. Paragraful 3 nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5. + Articolul 127(1) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, dispozițiile articolului 126 se aplică și transmiterilor de date dintr-un fisier static*) și incorporarii acestora într-un alt fisier de date de același tip.*) Fisier în care datele nu se prelucreaza în mod automat.(2) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în temeiul prezentei convenții în alte cazuri decît cele reglementate de articolul 126, paragraful 1, sau de paragraful 1 din prezentul articol, se aplică dispozițiile articolului 126, paragraful 3, cu excepția literei e). De asemenea, se aplică următoarele dispoziții:a) se tine o evidenta scrisă a transmiterii și receptarii de date personale; aceasta dispoziție nu se aplică dacă, pentru utilizarea datelor respective, nu este necesară înregistrarea lor, în special dacă acestea nu sînt folosite sau sînt folosite foarte puțin;b) Partea Contractantă destinatara garantează, în ceea ce privește utilizarea datelor transmise, un nivel de protecție cel puțin egal cu acela prevăzut de legislația sa naționala pentru utilizarea datelor de natura similară;c) accesul la date și condițiile în care acesta se aproba sînt guvernate de legislația naționala a Părții Contractante căreia i s-a înaintat o astfel de cerere de persoana interesată.(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7, de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5, precum și de titlul IV. + Articolul 128(1) Transmiterile de date personale prevăzute de prezenta convenție nu pot avea loc pînă cînd Părțile Contractante implicate în aceste transmiteri nu au însărcinat o autoritate naționala de control cu monitorizarea independenta a respectării dispozițiilor articolelor 126 și 127, în ceea ce privește prelucrarea datelor personale, precum și a reglementărilor adoptate în aplicarea lor.(2) Dacă o Parte Contractantă a însărcinat, potrivit legislației sale naționale, o autoritate de control cu monitorizarea independenta a respectării, într-unul sau în mai multe domenii, a dispozițiilor care privesc protejarea datelor personale neincorporate într-un fisier de date, acea Parte Contractantă însărcinează aceeași autoritate sa supravegheze respectarea dispozițiilor acestui titlu și în domeniile susmenționate.(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 și de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5. + Articolul 129În ceea ce privește transmiterea de date în baza CAP. 1 din titlul III, țările Contractante se obliga, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 126 și 127, să asigure un nivel de protecție a datelor personale care să fie conformă cu principiile Recomandarii R (R7) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc. În plus, în ceea ce privește transmiterile efectuate în faza articolului 46, se aplică următoarele dispoziții:a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile stabilite de Partea Contractantă care furnizează aceste date și cu respectarea condițiilor impuse de aceasta din urma;b) datele pot fi înaintate numai departamentelor și autorităților polițienești; aceste date pot fi comunicate altor departamente doar cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care le-a furnizat;c) Partea Contractantă destinatara informează, la cerere, Partea Contractantă care a transmis datele, despre utilizarea acestora și despre rezultatele obținute astfel. + Articolul 130Dacă datele personale sînt transmise printr-un agent de legătură menționat la articolul 47 sau la articolul 125, dispozițiile prezentului titlu se aplică numai dacă acest agent de legătură transmite astfel de date Părții Contractante care l-a detașat pe teritoriul celeilalte Părți Contractante. + Titlul VII Comitetul executiv + Articolul 131(1) Se instituie un Comitet executiv pentru aplicarea prezentei convenții.(2) Fără a aduce atingere competentelor speciale care îi sînt atribuite prin prezenta convenție, Comitetul executiv are ca misiune să asigure aplicarea corecta a prezentei convenții. + Articolul 132(1) Fiecare Parte Contractantă dispune de un loc în Comitetul executiv. Părțile Contractante sînt reprezentate în Comitet de un ministru responsabil cu aplicarea prezentei convenții; acesta poate fi asistat de experții necesari, care pot participa la deliberări.(2) Comitetul executiv hotărăște în unanimitate. Comitetul își reglementează modul de funcționare; în acest sens, el poate adopta o procedură scrisă pentru luarea deciziilor.(3) La cererea unui reprezentant al unei Părți Contractante, decizia finala cu privire la un proiect asupra căreia a statuat Comitetul executiv poate fi amînată cu cel mult două luni de la prezentarea proiectului.(4) În vederea pregătirii deciziilor sau pentru alte activități, Comitetul executiv poate crea grupuri de lucru alcătuite din reprezentanții administrațiilor Părților Contractante. + Articolul 133Comitetul executiv se întrunește, prin rotație, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. El se întrunește ori de cîte ori este necesar pentru buna executare a sarcinilor sale. + Titlul VIII Dispoziții finale + Articolul 134Dispozițiile prezentei convenții se aplică numai în măsura în care sînt compatibile cu dreptul comunitar. + Articolul 135Dispozițiile prezentei convenții se aplică sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967. + Articolul 136(1) O Parte Contractantă care intenționează sa negocieze cu un stat terț în privinta controlului la frontiera, informează celelalte Părți Contractante.(2) Nici o Parte Contractantă nu va încheia, cu unul sau mai multe state terțe, acorduri de simplificare sau de eliminare a controalelor la frontiera, fără acordul prealabil al celorlalte Părți Contractante, sub rezerva dreptului statelor membre ale Comunităților Europene de a încheia în comun astfel de acorduri.(3) Dispozițiile paragrafului 2 nu se aplică acordurilor asupra traficului local de frontieră, dacă aceste acorduri sînt în conforme cu exceptarile și reglementările prevăzute în articolul 3, paragraful 1. + Articolul 137Nu sînt admise rezerve la prezenta convenție, cu excepția celor prevăzute de articolul 60. + Articolul 138În ceea ce privește Republica Franceza, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul european al Republicii Franceze.În ceea ce privește Regatul Olandei, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul situat în Europa al Regatului Olandei. + Articolul 139(1) Prezenta convenție va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului; acesta va notifica depunerea tuturor Părților Contractante.(2) Prezenta convenție va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Dispozițiile care privesc instituirea, activitățile și competentele Comitetului executiv se vor aplica de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Celelalte dispoziții se vor aplica din prima zi a celei de-a treia luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții.(3) Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului va notifica tuturor Părților Contractante data intrării în vigoare. + Articolul 140(1) Orice stat membru al Comunităților Europene poate deveni parte la aceasta convenție. Aceasta aderare va face obiectul unui acord între statul respectiv și Părțile Contractante.(2) Acest acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării statului aderent și al fiecărei Părți Contractante. El va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 141(1) Orice Parte Contractantă poate supune depozitarului o propunere de modificare a acestei Convenții. Depozitarul înaintează propunerea celorlalte Părți Contractante. La cererea uneia din Părțile Contractante, Părțile Contractante reexamineaza dispozițiile Convenției dacă, în opinia lor, a intervenit o schimbare fundamentală în condițiile existente la data intrării în vigoare a Convenției.(2) Părțile Contractante adopta de comun acord modificările la prezenta convenție.(3) Modificările vor intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 142(1) În momentul încheierii convențiilor între statele membre ale Comunităților Europene în vederea realizării unui spațiu fără frontiere interne, Părțile Contractante se pun de acord în legătură cu condițiile în care dispozițiile prezentei Convenții vor fi înlocuite sau modificate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acestor convenții.În acest scop, Părțile Contractante vor lua în considerare faptul ca dispozițiile prezentei convenții pot prevedea o cooperare mai larga decît cea care rezultă din dispozițiile convențiilor menționate mai sus.Dispozițiile care le încalcă pe cele convenite de statele membre ale Comunităților Europene trebuie adaptate.(2) Amendamentele la aceasta Convenție considerate necesare de PărțileContractante sînt supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Dispozițiile articolului 141, paragraful 3, sînt aplicabile; prin aceasta se înțelege ca amendamentele nu vor intră în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convențiilor menționate între statele membre ale Comunităților Europene.Drept care, reprezentanții Părților Contractante au semnat prezenta Convenție.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante. + Actul finalÎn momentul semnării Convenției de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federala Germania și Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații:1. Declarație comuna privind articolul 139Încă înainte de intrarea în vigoare a Convenției, statele semnatare se informează reciproc despre toate circumstanțele care prezintă importanța în domeniile vizate de convenție și pentru intrarea în vigoare a acesteia.Convenția nu va intră în vigoare pînă cînd condițiile prealabile pentru aplicarea sa nu vor fi îndeplinite în statele semnatare și pînă cînd controalele la frontierele externe nu vor fi efective.2. Declarație comuna privind articolul 4Părțile Contractante se obliga să depună toate eforturile necesare pentru a respecta simultan termenul limita și pentru a preveni orice deficit de securitate. Pînă la 31 decembrie 1992 Comitetul executiv examinează progresele care au fost realizate. Regatul Olandei subliniaza ca dificultățile în respectarea termenului limita într-un aeroport determinat nu pot fi excluse, dar acest lucru nu va genera nici un deficit de securitate. Celelalte Părți Contractante vor lua în considerare aceasta situație, fără ca prin aceasta să se cauzeze dificultăți pentru piața interna.În cazul apariției unor dificultăți, Comitetul executiv examinează condițiile optime pentru aplicarea simultană a acestor măsuri pe aeroporturi.3. Declarație comuna privind articolul 71, paragraful 2În măsura în care o Parte Contractantă deroga de la principiul stabilit în articolul 71, paragraful 2, în legătură cu politica sa naționala de prevenire și tratare a dependentei de stupefiante și de substanțe psihotrope, toate Părțile Contractante adopta măsurile administrative și penale necesare pentru a preveni și a sanctiona importul și exportul ilicit al acestor produse și substanțe, în special spre teritoriile celorlalte Părți Contractante.4. Declarație comuna privind articolul 121În măsura în care este în acord cu dreptul comunitar, Părțile Contractante renunța la controale și încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de dreptul comunitar pentru plantele și produsele din plante:a) enumerate mai jos, la punctul 1 saub) enumerate mai jos, la punctele 2-6 și care provin dintr-una din PărțileContractante:1. Fire de flori și părți din plante care pot fi folosite în scop ornamental din:CastaneaChrysanthemumDendranthemaDianthusGladiolusGypsophilaPrunusQuercusRosaSalixSyringaVitis2. Fructe proaspete de:CitrusCydoniaMalusPrunusPyrus3. Lemn de:CastaneaQuercus4. Mediu de creștere compus în tot sau în parte din pămînt sau din materii organice solide, cum ar fi părți din plante, turba și scoarta cu cernoziom, dar nu în întregime din turba.5. Semințe6. Plante vii enumerate mai jos și care apar în Codul CN prezentat în continuare în Nomenclatorul Vamal publicat în JOCE din 7 septembrie 1987.Codul CN Descrierea0601 20 30 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub forma de lastari sau de flori: orhidee, zambile, narcise și lalele;0601 20 90 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub forma de lastari sau de flori: altele;0602 30 10 - Rhododendron simsii (Azalea indica);0602 99 51 - plante de exterior: plante perene;0602 99 59 - plante de exterior: altele;0602 99 91 - plante de interior: plante care infloresc cu muguri sau flori, cu excepția cactusilor;0602 99 99 - plante de interior: altele.5. Declarație comuna privind politicile naționale în domeniul aziluluiPărțile Contractante vor inventaria politicile naționale în domeniul azilului, în vederea armonizării acestora.6. Declarație comuna privind articolul 132Părțile Contractante își informează parlamentele cu privire la aplicarea acestei Convenții.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante. + MinutaPe lîngă Actul final la Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux Republica Federala Germania și Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații comune și au luat nota de următoarele declarații unilaterale făcute în legătură cu convenția susmentionata:I. Declarație cu privire la domeniul de aplicare a convențieiPărțile Contractante constata ca după unificarea celor două state germane domeniul de aplicare a prezentei convenții se extinde, conform dreptului internațional, și asupra teritoriului actual al Republicii Democrate Germane.II. Declarațiile Republicii Federale Germania privind interpretarea convenției(1) Convenția a fost încheiată în lumina viitoarei unificari a celor două state germane.Republica Democrata Germană nu este o țara străină față de Republica Federala Germania.Articolul 136 nu se aplică în relațiile dintre Republica Federala Germania și Republica Democrata Germană.(2) Aceasta convenție nu aduce atingere acordurilor încheiate prin schimbul de scrisori germano-austriac din 20 august 1984 privind simplificarea controalelor la frontiera lor comuna în privinta cetățenilor ambelor state. Aceste acorduri vor trebui oricum aplicate în lumina cerințelor prioritare ale Părților Contractante Schengen privind securitatea și imigrarea, astfel încît, în practica, aceste facilități se vor limita doar la cetățenii austrieci.III. Declarația Regatului Belgiei privind articolul 67Procedura care va fi aplicată pe plan intern pentru îndeplinirea executării unei hotărîri judecătorești străine nu va fi cea menționată în legea belgiana cu privire la transferul persoanelor condamnate între state, ci o procedură specială, care va fi stabilită în momentul ratificării prezentei convenții.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.Declarație comuna a ministrilor și secretarilor de stat reuniti la Schengen la 19 iunie 1990Guvernele Părților Contractante la Acordul Schengen vor începe sau vor continua discutiile, în special în următoarele domenii:– îmbunătățirea și simplificarea practicii în materie de extrădare;– îmbunătățirea cooperării cu privire la procedura în domeniul încălcării reglementărilor privind circulația rutiera;– acorduri pentru recunoașterea reciprocă a pierderii dreptului de a conduce vehicule cu motor;– posibilitatea de percepere reciprocă a amenzilor;– introducerea normelor privind transferul reciproc de proceduri în materie penală, inclusiv posibilitatea de a transfera persoana acuzata în țara sa de origine;– introducerea normelor privind repatrierea minorilor sustrasi ilegal de sub autoritatea persoanei responsabile pentru exercitarea drepturilor părintești;– simplificarea în continuare a controalelor privind circulația comercială a mărfurilor.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.-----------
| EMITENT |
Regatul Belgiei, Republica Federala Germania, Republica Franceza, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Olandei, denumite în continuare Părți Contractante,Bazindu-se pe Acordul de la Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune,Hotarind sa realizeze intenția exprimată în acest acord de a ajunge la eliminarea controalelor privind circulația persoanelor la frontierele comune și de a facilita transportul și circulația mărfurilor;Luînd în considerare faptul ca Tratatul instituind Comunitatile Europene, completat prin Actul Unic European, prevede că piața interna cuprinde un spațiu fără frontiere interne;Luînd în considerare faptul ca scopul urmărit de Părțile Contractante coincide cu acest obiectiv, fără a aduce atingere măsurilor care vor fi luate pentru aplicarea dispozițiilor tratatului;Luînd în considerare faptul ca punerea în practica a acestei intentii necesita o serie de măsuri adecvate și o strinsa cooperare între Părțile Contractante,Au convenit asupra celor ce urmează: + Titlul I Definiții + Articolul 1În sensul prezentei Convenții, se înțelege prin:– frontiere interne: frontierele comune terestre ale Părților Contractante, precum și aeroporturile pentru zborurile interne și porturile maritime pentru liniile regulate de pasageri care au ca punct de plecare sau ca destinație exclusiva alte porturi de pe teritoriile Părților Contractante, fără escale în porturi din afară acestor teritorii;– frontiere externe: frontiera terestra și maritima, precum și aeroporturile și porturile maritime ale Părților Contractante, dacă nu sînt frontiere interne; zbor intern: orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinație exclusiva teritoriile Părților Contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terț;– stat terț: orice alt stat decît Părțile Contractante;– străin: orice altă persoană decît cetățenii statelor membre ale Comunităților Europene;– străin semnalat ca inadmisibil: orice străin semnalat ca inadmisibil înSistemul de Informare Schengen, potrivit dispozițiilor articolului 96;– punct de trecere a frontierei: orice punct de trecere autorizat de autoritățile competente pentru trecerea frontierelor externe;– control la frontiera: controlul la frontiere care se întemeiază doar pe intenția de a trece frontiera, indiferent de orice alt motiv;– transportator: orice persoană fizica sau juridică care asigura, cu titlu profesional, transportul de persoane pe cale aeriană, maritima sau terestra;– permis de ședere: o autorizație de orice natura eliberata de o Parte Contractantă, care conferă dreptul de ședere pe teritoriul acesteia. Aceasta definiție nu include autorizația temporară de ședere pe teritoriul unei Părți Contractante în vederea examinării unei cereri de azil sau unei cereri pentru permis de ședere;– cerere de azil: orice cerere prezentată în scris, oral sau în alt mod, de un străin, la frontiera externa sau pe teritoriul unei Părți Contractante, pentru a obține recunoașterea calității sale de refugiat, în conformitate cu Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și pentru a beneficia, în aceasta calitate, de dreptul de ședere;– solicitant de azil: orice străin care a prezentat o cerere de azil în sensul prezentei Convenții, cerere asupra căreia nu s-a luat o decizie definitivă;– examinarea unei cereri de azil: ansamblul procedurilor de examinare, de decizie, și a măsurilor luate pentru aplicarea deciziilor definitive cu privire la o cerere de azil, cu excepția procedurii de determinare a Părții Contractante responsabile cu examinarea cererii de azil conform dispozițiilor prezentei Convenții. + Titlul II Eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor + Capitolul 1 Trecerea frontierelor interne + Articolul 2(1) Frontierele interne pot fi trecute prin orice loc, fără efectuarea vreunui control al persoanelor.(2) Totuși, pentru motive de ordine publică sau de securitate naționala, o Parte Contractantă poate decide, după consultarea celorlalte Părți Contractante, ca în cursul unei perioade limitate vor fi efectuate controale naționale la frontierele interne, adaptate la situația aparuta. Dacă motive de ordine publică sau de securitate naționala impun o acțiune imediata, Partea Contractantă în cauza va lua măsurile necesare și va informa în cel mai scurt timp posibil celelalte Părți Contractante.(3) Eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne nu va aduce atingere nici dispozițiilor articolului 22, nici exercitării atribuțiilor polițienești de autoritățile competente ale fiecărei Părți Contractante pe întreg teritoriul sau conform legislației sale, și nici obligației de a deține, a purta și a prezenta actele și documentele prevăzute de legislația sa.(4) Controalele asupra mărfurilor se efectuează conform dispozițiilor pertinente din prezenta Convenție. + Capitolul 2 Trecerea frontierelor externe + Articolul 3(1) În principiu, frontierele externe pot fi trecute numai la punctele de trecere a frontierei și potrivit orarului de funcționare al acestora. Dispozițiile mai detaliate, precum și excepțiile și modalitățile micului trafic de frontieră, cît și regulile aplicabile unor categorii particulare de trafic maritim, cum sînt navigația de agrement sau pescuitul de coasta, vor fi adoptate de Comitetul executiv.(2) Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni împotriva trecerii neautorizate a frontierelor externe în afară punctelor de trecere a frontierei și a orarului de funcționare a acestora. + Articolul 4(1) Părțile Contractante garantează ca din anul 1993, pasagerii unui zbor cu plecare dintr-un stat terț, care se imbarca pentru zboruri interne, vor fi supuși în prealabil, la intrare, unui control al persoanelor și bagajelor de mina în aeroportul unde aterizeaza zborul extern. Pasagerii unui zbor intern care se imbarca pentru un zbor avînd ca destinație state terțe vor fi supuși în prealabil, la ieșire, unui control al persoanelor și bagajelor de mina în aeroportul de plecare a zborului extern.(2) Părțile Contractante iau măsurile necesare pentru efectuarea controalelor conform dispozițiilor paragrafului 1.(3) Dispozițiile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică la controlul bagajelor înregistrate; acest control este efectuat în aeroportul ultimei destinații, respectiv în aeroportul plecării inițiale.(4) Prin derogare de la definitia frontierelor interne, pînă la data prevăzută în paragraful 1, aeroporturile sînt considerate frontiere externe pentru zborurile interne. + Articolul 5(1) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante pentru o ședere care nu depășește trei luni poate fi acordată strainului care îndeplinește următoarele condiții:a) poseda un document sau documente valabile stabilite de Comitetul executiv, care îi permit trecerea frontierei;b) este în posesia unei vize valabile, dacă aceasta este cerută;c) prezintă, dacă este cazul, documentele care justifica scopul și condițiile șederii planificate și dispune de mijloace suficiente de subzistenta atît pentru șederea propusă, cît și pentru întoarcerea în țara de proveniență sau pentru tranzitul spre un stat terț în care admiterea sa este garantată, sau este în măsura sa dobindeasca în mod legal aceste mijloace;d) nu este semnalat ca inadmisibil;e) nu este considerat o amenințare pentru ordinea publică, securitatea naționala sau relațiile internaționale ale uneia dintre Părțile Contractante.(2) Intrarea pe teritoriile Părților Contractante trebuie să fie refuzată strainului care nu îndeplinește toate aceste condiții, în afară de cazul în care una dintre Părți considera ca este necesar să se deroge de la acest principiu pentru motive umanitare sau de interes național, sau în baza obligațiilor internaționale. În acest caz, admiterea este limitată la teritoriul Părții Contractante în cauza, care trebuie să informeze despre aceasta celelalte Părți Contractante.Aceste reguli nu împiedica aplicarea dispozițiilor speciale privitoare la dreptul de azil și nici a celor din articolul 18.(3) Este admis pentru tranzit strainul care este titular al unui permis de ședere sau al unei vize de întoarcere eliberate de una din Părțile Contractante sau, dacă este necesar, al ambelor documente, în afară de cazul în care figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante la ale carei frontiere externe se prezintă. + Articolul 6(1) Circulația transfrontaliera la frontierele externe este supusă controlului autorităților competente. Controlul se efectuează potrivit unor principii uniforme, în cadrul competentelor naționale și a legislației naționale, tinindu-se cont de interesele tuturor Părților Contractante pe întreg teritoriul Părților Contractante.(2) Principiile uniforme menționate la paragraful 1 sînt următoarele:a) controlul persoanelor cuprinde nu numai verificarea documentelor de călătorie și a celorlalte condiții de intrare, de ședere, de muncă și de ieșire, ci și identificarea și prevenirea amenintarilor la adresa securității naționale și a ordinii publice a Părților Contractante. Acest control se efectuează și asupra vehiculelor și obiectelor aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. Controlul se efectuează de fiecare Parte Contractantă în conformitate cu legislația sa, în special cu dispozițiile referitoare la perchezitie;b) toate persoanele trebuie să fie supuse cel puțin unui control care să permită stabilirea identității lor pe baza prezentării documentelor de călătorie;c) la intrare, străinii trebuie să fie supuși unui control amănunțit, în sensul dispozițiilor de la litera a);d) la ieșire, se va proceda la un control impus în interesul tuturor Părților Contractante, conform regimului juridic al străinilor, și pentru a determina și a preveni amenintarile la adresa securității naționale și a ordinii publice ale Părților Contractante. Acest control se exercită în toate cazurile în privinta străinilor;e) dacă astfel de controale nu pot fi efectuate datorită unor circumstanțe speciale, trebuie stabilite prioritati. În aceasta privinta, în principiu, controlul circulației la intrare are prioritate asupra controlului la ieșire.(3) Autoritățile competente utilizează unități mobile pentru a exercita supravegherea frontierelor externe între punctele de trecere a frontierei în mod asemănător sînt supravegheate și punctele de trecere a frontierei în afară orarului de funcționare a acestora. Acest control este efectuat în asa fel încît sa nu încurajeze persoanele sa evite controlul la punctele de trecere. Modalitățile de supraveghere sînt stabilite, dacă este cazul, de Comitetul executiv.(4) Părțile Contractante se angajează sa plaseze efective adecvate și în număr suficient pentru exercitarea controlului și pentru supravegherea frontierelor externe.(5) Un control similar se exercită la frontierele externe. + Articolul 7Părțile Contractante își acorda asistența și asigura o cooperare strinsa și permanenta în vederea exercitării eficiente a controalelor și supravegherilor. Ele procedează, în special, la schimbul tuturor informațiilor pertinente și importante, cu excepția datelor individuale referitoare la persoane nominalizate și în lipsa unor dispoziții contrare ale prezentei Convenții, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a instrucțiunilor date autorităților însărcinate cu controalele și la promovarea formării profesionale și a unui sistem de reciclare uniforma a personalului care efectuează controalele. Aceasta cooperare poate lua forma unui schimb de agenți de legătură. + Articolul 8Comitetul executiv ia deciziile necesare cu privire la modalitățile practice de efectuare a controlului și de supraveghere a frontierelor. + Capitolul 3 Vize + Secţiunea 1 Vize pentru sederile de scurta durata + Articolul 9(1) Părțile Contractante se angajează sa adopte o politica comuna în ceea ce privește circulația persoanelor și, în special, cu privire la regimul vizelor. În acest scop își acorda asistența reciprocă. Părțile Contractante se angajează sa urmărească, de comun acord, armonizarea politicii lor în materie de vize.(2) În raport cu statele terțe ai căror cetățeni sînt supuși unui regim al vizelor care este comun tuturor Părților Contractante în momentul semnării prezentei Convenții sau ulterior, acest regim al vizelor nu poate modificat decît prin acordul tuturor Părților Contractante. În mod excepțional, o Parte Contractantă poate deroga de la regimul comun al vizelor în privinta unui stat terț, din ratiuni imperative care țin de politica naționala și care impun luarea unei decizii urgente. În prealabil, ea trebuie să consulte celelalte Părți Contractante și, în luarea deciziei, sa țină cont atît de interesele lor cît și de consecințele acesteia. + Articolul 10(1) Se instituie o viza uniforma, valabilă pe teritoriile tuturor Părților Contractante. Aceasta viza, a carei durata de valabilitate este reglementată de articolul 11, poate fi eliberata pentru o ședere de cel mult trei luni.(2) Pînă la instituirea unei astfel de vize, Părțile Contractante își recunosc vizele naționale, dacă eliberarea lor se efectuează în temeiul condițiilor și criteriilor comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol.(3) Prin derogare de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2, fiecare Parte Contractantă își rezerva dreptul de a restringe valabilitatea teritorială a vizei, în acord cu modalitățile comune determinate conform dispozițiilor pertinente ale prezentului capitol. + Articolul 11(1) Viza instituită în articolul 10 poate fi:a) o viza de călătorie valabilă pentru una sau mai multe intrari, fără ca durata unei sederi neîntrerupte sau durata totală a sederilor succesive, calculată de la data primei intrari, să depășească trei luni pe semestru;b) o viza de tranzit care permite titularului sau tranzitarea teritoriilor Părților Contractante o dată, de doua ori sau, în mod excepțional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat terț, fără ca durata unui tranzit să depășească cinci zile.(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu exclud posibilitatea ca, în cursul semestrului avut în vedere, o Parte Contractantă sa elibereze, în caz de nevoie, o noua viza a carei valabilitate să fie limitată la teritoriul sau. + Articolul 12(1) Viza uniforma prevăzută în articolul 10, paragraful 1, se eliberează de autoritățile diplomatice și consulare ale Părților Contractante și, dacă este cazul, de autoritățile Părților Contractante desemnate potrivit articolului 17.(2) Partea Contractantă competența sa elibereze aceasta viza este, în principiu, cea a destinației principale. Dacă aceasta nu poate fi determinata, viza se eliberează, în principiu, de oficiul diplomatic sau consular al Părții Contractante pe al carei teritoriu are loc prima intrare.(3) Comitetul executiv precizează modalitățile de aplicare și, în special, criteriile de determinare a destinației principale. + Articolul 13(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie a cărui durata de valabilitate a expirat.(2) Durata valabilității documentului de călătorie trebuie să fie mai lungă decît durata valabilității vizei, luînd în considerare perioada de utilizare a vizei. Ea trebuie să permită întoarcerea strainului în țara sa de origine sau intrarea sa într-o țara terta. + Articolul 14(1) Viza nu poate fi aplicată pe un document de călătorie care nu este valabil în nici una din Părțile Contractante. Dacă documentul de călătorie nu este valabil decît în una sau cîteva Părți Contractante, valabilitatea vizei care urmează să fie aplicată este limitată la Partea sau Părțile Contractante respective.(2) Dacă valabilitatea documentului de călătorie nu este recunoscută de una sau mai multe Părți Contractante, viza poate fi eliberata sub forma unei autorizații care să țină loc de viza. + Articolul 15În principiu, vizele menționate în articolul 10 pot fi eliberate numai dacă strainul îndeplinește condițiile de intrare stabilite în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e). + Articolul 16Dacă o Parte Contractantă considera necesar sa deroge, pentru unul din motivele enumerate în articolul 5, paragraful 2, de la principiul definit în articolul 15, eliberînd o viza unui străin care nu îndeplinește toate condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, valabilitatea acestei vize este limitată la teritoriul acestei Părți Contractante, care trebuie să informeze despre acest lucru celelalte Părți Contractante. + Articolul 17(1) Comitetul executiv adopta reguli comune pentru examinarea cererilor de viza, veghează la aplicarea lor corecta și le adapteaza noilor situații și circumstanțe.(2) Totodată, Comitetul executiv precizează cazurile în care eliberarea unei vize este condiționată de consultarea autorității centrale a Părții Contractante sesizate, precum și, dacă este cazul, a autorităților centrale ale celorlalte Părți Contractante.(3) De asemenea, Comitetul executiv ia deciziile necesare privind următoarele chestiuni:a) documentele de călătorie pe care poate fi aplicată o viza;b) organele însărcinate cu eliberarea vizelor;c) condițiile de eliberare a vizelor la frontiera;d) forma, conținutul, durata valabilității vizelor și taxele care trebuie percepute pentru eliberarea lor;e) condițiile de prelungire și de refuz al vizelor menționate la literele c) și d), cu respectarea intereselor tuturor Părților Contractante;f) modalitățile de limitare a valabilității teritoriale a vizelor;g) principiile de elaborare a unei liste comune a străinilor semnalati ca inadmisibili, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 96. + Secţiunea 2 Vize pentru sederi de lungă durata + Articolul 18Vizele de ședere date pentru o perioadă mai mare de trei luni sînt vize naționale eliberate de una din Părțile Contractante conform propriei sale legislații. O astfel de viza permite titularului sau sa tranziteze teritoriile celorlalte Părți Contractante pentru a ajunge pe teritoriul Părții Contractante care a eliberat viza, în afară de cazul în care acesta nu îndeplinește condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), d) și e) sau figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante al carei teritoriu dorește sa-l tranziteze. + Capitolul 4 Condiții privind circulația străinilor + Articolul 19(1) Străinii, titulari ai unei vize uniforme, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia din Părțile Contractante, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(2) Pînă la instituirea vizei uniforme, străinii, titulari ai unei vize eliberate de una din Părțile Contractante, care au intrat în condiții legale pe teritoriul uneia dintre ele, pot circula liber pe teritoriile tuturor Părților Contractante pe durata valabilității vizei și timp de maximum trei luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(3) Paragrafele 1 și 2 nu se aplică în cazul vizelor a căror valabilitate face obiectul unei limitări teritoriale conform dispozițiilor CAP. 3 din prezentul titlu.(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 20(1) Străinii care nu sînt supuși obligației de a obține o viza pot circula liber pe teritoriile Părților Contractante pe o perioadă de maximum trei luni în cursul unei perioade de șase luni de la data primei intrari, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful 1, literele a), c), d) și e).(2) Dispozițiile paragrafului 1 nu aduc atingere dreptului fiecărei Părți Contractante de a prelungi peste trei luni șederea unui străin pe teritoriul sau, dacă se ivesc circumstanțe excepționale sau în aplicarea dispozițiilor unui tratat bilateral încheiat anterior intrării în vigoare a prezentei Convenții.(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 21(1) Străinii, titulari ai unui permis de ședere eliberat de una din Părțile Contractante pot, în baza acestui permis și a unui document de călătorie, ambele valabile, sa circule liber maximum trei luni pe teritoriul celorlalte Părți Contractante, dacă îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute în articolul 5, paragraful l, literele a), c) și e), și dacă nu figurează pe lista naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile a Părții Contractante în cauza.(2) Paragraful 1 se aplică și străinilor titulari ai unei autorizații provizorii de ședere eliberate de una din Părțile Contractante și ai unui document de călătorie eliberat de aceasta Parte Contractantă.(3) Părțile Contractante comunică Comitetului executiv lista documentelor pe care le eliberează și care au valoare de permis de ședere sau autorizație provizorie de ședere și document de călătorie în sensul prezentului articol.(4) Dispozițiile prezentului articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22. + Articolul 22(1) Străinii intrati în condiții legale pe teritoriul unei Părți Contractante sînt obligați să-și declare prezenta autorităților competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au intrat, în condițiile stabilite de fiecare Parte Contractantă. Aceasta obligație trebuie îndeplinită, la alegerea fiecărei Părți Contractante, fie la intrare, fie în interiorul teritoriului Părții Contractante în care intra, în termen de trei zile lucrătoare de la data intrării.(2) Străinii care au reședința pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante și care intra pe teritoriul altei Părți Contractante sînt supuși obligației prevăzute în paragraful 1.(3) Fiecare Parte Contractantă stabilește excepțiile de la dispozițiile paragrafelor 1 și 2 și le comunică Comitetului executiv. + Articolul 23(1) În principiu, strainul care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere de scurta durata aplicabile pe teritoriul uneia din Părțile Contractante trebuie să părăsească fără întîrziere teritoriul Părților Contractante.(2) Strainul care dispune de un permis de ședere sau o autorizație de ședere provizorie valabile, eliberate de o alta Parte Contractantă, trebuie să se deplaseze fără întîrziere pe teritoriul acelei Părți Contractante.(3) Dacă acest străin nu pleacă de buna voie, sau cînd se poate prezuma că nu va pleca, sau cînd plecarea imediata a strainului se impune din motive de securitate naționala sau de ordine publică, strainul trebuie să fie expulzat de pe teritoriul Părții Contractante pe care a fost arestat, în condițiile prevăzute de dreptul intern al acestei Părți Contractante. Dacă aplicarea dreptului intern nu permite expulzarea, Partea Contractantă în cauza îi poate permite șederea pe teritoriul sau.(4) Expulzarea poate fi efectuată de pe teritoriul acestui stat către țara de origine a persoanei în cauza sau către orice alt stat în care admiterea sa este posibila, aplicindu-se cu precădere dispozițiile pertinente ale acordurilor privind reintrarea, încheiate de Părțile Contractante.(5) Dispozițiile paragrafului 4 nu aduc atingere dispozițiilor naționale privind dreptul de azil, nici aplicării Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și nici dispozițiilor paragrafului 2 din prezentul articol și a celor din articolul 33, paragraful 1, din prezenta Convenție. + Articolul 24Sub rezerva definirii de Comitetul executiv a criteriilor și modalităților practice adecvate, Părțile Contractante compensează între ele dezechilibrele financiare care rezultă din obligația de expulzare prevăzută în articolul 23, dacă expulzarea nu se poate realiza pe cheltuiala strainului. + Capitolul 5 Permisele de ședere și semnalarea de neadmitere + Articolul 25(1) Dacă o Parte Contractantă intenționează sa elibereze un permis de ședere unui străin care este semnalat ca inadmisibil, ea consulta în prealabil Partea Contractantă care l-a semnalat și tine cont de interesele acesteia; permisul de ședere nu se eliberează decît pentru motive serioase, în special de ordin umanitar sau rezultind din obligațiile internaționale.Dacă permisul de ședere a fost eliberat, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea însă poate înscrie acel străin pe lista sa naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile.(2) Dacă se constată că un străin, titular al unui permis de ședere valabil, eliberat de una din Părțile Contractante, este semnalat ca inadmisibil, Partea Contractantă care l-a semnalat consulta Partea care a eliberat permisul de ședere pentru a determina dacă exista motive suficiente pentru retragerea permisului de ședere.Dacă nu se retrage permisul de ședere, Partea Contractantă semnalanta retrage semnalarea, însă poate înscrie acel străin pe lista sa naționala a persoanelor semnalate ca inadmisibile. + Capitolul 6 Măsuri de acompaniament + Articolul 26(1) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, Părțile Contractante se angajează sa introducă în legislatiile lor naționale următoarele dispoziții:a) Dacă unui străin i se refuza intrarea pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante, transportatorul care l-a adus la frontiera externa pe cale aeriană, maritima sau terestra este obligat să își asume din nou răspunderea pentru el, fără întîrziere. La cererea autorităților de supraveghere a frontierei, el trebuie să îl ducă înapoi pe străin în statul terț din care a fost transportat, în statul terț care a eliberat documentul de călătorie cu care acesta a calatorit, sau în orice alt stat terț în care are intrarea garantată;b) Transportatorul este obligat sa ia toate măsurile necesare pentru a se asigura ca strainul transportat pe cale aeriană sau maritima se afla în posesia documentelor de călătorie cerute la intrarea pe teritoriile Părților Contractante.(2) Sub rezerva obligațiilor care decurg din aderarea la Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 și cu respectarea dreptului lor constituțional, Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni împotriva transportatorilor care transporta pe cale aeriană sau maritima, dintr-un stat terț spre teritoriul lor, străini care nu poseda documentele de călătorie necesare.(3) Dispozițiile paragrafului 1, litera b) și ale paragrafului 2 se aplică și transportatorilor de grupuri care asigura legături rutiere internaționale cu autocarul, cu excepția traficului de frontieră. + Articolul 27(1) Părțile Contractante se angajează sa instituie sancțiuni adecvate împotriva oricărei persoane care, în scopul de a obține un folos material, ajuta sau incearca sa ajute un străin să între sau sa ramina pe teritoriul unei Părți Contractante cu încălcarea legislației acelei Părți Contractante privind intrarea sau șederea străinilor.(2) Dacă o Parte Contractantă ia cunoștința de fapte menționate la paragraful 1 care constituie o încălcare a legislației altei Părți Contractante, o informează pe aceasta din urma.(3) Partea Contractantă care solicită altei Părți Contractante sa urmărească, pe motivul încălcării legislației sale, faptele menționate la paragraful 1, trebuie să specifice dispozițiile legale care au fost incalcate, printr-un denunț oficial sau printr-un certificat al autorităților competente. + Capitolul 7 Responsabilitatea pentru examinarea cererilor de azil + Articolul 28Părțile Contractante își reafirma obligațiile asumate prin Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, fără nici o restrictie geografică a domeniului de aplicare a acestor texte, precum și angajamentul de a coopera cu serviciile Inaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru refugiati în vederea aplicării acestor acte. + Articolul 29(1) Părțile Contractante se obliga să asigure examinarea fiecărei cereri de azil depuse de un străin pe teritoriul uneia din ele.(2) Aceasta obligație nu implica și îndatorirea Părții Contractante de a-l autoriza în toate cazurile pe solicitantul de azil să între sau sa ramina pe teritoriul ei.Orice Parte Contractantă păstrează dreptul de a refuza intrarea sau de a expulza un solicitant de azil spre un stat terț, în baza legislației sale naționale și în conformitate cu angajamentele sale internaționale.(3) Oricare ar fi Partea Contractantă căreia strainul îi adresează cererea de azil, responsabilitatea examinării cererii revine unei singure Părți Contractante. Aceasta se determina potrivit criteriilor stabilite în articolul 30.(4) Dispozițiile paragrafului 3 nu împiedica Părțile Contractante să își păstreze dreptul de a examina o cerere de azil pentru motive speciale care țin mai ales de dreptul intern, chiar dacă responsabilitatea, în sensul prezentei Convenții, revine unei alte Părți Contractante. + Articolul 30(1) Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea unei cereri de azil se determina după cum urmează:a) Dacă o Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de ședere, ea este responsabilă pentru examinarea cererii. Dacă viza a fost eliberata cu autorizarea altei Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă care a acordat autorizația;b) Dacă mai multe Părți Contractante au eliberat solicitantului de azil o viza de orice natura sau un permis de ședere, Partea responsabilă este cea care a eliberat viza sau permisul de ședere care expira ultimul;c) Cît timp solicitantul de azil nu a părăsit teritoriul Părților Contractante, responsabilitatea stabilită conform literelor a) și b) subzistă, chiar dacă durata valabilității vizei de orice fel sau a permisului de ședere a expirat. Dacă solicitantul de azil a părăsit teritoriile Părților Contractante după eliberarea vizei sau a permisului de ședere, responsabilitatea se stabilește pe baza acestor documente conform literelor a) și b), în afară de cazul în care, între timp, acestea au expirat conform legislației naționale;d) Dacă solicitantul de azil este scutit de Părțile Contractante de obligația de a obține viza, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante.Cît timp armonizarea politicilor privind vizele nu este deplin realizată și dacă solicitantul de azil este scutit de obligația de a obține o viza numai de anumite Părți Contractante, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante pe care beneficiază de scutire de viza, sub rezerva dispozițiilor de la literelor a), b) și c).Dacă cererea de azil este adresată unei Părți Contractante care a eliberat solicitantului o viza de tranzit, indiferent dacă solicitantul a trecut sau nu de controlul pașapoartelor, și dacă viza de tranzit a fost eliberata după ce țara de tranzit s-a asigurat la autoritățile consulare sau diplomatice ale Părții Contractante de destinație ca solicitantul de azil îndeplinește condițiile de intrare în Partea Contractantă de destinație, este responsabilă pentru examinarea cererii Partea Contractantă de destinație;e) Dacă solicitantul de azil a intrat pe teritoriile Părților Contractante fără a se afla în posesia unuia sau mai multor documente stabilite de Comitetul executiv care să îi permită trecerea frontierei, este responsabilă Partea Contractantă prin a carei frontiera externa a intrat solicitantul de azil pe teritoriile Părților Contractante;f) Dacă un străin a cărui cerere de azil este deja în curs de examinare la una din Părțile Contractante introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă la care cererea se afla în curs de examinare;g) Dacă un străin a cărui cerere de azil anterioară a făcut obiectul unei decizii definitive a uneia din Părțile Contractante, introduce o noua cerere, este responsabilă Partea Contractantă care a examinat cererea anterioară, dacă solicitantul nu a părăsit teritoriile Părților Contractante.(2) Dacă o Parte Contractantă și-a asumat sarcina examinării unei cereri de azil conform articolului 29, paragraful 4, Partea Contractantă care este responsabilă conform prezentului articol, paragraful 1, este eliberata de obligațiile sale.(3) Dacă Partea Contractantă responsabilă nu poate fi desemnată pe baza criteriilor definite la paragrafele 1 și 2, responsabilitatea revine Părții Contractante căreia i-a fost prezentată cererea de azil. + Articolul 31(1) Părțile Contractante se straduiesc sa determine cît mai repede căreia dintre ele îi revine responsabilitatea examinării unei cereri de azil.(2) Dacă o Parte Contractantă, care nu este responsabilă potrivit articolului 30, este sesizată cu o cerere de azil de către un străin care se afla pe teritoriul sau, aceasta Parte poate solicita Părții Contractante responsabile sa preia solicitantul de azil, în vederea examinării cererii sale de azil.(3) Dacă solicitarea se efectuează în termen de șase luni de la data depunerii cererii de azil, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia pe solicitantul de azil vizat de paragraful 2. Dacă solicitarea nu a fost efectuată în acest termen, Partea Contractantă la care a fost introdusă cererea de azil este responsabilă pentru examinarea cererii. + Articolul 32Partea Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil îndeplinește procedura de examinare potrivit dreptului sau intern. + Articolul 33(1) Dacă, pe durata procedurii de azil, solicitantul de azil se afla ilegal pe teritoriul altei Părți Contractante, Partea Contractantă responsabilă este obligată sa îl preia.(2) Paragraful 1 nu este aplicabil atunci cînd cealaltă Parte Contractantă a eliberat solicitantului de azil un permis de ședere cu o valabilitate de cel puțin un an. În acest caz, responsabilitatea de a examina cererea revine celeilalte Părți Contractante. + Articolul 34(1) Partea Contractantă responsabilă va fi obligată sa preia strainul căruia i s-a respins definitiv cererea de azil și care a intrat pe teritoriul altei Părți Contractante fără a avea acolo șederea autorizata.(2) Totuși, paragraful 1 nu se va aplica atunci cînd Partea Contractantă responsabilă l-a expulzat pe străin în afară teritoriilor Părților Contractante. + Articolul 35(1) Partea Contractantă care i-a recunoscut unui străin statutul de refugiat și i-a acordat dreptul de ședere este obligată să își asume responsabilitatea pentru examinarea cererii de azil a unui membru al familiei acestuia, cu condiția ca cei interesați să fie de acord.(2) Membrul de familie, în sensul paragrafului 1 este soțul sau copilul necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani al refugiatului sau, dacă refugiatul este un copil necasatorit în vîrsta de pînă la optsprezece ani, tatăl sau mama acestuia. + Articolul 36Orice Parte Contractantă responsabilă pentru examinarea cererii de azil poate, din ratiuni umanitare bazate mai ales pe motive familiale sau culturale, să solicite altei Părți Contractante sa preia această competență, dacă persoana în cauza dorește acest lucru. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate accepta aceasta cerere. + Articolul 37(1) Autoritățile competente ale Părților Contractante își comunică reciproc, cît mai repede posibil, informațiile care au ca obiect:a) reglementări sau măsuri noi adoptate în domeniul dreptului de azil sau al regimului solicitanților de azil, cel tirziu la data intrării lor în vigoare;b) date statistice privind sosirile lunare ale solicitanților de azil, indicind principalele tari de proveniență și deciziile cu privire la cererile de azil, în măsura în care aceste date sînt disponibile;c) apariția sau creșterea semnificativă a anumitor grupuri de solicitanți de azil și informațiile deținute cu privire la aceste aspecte;d) decizii fundamentale în domeniul dreptului de azil.(2) Părțile Contractante garantează, de asemenea, o cooperare strinsa în privinta culegerii informațiilor asupra situației solicitanților de azil în țările lor de proveniență, pentru a ajunge la o evaluare comuna.(3) Orice indicație data de o Parte Contractantă privind prelucrarea confidențială a informațiilor pe care le comunică trebuie respectata de celelalte Părți Contractante. + Articolul 38(1) Fiecare Parte Contractantă transmite tuturor celorlalte Părți Contractante, la cererea acestora, datele deținute cu privire la un solicitant de azil, care sînt necesare pentru:– determinarea Părții Contractante responsabile pentru examinarea cererii de azil;– examinarea cererii de azil;– punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.(2) Aceste date se pot referi numai la:a) identitatea (nume și prenume, numele purtat anterior - dacă este cazul, porecle sau pseudonime, data și locul nașterii, cetățenia actuala și cea anterioară a solicitantului de azil și, dacă este cazul, a membrilor familiei sale);b) documentele de identitate și de călătorie (referințele, perioadele de valabilitate, datele eliberării, autoritățile care le-au eliberat, locul eliberării etc.);c) alte elemente necesare pentru stabilirea identității solicitantului;d) locurile de ședere și itinerariile călătoriilor;e) permisele de ședere sau vizele eliberate de o Parte Contractantă;f) locul depunerii cererii de azil;g) dacă este cazul, data prezentării unei cereri de azil anterioare, data prezentării cererii actuale, stadiul în care se afla procedura, conținutul deciziei luate.(3) De asemenea, o Parte Contractantă poate solicita altei Părți Contractante sa îi comunice motivele invocate de solicitantul de azil în sprijinul cererii sale și, dacă este cazul, motivele deciziei luate în privinta cererii. Partea Contractantă solicitată apreciază dacă poate da curs cererii care i-a fost prezentată. În toate cazurile, comunicarea acestor informații este condiționată de consimțămîntul solicitantului de azil.(4) Schimbul de informații se efectuează la cererea unei Părți Contractante și nu poate avea loc decît între autoritățile a căror desemnare a fost comunicată Comitetului executiv de fiecare Parte Contractantă.(5) Informațiile schimbate nu pot fi utilizate decît pentru scopurile prevăzute în paragraful 1. Aceste date nu pot fi comunicate decît autorităților și jurisdictiilor însărcinate cu:– determinarea Părții Contractante competente pentru examinarea cererii de azil;– examinarea cererii de azil;– punerea în executare a obligațiilor care decurg din prezentul capitol.(6) Partea Contractantă care transmite datele veghează asupra exactitatii și actualitatii lor.Dacă se constată că aceasta Parte Contractantă a furnizat date inexacte sau care nu ar fi trebuit transmise, Părțile Contractante destinatare vor fi informate fără întîrziere asupra acestui fapt. Ele sînt obligate sa rectifice aceste informații sau să le stearga.(7) Un solicitant de azil are dreptul de a i se comunică, la cerere, informațiile schimbate care îl privesc, atita timp cît ele sînt disponibile.Dacă el constata ca aceste informații sînt inexacte sau nu ar fi trebuit transmise, are dreptul sa ceara rectificarea sau ștergerea lor. Corecturile se efectuează în condițiile prevăzute în paragraful 6.(8) Fiecare Parte Contractantă în cauza tine evidenta transmiterii și receptarii informațiilor schimbate.(9) Datele transmise se păstrează un interval de timp care nu depășește perioada necesară scopurilor pentru care au fost schimbate. Necesitatea păstrării lor trebuie examinata la momentul potrivit de Partea Contractantă în cauza.(10) În toate cazurile, datele transmise beneficiază cel puțin de aceeași protecție ca cea prevăzută de dreptul intern al Părții Contractante destinatare pentru informații de natura similară.(11) Dacă datele nu sînt prelucrate automat, ci într-un alt mod, fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura respectarea prezentului articol prin mijloace de control efective. Dacă o Parte Contractantă dispune de un serviciu de tipul celui menționat la paragraful 12, ea poate insarcina serviciul respectiv sa exercite atribuțiile de control.(12) Dacă una sau mai multe Părți Contractante doresc sa informatizeze prelucrarea unei părți sau a tuturor datelor menționate la paragrafele 2 și 3, informatizarea va fi autorizata numai dacă Părțile Contractante în cauza au adoptat legislația privitoare la asemenea prelucrari, care pune în aplicare principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal și dacă au încredințat unui organ național adecvat controlul independent al prelucrării și utilizării datelor transmise conform prezentei Convenții. + Titlul III Poliția și securitatea + Capitolul 1 Cooperarea politieneasca + Articolul 39(1) Părțile Contractante se angajează să asigure ca autoritățile lor polițienești, în conformitate cu legislația naționala și în limitele competentelor lor, își acorda asistența reciprocă în scopul prevenirii și descoperirii faptelor pedepsibile, dacă dreptul intern nu prevede că cererea trebuie adresată autorităților judiciare și dacă cererea sau executarea ei nu antreneaza aplicarea unor măsuri de constringere de către Partea Contractantă solicitată. Dacă organele de poliție solicitate nu sînt competente sa dea curs unei cereri, o înaintează autorităților competente.(2) Informațiile scrise, furnizate de Partea Contractantă solicitată în virtutea dispozițiilor paragrafului 1, nu pot fi utilizate de Partea Contractantă solicitanta ca proba pentru dovedirea faptelor penale, decît cu acordul autorităților judiciare competente ale Părții Contractante solicitate.(3) Cererile de asistența prevăzute în paragraful 1 și răspunsurile la aceste cereri pot fi schimbate între organele centrale ale fiecărei Părți Contractante însărcinate cu cooperarea politieneasca internationala. Cînd cererea nu poate fi facuta în timp util conform procedurii de mai sus, organele de poliție ale Părții Contractante solicitante o pot adresa direct autorităților competente ale Părții Contractante solicitate, care pot răspunde direct. În acest caz, organul de poliție solicitant informează, în cel mai scurt termen, organul central al Părții Contractante solicitate însărcinat cu cooperarea politieneasca internationala, despre cererea sa directa.(4) În regiunile de frontieră, cooperarea poate fi reglementată prin înțelegeri între ministerele competente ale Părților Contractante.(5) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere acordurilor bilaterale mai detaliate, prezente sau viitoare, încheiate între Părțile Contractante care au o frontieră comuna. Părțile Contractante se informează reciproc despre aceste acorduri. + Articolul 40(1) Agenții de poliție ai unei Părți Contractante care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul statului lor o persoană suspectata ca a participat la săvîrșirea unei fapte penale care poate atrage extrădarea, sînt autorizate sa continue aceasta supraveghere pe teritoriul altei Părți Contractante, dacă aceasta a autorizat supravegherea transfrontaliera pe baza unei cereri prealabile de asistența judiciară. Prin autorizație se pot impune anumite condiții.La cerere, supravegherea este încredințată agenților de poliție ai Părții Contractante pe teritoriul căreia se desfășoară.Cererea de asistența judiciară menționată la alineatul 1 trebuie să fie adresată unei autorități desemnate de fiecare din Părțile Contractante și care este competența sa acorde sau sa transmită autorizația cerută.(2) Cînd, pentru motive deosebit de urgente, autorizarea prealabilă a celeilalte Părți Contractante nu poate fi solicitată, agenții care efectuează supravegherea sînt autorizați sa continue dincolo de frontieră supravegherea unei persoane suspectate ca a savirsit faptele penale enumerate la paragraful 7, în condițiile de mai jos:a) trecerea frontierei să fie comunicată imediat, în timpul supravegherii, agenților de poliție ai Părții Contractante desemnate la paragraful 5, pe teritoriul căreia continua supravegherea;b) cererea de asistența judiciară, prezentată conform paragrafului 1 și care arata motivele care justifica trecerea frontierei fără autorizare prealabilă, să fie transmisă fără întîrziere;Supravegherea se oprește imediat dacă, în urma comunicării la care se referă litera a), sau în urma cererii de la litera b), Partea Contractantă pe teritoriul căreia are loc supravegherea cere acest lucru, sau dacă autorizația nu a fost obținută în decurs de 5 ore de la trecerea frontierei.(3) Supravegherea la care se referă paragrafele 1 și 2 nu poate fi exercitată decît în următoarele condiții generale:a) agenții care efectuează supravegherea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe al carei teritoriu operează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;b) cu excepția situațiilor prevăzute la paragraful 2, agenții de poliție vor avea asupra lor în timpul supravegherii un document, care atesta acordarea autorizației;c) agenții care efectuează supravegherea trebuie să fie în măsura sa dovedească în orice moment ca acționează în calitate oficială;d) agenții care efectuează supravegherea pot purta arma de serviciu în timpul supravegherii, cu excepția cazului în care exista o decizie contrară expresă a Părții solicitate; folosirea armei este interzisă, cu excepția cazului legitimei apărări;e) intrarea în domicilii și în alte locuri neaccesibile publicului este interzisă;f) agenții care efectuează supravegherea nu pot sa verifice identitatea și nici sa aresteze persoana supravegheată;g) despre orice operațiune se întocmește un raport către autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc; se poate cere prezentarea personală a agenților care efectuează supravegherea;h) autoritățile Părții Contractante ai carei agenți au efectuat supravegherea asista la cererea autorităților Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea, la ancheta subsecventa operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.(4) Agenții la care se referă paragrafele 1 și 2 sînt:– în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile acestora referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Republica Federala Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;– în Republica Franceza: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția naționala și jandarmeria naționala, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și poliției, precum și agenții vamali, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia obligațiilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.(5) Autoritatea la care se referă paragrafele 1 și 2 este:– în Regatul Belgiei: comisariatul general al poliției judiciare;– în Republica Federala Germania: Bundeskriminalamt;– în Republica Franceza: direcția centrala a poliției judiciare;– în Marele Ducat al Luxemburgului: procurorul general al statului;– în Regatul Olandei: Landelijk Officier van Justiție responsabil cu supravegherea transfrontaliera.(6) Părțile Contractante pot, la nivel bilateral, sa extindă sfera de aplicare a prezentului articol și sa adopte dispoziții suplimentare în aplicarea sa.(7) Supravegherea menționată în paragraful 2 nu poate fi efectuată decît pentru una din următoarele fapte penale:– asasinat;– omor;– viol;– incendiere voluntara;– falsificare de moneda;– furt agravat și tainuire agravată;– santaj;– răpire și luare de ostatici;– trafic de ființe umane;– trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;– infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;– distrugerea prin folosire de materii explozive;– transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase. + Articolul 41(1) Agenții unei Părți Contractante care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană prinsă în flagrant săvîrșind una dintre faptele penale prevăzute la paragraful 4 sau care a participat la săvîrșirea unei astfel de fapte penale, pot continua urmărirea pe teritoriul celeilalte Părți Contractante fără autorizație prealabilă, cînd, datorită urgenței deosebite, autoritățile competente ale celeilalte Părți Contractante nu au putut fi informate în prealabil despre pătrunderea pe acest teritoriu printr-unul din mijloacele de comunicare prevăzute la articolul 44 sau cînd autoritățile nu au putut fi la timp la locul respectiv pentru a prelua efectuarea urmăririi.Aceeași dispoziție se aplică și în situația în care persoana urmărită, aflîndu-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat.Agenții care efectuează urmărirea contacteaza autoritățile competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea cel tirziu în momentul trecerii frontierei. La cererea Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea, aceasta este oprită imediat. La cererea agenților care efectuează urmărirea, autoritățile locale competente rețin persoana urmărită pentru a-i stabili identitatea sau pentru a o aresta.(2) Urmărirea se efectuează conform uneia dintre următoarele modalități, definite în declarația menționată la paragraful 9:a) agenții care efectuează urmărirea nu au dreptul sa retina persoana urmărită;b) dacă nu se formulează nici o cerere de întrerupere a urmăririi și dacă autoritățile locale competente nu pot interveni suficient de rapid, agenții care efectuează urmărirea pot sa retina persoana urmărită pînă cînd agenții Părții Contractante pe teritoriul căreia are loc urmărirea îi pot stabili identitatea sau o pot aresta, aceștia din urma trebuind să fie informati fără întîrziere.(3) Urmărirea se efectuează în conformitate cu dispozițiile paragrafelor 1 și 2, într-una din modalitățile următoare, definite în declarația menționată în paragraful 9:a) într-o anumită zona sau într-un anumit interval de timp de la trecerea frontierei, care vor fi determinate în declarație;b) fără limitare în spațiu și timp.(4) În declarația prevăzută la paragraful 9, Părțile Contractante definesc faptele penale la care se referă paragraful 1, într-una din modalitățile următoare:a) următoarele infracțiuni:– asasinat;– omor;– viol;– incendiere voluntara;– falsificare de moneda;– furt agravat și tainuire agravată;– santaj;– răpire și luare de ostatici;– trafic de ființe umane;– trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;– infracțiuni privind regimul armelor și materiilor explozive;– distrugerea prin folosire de materii explozive;– transport ilicit de deșeuri toxice și periculoase;– părăsirea locului unui accident care a produs moartea sau vătămarea corporală grava.b) infracțiuni care pot atrage extrădarea.(5) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiții generale:a) agenții care efectuează urmărirea trebuie să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și dreptului intern al Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează; ei trebuie să se conformeze instrucțiunilor autorităților locale competente;b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;c) pătrunderea în domicilii sau în locuri neaccesibile publicului este interzisă;d) agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie ușor de identificat, fie prin purtarea uniformei, fie printr-o brasarda sau prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; este interzisă folosirea tinutei civile concomitent cu utilizarea vehiculelor fără semnele de identificare menționate anterior; agenții care efectuează urmărirea trebuie să fie în măsura sa dovedească oricînd ca acționează în calitate oficială;e) agenții care efectuează urmărirea își pot purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă, cu excepția cazurilor de legitima apărare;f) din momentul în care persoana urmărită a fost reținută conform paragrafului 2, litera b), pentru a fi adusă în fața autorităților locale competente, ea nu poate fi supusă decît unei perchezitii de siguranță; în timpul transferului sau se pot utiliza catusele; obiectele găsite asupra persoanei urmărite pot fi sechestrate;g) după fiecare operație menționată la paragrafele 1, 2 și 3, agenții care efectuează urmărirea se prezintă în fața autorităților locale competente ale Părții Contractante pe teritoriul căreia au operat și efectuează o informare cu privire la misiunea lor; la cererea acestor autorități, ei sînt obligați sa ramina la dispoziția lor pînă cînd împrejurările în care s-a desfășurat acțiunea au fost suficient lamurite; aceasta prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea persoanei urmărite;h) autoritățile Părții Contractante căreia îi aparțin agenții urmăritori asista, dacă autoritățile Părții Contractante pe teritoriul căreia s-a desfășurat supravegherea o cer, la ancheta subsecventa operațiunii la care au luat parte, inclusiv la procedurile judiciare.(6) O persoana care, în urma acțiunii prevăzute la paragraful 2, a fost arestata de autoritățile competente, poate fi reținută pentru interogatoriu, indiferent de cetățenia sa. Regulile pertinente din dreptul intern se aplică prin analogie.Dacă aceasta persoana nu are cetățenia Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost arestata, este pusă în libertate în cel mult în 6 ore de la arestare, fără a socoti orele de la miezul nopții pînă la 9.00, cu excepția cazului în care autoritățile locale competente au primit în prealabil o cerere de arestare preventivă în scopul extrădării în orice formă.(7) Agenții vizati de paragrafele precedente sînt:– în Regatul Belgiei: membrii poliției judiciare de pe lîngă parchete, ai jandarmeriei și ai poliției comunale, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Republica Federala Germania: agenții din Polizeien des Bundes und der Liinder, precum și agenții Zollfahndungsdienst (serviciul de cercetări vamale) în calitatea lor de agenți auxiliari ai Ministerului;Public, numai în ceea ce privește traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope și traficul de arme;– în Republica Franceza: ofițerii și agenții poliției judiciare din poliția naționala și jandarmeria naționala, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Marele Ducat al Luxemburgului: agenții jandarmeriei și ai poliției, precum și agenții vamali în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6;– în Regatul Olandei: agenții din Rijkspolitie și din Gemeentepolitie, precum și agenții serviciului fiscal de informare și cercetare competenți în materia drepturilor vamale și a accizelor, în ceea ce privește atribuțiile lor referitoare la traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, la traficul de arme și materii explozive și la transportul ilicit de deșeuri toxice și periculoase, în condițiile stabilite prin acordurile bilaterale pertinente la care se referă paragraful 6.(8) În ceea ce privește Părțile Contractante vizate, prezentul articol nu trebuie să aducă atingere articolului 27 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.(9) În momentul semnării prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă face o declarație în care defineste, în baza paragrafelor 2, 3 și 4, modalitățile de efectuare a urmăririi pe teritoriul sau pentru fiecare dintre Părțile Contractante cu care are frontiera comuna.O Parte Contractantă poate înlocui în orice moment declarația sa cu alta, cu condiția ca aceasta sa nu restrîngă domeniul de aplicare a celei anterioare.Fiecare declarație este facuta după concertari cu fiecare Parte Contractantă interesată și în spiritul echivalentei regimurilor aplicabile de o parte și de alta a frontierelor interne.(10) La nivel bilateral, Părțile Contractante pot extinde sfera de aplicare a paragrafului 1 și pot adopta dispoziții suplimentare în aplicarea prezentului articol. + Articolul 42În cursul operațiunilor prevăzute în articolele 40 și 41, agenții care acționează pe teritoriul altei Părți Contractante sînt considerați agenți ai acelei Părți Contractante în ceea ce privește faptele pedepsibile comise împotriva lor sau de către ei. + Articolul 43(1) În cazul în care agenții unei Părți Contractante acționează pe teritoriul altei Părți Contractante potrivit articolelor 40 și 41 din prezenta convenție, prima Parte Contractantă răspunde pentru orice prejudicii cauzate de ei în cursul misiunii, conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia acționează.(2) Partea Contractantă pe al carei teritoriu s-a produs prejudiciul menționat la paragraful 1 repara acest prejudiciu în condițiile aplicabile în cazul prejudiciilor cauzate de proprii săi agenți.(3) Partea Contractantă ai carei agenți au produs un prejudiciu oricărei persoane pe teritoriul altei Părți Contractante trebuie să restituie întreaga suma plătită de aceasta din urma victimei sau oricărei alte persoane îndreptățite.(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor sale față de terți și fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului 3, în cazul prevăzut la paragraful 1, fiecare Parte Contractantă se abține sa ceara de la o alta Parte Contractantă restituirea cuantumului despăgubirilor pe care le-a suportat. + Articolul 44(1) Conform convențiilor internaționale pertinente și ținînd cont de circumstanțele locale și de posibilitățile tehnice, Părțile Contractante instaleaza, în special în regiunile de frontieră, linii telefonice, radio, telex și alte legături directe, pentru a facilita cooperarea politieneasca și vamală, în special pentru transmiterea informațiilor în timp util în cadrul supravegherii și urmăririi transfrontaliere.(2) Pe lîngă aceste măsuri pe termen scurt, Părțile Contractante examinează, în special, următoarele posibilități:a) schimbul de materiale sau afectarea unor agenți de legătură dotati cu echipament radio adecvat;b) lărgirea benzilor de frecventa utilizate în zonele de frontieră;c) instalarea unei legături comune pentru serviciile de poliție și vamale care acționează în aceleași zone;d) coordonarea programelor lor de cumpărare a echipamentelor de comunicație, în vederea punerii în funcțiune a unor sisteme de comunicare standardizate și compatibile. + Articolul 45(1) Părțile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare pentru a garanta ca:a) administratorii întreprinderilor care oferă servicii de cazare sau angajații acestora veghează ca străinii cazati, inclusiv cetățenii altor Părți Contractante, ca și cei ai altor state membre ale Comunităților Europene, cu excepția soților sau a minorilor care sînt împreună cu ei sau a membrilor grupurilor de călători, sa completeze personal și să semneze formularele de declarație și să își dovedească identitatea prin prezentarea unui document de identitate valabil;b) formularele astfel completate sînt păstrate pentru autoritățile competente sau le sînt înaintate, dacă autoritățile considera ca acest lucru este necesar pentru prevenirea amenintarilor, pentru proceduri în materie penală sau pentru a afla ce s-a intimplat cu persoanele dispărute sau care au fost victime ale unui accident, cu excepția cazurilor în care legislația naționala prevede altfel.(2) Paragraful 1 se aplică prin analogie persoanelor cazate de orice persoană care are ca activitate acordarea cazarii, mai ales în corturi, rulote sau ambarcatiuni. + Articolul 46(1) În cazuri speciale, fiecare Parte Contractantă poate trimite Părții Contractante în cauza, cu respectarea legislației sale naționale și fără sa i se fi cerut acest lucru, orice informație de care aceasta din urma poate fi interesată, pentru a ajuta la prevenirea unor infracțiuni și a preveni faptele pedepsibile sau amenintarile la adresa ordinii publice și a securității.(2) Fără a aduce atingere acordurilor privind cooperarea în zonele de frontieră prevăzute în articolul 39, paragraful 4, informațiile sînt schimbate prin intermediul unui organ central care urmează să fie desemnat. În cazurile deosebit de urgente, schimbul de informații în sensul prezentului articol poate avea loc direct între autoritățile polițienești interesate, cu excepția cazului în care reglementările naționale prevăd altfel. Organul central trebuie să fie informat despre acest lucru în cel mai scurt timp. + Articolul 47(1) Părțile Contractante pot încheia acorduri bilaterale care prevăd detasarea unor agenți de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată, dintr-o Parte Contractantă la autoritățile polițienești ale unei alte Părți Contractante.(2) Detasarea agenților de legătură pentru o perioadă determinata sau nedeterminată are ca scop promovarea și accelerarea cooperării între Părțile Contractante, în special prin acordarea de asistența:a) sub forma schimbului de informații în scopul combaterii infracțiunilor atît prin mijloace de prevenire, cît și prin mijloace punitive;b) în conformitate cu cerințele de asistența politieneasca reciprocă și asistența judiciară în materie penală;c) pentru misiunile îndeplinite de autoritățile responsabile pentru supravegherea frontierelor externe.(3) Agenții de legătură au sarcina de a acorda consultanța și asistența. Ei nu sînt competenți sa întreprindă acțiuni polițienești independente. Ei furnizează informații și își exercită îndatoririle potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine și de la Partea Contractantă unde au fost detasati. Înaintează cu regularitate rapoarte șefului serviciului de poliție unde au fost detasati.(4) Părțile Contractante pot stabili, într-un cadru bilateral sau multilateral, ca agenții de legătură dintr-o Parte Contractantă detasati într-un stat terț reprezintă și interesele uneia sau mai multora dintre celelalte Părți Contractante. În temeiul unor astfel de acorduri, agenții de legătură detasati în state terțe furnizează informații altor Părți Contractante cînd li se solicita acest lucru sau din proprie inițiativă și, în limitele mandatului, îndeplinesc sarcini în numele acestor Părți. Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu intentiile lor în ceea ce privește detasarea unor agenți de legătură în state terțe. + Capitolul 2 Asistența judiciară în materie penală + Articolul 48(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc sa completeze Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii economice Benelux, CAP. 2 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, și sa faciliteze aplicarea acestor acorduri.(2) Paragraful 1 nu afectează aplicarea dispozițiilor mai favorabile, cuprinse în acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante. + Articolul 49De asemenea, se acordă asistența judiciară:a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform dreptului intern al uneia sau al ambelor Părți Contractante ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare nejustificată sau condamnare nelegală;c) în procedurile gratioase;d) în acțiunile civile alăturate acțiunilor penale, atît timp cît instanța nu a hotărît definitiv în ce privește latura penală;e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;f) pentru măsuri privind suspendarea pronunțării sau amînarea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, liberarea condiționată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. + Articolul 50(1) Părțile Contractante se angajează să își acorde, în conformitate cu convenția și cu tratatul menționate în articolul 48, asistența judiciară cu privire la încălcările dispozițiilor legale și reglementare în materia accizelor, a taxei pe valoare adăugată și în materie vamală. Prin dispoziții în materie vamală se înțeleg, normele enunțate în articolul 2 din Convenția din 7 septembrie 1967 între Belgia, Republica Federala Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Olanda privind asistența reciprocă între administrațiile vamale, precum și normele enunțate în articolul 2 din Regulamentul Consiliului C.E.E. nr. 1468/81 din 19 mai 1981.(2) Cererile întemeiate pe frauda dispozițiilor privind accizele nu pot fi respinse pe motivul ca țara solicitată nu percepe accize asupra mărfurilor vizate în cerere.(3) Partea Contractantă solicitanta nu va transmite și nu va utiliza informațiile și probele evidente, obținute de la Partea Contractantă solicitată, pentru alte anchete, urmăriri sau proceduri decît cele menționate în cerere, cu excepția cazului în care are consimțămîntul prealabil al Părții Contractante solicitate.(4) Asistența judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci cînd valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime sau eludate nu depășește 25.000 ECU, sau atunci cînd valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizație nu depășește 100.000 ECU, cu excepția situației în care, date fiind circumstanțele sau identitatea celui acuzat, Partea Contractantă solicitanta considera cazul ca fiind foarte grav.(5) Dispozițiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci cînd asistența judiciară solicitată se referă la fapte care sînt pasibile doar de o amenda pentru încălcări ale normelor juridice sancționate de autorități administrative și atunci cînd emana de la o autoritate judiciară. + Articolul 51Părțile Contractante nu pot subordona admisibilitatea comisiilor rogatorii privind perchezitii și sechestre îndeplinirii altor condiții decît cele de mai jos:a) legislația celor două Părți Contractante sa prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranță cu caracter restrictiv de libertate, al carei maxim este de cel puțin șase luni, sau legislația uneia dintre Părțile Contractante sa prevadă o sancțiune echivalenta, iar în legislația celeilalte Părți Contractante, fapta să fie pedepsita ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală;b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibila cu dreptul intern al Părții Contractante solicitate. + Articolul 52(1) Fiecare Parte Contractantă poate transmite acte procedurale direct prin posta persoanelor care se găsesc pe teritoriul altei Părți Contractante. Părțile Contractante transmit Comitetului executiv o lista a actelor care pot fi trimise în acest mod.(2) Dacă exista motive să se creadă ca destinatarul nu înțelege limba în care este redactat actul, acest act, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie tradus în limba sau în una din limbile Părții Contractante pe teritoriul căreia se găsește destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul știe ca destinatarul nu cunoaște decît o alta limba, actul, sau cel puțin pasajele importante ale acestuia, trebuie traduse în această limbă.(3) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanța, deși a fost citat prin posta, nu poate fi supus nici unei sancțiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citație se face mențiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepția cazului în care ulterior intra de buna voie pe teritoriul Părții solicitante și aici este din nou citat legal. Autoritatea care expediază citații prin posta asigura ca acestea sa nu implice nici o pedeapsă. Aceasta dispoziție nu aduce atingere articolului 34 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974.(4) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistența judiciară este sanctionabila, potrivit dreptului intern al ambelor Părți Contractante, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autoritățile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în fața unei jurisdicții competente mai ales în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prezentate în paragraful 1.(5) Contrar dispozițiilor paragrafului 1, trimiterea actelor de procedura se poate face prin intermediul autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate atunci cînd adresa destinatarului este necunoscută sau cînd Partea Contractantă solicitanta cere o notificare formala. + Articolul 53(1) Cererile de asistența judiciară se pot face direct între autoritățile judiciare și pot fi înapoiate în același mod.(2) Paragraful 1 nu aduce atingere posibilității de a trimite și de a înapoia cererea între Ministerele Justiției sau prin intermediul birourilor naționale centrale ale Organizației Internaționale a Poliției Criminale.(3) Cererile de transfer temporar sau de tranzit al persoanelor arestate preventiv sau deținute sau al persoanelor împotriva cărora s-au luat măsuri privative de libertate, precum și schimbul periodic sau ocazional de date privind cazierul judiciar trebuie efectuate prin intermediul Ministerelor Justiției.(4) În sensul Convenției europene de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, prin Ministerul Justiției se înțelege, în cazul Republicii Federale Germania fie Ministerul Federal al Justiției, fie Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate.(5) Comunicările făcute în scopul urmăririi incalcarilor legislației privind timpul de conducere a autovehiculului și de odihnă, conform articolului 21 din Convenția europeană de asistența judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959 sau conform articolului 42 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, pot fi adresate de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante direct autorităților judiciare ale Părții Contractante solicitate. + Capitolul 3 Aplicarea principiului NON BIS ÎN IDEM + Articolul 54O persoana în privinta căreia s-a pronunțat o hotărîre definitivă într-o Parte Contractantă, nu poate fi urmărită pentru aceleași fapte de o alta Parte Contractantă, cu condiția ca, în caz de condamnare, hotărîrea sa fi fost executată, să fie în curs de executare sau sa nu mai poată fi executată potrivit legii Părții Contractante care a pronunțat condamnarea. + Articolul 55(1) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentei Convenții, o Parte Contractantă poate declara că nu se considera legată prin dispozițiile articolului 54, într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:a) dacă faptele vizate de hotărîrea străină s-au petrecut în tot sau în parte pe propriul sau teritoriu; în acest din urmă caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au petrecut în parte pe teritoriul Părții Contractante unde s-a pronunțat hotărîrea;b) dacă faptele vizate de hotărîrea străină constituie o infracțiune contra siguranței statului sau împotriva altor interese care sînt în egala măsura esențiale pentru acea Parte Contractantă;c) dacă faptele vizate de hotărîrea străină au fost săvîrșite de un funcționar al acelei Părți Contractante prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu.(2) O Parte Contractantă care a făcut o declarație privind excepțiile menționate în paragraful 1, litera b) trebuie să precizeze categoriile de fapte pedepsibile pentru care se poate aplica excepția.(3) O Parte Contractantă poate retrage oricînd o declarație care privește una sau mai multe excepții menționate la paragraful 1.(4) Excepțiile care au făcut obiectul unei declarații conform paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd, pentru aceleași fapte, Partea Contractantă interesată a cerut unei alte Părți Contractante să efectueze urmărirea sau a acordat extrădarea persoanei în cauza. + Articolul 56Dacă o Parte Contractantă continua procedurile împotriva unei persoane față de care s-a pronunțat o hotărîre definitivă pentru aceleași fapte într-o alta Parte Contractantă, orice perioada de privare de libertate care este o consecința a faptelor respective, executată pe teritoriul ultimei Părți Contractante trebuie dedusă din orice hotărîre pronunțată. De asemenea, în măsura în care legislația naționala permite, se iau în considerare și alte pedepse decît perioadele de deținere deja executate. + Articolul 57(1) Cînd o Parte Contractantă acuza o persoană de săvîrșirea unei fapte pedepsibile și autoritățile competente ale acestei Părți au motive sa creadă ca acuzatia privește fapte pedepsibile pentru care persoana a fost deja judecata de o alta Parte Contractantă, aceste autorități solicita, dacă considera necesar, informațiile relevante de la autoritățile competente ale Părții Contractante pe al carei teritoriu s-a pronunțat deja hotărîrea.(2) Informațiile cerute trebuie furnizate în cel mai scurt termen și trebuie luate în considerare în acțiunile care se îndeplinesc în cadrul procedurii pendinte.(3) În momentul ratificării, acceptării ori aprobării acestei Convenții, fiecare Parte Contractantă nominalizeaza autoritățile competente sa ceara și sa primească informațiile prevăzute în acest articol. + Articolul 58Dispozițiile mai sus nu împiedica aplicarea dispozițiilor mai largi din legislația naționala cu privire la principiul NON BIS ÎN IDEM în cazul hotărîrilor pronunțate în străinătate. + Capitolul 4 Extrădarea + Articolul 59(1) Dispozițiile prezentului capitol urmăresc completarea Convenției europene privind extrădarea din 13 septembrie 1957, precum și, în relațiile dintre Părțile Contractante membre ale Uniunii Economice Benelux, a CAP. 1 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974, precum și facilitarea aplicării acestor acorduri.(2) Paragraful 1 nu aduce atingere aplicării unor dispoziții mai favorabile din acordurile bilaterale în vigoare între Părțile Contractante. + Articolul 60În relațiile dintre doua Părți Contractante din care una nu este parte la Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957, dispozițiile acelei Convenții sînt aplicabile, tinindu-se cont de rezervele și declarațiile depuse pînă la ratificarea Convenției europene privind extrădarea sau, pentru Părțile Contractante care nu sînt părți la aceasta, pînă la momentul ratificării, aprobării sau acceptării prezentei Convenții. + Articolul 61Republica Franceza se angajează sa extrădeze, la cererea uneia din Părțile Contractante, persoanele urmărite pentru fapte sancționate de legislația franceza cu o pedeapsă sau o măsura de siguranță privativă de libertate de cel puțin doi ani, și de legea Părților Contractante solicitante cu o pedeapsă sau măsura de siguranță privativă de libertate de cel puțin un an. + Articolul 62(1) În ceea ce privește întreruperea prescripției, sînt aplicabile numai dispozițiile din legislația Părții Contractante solicitante.(2) Amnistia acordată de Partea Contractantă solicitată nu împiedica extrădarea, cu excepția cazului în care fapta ilicită intra sub jurisdicția acestei Părți Contractante.(3) Absenta unei plîngeri sau a unui aviz oficial care autorizeaza urmărirea și care sînt necesare numai în temeiul legislației Părții Contractante solicitate nu aduce atingere obligației de extrădare. + Articolul 63Părțile Contractante se angajează, conform convenției și tratatului menționate la articolul 59, sa extrădeze între ele persoanele care sînt urmărite de autoritățile judiciare ale Părții Contractante solicitante pentru una din faptele pedepsibile menționate în articolul 50, paragraful 1, sau persoanele cautate de acestea pentru executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță pronunțate pentru astfel de fapte. + Articolul 64O semnalare din Sistemul de Informare Schengen efectuată conform articolului 95 are același efect ca și o cerere de arestare preventivă în sensul articolului 16 din Convenția europeană privind extrădarea din 13 septembrie 1957 sau al articolului 15 din Tratatul Benelux privind extrădarea și asistența judiciară în materie penală din 27 iunie 1962, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974. + Articolul 65(1) Fără a aduce atingere posibilității de a recurge la calea diplomatică, cererile de extrădare și de tranzit sînt adresate de ministerul competent al Părții Contractante solicitante ministerului competent al Părții Contractante solicitate.(2) Ministerele competente sînt:– în Regatul Belgiei: Ministerul Justiției;– în Republica Federala Germania: Ministerul Federal al Justiției și Miniștrii sau Senatorii Justiției ai Statelor Federate;– în Republica Franceza: Ministerul Afacerilor Externe;– în Marele Ducat al Luxemburgului: Ministerul Justiției;– în Regatul Olandei: Ministerul Justiției. + Articolul 66(1) Dacă solicitarea de extrădare a unei persoane nu este interzisă expres de legislația Părții Contractante solicitate, aceasta Parte Contractantă poate autoriza extrădarea fără procedura formala de extrădare, cu condiția ca persoana cautata sa consimtă la aceasta printr-o declarație facuta în fața unui organ al puterii judecătorești și după ce a fost audiată de acesta și a fost informată cu privire la dreptul sau la o procedură formala de extrădare. Persoana solicitată poate fi asistată în cursul audierii de un avocat.(2) În cazul unei extrădări efectuate potrivit paragrafului 1, persoana solicitată care declara în mod expres ca renunța la protecția pe care i-o conferă principiul specialitatii nu poate revoca aceasta declarație. + Capitolul 5 Transferul executării hotărîrilor judecătorești penale + Articolul 67Dispozițiile următoare se aplică între Părțile Contractante care sînt părți la Convenția Consiliului Europei din 21 martie 1983 cu privire la transferul persoanelor condamnate, pentru a completa aceasta Convenție. + Articolul 68(1) Partea Contractantă pe teritoriul căreia s-a pronunțat o pedeapsă privativă de libertate sau o măsura de siguranță restrictiva de libertate care beneficiază de autoritate de lucru judecat, cu privire la un cetățean al altei Părți Contractante care se sustrage de la executarea acestei pedepse sau măsuri de siguranță refugiindu-se pe teritoriul tarii sale, poate cere acestei din urma Părți Contractante, dacă persoana evadata se afla pe teritoriul sau, sa reia executarea pedepsei sau a măsurii de siguranță.(2) Înainte de primirea documentelor pe care se bazează cererea de reluare a executării pedepsei sau a măsurii de siguranță, sau numai a restului de pedeapsa neexecutat și înainte de adoptarea unei decizii cu privire la aceasta cerere, Partea Contractantă solicitată poate, la cererea Părții Contractante solicitante, sa retina persoana condamnata sau sa ia alte măsuri pentru a garanta prezenta acesteia pe teritoriul sau. + Articolul 69Transferul executării în temeiul articolului 68 nu este condiționat de acordul persoanei căreia i s-a aplicat pedeapsa sau măsura de siguranță. Celelalte dispoziții ale Convenției Consiliului Europei asupra transferului persoanelor condamnate din 21 martie 1983 sînt aplicabile prin analogie. + Capitolul 6 Stupefiantele + Articolul 70(1) Părțile Contractante înființează un grup de lucru permanent, însărcinat sa examineze problemele comune privind combaterea criminalitatii în materie de stupefiante și sa elaboreze, dacă este cazul, propuneri pentru a îmbunătăți aspectele practice și tehnice ale cooperării între Părțile Contractante. Grupul de lucru își prezintă propunerile Comitetului executiv.(2) Grupul de lucru prevăzut la paragraful 1, ai cărui membri sînt desemnați de autoritățile naționale competente, cuprinde, în special, reprezentanți ai organelor poliției și ai autorităților vamale. + Articolul 71(1) În ceea ce privește vînzarea directa sau indirecta a stupefiantelor și a substanțelor psihotrope de orice natura, inclusiv a canabisului, precum și deținerea acestor produse și substanțe în scopul vinzarii sau al exportului, Părțile Contractante se angajează sa ia, în conformitate cu convențiile existente ale Națiunilor Unite*), toate măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.*) Convențiile la care se referă prezentul articol sînt:– Convenția unica privind stupefiantele din 1961, modificată prin Protocolul de amendare a Convenției unice privind stupefiantele, din 1972;– Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971;– Convenția ONU din 20 decembrie 1988 privind traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope.(2) Părțile Contractante se angajează sa prevină și sa combata, prin măsuri administrative și penale, exportul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv al canabisului, precum și vînzarea, furnizarea și deținerea unor astfel de produse și substanțe, fără a aduce atingere dispozițiilor pertinente ale articolelor 74, 75 și 76.(3) În vederea combaterii importului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope, inclusiv de canabis, Părțile Contractante intaresc controalele privind circulația persoanelor, mărfurilor și a mijloacelor de transport la frontierele externe. Aceste măsuri vor fi precizate de grupul de lucru prevăzut la articolul 70. Grupul de lucru ia în considerare, mai ales, transferul unei părți a personalului din poliție și vama disponibilizat de la frontierele interne, precum și recurgerea la metode moderne de detectare a drogurilor și la cîini special dresati.(4) Pentru a asigura respectarea dispozițiilor prezentului articol, Părțile Contractante supraveghează în special locurile utilizate în mod notoriu pentru traficul de droguri.(5) Pentru combaterea cererii ilicite de stupefiante și de substanțe psihotrope de orice natura, inclusiv de canabis, Părțile Contractante fac tot posibilul pentru a preveni și a combate efectele negative ale acestei cereri ilicite. Fiecare Parte Contractantă are responsabilitatea de a lua măsuri în acest scop. + Articolul 72În conformitate cu constitutiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante garantează adoptarea unor dispoziții legale care permit sechestrarea și confiscarea bunurilor care provin din traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope. + Articolul 73(1) În conformitate cu constitutiile și cu dreptul lor intern, Părțile Contractante se angajează sa ia măsuri pentru a permite efectuarea unor livrări supravegheate în traficul ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope.(2) Decizia de a recurge la livrări supravegheate se ia, pentru fiecare caz în parte, pe baza unei autorizari prealabile a fiecărei Părți Contractante interesate.(3) Fiecare Parte Contractantă păstrează conducerea și controlul operațiilor de pe teritoriul sau și este abilitata sa intervină. + Articolul 74În ceea ce privește comerțul legal de stupefiante și de substanțe psihotrope, Părțile Contractante convin sa transfere pe cît posibil în interiorul tarii, controalele efectuate la frontierele interne și care decurg din convențiile Națiunilor Unite enumerate la articolul 71. + Articolul 75(1) În ceea ce privește circulația călătorilor spre teritoriile Părților Contractante sau în interiorul acestora, persoanele pot transporta stupefiantele și substantele psihotrope necesare în cadrul unui tratament medical, dacă prezintă la orice control un certificat eliberat sau autentificat de o autoritate competentă din statul de reședința.(2) Comitetul executiv stabilește forma și conținutul certificatului menționat la paragraful 1 și eliberat de una din Părțile Contractante și, în special, datele care privesc natura și cantitatea produselor și substanțelor, precum și durata călătoriei.(3) Părțile Contractante se informează reciproc cu privire la autoritățile competente pentru eliberarea sau autentificarea certificatului menționat la paragraful 2. + Articolul 76(1) Părțile Contractante adopta, dacă este necesar și în conformitate cu uzanțele lor medicale, etice și practice, măsurile adecvate pentru controlul stupefiantelor și substanțelor psihotrope care sînt supuse pe teritoriul uneia sau mai multor Părți Contractante unor controale mai riguroase decît pe teritoriul lor, pentru a nu compromite eficacitatea acestor controale.(2) De asemenea, paragraful 1 se aplică și substanțelor care sînt utilizate frecvent pentru fabricarea stupefiantelor și substanțelor psihotrope.(3) Părțile Contractante se informează reciproc în legătură cu măsurile luate pentru punerea în practica a supravegherii comerțului legal cu substantele vizate de paragrafele 1 și 2.(4) Problemele intilnite în acest domeniu sînt discutate cu regularitate în cadrul Comitetului executiv. + Capitolul 7 Arme de foc și munitie + Articolul 77(1) Părțile Contractante se angajează sa alinieze la prevederile prezentului capitol dispozițiile lor legislative, reglementare și administrative care privesc achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor.(2) Prezentul capitol reglementează achiziționarea, deținerea, vînzarea și predarea armelor de foc și a munițiilor de persoanele fizice și juridice, fără a reglementa livrarea lor către autoritățile centrale și teritoriale, către forțele armatei sau poliție, nici achiziționarea sau deținerea armelor de foc și munițiilor de acestea din urma, și nici fabricarea armelor de foc și munițiilor de întreprinderile publice. + Articolul 78(1) În sensul dispozițiilor prezentului capitol, armele de foc sînt clasificate astfel:a) arme de foc interzise;b) arme supuse autorizării;c) arme supuse declarării.(2) Mecanismul de blocare, încărcătorul și teava armelor de foc sînt supuse MUTATIS MUTANDIS dispozițiilor aplicabile armelor din care fac sau urmează să facă parte.(3) În sensul dispozițiilor prezentei convenții, prin arme de foc scurte se înțeleg armele de foc a căror teava nu este mai lungă de 30 cm sau a căror lungime totală nu depășește 60 cm; prin arme de foc lungi se înțeleg toate celelalte arme de foc. + Articolul 79(1) Lista armelor de foc și a munițiilor interzise cuprinde următoarele:a) armele de foc utilizate în mod normal ca arme de război;b) armele de foc automate, chiar dacă nu sînt arme de război;c) armele de foc disimulate în alte obiecte;d) munitie care strapunge blindajul, exploziva sau incendiara și proiectile pentru astfel de munitie;e) munitie pentru pistoale și revolvere cu gloante dum-dum sau cu virf scobit și proiectile pentru astfel de munitie.(2) Autoritățile competente pot acorda, în cazuri speciale, autorizații pentru armele de foc și munitiile prevăzute la paragraful 1, dacă prin aceasta nu se aduce atingere ordinii publice și securității. + Articolul 80(1) Lista armelor de foc a căror achizitionare și deținere este supusă autorizării cuprinde cel puțin următoarele arme de foc, dacă ele nu sînt interzise:a) armele de foc scurte semiautomate sau cu repetitie;b) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie centrala;c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama cu o lungime totală mai mica de 28 cm;d) armele de foc lungi semiautomate, al căror încărcător și camera pot conține mai mult de trei cartuse;e) armele de foc lungi semiautomate cu repetitie, cu teava lisa, teava a carei lungime nu depășește 60 cm;f) armele de foc semiautomate civile, asemănătoare cu armele de foc automate de război.(2) Lista armelor de foc supuse autorizării nu cuprinde:a) armele utilizate ca dispozitive de avertizare, armele cu gaze lacrimogene sau de alarma, cu condiția să se poată dovedi tehnic ca aceste arme nu pot fi transformate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc și cu condiția ca folosirea unei substanțe iritante sa nu producă persoanelor vătămări ireversibile;b) armele de foc lungi semiautomate ale căror încărcătoare și camere nu pot conține mai mult de trei cartuse fără a fi reincarcate, cu condiția ca încărcătorul să fie fix sau să se poată dovedi ca aceste arme de foc nu pot fi modificate, folosind unelte obișnuite, în arme de foc ale căror încărcătoare și camere pot conține mai mult de trei cartuse. + Articolul 81Lista armelor de foc supuse declarării cuprinde, dacă asemenea arme nu sînt interzise sau dacă nu sînt supuse autorizării:a) armele de foc lungi cu repetitie;b) armele de foc lungi foc cu foc, cu teava sau țevi ghintuite;c) armele de foc scurte foc cu foc, cu percutie pe rama, cu lungime totală de peste 28 cm;d) armele prevăzute la articolul 80, alineatul 2, litera b). + Articolul 82Lista armelor prevăzute în articolele 79, 80 și 81 nu cuprinde:a) armele de foc al căror model sau an de fabricație, în afară de cazuri excepționale, este anterior datei de 1.01.1870, cu condiția ca acestea sa nu folosească munitie pentru arme interzise sau supuse autorizării;b) reproducerile armelor de la litera a), cu condiția ca acestea sa nu folosească cartuse din metal;c) armele de foc adaptate în conformitate cu procedurile tehnice, garantate prin aplicarea unei ștampile de un organ oficial sau recunoscute de un astfel de organ ca fiind inapte de a folosi munitie. + Articolul 83Permisul pentru achiziționarea și deținerea unei arme de foc prevăzute de articolul 80 poate fi eliberat numai dacă:a) persoana în cauza are peste 18 ani, cu excepția cazului în care se acordă dispensa în scop de vinatoare și sport:b) persoana în cauza nu este inapta sa achizitioneze sau să dețină arme de foc datorită unei boli psihice sau a oricăror alte infirmități psihice sau fizice;c) persoana în cauza nu a fost condamnata pentru vreo fapta pedepsibila sau dacă nu exista alte indicii ca aceasta persoana poate constitui un pericol pentru ordinea și securitatea publică;d) motivele invocate de persoana în cauza pentru achiziționarea și deținerea armelor de foc pot fi considerate legitime. + Articolul 84(1) Declarațiile privind armele de foc, menționate în articolul 81, se trec într-un registru ținut de persoanele menționate în articolul 85.(2) Dacă o persoană care nu este menționată în articolul 85 cedează o arma de foc, trebuie facuta o declarație de cesiune în conformitate cu măsurile de aplicare stabilite de fiecare Parte Contractantă.(3) Declarațiile la care se referă prezentul articol trebuie să cuprindă detaliile necesare pentru identificarea persoanelor și armelor în cauza. + Articolul 85(1) Părțile Contractante se angajează sa impună obligația de autorizare persoanelor care fabrica arme de foc supuse autorizării și persoanelor care vînd astfel de arme și, de asemenea, sa impună obligația de declarare persoanelor care fabrica arme supuse declarării și persoanelor care le vînd. Autorizarea care se referă la armele de foc supuse autorizării acoperă și armele supuse declarării. Părțile Contractante supun unor controale efective persoanele care fabrica și cele care vînd arme.(2) Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura, ca o cerința minima, ca toate armele de foc sînt marcate în mod durabil cu un număr de serie care permite identificarea lor și poarta marca fabricantului.(3) Părțile Contractante obliga fabricantii și comercianții sa țină un registru al tuturor armelor supuse autorizării sau declarării; registrul trebuie să permită determinarea rapida a felului armei de foc, a originii și a cumpărătorului.(4) În ceea ce privește armele de foc supuse autorizării prevăzute de articolele 79 și 80, Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri pentru a asigura ca numărul de serie și marca fabricantului înscrise pe arma sînt reproduse pe permisul acordat deținătorului ei. + Articolul 86(1) Părțile Contractante se angajează sa adopte măsuri care să interzică transferul armelor de foc supuse autorizării sau declarării de către deținătorii lor legitimi către persoane care nu dețin un permis de achizitionare a armei sau un atestat al declarării.(2) Părțile Contractante pot autoriza transferul temporar al acestor arme de foc, conform procedurilor pe care le vor stabili. + Articolul 87(1) Părțile Contractante introduc în legislatiile lor naționale dispoziții care permit retragerea permiselor de la persoanele care nu mai întrunesc condițiile necesare pentru eliberarea permisului, stabilite în articolul 83.(2) Părțile Contractante se angajează sa ia măsurile necesare, inclusiv sechestrarea armelor și retragerea permiselor, și sa pedepseasca în mod corespunzător încălcările legilor și dispozițiilor administrative aplicabile armelor de foc. Astfel de sancțiuni pot prevedea confiscarea armelor de foc. + Articolul 88(1) Persoanele care poseda un permis pentru achiziționarea unei arme de foc nu trebuie să solicite o autorizație pentru a cumpara munitie pentru astfel de arme.(2) Achiziționarea muniției de către persoane care nu dețin permis pentru achiziționarea armelor este supusă dispozițiilor aplicabile armelor pentru care este destinată munitia respectiva. O astfel de autorizație poate privi o singura categorie sau toate categoriile de muniții. + Articolul 89Listele armelor de foc interzise, supuse autorizării sau declarării pot fi modificate sau completate de Comitetul executiv, luînd în considerare dezvoltarea tehnicii, tendintele economice și securitatea statului. + Articolul 90Părțile Contractante trebuie să adopte legi și dispoziții mai stricte privind achiziționarea și deținerea armelor de foc și a muniției. + Articolul 91(1) În baza Convenției europene din 28 iunie 1978 privind controlul achiziționării și deținerii armelor de foc de către particulari, Părțile Contractante au convenit sa instituie, cu respectarea legislației lor naționale, un schimb de informații privind achiziționarea armelor de foc de către persoane, fie persoane private, fie comercianți de arme, care în mod obișnuit au reședința sau sînt stabiliți pe teritoriul unei alte Părți Contractante. Se considera comerciant de arme orice persoană a carei activitate profesională consta, în tot sau în parte, în vînzarea în detaliu a armelor sau în tranzacții cu arme.(2) Schimbul de informații privește:a) între doua Părți Contractante care au ratificat convenția menționată la paragraful 1, lista de arme de foc din Anexa 1 (A)(1)(a) - (h) la aceasta Convenție;b) între doua Părți Contractante dintre care cel puțin una nu a ratificat convenția menționată la paragraful 1, armele de foc supuse autorizării sau declarării în fiecare dintre Părțile Contractante.(3) Informațiile privind achiziționarea armelor de foc se comunică fără întîrziere și cuprind următoarele:a) data achiziționării și identitatea cumpărătorului, și anume:– în cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate, data eliberării și indicarea autorității care l-a eliberat, precum și mențiunea dacă este comerciant de arme sau nu;– în cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, precum și numele, prenumele, data și locul nașterii, adresa, numărul pasaportului sau al actului de identitate al persoanei autorizate sa reprezinte persoana juridică;b) modelul, numărul fabricantului, calibrul și alte caracteristici ale armei de foc în cauza, cît și numărul de serie al acesteia.(4) Fiecare Parte Contractantă desemnează autoritatea naționala responsabilă pentru trimiterea și receptionarea informațiilor prevăzute în paragrafele 2 și 3 și informează de îndată celelalte Părți Contractante despre orice schimbare privind autoritatea responsabilă.(5) Autoritatea desemnată de fiecare Parte Contractantă poate transmite informațiile primite autorităților competente ale poliției locale și autorităților responsabile pentru controlul la frontiera, fie pentru a preveni, fie pentru a urmări faptele pedepsibile și încălcările normelor juridice. + Titlul IV Sistemul de Informare Schengen + Capitolul 1 Crearea Sistemului de Informare Schengen + Articolul 92(1) Părțile Contractante creează și administrează un sistem de informare comun, denumit în continuare Sistemul de Informare Schengen, compus dintr-o secțiune naționala în fiecare Parte Contractantă și un serviciu de asistența tehnica. Sistemul de Informare Schengen permite autorităților desemnate de Părțile Contractante ca, prin intermediul unei proceduri de căutare automată, să aibă acces la semnalarile cu privire la persoane și obiecte pentru controale la frontiera și verificări, precum și pentru alte controale ale poliției și autorităților vamale exercitate în interiorul tarii conform dreptului intern, precum și, în cazul categoriei de semnalari prevăzute la articolul 96, pentru acordarea vizelor, a permiselor de ședere și pentru supravegherea străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor privind circulația persoanelor din prezenta convenție.(2) Fiecare Parte Contractantă creează și administrează, în nume propriu și pe riscul sau, secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, al carei fisier de date va fi materialmente identic cu fișierele celorlalte secțiuni naționale ale fiecărei Părți Contractante, prin recurgerea la serviciul de asistența tehnica. Pentru a permite transmiterea rapida și eficienta a datelor, asa cum se arata în paragraful 3, fiecare Parte Contractantă se conformează, din momentul creării secțiunii sale naționale, protocoalelor și procedurilor stabilite de comun acord de Părțile Contractante pentru serviciul de asistența tehnica. Fisierul de date al fiecărei secțiuni naționale va servi la căutarea automată pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. Consultarea fisierelor de date din secțiunile naționale ale altor Părți Contractante nu va fi posibila.(3) Părțile Contractante creează și administrează în comun, asumîndu-și în comun riscurile, serviciul de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen, pentru care este responsabilă Republica Franceza; acest serviciu de asistența tehnica va avea sediul la Strasbourg. Serviciul de asistența tehnica cuprinde un fisier de date care asigura faptul ca fișierele de date ale secțiunilor naționale sînt ținute identic, prin transmiterea on line a informațiilor. În fisierul de date al serviciului de asistența tehnica vor figura semnalarile de persoane și de obiecte, în măsura în care interesează toate Părțile Contractante. Fisierul serviciului de asistența tehnica nu va conține alte date decît cele menționate în prezentul paragraf și în articolul 113, paragraful 2. + Capitolul 2 Exploatarea și utilizarea Sistemului de Informare Schengen + Articolul 93În conformitate cu dispozițiile prezentei Convenții, Sistemul de Informare Schengen are ca obiect menținerea ordinii și securității publice, inclusiv a securității statului, și aplicarea dispozițiilor prezentei convenții cu privire la circulația persoanelor pe teritoriul Părților Contractante, cu ajutorul informațiilor transmise prin acest sistem. + Articolul 94(1) Sistemul de Informare Schengen cuprinde exclusiv categoriile de date care sînt furnizate de fiecare Parte Contractantă și care sînt necesare în scopurile prevăzute la articolele 95-100. Partea Contractantă semnalanta verifica dacă importanța cazului justifica includerea semnalarii în Sistemul de Informare Schengen.(2) Categoriile de date sînt următoarele:a) persoanele semnalate;b) obiectele vizate de articolul 100 și vehiculele vizate de articolul 99.(3) În ceea ce privește persoanele, sînt incluse cel mult următoarele elemente:a) numele și prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat;b) semnele fizice particulare, obiective și inalterabile;c) prima litera al celui de-al doilea prenume;d) data și locul nașterii;e) sexul;f) cetățenia;g) mențiunea ca persoanele în cauza sînt inarmate;h) mențiunea ca persoanele în cauza sînt violențe;i) motivul semnalarii;j) măsura care trebuie luată.Alte mențiuni, în special datele enumerate la prima fraza a articolului 6 din Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal, nu sînt permise.(4) În măsura în care o Parte Contractantă considera ca o semnalare conformă cu articolele 95, 97 sau 99 nu este compatibila cu dreptul sau intern, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele naționale esențiale, poate adauga ulterior la aceste semnalari, în fisierul de date al secțiunii naționale a Sistemului de Informare Schengen, o nota în sensul că măsurile care trebuie luate în temeiul semnalarii nu se vor aplica pe teritoriul sau. În legătură cu acest subiect trebuie să aibă loc consultări cu celelalte Părți Contractante. Dacă Partea Contractantă semnalanta nu își retrage semnalarea, aceasta rămîne deplin aplicabilă pentru celelalte Părți Contractante. + Articolul 95(1) Datele privind persoanele cautate pentru a fi arestate în vederea extrădării se introduc la cererea autorității judiciare a Părții Contractante solicitante.(2) Înainte de semnalare, Partea Contractantă semnalanta verifica dacă arestarea este permisă de dreptul intern al Părții Contractante solicitate. Dacă Partea Contractantă semnalanta are dubii, trebuie să consulte celelalte Părți Contractante în cauza.Partea Contractantă semnalanta trimite Părților Contractante solicitate prin cele mai rapide mijloace, împreună cu semnalarea, următoarele informații esențiale care privesc cazul:a) autoritatea care a emis cererea de arestare;b) existenta unui mandat de arestare sau a unui act care are aceeași forta, ori a unei hotărîri executorii;c) natura și calificarea juridică a infracțiunii;d) descrierea circumstanțelor săvîrșirii infracțiunii, inclusiv momentul locul, gradul de participare la infracțiune a persoanei semnalate;e) consecințele infracțiunii, în măsura posibila.(3) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen o nota, care să interzică arestarea în temeiul semnalarii atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepția cazului în care Partea Contractantă refuza să execute arestarea cerută, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate. În măsura în care, în cazuri excepționale, complexitatea faptelor care constituie temeiul semnalarii o justifica, termenul menționat anterior poate fi prelungit pînă la o saptamina. Celelalte Părți Contractante pot efectua arestarea cerută în semnalare, fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz.(4) Dacă, pentru ratiuni deosebit de urgente, o Parte Contractantă solicita o cercetare imediata, Partea solicitată analizează posibilitatea de a renunța la nota. Partea Contractantă solicitată adopta dispozițiile necesare pentru ca măsurile care trebuie luate să poată fi executate fără întîrziere dacă semnalarea va fi validată.(5) Dacă arestarea nu poate fi efectuată pentru ca o investigare nu este încă finalizată sau datorită refuzului Părții Contractante solicitate, aceasta din urma trebuie să considere semnalarea ca fiind o semnalare facuta cu scopul de a comunică reședința persoanei în cauza.(6) Părțile Contractante solicitate executa măsurile care trebuie luate, cerute prin semnalare, în conformitate cu convențiile de extrădare în vigoare și cu dreptul intern. Dacă este vorba de unul dintre cetățenii lor, nu sînt obligate să execute măsurile cerute, fără a aduce atingere posibilității de a efectua arestarea conform dreptului intern. + Articolul 96(1) Datele privind străinii semnalati ca inadmisibili sînt introduse în temeiul unei semnalari naționale care rezultă din deciziile luate de autoritățile administrative sau de instanțele competente cu respectarea regulilor de procedura prevăzute de legislația naționala.(2) Deciziile pot fi întemeiate pe amenințarea pentru ordinea publică sau pentru securitatea și siguranța naționala pe care o poate constitui prezenta unui străin pe teritoriul național.Acesta poate fi în special cazul:a) unui străin condamnat pentru săvîrșirea unei infracțiuni care poate atrage o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an;b) unui străin cu privire la care exista motive serioase să se creadă ca a comis fapte pedepsibile grave, inclusiv cele prevăzute de articolul 71 sau cu privire la care exista indicii reale ca intenționează sa savirseasca astfel de fapte pe teritoriul unei Părți Contractante.(3) De asemenea, deciziile se pot întemeia pe faptul ca împotriva strainului s-a luat măsura deportarii, mutării sau expulzării care nu a fost revocată și nici suspendată și care cuprinde sau este însoțită de interdicția intrării sau, dacă este cazul, a șederii, intemeiata pe nerespectarea reglementărilor naționale privind intrarea sau șederea străinilor. + Articolul 97Datele privind persoanele dispărute sau persoanele care, în interesul propriei protecții sau pentru prevenirea amenintarilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur la cererea autorității competente sau a autorității judiciare competente a Părții Contractante semnalante, se introduc pentru ca autoritățile de poliție să poată comunică Părții semnalante locul de ședere sau să poată plasa persoana sub paza spre a o împiedica să își continue călătoria, dacă legislația naționala permite acest lucru. Aceasta dispoziție se aplică în special minorilor și persoanelor care trebuie internate în temeiul deciziei unei autorități competente. Efectuarea comunicării este condiționată de acordul persoanei dispărute, dacă aceasta este majoră. + Articolul 98(1) Datele privind martorii, persoanele citate pentru a se prezenta în fața autorităților judiciare în cadrul unei proceduri penale care antreneaza răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite sau persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărîre penală sau o cerere de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate se introduc, la cererea autorităților judiciare competente, în scopul comunicării locului unde își au reședința sau domiciliul.(2) Informațiile cerute se comunică Părții Contractante solicitante în conformitate cu legislația sa naționala și cu convențiile în vigoare cu privire la asistența judiciară în materie penală. + Articolul 99(1) Datele privind persoanele sau vehiculele se introduc, în acord cu dreptul intern al Părții Contractante semnalante, în scopul supravegherii discrete și al controlului specific, în conformitate cu paragraful 5.(2) O astfel de semnalare poate fi efectuată pentru combaterea infracțiunilor și pentru prevenirea amenintarilor pentru securitatea publică:a) dacă exista indicii reale ca persoana în cauza intenționează sa comita sau comite numeroase fapte pedepsibile extrem de grave, saub) dacă aprecierea globală a persoanei în cauza, în special în temeiul faptelor pedepsibile comise pînă în prezent, permite să se presupună ca aceasta va comite și în viitor fapte pedepsibile extrem de grave.(3) În plus, o semnalare poate fi efectuată conform dreptului intern, la cererea autorităților care sînt responsabile pentru securitatea statului, dacă probe concrete permit să se presupună ca informațiile prevăzute în paragraful 4 sînt necesare pentru prevenirea unei amenințări grave din partea persoanei în cauza sau a altor amenințări grave pentru securitatea interna și externa a statului. Partea Contractantă semnalanta este obligată sa consulte în prealabil celelalte Părți Contractante.(4) În cadrul supravegherii discrete, următoarele informații pot fi culese și transmise, în tot sau în parte, autorității semnalante cu ocazia controlului la frontiera sau a altor controale polițienești și vamale efectuate în interiorul tarii, sînt următoarele:a) faptul ca persoana sau vehiculul semnalat au fost găsite;b) locul, momentul sau motivul verificării;c) itinerariul și destinația călătoriei;d) persoanele care însoțesc persoana în cauza sau ocupantii vehiculului;e) vehiculul utilizat;f) obiectele transportate;g) circumstanțele în care au fost găsite persoana sau vehiculul.Cu ocazia culegerii informațiilor, se iau măsuri pentru a nu pune în pericol caracterul discret al supravegherii.(5) În cadrul controlului specific menționat la paragraful 1, persoanele, vehiculele și obiectele transportate pot fi perchezitionate potrivit dreptului intern, pentru realizarea scopului indicat în paragrafele 2 și 3. Dacă controlul specific nu este permis conform legislației unei Părți Contractante, acesta se va transforma în mod automat, în privinta acestei Părți Contractante, în supraveghere discreta.(6) O Parte Contractantă solicitată poate adauga semnalarii din fisierul din secțiunea naționala din Sistemul de Informare Schengen o nota care să interzică executarea măsurilor care trebuie adoptate în temeiul semnalarii, în scopul supravegherii discrete sau al controlului specific, atît timp cît nota nu va fi stearsa. Nota trebuie stearsa în cel mult 24 ore de la introducerea semnalarii, cu excepția cazului în care Partea Contractantă solicitată refuza, din motive de legalitate sau din motive speciale de oportunitate, să execute măsurile care trebuie luate. Celelalte Părți Contractante pot efectua măsura cerută în semnalare fără a încalcă o nota sau o decizie de refuz. + Articolul 100(1) Datele privind obiectele cautate pentru a fi sechestrate sau pentru a fi utilizate ca probe într-o procedură penală se introduc în Sistemul de Informare Schengen.(2) Dacă în urma unei cautari se descoperă existenta unei semnalari privind un obiect găsit, autoritatea care a constatat semnalarea contacteaza autoritatea semnalanta pentru a conveni asupra măsurilor necesare. În acest scop, pot fi transmise, în conformitate cu prezenta Convenție, și date cu caracter personal. Măsurile care urmează să fie luate de Partea Contractantă care a găsit obiectul trebuie să fie conforme cu dreptul sau național.(3) Se introduc categoriile de obiecte enumerate mai jos:a) vehiculele cu motor cu o capacitate cilindrică mai mare de 50 cmc furate, deturnate sau pierdute;b) remorcile și rulotele care au o masa neta mai mare de 750 kg, furate, deturnate sau pierdute;c) armele de foc furate, deturnate sau pierdute;d) documentele în alb furate, deturnate sau pierdute;e) documentele de identitate eliberate (pașapoarte, acte de identitate, permise de conducere) furate, deturnate sau pierdute;f) bancnotele (bilete înregistrate). + Articolul 101(1) Accesul la datele introduse în Sistemul de Informare Schengen precum și dreptul de a le cauta în mod direct sînt rezervate exclusiv organelor care sînt competente pentru:a) efectuarea controalelor la frontiera;b) efectuarea celorlalte controale de poliție și vamale realizate în interiorul tarii precum și coordonarea acestor controale.(2) În plus, accesul la datele introduse conform articolului 96, precum și dreptul de a le cauta în mod direct pot fi exercitate de organele competente pentru eliberarea vizelor, de organele centrale competente pentru examinarea cererilor de viza și de organele competente pentru eliberarea permiselor de ședere și în materia regimului străinilor în cadrul aplicării dispozițiilor prezentei convenții privind circulația persoanelor. Accesul la date este reglementat de dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.(3) Utilizatorii nu pot cauta decît datele care sînt necesare îndeplinirii sarcinilor lor.(4) Fiecare Parte Contractantă comunică Comitetului executiv lista autorităților competente, autorizate sa caute direct datele introduse în Sistemul de Informare Schengen. Aceasta lista va indica, pentru fiecare autoritate, datele pe care le poate cauta și scopurile pentru care poate fi efectuată căutarea. + Capitolul 3 Protecția datelor cu caracter personal și securitatea datelor în cadrul Sistemului de Informare Schengen + Articolul 102(1) Părțile Contractante pot utiliza datele prevăzute în articolele 95-100 numai în scopurile enunțate pentru fiecare tip de semnalare reglementat în aceste articole.(2) Datele pot fi duplicate numai în scopuri tehnice, în măsura în care aceasta duplicare este necesară pentru realizarea cautarii directe de către autoritățile la care se referă articolul 101. Semnalarile celorlalte Părți Contractante nu pot fi copiate din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen în alte fisiere de date naționale.(3) În legătură cu tipurile de semnalari prevăzute în articolele 95-100 din prezenta convenție, orice derogare de la dispozițiile paragrafului 1, pentru a trece de la un tip de semnalare la altul, trebuie justificată de necesitatea de a preveni o amenințare grava și iminenta pentru ordinea și securitatea publică, de motive grave privind securitatea statului sau de prevenirea unei fapte pedepsibile grave. În acest scop este necesară obținerea autorizației prealabile a Părții Contractante semnalante.(4) Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare de la aceasta dispoziție, datele introduse conform articolului 96 pot fi utilizate, în acord cu dreptul intern al fiecărei Părți Contractante, numai în scopurile prevăzute de articolul 101 paragraful 2.(5) Orice utilizare a datelor care nu este conformă cu dispozițiile paragrafelor 1-4 este considerată o utilizare abuzivă din perspectiva dreptului intern al fiecărei Părți Contractante. + Articolul 103Fiecare Parte Contractantă trebuie să asigure ca, în medie, fiecare a zecea transmitere de date personale să fie înregistrată în secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen de autoritatea care gestionează fișierele de date, în scopul verificării admisibilității cautarii. Înregistrarea poate fi folosită numai în acest scop și trebuie stearsa după șase luni. + Articolul 104(1) Dreptul aplicabil semnalarilor este dreptul intern al Părții Contractante semnalante, cu excepția cazului în care prezenta convenție stabilește condiții mai riguroase.(2) În lipsa unor dispoziții speciale ale convenției, datelor incluse în secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen li se va aplica dreptul intern al fiecărei Părți Contractante.(3) În lipsa unor dispoziții speciale ale prezentei convenții cu privire la executarea măsurii cerute prin semnalare, se aplică dreptul intern al Părții Contractante solicitate să execute măsura. În cazul în care convenția cuprinde dispoziții speciale cu privire la executarea măsurii cerute în semnalare, responsabilitatea pentru măsura care trebuie luată este reglementată de legislația naționala a Părții Contractante solicitate. Dacă măsura cerută nu poate fi executată, Partea contractantă solicitată informează de îndată Partea Contractantă semnalanta. + Articolul 105Partea Contractantă semnalanta este responsabilă pentru exactitatea, actualitatea și legalitatea introducerii datelor în Sistemul de Informare Schengen. + Articolul 106(1) Numai Partea Contractantă semnalanta are dreptul sa modifice, sa adauge, sa corecteze sau sa stearga datele pe care le-a introdus.(2) Dacă o alta Parte Contractantă decît cea semnalanta deține probe care sugereaza ca anumite date introduse în Sistemul de Informare Schengen nu corespund stării de fapt sau sînt inexacte din punct de vedere legal, informează fără întîrziere Partea Contractantă semnalanta; aceasta din urma are obligația de a verifica comunicarea și, dacă este necesar, de a corecta sau a șterge de îndată datele în cauza.(3) Dacă Părțile Contractante nu ajung la o înțelegere, Partea Contractantă care nu a făcut semnalarea va supune cazul autorității comune de supraveghere prevăzute de articolul 115, paragraful 1. + Articolul 107Dacă o persoană a fost deja subiectul unei semnalari în Sistemul de Informare Schengen, Partea Contractantă care introduce o noua semnalare trebuie să ajungă la o înțelegere în privinta introducerii semnalarii cu prima Partea Contractantă semnalanta. De asemenea, Părțile Contractante pot adopta dispoziții generale în acest scop. + Articolul 108(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o singura autoritate care va fi competența pentru secțiunea naționala din Sistemul de Informare Schengen.(2) Fiecare Parte Contractantă efectuează semnalarile prin intermediul acestei autorități.(3) Aceasta autoritate răspunde pentru buna funcționare a secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen și ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării dispozițiilor prezentei convenții.(4) Părțile Contractante se informează reciproc, prin intermediul autorității menționate la paragraful 1. + Articolul 109(1) Dreptul oricărei persoane de a avea acces la datele care o privesc, introduse în Sistemul de Informare Schengen, se exercită potrivit dreptului intern al Părții Contractante în fața căreia este invocat acest drept. În cazul în care dreptul intern o prevede, autoritatea naționala de control prevăzută în articolul 114, paragraful 1, decide dacă semnalarile se comunică și procedura de comunicare a lor. O Parte Contractantă care nu a efectuat semnalarea nu poate comunică informații cu privire la aceste date decît dacă, în prealabil, a dat posibilitatea Părții Contractante semnalante să își exprime poziția.(2) Comunicarea informațiilor către persoana interesată este refuzată dacă ar putea dăuna îndeplinirii sarcinilor legale prevăzute în semnalare sau pentru protecția drepturilor și libertăților celorlalți. Comunicarea este refuzată în toate cazurile pe perioada semnalarii în scopul supravegherii discrete. + Articolul 110Orice persoană are dreptul de a obține corectarea datelor care o privesc și care nu sînt conforme cu starea de fapt, precum și ștergerea datelor care o privesc și sînt inexacte din punct de vedere legal. + Articolul 111(1) Orice persoană poate sesiza, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante, instanța judecătorească sau autoritatea competentă potrivit dreptului intern, cu o acțiune pentru rectificarea, ștergerea sau pentru furnizarea de informații ori o acțiune în despăgubiri în legătură cu o semnalare care o privește.(2) Părțile Contractante se angajează reciproc să execute hotărîrile definitive pronunțate de instanțele judecătorești sau autoritățile la care se referă paragraful 1, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 116. + Articolul 112(1) Datele personale introduse în Sistemul de Informare Schengen în scopul localizarii unei persoane vor fi păstrate numai pe durata necesară atingerii scopului pentru care au fost furnizate. Necesitatea păstrării acestor date trebuie examinata de Partea Contractantă semnalanta în cel mult 3 ani de la introducerea lor. În cazul semnalarilor prevăzute în articolul 99, termenul este de un an.(2) Fiecare Parte Contractantă stabilește, dacă considera necesar, termene de examinare mai scurte, potrivit dreptului sau național.(3) Serviciul de asistența tehnica a Sistemului de Informare Schengen informează în mod automat Părțile Contractante despre stergerile programate de date din sistem, acordind un preaviz de o luna.(4) Partea Contractantă semnalanta poate decide în termenul de examinare sa mențină semnalarea, dacă menținerea ei este necesară atingerii scopurilor pentru care a fost facuta. Orice prelungire a semnalarii trebuie comunicată serviciului de asistența tehnica. Dispozițiile paragrafului I. sînt aplicabile și semnalarilor care au fost prelungite. + Articolul 113(1) Celelalte date, altele decît cele prevăzute în articolul 112, sînt păstrate cel mult 10 ani, datele referitoare la documentele de identitate eliberate și la bancnotele înregistrate cel mult 5 ani, iar cele referitoare la vehiculele cu motor, remorci și rulote cel mult 3 ani.(2) Datele șterse se mai păstrează timp de un an de serviciul de asistența tehnica. În această perioadă ele vor putea fi consultate numai în scopul verificării a posteriori a exactitatii și legalității introducerii lor. După trecerea acestui interval, datele trebuie distruse. + Articolul 114(1) Fiecare Parte Contractantă desemnează o autoritate de control însărcinată, în conformitate cu dreptul intern, sa exercite un control independent al fisierului de date din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen și sa verifice dacă prelucrarea și utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informare Schengen nu încalcă drepturile persoanei în cauza. În acest scop, autoritatea de control are acces la fisierul de date din secțiunea naționala a Sistemului de Informare Schengen.(2) Orice persoană are dreptul de a cere autorităților de control sa verifice datele incluse în Sistemul de Informare Schengen care o privesc, precum și modul de utilizare a acestor date. Acest drept este guvernat de dreptul intern al Părții Contractante căreia îi este adresată cererea. Dacă datele au fost introduse de alta Parte Contractantă, controlul se efectuează în strinsa cooperare cu autoritatea de control a acesteia din urma. + Articolul 115(1) Se înființează o autoritate comuna de control însărcinată cu controlul serviciului de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen. Aceasta autoritate este alcătuită din cîte doi reprezentanți ai fiecărei autorități naționale de control. Fiecare Parte Contractantă dispune de un singur vot. Controlul este exercitat în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, ale Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale, luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc și în conformitate cu dreptul intern al Părții Contractante responsabile cu serviciul de asistența tehnica.(2) În privinta serviciului de asistența tehnica al Sistemului de Informare Schengen, autoritatea comuna de control are sarcina de a verifica dacă dispozițiile prezentei convenții sînt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, autoritatea comuna are acces la serviciul de asistența tehnica.(3) Autoritatea comuna de control este de asemenea competența sa examineze dificultățile de aplicare sau de interpretare care se pot ivi în timpul exploatării Sistemului de Informare Schengen, sa studieze problemele care pot aparea cu privire la exercitarea controlului independent de către autoritățile naționale de control ale Părților Contractante sau cu ocazia exercitării dreptului de acces la sistem, precum și sa elaboreze propuneri armonizate în vederea gasirii unor soluții comune pentru problemele existente.(4) Rapoartele întocmite de autoritatea comuna de control se înaintează organelor cărora autoritățile naționale de control le transmit rapoartele lor. + Articolul 116(1) Fiecare Parte Contractantă răspunde, potrivit dreptului sau intern, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane prin utilizarea fisierului național de date din Sistemul de Informare Schengen. Aceasta prevedere se aplică și în situația în care prejudiciul a fost cauzat de Partea Contractantă semnalanta, dacă aceasta a introdus date cu erori de drept sau de fapt.(2) Dacă Partea Contractantă împotriva căreia s-a intentat acțiunea nu este Partea Contractată semnalanta, atunci Partea Contractantă semnalanta este obligată sa ramburseze, la cerere, sumele plătite cu titlu de despăgubire, cu excepția cazului în care datele au fost utilizate de Partea Contractantă pirita cu încălcarea dispozițiilor prezentei convenții. + Articolul 117(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale care sînt transmise în temeiul acestui titlu, fiecare Parte Contractantă adopta la nivel național, pînă la intrarea în vigoare a prezentei Convenții, măsurile necesare pentru a atinge un nivel de protecție al datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale și luînd în considerare Recomandarea R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc.(2) Transmiterea datelor personale prevăzută de acest titlu va fi efectuată numai dacă măsurile pentru protecția datelor personale prevăzute în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părții Contractante interesate de transmitere. + Articolul 118(1) Fiecare Parte Contractantă adopta, în ceea ce privește secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, măsurile necesare pentru:a) a preveni accesul oricărei persoane neautorizate la instalațiile utilizate pentru prelucrarea datelor personale (verificarea accesului la aceste instalații);b) a preveni citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suporturilor de date de către persoane neautorizate (controlul suporturilor de date);c) a preveni introducerea neautorizata unor date în fisier și orice consultare, modificare sau ștergere neautorizata a unor date personale introduse în fisier (controlul introducerii datelor);d) a preveni utilizarea sistemului de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate prin intermediul echipamentelor de transmitere de date (controlul utilizării);e) a garanta ca, în ceea ce privește utilizarea unui sistem automat de prelucrare a datelor, persoanele autorizate au acces numai la datele pentru care sînt responsabile (controlul accesului); a garanta ca se pot controla și stabili autoritățile cărora li se pot transmite datele personale prin echipamentul de transmitere a datelor (controlul transmiterii);g) a garanta ca se poate controla și stabili a posteriori care date personale au fost introduse în sistemul de prelucrare automată a datelor, precum și momentul și persoana care le-a introdus (controlul introducerii datelor);h) a preveni citirea, copierea, modificarea sau ștergerea datelor personale în timpul transmiterii lor sau a transportului suporturilor de date (controlul transportului).(2) Fiecare Parte Contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor atunci cînd acestea sînt transmise către servicii situate în afară teritoriilor Părților Contractante. Aceste măsuri trebuie comunicate autorității comune de control.(3) Pentru prelucrarea datelor în secțiunea sa naționala din Sistemul de Informare Schengen, fiecare Parte Contractantă poate desemna numai persoane cu calificare specială, supuse controalelor de securitate.(4) Partea Contractantă responsabilă pentru serviciul de asistența tehnica a Sistemului de Informare Schengen ia, în privinta acestui serviciu, toate măsurile stabilite în paragrafele 1-3. + Capitolul 4 Împărțirea costurilor Sistemului de Informare Schengen + Articolul 119(1) Costurile creării și utilizării serviciului de asistența tehnica la care se referă articolul 92, inclusiv costul cablarii pentru conectarea secțiunilor naționale ale Sistemului de Informare Schengen la serviciul de asistența tehnica, sînt suportate în comun de Părțile Contractante. Cota fiecărei Părți Contractante se determina conform procentului aplicat bazei uniforme de stabilire a TVA pentru fiecare Parte Contractantă, asa cum este definită în articolul 2, paragraful 1, litera c) din Decizia Consiliului Comunităților Europene din 24 iunie 1988 cu privire la sistemul resurselor proprii ale Comunităților.(2) Fiecare Parte Contractantă suporta costurile creării și utilizării secțiunii naționale din Sistemul de Informare Schengen. + Titlul V Transportul și circulația mărfurilor + Articolul 120(1) Părțile Contractante asigura în comun ca legile, dispozițiile lor de reglementare și administrative nu împiedica în mod nejustificat circulația mărfurilor la frontierele interne.(2) Părțile Contractante facilitează circulația mărfurilor la frontierele interne prin îndeplinirea formalităților referitoare la prohibiții sau restrictii în momentul vamuirii bunurilor, în vederea introducerii acestora în consum.Operațiunea de vamuire poate fi efectuată fie în interiorul tarii, fie la frontiera interna, la alegerea părții interesate. Părțile Contractante se straduiesc sa încurajeze efectuarea operațiunilor de vamuire în interiorul tarii.(3) Cît timp nu este posibil ca în anumite domenii să se ajungă, în tot sau în parte, la simplificarile prevăzute în paragraful 2, Părțile Contractate se straduiesc sa îndeplinească aceste condiții între ele sau în cadrul Comunităților Europene.Acest paragraf se aplică în special în ceea ce privește monitorizarea respectării reglementărilor privind licentele de transport, inspecțiile tehnice ale mijloacelor de transport, controalele veterinare și controalele privind sănătatea animalelor, controalele veterinare privind sănătatea și igiena, controalele privind sănătatea plantelor și monitorizarea transporturilor bunurilor și deșeurilor periculoase.(4) Părțile Contractante se straduiesc sa armonizeze formalitățile privind circulația mărfurilor la frontierele externe și, totodată, să monitorizeze îndeplinirea acestora potrivit unor principii uniforme. În acest scop, Părțile Contractante acționează unitar în Comitetul executiv, în cadrul Comunităților Europene și al altor foruri internaționale. + Articolul 121(1) Părțile Contractante, în acord cu legislația comunitara, renunța la controale și încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de legislația comunitara pentru anumite plante și produse din plante.Comitetul executiv alcătuiește lista plantelor și a produselor din plante pentru care se aplică simplificarea prevăzută în primul alineat al prezentului articol. Comitetul executiv poate să modifice aceasta lista și sa stabilească data intrării în vigoare a acestor amendamente. Părțile Contractante se informează reciproc despre măsurile adoptate.(2) Dacă exista pericolul introducerii sau răspîndirii unor organisme dăunătoare, o Parte Contractantă poate cere reintroducerea temporară a măsurilor de supraveghere prevăzute de legislația comunitara și le poate aplica. Ea trebuie să informeze despre aceasta imediat, în scris, celelalte Părți Contractante, aratind și motivele pentru care a luat respectiva decizie.(3) Certificatele de sănătate a plantelor pot fi folosite în continuare drept certificate cerute în virtutea legii privind protejarea speciilor.(4) Autoritățile competente emit, la cerere, certificate de sănătate a plantelor, atunci cînd se intenționează expedierea în tot sau în parte a acestora în vederea reexportării, dacă cerințele privind sănătatea plantelor sînt îndeplinite cu privire la plantele sau produsele din plante în cauza. + Articolul 122(1) Părțile Contractante își intensifica cooperarea în vederea asigurării transportului în siguranța al mărfurilor periculoase și se obliga sa armonizeze dispozițiile naționale adoptate în aplicarea convențiilor internaționale în vigoare. În plus, mai ales în vederea păstrării nivelului de siguranță existent, ele se obliga la:a) armonizarea cerințelor cu privire la calificarea profesională a soferilor;b) armonizarea procedurilor și a frecvenței controalelor care se efectuează în cursul transportului și în întreprinderi;c) armonizarea reglementărilor conținutului constitutiv al faptelor pedepsibile, precum și a dispozițiilor legale privind sancțiunile aplicabile;d) asigurarea schimbului permanent al informațiilor și al experienței dobîndite cu privire la măsurile aplicate și la controalele efectuate.(2) Părțile Contractante își intensifica cooperarea în vederea efectuării controalelor asupra transferurilor de deșeuri periculoase și nepericuloase peste granitele interne.În acest scop, ele se straduiesc sa adopte o poziție comuna cu privire la modificarea directivelor comunitare privind supravegherea și gestiunea transferurilor de deșeuri periculoase și cu privire la adaptarea unor acte comunitare privind deșeurile nepericuloase, pentru a crea o infrastructura adecvati pentru îndepărtarea acestora și pentru a introduce standarde cu grad înalt de armonizare pentru îndepărtarea deșeurilor.În absenta unor norme comunitare privind deșeurile nepericuloase, controalele privind transferul acestor deșeuri se efectuează în baza unor proceduri speciale potrivit cărora transferul spre locul de destinație poate fi controlat în momentul prelucrării.Dispozițiile celei de-a doua faze a paragrafului 1 se aplică și prezentului paragraf. + Articolul 123(1) Părțile Contractante se obliga să se consulte reciproc în scopul eliminării în relațiile dintre ele a obligației actuale de a emite o licenta pentru exportul de produse industriale și tehnologii strategice și al înlocuirii acestor licențe, dacă este necesar, printr-o procedură flexibila, în cazurile în care țările de prima și ultima destinație sînt Părți Contractante.Sub rezerva acestor consultări și pentru a garanta eficienta acestor controale, dacă se dovedesc necesare, Părțile Contractante se straduiesc, prin cooperare strinsa în cadrul unui sistem de coordonare, să efectueze schimburi de informații în modalitatea permisă de legislația lor naționala.(2) În ceea ce privește alte produse decît produsele industriale și tehnologiile strategice la care se referă paragraful 1, Părțile Contractante se straduiesc, pe de o parte, să efectueze formalitățile de export în interiorul tarii și, pe de altă parte, să își armonizeze procedurile de supraveghere.(3) În cadrul obiectivelor stabilite în paragrafele 1 și 2, Părțile Contractante încep consultări cu ceilalți parteneri în cauza. + Articolul 124Numărul și frecventa controalelor asupra mărfurilor în timpul circulației călătorilor la frontierele interne se reduc la cel mai scăzut nivel posibil. Reducerile ulterioare și, în final, eliminarea acestor controale depind de creșterea treptata a exceptarilor pentru călători și de dezvoltarea viitoare a normelor aplicabile călătorilor care trec granitele. + Articolul 125(1) Părțile Contractante încheie acorduri cu privire la detasarea agenților de legătură din administrațiile lor vamale.(2) Detasarea agenților de legătură se realizează pentru obiectivele generale ale promovării și accelerarii cooperării între Părțile Contractante, în special în cadrul convențiilor și al actelor comunitare existente privind asistența reciprocă.(3) Sarcinile agenților de legătură au natura consultativa și de oferire a asistenței. Aceștia nu sînt abilitați sa ia, din proprie inițiativă, măsuri de administrare vamală. Ei furnizează informații și își îndeplinesc sarcinile potrivit instrucțiunilor primite de la Partea Contractantă de origine. + Titlul VI Protecția datelor personale + Articolul 126(1) În ceea ce privește prelucrarea automată a datelor personale transmise în aplicarea prezentei convenții, fiecare Parte Contractantă adopta, cel tirziu pînă la data intrării în vigoare a prezentei convenții, dispozițiile naționale necesare pentru atingerea unui nivel de protecție a datelor personale cel puțin egal cu cel care rezultă din principiile Convenției Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale.(2) Datele personale prevăzute de aceasta convenție nu pot fi transmise decît după ce dispozițiile pentru protecția datelor personale menționate în paragraful 1 au intrat în vigoare pe teritoriul Părților Contractante implicate în astfel de transmiteri.(3) În plus, în privinta prelucrării automate a datelor personale transmise în temeiul acestei convenții se aplică următoarele dispoziții:a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile pentru care aceasta convenție stipulează ca astfel de date pot fi transmise; astfel de date pot fi utilizate în alte scopuri numai cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care transmite datele și cu respectarea legislației Părții Contractante destinatare; o asemenea autorizare poate fi acordată numai în măsura în care legislația naționala a Părții Contractante care transmite datele permite acest lucru;b) datele pot fi utilizate numai de autoritățile judiciare și de departamentele și autoritățile care executa o sarcina sau îndeplinesc o funcție în legătură cu scopurile precizate la litera a);c) Partea Contractantă care transmite datele este obligată să asigure exactitatea acestora; dacă observa, fie din proprie inițiativă, fie ca urmare a sesizării persoanei în cauza, ca datele sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise sau furnizate, trebuie să informeze imediat despre aceasta Partea sau Părțile Contractante destinatare; aceasta din urma este obligată sa corecteze sau sa distruga datele sau sa declare ca aceste date sînt inexacte sau că nu trebuiau transmise;d) o Parte Contractantă nu poate invoca faptul ca o alta Parte Contractantă a transmis date inexacte, pentru a se exonera de răspunderea față de o parte prejudiciata potrivit legislației sale naționale; dacă Partea Contractantă destinatara este obligată la plata despăgubirilor pentru ca a utilizat datele inexacte transmise, Partea Contractantă care a transmis datele va restitui în întregime Părții Contractante destinatare sumele plătite cu titlu de despăgubiri;e) transmiterea și receptionarea datelor personale trebuie să fie înregistrată atît în fisierul de date de origine, cît și în fisierul în care au fost încorporate;f) autoritatea comuna de control menționată în articolul 115 poate, la cererea uneia din Părțile Contractante, sa emita un aviz cu privire la dificultățile de aplicare sau de interpretare ale acestui articol.(4) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 și titlul IV. Paragraful 3 nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5. + Articolul 127(1) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, dispozițiile articolului 126 se aplică și transmiterilor de date dintr-un fisier static*) și incorporarii acestora într-un alt fisier de date de același tip.*) Fisier în care datele nu se prelucreaza în mod automat.(2) Dacă datele personale sînt transmise altei Părți Contractante în temeiul prezentei convenții în alte cazuri decît cele reglementate de articolul 126, paragraful 1, sau de paragraful 1 din prezentul articol, se aplică dispozițiile articolului 126, paragraful 3, cu excepția literei e). De asemenea, se aplică următoarele dispoziții:a) se tine o evidenta scrisă a transmiterii și receptarii de date personale; aceasta dispoziție nu se aplică dacă, pentru utilizarea datelor respective, nu este necesară înregistrarea lor, în special dacă acestea nu sînt folosite sau sînt folosite foarte puțin;b) Partea Contractantă destinatara garantează, în ceea ce privește utilizarea datelor transmise, un nivel de protecție cel puțin egal cu acela prevăzut de legislația sa naționala pentru utilizarea datelor de natura similară;c) accesul la date și condițiile în care acesta se aproba sînt guvernate de legislația naționala a Părții Contractante căreia i s-a înaintat o astfel de cerere de persoana interesată.(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7, de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5, precum și de titlul IV. + Articolul 128(1) Transmiterile de date personale prevăzute de prezenta convenție nu pot avea loc pînă cînd Părțile Contractante implicate în aceste transmiteri nu au însărcinat o autoritate naționala de control cu monitorizarea independenta a respectării dispozițiilor articolelor 126 și 127, în ceea ce privește prelucrarea datelor personale, precum și a reglementărilor adoptate în aplicarea lor.(2) Dacă o Parte Contractantă a însărcinat, potrivit legislației sale naționale, o autoritate de control cu monitorizarea independenta a respectării, într-unul sau în mai multe domenii, a dispozițiilor care privesc protejarea datelor personale neincorporate într-un fisier de date, acea Parte Contractantă însărcinează aceeași autoritate sa supravegheze respectarea dispozițiilor acestui titlu și în domeniile susmenționate.(3) Prezentul articol nu se aplică transmiterilor de date prevăzute de titlul II, CAP. 7 și de titlul III, capitolele 2, 3, 4 și 5. + Articolul 129În ceea ce privește transmiterea de date în baza CAP. 1 din titlul III, țările Contractante se obliga, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 126 și 127, să asigure un nivel de protecție a datelor personale care să fie conformă cu principiile Recomandarii R (R7) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în sectorul polițienesc. În plus, în ceea ce privește transmiterile efectuate în faza articolului 46, se aplică următoarele dispoziții:a) datele pot fi utilizate de Partea Contractantă destinatara numai în scopurile stabilite de Partea Contractantă care furnizează aceste date și cu respectarea condițiilor impuse de aceasta din urma;b) datele pot fi înaintate numai departamentelor și autorităților polițienești; aceste date pot fi comunicate altor departamente doar cu autorizarea prealabilă a Părții Contractante care le-a furnizat;c) Partea Contractantă destinatara informează, la cerere, Partea Contractantă care a transmis datele, despre utilizarea acestora și despre rezultatele obținute astfel. + Articolul 130Dacă datele personale sînt transmise printr-un agent de legătură menționat la articolul 47 sau la articolul 125, dispozițiile prezentului titlu se aplică numai dacă acest agent de legătură transmite astfel de date Părții Contractante care l-a detașat pe teritoriul celeilalte Părți Contractante. + Titlul VII Comitetul executiv + Articolul 131(1) Se instituie un Comitet executiv pentru aplicarea prezentei convenții.(2) Fără a aduce atingere competentelor speciale care îi sînt atribuite prin prezenta convenție, Comitetul executiv are ca misiune să asigure aplicarea corecta a prezentei convenții. + Articolul 132(1) Fiecare Parte Contractantă dispune de un loc în Comitetul executiv. Părțile Contractante sînt reprezentate în Comitet de un ministru responsabil cu aplicarea prezentei convenții; acesta poate fi asistat de experții necesari, care pot participa la deliberări.(2) Comitetul executiv hotărăște în unanimitate. Comitetul își reglementează modul de funcționare; în acest sens, el poate adopta o procedură scrisă pentru luarea deciziilor.(3) La cererea unui reprezentant al unei Părți Contractante, decizia finala cu privire la un proiect asupra căreia a statuat Comitetul executiv poate fi amînată cu cel mult două luni de la prezentarea proiectului.(4) În vederea pregătirii deciziilor sau pentru alte activități, Comitetul executiv poate crea grupuri de lucru alcătuite din reprezentanții administrațiilor Părților Contractante. + Articolul 133Comitetul executiv se întrunește, prin rotație, pe teritoriul fiecărei Părți Contractante. El se întrunește ori de cîte ori este necesar pentru buna executare a sarcinilor sale. + Titlul VIII Dispoziții finale + Articolul 134Dispozițiile prezentei convenții se aplică numai în măsura în care sînt compatibile cu dreptul comunitar. + Articolul 135Dispozițiile prezentei convenții se aplică sub rezerva dispozițiilor Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967. + Articolul 136(1) O Parte Contractantă care intenționează sa negocieze cu un stat terț în privinta controlului la frontiera, informează celelalte Părți Contractante.(2) Nici o Parte Contractantă nu va încheia, cu unul sau mai multe state terțe, acorduri de simplificare sau de eliminare a controalelor la frontiera, fără acordul prealabil al celorlalte Părți Contractante, sub rezerva dreptului statelor membre ale Comunităților Europene de a încheia în comun astfel de acorduri.(3) Dispozițiile paragrafului 2 nu se aplică acordurilor asupra traficului local de frontieră, dacă aceste acorduri sînt în conforme cu exceptarile și reglementările prevăzute în articolul 3, paragraful 1. + Articolul 137Nu sînt admise rezerve la prezenta convenție, cu excepția celor prevăzute de articolul 60. + Articolul 138În ceea ce privește Republica Franceza, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul european al Republicii Franceze.În ceea ce privește Regatul Olandei, dispozițiile prezentei convenții se aplică numai pe teritoriul situat în Europa al Regatului Olandei. + Articolul 139(1) Prezenta convenție va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului; acesta va notifica depunerea tuturor Părților Contractante.(2) Prezenta convenție va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. Dispozițiile care privesc instituirea, activitățile și competentele Comitetului executiv se vor aplica de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Celelalte dispoziții se vor aplica din prima zi a celei de-a treia luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții.(3) Guvernul Marelui Ducat al Luxemburgului va notifica tuturor Părților Contractante data intrării în vigoare. + Articolul 140(1) Orice stat membru al Comunităților Europene poate deveni parte la aceasta convenție. Aceasta aderare va face obiectul unui acord între statul respectiv și Părțile Contractante.(2) Acest acord este supus ratificării, acceptării sau aprobării statului aderent și al fiecărei Părți Contractante. El va intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 141(1) Orice Parte Contractantă poate supune depozitarului o propunere de modificare a acestei Convenții. Depozitarul înaintează propunerea celorlalte Părți Contractante. La cererea uneia din Părțile Contractante, Părțile Contractante reexamineaza dispozițiile Convenției dacă, în opinia lor, a intervenit o schimbare fundamentală în condițiile existente la data intrării în vigoare a Convenției.(2) Părțile Contractante adopta de comun acord modificările la prezenta convenție.(3) Modificările vor intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează depunerii ultimului instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 142(1) În momentul încheierii convențiilor între statele membre ale Comunităților Europene în vederea realizării unui spațiu fără frontiere interne, Părțile Contractante se pun de acord în legătură cu condițiile în care dispozițiile prezentei Convenții vor fi înlocuite sau modificate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale acestor convenții.În acest scop, Părțile Contractante vor lua în considerare faptul ca dispozițiile prezentei convenții pot prevedea o cooperare mai larga decît cea care rezultă din dispozițiile convențiilor menționate mai sus.Dispozițiile care le încalcă pe cele convenite de statele membre ale Comunităților Europene trebuie adaptate.(2) Amendamentele la aceasta Convenție considerate necesare de PărțileContractante sînt supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Dispozițiile articolului 141, paragraful 3, sînt aplicabile; prin aceasta se înțelege ca amendamentele nu vor intră în vigoare înainte de intrarea în vigoare a convențiilor menționate între statele membre ale Comunităților Europene.Drept care, reprezentanții Părților Contractante au semnat prezenta Convenție.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante. + Actul finalÎn momentul semnării Convenției de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federala Germania și Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații:1. Declarație comuna privind articolul 139Încă înainte de intrarea în vigoare a Convenției, statele semnatare se informează reciproc despre toate circumstanțele care prezintă importanța în domeniile vizate de convenție și pentru intrarea în vigoare a acesteia.Convenția nu va intră în vigoare pînă cînd condițiile prealabile pentru aplicarea sa nu vor fi îndeplinite în statele semnatare și pînă cînd controalele la frontierele externe nu vor fi efective.2. Declarație comuna privind articolul 4Părțile Contractante se obliga să depună toate eforturile necesare pentru a respecta simultan termenul limita și pentru a preveni orice deficit de securitate. Pînă la 31 decembrie 1992 Comitetul executiv examinează progresele care au fost realizate. Regatul Olandei subliniaza ca dificultățile în respectarea termenului limita într-un aeroport determinat nu pot fi excluse, dar acest lucru nu va genera nici un deficit de securitate. Celelalte Părți Contractante vor lua în considerare aceasta situație, fără ca prin aceasta să se cauzeze dificultăți pentru piața interna.În cazul apariției unor dificultăți, Comitetul executiv examinează condițiile optime pentru aplicarea simultană a acestor măsuri pe aeroporturi.3. Declarație comuna privind articolul 71, paragraful 2În măsura în care o Parte Contractantă deroga de la principiul stabilit în articolul 71, paragraful 2, în legătură cu politica sa naționala de prevenire și tratare a dependentei de stupefiante și de substanțe psihotrope, toate Părțile Contractante adopta măsurile administrative și penale necesare pentru a preveni și a sanctiona importul și exportul ilicit al acestor produse și substanțe, în special spre teritoriile celorlalte Părți Contractante.4. Declarație comuna privind articolul 121În măsura în care este în acord cu dreptul comunitar, Părțile Contractante renunța la controale și încetează sa ceara prezentarea certificatelor de sănătate a plantelor, prevăzute de dreptul comunitar pentru plantele și produsele din plante:a) enumerate mai jos, la punctul 1 saub) enumerate mai jos, la punctele 2-6 și care provin dintr-una din PărțileContractante:1. Fire de flori și părți din plante care pot fi folosite în scop ornamental din:CastaneaChrysanthemumDendranthemaDianthusGladiolusGypsophilaPrunusQuercusRosaSalixSyringaVitis2. Fructe proaspete de:CitrusCydoniaMalusPrunusPyrus3. Lemn de:CastaneaQuercus4. Mediu de creștere compus în tot sau în parte din pămînt sau din materii organice solide, cum ar fi părți din plante, turba și scoarta cu cernoziom, dar nu în întregime din turba.5. Semințe6. Plante vii enumerate mai jos și care apar în Codul CN prezentat în continuare în Nomenclatorul Vamal publicat în JOCE din 7 septembrie 1987.Codul CN Descrierea0601 20 30 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub forma de lastari sau de flori: orhidee, zambile, narcise și lalele;0601 20 90 - bulbi, tuberculi, rădăcini tuberculare și rizomi, sub forma de lastari sau de flori: altele;0602 30 10 - Rhododendron simsii (Azalea indica);0602 99 51 - plante de exterior: plante perene;0602 99 59 - plante de exterior: altele;0602 99 91 - plante de interior: plante care infloresc cu muguri sau flori, cu excepția cactusilor;0602 99 99 - plante de interior: altele.5. Declarație comuna privind politicile naționale în domeniul aziluluiPărțile Contractante vor inventaria politicile naționale în domeniul azilului, în vederea armonizării acestora.6. Declarație comuna privind articolul 132Părțile Contractante își informează parlamentele cu privire la aplicarea acestei Convenții.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante. + MinutaPe lîngă Actul final la Convenția de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux Republica Federala Germania și Republica Franceza privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Părțile Contractante au adoptat următoarele declarații comune și au luat nota de următoarele declarații unilaterale făcute în legătură cu convenția susmentionata:I. Declarație cu privire la domeniul de aplicare a convențieiPărțile Contractante constata ca după unificarea celor două state germane domeniul de aplicare a prezentei convenții se extinde, conform dreptului internațional, și asupra teritoriului actual al Republicii Democrate Germane.II. Declarațiile Republicii Federale Germania privind interpretarea convenției(1) Convenția a fost încheiată în lumina viitoarei unificari a celor două state germane.Republica Democrata Germană nu este o țara străină față de Republica Federala Germania.Articolul 136 nu se aplică în relațiile dintre Republica Federala Germania și Republica Democrata Germană.(2) Aceasta convenție nu aduce atingere acordurilor încheiate prin schimbul de scrisori germano-austriac din 20 august 1984 privind simplificarea controalelor la frontiera lor comuna în privinta cetățenilor ambelor state. Aceste acorduri vor trebui oricum aplicate în lumina cerințelor prioritare ale Părților Contractante Schengen privind securitatea și imigrarea, astfel încît, în practica, aceste facilități se vor limita doar la cetățenii austrieci.III. Declarația Regatului Belgiei privind articolul 67Procedura care va fi aplicată pe plan intern pentru îndeplinirea executării unei hotărîri judecătorești străine nu va fi cea menționată în legea belgiana cu privire la transferul persoanelor condamnate între state, ci o procedură specială, care va fi stabilită în momentul ratificării prezentei convenții.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.Declarație comuna a ministrilor și secretarilor de stat reuniti la Schengen la 19 iunie 1990Guvernele Părților Contractante la Acordul Schengen vor începe sau vor continua discutiile, în special în următoarele domenii:– îmbunătățirea și simplificarea practicii în materie de extrădare;– îmbunătățirea cooperării cu privire la procedura în domeniul încălcării reglementărilor privind circulația rutiera;– acorduri pentru recunoașterea reciprocă a pierderii dreptului de a conduce vehicule cu motor;– posibilitatea de percepere reciprocă a amenzilor;– introducerea normelor privind transferul reciproc de proceduri în materie penală, inclusiv posibilitatea de a transfera persoana acuzata în țara sa de origine;– introducerea normelor privind repatrierea minorilor sustrasi ilegal de sub autoritatea persoanei responsabile pentru exercitarea drepturilor părintești;– simplificarea în continuare a controalelor privind circulația comercială a mărfurilor.Întocmită la Schengen, la nouasprezece iunie o mie noua sute nouăzeci, într-un exemplar unic în limba franceza, în limba germană și în limba olandeza, toate textele fiind egal autentice, care va fi depus în arhivele guvernului Marelui Ducat al Luxemburgului, care va remite cîte o copie certificată fiecărei Părți Contractante.-----------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari