CONVENŢIA PENALĂ din 27 ianuarie 1999PRIVIND CORUPŢIA*)
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 30 ianuarie 2002
----------- Notă *) Traducere.PREAMBULStatele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,recunoscând importanţa de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politica penală comuna care tinde sa protejeze societatea împotriva corupţiei, inclusiv prin adoptarea unei legislaţii şi a măsurilor preventive adecvate,subliniind faptul ca corupţia constituie o ameninţare pentru democratie, preeminenta dreptului şi drepturile omului, submineaza principiile de buna administrare, echitate şi justiţie socială, denatureaza concurenta, împiedica dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii,convinse ca eficacitatea luptei împotriva corupţiei se realizează printr-o cooperare internationala penală intensificata, rapida şi adaptată,apreciind realizarile recente care contribuie la ameliorarea conştiinţei şi cooperării la nivel internaţional în lupta împotriva corupţiei, inclusiv acţiunile desfăşurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, O.C.D.E. şi Uniunea Europeană,având în vedere Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinţe a ministrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994),amintind în acest context importanţa participării statelor nemembre la activităţile Consiliului Europei împotriva corupţiei şi salutand contribuţia lor pretioasa la punerea în aplicare a Programului de acţiune împotriva corupţiei,amintind, printre altele, ca Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie la cea de-a 21-a Conferinţa a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapida a Programului de acţiune împotriva corupţiei şi recomanda îndeosebi elaborarea unei convenţii penale privind corupţia, care să prevadă incriminarea coordonata a infracţiunilor de corupţie, o cooperare consolidata în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre,retinand ca şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Intalniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997, sa caute raspunsuri comune la provocarile determinate de extinderea corupţiei şi au adoptat un plan de acţiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva corupţiei, inclusiv legăturile sale cu crima organizată şi spalarea banilor, însărcinează Comitetul Ministrilor Consiliului Europei sa încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internaţionale, conform Programului de acţiune împotriva corupţiei,considerând în plus ca Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniaza necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaţionale în executarea Programului de acţiune împotriva corupţiei,având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluţiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parţial extins stabilind Grupul de State împotriva Corupţiei - GRECO, instituţie care are drept obiect îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,au convenit cele ce urmează: + Capitolul 1 Terminologie + Articolul 1TerminologieDefiniţiiÎn sensul prezentei convenţii: a) expresia agent public este interpretată prin referire la definitia noţiunilor de funcţionar, funcţionar public, ministru, primar sau judecător în dreptul naţional al statului în care persoana în cauza exercita aceasta funcţie, precum şi la modul în care aceasta este aplicată în dreptul sau penal; b) termenul judecător menţionat la lit. a) include membrii Ministerului Public şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti; c) în cazul urmăririlor care implica un agent public al unui alt stat, statul care urmăreşte nu poate aplica definitia de agent public decât în măsura în care aceasta definiţie este compatibila cu dreptul sau naţional; d) persoana juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului naţional aplicabil, cu excepţia statelor sau a altor entităţi publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică şi a organizaţiilor internaţionale publice. + Capitolul 2 Măsuri ce trebuie luate la nivel naţional + Articolul 2Corupţia activa a agenţilor publici naţionaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenţii săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta sa îndeplinească ori să se abţină de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiilor sale. + Articolul 3Corupţia pasiva a agenţilor publici naţionaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine sa îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale. + Articolul 4Corupţia membrilor adunărilor publice naţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări publice naţionale care exercită puteri legislative sau administrative. + Articolul 5Corupţia agenţilor publici străiniFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat. + Articolul 6Corupţia membrilor adunărilor publice străineFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat. + Articolul 7Corupţia activa în sectorul privatFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta sa îndeplinească sau să se abţină sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale. + Articolul 8Corupţia pasiva în sectorul privatFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terţilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta sa îndeplinească sau să se abţină sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale. + Articolul 9Corupţia funcţionarilor internationaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de funcţionar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizaţii publice internaţionale sau supranationale la care partea este membra, precum şi la orice persoană care, fie ca este sau nu este detasata pe lângă o astfel de organizaţie, exercita funcţii ce corespund funcţionarilor sau agenţilor menţionaţi. + Articolul 10Corupţia membrilor adunărilor parlamentare internaţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranationale la care partea este membra. + Articolul 11Corupţia judecătorilor şi a agenţilor curţilor internaţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a carei competenţa este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi. + Articolul 12Trafic de influenţaFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirma sau confirma ca este capabil sa exercite o influenţa în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenţa, indiferent dacă influenţa este sau nu este exercitată ori dacă influenţa presupusa produce sau nu produce rezultatul dorit. + Articolul 13Spalarea produselor obţinute din infracţiunile de corupţieFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia nr. 141 a Consiliului Europei, în condiţiile prevăzute de acestea, atunci când infracţiunea principala consta în una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenţie, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie referitoare la aceste infracţiuni ori nu considera aceste infracţiuni ca fiind infracţiuni grave la legislaţia referitoare la spalarea banilor. + Articolul 14Infracţiuni contabileFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune pasibila de sancţiuni penale sau de alte tipuri de sancţiuni, conform dreptului sau intern, dacă sunt săvârşite cu intenţie, faptele sau omisiunile următoare destinate sa comita, sa disimuleze sau sa tainuiasca infracţiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie: a) de a întocmi sau de a folosi o factura ori orice alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete; b) de a omite, într-o maniera ilicită, contabilizarea unui varsamant. + Articolul 15Acte de participareFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, orice fapta de complicitate la una dintre infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii. + Articolul 16ImunitateDispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum şi textelor lor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunitatii. + Articolul 17Competenţa1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la o infracţiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă: a) infracţiunea este săvârşită în tot sau în parte pe teritoriul sau; b) autorul infracţiunii este unul dintre cetăţenii săi, unul dintre agenţii săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice naţionale; c) infracţiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice naţionale ori la o altă persoană menţionată la art. 9-11, care este în acelaşi timp cetăţeanul sau.2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa precizeze ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiţii specifice, regulile de competenţa definite la paragraful 1 b) şi c) sau o parte oarecare din aceste texte.3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezerva prevăzută la paragraful 2 aceasta adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii, dacă autorul prezumat a fi comis infracţiunea se afla pe teritoriul sau şi nu poate fi extrădat unei alte părţi numai pe motiv de cetăţenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.4. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea de către una dintre părţi a oricărei competente penale determinate conform dreptului sau intern. + Articolul 18Responsabilitatea persoanelor juridice1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice pot fi ţinute responsabile de infracţiuni de corupţie activa, trafic de influenţa şi de spalare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenţii, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizica ce acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercita atribuţii de conducere referitoare la:- puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau- autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau- autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice,precum şi pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor sus-menţionate.2. Făcând abstractie de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura ca o persoană juridică poate fi ţinuta responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menţionate la paragraful 1 a făcut posibila comiterea infracţiunilor menţionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizica supusă autorităţii sale.3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracţiunile menţionate la paragraful 1. + Articolul 19Sancţiuni şi măsuri1. Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor stabilite în baza prezentei convenţii, fiecare parte prevede, cu privire la infracţiunile stabilite conform art. 2-14, sancţiuni şi măsuri efective, proporţionale şi descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârşite de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.2. Fiecare parte se asigura ca în cazul responsabilităţii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 şi 2 persoanele juridice să fie pasibile de sancţiuni eficace, proportionate şi descurajatoare, de natura penală sau nepenala, inclusiv de sancţiuni pecuniare.3. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa confiste sau sa blocheze în alt mod instrumentele şi produsele infracţiunilor stabilite în temeiul prezentei convenţii sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse. + Articolul 20Autorităţi specializateFiecare parte adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităţi să fie specializate în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenta necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părţii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită. Părţile veghează ca personalul respectivelor entităţi sa dispună de o pregătire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercita. + Articolul 21Cooperarea între autorităţi naţionaleFiecare parte adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca autorităţile publice, precum şi orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul naţional, cu autorităţile însărcinate cu investigaţiile şi urmăririle infracţiunilor: a) informand autorităţile în cauza, din proprie iniţiativă, atunci când exista motive rezonabile sa considere ca una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau b) furnizand, la cerere, autorităţilor în cauza toate informaţiile necesare. + Articolul 22Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilorFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivă şi corespunzătoare: a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri; b) martorilor care fac o depozitie privind astfel de infracţiuni. + Articolul 23Măsuri care vizează facilitarea strangerii de probe şi confiscarea produselor1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigatie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în temeiul art. 2-14 şi pentru a-i permite sa identifice, sa cerceteze, sa blocheze şi sa sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile sa constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.2. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi abilita tribunalele sau alte autorităţi competente sa ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practica măsurile menţionate la paragraful 1.3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 şi 2. + Capitolul 3 Monitorizarea punerii în aplicare + Articolul 24MonitorizareaGrupul Statelor împotriva Corupţiei (GRECO) asigura urmărirea punerii în aplicare a prezentei convenţii de către părţile contractante. + Capitolul 4 Cooperare internationala + Articolul 25Principii generale şi măsuri care se aplică pentru cooperarea internationala1. Părţile cooperează, conform dispoziţiilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internationala în materie penală sau înţelegerilor stabilite pe baza legislatiilor uniforme ori reciproce şi dreptului lor naţional, în cea mai larga măsura posibila, pentru investigaţiile şi procedurile privind infracţiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.2. Dacă nici un instrument internaţional sau nici o înţelegere dintre cele menţionate în paragraful 1 nu este în vigoare între părţi, se aplică prevederile art. 26-31.3. Prevederile art. 26-31 se aplică şi atunci când sunt mai favorabile decât dispoziţiile conţinute în instrumentele internaţionale sau în acordurile menţionate la paragraful 1. + Articolul 26Asistenţa1. Părţile îşi acorda asistenţa cea mai larga posibila pentru a se ocupa fără întârziere de cererile autorităţilor care sunt abilitate, în temeiul legilor lor naţionale, sa cerceteze sau sa urmărească infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.2. Asistenţa în sensul paragrafului 1 poate fi refuzată dacă partea solicitată considera ca faptul de a da curs cererii ar fi de natura sa aducă atingere intereselor sale fundamentale, suveranităţii naţionale, securităţii naţionale sau ordinii publice.3. Părţile nu vor putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în baza prevederilor prezentului capitol. Dacă dreptul sau intern o cere, o parte poate solicita ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizata fie de către un judecător, fie de către o alta autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, care acţionează în materie de infracţiuni. + Articolul 27Extrădare1. Infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii sunt considerate ca fiind incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între părţi ca infracţiuni ce dau loc la extrădare. Părţile se angajează sa includă aceste infracţiuni în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia, ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.2. Dacă una dintre părţi, care subordonează extrădarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca baza legală a extrădării pentru toate infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii.3. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.4. Extrădarea este subordonata condiţiilor prevăzute de dreptul părţii solicitate sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv cu privire la motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.5. Dacă extrădarea cerută pe motivul unei infracţiuni stabilite conform prezentei convenţii este refuzată numai pe baza cetateniei persoanei care face obiectul cererii sau pentru ca partea solicitată se considera competenţa în speta, aceasta înaintează cazul autorităţilor sale competente în scopul urmăririi, exceptând cazul în care au fost convenite alte dispoziţii cu partea solicitanta, informand-o în timp util cu privire la rezultatul definitiv. + Articolul 28Informaţii spontaneFără a aduce atingere propriilor investigaţii sau proceduri, o parte poate, fără o cerere prealabilă, sa comunice unei alte părţi informaţii faptice atunci când considera ca divulgarea respectivelor informaţii este susceptibilă de a ajuta partea beneficiara sa înceapă sau să efectueze investigaţii sau urmăriri privind infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii ori este susceptibilă sa determine o cerere a acestei părţi în sensul prezentului capitol. + Articolul 29Autoritatea centrala1. Părţile desemnează o autoritate centrala sau, dacă este necesar, mai multe autorităţi centrale însărcinate sa trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, sa răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autorităţilor care au competenţa de a le executa.2. Fiecare parte comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autorităţilor desemnate cu aplicarea paragrafului 1. + Articolul 30Corespondenta directa1. Autorităţile centrale comunică direct între ele.2. În caz de urgenta cererile de asistenţa judiciară sau comunicările referitoare la acestea pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare, inclusiv de Ministerul Public, ale părţii solicitante unor autorităţi similare ale părţii solicitate. În acest caz o copie trebuie trimisa simultan autorităţii centrale a părţii solicitate prin intermediul autorităţii centrale a părţii solicitante.3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 poate fi prezentată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).4. Dacă o cerere este prezentată în baza paragrafului 2 şi dacă autoritatea sesizată nu este competenţa pentru a-i da curs, ea o transmite autorităţii competente din ţara sa şi informează direct partea solicitanta.5. Cererile sau comunicările prezentate în baza paragrafului 2, care nu implica măsuri de constrângere, pot fi transmise direct de către autoritatea competentă a părţii solicitante autorităţii competente a părţii solicitate.6. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa îl informeze pe secretarul general al Consiliului Europei ca, din motive de eficacitate, cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie adresate autorităţii sale centrale. + Articolul 31InformarePartea solicitată informează fără întârziere partea solicitanta despre urmarea data unei cereri formulate în baza prezentului capitol şi despre rezultatul definitiv al urmarii date cererii. De asemenea, partea solicitată informează fără întârziere partea solicitanta despre orice circumstanţe care fac imposibila executarea măsurilor solicitate sau care risca sa o întârzie considerabil. + Capitolul 5 Dispoziţii finale + Articolul 32Semnarea şi intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot să îşi exprime consimţământul de a fi legate prin: a) semnare, fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau b) semnare, sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 14 state şi-au dat consimţământul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat care nu este membru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii.4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data exprimarii consimţământului sau de a fi legat prin prezenta convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat semnatar, nemembru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte. + Articolul 33Aderarea la convenţie1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, după ce a consultat statele contractante la convenţie, sa invite Comunitatea Europeană, precum şi orice stat nemembru al Consiliului, care nu a participat la elaborarea sa, sa adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante ce au dreptul de a face parte din Comitetul Ministrilor.2. Pentru Comunitatea Europeană şi pentru orice stat care adera convenţia va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Comunitatea Europeană şi orice stat care adera vor deveni în mod automat membre ale GRECO, dacă nu sunt deja în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce le priveşte. + Articolul 34Aplicare teritorială1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile la care se va aplica prezenta convenţie.2. Orice parte va putea sa extindă, în orice alt moment următor, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei declaraţii de către secretarul general.3. Orice declaraţie facuta în baza paragrafelor 1 şi 2 va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei notificări de către secretarul general. + Articolul 35Relaţii cu alte convenţii şi acorduri1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale multilaterale privind probleme speciale.2. Părţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate prin prezenta convenţie, în scopul completării sau dezvoltării dispoziţiilor acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacra.3. Dacă doua sau mai multe părţi au încheiat deja un acord ori un tratat cu privire la un subiect acoperit de prezenta convenţie sau atunci când au stabilit într-o alta maniera relaţiile lor cu privire la acest subiect, vor avea facultatea de a aplica respectivul acord sau tratat în locul prezentei convenţii, în scopul facilitării cooperării internaţionale. + Articolul 36DeclaraţiiOrice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca va incrimina ca infracţiune corupţia activa şi pasiva a agenţilor publici străini în sensul art. 5, a funcţionarilor internationali în sensul art. 9 sau a judecătorilor şi agenţilor curţilor internaţionale în sensul art. 11, numai în măsura în care agentul public sau judecătorul îndeplineşte ori se abţine sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale oficiale. + Articolul 37Rezerve1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare că nu va incrimina ca infracţiuni, conform dreptului sau intern, în tot sau în parte, faptele menţionate la art. 4, art. 6-8, art. 10 şi 12 sau infracţiunile de corupţie pasiva menţionate la art. 5.2. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca face uz de rezerva prevăzută la art. 17 paragraful 2.3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca poate refuza o cerere de asistenţa judiciară conform art. 26 paragraful 1, dacă cererea priveşte o infracţiune pe care partea solicitată o considera infracţiune politica.4. Un stat nu poate, prin aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3, să facă rezerve la mai mult de 5 dintre dispoziţiile menţionate la paragrafele respective. Nici o alta rezerva nu este admisă. Rezervele de aceeaşi natura referitoare la art. 4, 6 şi 10 vor fi considerate ca o singura rezerva. + Articolul 38Valabilitatea şi examinarea declaraţiilor şi rezervelor1. Declaraţiile prevăzute la art. 36 şi rezervele prevăzute la art. 37 sunt valabile 3 ani calculati din prima zi a intrării în vigoare a convenţiei pentru statul în cauza. Totuşi aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade de aceeaşi durata.2. Cu 12 luni inaintea expirării declaraţiei sau rezervei secretarul general al Consiliului Europei informează statul respectiv cu privire la aceasta expirare. Cu 3 luni înaintea datei expirării statul comunică secretarului general al Consiliului Europei intenţia sa de a menţine, de a modifica ori de a retrage declaraţia sau rezerva. În caz contrar secretarul general al Consiliului Europei informează acest stat despre faptul ca declaraţia sau rezerva sa este automat prelungită pentru o perioadă de 6 luni. Dacă statul respectiv nu comunică decizia sa de a menţine sau de a modifica rezervele sale înaintea expirării acestei perioade, rezerva sau rezervele cad.3. Dacă o parte formulează o declaraţie sau o rezervă conform art. 36 şi 37, ea furnizează, înaintea reînnoirii acesteia sau la cerere, explicaţii grupului GRECO în privinta motivelor care justifica menţinerea sa. + Articolul 39Amendamente1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de către fiecare parte şi orice propunere va fi comunicată de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 33.2. Orice amendament propus de către una dintre părţi este comunicat Comitetului european pentru probleme penale care supune Comitetului Ministrilor avizul sau cu privire la amendamentul propus.3. Comitetul Ministrilor examinează amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme penale şi, după consultarea statelor nemembre, părţi la prezenta convenţie, poate adopta amendamentul.4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform paragrafului 3 este transmis părţilor pentru acceptare.5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treia zi după ce toate părţile îl vor informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat. + Articolul 40Soluţionarea diferendelor1. Comitetul european pentru probleme penale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi la aplicarea prezentei convenţii.2. În caz de diferend între părţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, părţile se vor strădui sa ajungă la o soluţionare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc, la libera lor alegere, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua decizii obligatorii pentru părţile la diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, conform unui acord între părţile implicate. + Articolul 41Denunţare1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. + Articolul 42NotificăriSecretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie: a) orice semnatura; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 32 şi 33; d) orice declaraţii sau rezerva în baza art. 36 sau 37; e) orice alt act, notificare sau comunicare legată de prezenta convenţie.Drept care subsemnaţii, corespunzător împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.Semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei şi oricărui stat invitat sa adere la aceasta.------------
| EMITENT |
----------- Notă *) Traducere.PREAMBULStatele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,considerând ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,recunoscând importanţa de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politica penală comuna care tinde sa protejeze societatea împotriva corupţiei, inclusiv prin adoptarea unei legislaţii şi a măsurilor preventive adecvate,subliniind faptul ca corupţia constituie o ameninţare pentru democratie, preeminenta dreptului şi drepturile omului, submineaza principiile de buna administrare, echitate şi justiţie socială, denatureaza concurenta, împiedica dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii,convinse ca eficacitatea luptei împotriva corupţiei se realizează printr-o cooperare internationala penală intensificata, rapida şi adaptată,apreciind realizarile recente care contribuie la ameliorarea conştiinţei şi cooperării la nivel internaţional în lupta împotriva corupţiei, inclusiv acţiunile desfăşurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, O.C.D.E. şi Uniunea Europeană,având în vedere Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinţe a ministrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994),amintind în acest context importanţa participării statelor nemembre la activităţile Consiliului Europei împotriva corupţiei şi salutand contribuţia lor pretioasa la punerea în aplicare a Programului de acţiune împotriva corupţiei,amintind, printre altele, ca Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie la cea de-a 21-a Conferinţa a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapida a Programului de acţiune împotriva corupţiei şi recomanda îndeosebi elaborarea unei convenţii penale privind corupţia, care să prevadă incriminarea coordonata a infracţiunilor de corupţie, o cooperare consolidata în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre,retinand ca şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Intalniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997, sa caute raspunsuri comune la provocarile determinate de extinderea corupţiei şi au adoptat un plan de acţiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva corupţiei, inclusiv legăturile sale cu crima organizată şi spalarea banilor, însărcinează Comitetul Ministrilor Consiliului Europei sa încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internaţionale, conform Programului de acţiune împotriva corupţiei,considerând în plus ca Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Ministrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniaza necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaţionale în executarea Programului de acţiune împotriva corupţiei,având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Ministrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluţiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parţial extins stabilind Grupul de State împotriva Corupţiei - GRECO, instituţie care are drept obiect îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,au convenit cele ce urmează: + Capitolul 1 Terminologie + Articolul 1TerminologieDefiniţiiÎn sensul prezentei convenţii: a) expresia agent public este interpretată prin referire la definitia noţiunilor de funcţionar, funcţionar public, ministru, primar sau judecător în dreptul naţional al statului în care persoana în cauza exercita aceasta funcţie, precum şi la modul în care aceasta este aplicată în dreptul sau penal; b) termenul judecător menţionat la lit. a) include membrii Ministerului Public şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti; c) în cazul urmăririlor care implica un agent public al unui alt stat, statul care urmăreşte nu poate aplica definitia de agent public decât în măsura în care aceasta definiţie este compatibila cu dreptul sau naţional; d) persoana juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului naţional aplicabil, cu excepţia statelor sau a altor entităţi publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică şi a organizaţiilor internaţionale publice. + Capitolul 2 Măsuri ce trebuie luate la nivel naţional + Articolul 2Corupţia activa a agenţilor publici naţionaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenţii săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta sa îndeplinească ori să se abţină de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiilor sale. + Articolul 3Corupţia pasiva a agenţilor publici naţionaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine sa îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale. + Articolul 4Corupţia membrilor adunărilor publice naţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări publice naţionale care exercită puteri legislative sau administrative. + Articolul 5Corupţia agenţilor publici străiniFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat. + Articolul 6Corupţia membrilor adunărilor publice străineFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat. + Articolul 7Corupţia activa în sectorul privatFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta sa îndeplinească sau să se abţină sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale. + Articolul 8Corupţia pasiva în sectorul privatFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terţilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta sa îndeplinească sau să se abţină sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale. + Articolul 9Corupţia funcţionarilor internationaliFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de funcţionar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizaţii publice internaţionale sau supranationale la care partea este membra, precum şi la orice persoană care, fie ca este sau nu este detasata pe lângă o astfel de organizaţie, exercita funcţii ce corespund funcţionarilor sau agenţilor menţionaţi. + Articolul 10Corupţia membrilor adunărilor parlamentare internaţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membra a unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranationale la care partea este membra. + Articolul 11Corupţia judecătorilor şi a agenţilor curţilor internaţionaleFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a carei competenţa este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi. + Articolul 12Trafic de influenţaFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirma sau confirma ca este capabil sa exercite o influenţa în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenţa, indiferent dacă influenţa este sau nu este exercitată ori dacă influenţa presupusa produce sau nu produce rezultatul dorit. + Articolul 13Spalarea produselor obţinute din infracţiunile de corupţieFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, faptele menţionate la art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia nr. 141 a Consiliului Europei, în condiţiile prevăzute de acestea, atunci când infracţiunea principala consta în una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenţie, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie referitoare la aceste infracţiuni ori nu considera aceste infracţiuni ca fiind infracţiuni grave la legislaţia referitoare la spalarea banilor. + Articolul 14Infracţiuni contabileFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune pasibila de sancţiuni penale sau de alte tipuri de sancţiuni, conform dreptului sau intern, dacă sunt săvârşite cu intenţie, faptele sau omisiunile următoare destinate sa comita, sa disimuleze sau sa tainuiasca infracţiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie: a) de a întocmi sau de a folosi o factura ori orice alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete; b) de a omite, într-o maniera ilicită, contabilizarea unui varsamant. + Articolul 15Acte de participareFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului sau intern, orice fapta de complicitate la una dintre infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii. + Articolul 16ImunitateDispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum şi textelor lor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunitatii. + Articolul 17Competenţa1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la o infracţiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă: a) infracţiunea este săvârşită în tot sau în parte pe teritoriul sau; b) autorul infracţiunii este unul dintre cetăţenii săi, unul dintre agenţii săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice naţionale; c) infracţiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice naţionale ori la o altă persoană menţionată la art. 9-11, care este în acelaşi timp cetăţeanul sau.2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa precizeze ca îşi rezerva dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiţii specifice, regulile de competenţa definite la paragraful 1 b) şi c) sau o parte oarecare din aceste texte.3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezerva prevăzută la paragraful 2 aceasta adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii, dacă autorul prezumat a fi comis infracţiunea se afla pe teritoriul sau şi nu poate fi extrădat unei alte părţi numai pe motiv de cetăţenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.4. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea de către una dintre părţi a oricărei competente penale determinate conform dreptului sau intern. + Articolul 18Responsabilitatea persoanelor juridice1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice pot fi ţinute responsabile de infracţiuni de corupţie activa, trafic de influenţa şi de spalare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenţii, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizica ce acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercita atribuţii de conducere referitoare la:- puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau- autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau- autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice,precum şi pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor sus-menţionate.2. Făcând abstractie de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura ca o persoană juridică poate fi ţinuta responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menţionate la paragraful 1 a făcut posibila comiterea infracţiunilor menţionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizica supusă autorităţii sale.3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracţiunile menţionate la paragraful 1. + Articolul 19Sancţiuni şi măsuri1. Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor stabilite în baza prezentei convenţii, fiecare parte prevede, cu privire la infracţiunile stabilite conform art. 2-14, sancţiuni şi măsuri efective, proporţionale şi descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârşite de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.2. Fiecare parte se asigura ca în cazul responsabilităţii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 şi 2 persoanele juridice să fie pasibile de sancţiuni eficace, proportionate şi descurajatoare, de natura penală sau nepenala, inclusiv de sancţiuni pecuniare.3. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite sa confiste sau sa blocheze în alt mod instrumentele şi produsele infracţiunilor stabilite în temeiul prezentei convenţii sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse. + Articolul 20Autorităţi specializateFiecare parte adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităţi să fie specializate în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenta necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părţii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită. Părţile veghează ca personalul respectivelor entităţi sa dispună de o pregătire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercita. + Articolul 21Cooperarea între autorităţi naţionaleFiecare parte adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura ca autorităţile publice, precum şi orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul naţional, cu autorităţile însărcinate cu investigaţiile şi urmăririle infracţiunilor: a) informand autorităţile în cauza, din proprie iniţiativă, atunci când exista motive rezonabile sa considere ca una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau b) furnizand, la cerere, autorităţilor în cauza toate informaţiile necesare. + Articolul 22Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilorFiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivă şi corespunzătoare: a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri; b) martorilor care fac o depozitie privind astfel de infracţiuni. + Articolul 23Măsuri care vizează facilitarea strangerii de probe şi confiscarea produselor1. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigatie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în temeiul art. 2-14 şi pentru a-i permite sa identifice, sa cerceteze, sa blocheze şi sa sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile sa constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.2. Fiecare parte adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi abilita tribunalele sau alte autorităţi competente sa ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practica măsurile menţionate la paragraful 1.3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 şi 2. + Capitolul 3 Monitorizarea punerii în aplicare + Articolul 24MonitorizareaGrupul Statelor împotriva Corupţiei (GRECO) asigura urmărirea punerii în aplicare a prezentei convenţii de către părţile contractante. + Capitolul 4 Cooperare internationala + Articolul 25Principii generale şi măsuri care se aplică pentru cooperarea internationala1. Părţile cooperează, conform dispoziţiilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internationala în materie penală sau înţelegerilor stabilite pe baza legislatiilor uniforme ori reciproce şi dreptului lor naţional, în cea mai larga măsura posibila, pentru investigaţiile şi procedurile privind infracţiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.2. Dacă nici un instrument internaţional sau nici o înţelegere dintre cele menţionate în paragraful 1 nu este în vigoare între părţi, se aplică prevederile art. 26-31.3. Prevederile art. 26-31 se aplică şi atunci când sunt mai favorabile decât dispoziţiile conţinute în instrumentele internaţionale sau în acordurile menţionate la paragraful 1. + Articolul 26Asistenţa1. Părţile îşi acorda asistenţa cea mai larga posibila pentru a se ocupa fără întârziere de cererile autorităţilor care sunt abilitate, în temeiul legilor lor naţionale, sa cerceteze sau sa urmărească infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.2. Asistenţa în sensul paragrafului 1 poate fi refuzată dacă partea solicitată considera ca faptul de a da curs cererii ar fi de natura sa aducă atingere intereselor sale fundamentale, suveranităţii naţionale, securităţii naţionale sau ordinii publice.3. Părţile nu vor putea invoca secretul bancar pentru a justifica refuzul lor de a coopera în baza prevederilor prezentului capitol. Dacă dreptul sau intern o cere, o parte poate solicita ca o cerere de cooperare care ar implica ridicarea secretului bancar să fie autorizata fie de către un judecător, fie de către o alta autoritate judiciară, inclusiv de Ministerul Public, care acţionează în materie de infracţiuni. + Articolul 27Extrădare1. Infracţiunile din domeniul de aplicare a prezentei convenţii sunt considerate ca fiind incluse în orice tratat de extrădare în vigoare între părţi ca infracţiuni ce dau loc la extrădare. Părţile se angajează sa includă aceste infracţiuni în orice tratat de extrădare pe care îl vor încheia, ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.2. Dacă una dintre părţi, care subordonează extrădarea existenţei unui tratat, primeşte o cerere de extrădare a unei părţi cu care nu a încheiat un asemenea tratat, ea poate considera prezenta convenţie ca baza legală a extrădării pentru toate infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii.3. Părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat recunosc infracţiunile stabilite conform prezentei convenţii ca infracţiuni ce dau loc la extrădare.4. Extrădarea este subordonata condiţiilor prevăzute de dreptul părţii solicitate sau de tratatele de extrădare aplicabile, inclusiv cu privire la motivele pentru care partea solicitată poate refuza extrădarea.5. Dacă extrădarea cerută pe motivul unei infracţiuni stabilite conform prezentei convenţii este refuzată numai pe baza cetateniei persoanei care face obiectul cererii sau pentru ca partea solicitată se considera competenţa în speta, aceasta înaintează cazul autorităţilor sale competente în scopul urmăririi, exceptând cazul în care au fost convenite alte dispoziţii cu partea solicitanta, informand-o în timp util cu privire la rezultatul definitiv. + Articolul 28Informaţii spontaneFără a aduce atingere propriilor investigaţii sau proceduri, o parte poate, fără o cerere prealabilă, sa comunice unei alte părţi informaţii faptice atunci când considera ca divulgarea respectivelor informaţii este susceptibilă de a ajuta partea beneficiara sa înceapă sau să efectueze investigaţii sau urmăriri privind infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii ori este susceptibilă sa determine o cerere a acestei părţi în sensul prezentului capitol. + Articolul 29Autoritatea centrala1. Părţile desemnează o autoritate centrala sau, dacă este necesar, mai multe autorităţi centrale însărcinate sa trimită cererile formulate în baza prezentului capitol, sa răspundă la acestea, să le execute sau să le transmită autorităţilor care au competenţa de a le executa.2. Fiecare parte comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, denumirea şi adresa autorităţilor desemnate cu aplicarea paragrafului 1. + Articolul 30Corespondenta directa1. Autorităţile centrale comunică direct între ele.2. În caz de urgenta cererile de asistenţa judiciară sau comunicările referitoare la acestea pot fi trimise direct de către autorităţile judiciare, inclusiv de Ministerul Public, ale părţii solicitante unor autorităţi similare ale părţii solicitate. În acest caz o copie trebuie trimisa simultan autorităţii centrale a părţii solicitate prin intermediul autorităţii centrale a părţii solicitante.3. Orice cerere sau comunicare formulată în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 poate fi prezentată prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).4. Dacă o cerere este prezentată în baza paragrafului 2 şi dacă autoritatea sesizată nu este competenţa pentru a-i da curs, ea o transmite autorităţii competente din ţara sa şi informează direct partea solicitanta.5. Cererile sau comunicările prezentate în baza paragrafului 2, care nu implica măsuri de constrângere, pot fi transmise direct de către autoritatea competentă a părţii solicitante autorităţii competente a părţii solicitate.6. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa îl informeze pe secretarul general al Consiliului Europei ca, din motive de eficacitate, cererile formulate în aplicarea acestui capitol trebuie adresate autorităţii sale centrale. + Articolul 31InformarePartea solicitată informează fără întârziere partea solicitanta despre urmarea data unei cereri formulate în baza prezentului capitol şi despre rezultatul definitiv al urmarii date cererii. De asemenea, partea solicitată informează fără întârziere partea solicitanta despre orice circumstanţe care fac imposibila executarea măsurilor solicitate sau care risca sa o întârzie considerabil. + Capitolul 5 Dispoziţii finale + Articolul 32Semnarea şi intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi statelor nemembre care au participat la elaborarea sa. Aceste state pot să îşi exprime consimţământul de a fi legate prin: a) semnare, fără rezerva ratificării, acceptării sau aprobării; sau b) semnare, sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.2. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 14 state şi-au dat consimţământul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat care nu este membru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii.4. Pentru orice stat semnatar care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data exprimarii consimţământului sau de a fi legat prin prezenta convenţie conform dispoziţiilor paragrafului 1. Un stat semnatar, nemembru al Grupului de State împotriva Corupţiei (GRECO) în momentul ratificării, va deveni membru, în mod automat, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte. + Articolul 33Aderarea la convenţie1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea, după ce a consultat statele contractante la convenţie, sa invite Comunitatea Europeană, precum şi orice stat nemembru al Consiliului, care nu a participat la elaborarea sa, sa adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20.d din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante ce au dreptul de a face parte din Comitetul Ministrilor.2. Pentru Comunitatea Europeană şi pentru orice stat care adera convenţia va intra în vigoare în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. Comunitatea Europeană şi orice stat care adera vor deveni în mod automat membre ale GRECO, dacă nu sunt deja în momentul aderării, în ziua intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce le priveşte. + Articolul 34Aplicare teritorială1. Orice stat va putea, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa desemneze teritoriul ori teritoriile la care se va aplica prezenta convenţie.2. Orice parte va putea sa extindă, în orice alt moment următor, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei declaraţii de către secretarul general.3. Orice declaraţie facuta în baza paragrafelor 1 şi 2 va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect în prima zi din luna care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii respectivei notificări de către secretarul general. + Articolul 35Relaţii cu alte convenţii şi acorduri1. Prezenta convenţie nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din convenţiile internaţionale multilaterale privind probleme speciale.2. Părţile la convenţie vor putea încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele reglementate prin prezenta convenţie, în scopul completării sau dezvoltării dispoziţiilor acesteia ori pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le consacra.3. Dacă doua sau mai multe părţi au încheiat deja un acord ori un tratat cu privire la un subiect acoperit de prezenta convenţie sau atunci când au stabilit într-o alta maniera relaţiile lor cu privire la acest subiect, vor avea facultatea de a aplica respectivul acord sau tratat în locul prezentei convenţii, în scopul facilitării cooperării internaţionale. + Articolul 36DeclaraţiiOrice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca va incrimina ca infracţiune corupţia activa şi pasiva a agenţilor publici străini în sensul art. 5, a funcţionarilor internationali în sensul art. 9 sau a judecătorilor şi agenţilor curţilor internaţionale în sensul art. 11, numai în măsura în care agentul public sau judecătorul îndeplineşte ori se abţine sa îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale oficiale. + Articolul 37Rezerve1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare că nu va incrimina ca infracţiuni, conform dreptului sau intern, în tot sau în parte, faptele menţionate la art. 4, art. 6-8, art. 10 şi 12 sau infracţiunile de corupţie pasiva menţionate la art. 5.2. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca face uz de rezerva prevăzută la art. 17 paragraful 2.3. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa declare ca poate refuza o cerere de asistenţa judiciară conform art. 26 paragraful 1, dacă cererea priveşte o infracţiune pe care partea solicitată o considera infracţiune politica.4. Un stat nu poate, prin aplicarea paragrafelor 1, 2 şi 3, să facă rezerve la mai mult de 5 dintre dispoziţiile menţionate la paragrafele respective. Nici o alta rezerva nu este admisă. Rezervele de aceeaşi natura referitoare la art. 4, 6 şi 10 vor fi considerate ca o singura rezerva. + Articolul 38Valabilitatea şi examinarea declaraţiilor şi rezervelor1. Declaraţiile prevăzute la art. 36 şi rezervele prevăzute la art. 37 sunt valabile 3 ani calculati din prima zi a intrării în vigoare a convenţiei pentru statul în cauza. Totuşi aceste rezerve pot fi reînnoite pentru perioade de aceeaşi durata.2. Cu 12 luni inaintea expirării declaraţiei sau rezervei secretarul general al Consiliului Europei informează statul respectiv cu privire la aceasta expirare. Cu 3 luni înaintea datei expirării statul comunică secretarului general al Consiliului Europei intenţia sa de a menţine, de a modifica ori de a retrage declaraţia sau rezerva. În caz contrar secretarul general al Consiliului Europei informează acest stat despre faptul ca declaraţia sau rezerva sa este automat prelungită pentru o perioadă de 6 luni. Dacă statul respectiv nu comunică decizia sa de a menţine sau de a modifica rezervele sale înaintea expirării acestei perioade, rezerva sau rezervele cad.3. Dacă o parte formulează o declaraţie sau o rezervă conform art. 36 şi 37, ea furnizează, înaintea reînnoirii acesteia sau la cerere, explicaţii grupului GRECO în privinta motivelor care justifica menţinerea sa. + Articolul 39Amendamente1. Amendamentele la prezenta convenţie pot fi propuse de către fiecare parte şi orice propunere va fi comunicată de secretarul general al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat sa adere la prezenta convenţie conform dispoziţiilor art. 33.2. Orice amendament propus de către una dintre părţi este comunicat Comitetului european pentru probleme penale care supune Comitetului Ministrilor avizul sau cu privire la amendamentul propus.3. Comitetul Ministrilor examinează amendamentul propus şi avizul Comitetului european pentru probleme penale şi, după consultarea statelor nemembre, părţi la prezenta convenţie, poate adopta amendamentul.4. Textul oricărui amendament adoptat de Comitetul Ministrilor conform paragrafului 3 este transmis părţilor pentru acceptare.5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra în vigoare în a treia zi după ce toate părţile îl vor informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca l-au acceptat. + Articolul 40Soluţionarea diferendelor1. Comitetul european pentru probleme penale al Consiliului Europei va fi informat cu privire la interpretarea şi la aplicarea prezentei convenţii.2. În caz de diferend între părţi cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, părţile se vor strădui sa ajungă la o soluţionare a diferendului prin negociere sau prin orice alt mijloc, la libera lor alegere, inclusiv supunerea diferendului Comitetului european pentru probleme penale, unui tribunal arbitral care va lua decizii obligatorii pentru părţile la diferend sau Curţii Internaţionale de Justiţie, conform unui acord între părţile implicate. + Articolul 41Denunţare1. Orice parte poate, în orice moment, sa denunţe prezenta convenţie adresand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.2. Denunţarea va avea efect în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. + Articolul 42NotificăriSecretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie: a) orice semnatura; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 32 şi 33; d) orice declaraţii sau rezerva în baza art. 36 sau 37; e) orice alt act, notificare sau comunicare legată de prezenta convenţie.Drept care subsemnaţii, corespunzător împuterniciţi în acest sens, au semnat prezenta convenţie.Semnată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea convenţiei şi oricărui stat invitat sa adere la aceasta.------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari