LEGE nr. 705 din 3 decembrie 2001privind sistemul naţional de asistenţa socială
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 814 din 18 decembrie 2001
Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţa socială în România. + Articolul 2Asistenţa socială, componenta a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigura prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. + Articolul 3Asistenţa socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natura economică, fizica, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competente pentru integrare socială. + Articolul 4 (1) Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţa în vederea integrării sociale. (2) Evaluarea nevoilor sociale se realizează potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative. + Articolul 5 (1) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societăţii civile. (2) În sensul prezentei legi, asistenţa socială cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în natura, precum şi serviciile sociale. + Articolul 6Sistemul naţional de asistenţa socială se întemeiază pe următoarele principii generale: a) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia, fiecărei persoane îi este garantată dezvoltare libera şi deplina a personalităţii; b) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoana are dreptul la asistenţa socială, în condiţiile prevăzute de lege; c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale; d) parteneriatul, potrivit căruia instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale; e) subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor. + Articolul 7Statul îşi asuma responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistenţa socială prevăzute prin legi speciale şi asigura transferul atribuţiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităţile publice locale, serviciile publice descentralizate şi societatea civilă. + Articolul 8În cadrul planului naţional al asistenţei sociale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte direcţiile prioritare în domeniu, este autoritatea care iniţiază legile speciale în domeniul asistenţei sociale, şi urmăreşte aplicarea acestora la nivel central şi local. + Articolul 9În aplicarea măsurilor de asistenţa socială Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale colaborează cu instituţiile guvernamentale, consiliile judeţene şi locale, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile. + Capitolul 2 Dreptul la asistenţa socială + Articolul 10 (1) Au dreptul la asistenţa socială, în condiţiile legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în România, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială. (2) Cetăţenii altor state şi apatrizii, care au domiciliul sau reşedinţa în România, au dreptul la măsuri de asistenţa socială, în condiţiile legislaţiei române şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte. (3) Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legii. (4) Toţi cetăţenii au dreptul de a fi informati asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a drepturilor de asistenţa socială. + Articolul 11Drepturile la asistenţa socială se stabilesc în condiţiile prevăzute de legile speciale care le reglementează. + Articolul 12Evidenta beneficiarilor drepturilor la asistenţa socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidenţialităţii datelor personale. + Capitolul 3 Prestaţii şi servicii sociale + Secţiunea 1 Prestaţii sociale + Articolul 13Prestaţiile sociale în bani sau în natura sunt susţinute de măsuri de redistributie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane, în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. + Articolul 14Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor. + Articolul 15Ajutoarele sociale sunt prestaţii acordate în bani şi în natura persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime. + Articolul 16Persoanele cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare speciale. + Articolul 17Persoanele care au dreptul la măsuri de asistenţa socială pot beneficia şi de facilităţi prevăzute în legi speciale. + Secţiunea a 2-a Servicii sociale + Articolul 18În sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenta, în cazul în care persoana sau familia este incapabila singura sa o soluţioneze. + Articolul 19Statul organizează şi susţine financiar şi tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea locală şi cu reprezentanţi ai societăţii civile. + Articolul 20Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituţii specializate de zi sau în instituţii rezidentiale. + Articolul 21Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicală şi servicii de asistenţa socială. + Articolul 22 (1) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea, temporar sau permanent, datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla în imposibilitatea desfăşurării unei vieţi demne, precum şi persoanelor care suferă de boli incurabile în ultima faza. (2) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt realizate de personal specializat. + Articolul 23 (1) Serviciile de asistenţa socială au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forte proprii situaţiile de dificultate. (2) Serviciile de asistenţa socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu. (3) Serviciile de asistenţa socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistenţa şi de intervenţie socială şi constau, în principal, din informare, consiliere, terapie individuală şi colectivă. + Articolul 24 (1) Serviciile de asistenţa socială pot fi servicii de asistenţa socială comunitara şi servicii de asistenţa socială specializate. (2) Serviciile de asistenţa socială comunitara au un caracter primar-general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate. (3) Serviciile de asistenţa socială specializate se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cat şi în instituţii specializate sau în cadrul altor instituţii, cum ar fi: şcoli, spitale, penitenciare şi alte unităţi. + Articolul 25 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte priorităţile naţionale în ceea ce priveşte serviciile sociale şi iniţiază proiecte de acte normative pentru reglementarea acordării acestora. (2) Consiliile judeţene şi locale stabilesc strategiile şi priorităţile locale în funcţie de nevoile comunităţii respective, în conformitate cu strategia naţionala. (3) Organizarea sistemului de servicii şi modul de acordare a acestora se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 26Instituţiile publice şi unităţile private, precum şi asociaţiile şi fundaţiile care acorda servicii sociale au obligaţia să respecte standardele de calitate, precum şi normele metodologice stabilite potrivit legii. + Capitolul 4 Instituţii de asistenţa socială + Articolul 27 (1) Instituţiile de asistenţa socială sunt înfiinţate şi organizate ca unităţi specializate, publice sau private. (2) Instituţiile de asistenţa socială asigura protecţie, ocrotire, gazduire, îngrijire, activităţi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice şi alte categorii de persoane, în funcţie de nevoile specifice. + Articolul 28 (1) Gazduirea în instituţiile de asistenţa socială se realizează atunci când menţinerea la domiciliu nu este posibila şi poate fi dispusă în urma evaluării sociale şi socio-medicale a persoanei, cu consimţământul acesteia. (2) În situaţia în care nu se poate obţine consimţământul persoanei, accesul acesteia în instituţiile de asistenţa socială se realizează cu consimţământul reprezentantului legal sau, după caz, cu acordul autorităţii tutelare. + Articolul 29Instituţiile de asistenţa socială pot acorda servicii sociale şi la domiciliul persoanelor, în funcţie de nevoile acestora. + Articolul 30Nomenclatorul instituţiilor de asistenţa socială, procedura şi modul de acreditare a instituţiilor de asistenţa socială, publice şi private, după caz, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. + Articolul 31 (1) Instituţiile de asistenţa socială acreditate au obligaţia să respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcţie şi modernizare a aşezămintelor sociale trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor. (2) Instituţiile de asistenţa socială prevăzute la alin. (1) au obligaţia să respecte criteriile minime de organizare şi funcţionare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 32 (1) Instituţiile publice de asistenţa socială, finanţate parţial sau total de la bugetul de stat, se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanţate de la bugetul judeţean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului judeţean sau local. (2) Instituţiile publice de asistenţa socială sunt conduse de un director a cărui activitate este sprijinita de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali. (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice de asistenţa socială se stabilesc de organele care le înfiinţează. + Articolul 33Consiliul local împreună cu conducerea instituţiei publice de asistenţa socială au obligaţia să asigure soluţionarea urgentelor sociale din unitatea administrativ-teritorială unde îşi are sediul instituţia. + Capitolul 5 Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţa socială + Secţiunea 1 La nivel central + Articolul 34 (1) În cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este autoritatea care elaborează politica de asistenţa socială, stabileşte strategia naţionala de dezvoltare în domeniu şi promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. În elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se va consulta cu principalii reprezentanţi ai societăţii civile. (2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului, precum şi alte instituţii şi organisme guvernamentale elaborează în domeniul lor de competenţa politici şi programe de asistenţa socială. + Articolul 35 (1) În vederea coordonării sistemului naţional de asistenţa socială se constituie Comisia interministeriala privind asistenţa socială, coordonata de ministrul muncii şi solidarităţii sociale. (2) Comisia interministeriala privind asistenţa socială are, în principal, următoarele atribuţii: a) elaborarea politicii unitare în domeniul asistenţei sociale; b) coordonarea la nivel naţional a activităţilor de asistenţa socială; c) avizarea politicilor şi măsurilor de asistenţa socială elaborate de ministerele şi instituţiile prevăzute la art. 34 alin. (2). (3) Componenta, modul de organizare, precum şi alte atribuţii ale Comisiei interministeriale privind asistenţa socială se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 36Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale în domeniul asistenţei sociale sunt următoarele: a) coordonează şi controlează funcţionarea sistemului naţional de asistenţa socială; b) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi reglementări privitoare la funcţionarea sistemului de asistenţa socială; c) elaborează planul naţional prin care se stabilesc direcţiile prioritate de acţiune în raport cu configuraţia concretă a nevoilor şi a resurselor existente; d) elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, în colaborare cu instituţiile universitare şi de cercetare din domeniu, cu organizaţiile profesionale de profil, cu specialiştii din sistemul de asistenţa socială şi din sistemul de sănătate; e) elaborează, implementeaza şi evalueaza programele naţionale de asistenţa socială; f) îndrumă şi controlează activitatea instituţiilor de asistenţa socială, publice sau private, în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de asistenţa socială; g) elaborează programe de formare şi perfecţionare a personalului din domeniul asistenţei sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, asociaţiile profesionale şi cu instituţiile universitare; h) organizează procesul de acreditare, elaborează metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare a instituţiilor de asistenţa socială, publice şi private, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu; i) îndrumă şi controlează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în vederea respectării drepturilor de asistenţa socială ale persoanelor aflate în situaţie de nevoie; j) dezvolta relaţii de colaborare şi cooperare cu organisme internaţionale, încheie convenţii de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanţare externa; k) finanţează programele naţionale de asistenţa socială; l) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţa socială. + Articolul 37 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate constitui organisme consultative care să sprijine dezvoltarea strategiei în domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calităţii serviciilor sociale. (2) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate organiza în subordinea sa organisme executive cu funcţia de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale. + Secţiunea a 2-a La nivel teritorial1. La nivelul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti + Articolul 38 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale organizează în cadrul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv în cadrul Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, compartimente de specialitate, denumite în continuare servicii publice de asistenţa socială. (2) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, pot organiza birouri în localităţile în care numărul, structura beneficiarilor şi complexitatea activităţii la nivel teritorial o impun. + Articolul 39 (1) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, îndeplinesc în domeniul asistenţei sociale următoarele atribuţii principale: a) realizează, la nivel local, evidenta beneficiarilor şi a sumelor cheltuite cu asistenţa socială; b) acreditează personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în vigoare; c) colectează informaţii din domeniul asistenţei sociale şi evalueaza impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor; d) realizează studii şi analize în domeniul asistenţei sociale; e) colaborează la elaborarea planului judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în sprijinul persoanelor aflate în nevoie; f) controlează aplicarea legislaţiei în domeniu şi aplica sancţiuni în caz de nerespectare a acesteia; g) controlează activitatea instituţiilor publice şi private de asistenţa socială cu privire la acordarea prestaţiilor şi serviciilor sociale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul social; h) sprijină şi îndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea şi derularea programelor din domeniul asistenţei sociale dezvoltate pe plan local; i) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţa socială; j) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţa socială şi le transmite Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. (2) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor de asistenţa socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către directorul direcţiei judeţene de muncă şi solidaritate socială, respectiv de directorul general al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti.2. La nivelul consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti + Articolul 40 (1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti organizează, ca serviciu public, un compartiment de asistenţa socială care asigura la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistenţa socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricărei persoane aflate în nevoie. (2) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 41Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale: a) aproba planul judeţean de asistenţa socială pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în sprijinul persoanelor aflate în nevoie; b) stabilesc măsuri de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigura mijloacele umane, materiale şi financiare necesare pentru soluţionarea urgentelor sociale la nivel judeţean şi, în lipsa resurselor, şi la nivel local; c) evalueaza activităţile desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale în cadrul programelor subvenţionate de la bugetul consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti; d) aproba înfiinţarea, finanţarea sau, după caz, cofinantarea instituţiilor publice de asistenţa socială şi evalueaza activităţile desfăşurate de către acestea; e) colaborează cu serviciile publice de asistenţa socială în vederea aplicării strategiilor din domeniul asistenţei sociale; f) încheie convenţii de parteneriat cu reprezentanţi ai societăţii civile implicaţi în derularea programelor de asistenţa socială.3. La nivelul consiliilor locale + Articolul 42 (1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti organizează, în condiţiile art. 40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistenţa socială. (2) Consiliile locale comunale vor angaja în aparatul propriu persoane cu atribuţii de asistenţa socială. (3) Consiliile locale ale oraşelor şi comunelor pot organiza servicii zonale de asistenţa socială. (4) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor au, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale: a) asigura identificarea problemelor sociale din domeniul asistenţei sociale şi soluţionarea acestora în condiţiile legii; b) administrează şi gestionează fondurile alocate pentru asistenţa socială; c) organizează şi susţin financiar sistemul de servicii de asistenţa socială; d) organizează servicii sociale, în funcţie de solicitarile locale; e) asigura plata subvenţiilor aprobate pentru asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică, care desfăşoară programe de servicii sociale, în condiţiile legii; f) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţa socială şi le transmit direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; g) aproba programe de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, instituţii de cult recunoscute în România şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile, în conformitate cu prevederile planului naţional şi ale planului judeţean de asistenţa socială; h) încheie, în condiţiile legii, convenţii în vederea asigurării serviciilor sociale; i) acorda spaţii, mijloace financiare şi logistice pentru susţinerea realizării activităţilor de asistenţa socială; j) asigura locuinţe sociale, în condiţiile legii; k) finanţează sau, după caz, cofinanteaza instituţiile publice de asistenţa socială de interes local, precum şi programele de servicii de asistenţa socială; l) comunică lunar direcţiei de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, numărul de beneficiari de asistenţa socială şi sumele cheltuite cu aceasta destinaţie. (5) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor la prestaţii de asistenţa socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către primar, prin dispoziţie. + Capitolul 6 Personalul din sistemul de asistenţa socială + Articolul 43În domeniul asistenţei sociale activează personal angajat şi voluntari, specialişti cu diverse calificări, care au competente, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate. + Articolul 44Serviciile de asistenţa socială prevăzute la art. 23 sunt realizate de personal de specialitate de asistenţa socială. + Articolul 45 (1) Formarea personalului de specialitate de asistenţa socială se realizează în instituţii de învăţământ superior, postliceal sau prin alte forme de învăţământ având profil de asistenţa socială, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. (2) Personalul de specialitate de asistenţa socială are obligaţia sa îndeplinească atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute în statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociaţiilor profesionale, înfiinţate potrivit legii şi acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. + Articolul 46Ţinerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, după instruirea adecvată, la acordarea serviciilor de îngrijire social-medicală. + Articolul 47Personalul şi voluntarii care activează în domeniul asistenţei sociale au obligaţia: a) să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei; b) să respecte intimitatea persoanei, precum şi libertatea acesteia de a decide; c) să respecte etica profesională. + Articolul 48Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 47 atrage, în condiţiile legii, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, după caz. + Articolul 49Instituţiile de asistenţa socială au obligaţia să asigure structura de personal stabilită prin normativele aprobate prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 50 (1) În statutul prevăzut la art. 45 alin. (2) este obligatorie înfiinţarea comisiei de disciplina în cadrul fiecărei asociaţii profesionale, stabilindu-se şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acesteia. (2) Prin deciziile comisiei de disciplina se sancţionează abaterile de la etica şi deontologia profesională săvârşite în exercitarea profesiei de către personalul prevăzut la art. 45. (3) Deciziile comisiei de disciplina pot fi atacate la judecătorie în termen de 30 de zile de la data comunicării. + Articolul 51În domeniul asistenţei sociale nu îşi pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura să le facă incompatibile cu exercitarea acestei profesii. + Articolul 52Activităţile de evaluare a programelor de asistenţa socială sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop în care pot apela şi la experţi independenţi. + Capitolul 7 Finanţarea asistenţei sociale + Articolul 53 (1) Asistenţa socială se finanţează din bugetele locale şi din bugetul de stat. (2) La finanţarea asistenţei sociale sunt utilizate şi sume provenite din fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţara şi din străinătate, din contribuţia plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu. + Articolul 54Modul de finanţare a asistenţei sociale, potrivit prevederilor art. 53, se stabileşte prin legile speciale care reglementează acordarea de prestaţii şi servicii sociale. + Articolul 55 (1) Instituţiile publice de asistenţa socială pot organiza activităţi autofinanţate. (2) Veniturile obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor activităţilor respective, precum şi pentru îmbunătăţirea serviciilor acordate de către instituţia publică de asistenţa socială. + Articolul 56 (1) Contribuţiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suporta din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, după caz, prin participarea altor persoane obligate la întreţinere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Contribuţiile prevăzute la alin. (1) nu pot depăşi nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe tipuri de instituţii. + Articolul 57Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale pot contracta, în condiţiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii. + Articolul 58Instituţiile de asistenţa socială sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clădiri folosite pentru activităţile de asistenţa socială. + Articolul 59Disponibilităţile existente în contul instituţiilor bugetare la sfârşitul anului, provenite din activităţi extrabugetare, se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor. + Capitolul 8 Jurisdicţia asistenţei sociale + Articolul 60Cererea pentru acordarea drepturilor de asistenţa socială se înregistrează la primarul unităţii administrativ-teritoriale în a carei raza teritorială locuieşte persoana, urmând ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii să se emita dispoziţia primarului şi să se comunice solicitantului. + Articolul 61Dispoziţia primarului poate fi atacată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. + Articolul 62Cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu drepturile de asistenţa socială sunt scutite de taxa judiciară de timbru. + Capitolul 9 Comisia de mediere socială + Articolul 63 (1) În fiecare judeţ şi sector al municipiului Bucureşti se înfiinţează o comisie de mediere socială, cu rol consultativ. (2) Comisia de mediere socială clarifica prin dialog punctele divergenţe dintre solicitanţii, beneficiarii drepturilor de asistenţa socială şi reprezentanţii instituţiilor care acorda aceste drepturi. (3) Organizarea şi funcţionarea comisiilor de mediere socială se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice. + Capitolul 10 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 64La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistenţa socială, compartimentele de specialitate ale consiliilor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale consiliilor locale acorda gratuit consultanţa de specialitate în domeniul asistenţei sociale. + Articolul 65Consiliile judeţene şi locale, organizaţiile neguvernamentale şi celelalte persoane juridice care realizează programe de asistenţa socială au obligaţia sa comunice lunar serviciilor publice de asistenţa socială date şi informaţii referitoare la activitatea în acest domeniu. + Articolul 66Institutul Naţional de Statistica, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, organizează şi asigura prelucrarea datelor din domeniul asistenţei sociale, în vederea fundamentarii de strategii, şi publică anual indicatorii de asistenţa socială în Anuarul Statistic al României. + Articolul 67 (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2002. (2) Măsurile de asistenţa socială reglementate de prezenta lege vor fi aplicate la datele prevăzute de legile speciale.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANU---------------
EMITENT |
Parlamentul României adopta prezenta lege. + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Prezenta lege reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţa socială în România. + Articolul 2Asistenţa socială, componenta a sistemului de protecţie socială, reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigura prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane. + Articolul 3Asistenţa socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natura economică, fizica, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competente pentru integrare socială. + Articolul 4 (1) Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor de viaţa în vederea integrării sociale. (2) Evaluarea nevoilor sociale se realizează potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative. + Articolul 5 (1) Asistenţa socială este în responsabilitatea instituţiilor publice specializate ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a organizaţiilor societăţii civile. (2) În sensul prezentei legi, asistenţa socială cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în natura, precum şi serviciile sociale. + Articolul 6Sistemul naţional de asistenţa socială se întemeiază pe următoarele principii generale: a) respectarea demnităţii umane, potrivit căruia, fiecărei persoane îi este garantată dezvoltare libera şi deplina a personalităţii; b) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoana are dreptul la asistenţa socială, în condiţiile prevăzute de lege; c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu îşi pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale; d) parteneriatul, potrivit căruia instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează în vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale; e) subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor. + Articolul 7Statul îşi asuma responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistenţa socială prevăzute prin legi speciale şi asigura transferul atribuţiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităţile publice locale, serviciile publice descentralizate şi societatea civilă. + Articolul 8În cadrul planului naţional al asistenţei sociale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte direcţiile prioritare în domeniu, este autoritatea care iniţiază legile speciale în domeniul asistenţei sociale, şi urmăreşte aplicarea acestora la nivel central şi local. + Articolul 9În aplicarea măsurilor de asistenţa socială Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale colaborează cu instituţiile guvernamentale, consiliile judeţene şi locale, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile. + Capitolul 2 Dreptul la asistenţa socială + Articolul 10 (1) Au dreptul la asistenţa socială, în condiţiile legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în România, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială. (2) Cetăţenii altor state şi apatrizii, care au domiciliul sau reşedinţa în România, au dreptul la măsuri de asistenţa socială, în condiţiile legislaţiei române şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte. (3) Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legii. (4) Toţi cetăţenii au dreptul de a fi informati asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a drepturilor de asistenţa socială. + Articolul 11Drepturile la asistenţa socială se stabilesc în condiţiile prevăzute de legile speciale care le reglementează. + Articolul 12Evidenta beneficiarilor drepturilor la asistenţa socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidenţialităţii datelor personale. + Capitolul 3 Prestaţii şi servicii sociale + Secţiunea 1 Prestaţii sociale + Articolul 13Prestaţiile sociale în bani sau în natura sunt susţinute de măsuri de redistributie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane, în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. + Articolul 14Alocaţiile familiale se acordă familiilor cu copii şi au în vedere, în principal, naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor. + Articolul 15Ajutoarele sociale sunt prestaţii acordate în bani şi în natura persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime. + Articolul 16Persoanele cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare speciale. + Articolul 17Persoanele care au dreptul la măsuri de asistenţa socială pot beneficia şi de facilităţi prevăzute în legi speciale. + Secţiunea a 2-a Servicii sociale + Articolul 18În sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenta, în cazul în care persoana sau familia este incapabila singura sa o soluţioneze. + Articolul 19Statul organizează şi susţine financiar şi tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea locală şi cu reprezentanţi ai societăţii civile. + Articolul 20Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituţii specializate de zi sau în instituţii rezidentiale. + Articolul 21Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicală şi servicii de asistenţa socială. + Articolul 22 (1) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea, temporar sau permanent, datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla în imposibilitatea desfăşurării unei vieţi demne, precum şi persoanelor care suferă de boli incurabile în ultima faza. (2) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt realizate de personal specializat. + Articolul 23 (1) Serviciile de asistenţa socială au drept obiectiv refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale şi ale celor familiale necesare pentru a depăşi cu forte proprii situaţiile de dificultate. (2) Serviciile de asistenţa socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu. (3) Serviciile de asistenţa socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistenţa şi de intervenţie socială şi constau, în principal, din informare, consiliere, terapie individuală şi colectivă. + Articolul 24 (1) Serviciile de asistenţa socială pot fi servicii de asistenţa socială comunitara şi servicii de asistenţa socială specializate. (2) Serviciile de asistenţa socială comunitara au un caracter primar-general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate. (3) Serviciile de asistenţa socială specializate se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cat şi în instituţii specializate sau în cadrul altor instituţii, cum ar fi: şcoli, spitale, penitenciare şi alte unităţi. + Articolul 25 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte priorităţile naţionale în ceea ce priveşte serviciile sociale şi iniţiază proiecte de acte normative pentru reglementarea acordării acestora. (2) Consiliile judeţene şi locale stabilesc strategiile şi priorităţile locale în funcţie de nevoile comunităţii respective, în conformitate cu strategia naţionala. (3) Organizarea sistemului de servicii şi modul de acordare a acestora se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 26Instituţiile publice şi unităţile private, precum şi asociaţiile şi fundaţiile care acorda servicii sociale au obligaţia să respecte standardele de calitate, precum şi normele metodologice stabilite potrivit legii. + Capitolul 4 Instituţii de asistenţa socială + Articolul 27 (1) Instituţiile de asistenţa socială sunt înfiinţate şi organizate ca unităţi specializate, publice sau private. (2) Instituţiile de asistenţa socială asigura protecţie, ocrotire, gazduire, îngrijire, activităţi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice şi alte categorii de persoane, în funcţie de nevoile specifice. + Articolul 28 (1) Gazduirea în instituţiile de asistenţa socială se realizează atunci când menţinerea la domiciliu nu este posibila şi poate fi dispusă în urma evaluării sociale şi socio-medicale a persoanei, cu consimţământul acesteia. (2) În situaţia în care nu se poate obţine consimţământul persoanei, accesul acesteia în instituţiile de asistenţa socială se realizează cu consimţământul reprezentantului legal sau, după caz, cu acordul autorităţii tutelare. + Articolul 29Instituţiile de asistenţa socială pot acorda servicii sociale şi la domiciliul persoanelor, în funcţie de nevoile acestora. + Articolul 30Nomenclatorul instituţiilor de asistenţa socială, procedura şi modul de acreditare a instituţiilor de asistenţa socială, publice şi private, după caz, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. + Articolul 31 (1) Instituţiile de asistenţa socială acreditate au obligaţia să respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcţie şi modernizare a aşezămintelor sociale trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor. (2) Instituţiile de asistenţa socială prevăzute la alin. (1) au obligaţia să respecte criteriile minime de organizare şi funcţionare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 32 (1) Instituţiile publice de asistenţa socială, finanţate parţial sau total de la bugetul de stat, se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanţate de la bugetul judeţean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului judeţean sau local. (2) Instituţiile publice de asistenţa socială sunt conduse de un director a cărui activitate este sprijinita de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali. (3) Organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice de asistenţa socială se stabilesc de organele care le înfiinţează. + Articolul 33Consiliul local împreună cu conducerea instituţiei publice de asistenţa socială au obligaţia să asigure soluţionarea urgentelor sociale din unitatea administrativ-teritorială unde îşi are sediul instituţia. + Capitolul 5 Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţa socială + Secţiunea 1 La nivel central + Articolul 34 (1) În cadrul administraţiei publice centrale Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este autoritatea care elaborează politica de asistenţa socială, stabileşte strategia naţionala de dezvoltare în domeniu şi promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. În elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se va consulta cu principalii reprezentanţi ai societăţii civile. (2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Copilului, precum şi alte instituţii şi organisme guvernamentale elaborează în domeniul lor de competenţa politici şi programe de asistenţa socială. + Articolul 35 (1) În vederea coordonării sistemului naţional de asistenţa socială se constituie Comisia interministeriala privind asistenţa socială, coordonata de ministrul muncii şi solidarităţii sociale. (2) Comisia interministeriala privind asistenţa socială are, în principal, următoarele atribuţii: a) elaborarea politicii unitare în domeniul asistenţei sociale; b) coordonarea la nivel naţional a activităţilor de asistenţa socială; c) avizarea politicilor şi măsurilor de asistenţa socială elaborate de ministerele şi instituţiile prevăzute la art. 34 alin. (2). (3) Componenta, modul de organizare, precum şi alte atribuţii ale Comisiei interministeriale privind asistenţa socială se aproba prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 36Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale în domeniul asistenţei sociale sunt următoarele: a) coordonează şi controlează funcţionarea sistemului naţional de asistenţa socială; b) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi reglementări privitoare la funcţionarea sistemului de asistenţa socială; c) elaborează planul naţional prin care se stabilesc direcţiile prioritate de acţiune în raport cu configuraţia concretă a nevoilor şi a resurselor existente; d) elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, în colaborare cu instituţiile universitare şi de cercetare din domeniu, cu organizaţiile profesionale de profil, cu specialiştii din sistemul de asistenţa socială şi din sistemul de sănătate; e) elaborează, implementeaza şi evalueaza programele naţionale de asistenţa socială; f) îndrumă şi controlează activitatea instituţiilor de asistenţa socială, publice sau private, în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de asistenţa socială; g) elaborează programe de formare şi perfecţionare a personalului din domeniul asistenţei sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, asociaţiile profesionale şi cu instituţiile universitare; h) organizează procesul de acreditare, elaborează metodologia de acreditare şi criteriile de evaluare a instituţiilor de asistenţa socială, publice şi private, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniu; i) îndrumă şi controlează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în vederea respectării drepturilor de asistenţa socială ale persoanelor aflate în situaţie de nevoie; j) dezvolta relaţii de colaborare şi cooperare cu organisme internaţionale, încheie convenţii de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanţare externa; k) finanţează programele naţionale de asistenţa socială; l) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţa socială. + Articolul 37 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate constitui organisme consultative care să sprijine dezvoltarea strategiei în domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calităţii serviciilor sociale. (2) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale poate organiza în subordinea sa organisme executive cu funcţia de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale. + Secţiunea a 2-a La nivel teritorial1. La nivelul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti + Articolul 38 (1) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale organizează în cadrul direcţiilor de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv în cadrul Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, compartimente de specialitate, denumite în continuare servicii publice de asistenţa socială. (2) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, pot organiza birouri în localităţile în care numărul, structura beneficiarilor şi complexitatea activităţii la nivel teritorial o impun. + Articolul 39 (1) Direcţiile de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, îndeplinesc în domeniul asistenţei sociale următoarele atribuţii principale: a) realizează, la nivel local, evidenta beneficiarilor şi a sumelor cheltuite cu asistenţa socială; b) acreditează personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în vigoare; c) colectează informaţii din domeniul asistenţei sociale şi evalueaza impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor; d) realizează studii şi analize în domeniul asistenţei sociale; e) colaborează la elaborarea planului judeţean şi al municipiului Bucureşti pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în sprijinul persoanelor aflate în nevoie; f) controlează aplicarea legislaţiei în domeniu şi aplica sancţiuni în caz de nerespectare a acesteia; g) controlează activitatea instituţiilor publice şi private de asistenţa socială cu privire la acordarea prestaţiilor şi serviciilor sociale, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul social; h) sprijină şi îndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea şi derularea programelor din domeniul asistenţei sociale dezvoltate pe plan local; i) administrează şi gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistenţa socială; j) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţa socială şi le transmite Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. (2) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor de asistenţa socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către directorul direcţiei judeţene de muncă şi solidaritate socială, respectiv de directorul general al Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti.2. La nivelul consiliilor judeţene, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti + Articolul 40 (1) Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti organizează, ca serviciu public, un compartiment de asistenţa socială care asigura la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistenţa socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricărei persoane aflate în nevoie. (2) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. + Articolul 41Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale: a) aproba planul judeţean de asistenţa socială pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenţie în sprijinul persoanelor aflate în nevoie; b) stabilesc măsuri de prevenire a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială şi asigura mijloacele umane, materiale şi financiare necesare pentru soluţionarea urgentelor sociale la nivel judeţean şi, în lipsa resurselor, şi la nivel local; c) evalueaza activităţile desfăşurate de organizaţiile neguvernamentale în cadrul programelor subvenţionate de la bugetul consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului General al Municipiului Bucureşti; d) aproba înfiinţarea, finanţarea sau, după caz, cofinantarea instituţiilor publice de asistenţa socială şi evalueaza activităţile desfăşurate de către acestea; e) colaborează cu serviciile publice de asistenţa socială în vederea aplicării strategiilor din domeniul asistenţei sociale; f) încheie convenţii de parteneriat cu reprezentanţi ai societăţii civile implicaţi în derularea programelor de asistenţa socială.3. La nivelul consiliilor locale + Articolul 42 (1) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti organizează, în condiţiile art. 40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistenţa socială. (2) Consiliile locale comunale vor angaja în aparatul propriu persoane cu atribuţii de asistenţa socială. (3) Consiliile locale ale oraşelor şi comunelor pot organiza servicii zonale de asistenţa socială. (4) Consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi ale comunelor au, în domeniul asistenţei sociale, următoarele atribuţii principale: a) asigura identificarea problemelor sociale din domeniul asistenţei sociale şi soluţionarea acestora în condiţiile legii; b) administrează şi gestionează fondurile alocate pentru asistenţa socială; c) organizează şi susţin financiar sistemul de servicii de asistenţa socială; d) organizează servicii sociale, în funcţie de solicitarile locale; e) asigura plata subvenţiilor aprobate pentru asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică, care desfăşoară programe de servicii sociale, în condiţiile legii; f) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistenţa socială şi le transmit direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; g) aproba programe de colaborare cu organizaţii neguvernamentale, instituţii de cult recunoscute în România şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile, în conformitate cu prevederile planului naţional şi ale planului judeţean de asistenţa socială; h) încheie, în condiţiile legii, convenţii în vederea asigurării serviciilor sociale; i) acorda spaţii, mijloace financiare şi logistice pentru susţinerea realizării activităţilor de asistenţa socială; j) asigura locuinţe sociale, în condiţiile legii; k) finanţează sau, după caz, cofinanteaza instituţiile publice de asistenţa socială de interes local, precum şi programele de servicii de asistenţa socială; l) comunică lunar direcţiei de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv Direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială a municipiului Bucureşti, numărul de beneficiari de asistenţa socială şi sumele cheltuite cu aceasta destinaţie. (5) Stabilirea, în condiţiile legii, a drepturilor la prestaţii de asistenţa socială şi plata acestora, precum şi acordarea facilităţilor reglementate de lege se fac de către primar, prin dispoziţie. + Capitolul 6 Personalul din sistemul de asistenţa socială + Articolul 43În domeniul asistenţei sociale activează personal angajat şi voluntari, specialişti cu diverse calificări, care au competente, responsabilităţi şi atribuţii specifice domeniului de activitate. + Articolul 44Serviciile de asistenţa socială prevăzute la art. 23 sunt realizate de personal de specialitate de asistenţa socială. + Articolul 45 (1) Formarea personalului de specialitate de asistenţa socială se realizează în instituţii de învăţământ superior, postliceal sau prin alte forme de învăţământ având profil de asistenţa socială, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. (2) Personalul de specialitate de asistenţa socială are obligaţia sa îndeplinească atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute în statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociaţiilor profesionale, înfiinţate potrivit legii şi acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. + Articolul 46Ţinerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, după instruirea adecvată, la acordarea serviciilor de îngrijire social-medicală. + Articolul 47Personalul şi voluntarii care activează în domeniul asistenţei sociale au obligaţia: a) să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute prin exercitarea profesiei; b) să respecte intimitatea persoanei, precum şi libertatea acesteia de a decide; c) să respecte etica profesională. + Articolul 48Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 47 atrage, în condiţiile legii, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, după caz. + Articolul 49Instituţiile de asistenţa socială au obligaţia să asigure structura de personal stabilită prin normativele aprobate prin hotărâre a Guvernului. + Articolul 50 (1) În statutul prevăzut la art. 45 alin. (2) este obligatorie înfiinţarea comisiei de disciplina în cadrul fiecărei asociaţii profesionale, stabilindu-se şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acesteia. (2) Prin deciziile comisiei de disciplina se sancţionează abaterile de la etica şi deontologia profesională săvârşite în exercitarea profesiei de către personalul prevăzut la art. 45. (3) Deciziile comisiei de disciplina pot fi atacate la judecătorie în termen de 30 de zile de la data comunicării. + Articolul 51În domeniul asistenţei sociale nu îşi pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura să le facă incompatibile cu exercitarea acestei profesii. + Articolul 52Activităţile de evaluare a programelor de asistenţa socială sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop în care pot apela şi la experţi independenţi. + Capitolul 7 Finanţarea asistenţei sociale + Articolul 53 (1) Asistenţa socială se finanţează din bugetele locale şi din bugetul de stat. (2) La finanţarea asistenţei sociale sunt utilizate şi sume provenite din fonduri extrabugetare, din donaţii, sponsorizări sau din alte contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţara şi din străinătate, din contribuţia plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, precum şi din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu. + Articolul 54Modul de finanţare a asistenţei sociale, potrivit prevederilor art. 53, se stabileşte prin legile speciale care reglementează acordarea de prestaţii şi servicii sociale. + Articolul 55 (1) Instituţiile publice de asistenţa socială pot organiza activităţi autofinanţate. (2) Veniturile obţinute din activităţile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor activităţilor respective, precum şi pentru îmbunătăţirea serviciilor acordate de către instituţia publică de asistenţa socială. + Articolul 56 (1) Contribuţiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suporta din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, după caz, prin participarea altor persoane obligate la întreţinere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Contribuţiile prevăzute la alin. (1) nu pot depăşi nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe tipuri de instituţii. + Articolul 57Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi consiliile locale pot contracta, în condiţiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii. + Articolul 58Instituţiile de asistenţa socială sunt scutite de taxe şi impozite pe terenuri şi clădiri folosite pentru activităţile de asistenţa socială. + Articolul 59Disponibilităţile existente în contul instituţiilor bugetare la sfârşitul anului, provenite din activităţi extrabugetare, se reportează cu aceeaşi destinaţie în anul următor. + Capitolul 8 Jurisdicţia asistenţei sociale + Articolul 60Cererea pentru acordarea drepturilor de asistenţa socială se înregistrează la primarul unităţii administrativ-teritoriale în a carei raza teritorială locuieşte persoana, urmând ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii să se emita dispoziţia primarului şi să se comunice solicitantului. + Articolul 61Dispoziţia primarului poate fi atacată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. + Articolul 62Cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu drepturile de asistenţa socială sunt scutite de taxa judiciară de timbru. + Capitolul 9 Comisia de mediere socială + Articolul 63 (1) În fiecare judeţ şi sector al municipiului Bucureşti se înfiinţează o comisie de mediere socială, cu rol consultativ. (2) Comisia de mediere socială clarifica prin dialog punctele divergenţe dintre solicitanţii, beneficiarii drepturilor de asistenţa socială şi reprezentanţii instituţiilor care acorda aceste drepturi. (3) Organizarea şi funcţionarea comisiilor de mediere socială se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Administraţiei Publice. + Capitolul 10 Dispoziţii tranzitorii şi finale + Articolul 64La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistenţa socială, compartimentele de specialitate ale consiliilor judeţene şi ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale consiliilor locale acorda gratuit consultanţa de specialitate în domeniul asistenţei sociale. + Articolul 65Consiliile judeţene şi locale, organizaţiile neguvernamentale şi celelalte persoane juridice care realizează programe de asistenţa socială au obligaţia sa comunice lunar serviciilor publice de asistenţa socială date şi informaţii referitoare la activitatea în acest domeniu. + Articolul 66Institutul Naţional de Statistica, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, organizează şi asigura prelucrarea datelor din domeniul asistenţei sociale, în vederea fundamentarii de strategii, şi publică anual indicatorii de asistenţa socială în Anuarul Statistic al României. + Articolul 67 (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2002. (2) Măsurile de asistenţa socială reglementate de prezenta lege vor fi aplicate la datele prevăzute de legile speciale.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,DORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 5 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORVALER DORNEANU---------------