DECIZIE nr. 431 din 13 septembrie 2005referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 17 octombrie 2005
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorIon Tiucă - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei conform concluziilor scrise, depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 23.386/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, "în sensul că retroactivează, respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".Se arată, de asemenea, că "prin aplicarea alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 50/1991 se permite retroactivarea legii contravenţionale, deşi aceasta nu este mai favorabilă unui contravenient la lege; [contravenientul] deşi a săvârşit o contravenţie înainte de 31 august 2001, poate fi sancţionat chiar dacă se constată că a construit un imobil, spre exemplu în anul 1974, şi se dovedeşte finalizarea construcţiei la data respectivă".Autorul excepţiei mai susţine că prevederile criticate, care nu prevăd un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991 "care prevede un termen de prescripţie de doi ani".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii, întrucât "sancţiunile «se aplică în continuare» persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru încadrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". De altfel, consideră instanţa, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, "contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "sancţiunile se aplică în continuare persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru intrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". Potrivit punctului de vedere prezentat, construcţiile realizate fără eliberarea autorizaţiei de construire "există/funcţionează în stare de nelegalitate, constituind un permanent pericol pe durata existenţei [lor], caz în care, pe de o parte, nu pot dobândi o situaţie juridică certă, iar, pe de altă parte, persoanele vinovate de menţinerea acestei situaţii sunt pasibile de sancţiuni prevăzute de lege, până la asigurarea legalităţii construcţiilor respective".Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile legale criticate "nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu fac precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprind". În acest sens, este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004.Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins:" Art. 37. - (1) Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizaţie. (2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, în condiţiile legii, emiterea autorizaţiei de funcţionare fiind condiţionată de existenţa procesului-verbal de recepţie. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie şi în situaţia realizării lucrărilor în regie proprie. (3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii. (4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege. (5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea observă că, deşi aceasta vizează întregul text al art. 37 din lege, în realitate, din motivare rezultă în mod evident că se referă numai la alin. (5) al art. 37 din lege, astfel că numai asupra acestor prevederi Curtea urmează să se pronunţe.Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15 alin. (2), având următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 retroactivează, "respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate anterior republicării legii. Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 25 februarie 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 (textul de lege, anterior republicării, avea o altă numerotare, dar un conţinut identic), reţinând că textul "nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. În consecinţă, nu se poate reţine că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată.De altfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, «Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp»".Soluţia Curţii Constituţionale pronunţată în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a determina schimbarea acestei jurisprudenţe.Susţinerea autorului excepţiei că prevederile criticate, care nu reglementează un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991, nu are relevanţă, sub aspectul controlului de constituţionalitate, deoarece, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de coordonare legislativă, de resortul autorităţii legiuitoare, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta---------
| EMITENT |
Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorIon Tiucă - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei personal, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei conform concluziilor scrise, depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 23.386/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în dosarul menţionat, având ca obiect judecarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, "în sensul că retroactivează, respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".Se arată, de asemenea, că "prin aplicarea alin. (5) al art. 37 din Legea nr. 50/1991 se permite retroactivarea legii contravenţionale, deşi aceasta nu este mai favorabilă unui contravenient la lege; [contravenientul] deşi a săvârşit o contravenţie înainte de 31 august 2001, poate fi sancţionat chiar dacă se constată că a construit un imobil, spre exemplu în anul 1974, şi se dovedeşte finalizarea construcţiei la data respectivă".Autorul excepţiei mai susţine că prevederile criticate, care nu prevăd un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991 "care prevede un termen de prescripţie de doi ani".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că dispoziţiile criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii, întrucât "sancţiunile «se aplică în continuare» persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru încadrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". De altfel, consideră instanţa, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, "contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "sancţiunile se aplică în continuare persoanelor vinovate de menţinerea în stare de nelegalitate a construcţiilor realizate cu încălcarea reglementărilor aplicabile, fără a lua măsurile necesare pentru intrarea acestora în regimul legal al construcţiilor". Potrivit punctului de vedere prezentat, construcţiile realizate fără eliberarea autorizaţiei de construire "există/funcţionează în stare de nelegalitate, constituind un permanent pericol pe durata existenţei [lor], caz în care, pe de o parte, nu pot dobândi o situaţie juridică certă, iar, pe de altă parte, persoanele vinovate de menţinerea acestei situaţii sunt pasibile de sancţiuni prevăzute de lege, până la asigurarea legalităţii construcţiilor respective".Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că prevederile legale criticate "nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu fac precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprind". În acest sens, este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 26/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004.Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins:" Art. 37. - (1) Persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizaţie. (2) Lucrările de construcţii autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie şi dacă s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, în condiţiile legii, emiterea autorizaţiei de funcţionare fiind condiţionată de existenţa procesului-verbal de recepţie. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie şi în situaţia realizării lucrărilor în regie proprie. (3) La terminarea lucrărilor, beneficiarul autorizaţiei de construire are obligaţia să regularizeze taxa pentru autorizaţia de construire, potrivit legii. (4) O dată cu regularizarea taxei prevăzute la alin. (3), beneficiarii autorizaţiilor de construire vor regulariza şi celelalte cote prevăzute de lege. (5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea observă că, deşi aceasta vizează întregul text al art. 37 din lege, în realitate, din motivare rezultă în mod evident că se referă numai la alin. (5) al art. 37 din lege, astfel că numai asupra acestor prevederi Curtea urmează să se pronunţe.Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 15 alin. (2), având următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 retroactivează, "respectiv permit inspectorilor constatatori să constate şi să aplice sancţiuni, atât pentru contravenţiile la Legea nr. 50/1991 săvârşite înainte de adoptarea şi intrarea în vigoare a Legii nr. 453/2001, [...] cât şi după intervenirea prescripţiei date de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate anterior republicării legii. Prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 25 februarie 2004, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 (textul de lege, anterior republicării, avea o altă numerotare, dar un conţinut identic), reţinând că textul "nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. În consecinţă, nu se poate reţine că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia republicată.De altfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, «Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp»".Soluţia Curţii Constituţionale pronunţată în cauza respectivă, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a determina schimbarea acestei jurisprudenţe.Susţinerea autorului excepţiei că prevederile criticate, care nu reglementează un termen de prescripţie, sunt în contradicţie cu art. 31 din Legea nr. 50/1991, nu are relevanţă, sub aspectul controlului de constituţionalitate, deoarece, chiar dacă ar fi reală, reprezintă o problemă de coordonare legislativă, de resortul autorităţii legiuitoare, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Tincuţa Antonescu în Dosarul nr. 23.386/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta---------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari