SENTINȚA CIVILĂ nr. 138 din 8 aprilie 2024referitoare la soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ
EMITENT
  • CURTEA DE APEL CLUJ - SECȚIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1107 din 28 noiembrie 2025



    Instanța constituită din:
    Președinte- Bogdan George Zdrenghea
    Grefier- Alexandra Lucia Dumitru
    Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanții Composesoratul Răchițele Piatra Grăitoare, Asociația Composesorilor din Satul Cacova Ierii, Asociația Composesorilor din Comuna Ocolișel, Composesoratul Urbarial Rogojel, Asociația Composesorală Petrova, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ - H.G. nr. 1.370/9.11.2022.Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 11 martie 2024, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la datele de 25 martie 2024 și 8 aprilie 2024.
    CURTEA,    deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. 1.073/33/2023 la data de 15.11.2023, reclamantele Composesoratul Răchițele Piatra Grăitoare, Asociația Composesorilor din Satul Cacova Ierii, Asociația Composesorilor din Comuna Ocolișel, Composesoratul Urbarial Rogojel și Asociația Composesorală Petrova au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:A. anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370 din 9.11.2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022, în concret:1. anularea parțială a articolului 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022;2. anularea parțială a art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 privind termenul-limită pentru depunerea cererilor și a documentațiilor și momentul de la care se calculează acest termen;3. anularea parțială a titlului din anexa nr. 1 la normele metodologice;4. anularea parțială a titlului din anexa nr. 2 la normele metodologice;B. obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern în care să se reflecte efectele juridice ale cererilor de mai sus, în sensul următor:1) ca efect al anulării parțiale a articolului 1 din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicită ca noul conținut al articolului să fie următorul: „Prezentele norme se aplică tuturor proprietarilor de suprafețe de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase“ sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri;2) ca efect al anulării parțiale a articolului 4 alin. (3) din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicităm ca noul conținut al articolului să fie următorul: „Cererea de acordare a compensațiilor, însoțită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 90 de zile, termen care se calculează de la intrarea în vigoare a hotărârii de modificare a normelor metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură“ sau un conținut echivalent al duratei maxime, dar care să reflecte în substanță exercitarea efectivă a dreptului de a depune cererea de acordare a compensațiilor;3) ca efect al anulării parțiale a titlului anexei nr. 1 Ia normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicită ca noul conținut al titlului să fie următorul: „Metodologie de calcul pentru plata contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă“ sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri;4) ca efect al anulării parțiale a titlului anexei nr. 2 la normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicităm ca noul conținut al titlului să fie următorul: „Cerere de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă“ sau un conținut echivalent care să reflecte recunoașterea dreptului la compensații tuturor proprietarilor de păduri;C. obligarea pârâtului Guvernul României să completeze art. 4 din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022 prin inserarea unui nou alineat, respectiv alin. (4), care să prevadă următoarele: „Prin derogare de la dispozițiile alin. (3), proprietarii de păduri care au depus în termen cererea, însoțită de documentația completă prevăzută la alin. (2), nu sunt obligați să mai depună încă o dată cererea și documentația în termenul stipulat la alin. (3), urmând ca acestea să fie verificate de structura teritorială competentă“ sau un conținut echivalent care să reflecte/să permită valorificarea cererilor și a documentațiilor deja depuse la structura teritorială competentă;D. stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea în executare a obligațiilor impuse sub sancțiunea aplicării unei penalități părții obligate în cuantum de 500-1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere și a unei amenzi prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;E. obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă.În motivarea cererii, reclamantele au susținut că au parcurs procedura administrativă, prin formularea Plângerii prealabile nr. 199/17.05.2023, aceasta fiind înregistrată la pârâtul Guvernul României cu nr. 17/18.175/17.05.2023, la care nu am primit răspuns în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.Reclamantele au arătat că au calitatea de proprietari de terenuri cu vegetație forestieră, situate în arii protejate de tip Natura 2000, încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, fapt care presupune restricții totale/extrem de drastice în recoltarea de masă lemnoasă. În fapt, regimul de arii naturale protejate de tip Natura 2000 a fost consacrat inițial prin prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.Pe de o parte, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede: „(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;“.Reclamantele au mai arătat că art. 99 din același act normativ prevede, de asemenea, că „Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod“.Reclamantele au mai arătat că prin Ordonanța de Guvern nr. 14/2010 se reglementează măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. La art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează expres: „Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control.“Contrar obligației legale exprese, pârâtul Guvernul României a tergiversat excesiv momentul adoptării normelor metodologice pentru anii 2010-2013, sens în care o parte din proprietarii de păduri au luat măsuri prin introducerea de cereri de chemare în judecată prin care să obțină obligarea Guvernului la adoptarea hotărârii pentru perioada antereferită.Demersurile s-au soluționat favorabil pentru proprietari, în sensul că Guvernul a fost obligat de instanțele de judecată la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase ce nu poate fi recoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2010-2013.Reclamanta a arătat că, drept urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei nr. 4.596/2020 (prin care a menținut Sentința nr. 302/2018 a Curții de Apel Craiova) în Dosarul nr. 494/54/2017 și a Deciziei nr. 3.701/2021 în Dosarul nr. 214/57/2017, precum și a procedurii de executare silită, derulată în Dosarul nr. 1.335/54/2022, finalizat prin Sentința civilă nr. 311/29.11.2022, Guvernul României a procedat în cele din urmă la adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 1.370 din 9.11.2022 privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive pentru anii 2010-2013. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022.Reclamanta a arătat că prin cele două hotărâri judecătorești definitive instanța supremă a obligat/a menținut hotărârea de obligare a pârâtului Guvernul Românei la respectarea obligațiilor impuse prin legislația națională și comunitară în sensul că dispozitivul hotărârilor judecătorești definitive viza obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă aferente perioadei 2010-2013.În urma examinării conținutului acestor două decizii judecătorești definitive, rezultă că obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea hotărârii nu s-a dispus doar pentru a satisface interesele private ale celor două entități reclamante (Obștea Peștroșani și Composesorat Jina), ci finalitatea acestora consta în adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea acestor norme metodologice, act administrativ general aplicabil tuturor proprietarilor de păduri.Reclamanta a arătat că în conținutul articolului 1 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 (a cărui anulare o solicităm, printre altele) poate fi identificată o diferență radicală între obligația concretă impusă de instanțele de judecată și modalitatea în care Guvernul României a înțeles să reflecte obligația impusă prin cele două hotărâri judecătorești. În această modalitate, Guvernul României a deturnat de la scopul și finalitatea obligațiilor impuse de cele două instanțe, după cum vom arăta mai jos.În acest sens redăm articolul 1 din normele metodologice: „Prezentele norme se aplică beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase.“Reclamanta a precizat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunțată în Dosarul nr. 214/57/2017, a obligat Guvernul României la adoptarea H.G. privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluționării cererii privind compensațiile aferente perioadei 2010-2013.La fel a decis și Curtea de Apel Craiova, prin Sentința nr. 302/2018, menținută de Înalta Curte în recurs, prin Decizia nr. 4.596/2020. În concret, instanța de fond a decis obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice, respectiv obligarea acestuia la adoptarea și publicarea proiectului de hotărâre de Guvern avizat de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei C (2012) 5166 final/19.07.2012.Relevant pentru cele susținute de noi este că în anexa nr. 1 la art. 1 din proiectul de hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice, înaintat și aprobat de Comisia Europeană, preluat la pct. 8 din această schemă, în ceea ce privește beneficiarii ajutorului, s-au prevăzut expres următoarele: „Beneficiarii, al căror număr este estimat la peste 1.000, sunt proprietari de păduri (persoane fizice și juridice), asociații ale acestora înscrise în registrul specific, precum și unități administrative/teritoriale care dețin în proprietate publică sau privată suprafețe forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 și care nu pot recolta masa lemnoasă de pe aceste suprafețe din acest motiv.“Reclamantele au arătat că Guvernul a înțeles să ignore cu desăvârșire obligația impusă, limitând, așa cum s-a arătat mai sus, beneficiarii ajutorului la o categorie de persoane stipulată în mod subiectiv și aleatoriu, diferită ca soluție față de proiectul la care am făcut trimitere anterior.Mai mult, prin utilizarea acestei sintagme „proprietarii“ de către instanțele de judecată, dar și prin această obligație impusă, de a adopta norme metodologice, s-a născut în sarcina pârâtului Guvernul României obligația de a adopta un act administrativ cu caracter normativ, general aplicabil tuturor proprietarilor de păduri care se regăsesc în situația premisă a beneficiarilor ajutorului și care urma să prevadă în concret condițiile în baza cărora proprietarii de păduri, care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, pot obține compensații pentru această ingerință în dreptul de proprietate aferente anilor 2010-2013.Reclamantele au arătat că există o încălcare gravă a prevederilor art. 108 din Constituție și ale art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, în lumina următoarelor argumente juridice:Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii și urmărește organizarea și executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată total sau parțial.În dezacord cu obligația impusă de instanțele de judecată, Executivul a procedat la adoptarea defectuoasă a hotărârii de Guvern, în sensul că a restricționat drastic, prin utilizarea unei formulări neconforme, categoria persoanelor vizate, contrar celor două hotărâri judecătorești (titluri executorii).Așadar, deși trebuia utilizată sintagma „proprietarilor de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice“, la art. 1 din normele metodologice regăsim sintagma „beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice“.De asemenea, în conținutul anexei nr. 1 - Metodologie și al anexei nr. 2 - Cerere, ambele anexe ale normelor metodologice și parte integrantă din H.G. nr. 1.370/2022, regăsim sintagma „pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive“.Hotărârea de Guvern la a cărei adoptare a fost obligat pârâtul Guvernul României are, în mod indubitabil, natura unui act administrativ normativ (aspect care rezultă chiar și din poziția procesuală a Guvernului exprimată în cele două dosare - nr. 494/54/2017 și nr. 214/57/2017), întrucât aceasta urma să conțină prevederi cu caracter general, impersonale, care să producă efecte juridice erga omnes, în concret, care să prevadă condițiile ce trebuie îndeplinite de către orice proprietar de pădure care suferă restricții de natura celor reglementate prin art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.Reclamantele au mai arătat că prevederile legale a căror anulare o solicităm aduc atingere dreptului de proprietate, astfel cum acesta este garantat de Constituție, de Codul civil și de protecția conferită de însuși Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.Mai mult, este incidentă o discriminare vădită prin raportare la toți ceilalți proprietari de păduri care nu dețin hotărâri judecătorești definitive prin care li s-a statuat dreptul la compensații pentru anii 2010-2013, dar care au aceleași interdicții de recoltare precum cei doi justițiabili care au obținut obligarea Guvernului României la adoptarea hotărârii de Guvern privind aprobarea normelor metodologice. De asemenea, proprietarii de păduri au dreptul la compensații în temeiul legii, motiv pentru care nici măcar nu trebuiau să dețină hotărâri judecătorești care să le statueze acest drept.Revenind la natura juridică a actului constând în Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, învederăm următoarele:Calificarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii (normativ și individual) se face, așa cum s-a decis în practica judiciară (ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 1.718/2013), prin examinarea integrală a conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuție. Așa fiind, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcție de întinderea efectelor pe care le produce, independent de conținutul unei anexe a acelui act.Și în acest caz, jurisprudența ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 3.807/2022) a statuat că un act normativ își păstrează caracterul normativ, chiar dacă la data publicării sale ar fi determinabile subiectele de drept cărora urmează să le fie aplicabil, însă rămân nedeterminate toate subiectele de drept care vor resimți efectele pe parcursul activității sale. Aceasta deoarece, în actele administrative individuale, subiectele de drept sunt determinate, individualizate ca atare în cuprinsul actului.Or, tocmai această nuanță de natură juridică a fost nesocotită de către pârâtul Guvernul României la momentul adoptării H.G. nr. 1.370/2022.Reclamantele au prezentat în continuare argumente în sensul că H.G. nr. 1.370/2022 are caracterul unui act administrativ normativ. În privința acesteia nu se poate reține că ar fi aplicabilă unor situații strict determinate, pentru că aceasta conține reguli generale, care sunt de aplicabilitate repetată tuturor persoanelor care la fiecare aplicare îndeplinesc exigențele sale.Cu privire la anularea parțială a H.G. nr. 1.370/2022, în sensul anulării parțiale a articolului 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022:Reclamanții au mai arătat că este necesară anularea art. 4 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 privind termenul-limită pentru depunerea cererilor și a documentațiilor și momentul de la care se calculează acest termen, întrucât și acesta este vătămător.În forma actuală, acest text prevede: „Cererea de acordare a compensațiilor, însoțită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.“Astfel, ca urmare a anulării articolului 1 din normele metodologice, se impune anularea și a articolului 4 alin. (3) din acestea, întrucât, în caz contrar, situația proprietarilor de terenuri afectate de restricții ar rămâne neschimbată, aceștia nemaiputând să depună cerere de acordare a compensațiilor.Reclamantele au arătat că sintagma „în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme“ reprezintă un interval de timp care s-a epuizat deja, deoarece H.G. nr. 1.370/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 10.11.2022 cu nr. 1087 din 10.11.2022.Drept urmare, pentru a exista posibilitatea legală și reală ca alți proprietari de păduri afectați în sensul art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic să poată formula cereri pentru acordarea compensațiilor pentru perioada 2010-2013, se impune anularea și a acestui text legal, care pune în imposibilitate un potențial solicitant de a se adresa gărzii forestiere cu o astfel de cerere, întrucât aceasta s-ar respinge în mod cert ca tardiv formulată.Reclamantele au arătat că pentru a se putea formula o astfel de cerere de acordare a compensațiilor, art. 4 alin. (2) din normele aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicitantul trebuie să anexeze o vastă documentație, iar pentru obținerea tuturor înscrisurilor imperios necesare termenul de 30 de zile este mult prea scurt.Astfel, art. 4 alin. (2) lit. e) stipulează că trebuie anexată confirmarea din partea administratorului sitului Natura 2000 sau a serviciului teritorial al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, după caz, cu privire la încadrarea suprafeței de pădure aflate în proprietate în siturile Natura 2000 în perioada 2010-2013. Or, A.N.A.N.P. sau administrația unui parc natural sau național beneficiază de un termen legal de 30 de zile să răspundă solicitării adresate.Așadar, posibilitatea ca un proprietar să efectueze toate demersurile și să depună documentația completă prevăzută de art. 4 alin. (2) din norme în termenul de 30 de zile apare ca fiind nerealistă.Ceea ce pârâtul Guvernul României a urmărit prin maniera de reglementare a H.G. nr. 1.370/2022, in concreto, a normelor metodologice aprobate prin aceasta, a fost limitarea drastică a categoriei solicitanților în mod nelegal și, mai mult decât atât, pierderea termenului de depunere a cererilor și documentațiilor, aspecte de neacceptat din partea unei autorități publice care vine în serviciul cetățenilor.În consecință, reclamantele au solicitat anularea parțială și a art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 și obligarea pârâtului la modificarea conținutului acestuia în sensul indicat prin prezenta.În privința anulării parțiale a titlului din anexa nr. 1 la normele metodologice s-au învederat următoarele:În titlul anexei nr. 1 la norme se utilizează din nou, în mod defectuos, la fel ca în cazul art. 1 din norme, sintagma „beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive“, care, după cum am învederat mai sus, conduce la vătămarea potențialilor solicitanți, întrucât se limitează nelegal și excesiv categoria persoanelor care pot formula cerere de accesare a compensațiilor pentru anii 2010-2013.Și în acest cazul acestui capăt de cerere solicităm anularea/eliminarea sintagmei indicate mai sus din cuprinsul titlului anexei nr. 1 la norme, întrucât se impune utilizarea unei sintagme care să reglementeze acordarea compensațiilor întocmai în sensul impus de instanțele de judecată.Așadar, în locul sintagmei criticate mai sus, arătăm că trebuia utilizată următoarea sintagmă: „pentru proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă“. Apreciem că doar în acest fel obligația de adoptare a hotărârii de Guvern privind aprobarea normelor metodologice pentru anii 2010-2013 este dusă la îndeplinire în mod corespunzător și legal.În acest sens, argumentele invocate la capitolul III pct. 1 din prezenta sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la solicitarea de anulare parțială a titlului anexei nr. 1 la normele metodologice, sens în care ne menținem argumentele invocate cu privire la acel capăt de cerere.Referitor la solicitarea privind anularea parțială a titlului din anexa nr. 2 la normele metodologice s-a solicitat, de asemenea, admiterea acesteia.Instanțele de judecată au obligat pârâtul, în ceea ce privește perioada anilor 2010-2013, la adoptarea unei hotărâri de Guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.Astfel, în niciun moment pârâtului Guvernul României nu îi era permis să denatureze scopul vizat de instanțele de judecată prin cele două hotărâri judecătorești definitive și nici să schimbe categoria beneficiarilor cărora acest act administrativ normativ li se adresează.Drept urmare, și în acest caz sintagma „pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive“ a fost inserată în mod nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor instanței, motiv pentru care solicităm anularea parțială a titlului anexei nr. 2.Reclamantele au arătat în continuare că în urma anulării dispozițiilor indicate anterior ar trebui ca acestea să se modifice în așa fel încât să fie aplicabile tuturor proprietarilor.Pentru operativitatea și efectivitatea, respectiv celeritatea punerii în executare a hotărârii ce urmează să fie pronunțată în cauză, pentru protejarea cât mai completă a drepturilor reclamantului, am solicitat instanței să dispună stabilirea unui termen de executare de maximum 30 de zile, însoțit de obligarea pârâtului la plata unei penalități de întârziere cuprinse între 500 și 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea integrală a obligației, prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și la plata unei amenzi, prevăzută de art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din aceeași lege.În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 194, art. 223 alin. (3) și art. 453 din Codul de procedură civilă.În apărare a formulat întâmpinare pârâtul Guvernul României, solicitând anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa taxei judiciare de timbru, pe cale de excepție; respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale active, pe cale de excepție; admiterea excepției de inadmisibilitate a petitului prin care se solicită obligarea Guvernului la adoptarea unei hotărâri „în care să se reflecte efectele juridice“ ale cererilor de la punctul B; pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată; respingerea petitului privitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.În ceea ce privește subiectul procesual pasiv - Guvernul României, în contradictoriu cu care reclamantele înțeleg să se judece, în raport cu dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat ca fiind necesară lărgirea cadrului procesual pasiv, ținând cont de faptul că ministerul cu atribuții și competențe exclusive și coinițiator al actului contestat este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. (În speță s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a fost admisă.)În speță s-a mai invocat excepția lipsei de interes a părților reclamante în promovarea acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a acestora, arătând că nu fac dovada interesului și a calității de a formula prezenta acțiune.Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:În ceea ce privește solicitarea de anulare în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.370/2022, arătăm că acest act administrativ a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 99 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere Decizia civilă nr. 3.701 din 16.06.2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, precum și Decizia civilă nr. 4.596 din 23.09.2020, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 494/54/2017, precum și art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare.Sub aspectul oportunității, adoptarea actului administrativ contestat a fost determinată de motivele menționate atât în preambulul actului normativ, cât și expuse pe larg în nota de fundamentare a acestuia.Pârâtul a arătat că actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.Pârâtul a arătat că la elaborarea actului normativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare“.Pârâtul a arătat că la elaborarea H.G. nr. 1.370/2022, ale cărei modificare și completare se solicită, legiuitorul a avut în vedere toți beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale TI și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții de recoltare a masei lemnoase.Pârâtul a arătat că prin cererea formulată de către părțile reclamante se dorește schimbarea destinatarilor H.G. nr. 1.370/2022, în sensul că aceasta să se refere la toți proprietarii de păduri care suferă restricții în recoltarea de masă lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, și repunerea în termenul de depunere a cererilor de acordare a compensațiilor pentru toți proprietarii de păduri, chiar dacă aceștia nu și-au valorificat drepturile pe cale judecătorească sau în termenele prevăzute de lege.Hotărârea Guvernului nr. 1.370/2022 nu este o reeditare a hotărârilor de Guvern anterioare (exemplu, H.G. nr. 447/2022 prin care au fost aprobate norme metodologice în baza unei decizii a Comisiei Europene), ci reprezintă un set de norme care se adresează acelor proprietari care au obținut în instanță dreptul de a beneficia de despăgubiri (echivalentul compensațiilor) pentru restricțiile impuse potrivit legii în perioada 2010-2013.Pentru toate cele de mai sus, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă, pe cale de excepție, și, pe fond, ca neîntemeiată.În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta este neîntemeiată, deoarece în situația de față nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului, condiție pentru acordarea cheltuielilor de judecată.În concluzie, Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, pentru punerea în aplicare a legii, îndeplinește toate condițiile de legalitate cerute pentru valabilitatea sa, fiind emisă de organul competent în limitele competenței, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.La data de 2.02.2024 Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.În conformitate cu prevederile art. 97-99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.Intervenientul a arătat că normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale pentru acordarea compensațiilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se putea face începând cu data de 1 ianuarie 2010, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier în perioada 2007-2013 nr. 2006/C 319/01.Intervenientul a arătat că pentru perioada 2010-2012 nu a existat o decizie a Comisiei Europene, iar ulterior emiterii Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 privind ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor gestionării durabile a pădurilor, până la data de 30.06.2014, nu a fost adoptat în legislația națională un act normativ care să permită acordarea acestor compensații.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia civilă nr. 36/2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.794/1/2015, a stabilit că:Pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010.Decizia CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 a avut prevăzută la pct. 6 durata, stabilindu-se că schema va expira la 31 decembrie 2013, iar prin Decizia CE nr. C (2013) 9369 final/18.12.2013 a fost prelungit acest acord până la data de 30.06.2014. La acest moment, efectele deciziei au încetat. În lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, prevederile deciziei nu pot ultraactiva, spre a se aplica și la o dată ulterioară încetării prin împlinirea termenului expres prevăzut.Or, acordarea altor compensații decât cele stabilite pentru beneficiarii care au obținut hotărâri judecătorești definitive echivalează cu ultraactivarea prevederilor Deciziei CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 peste termenul stabilit prin Decizia CE nr. C (2013) 9369 final/18.12.2013.Pentru acordarea de compensații, altele decât cele reglementate prin H.G. nr. 1.370/2022 în favoarea proprietarilor care au obținut hotărâri judecătorești definitive, nu există, la acest moment, aprobarea schemei de ajutor de stat de către Comisia Europeană. Comisiei Europene nu i-a fost notificată o schemă de ajutor și, implicit, nu există o decizie favorabilă din partea acesteia pentru perioada 2010-2013, alta decât cea aprobată prin CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012, a cărei valabilitate a încetat.Intervenientul a arătat că durata de valabilitate a schemei de ajutor nu înseamnă că statul român poate acorda oricând ajutoarele în discuție, cu singura condiție ca aceasta să se refere la perioada menționată prin decizie (31.12.2013 și, ulterior, 30.06.2014), ci că beneficiarii pot accesa ajutoarele de stat (în speță compensațiile) doar pe durata perioadei de valabilitate, respectiv până la 30.06.2014.De altfel, dacă s-ar referi la perioada pentru care beneficiarii pretind compensații, nu ar fi explicabil de ce durata schemei este până la 30.06.2014, în condițiile în care compensațiile sunt solicitate pentru perioada de până la 31.12.2013.Așadar, la acest moment, nu mai există o decizie a Comisiei Europene privind ajutorul de stat pentru perioada 2010-2013, Decizia nr. C (20H) 5166 final/19.07.2012 încetându-și valabilitatea.H.G. nr. 1.370/2022 a fost elaborată pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 3.701/16.06.2021, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, prin care instanța a admis în parte acțiunea formulată de Asociația Composesoratul Jina și a obligat pârâtul Guvernul României la adoptarea hotărârii pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluționării cererii privind compensațiile aferente perioadei 2010-2013, formulată de către Asociația Composesoratul Jina, precum și a Deciziei civile nr. 4.596/23.09.2020, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 494/54/2017, prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de Obștea Peștișani și a fost obligat pârâtul Guvernul României la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de hotărâre de Guvern avizată în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012.La elaborarea H.G. nr. 1.370/2022, ale cărei modificare și completare se solicită, legiuitorul a avut în vedere beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase.H.G. nr. 1.370/2022 nu este o reeditare a hotărârilor de Guvern anterioare (exemplu, H.G. nr. 447/2022 prin care au fost aprobate norme metodologice în baza deciziei Comisiei Europene), ci reprezintă un set de norme care se adresează acelor proprietari care au obținut în instanță dreptul de a beneficia de despăgubiri (echivalentul compensațiilor) pentru restricțiile impuse potrivit legii în perioada 2010-2013.Aceste norme metodologice au fost elaborate în baza unor decizii ale instanțelor de judecată, și nu în baza Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final din data de 19.07.2012 privind ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor gestionării durabile a pădurilor, a cărei aplicabilitate s-a încheiat în data de 30 iunie 2014.Adoptarea unor norme metodologice care să dispună pentru trecut ar constitui o încălcare flagrantă a principiului neretroactivității legii, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată.Referitor la modificarea termenului prevăzut la art. 4 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1.370/2022, facem precizarea că art. 68 din Legea nr. 24/2000 prevede că prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare. Dispoziția de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină însă înainte de expirarea termenului și să indice, când este cazul, noul termen.Proiectul de act normativ mai sus amintit a fost elaborat cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, potrivit căreia a fost stabilită o perioadă pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice, iar reclamantele nu au formulat nicio propunere, sugestie sau opinie.Prin cererea formulată, reclamantele solicită, de fapt, punerea în executare a celor două hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele nr. 494/54/2017 și nr. 214/57/2017, în interpretarea pe care ele o dau acestor hotărâri, ceea ce este un demers inadmisibil din punct de vedere procesual, acestea nefiind parte în cele două dosare și nefiind respectat termenul de prescripție statuat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.Singurele persoane îndreptățite la un astfel de demers erau reclamantele din cele două dosare, respectiv Obștea Peștișani și Composesoratul Jina. Iar Obștea Peștișani a obținut punerea în executare în forma H.G. nr. 1.370/2022, iar Composesoratul Jina nu a urmat procedura de punere în executare, formulând cererea de acordare a compensațiilor în temeiul H.G. nr. 1.370/2022.În consecință, reclamantele nu au deschisă calea de a solicita instanței să modifice un act administrativ pe baza unei interpretări pe care acestea o dau unor hotărâri judecătorești, pentru motivul că nu au calitatea de a solicita lămurirea acestor hotărâri.În drept, dispozițiile art. 63 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:Prin hotărârea de Guvern atacată în prezenta cauză, respectiv H.G. nr. 1.370/2022, s-au aprobat „Normele metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive“.Articolele din normele metodologice în privința cărora s-a solicitat anularea parțială au următorul conținut:Art. 1 „Prezentele norme se aplică beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătorești definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase.“Articolul 4 alin. (3) din normele metodologice: „Cererea de acordare a compensațiilor, însoțită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.“Titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice are următorul conținut: „Metodologie de calcul pentru plata contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive“.Anexa nr. 2 la normele metodologice reglementează modelul cererii, care are următorul titlu: „Cerere de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000 pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive“.Reclamanții critică aceste dispoziții legale prin prisma faptului că restrâng sfera beneficiarilor la cei cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătorești definitive. Reclamanții au invocat în susținerea cererii lor prevederile art. 97 alin. (1) lit. b și art. 5 din O.G. nr. 14/2010.Temeiul juridic al cererii reclamanților este însă faptul că prin H.G. nr. 1.370/2022 s-au încălcat hotărârile judecătorești prin care a fost obligat Guvernul României la adoptarea unei hotărâri pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase ce nu poate fi recoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2010-2013. Reclamanții au invocat încălcarea Deciziei nr. 4.596/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a menținut Sentința civilă nr. 302/2018 a Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. 494/54/2017 și a Deciziei nr. 3.701/2021 în Dosarul nr. 214/57/2017.Curtea constată că prin Sentința civilă nr. 302/2018, pronunțată în Dosarul nr. 494/54/2017 de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a stabilit că „obligă pe pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare utilizare și control al compensațiilor reprezentând produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012“.Din conținutul hotărârilor menționate anterior rezultă că această obligație se referă la perioada 2010-2013 (indicăm în acest sens fila 14 din Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, f. 46 verso, vol. 1 din prezentul dosar).De asemenea, prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunțată în Dosarul nr. 214/57/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus următoarele: „Obligă pârâtul Guvernul României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare utilizare și control al compensațiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluționării cererii privind compensațiile aferente perioadei 2010-2013, formulată de reclamantă“.Obligația stabilită prin aceste hotărâri judecătorești este una generală, care se referă, cu titlu general, la proprietarii care nu le recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluționării cererii privind compensațiile aferente perioadei 2010-2013.Restrângerea sferei destinatarilor doar la beneficiarii hotărârilor judecătorești este în consecință contrară obligației impuse în sarcina Guvernului României prin Sentința civilă nr. 302/2018, pronunțată în Dosarul nr. 494/54/2017 de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunțată în Dosarul nr. 214/57/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție.Contrar susținerilor pârâtului și ale intervenientului, Curtea apreciază că în speță nu se opune admiterii acțiunii efectul inter partes al hotărârilor judecătorești indicate anterior.Aceasta deoarece, în calitate de proprietari ai suprafețelor de pădure care suferă restricții ca urmare a includerii acestora în siturile Natura 2000, reclamantele justifică pe deplin un interes în a formula prezenta acțiune și a obține admiterea acesteia pentru a beneficia de despăgubirile corespunzătoare.Din punctul de vedere al calității procesuale pasive, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 554/2004, calitatea procesuală activă aparține persoanelor care apreciază că li s-a vătămat un drept prin actul administrativ atacat.În continuare, Curtea constată că un act administrativ trebuie să fie conform legii și actelor administrative normative cu o forță legislativă superioară, dar și cu hotărârile judecătorești, având în vedere dispozițiile care prevăd obligativitatea acestora (art. 31 din Codul de procedură civilă). Atâta timp cât un act este contrar unei hotărâri judecătorești pe deplin opozabile pârâtului, reclamantele sunt pe deplin îndreptățite să conteste legalitatea respectivului act.Mai mult, Curtea apreciază că Hotărârea pronunțată în data de 28 noiembrie 2023 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Obștea de Pădure Porceni Pleșa și Composesoratul Piciorul Bătrân Banciu contra României impune aceeași soluție.Curtea a reținut încălcarea de către statul român a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens Curtea a reținut în primul rând că reclamantele dețin un bun în sensul articolului menționat anterior, respectiv o speranță legitimă întemeiată pe dispozițiile legale și hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea lor la despăgubirile datorate pentru imposibilitatea de exploatare a terenurilor lor forestiere. Curtea a amintit că art. 1 din Protocolul nr. 1 presupune ca orice ingerință în dreptul de proprietate să fie legală și a subliniat că, numai în situația în care a fost respectat principiul legalității, este necesar să verifice dacă s-a realizat un corect echilibru între interesul general și drepturile fundamentale ale individului.În acest sens, Curtea a reținut că inacțiunea prelungită a statului cu privire la adoptarea normelor metodologice pentru acordarea ajutoarelor de stat destinate compensării costului gestionării durabile a terenurilor forestiere ale reclamantelor, precum și a valorii lemnului neexploatat de acestea în considerarea exigențelor de protecție impuse de reglementările administrative a condus la neaplicarea Regulamentului nr. 14 din 29 ianuarie 2010 cu privire la măsurile financiare privind ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli din 2010 și a art. 99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. Curtea a concluzionat că nu s-a respectat principiul legalității și că nici nu s-a pretins existența unui scop legitim în privința neadoptării normelor metodologice, nefiind în consecință necesară analiza existenței unui echilibru între interesul general și drepturile fundamentale ale individului.Obligația statului de a adopta normele metodologice rezultă în consecință și din hotărârea CEDO menționată anterior, întrucât neadoptarea acestora conduce la încălcarea obligațiilor asumate de stat în temeiul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.Mai trebuie precizat că, în cadrul considerentelor, Curtea a avut în vedere că nici până la data pronunțării respectivei hotărâri (28.11.2023) nu s-au adoptat normele metodologice pentru acordarea compensațiilor pentru anul 2013 (în favoarea primei reclamante) și pentru perioada 2010-2014 în favoarea celei de-a doua.În consecință, neadoptarea normelor metodologice care acordă tuturor proprietarilor terenurilor forestiere dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensațiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafețele de păduri încadrate în tipurile funcționale T1 și T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricții în recoltarea masei lemnoase, conduce la perpetuarea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.Pentru aceste motive, Curtea va admite acțiunea formulată și va anula sintagmele din articolele indicate de reclamante prin care se restrânge sfera destinatarilor la beneficiarii unor hotărâri judecătorești definitive, respectiv: articolul 1 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“; titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“; titlul cererii aprobate prin anexa nr. 2 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“.O consecință necesară a anulării dispozițiilor referitoare la restrângerea sferei beneficiarilor este și anularea termenului prevăzut de art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022. Aceasta deoarece în măsura în care sar aplica acest termen ar rămâne fără niciun efect anularea dispozițiilor referitoare la restrângerea sferei beneficiarilor actului normativ atacat.Cu privire la cel de-al doilea petit, Curtea constată că nu se poate pretinde emitentului unui act normativ să adopte o anumită formulare pentru modul în care actul va fi emis. Pe de altă parte, anularea anumitor sintagme din actul normativ poate să conducă la formulări neclare, care să nu corespundă cerințelor de previzibilitate a legii. Astfel, o consecință necesară a admiterii primului petit este aceea de a se admite și cel de-al doilea în forma de a fi obligat Guvernul la modificarea actului normativ atacat pentru a fi pus în concordanță cu cele statuate prin prezenta sentință. Ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, se va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, aceasta fiind formulată în interesul pârâtului.În temeiul art. 451 alin. (1) și al art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât la plata în favoarea reclamantelor a cheltuielilor de judecată solicitate și probate de acestea conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    HOTĂRĂȘTE:    Admite acțiunea formulată de reclamanții Composesoratul Răchițele Piatra Grăitoare, cu sediul în satul Răchițele, comuna Mârgău, nr. 135, județul Cluj, CUI 13624618, Asociația Composesorilor din Satul Cacova Ierii, cu sediul în satul Cacova Ierii, Cluj, județul Cluj, C.I.F. 18358037, Asociația Composesorilor din Comuna Ocolișel, cu sediul în satul Ocolișel nr. 83, comuna Iara, județul Cluj, identificată prin C.I.F. 18534192, Composesoratul Urbarial Rogojel, cu sediul în satul Rogojel nr. 187/A, comuna Săcuieu, județul Cluj, C.I.F. 16561034, Asociația Composesorală Petrova, cu sediul în satul Petrova nr. 792, județul Maramureș, C.I.F. 14820841, având toate sediul procesual ales în municipiul Cluj-Napoca, Str. Cetinei nr. 22, județul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sectorul 1, având cod de identificare fiscală 4283422, cont bancar: R098TREZ70023510120XXXXX deschis la ATCPMB, adresă de e-mail: registratura@gov.ro, reprezentat prin Mircea Abrudean, secretar general al Guvernului.Anulează în parte Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, respectiv: Anulează articolul 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensațiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“.Anulează parțial art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 cu privire la sintagma „în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice“. Anulează parțial titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“. Anulează parțial titlul cererii aprobate prin anexa nr. 2 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătorești definitive“. Obligă pe pârât la adoptarea unei hotărâri de Guvern prin care să modifice normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022 pentru a le pune în acord cu prezenta sentință. Obligă pe pârât la plata în favoarea reclamanților a sumei de 25.245,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Cluj. Pronunțată prin punerea minutei la dispoziția părților prin intermediul grefei, astăzi, 8.04.2024.
    PREȘEDINTE
    BOGDAN GEORGE ZDRENGHEA
    Grefier,
    Alexandra Lucia Dumitru     ----