DECIZIA nr. 235 din 16 iunie 2025referitoare la interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 737 din 6 august 2025
Dosar nr. 95/1/2025
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 95/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul). 2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. 3. La ședința de judecată participă doamna Raluca Emilia Leote, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 744/110/2024 și nr. 2.012/86/2024.5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere la raport.6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării7. Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin încheierile din 18 decembrie 2024, în dosarele nr. 744/110/2024 și nr. 2.012/86/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-februarie 2017, într-o singură tranșă fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii. Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea sporului de risc începând cu data de 1 ianuarie 2023, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.II. Dispozițiile legale supuse interpretării 8. Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008 (Legea nr. 46/2008) + Articolul 127(…) (5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.9. Este de menționat că, la data cererilor de chemare în judecată, dispozițiile ce fac obiectul sesizării în cele două dosare conexate se regăsesc în cuprinsul art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată și renumerotată, care are următorul conținut: + Articolul 120(…)(5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.10. Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (Legea nr. 234/2019)Articolul I pct 17 „Articolul 22 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 22(1) La stabilirea drepturilor salariale pentru personalul silvic se vor avea în vedere următoarele: nivelul studiilor, funcția, titlul științific, vechimea în muncă, vechimea în domeniul silviculturii, locul și condițiile în care își exercită profesia.(2) Indemnizația de grad profesional și sporul de risc reprezintă componente ale drepturilor salariale și se acordă lunar personalului silvic prevăzut la art. 4 alin. (1) în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (3)-(5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(3) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se calculează, anual, prin înmulțirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel național cu coeficientul k prevăzut pentru fiecare grad și pentru fiecare gradație.(4) Valorile coeficientului k sunt prevăzute în anexa nr. 2.(5) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se asigură de către angajator din bugetul propriu.(6) În situația în care personalul silvic se află în raporturi de muncă cu două sau mai multe entități din cele prevăzute la art. 2, beneficiază de o singură indemnizație de grad profesional care se acordă de angajatorul la care are funcția de bază.(7) În unitățile și subunitățile care administrează fondul forestier național, salarizarea pentru funcția de bază pădurar, salariul de bază va fi mai mare de 1,5 ori față de salariul minim brut pe țară garantat în plată.III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de dreptDosarul nr. 744/110/2024 11. Prin Cererea înregistrată la 15.04.2024 pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. de dosar 744/110/2024, reclamantul L.D. a solicitat obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul sporului de risc de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, fără a fi eșalonat pe 5 ani, precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.Dosarul nr. 2.012/86/2024 12. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la 23.05.2024 cu nr. 2.012/86/2024, reclamantul H.D. a solicitat obligarea pârâtei Garda Forestieră București la recalcularea salariului de bază prin acordarea indemnizației de grad profesional pentru perioada 1.07.2019-27.12.2022; obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la recalcularea salariului de bază prin acordarea sporului de risc în cuantum de 25%, începând cu ianuarie 2023 și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu; acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale până la încasarea efectivă a sumelor datorate.IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii13. Instanța de trimitere a apreciat că sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept14. Pârâta Garda Forestieră Suceava și-a exprimat acordul cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept15. Completul care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în ambele dosare nu a formulat un punct de vedere asupra problemelor de drept ce formează obiectul sesizării în dosarele conexate.VII. Jurisprudența instanțelor naționale16. Curțile de apel București, Pitești, Ploiești și Galați au transmis/au indicat hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel Ploiești, Iași și București au comunicat puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra acelorași chestiuni de drept.Dosarul nr. 744/110/202417. Într-o primă opinie s-a apreciat că despăgubirile reprezentând cuantumul sporului de risc de 25% din salariu prevăzut de art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], nu se pot acorda într-o singură tranșă, întrucât normele care au impus eșalonarea nu au fost abrogate sau declarate neconstituționale (Tribunalul București, Curtea de Apel Ploiești).18. Într-o a doua opinie teoretică s-a apreciat că, în interpretarea art. 127 alin. (5) din Codul silvic coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii (Tribunalul Teleorman).Dosarul nr. 2.012/86/202419. Opiniile transmise de către instanțe au fost în sensul că se impun recunoașterea și acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada ulterioară Legii nr. 234/2019, ținând cont de considerentele Deciziei nr. 7 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.20. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție21. În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată următoarea decizie relevantă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii: Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021.IX. Raportul asupra chestiunii de drept22. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.X. Înalta Curte de Casație și Justiție23. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.24. Conform art. 1 alin. (1) din același act normativ, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“.25. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.26. Spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.27. De asemenea, în această procedură Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.28. Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările pendinte au ca obiect obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la plata despăgubirilor pentru discriminare, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, respectiv acordarea de către aceeași pârâtă a sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 1 ianuarie 2023 și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.29. Rezultă, așadar, că instanțele de trimitere au fost învestite cu soluționarea unor litigii care se înscriu în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat, titularii cererilor de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv personal silvic cu statut de funcționar public.30. Instanțele de trimitere sunt învestite cu soluționarea cauzelor în fond, în virtutea competenței legale conturate de dispozițiile art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.31. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.32. Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016).33. Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.34. De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.35. În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).36. În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.37. Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea vizează interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic cu privire la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.38. De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzelor, dat fiind că reclamanții din procesul în care s-au formulat sesizările pretind acordarea sporului de risc în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008.39. Cât privește existența unei chestiuni de drept supuse dezlegării se constată că în Dosarul nr. 95/1/2025 nu este întrunită această condiție premisă, în contextul în care instanța de trimitere nu invocă aspecte de interpretare a normelor legale care reglementează existența ca atare a sporului de risc pentru personalul silvic, ci starea de discriminare pretinsă de reclamant față de alți angajați ai autorității centrale sau ai structurilor teritoriale și modalitatea de acordare a acestuia, respectiv într-o singură tranșă sau etapizat. Aceasta, în contextul în care dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării, dincolo de faptul că nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, nu vizează ipoteza factuală invocată de reclamant, respectiv starea de discriminare, și nici plata ca atare a dreptului pentru o anumită perioadă, în situația în care se constată că se cuvine a fi acordat.40. Se mai impune a fi subliniat faptul că sesizarea formulată în acest dosar de către Tribunalul Suceava nu cuprinde nicio referire la gradul de dificultate al chestiunii de drept în discuție ori la caracterul controversat al acesteia. Pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară (Decizia nr. 47 din 7 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 8 noiembrie 2024).41. Verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește mai degrabă obținerea unei confirmări a soluției ce urmează a fi adoptată în cauza dedusă judecății.42. Așa cum s-a arătat deja, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate supune dezbaterii doar o problemă de aplicare a dispozițiilor legale la situația concretă dedusă judecății, operațiune ce aparține, exclusiv, instanței învestite cu soluționarea cauzei.43. Or, într-o astfel de manieră a procedat instanța de trimitere, care, fără să prezinte vreun echivoc asupra normelor de drept aplicabile litigiului, a supus dezlegării instanței supreme cazul punctual cu care a fost învestită, și anume acela al reclamantului care pretinde acordarea de despăgubiri, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, invocând starea de discriminare prin comparație cu alte categorii profesionale care au beneficiat de un asemenea spor.44. A rezolva pretinsa chestiune preliminară de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul hotărârii prealabile, ar constitui, în cele din urmă, chiar un act de judecată a speței, prin aplicarea normelor incidente la situația de fapt, ceea ce este nepermis în cadrul prezentei proceduri de unificare.45. În ceea ce privește Dosarul conex nr. 96/1/2025, prin care se solicită a se lămuri dacă personalul silvic, cu statut de funcționar public, beneficiază de acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2023 și pentru viitor, se constată că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege.“46. Relevante pentru modalitatea de interpretare a prevederilor legale invocate sunt următoarele considerente:44. Sporul de risc de 25% din salariul de bază este o componentă a drepturilor salariale ale personalului silvic, alături de indemnizația de grad profesional, după cum s-a prevăzut expres prin art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000, și este stabilit prin lege.45. Din expunerea de motive a Legii nr. 234/2019 rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea a recunoașterii activităților din domeniul silviculturii ca fiind prin natura lor îndatoriri și riscuri deosebite, din cauza creșterii numărului și gravității agresiunilor comise asupra personalului silvic de către cetățeni surprinși asupra unor fapte de natură contravențională/infracțională în fondul forestier, urmate în majoritatea cazurilor de perioade lungi de spitalizare a personalului silvic sau chiar de decese, stare de pericol care a generat stimularea acestei categorii de personal prin acordarea sporului de risc.46. Astfel, într-o primă formă, sporul de risc a fost reglementat de art. 127 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, unde se prevedea că: «Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază». Prin Legea nr. 175/2017 a fost modificată această prevedere, având următorul cuprins: «(5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.»47. Legea nr. 46/2008 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, iar ca urmare a renumerotării, sporul de risc se regăsește în cuprinsul art. 120 alin. (5) din același act normativ, fiind în vigoare, întrucât nu a fost abrogat expres prin vreun act normativ de aceeași forță juridică. Împrejurarea că legiuitorul a înțeles, la momentul republicării Legii nr. 46/2008, să mențină în cuprinsul acesteia prevederile referitoare la sporul de risc reprezintă un argument în sensul recunoașterii în continuare a acestui spor.48. Aplicarea principiului supremației legii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, presupune în situația de față că, dacă un drept sau spor a fost recunoscut unor categorii de persoane prin lege, act cu caracter normativ emis de Parlament sau de către Guvern, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, retragerea acestui drept sau spor trebuie să se facă, tot prin lege, astfel cum prevede expres art. 53 din Constituție. (…)51. Existența acestui spor este în concordanță și cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), art. 7 lit. a) și i) din această lege prevăzând că: «În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX; (...) i) sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal». În anexa nr. VII din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabilă acestei categorii de personal, la art. 9 din capitolul II, denumit «Sporuri și alte drepturi», se prevede că: «Personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază de sporurile și indemnizațiile aplicabile domeniului de activitate în care este încadrat.»52. Prin urmare, se poate trage o primă concluzie, în sensul că sporul prevăzut de art. 120 alin. (5) din Codul silvic este în vigoare, este stabilit prin lege, textul de lege nu a fost abrogat expres și nici nu contravine legilor de salarizare, astfel cum s-a reținut anterior.53. În ceea ce privește restrângerea acestuia, acest lucru se poate face doar prin lege, iar dispoziția tranzitorie prevăzută de art. 115 alin. (1) din Codul silvic nu era de natură să producă această restrângere.47. Dezlegarea dată prin decizia în interesul legii, precum și considerentele cu caracter de principiu evocate anterior constituie repere de interpretare suficiente și utile instanței de trimitere pentru soluționarea cauzei deduse judecății.48. În acest context, instanța supremă reiterează că instanței de trimitere îi revine atribuția jurisdicțională de a verifica și de a respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță pentru raportul juridic ce se impune a fi dezlegat.49. Cum rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, reținând neconformitatea sesizărilor conexate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 744/110/2024 și nr. 2.012/86/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-februarie 2017, într-o singură tranșă fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii.Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea sporului de risc începând cu data de 1 ianuarie 2023, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Raluca Emilia Leote-----
| EMITENT |
Dosar nr. 95/1/2025
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai-Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Maricel Nechita | - judecător la Secția I civilă |
| Liviu Eugen Făget | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Valentina Vrabie | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Petronela Iulia Nițu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adriana Nicolae | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Gabriela Elena Bogasiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Pohrib | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Andreea Bercaru | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării7. Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin încheierile din 18 decembrie 2024, în dosarele nr. 744/110/2024 și nr. 2.012/86/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-februarie 2017, într-o singură tranșă fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii. Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea sporului de risc începând cu data de 1 ianuarie 2023, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.II. Dispozițiile legale supuse interpretării 8. Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008 (Legea nr. 46/2008) + Articolul 127(…) (5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.9. Este de menționat că, la data cererilor de chemare în judecată, dispozițiile ce fac obiectul sesizării în cele două dosare conexate se regăsesc în cuprinsul art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată și renumerotată, care are următorul conținut: + Articolul 120(…)(5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea» beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.10. Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (Legea nr. 234/2019)Articolul I pct 17 „Articolul 22 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 22(1) La stabilirea drepturilor salariale pentru personalul silvic se vor avea în vedere următoarele: nivelul studiilor, funcția, titlul științific, vechimea în muncă, vechimea în domeniul silviculturii, locul și condițiile în care își exercită profesia.(2) Indemnizația de grad profesional și sporul de risc reprezintă componente ale drepturilor salariale și se acordă lunar personalului silvic prevăzut la art. 4 alin. (1) în conformitate cu prevederile art. 120 alin. (3)-(5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(3) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se calculează, anual, prin înmulțirea valorii salariului minim brut garantat în plată la nivel național cu coeficientul k prevăzut pentru fiecare grad și pentru fiecare gradație.(4) Valorile coeficientului k sunt prevăzute în anexa nr. 2.(5) Sumele necesare pentru acordarea indemnizației de grad profesional prevăzute la alin. (2) se asigură de către angajator din bugetul propriu.(6) În situația în care personalul silvic se află în raporturi de muncă cu două sau mai multe entități din cele prevăzute la art. 2, beneficiază de o singură indemnizație de grad profesional care se acordă de angajatorul la care are funcția de bază.(7) În unitățile și subunitățile care administrează fondul forestier național, salarizarea pentru funcția de bază pădurar, salariul de bază va fi mai mare de 1,5 ori față de salariul minim brut pe țară garantat în plată.III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de dreptDosarul nr. 744/110/2024 11. Prin Cererea înregistrată la 15.04.2024 pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal cu nr. de dosar 744/110/2024, reclamantul L.D. a solicitat obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul sporului de risc de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, fără a fi eșalonat pe 5 ani, precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.Dosarul nr. 2.012/86/2024 12. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la 23.05.2024 cu nr. 2.012/86/2024, reclamantul H.D. a solicitat obligarea pârâtei Garda Forestieră București la recalcularea salariului de bază prin acordarea indemnizației de grad profesional pentru perioada 1.07.2019-27.12.2022; obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la recalcularea salariului de bază prin acordarea sporului de risc în cuantum de 25%, începând cu ianuarie 2023 și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu; acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale până la încasarea efectivă a sumelor datorate.IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii13. Instanța de trimitere a apreciat că sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept14. Pârâta Garda Forestieră Suceava și-a exprimat acordul cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept15. Completul care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în ambele dosare nu a formulat un punct de vedere asupra problemelor de drept ce formează obiectul sesizării în dosarele conexate.VII. Jurisprudența instanțelor naționale16. Curțile de apel București, Pitești, Ploiești și Galați au transmis/au indicat hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel Ploiești, Iași și București au comunicat puncte de vedere teoretice ale judecătorilor asupra acelorași chestiuni de drept.Dosarul nr. 744/110/202417. Într-o primă opinie s-a apreciat că despăgubirile reprezentând cuantumul sporului de risc de 25% din salariu prevăzut de art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], nu se pot acorda într-o singură tranșă, întrucât normele care au impus eșalonarea nu au fost abrogate sau declarate neconstituționale (Tribunalul București, Curtea de Apel Ploiești).18. Într-o a doua opinie teoretică s-a apreciat că, în interpretarea art. 127 alin. (5) din Codul silvic coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii (Tribunalul Teleorman).Dosarul nr. 2.012/86/202419. Opiniile transmise de către instanțe au fost în sensul că se impun recunoașterea și acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada ulterioară Legii nr. 234/2019, ținând cont de considerentele Deciziei nr. 7 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.20. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție21. În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată următoarea decizie relevantă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii: Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021.IX. Raportul asupra chestiunii de drept22. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.X. Înalta Curte de Casație și Justiție23. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.24. Conform art. 1 alin. (1) din același act normativ, „Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal“.25. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.26. Spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.27. De asemenea, în această procedură Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.28. Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările pendinte au ca obiect obligarea pârâtei Garda Forestieră Suceava la plata despăgubirilor pentru discriminare, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, respectiv acordarea de către aceeași pârâtă a sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 1 ianuarie 2023 și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.29. Rezultă, așadar, că instanțele de trimitere au fost învestite cu soluționarea unor litigii care se înscriu în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat, titularii cererilor de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv personal silvic cu statut de funcționar public.30. Instanțele de trimitere sunt învestite cu soluționarea cauzelor în fond, în virtutea competenței legale conturate de dispozițiile art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.31. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, instanța supremă constată că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept și, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.32. Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016).33. Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.34. De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.35. În consecință, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).36. În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.37. Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea vizează interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic cu privire la acordarea despăgubirilor pentru discriminare, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.38. De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzelor, dat fiind că reclamanții din procesul în care s-au formulat sesizările pretind acordarea sporului de risc în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008.39. Cât privește existența unei chestiuni de drept supuse dezlegării se constată că în Dosarul nr. 95/1/2025 nu este întrunită această condiție premisă, în contextul în care instanța de trimitere nu invocă aspecte de interpretare a normelor legale care reglementează existența ca atare a sporului de risc pentru personalul silvic, ci starea de discriminare pretinsă de reclamant față de alți angajați ai autorității centrale sau ai structurilor teritoriale și modalitatea de acordare a acestuia, respectiv într-o singură tranșă sau etapizat. Aceasta, în contextul în care dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării, dincolo de faptul că nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, nu vizează ipoteza factuală invocată de reclamant, respectiv starea de discriminare, și nici plata ca atare a dreptului pentru o anumită perioadă, în situația în care se constată că se cuvine a fi acordat.40. Se mai impune a fi subliniat faptul că sesizarea formulată în acest dosar de către Tribunalul Suceava nu cuprinde nicio referire la gradul de dificultate al chestiunii de drept în discuție ori la caracterul controversat al acesteia. Pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept identificată prin actul de sesizare să fie susceptibilă de a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară (Decizia nr. 47 din 7 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1117 din 8 noiembrie 2024).41. Verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește mai degrabă obținerea unei confirmări a soluției ce urmează a fi adoptată în cauza dedusă judecății.42. Așa cum s-a arătat deja, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate supune dezbaterii doar o problemă de aplicare a dispozițiilor legale la situația concretă dedusă judecății, operațiune ce aparține, exclusiv, instanței învestite cu soluționarea cauzei.43. Or, într-o astfel de manieră a procedat instanța de trimitere, care, fără să prezinte vreun echivoc asupra normelor de drept aplicabile litigiului, a supus dezlegării instanței supreme cazul punctual cu care a fost învestită, și anume acela al reclamantului care pretinde acordarea de despăgubiri, reprezentând echivalentul sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2010-2017, într-o singură tranșă, invocând starea de discriminare prin comparație cu alte categorii profesionale care au beneficiat de un asemenea spor.44. A rezolva pretinsa chestiune preliminară de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul hotărârii prealabile, ar constitui, în cele din urmă, chiar un act de judecată a speței, prin aplicarea normelor incidente la situația de fapt, ceea ce este nepermis în cadrul prezentei proceduri de unificare.45. În ceea ce privește Dosarul conex nr. 96/1/2025, prin care se solicită a se lămuri dacă personalul silvic, cu statut de funcționar public, beneficiază de acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2023 și pentru viitor, se constată că această problemă de drept a fost dezlegată prin Decizia nr. 7 din 12 aprilie 2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeași lege.“46. Relevante pentru modalitatea de interpretare a prevederilor legale invocate sunt următoarele considerente:44. Sporul de risc de 25% din salariul de bază este o componentă a drepturilor salariale ale personalului silvic, alături de indemnizația de grad profesional, după cum s-a prevăzut expres prin art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 59/2000, și este stabilit prin lege.45. Din expunerea de motive a Legii nr. 234/2019 rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea a recunoașterii activităților din domeniul silviculturii ca fiind prin natura lor îndatoriri și riscuri deosebite, din cauza creșterii numărului și gravității agresiunilor comise asupra personalului silvic de către cetățeni surprinși asupra unor fapte de natură contravențională/infracțională în fondul forestier, urmate în majoritatea cazurilor de perioade lungi de spitalizare a personalului silvic sau chiar de decese, stare de pericol care a generat stimularea acestei categorii de personal prin acordarea sporului de risc.46. Astfel, într-o primă formă, sporul de risc a fost reglementat de art. 127 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, unde se prevedea că: «Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază». Prin Legea nr. 175/2017 a fost modificată această prevedere, având următorul cuprins: «(5) Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice de regim, al structurilor silvice de rang superior, al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.»47. Legea nr. 46/2008 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, iar ca urmare a renumerotării, sporul de risc se regăsește în cuprinsul art. 120 alin. (5) din același act normativ, fiind în vigoare, întrucât nu a fost abrogat expres prin vreun act normativ de aceeași forță juridică. Împrejurarea că legiuitorul a înțeles, la momentul republicării Legii nr. 46/2008, să mențină în cuprinsul acesteia prevederile referitoare la sporul de risc reprezintă un argument în sensul recunoașterii în continuare a acestui spor.48. Aplicarea principiului supremației legii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, presupune în situația de față că, dacă un drept sau spor a fost recunoscut unor categorii de persoane prin lege, act cu caracter normativ emis de Parlament sau de către Guvern, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, retragerea acestui drept sau spor trebuie să se facă, tot prin lege, astfel cum prevede expres art. 53 din Constituție. (…)51. Existența acestui spor este în concordanță și cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), art. 7 lit. a) și i) din această lege prevăzând că: «În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX; (...) i) sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal». În anexa nr. VII din Legea-cadru nr. 153/2017, aplicabilă acestei categorii de personal, la art. 9 din capitolul II, denumit «Sporuri și alte drepturi», se prevede că: «Personalul încadrat în autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii beneficiază de sporurile și indemnizațiile aplicabile domeniului de activitate în care este încadrat.»52. Prin urmare, se poate trage o primă concluzie, în sensul că sporul prevăzut de art. 120 alin. (5) din Codul silvic este în vigoare, este stabilit prin lege, textul de lege nu a fost abrogat expres și nici nu contravine legilor de salarizare, astfel cum s-a reținut anterior.53. În ceea ce privește restrângerea acestuia, acest lucru se poate face doar prin lege, iar dispoziția tranzitorie prevăzută de art. 115 alin. (1) din Codul silvic nu era de natură să producă această restrângere.47. Dezlegarea dată prin decizia în interesul legii, precum și considerentele cu caracter de principiu evocate anterior constituie repere de interpretare suficiente și utile instanței de trimitere pentru soluționarea cauzei deduse judecății.48. În acest context, instanța supremă reiterează că instanței de trimitere îi revine atribuția jurisdicțională de a verifica și de a respecta jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de a extrage acele elemente care prezintă relevanță pentru raportul juridic ce se impune a fi dezlegat.49. Cum rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, reținând neconformitatea sesizărilor conexate, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 744/110/2024 și nr. 2.012/86/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea despăgubirilor pentru discriminare în cuantum echivalent cu suma neacordată aferentă sporului de risc de 25% din salariu, pentru perioada 2010-februarie 2017, într-o singură tranșă fără a fi eșalonat pe 5 ani, a dobânzii și a daunelor moratorii.Dacă, în interpretarea art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată [anterior republicării - art. 127 alin. (5)], coroborat cu art. I pct. 17 din Legea nr. 234/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, se impune acordarea sporului de risc începând cu data de 1 ianuarie 2023, respectiv acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, și pentru viitor până la încetarea raportului de serviciu.Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Raluca Emilia Leote-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari