DECIZIA nr. 75 din 3 martie 2025privind interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) și ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, precum și ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 2 aprilie 2025



    Dosar nr. 2.323/1/2024
    Mariana Constantinescu- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului
    Carmen Elena Popoiag- președintele Secției I civile
    Adina Oana Surdu- președintele Secției a II-a civile
    Elena Diana Tămagă- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal
    Adina Georgeta Nicolae- judecător la Secția I civilă
    Cristina Truțescu- judecător la Secția I civilă
    Adina Georgeta Ponea- judecător la Secția I civilă
    Mihai Andrei Negoescu-Gândac- judecător la Secția I civilă
    Gheorghe Liviu Zidaru- judecător la Secția I civilă
    Iulia Manuela Cîrnu- judecător la Secția a II-a civilă
    Minodora Condoiu- judecător la Secția a II-a civilă
    Ianina Blandiana Grădinaru- judecător la Secția a II-a civilă
    Petronela Iulia Nițu- judecător la Secția a II-a civilă
    Simona Maria Zarafiu- judecător la Secția a II-a civilă
    Carmen Maria Ilie- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Maria Hrudei- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Ionel Florea- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Alina Pohrib- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    Ramona Maria Gliga- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal
    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.323/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3. La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.042/90/2020.5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării8. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 septembrie 2024, în Dosarul nr. 3.042/90/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) și ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010), precum și ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), respectiv:1. dacă, în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015), astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), personalul din sistemul public de asistență socială (familia ocupațională „Sănătate“) mai este îndreptățit la plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010;2. dacă personalul din sistemul public de asistență socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 este îndreptățit la plata sporului sus-menționat;3. dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă conform art. 5 alin. (1) și (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, precum și nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior și aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistență socială, conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, reprezintă cerințe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15%, conform art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 și lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010.9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 octombrie 2024 cu nr. 2.323/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 3 martie 2025.II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile10. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016  +  Articolul 3^2(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1, 2 și 3 din anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc potrivit anexei nr. 1.(2) Începând cu luna august 2016, reîncadrarea personalului prevăzut la alin. (1) se face pe funcțiile, gradele/treptele profesionale și gradațiile corespunzătoare vechimii în muncă, potrivit anexei nr. 1.(3) În situația în care salariile de bază determinate potrivit alin. (1) sunt mai mici decât cele aferente lunii iulie 2016, se păstrează cele aferente lunii iulie 2016 (...)11. Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010  +  Articolul 5(1) Sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, ce se eliberează pe baza următoarelor criterii:a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă;b) gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective;c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.(2) Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal. (...)Anexa nr. 3 - Sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului „Sporuri și alte drepturi specifice“, pct. 1 lit. a) și h) din nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publiceLocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebite (stres, risc etc.) (...)B. „Spor de 15% din salariul de bază (...)19. personalul din unitățile de asistență socială, respectiv centre rezidențiale, centre de zi și servicii acordate în stradă, unități de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistență maternală, precum și unitățile medico-sociale. (...)“12. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioareAnexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale  +  Articolul 15(1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...)e) pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. (...)III. Expunerea succintă a procesului13. Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta Uniunea Sindicală Județeană Vâlcea - Sindicatul Sanitas Protecția Copilului Râmnicu Vâlcea, în numele și pentru membrii de sindicat, personal din cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență Milcoiu, a chemat-o în judecată pe pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea, solicitând, printre altele, să se dispună obligarea pârâtei la calculul și plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și art. 15 capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, începând cu data de 1 decembrie 2016 și în viitor, pentru fiecare dintre reclamanții din tabelele anexate (capătul 7 al cererii).14. În motivare reclamanții au arătat, în esență, că au calitatea de salariați ai pârâtei, care le-a încălcat drepturile salariale, respectiv acordarea și plata sporurilor prevăzute în legea aplicabilă: Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), în forma modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ (Hotărârea Guvernului nr. 589/2018), Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), și contractul colectiv de muncă și actul adițional valabile în unitate pentru perioada 2016-2019.15. Cu privire la capătul șapte al cererii de chemare în judecată (ce face obiectul criticilor în apel), având ca obiect obligarea pârâtei la calculul și plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, începând cu 1 decembrie 2016 și în viitor, reclamanții au susținut că sunt îndreptățiți la acest spor față de dispozițiile legale menționate, care fac referire la „personalul din unitățile de asistență socială, respectiv centre rezidențiale, centre de zi și servicii acordate în stradă, unități de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistență maternală, precum și unitățile medico-sociale“.16. Reclamanții au susținut și că, potrivit prevederilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, pentru sporul de stres și risc de 15% nu este necesar buletin de expertizare.17. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând că, referitor la capătul de cerere nr. 7, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), trebuie avută în vedere Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017 (Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017).18. De asemenea, a susținut că în cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul, neavând cazuri de decese cauzate de condițiile de muncă la locurile de muncă respective. Pe de altă parte, buletinele de determinare se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică, potrivit art. 5 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010.19. Prin Sentința civilă nr. 867 din 5 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, printre altele, a admis petitul 7 al cererii precizate și a obligat pârâta la calculul și plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, începând cu data de 1 decembrie 2016 și până la 1 aprilie 2018. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele calculate conform acestei sentințe de la data scadenței până la data plății efective, precum și să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte că au beneficiat de sporul acordat prin sentință.20. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, personalul din unitățile de asistență socială, respectiv centre rezidențiale, centre de zi și servicii acordate în stradă, unități de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistență maternală, precum și unitățile medico-sociale beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază.21. Reclamanții sunt personal din sistemul public de asistență socială, salarizarea acestora făcându-se potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, Legii-cadru nr. 284/2010 și celorlalte acte normative care au reglementat salarizarea personalului încadrat în unitățile bugetare. Ei fac parte din familia ocupațională „Sănătate“, așa cum a fost reglementată inițial prin Legea-cadru nr. 284/2010 - anexa nr. III capitolul I, dar și conform art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 95/2006).22. Faptul că reclamanților li se aplică Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 este stabilit chiar în art. 2 din acest act normativ, deci aceștia au fost incluși în familia ocupațională „Sănătate“, beneficiind de toate drepturile salariale acordate în baza legislației aplicabile23. Raportat la textele de lege menționate, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de 15% pentru lucrul în condiții speciale, care rezultă din dispozițiile legale invocate. De asemenea, a reținut că art. 6 din anexa nr. 8 lit. d) din Regulamentul de acordare a sporurilor pentru salariații direcției generale de asistență socială și protecția copilului, parte a contractului colectiv de muncă la nivelul direcției, valabil pentru perioada 2016-2018, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea cu nr. 6 din 4 martie 2016, reia identic formularea prevăzută de Legea-cadru nr. 284/2010, întărind încă o dată îndreptățirea reclamanților de a beneficia de un spor de 15% pentru lucrul în condiții deosebite.24. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea și reclamanta Uniunea Sindicală Județeană Vâlcea - Sindicatul Sanitas Protecția Copilului Râmnicu Vâlcea, în numele membrilor de sindicat.25. Prin apelul declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea s-a susținut, cu privire la petitul 7 al cererii (care prezintă interes pentru sesizarea de față), în esență, că, în urma adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, reclamanții nu mai sunt îndreptăți la acest spor și că legiuitorul a stabilit criteriile după care se acordă sporul pentru condiții deosebit de periculoase, iar aceste criterii nu se regăsesc la locurile de muncă unde își desfășoară activitatea reclamanții. De asemenea, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, întrucât nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul, neavând cazuri de decese cauzate de condițiile de muncă la locurile de muncă respective. De asemenea, buletinul de determinare pe care își întemeiază reclamanții cererea nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acel moment, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare (nu este avizat de inspectoratul teritorial de muncă, nu a fost stabilită mărimea concretă a sporurilor, nu au fost făcute nominalizările personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior).26. Prin apelul declarat de sindicat s-a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii petitelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, însă acesta nu cuprinde chestiuni care să facă obiectul prezentei sesizări.27. La termenul din 11 septembrie 2024, instanța de trimitere a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menționate la pct. 8 din prezenta decizie.28. Prin Încheierea din 26 septembrie 2024, s-au dispus sesizarea instanței supreme, precum și suspendarea cauzei.IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării29. Instanța de trimitere a reținut caracterul admisibil al prezentului demers, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 raportat la art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:– obiectul prezentului dosar (drepturi bănești - spor pentru condiții deosebit de periculoase) se circumscrie domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ;– sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;– există o cauză aflată în curs de judecată, în ultimă instanță, în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă;– litigiul pendinte este început după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, acțiunea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 26 octombrie 2020;– chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăți de interpretare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) și ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, deoarece normele legale nu sunt clare în ceea ce privește măsura în care acestea continuă să producă efecte după introducerea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, a art. 3^2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, respectiv se pune problema dacă mai poate fi acordat sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și în art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, ulterior acestei modificări legislative. În cazul în care se apreciază că normele care au instituit acest spor au supraviețuit intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, se pune problema dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 5 alin. (1) și (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, precum și nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior și aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistență socială, conform art. 15 alin. (1) din același regulament, reprezintă cerințe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15% din salariul de bază;– chestiunea de drept ce necesită intervenția instanței supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și controversate;– de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor amintite depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de plata sumelor reprezentând sporul de 15% din salariul de bază prevăzut de dispozițiile legale sus-menționate începând cu data de 1 decembrie 2016, iar în cadrul apelului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vâlcea s-a susținut că, odată cu adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, reclamanții nu mai sunt îndreptăți la acest spor. De asemenea, s-a susținut de către pârâtă că buletinul de determinare invocat de reclamanți nu este întocmit conform dispozițiilor legale și că nu sunt îndeplinite condițiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, întrucât nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul neavând cazuri de decese cauzate de condițiile de muncă la locurile de muncă respective;– chestiunea de drept este nouă, nefiind identificată o jurisprudență conturată a instanțelor naționale în interpretarea și aplicarea acestor texte legale în situații similare celei deduse judecății;– în urma consultării jurisprudenței instanței supreme, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii. În ceea ce privește Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, instanța de trimitere a reținut că, deși prin aceasta au fost dezlegate anumite aspecte referitoare la condițiile de acordare a sporurilor pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“, conform Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, iar aceste dezlegări pot prezenta relevanță și în prezenta cauză, totuși nu există identitate între problema de drept în discuție în speța de față și cea analizată în decizia amintită;– problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept30. Părțile nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept în discuție.VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept31. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelurilor în Dosarul nr. 3.042/90/2020 a reținut că dispozițiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu înlătură de la aplicare Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, rămânând valabile statuările din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017.32. Se apreciază că Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 a produs efecte până la abrogarea sa, ca urmare a adoptării Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, dispozițiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nefiind de natură a înlătura de la aplicare prevederile regulamentului.33. Așa cum s-a arătat de către instanța supremă, Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 continuă să își producă efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispozițiile Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 (Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/77/2011), care reglementează sporurile pentru condiții de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (paragraful 61). Supraviețuirea Legii-cadru nr. 330/2009 și a normelor sale de aplicare, precum cele menționate în Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepții acceptate de la principiile care guvernează acțiunea legii civile în timp (principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situații determinate (aceea a sporurilor pentru condiții de muncă) și justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017 (paragraful 62).34. Cât timp un regulament care să reglementeze locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiții de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 (în care se încadrează și anexa nr. III) nu a fost adoptat, aplicarea dispozițiilor art. 21 fiind amânată succesiv prin legile anuale de salarizare, statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017 au rămas valabile până la adoptarea regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.35. De altfel, art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, a reglementat o excepție de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, iar nu de la cele ale art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, numai acestea din urmă prezentând relevanță din perspectiva mărimii sporurilor și condițiilor de acordare a acestora pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“.36. În ceea ce privește chestiunea îndreptățirii la plata sporului sus-menționat a personalului din sistemul public de asistență socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 (dată indicată prin raportare la situația concretă din speță privind momentul nașterii raporturilor de muncă ale anumitor reclamanți), această problemă de drept se ridică din perspectiva interpretării prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 285/2010), forma anterioară abrogării prin Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la dispozițiile art. 3^2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.37. Astfel, referitor la acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite, Curtea a reținut existența mai multor acte normative adoptate succesiv, finalitatea urmărită fiind salarizarea unică a bugetarilor, inclusiv a celor din familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“.38. Reținând dispozițiile art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010), ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 3^2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, instanța de trimitere a apreciat că, în acest context legislativ, se naște întrebarea dacă, în măsura în care sporul de 15% pentru condiții deosebite a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, personalul angajat ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 mai poate beneficia de sporul în discuție, în contextul reîncadrării dispuse prin dispozițiile art. 3^2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.39. Opinia instanței este în sensul că dreptul la acordarea acestui spor a supraviețuit chiar dacă a cunoscut o evoluție în planul reglementării și a dobândit o nouă denumire, sumă compensatorie, fiind inclus în salariul de bază, putând fi acordat inclusiv personalului angajat după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care a abrogat Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, nemaifiind prevăzut acest spor în forma inițială pentru personalul din unitățile de asistență socială.40. Cu privire la chestiunea legată de interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) și ale art. 15 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, instanța de trimitere a constatat necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât normele de drept referitoare la emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă și la nominalizarea personalului care beneficiază de sporuri sunt susceptibile de interpretări diferite în speța de față, părțile având opinii contrare cu privire la obligativitatea parcurgerii acestor proceduri.41. Opinia instanței cu privire la această chestiune este în sensul că sporul de 15% din salariul de bază reglementat de lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și de art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 se acordă numai în măsura în care se dovedește că personalul își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, pe baza buletinelor de determinare și a nominalizării personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior și aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate, în condițiile art. 5 alin. (1), (2) și art. 15 alin. (1) din același regulament.42. Astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“, condițiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010. Or, emiterea buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă precum și nominalizarea personalului potrivit art. 15 alin. (1) din regulamentul menționat reprezintă condiții impuse de actul normativ menționat pentru acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, categorie în care se include și sporul de 15% din salariul de bază aflat în discuție în speță.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie43. La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr redus de hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice exprimate de judecători în problema de drept supusă dezlegării, din care a rezultat o practică judiciară unitară.44. Astfel, s-a apreciat că, în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, personalul din sistemul public de asistență socială (familia ocupațională „Sănătate“) este îndreptățit, în continuare, la plata sporului de 15% din salariul de bază, potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10 din 20 februarie 2017.45. Acest spor poate fi acordat inclusiv personalului angajat după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care a abrogat Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010. Astfel, dreptul la acordarea acestui spor a supraviețuit chiar dacă a cunoscut o evoluție în planul reglementării și a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, personalul angajat beneficiind de sporul în discuție în contextul reîncadrării dispuse prin dispozițiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.46. Cu privire la a treia chestiune de drept din cuprinsul sesizării s-au luat în considerare dispozițiile art. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010. Astfel, s-a considerat că sporul de 15% din salariul de bază se acordă numai în măsura în care se dovedește că personalul își desfășoară activitatea în condițiile prevăzute la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, pe baza buletinelor de determinare și a nominalizării personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior, cu aprobarea comitetului director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate, în condițiile art. 5 alin. (1), (2) și art. 15 alin. (1) din același regulament.47. În acest sens au opinat Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Vrancea - Secția I civilă, Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Iași - Secția I civilă, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Buzău - Secția I civilă, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.48. S-au depus următoarele hotărâri judecătorești: sentințele civile nr. 115 din 5 martie 2019 și nr. 1.344 din 29 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă, definitive prin deciziile nr. 1.329 din 10 octombrie 2019, respectiv nr. 512 din 11 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă; deciziile civile nr. 1.882 din 4 decembrie 2023, nr. 885 din 9 mai 2022, nr. 1.263 din 11 octombrie 2019, nr. 520 din 26 aprilie 2018, nr. 894 din 30 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a litigii de muncă și asigurări sociale; Sentința civilă nr. 481 din 11 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Vrancea - Secția I civilă, schimbată în parte (în privința acordării sporului cu respectarea limitei prevăzute de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017) prin Decizia civilă nr. 966 din 13 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale; Decizia nr. 432 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.49. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale50. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 15 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, respingând excepțiile invocate (Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022).IX. Raportul asupra chestiunii de drept51. Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu se verifică existența unei veritabile chestiuni de drept care să genereze, prin interpretări diferite, practică neunitară.X. Înalta Curte de Casație și JustițieExaminând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 52. Analiza condițiilor de admisibilitate a sesizării are ca premisă faptul că aceasta se fundamentează pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.53. Sfera de aplicare a acestui act normativ este circumscrisă prin dispozițiile art. 1, de unde rezultă că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.54. Potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.55. Așadar, din punctul de vedere al admisibilității vor fi examinate atât condițiile speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și cele care decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă prin efectul normei de trimitere prevăzute la art. 4 din ordonanța de urgență.56. Ca atare, admisibilitatea sesizării presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:(I) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;(II) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;(III) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;(IV) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;(V) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și, de asemenea, chestiunea de drept în discuție să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.57. Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii, întrucât instanța de trimitere este învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva unei sentințe pronunțate în materia litigiilor de muncă, fiind pusă în discuție chestiunea acordării sporului de 15% pentru condiții deosebite, după introducerea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, a art. 3^2 alin. (1) și (2) în conținutul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015.58. În privința celorlalte condiții, care să facă admisibil demersul, referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, care să genereze, prin interpretări diferite, practică neunitară, asupra căreia instanța supremă să nu se fi pronunțat, și, de asemenea, referitoare la modalitatea în care dezlegările în drept solicitate s-ar repercuta asupra soluționării cauzei în apel, din perspectiva criticilor formulate, se constată că ele nu sunt întrunite, în raport cu cele trei întrebări ale sesizării, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.59. Cu privire la prima întrebare, instanța de trimitere solicită lămuriri în legătură cu îndreptățirea personalului din sistemul public de asistență socială (familia ocupațională „Sănătate“) de a mai primi sporul de 15% prevăzut de lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și de art. 15 alin. (1) lit. e) din anexa nr. III la Legea- cadru nr. 284/2010, ca urmare a intrării în vigoare a art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016.60. Fără să releve în ce ar consta dificultatea problemei, în contextul în care există deja o dezlegare cu valoare de principiu dată de instanța supremă, conform Deciziei nr. 10 din 20 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de trimitere, dimpotrivă, își expune punctul de vedere, arătând de ce consideră că își păstrează actualitatea statuările obligatorii ale deciziei pronunțate anterior într-un mecanism de unificare a priori, care a urmărit tocmai preîntâmpinarea practicii divergente.61. Or, s-a stabilit, potrivit deciziei menționate, că Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 (care a reglementat mărimea concretă a sporurilor și condițiile de acordare a acestora pentru familia ocupațională „Sănătate“) a continuat să își producă efectele și după abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 prin Legea-cadru nr. 284/2010, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispozițiile Ordinului nr. 42/77/2011 și a imposibilității punerii în aplicare a legii noi, din perspectiva dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 284/2010, prorogate succesiv de la aplicare, fără să fi fost adoptate alte regulamente pentru stabilirea sporurilor pentru condiții deosebite de muncă (paragrafele 59-63 din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, menționată).62. În raport cu aceste dezlegări obligatorii, în mod evident, cât timp în aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost adoptat un alt regulament, care să stabilească locurile de muncă, mărimea concretă a sporurilor și categoriile de personal cărora li se datorează, pentru a deveni astfel efectivă norma, a continuat să-și producă efecte vechiul regulament, adoptat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, niciun impediment de interpretare nerelevând sub acest aspect instanța de trimitere.63. Mai mult, motivându-și punctul de vedere, completul de judecată identifică un argument suplimentar, dat de obiectul de reglementare a art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, care instituie o excepție de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (referitor la cuantumul salariile de bază), iar nu de la art. 1 alin. (2) privitor la cuantumul sporurilor.64. În concluzie, prima întrebare nu se circumscrie unei chestiuni de drept în sensul cerut pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, întrucât, pe de o parte, nu se indică în ce ar consta dificultatea acesteia, iar, pe de altă parte, subzistă dezlegările cu valoare de principiu ale instanței supreme, aplicabile mutatis mutandis.65. Prin cea de-a doua întrebare instanța de trimitere solicită lămuriri în legătură cu acordarea sporului pentru condiții deosebite de 15% personalului din sistemul public de asistență socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 și are, de asemenea, caracter inadmisibil, pentru argumente similare, legate de lipsa dificultății, precum și de lipsa legăturii punctuale cu fondul criticilor ce au învestit instanța de trimitere ca instanță de apel.66. Astfel, niciun element de dificultate nu a fost relevat în formularea acestei solicitări, în contextul în care, cu referire la evoluția legislativă în materie, instanța identifică faptul că sporul menționat a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, „supraviețuind“ așadar, chiar dacă sub o altă denumire, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 (care a abrogat Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010).67. În plus, din perspectiva legăturii cu soluționarea pricinii în apel, se constată că aceasta nu este demonstrată, în condițiile în care, prin criticile formulate, pârâta susține, pe de o parte, că nu s-ar datora sporul pentru condiții deosebit de periculoase și, pe de altă parte, că nu se regăsesc criteriile prevăzute de lege la locurile de muncă unde își desfășoară activitatea reclamanții, pentru a fi acordat un astfel de spor.68. Or, sporul pentru condiții deosebit de periculoase are o altă reglementare și presupune întrunirea altor condiții decât cel pentru condiții deosebite (stres sau risc) asupra căruia s-a pronunțat prima instanță. În privința sporului pentru condiții deosebit de periculoase, soluția tribunalului a fost de admitere a excepției de litispendență și de disjungere, cu formarea unui alt dosar, așa încât, raportat la această soluție, nu este demonstrată nici existența legăturii necesare între întrebarea formulată și consecințele obținerii unei dezlegări asupra modalității de soluționare a fondului criticilor din apel.69. În legătură cu cea de-a treia întrebare se constată că ea se referă la împrejurarea dacă „emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, precum și nominalizarea personalului care beneficiază de spor, de către șeful ierarhic superior și aprobarea de către comitetul director, cu acordul sindicatelor“ reprezintă cerințe prealabile pentru acordarea sporului de 15%, și este, de asemenea, formulată cu nerespectarea cerințelor de admisibilitate specifice procedurii hotărârii prealabile.70. Formulând această întrebare, instanța nu argumentează în ce ar consta dificultatea interpretării normei art. 5 alin. (1) și (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, care stabilește în mod clar condițiile care trebuie îndeplinite, arătând doar că „părțile din proces au opinii contrare cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii“.71. Or, împrejurarea că părțile procedurii judiciare adoptă o poziție contrară, în legătură cu interpretarea unei norme, nu este una aptă să demonstreze neclaritatea textului legal, având în vedere că, de regulă, într-un proces părțile se situează pe poziții contradictorii, construindu-și apărarea și prin abordări, interpretări diferite ale normelor aplicabile litigiului. Tocmai de aceea atributul funcției jurisdicționale este să tranșeze litigiul prin interpretarea și aplicarea corectă a normei incidente asupra raportului juridic concret dedus judecății.72. Instanța de trimitere nu numai că nu indică o neclaritate sau imprecizie a normei, susceptibilă de mai multe interpretări, care ar pune-o în imposibilitate să deceleze sensul acesteia, dar face trimitere, argumentând-și punctul de vedere, la repere pe care le deduce inclusiv din dezlegările conținute de Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunțată de instanța supremă în mecanism de unificare prealabilă, conform cărora condițiile de acordare a sporurilor sunt cele stabilite potrivit Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, printre care figurează emiterea buletinelor de expertizare, precum și nominalizarea personalului.73. În același timp, din perspectiva legăturii întrebării cu soluționarea cauzei în apel, se constată că instanța de trimitere nu arată în ce fel s-ar repercuta rezultatul unei astfel de dezlegări asupra analizei pe care urmează să o efectueze cu privire la criticile formulate.74. Din examinarea criticilor deduse judecății prin cele două apeluri rezultă că nu este pusă în discuție procedura acordării sporului de 15%, ci existența sau inexistența, la locul de muncă al reclamanților, a condițiilor specifice, apte să atragă acordarea respectivului spor.75. Acestea sunt însă aspecte de fapt ale pricinii, evaluabile pe baza probelor, nesusceptibile de a face obiectul unor dezlegări în drept de principiu, pe calea mecanismului prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu art. 519 din Codul de procedură civilă.76. În consecință, față de neregularitățile procedurale constatate în legătură cu toate cele trei întrebări formulate, se va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea, aceasta fiind formulată, de altfel, nu dintr-o dificultate întâmpinată de instanța de trimitere cu privire la problemele de drept ale judecății, ci dintr-o înțelegere eronată a obligativității promovării acesteia prin raportare la dispozițiile art. 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
    ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.042/90/2020, cu privire la următoarea problemă de drept:Interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) și ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, precum și ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:1. dacă în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, personalul din sistemul public de asistență socială (familia ocupațională „Sănătate“) mai este îndreptățit la plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispozițiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010 și art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010;2. dacă personalul din sistemul public de asistență socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 este îndreptățit la plata sporului sus-menționat;3. dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 5 alin. (1) și (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, precum și nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către șeful ierarhic superior și aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistență socială, conform art. 15 alin. (1) din același act normativ, reprezintă cerințe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15%, conform art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 și lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2025.
    VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    MARIANA CONSTANTINESCU
    Magistrat-asistent,
    Elena Adriana Stamatescu    ------