DECIZIA nr. 43 din 17 februarie 2025referitoare la incompatibilitatea în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, participării la procedura de cameră preliminară a judecătorului care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 281 din 31 martie 2025
Dosar nr. 2.576/1/2024
1. Pe rol se află Dosarul nr. 2.576/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de către Tribunalul Vâlcea - Secția penală prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?2. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 34 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare.3. Ședința a fost prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.4. Conform dispozițiilor art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare, la ședința de judecată a participat domnul Costin Cristian Pușcă, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite.5. Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Andrei Claudiu Rus, judecător în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în prezent delegat la Ministerul Justiției.6. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie.7. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 2.576/1/2024 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.8. De asemenea, a menționat că la dosarul cauzei au fost transmise puncte de vedere de către curțile de apel, Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.9. În continuare, s-a învederat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost înaintat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.10. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt cereri sau excepții de formulat, a solicitat doamnei procuror să susțină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema supusă dezbaterii în Dosarul nr. 2.576/1/2024.11. Doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie a arătat că procurorul general, deși a susținut că sunt clare dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, a considerat că sunt îndeplinite toate cele patru condiții de admisibilitate, inclusiv cea privind existența unei veritabile chestiuni de drept, întrucât au fost identificate instanțe care au interpretat în mod diferit dispozițiile legale.12. În acest sens a susținut că instanța supremă va aprecia cu privire la admisibilitatea sesizării.13. Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării14. Prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2024, Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?II. Dispozițiile legale supuse interpretăriiCodul de procedură penală + Articolul 3Separarea funcțiilor judiciare(1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:a) funcția de urmărire penală;b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcția de judecată.(2) Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.(3) În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).(4) În exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.(5) Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.(6) Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii. (7) Judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite. + Articolul 53Competența judecătorului de drepturi și libertățiJudecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind:a) măsurile preventive;b) măsurile asigurătorii;c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) procedura audierii anticipate; g) alte situații expres prevăzute de lege. + Articolul 54Competența judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege. + Secţiunea a 6-a Incompatibilitatea și strămutarea + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului(1) Judecătorul este incompatibil dacă:a) a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect procesual principal, chiar și în altă cauză;b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;c) a fost expert sau martor, în cauză;d) este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual principal;e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată;f) există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.(2) Nu pot face parte din același complet de judecată judecătorii care sunt soți, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal.(3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.(5) Judecătorul care a participat la soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeași cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.(6) Judecătorul care s-a pronunțat cu privire la o măsură supusă contestației nu poate participa la soluționarea contestației. + Titlul II Camera preliminară + Articolul 34^2Obiectul procedurii în camera preliminarăObiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. + Capitolul I^1 Contestația privind durata procesului penal + Articolul 488^1 Introducerea contestației(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii. (...) + Articolul 488^2 Competența de soluționare(1) Competența de soluționare a contestației aparține după cum urmează:a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;b) în cauzele penale aflate în cursul judecății sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare, instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza.(2) Când procedura judiciară cu privire la care se formulează contestația se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a contestației aparține unui alt complet din cadrul aceleiași secții.III. Expunerea succintă a cauzei 15. Tribunalul Vâlcea - Secția penală este învestit, în ultim grad de jurisdicție, cu soluționarea contestației formulate de contestatorul-inculpat P.P. împotriva încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 73/P/2020 din 30.04.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.16. Prin încheierea contestată s-a dispus, în baza art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, respingerea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul P.P., ca neîntemeiate; în baza art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 73/P/2020 din 30.04.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.17. Răspunzând cererilor și excepțiilor formulate de inculpat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a constatat că rechizitoriul este regulamentar întocmit, fapta fiind suficient descrisă, în accepțiunea normelor edictate de legiuitorul român, și întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 328-331 din Codul de procedură penală, fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, probele fiind administrate legal, cu respectarea dispozițiilor art. 100 și 101 din Codul de procedură penală. Totodată, prin aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reținut că judecătoria este competentă, din punct de vedere material, să soluționeze cauza conform plenitudinii de jurisdicție prevăzute de art. 35 alin. (1) din Codul de procedură penală.18. Împotriva Încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, a formulat contestație inculpatul P.P., înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 24.09.2024, cu numărul 949/198/2024/a1, fără a fi motivată în scris. 19. La termenul din data de 30 octombrie 2024, tribunalul, din oficiu, a pus în discuție incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală cu referire la art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, determinat de exercitarea de către judecătorul de cameră preliminară, în cursul urmăririi penale, a funcției de judecător de drepturi și libertăți învestit cu soluționarea unei contestații privind durata procesului, precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“20. Tribunalul Vâlcea - Secția penală, prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2024, a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze asupra problemei de drept și, în baza art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 21. Instanța de trimitere, subsecvent expunerii pe scurt a chestiunii de drept și a celor două interpretări cu privire la aceasta, a prezentat opinia instanței învestite cu soluționarea cauzei.22. Completul de doi judecători de cameră preliminară învestit cu soluționarea cauzei a apreciat că nu există nicio incompatibilitate a judecătorilor care au compus instanța învestită cu soluționarea contestației prevăzute de art. 488^1 și următoarele din Codul de procedură penală de a soluționa aceeași cauză în procedura camerei preliminare sau de judecată, astfel că o incompatibilitate de plano doar a judecătorului de drepturi și libertăți impusă ca efect exclusiv al unei interpretări excesiv de formaliste a art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală ar fi total lipsită de sens.V. Jurisprudența instanțelor naționale23. Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate au rezultat două orientări jurisprudențiale.24. Într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară. 25. În argumentarea opiniei exprimate instanțele au apreciat, în esență, că, potrivit art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, competența de soluționare a contestației privind durata procesului penal, în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, iar prin dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.26. Având în vedere faptul că dispozițiile legale care reglementează cazurile de incompatibilitate, expres și limitativ prevăzute de lege, au caracter imperativ, s-a apreciat că nu se poate face distincție între activitățile procesuale specifice efectuate în cauză în calitate de judecător de drepturi și libertăți, iar în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa în celelalte faze procesuale, respectiv camera preliminară și fond, fiind incompatibil chiar și în ipoteza în care a soluționat exclusiv o contestație privind durata procesului penal în faza de urmărire penală.27. În cea de-a doua orientare, minoritară, s-a apreciat că nu este incompatibil să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal, în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală.28. În susținerea acestei opinii s-a arătat, în esență, că participarea unui judecător la soluționarea unei contestații privind tergiversarea cauzei nu poate fi asimilată situației în care judecătorul de drepturi și libertăți a exercitat funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, pentru a fi incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală la soluționarea procedurii de cameră preliminară.VI. Examenul jurisprudenței în materie + Jurisprudența națională relevantă29. În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești relevante pentru problema de drept care face obiectul sesizării.30. În ceea ce privește prima orientare, majoritară, potrivit căreia judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară, au fost transmise încheieri de către Tribunalul Vrancea, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Roman, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Focșani, Judecătoria Iași, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Deta, Judecătoria Oravița, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Călărași, Judecătoria Găești și Judecătoria Medgidia.31. Opinia conform căreia că nu este incompatibil să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal, în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală, se reflectă în numai două hotărâri transmise de către Curtea de Apel Timișoara și de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea. + Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție32. Din perspectiva deciziilor de speță, la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate Încheierea din data de 7 martie 2023, prin care s-a constatat că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit căruia judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac, și Încheierea din data de 21 septembrie 2018, prin care s-a constatat că nu există situația de incompatibilitate învederată care să atragă cazul de incompatibilitate invocat, respectiv cel prevăzut la art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală.33. În ceea ce privește deciziile obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept supusă analizei.VII. Opinia specialiștilor consultați34. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.35. Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara a opinat, în principal, în sensul inadmisibilității sesizării, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele privind obiectul sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, întrucât nu există o veritabilă problemă de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea instanței supreme, iar soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de răspunsul la întrebarea prealabilă formulată.36. În ceea ce privește fondul problemei care face obiectul sesizării, a susținut că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe în aceeași cauză la procedura de cameră preliminară.VIII. Punctul de vedere exprimat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție37. Ministerul Public a apreciat că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară.38. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate, Ministerul Public a susținut că sesizarea este admisibilă, solicitarea îndeplinind toate condițiile legale în acest sens. Pe fondul chestiunii de drept, a susținut că dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală reglementează competența judecătorului de drepturi și libertăți, acesta având, ca expresie a principiului accesului liber la justiție, o competență exclusivă în faza de urmărire penală, fiind singurul judecător care soluționează cererile, propunerile, plângerile, contestațiile ori alte sesizări formulate în cursul urmăririi penale.39. Astfel, a apreciat că din interpretarea dispozițiilor legale privind competența judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal, art. 308 din Codul de procedură penală, art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 70 alin. (7) din Codul de procedură penală] și incompatibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (3) și art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală] reiese, cu claritate, că exercitarea funcției de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală este în mod absolut incompatibilă cu exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată și a funcției de judecată, această incompatibilitate decurgând din principiul separării funcțiilor judiciare. 40. Prin instituirea, ca noutate, prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a principiului separării funcțiilor judiciare, legiuitorul a gândit și a restabilit locul și rolul fiecărui organ judiciar și a introdus noi instituții, pe poziții și competențe care să garanteze separarea funcțiilor judiciare în procesul penal, cu scopul de a asigura desfășurarea operativă a procedurilor, imparțialitatea și credibilitatea, în exercitarea atribuțiilor fiecărui organ judiciar.41. Astfel, instituirea incompatibilității ce decurge din exercitarea funcțiilor judiciare nu a avut rațiuni legate de antamarea unor analize ce vizează indiciile săvârșirii unei infracțiuni ori emiterea de dispoziții cu privire la existența sau inexistența unor probe ce atestă săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, orice astfel de aprecieri adăugând la lege.42. Dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală prevăd în termeni clari și categorici interdicția pentru judecătorul de drepturi și libertăți de a participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond sau în căile de atac.43. Prin urmare, legiuitorul nu a realizat o distincție între activitățile în concret realizate de judecătorul de drepturi și libertăți de natură să atragă incompatibilitatea, concluzia fiind că orice activități realizate de judecătorul de drepturi și libertăți, deci atât procedurile ce privesc funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, cât și celelalte proceduri ce excedează acestei funcții, atrag incompatibilitatea sa de a participa la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond ori căi de atac.IX. Raportul asupra chestiunii de drept44. Judecătorul-raportor a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.X. Înalta Curte de Casație și Justiție45. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.46. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe:– întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;– soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării;– existența unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. 47. Prima condiție menționată este îndeplinită, întrucât Tribunalul Vâlcea - Secția penală este învestit, în ultim grad de jurisdicție, cu soluționarea contestației declarate de contestatorul-inculpat P.P. împotriva Încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, în procedura de cameră preliminară.48. De asemenea, rezolvarea dată chestiunii de drept expuse în încheierea de sesizare este susceptibilă a avea consecințe juridice directe asupra modului de soluționare a fondului cauzei, având în vedere că incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară atrage sancțiunea nulității absolute, aspect care se răsfrânge asupra hotărârii judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei.49. Însă, în ceea ce privește cea de-a treia condiție prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală privind admisibilitatea sesizării, se constată că aceasta este întrunită numai parțial, strict la împrejurarea că prezenta chestiune de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, nefiind îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu.50. Scopul reglementării art. 475 din Codul de procedură penală este preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, titulari ai cererii de sesizare fiind doar instanțele, acestea având un drept suveran de a aprecia asupra sesizării, atunci când completul sesizat constată că, în procesul deliberării, interpretarea normelor de drept constituie o dificultate.51. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut, prin Decizia nr. 6 din 2 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016), că „(…) sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Pe cale de consecință, este admisibilă întrebarea, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, doar în cazul unei dificultăți reale de interpretare a textelor de lege, care este de natură a naște o îndoială rezonabilă asupra conținutului acestora“.52. De asemenea, reiterând propria jurisprudență, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut, prin Decizia nr. 19 din 14 iunie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017), că „(…) în situația în care o simplă lectură a textelor legale a căror interpretare se solicită este suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, o intervenție din partea instanței supreme nu este necesară (Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016)“.53. S-a apreciat de către instanța supremă în dezvoltarea înțelesului noțiunii de „chestiune de drept“ că „numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă și de natură a da naștere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează concursul dat tribunalelor și curților de apel de către instanța supremă într-o cauză pendinte“ (Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016; Decizia nr. 12 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 19 aprilie 2024).54. În scopul delimitării mai exacte a problemelor de drept ce pot face obiectul procedurii prealabile, instanța supremă a statuat că dificultățile rezonabile de interpretare se estompează pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, existând jurisprudența instanței supreme în materia respectivă ori jurisprudența și doctrina în materie care oferă suficiente repere, opiniile izolate sau pur subiective nefiind apte să declanșeze mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile (Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 307 din 5 aprilie 2018; Decizia nr. 9 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 9 august 2018).55. În același context s-a afirmat că nu se poate folosi procedura hotărârii prealabile „dacă aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate în cauză“ (Decizia nr. 17 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021). 56. Raportând aceste principii jurisprudențiale la circumstanțele prezentei cauze, se constată că dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală nu generează niciun fel de dificultăți de interpretare, textul fiind clar, lipsit de orice echivoc, incompatibilitatea prevăzută de acesta fiind una obiectivă, decurgând din funcția judiciară și nesusceptibilă de excepții.57. De altfel, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept deoarece nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesară o dezlegare din partea instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. Existența unei interpretări clare și neechivoce a normei este relevată și de faptul că majoritatea covârșitoare a instanțelor au comunicat aceeași interpretare a normei care este similară cu cea comunicată și de specialiștii în drept și Ministerul Public, respectiv că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe în aceeași cauză la procedura de cameră preliminară.58. Pentru argumentele ce precedă se apreciază că simpla lectură a prevederilor cuprinse în art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală este lămuritoare, legiuitorul având în vedere în integralitate atribuțiile judecătorului de drepturi și libertăți, fără a se recurge la o ierarhizare a importanței acestora, astfel încât nu se impune intervenția instanței supreme prin mecanismul întrebării prealabile.59. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2025.
PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ELENI CRISTINA MARCU
Magistrat-asistent,
Costin Cristian Pușcă-------
| EMITENT |
Dosar nr. 2.576/1/2024
| Eleni Cristina Marcu | - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Ilie Iulian Dragomir | - judecător la Secția penală |
| Maricela Cobzariu | - judecător la Secția penală |
| Lucia Tatiana Rog | - judecător la Secția penală |
| Oana Burnel | - judecător la Secția penală |
| Elena Barbu | - judecător la Secția penală |
| Gheorghe Valentin Chitidean | - judecător la Secția penală |
| Adriana Ispas | - judecător la Secția penală |
| Mircea Mugurel Șelea | - judecător la Secția penală |
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării14. Prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2024, Tribunalul Vâlcea - Secția penală, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?II. Dispozițiile legale supuse interpretăriiCodul de procedură penală + Articolul 3Separarea funcțiilor judiciare(1) În procesul penal se exercită următoarele funcții judiciare:a) funcția de urmărire penală;b) funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;c) funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată; d) funcția de judecată.(2) Funcțiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.(3) În desfășurarea aceluiași proces penal, exercitarea unei funcții judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcții judiciare, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcția de judecată, mai puțin când se dispune începerea judecății potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c).(4) În exercitarea funcției de urmărire penală, procurorul și organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată.(5) Asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, care restrâng drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, dispune judecătorul desemnat cu atribuții în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.(6) Asupra legalității actului de trimitere în judecată și probelor pe care se bazează acesta, precum și asupra legalității soluțiilor de netrimitere în judecată se pronunță judecătorul de cameră preliminară, în condițiile legii. (7) Judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite. + Articolul 53Competența judecătorului de drepturi și libertățiJudecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind:a) măsurile preventive;b) măsurile asigurătorii;c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii; f) procedura audierii anticipate; g) alte situații expres prevăzute de lege. + Articolul 54Competența judecătorului de cameră preliminarăJudecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege. + Secţiunea a 6-a Incompatibilitatea și strămutarea + Articolul 64Incompatibilitatea judecătorului(1) Judecătorul este incompatibil dacă:a) a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect procesual principal, chiar și în altă cauză;b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;c) a fost expert sau martor, în cauză;d) este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual principal;e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată;f) există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.(2) Nu pot face parte din același complet de judecată judecătorii care sunt soți, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal.(3) Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea ori casarea hotărârii. (4) Judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.(5) Judecătorul care a participat la soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeași cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.(6) Judecătorul care s-a pronunțat cu privire la o măsură supusă contestației nu poate participa la soluționarea contestației. + Titlul II Camera preliminară + Articolul 34^2Obiectul procedurii în camera preliminarăObiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. + Capitolul I^1 Contestația privind durata procesului penal + Articolul 488^1 Introducerea contestației(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii. (...) + Articolul 488^2 Competența de soluționare(1) Competența de soluționare a contestației aparține după cum urmează:a) în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță;b) în cauzele penale aflate în cursul judecății sau în căile de atac, ordinare ori extraordinare, instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza.(2) Când procedura judiciară cu privire la care se formulează contestația se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența de soluționare a contestației aparține unui alt complet din cadrul aceleiași secții.III. Expunerea succintă a cauzei 15. Tribunalul Vâlcea - Secția penală este învestit, în ultim grad de jurisdicție, cu soluționarea contestației formulate de contestatorul-inculpat P.P. împotriva încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 73/P/2020 din 30.04.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.16. Prin încheierea contestată s-a dispus, în baza art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, respingerea cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul P.P., ca neîntemeiate; în baza art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 73/P/2020 din 30.04.2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P.P., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.17. Răspunzând cererilor și excepțiilor formulate de inculpat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a constatat că rechizitoriul este regulamentar întocmit, fapta fiind suficient descrisă, în accepțiunea normelor edictate de legiuitorul român, și întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 328-331 din Codul de procedură penală, fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, probele fiind administrate legal, cu respectarea dispozițiilor art. 100 și 101 din Codul de procedură penală. Totodată, prin aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reținut că judecătoria este competentă, din punct de vedere material, să soluționeze cauza conform plenitudinii de jurisdicție prevăzute de art. 35 alin. (1) din Codul de procedură penală.18. Împotriva Încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, a formulat contestație inculpatul P.P., înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 24.09.2024, cu numărul 949/198/2024/a1, fără a fi motivată în scris. 19. La termenul din data de 30 octombrie 2024, tribunalul, din oficiu, a pus în discuție incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală cu referire la art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, determinat de exercitarea de către judecătorul de cameră preliminară, în cursul urmăririi penale, a funcției de judecător de drepturi și libertăți învestit cu soluționarea unei contestații privind durata procesului, precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“20. Tribunalul Vâlcea - Secția penală, prin Încheierea din data de 6 noiembrie 2024, a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze asupra problemei de drept și, în baza art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.IV. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 21. Instanța de trimitere, subsecvent expunerii pe scurt a chestiunii de drept și a celor două interpretări cu privire la aceasta, a prezentat opinia instanței învestite cu soluționarea cauzei.22. Completul de doi judecători de cameră preliminară învestit cu soluționarea cauzei a apreciat că nu există nicio incompatibilitate a judecătorilor care au compus instanța învestită cu soluționarea contestației prevăzute de art. 488^1 și următoarele din Codul de procedură penală de a soluționa aceeași cauză în procedura camerei preliminare sau de judecată, astfel că o incompatibilitate de plano doar a judecătorului de drepturi și libertăți impusă ca efect exclusiv al unei interpretări excesiv de formaliste a art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală ar fi total lipsită de sens.V. Jurisprudența instanțelor naționale23. Din răspunsurile transmise de către instanțele judecătorești consultate au rezultat două orientări jurisprudențiale.24. Într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară. 25. În argumentarea opiniei exprimate instanțele au apreciat, în esență, că, potrivit art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, competența de soluționare a contestației privind durata procesului penal, în cauzele penale aflate în cursul urmăririi penale, aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, iar prin dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.26. Având în vedere faptul că dispozițiile legale care reglementează cazurile de incompatibilitate, expres și limitativ prevăzute de lege, au caracter imperativ, s-a apreciat că nu se poate face distincție între activitățile procesuale specifice efectuate în cauză în calitate de judecător de drepturi și libertăți, iar în raport cu dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa în celelalte faze procesuale, respectiv camera preliminară și fond, fiind incompatibil chiar și în ipoteza în care a soluționat exclusiv o contestație privind durata procesului penal în faza de urmărire penală.27. În cea de-a doua orientare, minoritară, s-a apreciat că nu este incompatibil să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal, în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală.28. În susținerea acestei opinii s-a arătat, în esență, că participarea unui judecător la soluționarea unei contestații privind tergiversarea cauzei nu poate fi asimilată situației în care judecătorul de drepturi și libertăți a exercitat funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, pentru a fi incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală la soluționarea procedurii de cameră preliminară.VI. Examenul jurisprudenței în materie + Jurisprudența națională relevantă29. În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate mai multe hotărâri judecătorești relevante pentru problema de drept care face obiectul sesizării.30. În ceea ce privește prima orientare, majoritară, potrivit căreia judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară, au fost transmise încheieri de către Tribunalul Vrancea, Judecătoria Petroșani, Judecătoria Roman, Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Focșani, Judecătoria Iași, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Judecătoria Deta, Judecătoria Oravița, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Călărași, Judecătoria Găești și Judecătoria Medgidia.31. Opinia conform căreia că nu este incompatibil să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal, în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală, se reflectă în numai două hotărâri transmise de către Curtea de Apel Timișoara și de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea. + Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție32. Din perspectiva deciziilor de speță, la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate Încheierea din data de 7 martie 2023, prin care s-a constatat că este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit căruia judecătorul de drepturi și libertăți nu poate participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac, și Încheierea din data de 21 septembrie 2018, prin care s-a constatat că nu există situația de incompatibilitate învederată care să atragă cazul de incompatibilitate invocat, respectiv cel prevăzut la art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală.33. În ceea ce privește deciziile obligatorii, menite să asigure unificarea practicii judiciare, nu au fost identificate decizii relevante pentru problema de drept supusă analizei.VII. Opinia specialiștilor consultați34. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.35. Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara a opinat, în principal, în sensul inadmisibilității sesizării, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele privind obiectul sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, astfel cum au fost dezvoltate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, întrucât nu există o veritabilă problemă de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea instanței supreme, iar soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de răspunsul la întrebarea prealabilă formulată.36. În ceea ce privește fondul problemei care face obiectul sesizării, a susținut că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe în aceeași cauză la procedura de cameră preliminară.VIII. Punctul de vedere exprimat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție37. Ministerul Public a apreciat că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară.38. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate, Ministerul Public a susținut că sesizarea este admisibilă, solicitarea îndeplinind toate condițiile legale în acest sens. Pe fondul chestiunii de drept, a susținut că dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală reglementează competența judecătorului de drepturi și libertăți, acesta având, ca expresie a principiului accesului liber la justiție, o competență exclusivă în faza de urmărire penală, fiind singurul judecător care soluționează cererile, propunerile, plângerile, contestațiile ori alte sesizări formulate în cursul urmăririi penale.39. Astfel, a apreciat că din interpretarea dispozițiilor legale privind competența judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal, art. 308 din Codul de procedură penală, art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 70 alin. (7) din Codul de procedură penală] și incompatibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (3) și art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală] reiese, cu claritate, că exercitarea funcției de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală este în mod absolut incompatibilă cu exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată și a funcției de judecată, această incompatibilitate decurgând din principiul separării funcțiilor judiciare. 40. Prin instituirea, ca noutate, prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a principiului separării funcțiilor judiciare, legiuitorul a gândit și a restabilit locul și rolul fiecărui organ judiciar și a introdus noi instituții, pe poziții și competențe care să garanteze separarea funcțiilor judiciare în procesul penal, cu scopul de a asigura desfășurarea operativă a procedurilor, imparțialitatea și credibilitatea, în exercitarea atribuțiilor fiecărui organ judiciar.41. Astfel, instituirea incompatibilității ce decurge din exercitarea funcțiilor judiciare nu a avut rațiuni legate de antamarea unor analize ce vizează indiciile săvârșirii unei infracțiuni ori emiterea de dispoziții cu privire la existența sau inexistența unor probe ce atestă săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, orice astfel de aprecieri adăugând la lege.42. Dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală prevăd în termeni clari și categorici interdicția pentru judecătorul de drepturi și libertăți de a participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond sau în căile de atac.43. Prin urmare, legiuitorul nu a realizat o distincție între activitățile în concret realizate de judecătorul de drepturi și libertăți de natură să atragă incompatibilitatea, concluzia fiind că orice activități realizate de judecătorul de drepturi și libertăți, deci atât procedurile ce privesc funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, cât și celelalte proceduri ce excedează acestei funcții, atrag incompatibilitatea sa de a participa la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond ori căi de atac.IX. Raportul asupra chestiunii de drept44. Judecătorul-raportor a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.X. Înalta Curte de Casație și Justiție45. În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.46. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe:– întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;– soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării;– existența unei veritabile chestiuni de drept, care să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. 47. Prima condiție menționată este îndeplinită, întrucât Tribunalul Vâlcea - Secția penală este învestit, în ultim grad de jurisdicție, cu soluționarea contestației declarate de contestatorul-inculpat P.P. împotriva Încheierii nr. 223 din 11.09.2024, pronunțată în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 al Judecătoriei Brezoi, în procedura de cameră preliminară.48. De asemenea, rezolvarea dată chestiunii de drept expuse în încheierea de sesizare este susceptibilă a avea consecințe juridice directe asupra modului de soluționare a fondului cauzei, având în vedere că incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară atrage sancțiunea nulității absolute, aspect care se răsfrânge asupra hotărârii judecătorești prin care se soluționează fondul cauzei.49. Însă, în ceea ce privește cea de-a treia condiție prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală privind admisibilitatea sesizării, se constată că aceasta este întrunită numai parțial, strict la împrejurarea că prezenta chestiune de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, nefiind îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu.50. Scopul reglementării art. 475 din Codul de procedură penală este preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, titulari ai cererii de sesizare fiind doar instanțele, acestea având un drept suveran de a aprecia asupra sesizării, atunci când completul sesizat constată că, în procesul deliberării, interpretarea normelor de drept constituie o dificultate.51. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut, prin Decizia nr. 6 din 2 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016), că „(…) sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Pe cale de consecință, este admisibilă întrebarea, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, doar în cazul unei dificultăți reale de interpretare a textelor de lege, care este de natură a naște o îndoială rezonabilă asupra conținutului acestora“.52. De asemenea, reiterând propria jurisprudență, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut, prin Decizia nr. 19 din 14 iunie 2017 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017), că „(…) în situația în care o simplă lectură a textelor legale a căror interpretare se solicită este suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, o intervenție din partea instanței supreme nu este necesară (Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016)“.53. S-a apreciat de către instanța supremă în dezvoltarea înțelesului noțiunii de „chestiune de drept“ că „numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă și de natură a da naștere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează concursul dat tribunalelor și curților de apel de către instanța supremă într-o cauză pendinte“ (Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016; Decizia nr. 12 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 19 aprilie 2024).54. În scopul delimitării mai exacte a problemelor de drept ce pot face obiectul procedurii prealabile, instanța supremă a statuat că dificultățile rezonabile de interpretare se estompează pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, existând jurisprudența instanței supreme în materia respectivă ori jurisprudența și doctrina în materie care oferă suficiente repere, opiniile izolate sau pur subiective nefiind apte să declanșeze mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile (Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 307 din 5 aprilie 2018; Decizia nr. 9 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 9 august 2018).55. În același context s-a afirmat că nu se poate folosi procedura hotărârii prealabile „dacă aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezonabile cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate în cauză“ (Decizia nr. 17 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 18 mai 2021). 56. Raportând aceste principii jurisprudențiale la circumstanțele prezentei cauze, se constată că dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală nu generează niciun fel de dificultăți de interpretare, textul fiind clar, lipsit de orice echivoc, incompatibilitatea prevăzută de acesta fiind una obiectivă, decurgând din funcția judiciară și nesusceptibilă de excepții.57. De altfel, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept deoarece nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesară o dezlegare din partea instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. Existența unei interpretări clare și neechivoce a normei este relevată și de faptul că majoritatea covârșitoare a instanțelor au comunicat aceeași interpretare a normei care este similară cu cea comunicată și de specialiștii în drept și Ministerul Public, respectiv că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe în aceeași cauză la procedura de cameră preliminară.58. Pentru argumentele ce precedă se apreciază că simpla lectură a prevederilor cuprinse în art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală este lămuritoare, legiuitorul având în vedere în integralitate atribuțiile judecătorului de drepturi și libertăți, fără a se recurge la o ierarhizare a importanței acestora, astfel încât nu se impune intervenția instanței supreme prin mecanismul întrebării prealabile.59. Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 și 476 din Codul de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vâlcea - Secția penală în Dosarul nr. 949/198/2024/a1 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară judecătorul care în cursul urmăririi penale a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală?“Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2025.
PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ELENI CRISTINA MARCU
Magistrat-asistent,
Costin Cristian Pușcă-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari