DECIZIA nr. 29 din 10 februarie 2025referitoare la modul de actualizare a pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020, raportat la dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 11 martie 2025
Dosar nr. 2.260/1/2024
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.260/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul). 2. Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.3. La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.4. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.509/95/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării7. Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 1 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.509/95/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:Modul de actualizare a pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020, raportat la dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă actualizarea are loc în raport cu indicele de inflație al anului anterior sau în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție8. Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004): + Articolul 68^5(...) (10) Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. (...)III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept9. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 21 martie 2024 cu nr. 1.509/95/2024, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să procedeze la actualizarea pensiei de serviciu începând cu anul 2017 până la zi, potrivit prevederilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, obligarea pârâtei, pentru anul 2018, să aplice corect procentul de inflație de 1,3% aferent anului 2017, pentru anul 2019, să aplice corect procentul de inflație de 4,6% aferent anului 2018 și pentru anul 2020 să aplice corect procentul de inflație de 3,8% aferent anului 2019, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia actualizată și pensia efectiv încasată, începând cu data de 1 ianuarie 2017, la zi, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data scadenței lunare a drepturilor de pensie până la data efectivă a debitului datorat, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii care să cuprindă cuantumul pensiei actualizat cu indicele de inflație.10. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Gorj, că a fost pensionată din funcția de grefier și că este beneficiara pensiei de serviciu stabilite prin Legea nr. 567/2004.11. Invocând prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, a susținut că pensia de serviciu trebuia actualizată din oficiu, odată cu modificările punctului de pensie, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.12. Faptul că legiuitorul a făcut trimitere la data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic nu poate avea decât înțelesul că indicele de inflație în funcție de care se face actualizarea pe anul în curs este cel din anul anterior, cel mai apropiat de data la care se face actualizarea.13. Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, actualizarea pensiei de serviciu se raportează la rata medie anuală a inflației cunoscută la data de 1 ianuarie a fiecărui an.IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii14. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.15. În acest sens, a reținut că acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și că aceasta nu a făcut obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept16. Părțile nu au prezentat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept, reclamanta lăsând la aprecierea instanței sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.17. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere.VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept18. Instanța de trimitere a opinat în sensul că, în raport cu prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, pensiile trebuie actualizate în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie19. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat o opinie cvasiunanimă în sensul că rata medie anuală a inflației avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 se referă la ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică, iar nu la indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea. 20. În sprijinul acestei opinii au fost transmise atât hotărâri judecătorești, cât și puncte de vedere teoretice exprimate de judecători.21. A fost identificată o singură decizie civilă prin care s-a reținut, contrar opiniei anterior prezentate, că actualizarea pensiei de serviciu se face în raport cu indicele de inflație din anul anterior, considerându-se că numai utilizând acest indice de inflație, care este cel mai apropiat de data la care se face actualizarea, se ajunge la atingerea scopului pentru care a fost edictată norma, respectiv acela de a acoperi devalorizarea monedei naționale determinată de procesul de inflație și de a aduce pensia la puterea de cumpărare din momentul la care se face actualizarea.22. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 23. În procedurile de unificare a practicii judiciare a fost pronunțată Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispozițiilor art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili înțelesul sintagmei «rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică», respectiv, dacă aceasta este indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau este vorba despre ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică“, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 58-68 ale acestei decizii cu referire la înțelesul sintagmei „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“.IX. Jurisprudența Curții Constituționale24. Pe rolul Curții Constituționale este înregistrat Dosarul nr. 2.470D/2023, aflat în faza de raport, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004.X. Raportul asupra chestiunii de drept25. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.XI. Înalta Curte de Casație și Justiție26. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum rezultă acestea din textele normative care asigură cadrul legal al declanșării acestei proceduri.27. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.28. Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevede că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.29. Cât privește procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“30. Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu cele ale art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun în materie. În acest sens, de altfel, prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se statuează expres: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.“31. În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:a) existența unei cauze în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac;b) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal ori stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.32. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică. 33. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la actualizarea pensiei de serviciu, începând cu anul 2017 până la zi, potrivit prevederilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, la plata diferențelor dintre pensia astfel actualizată și pensia efectiv încasată în această perioadă și la emiterea unei noi decizii care să cuprindă cuantumul pensiei actualizate cu indicele de inflație.34. Procesul se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, care judecă în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și ale art. 94 pct. 1 din Codul de procedură civilă.35. Prin urmare, litigiul cu care instanța de trimitere a fost învestită face parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, circumscriindu-se, deci, domeniului de aplicare a acestui act normativ, și este în curs de judecată, în primă instanță, primele două condiții de admisibilitate a sesizării de față fiind, așadar, îndeplinite.36. De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect.37. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.38. În raport cu obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, este îndeplinită condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea că, în soluționarea pretențiilor cu care a fost învestită, instanța de trimitere trebuie să aplice criteriile de actualizare a pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta, cuprinse în art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, a cărui interpretare de principiu se solicită.39. Cât privește însă condiția existenței unei chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a noțiunii, examinarea îndeplinirii acestei cerințe trebuie verificată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei „chestiuni de drept“, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 și 42).40. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii neunitare.41. Caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut în primul rând să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite în practică.42. Or, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normei în discuție, aceasta reținând în mod explicit că, în raport cu dispozițiile neechivoce ale art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, pensiile trebuie actualizate cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior. 43. Cu toate că nu se confruntă cu o reală problemă de interpretare, completul de judecată al instanței de trimitere apreciază că se impune, totuși, declanșarea mecanismului hotărârii prealabile întrucât, în raport cu obiectul litigiului și cu împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept în discuție, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd în mod obligatoriu sesizarea.44. Însă, chiar dacă aprecierea condiției existenței unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu este posibilă sesizarea instanței supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii civile, întrucât art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia ce intră sub auspiciile acestui act normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care se pune problema aplicării unei dispoziții legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare, ci doar atunci când în mod real o chestiune de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăți veritabile de înțelegere a sensului său și având, din acest motiv, vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară.45. În lipsa unei dificultăți reale, interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, raționamentul judiciar aparține judecătorului cauzei și impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice și de apreciere a situațiilor de fapt concrete, această operațiune neputându-i fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept (a se vedea Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019). 46. Or, din această perspectivă, se constată că art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 nu prezintă dificultăți de interpretare în condițiile în care stabilirea sensului noțiunilor folosite de legiuitor, precum și al normei de drept în ansamblu presupune aplicarea unor instrumente juridice uzuale, anume interpretarea literală și gramaticală a textului în discuție, ținând cont de înțelesul comun al termenilor utilizați, ceea ce reprezintă o chestiune obișnuită cu care se confruntă în mod permanent instanțele judecătorești și care, raportat la elementele concrete ale cauzei de față, nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme. 47. Practica judiciară cristalizată în aplicarea acestui text legal relevă întocmai această modalitate de abordare și rezolvare a chestiunii de drept în discuție, din cuprinsul hotărârilor judecătorești transmise de instanțele naționale rezultând existența unei opinii cvasiunanime în interpretarea și aplicarea textului art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, în sensul că actualizarea pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020 se face în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, așa cum în mod explicit prevede art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior, opinie împărtășită și de instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare.48. Totodată, și opiniile exprimate la nivel teoretic de către judecătorii din cadrul instanțelor care au înaintat puncte de vedere cu privire la problema de drept în discuție sunt orientate către soluția adoptată în practica judiciară, ceea ce permite concluzia că nu doar la nivel jurisprudențial, ci și la nivel teoretic problema de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul.49. Or, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost tranșată în mod unitar de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară decelată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, nu se justifică intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept în discuție neîndeplinind cerința esențială de a fi o reală și veritabilă problemă de drept, născută dintr-un text incomplet, neclar, susceptibil de interpretări contradictorii.50. De altfel, problema ce vizează lămurirea sintagmei „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“ a mai făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 prin care a fost soluționată sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 15.798/3/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2007), care au un conținut identic cu cele ale art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, ce formează obiectul prezentei sesizări, și care a vizat aceeași chestiune de drept, anume aceea de a se stabili dacă sintagma utilizată de legiuitor se referă la indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau la ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică.51. Deși, prin hotărârea prealabilă sus-menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 15.798/3/2019, reținând că problema de drept invocată nu prezintă un grad de dificultate ridicat de natură să justifice o dezlegare de principiu, aceasta oferă repere concrete de interpretare a sintagmei în discuție, relevante în acest sens fiind considerentele de la paragrafele 58-68. 52. În esență, în cuprinsul acestora s-a reținut că, definind rata medie anuală a inflației ca un indicator definitiv care trebuie să fie atât „cunoscut“ la data de „1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea“, cât și „comunicat“, art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 instituie în mod neechivoc criteriile de stabilire a acesteia, condiționând în mod expres stabilirea indicelui în discuție de cunoașterea sa la o anumită dată, respectiv la 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea, și indicând instituția căreia îi revine obligația de a face comunicarea acestui indice, respectiv Institutul Național de Statistică. Prin urmare, rata medie anuală a inflației constituie un indice determinat în temeiul unor criterii expres și limitativ indicate de legiuitor, de la care nu se poate deroga, împrejurarea că Institutul Național de Statistică nu comunică rata medie anuală a inflației la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea reprezentând o împrejurare de fapt care nu poate transforma acest indice într-unul determinabil, decât cu ignorarea criteriilor menționate în art. 42^5 din Legea nr. 223/2007. S-a mai reținut că modificarea art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu constituie o schimbare a viziunii pe care legiuitorul a avut-o în ceea ce privește criteriile de actualizare a pensiei de serviciu, astfel că interpretarea potrivit căreia sintagma ar viza indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea, chiar dacă nu era cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică, nu poate fi acceptată întrucât modifică însăși intenția legiuitorului.53. Chiar dacă a avut în vedere un text legal diferit de cel supus analizei în prezenta sesizare, aplicabil în situația personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, raționamentul expus în considerentele Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în privința modului în care trebuie interpretată sintagma „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“ din cuprinsul art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 are aplicabilitate și în privința modului de actualizare a pensiei de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, la care se referă art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, dat fiind conținutul similar al celor două norme juridice și identitatea problemei de drept ridicate.54. De altfel, din cuprinsul hotărârilor judecătorești și al punctelor de vedere teoretice transmise de curțile de apel la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă faptul că în soluționarea cauzelor în care s-a pus problema incidenței dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 instanțele judecătorești au stabilit că raționamentul expus în Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 se aplică mutatis mutandis și în privința modului de interpretare a acestui text legal, ceea ce a condus la dezvoltarea unei practici judiciare unitare în legătură cu problema de drept în discuție. 55. Deși nu conține o dezlegare propriu-zisă a chestiunii de drept, obligatorie în sensul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și privește o normă juridică diferită de cea care face obiectul analizei în cauza pendinte, Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, câtă vreme se referă la una și aceeași problemă de drept, iar din considerentele sale rezultă în mod explicit modul în care trebuie interpretată sintagma pe care norma juridică o cuprinde.56. În contextul celor mai sus expuse este evident că prezenta sesizare nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea practicii neunitare, sesizarea neîntrunind, pe cale de consecință, exigențele referitoare la caracterul dificil al chestiunii de drept.57. Soluția divergentă singulară identificată în practica unei curți de apel nu poate justifica doar prin ea însăși intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost tranșată de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară formată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004.58. În consecință, reținând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și că, în cazul prezentei sesizări, una dintre aceste condiții, respectiv cea referitoare la dificultatea chestiunii de drept, nu este îndeplinită,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.509/95/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind:Modul de actualizare a pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020, raportat la dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă actualizarea are loc în raport cu indicele de inflație al anului anterior sau în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana------
| EMITENT |
Dosar nr. 2.260/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Andreia Liana Constanda | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Ponea | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Liviu Eugen Făget | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Nicoleta Ghica-Velescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Vasile Bîcu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ionel Florea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării7. Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 1 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.509/95/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept:Modul de actualizare a pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020, raportat la dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă actualizarea are loc în raport cu indicele de inflație al anului anterior sau în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție8. Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004): + Articolul 68^5(...) (10) Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. (...)III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept9. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 21 martie 2024 cu nr. 1.509/95/2024, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să procedeze la actualizarea pensiei de serviciu începând cu anul 2017 până la zi, potrivit prevederilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, obligarea pârâtei, pentru anul 2018, să aplice corect procentul de inflație de 1,3% aferent anului 2017, pentru anul 2019, să aplice corect procentul de inflație de 4,6% aferent anului 2018 și pentru anul 2020 să aplice corect procentul de inflație de 3,8% aferent anului 2019, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia actualizată și pensia efectiv încasată, începând cu data de 1 ianuarie 2017, la zi, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data scadenței lunare a drepturilor de pensie până la data efectivă a debitului datorat, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii care să cuprindă cuantumul pensiei actualizat cu indicele de inflație.10. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate al Tribunalului Gorj, că a fost pensionată din funcția de grefier și că este beneficiara pensiei de serviciu stabilite prin Legea nr. 567/2004.11. Invocând prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, a susținut că pensia de serviciu trebuia actualizată din oficiu, odată cu modificările punctului de pensie, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.12. Faptul că legiuitorul a făcut trimitere la data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic nu poate avea decât înțelesul că indicele de inflație în funcție de care se face actualizarea pe anul în curs este cel din anul anterior, cel mai apropiat de data la care se face actualizarea.13. Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, actualizarea pensiei de serviciu se raportează la rata medie anuală a inflației cunoscută la data de 1 ianuarie a fiecărui an.IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii14. Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.15. În acest sens, a reținut că acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și că aceasta nu a făcut obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept16. Părțile nu au prezentat puncte de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept, reclamanta lăsând la aprecierea instanței sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.17. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere.VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept18. Instanța de trimitere a opinat în sensul că, în raport cu prevederile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, pensiile trebuie actualizate în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie19. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat o opinie cvasiunanimă în sensul că rata medie anuală a inflației avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 se referă la ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică, iar nu la indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea. 20. În sprijinul acestei opinii au fost transmise atât hotărâri judecătorești, cât și puncte de vedere teoretice exprimate de judecători.21. A fost identificată o singură decizie civilă prin care s-a reținut, contrar opiniei anterior prezentate, că actualizarea pensiei de serviciu se face în raport cu indicele de inflație din anul anterior, considerându-se că numai utilizând acest indice de inflație, care este cel mai apropiat de data la care se face actualizarea, se ajunge la atingerea scopului pentru care a fost edictată norma, respectiv acela de a acoperi devalorizarea monedei naționale determinată de procesul de inflație și de a aduce pensia la puterea de cumpărare din momentul la care se face actualizarea.22. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 23. În procedurile de unificare a practicii judiciare a fost pronunțată Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispozițiilor art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili înțelesul sintagmei «rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică», respectiv, dacă aceasta este indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau este vorba despre ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică“, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 58-68 ale acestei decizii cu referire la înțelesul sintagmei „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“.IX. Jurisprudența Curții Constituționale24. Pe rolul Curții Constituționale este înregistrat Dosarul nr. 2.470D/2023, aflat în faza de raport, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004.X. Raportul asupra chestiunii de drept25. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.XI. Înalta Curte de Casație și Justiție26. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii trebuie să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, așa cum rezultă acestea din textele normative care asigură cadrul legal al declanșării acestei proceduri.27. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.28. Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevede că ordonanța de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.29. Cât privește procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“30. Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu cele ale art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun în materie. În acest sens, de altfel, prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se statuează expres: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.“31. În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:a) existența unei cauze în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac;b) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal ori stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.32. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică. 33. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect pretenția reclamantei de obligare a pârâtei la actualizarea pensiei de serviciu, începând cu anul 2017 până la zi, potrivit prevederilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, la plata diferențelor dintre pensia astfel actualizată și pensia efectiv încasată în această perioadă și la emiterea unei noi decizii care să cuprindă cuantumul pensiei actualizate cu indicele de inflație.34. Procesul se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj, care judecă în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 95 pct. 1 și ale art. 94 pct. 1 din Codul de procedură civilă.35. Prin urmare, litigiul cu care instanța de trimitere a fost învestită face parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, circumscriindu-se, deci, domeniului de aplicare a acestui act normativ, și este în curs de judecată, în primă instanță, primele două condiții de admisibilitate a sesizării de față fiind, așadar, îndeplinite.36. De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect.37. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.38. În raport cu obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, este îndeplinită condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea că, în soluționarea pretențiilor cu care a fost învestită, instanța de trimitere trebuie să aplice criteriile de actualizare a pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta, cuprinse în art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, a cărui interpretare de principiu se solicită.39. Cât privește însă condiția existenței unei chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a noțiunii, examinarea îndeplinirii acestei cerințe trebuie verificată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, în care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei „chestiuni de drept“, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 și 42).40. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală și veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuției este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al practicii neunitare.41. Caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut în primul rând să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite în practică.42. Or, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normei în discuție, aceasta reținând în mod explicit că, în raport cu dispozițiile neechivoce ale art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, pensiile trebuie actualizate cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior. 43. Cu toate că nu se confruntă cu o reală problemă de interpretare, completul de judecată al instanței de trimitere apreciază că se impune, totuși, declanșarea mecanismului hotărârii prealabile întrucât, în raport cu obiectul litigiului și cu împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept în discuție, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd în mod obligatoriu sesizarea.44. Însă, chiar dacă aprecierea condiției existenței unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu este posibilă sesizarea instanței supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii civile, întrucât art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia ce intră sub auspiciile acestui act normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care se pune problema aplicării unei dispoziții legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare, ci doar atunci când în mod real o chestiune de drept, determinantă pentru soluționarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispozițiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăți veritabile de înțelegere a sensului său și având, din acest motiv, vocația de a conduce la o jurisprudență neunitară.45. În lipsa unei dificultăți reale, interpretarea și aplicarea legii, în circumstanțele specifice fiecărei cauze, sunt competențe care aparțin în exclusivitate instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, iar nu instanței supreme, sesizată în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, raționamentul judiciar aparține judecătorului cauzei și impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice și de apreciere a situațiilor de fapt concrete, această operațiune neputându-i fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept (a se vedea Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019). 46. Or, din această perspectivă, se constată că art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 nu prezintă dificultăți de interpretare în condițiile în care stabilirea sensului noțiunilor folosite de legiuitor, precum și al normei de drept în ansamblu presupune aplicarea unor instrumente juridice uzuale, anume interpretarea literală și gramaticală a textului în discuție, ținând cont de înțelesul comun al termenilor utilizați, ceea ce reprezintă o chestiune obișnuită cu care se confruntă în mod permanent instanțele judecătorești și care, raportat la elementele concrete ale cauzei de față, nu prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme. 47. Practica judiciară cristalizată în aplicarea acestui text legal relevă întocmai această modalitate de abordare și rezolvare a chestiunii de drept în discuție, din cuprinsul hotărârilor judecătorești transmise de instanțele naționale rezultând existența unei opinii cvasiunanime în interpretarea și aplicarea textului art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, în sensul că actualizarea pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020 se face în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică, așa cum în mod explicit prevede art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, iar nu în raport cu indicele de inflație al anului anterior, opinie împărtășită și de instanța de trimitere în cuprinsul încheierii de sesizare.48. Totodată, și opiniile exprimate la nivel teoretic de către judecătorii din cadrul instanțelor care au înaintat puncte de vedere cu privire la problema de drept în discuție sunt orientate către soluția adoptată în practica judiciară, ceea ce permite concluzia că nu doar la nivel jurisprudențial, ci și la nivel teoretic problema de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul.49. Or, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost tranșată în mod unitar de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară decelată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, nu se justifică intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept în discuție neîndeplinind cerința esențială de a fi o reală și veritabilă problemă de drept, născută dintr-un text incomplet, neclar, susceptibil de interpretări contradictorii.50. De altfel, problema ce vizează lămurirea sintagmei „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“ a mai făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 prin care a fost soluționată sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 15.798/3/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2007), care au un conținut identic cu cele ale art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, ce formează obiectul prezentei sesizări, și care a vizat aceeași chestiune de drept, anume aceea de a se stabili dacă sintagma utilizată de legiuitor se referă la indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau la ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică.51. Deși, prin hotărârea prealabilă sus-menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 15.798/3/2019, reținând că problema de drept invocată nu prezintă un grad de dificultate ridicat de natură să justifice o dezlegare de principiu, aceasta oferă repere concrete de interpretare a sintagmei în discuție, relevante în acest sens fiind considerentele de la paragrafele 58-68. 52. În esență, în cuprinsul acestora s-a reținut că, definind rata medie anuală a inflației ca un indicator definitiv care trebuie să fie atât „cunoscut“ la data de „1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea“, cât și „comunicat“, art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 instituie în mod neechivoc criteriile de stabilire a acesteia, condiționând în mod expres stabilirea indicelui în discuție de cunoașterea sa la o anumită dată, respectiv la 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea, și indicând instituția căreia îi revine obligația de a face comunicarea acestui indice, respectiv Institutul Național de Statistică. Prin urmare, rata medie anuală a inflației constituie un indice determinat în temeiul unor criterii expres și limitativ indicate de legiuitor, de la care nu se poate deroga, împrejurarea că Institutul Național de Statistică nu comunică rata medie anuală a inflației la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea reprezentând o împrejurare de fapt care nu poate transforma acest indice într-unul determinabil, decât cu ignorarea criteriilor menționate în art. 42^5 din Legea nr. 223/2007. S-a mai reținut că modificarea art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu constituie o schimbare a viziunii pe care legiuitorul a avut-o în ceea ce privește criteriile de actualizare a pensiei de serviciu, astfel că interpretarea potrivit căreia sintagma ar viza indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea, chiar dacă nu era cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică, nu poate fi acceptată întrucât modifică însăși intenția legiuitorului.53. Chiar dacă a avut în vedere un text legal diferit de cel supus analizei în prezenta sesizare, aplicabil în situația personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, raționamentul expus în considerentele Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în privința modului în care trebuie interpretată sintagma „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică“ din cuprinsul art. 42^5 din Legea nr. 223/2007 are aplicabilitate și în privința modului de actualizare a pensiei de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, la care se referă art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, dat fiind conținutul similar al celor două norme juridice și identitatea problemei de drept ridicate.54. De altfel, din cuprinsul hotărârilor judecătorești și al punctelor de vedere teoretice transmise de curțile de apel la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă faptul că în soluționarea cauzelor în care s-a pus problema incidenței dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 instanțele judecătorești au stabilit că raționamentul expus în Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 se aplică mutatis mutandis și în privința modului de interpretare a acestui text legal, ceea ce a condus la dezvoltarea unei practici judiciare unitare în legătură cu problema de drept în discuție. 55. Deși nu conține o dezlegare propriu-zisă a chestiunii de drept, obligatorie în sensul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și privește o normă juridică diferită de cea care face obiectul analizei în cauza pendinte, Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, câtă vreme se referă la una și aceeași problemă de drept, iar din considerentele sale rezultă în mod explicit modul în care trebuie interpretată sintagma pe care norma juridică o cuprinde.56. În contextul celor mai sus expuse este evident că prezenta sesizare nu se referă la o chestiune de drept care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea practicii neunitare, sesizarea neîntrunind, pe cale de consecință, exigențele referitoare la caracterul dificil al chestiunii de drept.57. Soluția divergentă singulară identificată în practica unei curți de apel nu poate justifica doar prin ea însăși intervenția preventivă a instanței supreme în cadrul acestui mecanism de unificare, câtă vreme chestiunea de drept ce face obiectul întrebării adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost tranșată de instanțele învestite cu soluționarea acestui tip de litigii, iar din practica judiciară formată în legătură cu această problemă de drept nu au rezultat dificultăți de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004.58. În consecință, reținând că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile nu poate fi valorificat decât în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și că, în cazul prezentei sesizări, una dintre aceste condiții, respectiv cea referitoare la dificultatea chestiunii de drept, nu este îndeplinită,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.509/95/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind:Modul de actualizare a pensiilor de serviciu ale grefierilor în perioada 2018-2020, raportat la dispozițiile art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, în sensul dacă actualizarea are loc în raport cu indicele de inflație al anului anterior sau în raport cu indicele de inflație cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari