CONVENŢIE din 20 noiembrie 1989cu privire la drepturile copilului*)
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 28 septembrie 1990
Notă *) Traducere + PREAMBULStatele părţi la prezenta convenţie,considerind ca, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum şi egalitatea şi caracterul inalienabil al drepturilor lor, sînt fundamentul libertăţii, dreptatii şi păcii în lume,avînd în vedere faptul ca popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou în carta încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea fiinţei umane, şi sînt hotărîte sa promoveze progresul social şi sa instaureze cele mai bune condiţii de viaţa într-o libertate cît mai deplina,recunoscind ca Natiunile Unite, în Declaraţia universala a drepturilor omului şi în pactele internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit ca fiecare este îndreptăţit să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sînt enunţate în acestea, fără nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine naţionala sau socială, avere, naştere sau alta situaţie,amintind ca în Declaraţia universala a drepturilor omului Natiunile Unite au proclamat ca copiii au dreptul la ajutor şi la o asistenţa socială,convinsi ca familia, unitatea fundamentală a societăţii, şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, şi în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecţia şi de asistenţa de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau în societate,recunoscind ca pentru deplina şi armonioasă dezvoltare a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosfera de fericire, dragoste şi înţelegere,considerind ca este important de a pregati pe deplin copilul pentru a avea o viaţa individuală în societate şi de a-l creşte în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii, demnităţii, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii,avînd în vedere ca necesitatea de a acorda o protecţie specială copilului a fost enuntata în Declaraţia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului adoptată de Adunarea generală la 20 noiembrie 1959 şi ca a fost recunoscută în Declaraţia universala a drepturilor omului (în mod deosebit în articolele 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în mod deosebit în art. 10) şi în instrumentele pertinente ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale care se preocupa de bunăstarea copilului,avînd în vedere ca, asa cum s-a indicat în Declaraţia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizica şi intelectuală, are nevoie de o protecţie specială şi de îngrijiri speciale, în principal de o protecţie juridică potrivita, înainte şi după naştere,reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunastarii copiilor, cu referire specială la practicile în materie de adoptiune şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional, de Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite privind administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) şi ale Declaraţiei relative la protecţia femeilor şi copiilor în perioade de urgenta şi de conflict armat,recunoscind ca în toate ţările lumii sînt copii care trăiesc în condiţii deosebit de dificile şi ca este necesar să se acorde acestor copii o atenţie deosebită,ţinînd în mod corespunzător seama de importanţa traditiilor şi valorilor culturale ale fiecărui popor în protecţia şi dezvoltarea armonioasă a copilului,recunoscind importanţa cooperării internaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa ale copiilor în toate ţările şi în mod deosebit în ţările în curs de dezvoltare,au convenit asupra celor ce urmează: + Partea I + Articolul 1În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinta sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor cînd, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta vîrsta. + Articolul 21. Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sînt enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţionala, etnică sau socială, de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de alta situaţie.2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale. + Articolul 31. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sînt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.2. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi ingrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinînd cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare.3. Statele părţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lacaselor care au responsabilităţi faţă de copii şi asigura protecţia lor să fie conformă cu normele fixate de către autorităţile competente, în special în domeniul securităţii şi sănătăţii, şi în ceea ce priveşte numărul şi competenţa personalului lor ca şi în privinta unui control corespunzător. + Articolul 4Statele părţi se angajează sa ia toate măsurile legislative, administrative şi altele care sînt necesare pentru a pune în practica drepturile recunoscute în prezenta convenţie. În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale, ele vor lua aceste măsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale. + Articolul 5Statele părţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia pe care le au părinţii sau, după caz, membrii familiei largite sau a comunităţii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă dezvoltării capacităţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta convenţie. + Articolul 61. Statele părţi recunosc ca orice copil are un drept inerent la viaţa.2. Statele părţi vor asigura în toată măsura posibilului supravietuirea şi dezvoltarea copilului. + Articolul 71. Copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobîndi o cetăţenie şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia.2. Statele părţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenta acestora, copilul s-ar găsi în situaţia de a fi apatrid. + Articolul 81. Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele sau şi relaţiile familiale, astfel cum sînt recunoscute de lege, fără amestec ilegal.2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilita cît mai repede posibil. + Articolul 91. Statele părţi vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi în conformitate cu legile şi procedurile aplicabile, ca aceasta separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd părinţii maltrateaza sau neglijează copiii sau cînd părinţii trăiesc separat şi cînd urmează să se ia o hotărîre cu privire la locul de reşedinţa al copilului.2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute părerile lor.3. Statele părţi vor respecta dreptul copilului separat de cei doi părinţi ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii persoanele şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, afară dacă acest lucru este contrar interesului superior al copilului.4. Cînd separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înţelegindu-se moartea indiferent de cauza, survenită în timpul detentiei), celor doi părinţi sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte da, la cererea părinţilor, a copilului sau, dacă este cazul, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se găsesc membrul sau membrii familiei, afară dacă divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare pentru persoana sau persoanele în cauza. + Articolul 101. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit paragrafului 1 al art. 9, orice cerere facuta de un copil sau de către părinţii săi în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia în scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele părţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinţe dăunătoare pentru autorii solicitării şi membrii familiei lor.2. Un copil ai cărui părinţi au reşedinţa în state diferite are dreptul de a întreţine, în afară unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe regulate cu ambii părinţi. În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor părţi rezultind din art. 9 paragraful 1, statele părţi vor respecta dreptul pe care îl au copilul şi părinţii săi de a părăsi orice ţara, inclusiv pe a lor, şi de a reveni în propria lor ţara. Dreptul de a părăsi orice ţara nu poate fi limitat decît de restricţiile prevăzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securităţii naţionale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi care sînt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenţie. + Articolul 111. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reintoarcerii copiilor în străinătate.2. În acest scop, statele părţi vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente. + Articolul 121. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernămînt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa şi gradul sau de maturitate.2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciară sau administrativă care-l priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedura din legislaţia naţionala. + Articolul 131. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natura, fără sa ţină seama de frontiere, sub forma orala, scrisă, tiparita sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului.2. Exercitarea acestui drept poate fi supusă restrictiilor, dar numai acelora care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare: a) pentru respectul drepturilor sau reputaţiei altora, sau b) pentru protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii şi moralei publice. + Articolul 141. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gindire, de constiinta şi religie.2. Statele părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o maniera care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale.3. Libertatea de a-şi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusă decît restrictiilor care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii şi moralei publice sau libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. + Articolul 151. Statele părţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertate de asociere şi la libertatea de reuniune paşnică.2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decît al acelor limitări care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare într-o societate democratica, în interesul securităţii naţionale, al siguranţei publice sau al ordinii publice, sau pentru a proteja sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. + Articolul 161. Nici un copil nu va face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale în viaţa sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa.2. Copilul are dreptul la protecţia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri. + Articolul 17Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masa şi vor veghea ca copilul să aibă acces la o informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizează sa promoveze bunăstarea sa socială, spirituală şi morala, precum şi sănătatea sa fizica şi mentala. În acest scop, statele părţi: a) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a difuza informaţii şi materiale care prezintă o utilitate socială şi culturală pentru copil şi răspund spiritului art. 29; b) vor incuraja cooperarea internationala în producţia, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din diferite surse culturale, naţionale şi internaţionale; c) vor incuraja producerea şi difuzarea de cărţi pentru copii; d) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a tine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparţin unui grup minoritar; e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzătoare, destinate protejării copilului împotriva informaţiilor şi materialelor care dauneaza bunastarii sale, avînd în vedere prevederile art. 13 şi 18. + Articolul 181. Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi au o răspundere comuna pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rind părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor săi legali. Aceştia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie, statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a creşte copilul şi vor asigura crearea instituţiilor, lacaselor şi serviciilor însărcinate sa vegheze la bunăstarea copiilor.3. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinţi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituţiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute. + Articolul 191. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenta, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuală, în timpul cît se afla în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat.2. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizind furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat, precum şi alte forme de prevenire, în vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii şi urmăririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, şi vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenţie judiciară. + Articolul 201. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi un ajutor special din partea statului.2. Statele părţi vor prevedea pentru acest copil o protecţie alternativa în conformitate cu legislaţia lor naţionala.3. Aceasta protecţie alternativa poate să aibă forma plasarii într-o familie, adoptiunii sau, în caz de necesitate, încredinţării într-o instituţie corespunzătoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului, ca şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistica. + Articolul 21Statele părţi care accepta şi/sau autoriza adoptiunea se vor asigura ca interesul superior al copilului este ratiunea primordială în materie şi: a) vor veghea ca adoptiunea unui copil sa nu fie încuviinţată decît de autorităţile competente, care verifica, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor fiabile relative la cazul considerat, ca adoptiunea poate să aibă loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul, ca persoanele interesate şi-au dat consimţămîntul la adoptiune în cunoştinţa de cauza după ce au fost obţinute avizele necesare; b) recunosc ca adoptiunea în străinătate poate să fie considerată ca un alt mijloc de a asigura îngrijirea necesară copilului, dacă acesta nu poate să fie încredinţat în ţara sa de origine unei familii în stare sa-l hraneasca sau sa-l crească în mod corespunzător; c) vor veghea ca, în cazul adoptiunii în străinătate, copilul sa beneficieze de garanţiile şi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptiuni naţionale; d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca, în cazul adoptiunii în străinătate, încredinţarea copilului sa nu se traduca printr-un profit material nedatorat persoanelor responsabile de aceasta; e) vor promova obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente şi acorduri bilaterale sau multilaterale şi, după caz, se vor strădui, în acest cadru, să asigure ca încredinţarea copilului în străinătate să fie efectuată de către autorităţile sau organele competente. + Articolul 221. Statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca un copil care cauta să obţină statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional aplicabile, fie ca este singur sau însoţit de mama şi tata sau de orice altă persoană, sa beneficieze de protecţie şi asistenţa umanitara corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta convenţie şi celelalte instrumente internaţionale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar la care statele respective sînt părţi.2. În acest scop, statele părţi vor colabora, dacă considera necesar, la toate eforturile făcute de O.N.U. şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente, cooperind cu O.N.U. pentru a proteja şi ajuta copiii care se găsesc într-o asemenea situaţie şi a le descoperi părinţii (mama şi tata) sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici tatăl, nici mama şi nici alt membru al familiei nu poate fi regasit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent pentru ce motiv, în conformitate cu principiile enunţate în prezenta convenţie. + Articolul 231. Statele părţi recunosc ca pentru copiii handicapati fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţa plină şi decenta în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activa la viaţa colectivităţii.2. Statele părţi recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigura, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în grija, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor cărora le este încredinţat.3. Recunoscind nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare data cînd este posibil, ţinînd cont de resursele financiare ale părinţilor lor sau ale celor cărora le este încredinţat copilul, şi el este astfel conceput ca cei handicapati să aibă efectiv acces la educaţie, la formare, la îngrijirea sănătăţii, la reeducare, la pregătire pentru angajare în munca, la activităţi recreative şi vor beneficia de aceste servicii de o maniera corespunzătoare care să asigure o integrare socială cît se poate de completa şi o dezvoltare individuală, incluzind dezvoltarea lor culturală şi spirituală.4. Într-un spirit de cooperare internationala, statele părţi vor favoriza schimbul de informaţii pertinente în domeniul profilactic al sănătăţii, tratamentului medical psihologic şi funcţional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea de informaţii cuprinzînd metodele de reeducare şi serviciile de formare profesională, ca şi accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor părţi sa amelioreze capacitatile şi competentele lor şi sa lărgească experienta lor în aceste domenii. În aceasta privinta se va tine seama în mod deosebit de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 241. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sănătate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale şi de reeducare. Ele se vor strădui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.2. Statele părţi se vor strădui să asigure realizarea integrală a dreptului sus-menţionat şi, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalitatii în rindul nou-nascutilor; b) asigurarea pentru toţi copiii de asistenţa medicală şi îngrijiri de sănătate necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) lupta contra maladiilor şi malnutritiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, multumita aplicării tehnologiei uşor de procurat şi furnizarea de alimente nutritive şi apa potabilă, ţinînd seama de pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural; d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre şi postnatala; e) asigurarea ca toate grupurile societăţii, în mod deosebit părinţii şi copiii, să fie informati cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, avantajele alaptarii, igienei şi salubritatii mediului înconjurător şi prevenirii de accidente, sa beneficieze de un ajutor care să le permită sa profite de aceasta informaţie; f) dezvoltarea măsurilor preventive de sănătate, de asistenţa a părinţilor şi de educaţie, precum şi a serviciilor în materie de planificare familială.3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare în vederea abolirii practicilor traditionale dăunătoare sănătăţii copiilor.4. Statele părţi se angajează sa favorizeze şi sa încurajeze cooperarea internationala în vederea asigurării progresive şi deplinei realizari a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 25Statele părţi recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, protecţie sau un tratament fizic sau mental, dreptul la verificare periodică a tratamentului respectiv şi a oricărei alte împrejurări legată de plasarea sa. + Articolul 261. Statele părţi recunosc oricărui copil dreptul de a beneficia de securitatea socială, inclusiv asigurările sociale, şi vor lua măsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizari a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor naţionala.2. Prestaţiile trebuie să fie acordate, cînd este cazul, tinindu-se seama de resurse şi de situaţia copilului şi a persoanelor responsabile cu întreţinerea sa, ca şi de orice alt element aplicabil la solicitarea prestaţiei făcute pentru copil sau în numele sau. + Articolul 271. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţa suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituală, morala şi socială.2. Părinţilor şi oricărei alte persoane care au în grija un copil le revine în primul rind responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţa necesare dezvoltării copilului.3. Statele părţi vor adopta măsurile corespunzătoare, ţinînd seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grija un copil sa valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie o asistenţa materială şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi locuinta.4. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la părinţii săi sau de la alte persoane care au o răspundere financiară faţă de el, indiferent dacă se afla pe teritoriul lor sau în străinătate. În special, pentru a se tine seama de cazurile în care persoana care are o răspundere financiară faţă de un copil trăieşte într-un alt stat decît cel al copilului, statele părţi vor favoriza aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricăror alte aranjamente corespunzătoare. + Articolul 281. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de sanse, în special: a) ele vor face învăţămîntul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi; b) ele vor incuraja diferite forme de învăţămînt secundar, atît general cît şi profesional, le vor face deschise şi accesibile oricărui copil şi vor lua măsuri corespunzătoare, cum sînt instituirea gratuitatii învăţămîntului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) ele vor asigura tuturor accesul la învăţămîntul superior, în funcţie de capacitatile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate; d) ele vor face deschise şi accesibile oricărui copil informarea şi orientarea şcolară şi profesională; e) ele vor lua măsuri pentru a incuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii.2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a veghea la aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umană şi în conformitate cu prezenta convenţie.3. Statele părţi vor favoriza şi incuraja cooperarea internationala în domeniul educaţiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metodele de învăţămînt moderne. În aceasta privinta se va tine în special seama de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 291. Statele părţi sînt de acord ca educaţia copilului trebuie să urmărească: a) favorizarea infloririi personalităţii copilului şi dezvoltarea inzestrarii şi aptitudinilor sale mentale şi fizice, în deplinatatea posibilităţilor lor; b) educarea copilului în spiritul respectului faţă de drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor consacrate în Carta Naţiunilor Unite; c) educarea copilului în spirit de respect faţă de părinţi, faţă de identitatea sa, limba sa şi valorile sale culturale, precum şi respectul faţă de valorile naţionale ale tarii în care trăieşte, ale tarii din care poate fi originar şi ale civilizatiilor diferite de a sa; d) pregătirea copilului să-şi asume responsabilităţile vieţii într-o societate libera, într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranta, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtona; e) educarea copilului în spirit de respect faţă de mediul natural.2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o maniera care să aducă atingere libertăţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi dirija instituţii de învăţămînt, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 din prezentul articol să fie respectate şi ca educaţia data în aceste instituţii să fie conformă normelor minimale pe care statul le prescrie. + Articolul 30În statele în care exista minorităţi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtona, un copil autohton sau care aparţine uneia din din aceste minorităţi nu poate fi privat de dreptul de a avea propria sa viaţa culturală, de a profesa şi de a practica propria sa religie sau de a folosi propria sa limba în comun cu alţi membri ai grupului sau. + Articolul 311. Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihna şi la vacanta, de a practica activităţi recreative proprii virstei sale, de a participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică.2. Statele părţi respecta şi favorizează dreptul copilului de a participa în mod deplin la viaţa culturală şi artistică şi încurajează organizarea în favoarea lui a unor mijloace corespunzătoare de vacanta şi activităţi recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate. + Articolul 321. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi constrîns la vreo munca ce comporta riscuri sau este susceptibilă să-i compromita educaţia sau să-i dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.2. Statele părţi vor lua măsurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale celorlalte instrumente internaţionale, statele părţi, în special, vor: a) fixa o vîrsta minimă sau virste minime de angajare; b) prevede o reglementare corespunzătoare a organelor de lucru şi a condiţiilor de muncă; c) prevede pedepse sau alte sancţiuni corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol. + Articolul 33Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosinţei ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, asa cum sînt acestea definite de convenţiile internaţionale pertinente şi pentru a împiedica utilizarea copiilor pentru producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe. + Articolul 34Statele părţi se angajează sa protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenta sexuală. În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica: a) incitarea copiilor să se dedea sau să fie constrinsi să se dedea la o activitate sexuală ilegala; b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici ilegale; c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de material cu caracter pornografic. + Articolul 35Statele părţi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica rapirea, vînzarea şi comerţul cu copii în orice scop ar fi şi în orice formă. + Articolul 36Statele părţi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunastarii lui. + Articolul 37Statele părţi vor veghea ca: a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau închisoarea pe viaţa fără posibilitatea de a fi eliberat nu vor fi pronunţate pentru infracţiunile comise de persoane sub vîrsta de optsprezece ani; b) nici un copil sa nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau intemnitarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi nu va fi decît o măsura extrema şi va fi cît mai scurta posibil; c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnităţii persoanei umane şi de o maniera care să ţină seama de nevoile persoanelor de vîrsta sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, afară dacă se considera preferabil sa nu fie separat, în interesul superior al copilului, şi el are dreptul de a fi în contact cu familia sa prin corespondenta şi prin vizite, în afară unor cazuri excepţionale; d) copiii privati de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistenţa juridică sau la orice alta asistenţa corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi impartiale, şi ca decizia să fie luată în mod rapid în legătură cu chestiunea respectiva. + Articolul 381. Statele părţi se angajează să respecte şi să facă respectate regulile dreptului umanitar internaţional care le sînt aplicabile în caz de conflict armat şi a căror protecţie se extinde şi la copii.2. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile a asigura ca persoanele care nu au atins vîrsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilitati.3. Statele părţi se vor abţine de a inrola în forţele lor armate orice persoană care nu a atins vîrsta de cincisprezece ani. Atunci cînd incorporeaza persoane de peste cincisprezece ani dar sub optsprezece ani, statele părţi se vor strădui sa inroleze cu prioritate pe cei mai în vîrsta.4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilă în caz de conflict armat, statele părţi vor lua toate măsurile posibile în practica pentru ca copiii afectaţi de conflictul armat sa beneficieze de protecţie şi de îngrijire. + Articolul 39Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizica şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil victima a oricărei forme de neglijenţa, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricărei forme de pedeapsa sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare şi aceasta reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului. + Articolul 401. Statele părţi recunosc oricărui copil banuit, acuzat sau dovedit ca a comis o încălcare a legii penale dreptul la un tratament care să fie de natura sa favorizeze simtul sau de demnitate şi a valorii personale, care să întărească respectul sau pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi care să ţină seama de vîrsta sa ca şi necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate, sa-l facă să-şi asume un rol constructiv în sinul acesteia.2. În acest scop, şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale instrumentelor internaţionale, statele părţi vor veghea în special: a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale datorită unor acţiuni sau omisiuni care nu erau interzise de către dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor; b) ca orice copil banuit sau acuzat de o încălcare a legii penale să aibă cel puţin dreptul la garanţiile următoare: i) să fie prezumat nevinovat pînă ce vinovăţia sa va fi stabilită legal;îi) să fie informat în cel mai scurt termen şi direct de acuzatiile care i se aduc sau, dacă este cazul, prin intermediul părinţilor săi sau reprezentanţilor legali şi sa beneficieze de o asistenţa juridică sau de orice alta asistenţa corespunzătoare pentru pregătirea şi prezentarea apărării sale;iii) cauza sa să fie examinata fără întîrziere de către o autoritate sau o instanţa judiciară competenţa, independenta şi impartiala după o procedură echitabila conform prevederilor legii, în prezenta avocatului sau, şi dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului datorită în special virstei şi situaţiei sale, în prezenta părinţilor săi sau a reprezentanţilor legali; iv) sa nu fie constrîns să depună mărturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; sa interogheze sau să facă să fie interogati martori ai acuzarii şi să obţină aducerea şi interogarea martorilor în apărare în condiţii de egalitate; v) dacă se dovedeşte ca a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la decizie şi la orice măsură luată în consecinţa în faţa unei autorităţi sau a unei instanţe judiciare superioare competente, independente şi impartiale, conform legii; vi) să fie asistat în mod gratuit de un interpret dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizata;vii) ca viaţa sa să fie în mod deplin respectata în toate fazele procedurii.3. Statele părţi se vor strădui sa promoveze adoptarea de legi, de proceduri, crearea de autorităţi şi instituţii special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau declaraţi ca ar fi comis încălcări ale legii penale, şi în special: a) sa stabilească o vîrsta minimă sub care copiii vor fi prezumati că nu au discernamintul de a încalcă legea penală; b) sa ia măsuri, de fiecare data cînd este posibil şi de dorit, pentru a trata aceşti copii fără a recurge la procedura judiciară, fiind totuşi înţeles ca drepturile omului şi garanţiile legale trebuie respectate în mod deplin.4. Va fi prevăzută o întreaga gama de dispoziţii referitoare în special la îngrijire, orientare şi supraveghere, la îndrumare, probare, plasament familial, programe de educaţie generală şi profesională şi la soluţii, altele decît cele instituţionale, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunastarii lor şi proporţional cu situaţia lor şi cu infracţiunea. + Articolul 41Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura: a) în legislaţia unui stat parte; sau b) în dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat. + Partea a II-a + Articolul 42Statele părţi se angajează să facă cunoscute pe larg principiile şi dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi corespunzătoare, adulţilor şi copiilor. + Articolul 431. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părţi în executarea obligaţiilor contractate de ele în virtutea prezentei convenţii, se instituie un comitet al drepturilor copilului care îndeplineşte atribuţiunile care urmează.2. Comitetul se compune din 10 experţi de o înaltă moralitate şi care poseda o competenţa recunoscută în domeniul reglementat de prezenta convenţie. Membrii săi sînt aleşi de statele părţi din rindul cetăţenilor lor şi acţionează cu titlu individual, tinindu-se seama de necesitatea asigurării unei repartiţii geografice echitabile şi cu respectarea principalelor sisteme juridice.3. Membrii comitetului sînt aleşi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetăţenii săi.4. Prima alegere va avea loc în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecărei alegeri, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele sa propună candidaţii lor într-un termen de doua luni. Secretarul general va întocmi apoi o lista alfabetica a candidaţilor astfel desemnaţi, indicind statele părţi care i-au desemnat şi o va comunică statelor părţi la prezenta convenţie.5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părţi, convocate de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părţi, candidaţii aleşi în comitet sînt cei care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezente şi votante.6. Membrii comitetului sînt aleşi pe o perioadă de patru ani. Ei pot fi realeşi dacă candidatura lor este prezentată din nou. Mandatul a cinci membri aleşi la prima alegere va lua sfîrşit după doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele reuniunii imediat după prima alegere.7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, sau dacă, pentru orice alt motiv, un membru declara că nu mai poate exercita funcţiunile sale în cadrul comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numeşte un alt expert dintre cetăţenii săi pentru a ocupa postul vacant pînă la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de către comitet.8. Comitetul aproba regulamentul sau interior.9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioadă de doi ani.10. Reuniunile comitetului se ţin în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzător stabilit de comitet. Comitetul se reuneste normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilită şi modificată, dacă este necesar, de reuniunea statelor părţi la prezenta convenţie, sub rezerva aprobării de către adunarea generală.11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia comitetului personalul şi instalaţiile care îi sînt necesare pentru a se achită în mod eficace de funcţiunile care îi sînt încredinţate conform prezentei convenţii.12. Membrii comitetului creat în virtutea prezentei convenţii primesc, cu aprobarea adunării generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile şi modalităţile fixate de adunarea generală. + Articolul 441. Statele părţi se angajează sa supună comitetului, prin intermediul secretarului general al O.N.U., rapoarte asupra măsurilor pe care le adopta pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta convenţie şi asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi: a) în termen de doi ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statele părţi interesate; b) în continuare, la fiecare cinci ani.2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, sa indice factorii şi dificultăţile care împiedica statele părţi să se achite în mod deplin de obligaţiile prevăzute în prezenta convenţie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprindă informaţii suficiente pentru a da comitetului o idee precisa asupra aplicării convenţiei în ţara respectiva.3. Statele părţi care au prezentat comitetului un raport iniţial nu trebuie să repete, în rapoartele pe care le prezintă după aceea, conform alineatului b) din paragraful 1 al prezentului articol, informaţiile de baza comunicate anterior.4. Comitetul poate cere statelor părţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea convenţiei.5. Comitetul supune la fiecare doi ani adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra activităţilor sale.6. Statele părţi asigura o larga difuzare rapoartelor lor în ţara lor proprie. + Articolul 45Pentru a promova aplicarea efectivă a convenţiei şi a incuraja cooperarea internationala în domeniul vizat de convenţie: a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzătoare sa dea avize specializate asupra aplicării convenţiei în domeniile care ţin de mandatele lor respective. El poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite să-i prezinte rapoarte asupra aplicării convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate. b) Comitetul transmite, dacă apreciază necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru copii şi altor organisme competente orice raport al statelor părţi ce conţine o cerere sau care indica o nevoie de consultanţa sau asistenţa tehnica ori de alta natura, însoţit, dacă este cazul, de observaţiile şi sugestiile comitetului care se referă la cerere sau indicaţie. c) Comitetul poate recomanda adunării generale sa roage pe secretarul general sa dispună efectuarea pentru comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afectează drepturile copilului. d) Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general fondate pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 44 şi 45 din prezenta convenţie. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general sînt transmise oricărui stat parte interesat şi aduse în atenţia adunării generale, însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi.Partea a III-a + Articolul 46Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor. + Articolul 47Prezenta convenţie trebuie să fie ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. + Articolul 48Prezenta convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. + Articolul 491. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau care va adera la aceasta după depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. + Articolul 501. Orice stat parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunică propunerea de amendament statelor părţi, cerindu-le să-i facă cunoscut dacă sînt favorabile convocării unei conferinţe a statelor părţi în vederea examinării propunerii şi a punerii ei la vot. Dacă, în patru luni după aceasta comunicare, cel puţin o treime din statele părţi se pronunţa în favoarea convocării unei asemenea conferinţe, secretarul general convoacă conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi prezente şi votante la conferinţa este supus spre aprobare adunării generale.2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor din paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd va fi aprobat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptat de majoritatea a două treimi din statele părţi.3. Atunci cînd un amendament intră în vigoare, acesta are forta obligatorie pentru statele părţi care le-au acceptat, celelalte state raminind legate de dispoziţiile din prezenta convenţie şi de toate amendamentele anterioare acceptate de ele. + Articolul 511. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunică tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute de state în momentul ratificării sau aderării.2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul prezentei convenţii nu este autorizata.3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele părţi la convenţie. Notificarea va capata efect de la data la care este primită de către secretarul general. + Articolul 52Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea capata efect la un an de la data la care notificarea a fost primită de secretarul general. + Articolul 53Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii. + Articolul 54Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod corespunzător împuterniciţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.------------------
| EMITENT |
Notă *) Traducere + PREAMBULStatele părţi la prezenta convenţie,considerind ca, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum şi egalitatea şi caracterul inalienabil al drepturilor lor, sînt fundamentul libertăţii, dreptatii şi păcii în lume,avînd în vedere faptul ca popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou în carta încrederea lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea fiinţei umane, şi sînt hotărîte sa promoveze progresul social şi sa instaureze cele mai bune condiţii de viaţa într-o libertate cît mai deplina,recunoscind ca Natiunile Unite, în Declaraţia universala a drepturilor omului şi în pactele internaţionale privind drepturile omului, au proclamat şi au convenit ca fiecare este îndreptăţit să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sînt enunţate în acestea, fără nici o deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine naţionala sau socială, avere, naştere sau alta situaţie,amintind ca în Declaraţia universala a drepturilor omului Natiunile Unite au proclamat ca copiii au dreptul la ajutor şi la o asistenţa socială,convinsi ca familia, unitatea fundamentală a societăţii, şi mediul natural pentru creşterea şi bunăstarea tuturor membrilor săi, şi în mod deosebit copiii, trebuie să beneficieze de protecţia şi de asistenţa de care are nevoie pentru a putea sa joace pe deplin rolul sau în societate,recunoscind ca pentru deplina şi armonioasă dezvoltare a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-o atmosfera de fericire, dragoste şi înţelegere,considerind ca este important de a pregati pe deplin copilul pentru a avea o viaţa individuală în societate şi de a-l creşte în spiritul idealurilor proclamate în Carta Naţiunilor Unite şi, în special, în spiritul păcii, demnităţii, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii,avînd în vedere ca necesitatea de a acorda o protecţie specială copilului a fost enuntata în Declaraţia de la Geneva din 1924 cu privire la drepturile copilului şi în Declaraţia drepturilor copilului adoptată de Adunarea generală la 20 noiembrie 1959 şi ca a fost recunoscută în Declaraţia universala a drepturilor omului (în mod deosebit în articolele 23 şi 24), în Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale (în mod deosebit în art. 10) şi în instrumentele pertinente ale instituţiilor specializate şi ale organizaţiilor internaţionale care se preocupa de bunăstarea copilului,avînd în vedere ca, asa cum s-a indicat în Declaraţia drepturilor copilului, copilul, din cauza lipsei sale de maturitate fizica şi intelectuală, are nevoie de o protecţie specială şi de îngrijiri speciale, în principal de o protecţie juridică potrivita, înainte şi după naştere,reamintind dispoziţiile Declaraţiei cu privire la principiile sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunastarii copiilor, cu referire specială la practicile în materie de adoptiune şi de plasament familial pe plan naţional şi internaţional, de Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite privind administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing) şi ale Declaraţiei relative la protecţia femeilor şi copiilor în perioade de urgenta şi de conflict armat,recunoscind ca în toate ţările lumii sînt copii care trăiesc în condiţii deosebit de dificile şi ca este necesar să se acorde acestor copii o atenţie deosebită,ţinînd în mod corespunzător seama de importanţa traditiilor şi valorilor culturale ale fiecărui popor în protecţia şi dezvoltarea armonioasă a copilului,recunoscind importanţa cooperării internaţionale pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa ale copiilor în toate ţările şi în mod deosebit în ţările în curs de dezvoltare,au convenit asupra celor ce urmează: + Partea I + Articolul 1În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinta sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia cazurilor cînd, în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub aceasta vîrsta. + Articolul 21. Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sînt enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie a copilului sau a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţionala, etnică sau socială, de situaţia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de alta situaţie.2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca copilul să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale. + Articolul 31. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie ca sînt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.2. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi ingrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinînd cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare.3. Statele părţi vor veghea ca funcţionarea instituţiilor, serviciilor şi lacaselor care au responsabilităţi faţă de copii şi asigura protecţia lor să fie conformă cu normele fixate de către autorităţile competente, în special în domeniul securităţii şi sănătăţii, şi în ceea ce priveşte numărul şi competenţa personalului lor ca şi în privinta unui control corespunzător. + Articolul 4Statele părţi se angajează sa ia toate măsurile legislative, administrative şi altele care sînt necesare pentru a pune în practica drepturile recunoscute în prezenta convenţie. În cazul drepturilor economice, sociale şi culturale, ele vor lua aceste măsuri în limitele maxime ale rezervelor de care dispun şi, dacă este cazul, în cadrul cooperării internaţionale. + Articolul 5Statele părţi vor respecta responsabilitatea, dreptul şi obligaţia pe care le au părinţii sau, după caz, membrii familiei largite sau a comunităţii, conform cutumei locale, tutorii sau alte persoane prin lege responsabile pentru copil, de a-i da acestuia, într-un mod care să corespundă dezvoltării capacităţilor acestuia, orientarea şi sfaturile corespunzătoare exercitării drepturilor pe care i le recunoaşte prezenta convenţie. + Articolul 61. Statele părţi recunosc ca orice copil are un drept inerent la viaţa.2. Statele părţi vor asigura în toată măsura posibilului supravietuirea şi dezvoltarea copilului. + Articolul 71. Copilul este înregistrat imediat după naşterea sa şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobîndi o cetăţenie şi, în măsura posibilului, dreptul de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi crescut de aceştia.2. Statele părţi vor veghea la aplicarea acestor drepturi conform legislaţiei lor naţionale şi obligaţiilor asumate potrivit instrumentelor internaţionale aplicabile în materie, în mod deosebit în cazurile în care, în absenta acestora, copilul s-ar găsi în situaţia de a fi apatrid. + Articolul 81. Statele părţi se angajează să respecte dreptul copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele sau şi relaţiile familiale, astfel cum sînt recunoscute de lege, fără amestec ilegal.2. Dacă un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele din acestea, statele părţi vor acorda asistenţa şi protecţia corespunzătoare pentru ca identitatea sa să fie restabilita cît mai repede posibil. + Articolul 91. Statele părţi vor veghea ca nici un copil sa nu fie separat de părinţii săi împotriva voinţei lor, cu excepţia situaţiei în care autorităţile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare şi în conformitate cu legile şi procedurile aplicabile, ca aceasta separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci cînd părinţii maltrateaza sau neglijează copiii sau cînd părinţii trăiesc separat şi cînd urmează să se ia o hotărîre cu privire la locul de reşedinţa al copilului.2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, toate părţile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri şi de a-şi face cunoscute părerile lor.3. Statele părţi vor respecta dreptul copilului separat de cei doi părinţi ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii persoanele şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, afară dacă acest lucru este contrar interesului superior al copilului.4. Cînd separarea rezultă din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul, expulzarea sau moartea (înţelegindu-se moartea indiferent de cauza, survenită în timpul detentiei), celor doi părinţi sau a unuia din ei, sau a copilului, statul parte da, la cererea părinţilor, a copilului sau, dacă este cazul, unui alt membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se găsesc membrul sau membrii familiei, afară dacă divulgarea acestor informaţii ar aduce prejudicii bunastarii copilului. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze prin ea însăşi consecinţe dăunătoare pentru persoana sau persoanele în cauza. + Articolul 101. În conformitate cu obligaţia ce revine statelor părţi potrivit paragrafului 1 al art. 9, orice cerere facuta de un copil sau de către părinţii săi în vederea intrării într-un stat parte sau părăsirii acestuia în scopul reintregirii familiei, va fi examinata de statele părţi într-un spirit pozitiv, cu umanism şi operativitate. Statele părţi vor veghea, de asemenea, ca prezentarea unei astfel de cereri sa nu antreneze consecinţe dăunătoare pentru autorii solicitării şi membrii familiei lor.2. Un copil ai cărui părinţi au reşedinţa în state diferite are dreptul de a întreţine, în afară unor situaţii excepţionale, relaţii personale şi contacte directe regulate cu ambii părinţi. În acest scop şi în conformitate cu obligaţia care revine statelor părţi rezultind din art. 9 paragraful 1, statele părţi vor respecta dreptul pe care îl au copilul şi părinţii săi de a părăsi orice ţara, inclusiv pe a lor, şi de a reveni în propria lor ţara. Dreptul de a părăsi orice ţara nu poate fi limitat decît de restricţiile prevăzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securităţii naţionale, ordinea publică, sănătatea publică sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora şi care sînt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta convenţie. + Articolul 111. Statele părţi vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reintoarcerii copiilor în străinătate.2. În acest scop, statele părţi vor favoriza încheierea de acorduri bilaterale şi multilaterale sau aderarea la acordurile existente. + Articolul 121. Statele părţi vor garanta copilului capabil de discernămînt dreptul de a exprima liber opinia sa asupra oricărei probleme care îl priveşte, opiniile copilului fiind luate în considerare avîndu-se în vedere vîrsta sa şi gradul sau de maturitate.2. În acest scop, se va da copilului, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedura judiciară sau administrativă care-l priveşte, fie direct, fie printr-un reprezentant sau o instituţie corespunzătoare, în conformitate cu regulile de procedura din legislaţia naţionala. + Articolul 131. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, a primi şi a difuza informaţii şi idei de orice natura, fără sa ţină seama de frontiere, sub forma orala, scrisă, tiparita sau artistică, sau prin oricare alte mijloace, la alegerea copilului.2. Exercitarea acestui drept poate fi supusă restrictiilor, dar numai acelora care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare: a) pentru respectul drepturilor sau reputaţiei altora, sau b) pentru protecţia securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii şi moralei publice. + Articolul 141. Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gindire, de constiinta şi religie.2. Statele părţi vor respecta dreptul şi obligaţia părinţilor sau, după caz, ale reprezentanţilor legali ai copilului de a-l orienta pe acesta în exercitarea dreptului sus-menţionat de o maniera care să corespundă dezvoltării capacităţilor sale.3. Libertatea de a-şi manifesta religia sa sau convingerile sale nu poate fi supusă decît restrictiilor care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare pentru protecţia securităţii publice, a ordinii publice, a sănătăţii şi moralei publice sau libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. + Articolul 151. Statele părţi vor recunoaşte drepturile copilului la libertate de asociere şi la libertatea de reuniune paşnică.2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi obiect decît al acelor limitări care sînt prevăzute de lege şi care sînt necesare într-o societate democratica, în interesul securităţii naţionale, al siguranţei publice sau al ordinii publice, sau pentru a proteja sănătatea sau moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. + Articolul 161. Nici un copil nu va face obiectul ingerintelor arbitrare sau ilegale în viaţa sa personală, familia sa, domiciliul sau corespondenta sa şi nici al unor atacuri ilegale la onoarea şi reputaţia sa.2. Copilul are dreptul la protecţia legii contra unor astfel de imixtiuni sau atacuri. + Articolul 17Statele părţi vor recunoaşte importanţa funcţiei îndeplinite de mijloacele de informare în masa şi vor veghea ca copilul să aibă acces la o informare şi materiale provenind din surse naţionale şi internaţionale diverse, cu deosebire cele care vizează sa promoveze bunăstarea sa socială, spirituală şi morala, precum şi sănătatea sa fizica şi mentala. În acest scop, statele părţi: a) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a difuza informaţii şi materiale care prezintă o utilitate socială şi culturală pentru copil şi răspund spiritului art. 29; b) vor incuraja cooperarea internationala în producţia, schimbul şi difuzarea de astfel de informaţii şi materiale provenind din diferite surse culturale, naţionale şi internaţionale; c) vor incuraja producerea şi difuzarea de cărţi pentru copii; d) vor incuraja mijloacele de informare în masa de a tine seama în mod deosebit de nevoile lingvistice ale copiilor autohtoni sau care aparţin unui grup minoritar; e) vor favoriza elaborarea de principii directoare corespunzătoare, destinate protejării copilului împotriva informaţiilor şi materialelor care dauneaza bunastarii sale, avînd în vedere prevederile art. 13 şi 18. + Articolul 181. Statele părţi vor depune eforturi pentru asigurarea recunoaşterii principiului potrivit căruia ambii părinţi au o răspundere comuna pentru creşterea şi dezvoltarea copilului. Răspunderea pentru creşterea copilului şi asigurarea dezvoltării sale le revine în primul rind părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor săi legali. Aceştia trebuie să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.2. Pentru garantarea şi promovarea drepturilor enunţate în prezenta convenţie, statele părţi vor acorda ajutor corespunzător părinţilor şi reprezentanţilor legali ai copilului în exercitarea răspunderii care le revine de a creşte copilul şi vor asigura crearea instituţiilor, lacaselor şi serviciilor însărcinate sa vegheze la bunăstarea copiilor.3. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura copiilor, ai căror părinţi muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile şi instituţiile de îngrijire a copiilor pentru care ei îndeplinesc condiţiile cerute. + Articolul 191. Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenta, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuală, în timpul cît se afla în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat.2. Aceste măsuri de protecţie vor cuprinde, după cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizind furnizarea de sprijin necesar copilului şi celor cărora le-a fost încredinţat, precum şi alte forme de prevenire, în vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii şi urmăririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, şi vor cuprinde, de asemenea, după cum se va stabili, proceduri de intervenţie judiciară. + Articolul 201. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi un ajutor special din partea statului.2. Statele părţi vor prevedea pentru acest copil o protecţie alternativa în conformitate cu legislaţia lor naţionala.3. Aceasta protecţie alternativa poate să aibă forma plasarii într-o familie, adoptiunii sau, în caz de necesitate, încredinţării într-o instituţie corespunzătoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluţii este necesar să se ţină seama în mod corespunzător de necesitatea unei anumite continuitati în educarea copilului, ca şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistica. + Articolul 21Statele părţi care accepta şi/sau autoriza adoptiunea se vor asigura ca interesul superior al copilului este ratiunea primordială în materie şi: a) vor veghea ca adoptiunea unui copil sa nu fie încuviinţată decît de autorităţile competente, care verifica, conform legii şi procedurilor aplicabile şi pe baza tuturor informaţiilor fiabile relative la cazul considerat, ca adoptiunea poate să aibă loc avînd în vedere situaţia copilului în raport cu părinţii săi, rudele şi reprezentanţii legali şi, dacă este cazul, ca persoanele interesate şi-au dat consimţămîntul la adoptiune în cunoştinţa de cauza după ce au fost obţinute avizele necesare; b) recunosc ca adoptiunea în străinătate poate să fie considerată ca un alt mijloc de a asigura îngrijirea necesară copilului, dacă acesta nu poate să fie încredinţat în ţara sa de origine unei familii în stare sa-l hraneasca sau sa-l crească în mod corespunzător; c) vor veghea ca, în cazul adoptiunii în străinătate, copilul sa beneficieze de garanţiile şi de normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptiuni naţionale; d) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca, în cazul adoptiunii în străinătate, încredinţarea copilului sa nu se traduca printr-un profit material nedatorat persoanelor responsabile de aceasta; e) vor promova obiectivele prezentului articol, încheind aranjamente şi acorduri bilaterale sau multilaterale şi, după caz, se vor strădui, în acest cadru, să asigure ca încredinţarea copilului în străinătate să fie efectuată de către autorităţile sau organele competente. + Articolul 221. Statele părţi vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca un copil care cauta să obţină statutul de refugiat sau care este considerat ca refugiat în virtutea regulilor şi procedurilor de drept internaţional sau naţional aplicabile, fie ca este singur sau însoţit de mama şi tata sau de orice altă persoană, sa beneficieze de protecţie şi asistenţa umanitara corespunzătoare pentru a-i permite să se bucure de drepturile pe care i le recunosc prezenta convenţie şi celelalte instrumente internaţionale relative la drepturile omului sau cu caracter umanitar la care statele respective sînt părţi.2. În acest scop, statele părţi vor colabora, dacă considera necesar, la toate eforturile făcute de O.N.U. şi alte organizaţii interguvernamentale sau neguvernamentale competente, cooperind cu O.N.U. pentru a proteja şi ajuta copiii care se găsesc într-o asemenea situaţie şi a le descoperi părinţii (mama şi tata) sau alţi membri ai familiei oricărui copil refugiat, în vederea obţinerii informaţiilor necesare pentru reunificarea familiei sale. În cazurile în care nici tatăl, nici mama şi nici alt membru al familiei nu poate fi regasit, copilului i se va acorda aceeaşi protecţie ca oricărui alt copil care este temporar sau total lipsit de mediul sau familial, indiferent pentru ce motiv, în conformitate cu principiile enunţate în prezenta convenţie. + Articolul 231. Statele părţi recunosc ca pentru copiii handicapati fizic şi mental trebuie să se asigure o viaţa plină şi decenta în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea lor activa la viaţa colectivităţii.2. Statele părţi recunosc dreptul copiilor handicapati de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigura, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapati care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în grija, un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor cărora le este încredinţat.3. Recunoscind nevoile speciale ale copiilor handicapati, ajutorul furnizat conform paragrafului 2 al prezentului articol va fi gratuit de fiecare data cînd este posibil, ţinînd cont de resursele financiare ale părinţilor lor sau ale celor cărora le este încredinţat copilul, şi el este astfel conceput ca cei handicapati să aibă efectiv acces la educaţie, la formare, la îngrijirea sănătăţii, la reeducare, la pregătire pentru angajare în munca, la activităţi recreative şi vor beneficia de aceste servicii de o maniera corespunzătoare care să asigure o integrare socială cît se poate de completa şi o dezvoltare individuală, incluzind dezvoltarea lor culturală şi spirituală.4. Într-un spirit de cooperare internationala, statele părţi vor favoriza schimbul de informaţii pertinente în domeniul profilactic al sănătăţii, tratamentului medical psihologic şi funcţional al copiilor handicapati, inclusiv prin difuzarea de informaţii cuprinzînd metodele de reeducare şi serviciile de formare profesională, ca şi accesul la aceste date, în scopul de a permite statelor părţi sa amelioreze capacitatile şi competentele lor şi sa lărgească experienta lor în aceste domenii. În aceasta privinta se va tine seama în mod deosebit de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 241. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai buna stare de sănătate posibila şi de a beneficia de serviciile medicale şi de reeducare. Ele se vor strădui sa garanteze ca nici un copil sa nu fie lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii.2. Statele părţi se vor strădui să asigure realizarea integrală a dreptului sus-menţionat şi, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalitatii în rindul nou-nascutilor; b) asigurarea pentru toţi copiii de asistenţa medicală şi îngrijiri de sănătate necesare, accentul fiind pus pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) lupta contra maladiilor şi malnutritiei în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, multumita aplicării tehnologiei uşor de procurat şi furnizarea de alimente nutritive şi apa potabilă, ţinînd seama de pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural; d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre şi postnatala; e) asigurarea ca toate grupurile societăţii, în mod deosebit părinţii şi copiii, să fie informati cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, avantajele alaptarii, igienei şi salubritatii mediului înconjurător şi prevenirii de accidente, sa beneficieze de un ajutor care să le permită sa profite de aceasta informaţie; f) dezvoltarea măsurilor preventive de sănătate, de asistenţa a părinţilor şi de educaţie, precum şi a serviciilor în materie de planificare familială.3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare în vederea abolirii practicilor traditionale dăunătoare sănătăţii copiilor.4. Statele părţi se angajează sa favorizeze şi sa încurajeze cooperarea internationala în vederea asigurării progresive şi deplinei realizari a dreptului recunoscut în prezentul articol. În aceasta privinta se va tine seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 25Statele părţi recunosc copilului care a fost plasat de către autoritatea competentă pentru a primi îngrijiri, protecţie sau un tratament fizic sau mental, dreptul la verificare periodică a tratamentului respectiv şi a oricărei alte împrejurări legată de plasarea sa. + Articolul 261. Statele părţi recunosc oricărui copil dreptul de a beneficia de securitatea socială, inclusiv asigurările sociale, şi vor lua măsurile necesare pentru asigurarea deplinei realizari a acestui drept în conformitate cu legislaţia lor naţionala.2. Prestaţiile trebuie să fie acordate, cînd este cazul, tinindu-se seama de resurse şi de situaţia copilului şi a persoanelor responsabile cu întreţinerea sa, ca şi de orice alt element aplicabil la solicitarea prestaţiei făcute pentru copil sau în numele sau. + Articolul 271. Statele părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţa suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituală, morala şi socială.2. Părinţilor şi oricărei alte persoane care au în grija un copil le revine în primul rind responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare, condiţiile de viaţa necesare dezvoltării copilului.3. Statele părţi vor adopta măsurile corespunzătoare, ţinînd seama de condiţiile naţionale şi în limita mijloacelor lor, pentru a ajuta părinţii şi alte persoane care au în grija un copil sa valorifice acest drept şi vor oferi, în caz de nevoie o asistenţa materială şi programe de sprijin, în special în ceea ce priveşte alimentaţia, îmbrăcămintea şi locuinta.4. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura recuperarea pensiei alimentare a copilului de la părinţii săi sau de la alte persoane care au o răspundere financiară faţă de el, indiferent dacă se afla pe teritoriul lor sau în străinătate. În special, pentru a se tine seama de cazurile în care persoana care are o răspundere financiară faţă de un copil trăieşte într-un alt stat decît cel al copilului, statele părţi vor favoriza aderarea la acorduri internaţionale sau încheierea de asemenea acorduri, precum şi adoptarea oricăror alte aranjamente corespunzătoare. + Articolul 281. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi în vederea asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de sanse, în special: a) ele vor face învăţămîntul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi; b) ele vor incuraja diferite forme de învăţămînt secundar, atît general cît şi profesional, le vor face deschise şi accesibile oricărui copil şi vor lua măsuri corespunzătoare, cum sînt instituirea gratuitatii învăţămîntului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie; c) ele vor asigura tuturor accesul la învăţămîntul superior, în funcţie de capacitatile fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate; d) ele vor face deschise şi accesibile oricărui copil informarea şi orientarea şcolară şi profesională; e) ele vor lua măsuri pentru a incuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi reducerea ratei de abandonare a şcolii.2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a veghea la aplicarea disciplinei şcolare într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umană şi în conformitate cu prezenta convenţie.3. Statele părţi vor favoriza şi incuraja cooperarea internationala în domeniul educaţiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei şi a analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la metodele de învăţămînt moderne. În aceasta privinta se va tine în special seama de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare. + Articolul 291. Statele părţi sînt de acord ca educaţia copilului trebuie să urmărească: a) favorizarea infloririi personalităţii copilului şi dezvoltarea inzestrarii şi aptitudinilor sale mentale şi fizice, în deplinatatea posibilităţilor lor; b) educarea copilului în spiritul respectului faţă de drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor consacrate în Carta Naţiunilor Unite; c) educarea copilului în spirit de respect faţă de părinţi, faţă de identitatea sa, limba sa şi valorile sale culturale, precum şi respectul faţă de valorile naţionale ale tarii în care trăieşte, ale tarii din care poate fi originar şi ale civilizatiilor diferite de a sa; d) pregătirea copilului să-şi asume responsabilităţile vieţii într-o societate libera, într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranta, de egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele şi grupurile etnice, naţionale şi religioase şi cu persoanele de origine autohtona; e) educarea copilului în spirit de respect faţă de mediul natural.2. Nici o dispoziţie din prezentul articol sau din articolul 28 nu va fi interpretată de o maniera care să aducă atingere libertăţii persoanelor fizice sau juridice de a crea şi dirija instituţii de învăţămînt, cu condiţia ca principiile enunţate în paragraful 1 din prezentul articol să fie respectate şi ca educaţia data în aceste instituţii să fie conformă normelor minimale pe care statul le prescrie. + Articolul 30În statele în care exista minorităţi etnice, religioase sau lingvistice sau persoane de origine autohtona, un copil autohton sau care aparţine uneia din din aceste minorităţi nu poate fi privat de dreptul de a avea propria sa viaţa culturală, de a profesa şi de a practica propria sa religie sau de a folosi propria sa limba în comun cu alţi membri ai grupului sau. + Articolul 311. Statele părţi recunosc copilului dreptul la odihna şi la vacanta, de a practica activităţi recreative proprii virstei sale, de a participa în mod liber la viaţa culturală şi artistică.2. Statele părţi respecta şi favorizează dreptul copilului de a participa în mod deplin la viaţa culturală şi artistică şi încurajează organizarea în favoarea lui a unor mijloace corespunzătoare de vacanta şi activităţi recreative, artistice şi culturale, în condiţii de egalitate. + Articolul 321. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a fi protejat împotriva exploatării economice şi de a nu fi constrîns la vreo munca ce comporta riscuri sau este susceptibilă să-i compromita educaţia sau să-i dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.2. Statele părţi vor lua măsurile legislative, administrative, sociale şi educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol. În acest scop şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale celorlalte instrumente internaţionale, statele părţi, în special, vor: a) fixa o vîrsta minimă sau virste minime de angajare; b) prevede o reglementare corespunzătoare a organelor de lucru şi a condiţiilor de muncă; c) prevede pedepse sau alte sancţiuni corespunzătoare pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului articol. + Articolul 33Statele părţi vor lua măsuri corespunzătoare, inclusiv măsuri legislative, administrative, sociale şi educative pentru a proteja copiii contra folosinţei ilicite a stupefiantelor şi a substanţelor psihotrope, asa cum sînt acestea definite de convenţiile internaţionale pertinente şi pentru a împiedica utilizarea copiilor pentru producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe. + Articolul 34Statele părţi se angajează sa protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenta sexuală. În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica: a) incitarea copiilor să se dedea sau să fie constrinsi să se dedea la o activitate sexuală ilegala; b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici ilegale; c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de material cu caracter pornografic. + Articolul 35Statele părţi vor lua toate măsurile necesare, pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica rapirea, vînzarea şi comerţul cu copii în orice scop ar fi şi în orice formă. + Articolul 36Statele părţi vor proteja copilul contra oricărei forme de exploatare dăunătoare oricărui aspect al bunastarii lui. + Articolul 37Statele părţi vor veghea ca: a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pedeapsa capitala sau închisoarea pe viaţa fără posibilitatea de a fi eliberat nu vor fi pronunţate pentru infracţiunile comise de persoane sub vîrsta de optsprezece ani; b) nici un copil sa nu fie privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar. Arestarea, deţinerea sau intemnitarea unui copil trebuie să fie conformă cu legea şi nu va fi decît o măsura extrema şi va fi cît mai scurta posibil; c) orice copil privat de libertate să fie tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnităţii persoanei umane şi de o maniera care să ţină seama de nevoile persoanelor de vîrsta sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulti, afară dacă se considera preferabil sa nu fie separat, în interesul superior al copilului, şi el are dreptul de a fi în contact cu familia sa prin corespondenta şi prin vizite, în afară unor cazuri excepţionale; d) copiii privati de libertate să aibă dreptul de a avea acces rapid la asistenţa juridică sau la orice alta asistenţa corespunzătoare, precum şi dreptul de a contesta legalitatea privarii lor de libertate în faţa unui tribunal sau a unei alte autorităţi competente, independente şi impartiale, şi ca decizia să fie luată în mod rapid în legătură cu chestiunea respectiva. + Articolul 381. Statele părţi se angajează să respecte şi să facă respectate regulile dreptului umanitar internaţional care le sînt aplicabile în caz de conflict armat şi a căror protecţie se extinde şi la copii.2. Statele părţi vor lua toate măsurile posibile a asigura ca persoanele care nu au atins vîrsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilitati.3. Statele părţi se vor abţine de a inrola în forţele lor armate orice persoană care nu a atins vîrsta de cincisprezece ani. Atunci cînd incorporeaza persoane de peste cincisprezece ani dar sub optsprezece ani, statele părţi se vor strădui sa inroleze cu prioritate pe cei mai în vîrsta.4. Conform obligaţiei care le revine în virtutea dreptului umanitar internaţional de a proteja populaţia civilă în caz de conflict armat, statele părţi vor lua toate măsurile posibile în practica pentru ca copiii afectaţi de conflictul armat sa beneficieze de protecţie şi de îngrijire. + Articolul 39Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizica şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil victima a oricărei forme de neglijenţa, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricărei forme de pedeapsa sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare şi aceasta reintegrare se vor desfăşura în condiţii care favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului. + Articolul 401. Statele părţi recunosc oricărui copil banuit, acuzat sau dovedit ca a comis o încălcare a legii penale dreptul la un tratament care să fie de natura sa favorizeze simtul sau de demnitate şi a valorii personale, care să întărească respectul sau pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale ale altora şi care să ţină seama de vîrsta sa ca şi necesitatea de a facilita reintegrarea sa în societate, sa-l facă să-şi asume un rol constructiv în sinul acesteia.2. În acest scop, şi ţinînd seama de dispoziţiile pertinente ale instrumentelor internaţionale, statele părţi vor veghea în special: a) ca nici un copil sa nu fie banuit, acuzat sau declarat vinovat de o încălcare a legii penale datorită unor acţiuni sau omisiuni care nu erau interzise de către dreptul naţional sau internaţional în momentul comiterii lor; b) ca orice copil banuit sau acuzat de o încălcare a legii penale să aibă cel puţin dreptul la garanţiile următoare: i) să fie prezumat nevinovat pînă ce vinovăţia sa va fi stabilită legal;îi) să fie informat în cel mai scurt termen şi direct de acuzatiile care i se aduc sau, dacă este cazul, prin intermediul părinţilor săi sau reprezentanţilor legali şi sa beneficieze de o asistenţa juridică sau de orice alta asistenţa corespunzătoare pentru pregătirea şi prezentarea apărării sale;iii) cauza sa să fie examinata fără întîrziere de către o autoritate sau o instanţa judiciară competenţa, independenta şi impartiala după o procedură echitabila conform prevederilor legii, în prezenta avocatului sau, şi dacă acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului datorită în special virstei şi situaţiei sale, în prezenta părinţilor săi sau a reprezentanţilor legali; iv) sa nu fie constrîns să depună mărturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; sa interogheze sau să facă să fie interogati martori ai acuzarii şi să obţină aducerea şi interogarea martorilor în apărare în condiţii de egalitate; v) dacă se dovedeşte ca a încălcat legea penală, să poată face apel cu privire la decizie şi la orice măsură luată în consecinţa în faţa unei autorităţi sau a unei instanţe judiciare superioare competente, independente şi impartiale, conform legii; vi) să fie asistat în mod gratuit de un interpret dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizata;vii) ca viaţa sa să fie în mod deplin respectata în toate fazele procedurii.3. Statele părţi se vor strădui sa promoveze adoptarea de legi, de proceduri, crearea de autorităţi şi instituţii special concepute pentru copiii banuiti, acuzati sau declaraţi ca ar fi comis încălcări ale legii penale, şi în special: a) sa stabilească o vîrsta minimă sub care copiii vor fi prezumati că nu au discernamintul de a încalcă legea penală; b) sa ia măsuri, de fiecare data cînd este posibil şi de dorit, pentru a trata aceşti copii fără a recurge la procedura judiciară, fiind totuşi înţeles ca drepturile omului şi garanţiile legale trebuie respectate în mod deplin.4. Va fi prevăzută o întreaga gama de dispoziţii referitoare în special la îngrijire, orientare şi supraveghere, la îndrumare, probare, plasament familial, programe de educaţie generală şi profesională şi la soluţii, altele decît cele instituţionale, pentru a asigura copiilor un tratament în interesul bunastarii lor şi proporţional cu situaţia lor şi cu infracţiunea. + Articolul 41Nici o dispoziţie din prezenta convenţie nu aduce atingere prevederilor mai favorabile pentru realizarea acestor drepturi ale copilului care pot figura: a) în legislaţia unui stat parte; sau b) în dreptul internaţional în vigoare pentru acest stat. + Partea a II-a + Articolul 42Statele părţi se angajează să facă cunoscute pe larg principiile şi dispoziţiile prezentei convenţii, prin mijloace active şi corespunzătoare, adulţilor şi copiilor. + Articolul 431. În vederea examinării progreselor înregistrate de statele părţi în executarea obligaţiilor contractate de ele în virtutea prezentei convenţii, se instituie un comitet al drepturilor copilului care îndeplineşte atribuţiunile care urmează.2. Comitetul se compune din 10 experţi de o înaltă moralitate şi care poseda o competenţa recunoscută în domeniul reglementat de prezenta convenţie. Membrii săi sînt aleşi de statele părţi din rindul cetăţenilor lor şi acţionează cu titlu individual, tinindu-se seama de necesitatea asigurării unei repartiţii geografice echitabile şi cu respectarea principalelor sisteme juridice.3. Membrii comitetului sînt aleşi prin vot secret de pe o lista de persoane desemnate de statele părţi. Fiecare stat parte poate desemna un candidat dintre cetăţenii săi.4. Prima alegere va avea loc în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Alegerile vor avea loc apoi la fiecare doi ani. Cu patru luni înaintea datei fiecărei alegeri, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va invita în scris statele sa propună candidaţii lor într-un termen de doua luni. Secretarul general va întocmi apoi o lista alfabetica a candidaţilor astfel desemnaţi, indicind statele părţi care i-au desemnat şi o va comunică statelor părţi la prezenta convenţie.5. Alegerile vor avea loc la reuniunile statelor părţi, convocate de secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La aceste reuniuni, la care cvorumul este constituit din două treimi din statele părţi, candidaţii aleşi în comitet sînt cei care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezente şi votante.6. Membrii comitetului sînt aleşi pe o perioadă de patru ani. Ei pot fi realeşi dacă candidatura lor este prezentată din nou. Mandatul a cinci membri aleşi la prima alegere va lua sfîrşit după doi ani. Numele celor cinci membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele reuniunii imediat după prima alegere.7. În caz de deces sau de demisie a unui membru al comitetului, sau dacă, pentru orice alt motiv, un membru declara că nu mai poate exercita funcţiunile sale în cadrul comitetului, statul parte care a prezentat candidatura lui numeşte un alt expert dintre cetăţenii săi pentru a ocupa postul vacant pînă la expirarea mandatului respectiv, sub rezerva aprobării de către comitet.8. Comitetul aproba regulamentul sau interior.9. Comitetul alege biroul sau pentru o perioadă de doi ani.10. Reuniunile comitetului se ţin în mod normal la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc corespunzător stabilit de comitet. Comitetul se reuneste normal în fiecare an. Durata sesiunilor sale este stabilită şi modificată, dacă este necesar, de reuniunea statelor părţi la prezenta convenţie, sub rezerva aprobării de către adunarea generală.11. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pune la dispoziţia comitetului personalul şi instalaţiile care îi sînt necesare pentru a se achită în mod eficace de funcţiunile care îi sînt încredinţate conform prezentei convenţii.12. Membrii comitetului creat în virtutea prezentei convenţii primesc, cu aprobarea adunării generale, indemnizaţii din resursele Organizaţiei Naţiunilor Unite în condiţiile şi modalităţile fixate de adunarea generală. + Articolul 441. Statele părţi se angajează sa supună comitetului, prin intermediul secretarului general al O.N.U., rapoarte asupra măsurilor pe care le adopta pentru a da efect drepturilor recunoscute în prezenta convenţie şi asupra progreselor realizate în exercitarea acestor drepturi: a) în termen de doi ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii pentru statele părţi interesate; b) în continuare, la fiecare cinci ani.2. Rapoartele întocmite conform prezentului articol trebuie, dacă este cazul, sa indice factorii şi dificultăţile care împiedica statele părţi să se achite în mod deplin de obligaţiile prevăzute în prezenta convenţie. Ele trebuie, de asemenea, sa cuprindă informaţii suficiente pentru a da comitetului o idee precisa asupra aplicării convenţiei în ţara respectiva.3. Statele părţi care au prezentat comitetului un raport iniţial nu trebuie să repete, în rapoartele pe care le prezintă după aceea, conform alineatului b) din paragraful 1 al prezentului articol, informaţiile de baza comunicate anterior.4. Comitetul poate cere statelor părţi toate informaţiile complementare referitoare la aplicarea convenţiei.5. Comitetul supune la fiecare doi ani adunării generale, prin intermediul Consiliului Economic şi Social, un raport asupra activităţilor sale.6. Statele părţi asigura o larga difuzare rapoartelor lor în ţara lor proprie. + Articolul 45Pentru a promova aplicarea efectivă a convenţiei şi a incuraja cooperarea internationala în domeniul vizat de convenţie: a) Instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite au dreptul de a asista la examinarea aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii care ţin de mandatul lor. Comitetul poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi orice alte organisme competente pe care le va considera corespunzătoare sa dea avize specializate asupra aplicării convenţiei în domeniile care ţin de mandatele lor respective. El poate invita instituţiile specializate, Fondul Naţiunilor Unite pentru copii şi alte organe ale Naţiunilor Unite să-i prezinte rapoarte asupra aplicării convenţiei în sectoarele care ţin de domeniul lor de activitate. b) Comitetul transmite, dacă apreciază necesar, instituţiilor specializate, Fondului Naţiunilor Unite pentru copii şi altor organisme competente orice raport al statelor părţi ce conţine o cerere sau care indica o nevoie de consultanţa sau asistenţa tehnica ori de alta natura, însoţit, dacă este cazul, de observaţiile şi sugestiile comitetului care se referă la cerere sau indicaţie. c) Comitetul poate recomanda adunării generale sa roage pe secretarul general sa dispună efectuarea pentru comitet a unor studii asupra problemelor specifice care afectează drepturile copilului. d) Comitetul poate face sugestii şi recomandări de ordin general fondate pe informaţiile primite în conformitate cu articolele 44 şi 45 din prezenta convenţie. Aceste sugestii şi recomandări de ordin general sînt transmise oricărui stat parte interesat şi aduse în atenţia adunării generale, însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi.Partea a III-a + Articolul 46Prezenta convenţie este deschisă spre semnare tuturor statelor. + Articolul 47Prezenta convenţie trebuie să fie ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. + Articolul 48Prezenta convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. + Articolul 491. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a treizecea zi după depunerea la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau aderare.2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta convenţie sau care va adera la aceasta după depunerea celui de-al douazecilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în a treizecea zi care va urma depunerii de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare. + Articolul 501. Orice stat parte poate să propună un amendament şi să depună textul acestuia la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Secretarul general va comunică propunerea de amendament statelor părţi, cerindu-le să-i facă cunoscut dacă sînt favorabile convocării unei conferinţe a statelor părţi în vederea examinării propunerii şi a punerii ei la vot. Dacă, în patru luni după aceasta comunicare, cel puţin o treime din statele părţi se pronunţa în favoarea convocării unei asemenea conferinţe, secretarul general convoacă conferinţa sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite. Orice amendament adoptat de majoritatea statelor părţi prezente şi votante la conferinţa este supus spre aprobare adunării generale.2. Orice amendament adoptat conform dispoziţiilor din paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare atunci cînd va fi aprobat de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acceptat de majoritatea a două treimi din statele părţi.3. Atunci cînd un amendament intră în vigoare, acesta are forta obligatorie pentru statele părţi care le-au acceptat, celelalte state raminind legate de dispoziţiile din prezenta convenţie şi de toate amendamentele anterioare acceptate de ele. + Articolul 511. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi va comunică tuturor statelor textul rezervelor care au fost făcute de state în momentul ratificării sau aderării.2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul prezentei convenţii nu este autorizata.3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va informa despre aceasta toate statele părţi la convenţie. Notificarea va capata efect de la data la care este primită de către secretarul general. + Articolul 52Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea capata efect la un an de la data la care notificarea a fost primită de secretarul general. + Articolul 53Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentei convenţii. + Articolul 54Originalul prezentei convenţii, ale carei texte în arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sînt egal autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.Drept care plenipotenţiarii subsemnati, în mod corespunzător împuterniciţi de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie.------------------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari