STRATEGIE NAȚIONALĂ din 14 august 2024privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024-2030, cu perspectiva anului 2050
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 823 bis din 19 august 2024
Notă
Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 1.010 din 14 august 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 19 august 2024. Lista acronimelor1. Introducere1.1. Necesitatea elaborării Strategiei1.2. Metodologia utilizată pentru elaborarea Strategiei1.3. Implementarea SNASC și PNASC în perioada 2016 - 20201.4. Scenariile utilizate1.5. Instituțiile implicate în elaborarea Strategiei2. Viziune3. Prioritățile, politicile și cadrul legal3.1. Cadrul de politici și legislativ internațional3.2. Cadrul de politici și legislativ european3.3. Cadrul de politici și legislativ național3.4. Cadrul instituțional4. Analiza contextului4.1. Schimbările climatice la nivel global. Tendințe observate și proiecții4.1.1. Temperatura și extremele termice4.1.2. Cantitatea medie de precipitații și extremele pluviometrice4.1.3. Alte tendințe relevante observate la nivel global5. Definirea problemelor5.1. Variabilitatea climatică observată (1961-2020) și proiecțiile pentru orizonturile de timp 2030 și 2050 în România5.2. Impactul schimbărilor climatice și a fenomenelor de risc asociate asupra sectoarelor-cheie vulnerabile5.2.1. Resurse de apă5.2.2. Păduri5.2.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice5.2.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului5.2.5. Educație și conștientizare5.2.6. Patrimoniu cultural5.2.7. Localități5.2.8. Agricultură5.2.9. Energie5.2.10. Transporturi5.2.11. Turism și activități recreative5.2.12. Industrie5.2.13. Asigurări6. Obiectivele generale și specifice6.1. Resurse de apă6.2. Păduri6.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice6.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului6.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare6.6. Patrimoniu cultural6.7. Localități6.8. Agricultură6.9. Energie6.10. Transporturi6.11. Turism și activități recreative6.12. Industrie6.13. Asigurări7. Programe-direcții de acțiune care sprijină atingerea obiectivelor și implementarea strategiei7.1. Resurse de apă7.2. Păduri7.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice7.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului7.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare7.6. Patrimoniu cultural7.7. Localități7.8. Agricultură7.9. Energie7.10. Transporturi7.11. Turism și activități recreative7.12. Industrie7.13. Asigurări8. Rezultatele așteptate și indicatorii de implementare9. Procedurile de monitorizare și evaluare10. Instituțiile responsabile11. Implicațiile bugetare și sursele de finanțare12. Implicații asupra cadrului juridic BibliografieAnexa nr. 1 la SNASC Lista parametrilor și indicatorilor climatici sectoriali utilizați în SNASC pentru evidențierea efectelor schimbărilor climatice la nivel naționalAnexa nr. 2 la SNASC Tipuri de impact al fenomenelor climatice de risc asupra sectoarelor cheie din RomâniaAnexa nr. 3 la SNASC Sistemul de monitorizare, evaluare și raportare a monitorizării implementării SNASC și PNASCAnexa nr. 4 la SNASC Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024-2030 (PNASC)Anexa nr. 5 la SNASC Impactul implementării obiectivelor sectoriale de adaptare asupra obiectivelor naționale de dezvoltare durabilă stabilite prin Strategia Națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030 + Lista acronimelor
1. Introducere1.1. Necesitatea elaborării Strategiei Variabilitatea climei, în mod deosebit prin frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme, precum și schimbările climatice, în ansamblul lor, reprezintă provocări fundamentale cu care se confruntă societatea la începutul secolului al XXI-lea. Încălzirea climei, reflectată de temperaturi tot mai mari sau valuri de căldură tot mai frecvente și mai intense, modificarea regimului precipitațiilor atmosferice, fie prin concentrarea cantităților în evenimente extreme - inundații, sau lipsa lor pe perioade lungi - secete, anomaliile resimțite privind anotimpurile din regiunile temperate, determină modificări majore ale interacțiunilor dintre societate și mediul natural, atât la nivel global, cât și la nivel regional sau local. Toate acestea determină ca eforturile de adaptare la schimbările climatice și de valorificare a noilor oportunități, necesare în toate sectoarele de activitate, să devină prioritate zero în scopul creșterii rezilienței societății, mediului natural și economiei la impactul schimbărilor climatice. Este totodată imperios necesar ca eforturile de adaptare să devină tot mai ambițioase pe termen mediu și lung, chiar dacă eforturile de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră, la nivel global, regional ori național, se dovedesc a fi efective și suficiente. După câteva decenii marcate de progrese fără precedent în privința monitorizării climatice, incluzând colectarea, stocarea și gestionarea datelor, însoțite de acumularea de cunoștințe semnificative privind sistemul climatic, comunitatea științifică este astăzi capabilă să furnizeze studii și cercetări care sprijină și fundamentează deciziile din diferite sectoare de activitate. Factorii politici de la nivel național și local, întreprinzătorii din mediul privat și de stat, instituțiile de cercetare și educație, societatea civilă, în ansamblul ei, au nevoie de date și informații climatice de calitate, actuală și relevantă, atât pentru activitățile curente, cât și pentru planificarea dezvoltării sustenabile, pe termen mediu și lung. Politicile și strategiile globale privind schimbările climatice sunt consolidate în prezent, la nivel internațional, sub umbrela UNFCCC*1) și a Acordului de la Paris*2), și orientate prin corelare cu obiectivele stabilite în cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite*3), repere semnificative care ilustrează determinarea și ambiția întregii societăți privind acțiunile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de adaptare la schimbările climatice. *1) https://unfccc.int/ *2) https://unfccc.int/process-and-meetings/the-paris-agreement/the-paris-agreement *3) https://ec.europa.eu/info/strategy/internațional-strategies/sustainable-development-goals/eu-and-united-nations-common-goals-sustainable-future_ro Acumulările științifice consistente, dezvoltările administrative, legislative și executive privind variabilitatea climatică observată, din ce în ce mai conectate la necesitățile sociale și economice, precum și estimările pentru deceniile următoare, sunt sintetizate în câteva documente de referință. Rezultatele studiilor și cercetărilor științifice pe plan internațional sintetizate în Cel de-al VI-lea Raport de Evaluare și în documentele asociate publicate de Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice*4) subliniază clar necesitatea adoptării imediate a unor măsuri de adaptare și atenuare a impactului schimbărilor climatice. Totodată, Parlamentul European a declarat la sfârșitul anului 2019 "situația de urgență privind clima și mediul"*5), ceea ce solicită acțiuni determinate și imediate din partea tuturor țărilor pentru reducerea emisiilor și angajamentul către neutralitatea climatică. În același sens, Pactul Ecologic European*6), Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice*7), Legea europeană a climei*8) și Pactul climatic european*9) reprezintă răspunsul Europei la provocările complexe generate de schimbările climatice. *4) IPCC - Intergovernmental Panel on Climate Change *5) https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20191121IPR67110/parlamentul-european-declara-situația-de-urgenta-privind-clima *6) https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro *7) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RQ/TXT/?uri=CQM:2021:82:FIN *8) https://ec.europa.eu/clima/eu-action/european-green-deal/european-climate-law_ro *9) https://ec.europa.eu/clima/eu-action/european-green-deal/european-climate-pact_roHotărârea Guvernului nr. 739/2016 pentru aprobarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și a Planului național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020*10), cu modificările ulterioare, a promovat pe cale legislativă viziunea Guvernului României privind opțiunile strategice și măsurile de atenuare și adaptare la efectele schimbărilor climatice pentru perioada 2016 - 2020 cu orizont de timp 2030 și, respectiv, 2050. În ceea ce privește Planul național de acțiune, acesta a fost elaborat pentru perioada 2016 - 2020. *10) Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 739/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 20 octombrie 2016 și disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfisAfis/182746 În sprijinul efortului național de combatere a schimbărilor climatice și de consolidare a politicilor aplicabile acestui demers, Președintele României, Klaus Iohannis, a decis înființarea la nivelul Administrației Prezidențiale, sub coordonarea Departamentului Climă și Sustenabilitate, a unui grup de lucru privind "Combaterea schimbărilor climatice: o abordare integrată". În cursul anului 2022, grupul de lucru a elaborat Raportul "Limitarea schimbărilor climatice și a impactului lor: o abordare integrată pentru România"*11), document ce conține "maparea provocărilor cheie cu care se confruntă România pe termen scurt, mediu și lung în limitarea schimbărilor climatice, precum și o serie de măsuri menite să răspundă acestora", pe dimensiunile de adaptare și atenuare a efectelor schimbărilor climatice. *11) https://www.presidency.ro/ro/presa/clima-si-sustenabilitate/raport-limitarea-schimbărilor-climatice-si-a-impactului-lor-o-abordare-integrata-pentru-românia În acest context, s-a impus necesitatea revizuirii Strategiei Naționale de Adaptare la Schimbările Climatice (SNASC)*12), denumită în continuare "Strategia", și elaborarea Planului Național de Acțiune (PNASC) pentru implementarea acesteia, pe baza unui nou cadru normativ în domeniul schimbărilor climatice, pentru perioada 2024-2030 și pregătirea pentru orizontul de timp 2050, prevăzut în anexa nr. 4 la SNASC. Elaborarea Strategiei a urmărit respectarea integrală a principiilor participării, responsabilității, fundamentării, sustenabilității, predictibilității și transparenței. *12) Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 739/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 20 octombrie 2016 Datele și informațiile climatice, precum și rezultatele cercetărilor și analizelor științifice, tehnice și de politici, ce servesc drept temei revizuirii SNASC și PNASC, sunt evidențiate și vor fi continuu actualizate prin intermediul Platformei Naționale de Adaptare la Schimbări Climatice Ro-ADAPT: http://www.roadapt.ro/despre-platforma.php. Acesta reprezintă un instrument inovativ prin care România se aliniază contextului european și internațional*13). Instrumentul pune la dispoziția societății informații și date climatice atent fundamentate științific, actualizate - variabilitatea climatică observată pentru perioada 1961- 2020, cuplate la tendințele științifice și legislative relevante. Este foarte important ca factorii cheie implicați în luarea deciziilor să aibă la dispoziție informații multidisciplinare, actualizate, armonizate și detaliate, care să reflecte atât situația curentă, cât și prognoza pe termen mediu și lung. În timp ce pentru CNMC mai sunt necesare detalii de stabilit pentru înființarea și operaționalizarea acestuia, Platforma RO-Adapt include deja informații și date specializate privind schimbările climatice și impactul acestora asupra mediului, biodiversității și sectoarelor cheie vulnerabile: (1) Resurse de apă, (2) Păduri, (3) Biodiversitate și servicii ecosistemice, (4) Populație, sănătate publică și calitatea aerului, (5) Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare, (6) Patrimoniu cultural, (7) Localități, (8) Agricultură, (9) Energie, (10) Transporturi, (11) Turism și activități recreative, (12) Industrie și (13) Asigurări. Datele și informațiile climatice utilizate se referă la diferite niveluri de detaliere spațială, respectiv național, regional și local - UAT. *13) Platforme de adaptare la schimbări climatice au fost implementate în țări precum Spania, Germania, Finlanda, Japonia, dar și la nivel regional (Italia-Croația) sau european (Climate-Adapt). Procesarea eficientă a volumelor tot mai mari și mai diverse a informațiilor și datelor specializate privind schimbările climatice și a celor din domeniile unde acestea au efecte reprezintă una din principalele probleme cu care se confruntă specialiștii implicați în fundamentarea politicilor și a strategiilor de dezvoltare și planificare pe termen mediu și lung. Astfel, Platforma RO-Adapt reprezintă un instrument flexibil, util pentru o mai bună fundamentare a politicilor și strategiilor de dezvoltare și planificare pe termen mediu și lung, precum și pentru o mai bună informare a cetățenilor, la nivel național, asupra riscurilor generate de creșterea frecvenței și intensității riscurilor climatice extreme. Platforma RO-ADAPT integrează baza de date geospațială special construită pentru analiza impactului potențial al variabilității climatice, incluzând evenimentele meteorologice extreme, asupra sectoarelor cheie vulnerabile și permite exploatarea/valorificarea acestei baze de date folosind servicii de internet standardizate. Platforma a fost construită având la bază o arhitectură distribuită și utilizează cele mai recente tehnologii de internet și sisteme de informații geografice. Accesarea acesteia de către utilizatori se poate face via Internet, prin intermediul unui navigator de internet. Interfața platformei a fost concepută în concordanță cu standardele în vigoare pentru a crea un mediu prietenos de gestiune a informațiilor climatice. Implementarea consecventă a SNASC și PNASC până în 2030 și corelarea cu alte politici și strategii care vizează aspecte fundamentale pentru dezvoltarea durabilă a României, cum ar fi reziliența sistemului energetic, reducerea riscurilor de producere a dezastrelor sau managementul resurselor de apă, reprezintă o condiție obligatorie pentru adaptarea societății românești la schimbările climatice și atenuarea impactului acestora pe termen mediu și lung.1.2. Metodologia utilizată pentru elaborarea Strategiei Elaborarea Strategiei a urmărit asigurarea concordanței cu viziunea, obiectivul general și obiectivele specifice, respectiv furnizarea unui document realist, actual, fundamentat științific și tehnic și corelat cu alte documente strategice, ca suport pentru adaptarea României la schimbările climatice. Strategia a fost elaborată în mai multe etape distincte, derulate complementar și succesiv, care au urmărit să asigure calitatea, claritatea, actualitatea și utilitatea demersului, prin următoarele elemente:a) raportarea la contextul internațional și european, precum și la documentele programatice existente, incluzând inventarierea strategiilor existente și a cadrului legislativ la nivel internațional, european și național;b) analiza critică a Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și a Planului național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și menținerea unor direcții strategice relevante, în vederea asigurării continuității, coerenței și predictibilității pe termen lung a documentului strategic elaborat;c) realizarea unui studiu complex și exhaustiv asupra variabilității climatice observate (1961-2020) și a estimării evoluției climatului pe teritoriul României în orizonturile de timp 2030 și 2050; studiul se bazează pe date meteorologice din Fondul Național de Date Meteorologice generate de stații meteorologice și date rezultate din modele climatice, are acoperire națională, iar rezultatele sunt raportate la scări spațiale diferite, precum UAT, regiuni de dezvoltare, aglomerări urbane sau teritoriul național; rezultatele au fost analizate atât din perspectivă geospațială, cât și la nivel sectorial;d) parametrii climatici esențiali utilizați în cadrul Strategiei sunt: (1) temperatura aerului, (2) durata de strălucire a Soarelui, (3) precipitațiile atmosferice, (4) umezeala relativă a aerului și (5) viteza vântului. Lista parametrilor și indicatorilor climatici sectoriali relevanți care au fost utilizați în actuala strategie pentru evidențierea efectelor schimbărilor climatice actuale și viitoare la nivel național este prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta Strategie;e) în prezent, instituțiile publice și private utilizează un număr relativ scăzut de indici climatici, iar obiectivul principal al utilizării acestora nu este, în general, adaptarea la schimbările climatice. Interesul pentru utilizarea datelor, produselor și serviciilor climatice este însă ridicat, reprezentând un fundament important pentru adoptarea și utilizarea instrumentelor menite să faciliteze adaptarea sectorială la schimbările climatice;f) evaluarea impactului schimbărilor climatice observate și estimate pentru următoarele decenii asupra unei serii extinse de sectoare vulnerabile; astfel, au fost selectați și analizați indicatori climatici relevanți pentru cele 13 sectoare vulnerabile cheie menționate în secțiunea 1.1. și a fost evaluat gradul actual de utilizare, precum și potențialul de dezvoltare a unor produse și servicii climatice;g) elaborarea unor obiective strategice specifice la nivelul fiecărui sector vulnerabil cheie care să permită, în următoarele decenii, adaptarea reală și durabilă a sistemelor socio- economice și naturale din România la schimbările climatice; s-a urmărit stabilirea unor obiective strategice realiste, măsurabile și tangibile în orizontul de timp 2030-2050;h) consultarea părților interesate, cu diferite profiluri - instituții publice și private, societate civilă, factori de decizie sau entități economice, din domenii de activitate diverse, de la diferite niveluri de decizie, de la local la național; consultările au vizat dezbateri privind elaborarea Strategiei, schimbul de informații și ajustarea obiectivelor specifice în funcție de necesitățile reale identificate; obiectivele strategice stabilite în funcție de sector au fost discutate cu ministerele de resort.1.3. Implementarea SNASC și PNASC în perioada 2016 - 2020Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 au fost adoptate prin Hotărârea nr. 739/2016, cu modificările ulterioare. În perioada 2016 - 2020, MMAP, prin Serviciul Schimbări Climatice, a asigurat monitorizarea îndeplinirii obiectivelor stabilite de Strategie. Din analiza rapoartelor de monitorizare se observă concentrarea efortului entităților competente în vederea îndeplinirii cu preponderență a măsurilor soft*14), respectiv realizarea studiilor și cercetărilor care să faciliteze procesul de evaluare a măsurilor hard*15) și de ajustare a acestora în vederea implementării lor, pentru mai buna adaptare la efectele schimbărilor climatice. Îndeplinirea țintelor stabilite pentru aceste măsuri, ar fi permis, totodată, facilitarea procesului de prioritizare a obiectivelor strategice, acțiunilor și măsurilor în cadrul prezentului demers de revizuire a Strategiei. *14) În literatura de specialitate, măsurile de adaptare pot fi clasificate în "măsuri soft" și "măsuri hard", sau, mai recent, în "măsuri verzi", "măsuri gri" și "măsuri soft" (https://climate- adapt.eea.europa.eu/en/knowledge/adaptation-information/adaptation-measures). În general, conceptul de "măsuri soft" reunește măsurile de natură politică, legislativă, socială, de cercetare, management și financiare ce sunt promovate în scopul modificării conduitei umane și a modalităților de guvernare, astfel încât să fie facilitată consolidarea capacității de adaptare a societății precum și creșterea gradului de conștientizare cu privire la subiectele privind schimbările climatice. Conceptul de "măsuri verzi" reunește măsurile ce au la bază abordări bazate pe natură (Nature-based) sau bazate pe ecosistem (Ecosystem-based), utilizând serviciile multiple pe care natura le oferă societății pentru consolidarea rezilienței și a capacității de adaptare. Conceptul de "măsuri gri" vizează acele măsuri ce presupun investiții și soluții tehnologie și inginerești ce permit adaptarea teritoriului, a infrastructurii și a societății în ansamblul său. Anterior acestei clasificări, conceptul de "măsuri hard" îngloba toate măsurile, fie că se refereau la infrastructură (măsuri gri), ori la soluții cu componentă de mediu (măsuri verzi). O altă clasificare a tipurilor de măsuri este cuprinsă în recentul Raport IPCC AR5 al Grupului de Lucru II - Capitolul 14: Necesități și opțiuni de adaptare(https://www.ipcc.ch/site/assets/uploads/2018/02/WGIIAR5 -Chap14_FINAL.pdf). Pentru scopul acestei Strategii, a fost preferată opțiunea clasificării: măsuri soft și măsuri hard, pentru perioada de implementare analizată (2016-2020), respectiv măsuri soft, verzi și gri, pentru perioada ce face obiectul Strategiei revizuite (2024-2030, cu orizont 2050), respectiv a Planului de acțiune asociat (2024-2030). *15) Idem nota de subsol 14. Începând cu anul 2017, MMAP a solicitat periodic (de două ori pe an) entităților desemnate drept responsabile în Planul de Acțiune informații în legătură cu stadiul realizării măsurilor și a studiilor propuse. Din analiza rapoartelor de monitorizare rezultă că evaluarea implementării componentei de adaptare a Strategiei și Planului de acțiune poate fi realizată din punct de vedere calitativ. S-au obținut progrese în ceea ce privește implementarea măsurilor de adaptare în domeniile de responsabilitate ale unor entități precum ANM, ANAR, INHGA, IGSU, MS și MMAP - domeniul silviculturii. Aceste instituții au făcut eforturi pentru a atrage resursele financiare necesare în vederea abordării coerente a cerințelor din Planul de acțiune și Strategie. În cazul altor entități, obiectivele stabilite nu au fost îndeplinite. Principala cauză indicată în răspunsurile primite este declinarea responsabilității de către instituțiile nominalizate în Plan, precum și indicarea altor instituții ca fiind responsabile, asociată cu lipsa de cooperare și coordonare interinstituțională în acest domeniu. În acest sens pentru îmbunătățirea nivelului de monitorizare propunem un sistem cuprinzător de M E și raportare pentru monitorizarea și evaluarea politicilor publice care poate servi ca punct de plecare în evaluarea SNASC și/sau PNASC, prevăzut în anexa nr. 3 la Strategie. Rolul asumat de MMAP a fost de colectare a informației referitoare la stadiul îndeplinirii măsurilor din Plan. Astfel, existența unei entități care să asigure coordonarea interinstituțională/interministerială, ar fi asigurat implicarea partenerilor instituționali responsabili pentru îndeplinirea unei părți considerabile a măsurilor și acțiunilor prevăzute în Planul de acțiune. Un astfel de rol l-ar putea avea în perioada actuală (2024-2030) de implementare a măsurilor de adaptare Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice. În ceea ce privește măsurile hard, implementabile în special prin proiecte finanțate cu fonduri europene, statisticile publice ale MIPE nu oferă indicații distincte cu privire la valoarea componentei de finanțare dedicată domeniului schimbărilor climatice, în special componentei de adaptare la schimbările climatice. Astfel, atât monitorizarea nivelului de implementare a acțiunilor propuse, dar și nivelul de implicare al instituțiilor responsabile, sunt elemente care trebuie îmbunătățite în perioada actuală, în care este necesară asigurarea coerenței politicilor publice naționale cu politica publică europeană în domeniul schimbărilor climatice, și chiar accentuarea recentă a nevoii de adaptare la efectele schimbărilor climatice, atât de la nivelul UNFCCC, cât și al Comisiei Europene (CE). În linie cu prevederile documentului "Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice - Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatic (UE COM(2021) 82 final)", strategiilor sectoriale europene, se constată faptul că obiectivele, acțiunile și măsurile propuse în Strategia și Planul adoptate în anul 2016 rămân, în mare măsură, valabile și pot fi completate, ajustate, conform analizei curente.1.4. Scenariile utilizate Impacturile sunt componente ale riscurilor climatice. Conform definiției propuse de Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), riscul asociază probabilitatea de apariție a evenimentelor sau tendințelor periculoase (hazardul climatic) cu impactul acestora asupra societății și ecosistemelor. Adaptarea la schimbările climatice presupune cuantificarea și apoi reducerea acestor riscuri prin cuantificarea și reducerea impacturilor climatice. Astfel, evaluările riscurilor utilizând date istorice și, respectiv, date ale climei prezente trebuie completate cu evaluări ce țin cont de modificările în frecvența și intensitatea hazardurilor de interes, pe de-o parte, precum și de evoluțiile socio-economice viitoare, în regiunile analizate, pe de altă parte. În ambele cazuri, sunt necesare proiecții viitoare ale probabilității de producere a hazardurilor derivate din modificarea statisticilor variabilelor climatice și ale estimării consecințelor viitoare ale acestor hazarduri într-o societate diferită de cea din prezent, atât economic cât și social. Dezvoltarea scenariilor globale de tipul "căi reprezentative de evoluție a concentrațiilor" (Representative Concentration Pathways - RCPs) pornește de la concentrațiile viitoare de aerosoli și gaze cu efect de seră (Figura 1.1). Scenariile RCP sunt folosite simultan, fie de modelele geosistemului pentru a explora schimbările viitoare ale răspunsurilor fizice și biogeochimice la schimbarea compoziției atmosferice și a forțajului radiativ, sau de modelele de evaluare integrată pentru a explora scenariile socio-economice alternative care ar rezulta în astfel de modificări viitoare ale compoziției atmosferei (Figura 1.3) (Moss et al., 2008). Scenariile socio-economice, cunoscute sub numele de "traiectorii socio-economice comune" (Shared Socioeconomic Pathways - SSPs) sunt construite pe baza unor linii narative privind modul în care societatea globală, demografia și economia s-ar putea schimba în secolul următor. împreună cu scenariile climatice de tipul RCP, scenariile socio- economice contribuie la estimarea impacturilor, costurilor de adaptare și a celor de atenuare (Figura 1.2).
Figura 1.1. Reprezentarea riscului climatic viitor și a reducerii sale pentru adaptarea la schimbările climatice.
Figura 1.2. Dezvoltarea scenariilor globale. Numerele indică pașii analitici (2a și 2b acționează în același timp). Săgețile indică transferuri de informație (solid), selecția RCP-urilor (liniuțe) și integrarea informației și feedback-urilor (punctat). Adaptare după Moss et al., 2008.
Figura 1.3. Reprezentarea celor 5 scenarii SSP cu emisiile și creșterile asociate de temperatură (la sfârșitul secolului) și legătura cu scenariile RCP. După Glen Peters, 2017 Scenariile de tip SSP oferă cinci traiectorii de evoluție a sistemelor socio-economice (Figura 1.3). Ele permit o evaluare mai bună a eforturilor de adaptare și atenuare, pornind de la un nivel de referință (baseline) în care nu se adoptă măsuri specifice. Analizele impacturilor din capitolul 4 au folosit scenariul de referință RCP 8.5 care este baza pentru traiectoria socio- economică SSP5 (cu efort de adaptare minim), ilustrând o creștere economică rapidă, bazată pe arderea combustibililor fosili. Scenariul RCP 4.5, care reprezintă baza pentru traiectoria socio-economică a "căii de mijloc" SSP2, presupune eforturi de adaptare mai consistente și astfel este considerat scenariul cu măsuri. În plus, scenariul RCP 4.5 nu este incompatibil cu atingerea țintei Acordului de la Paris. În cazul României, pentru orizontul de timp 2021-2050, costurile socio-economice asociate impacturilor climatice de tipul semnalului de încălzire (cu indicatorii sectoriali asociați) și a celui legat de creșterea intensității precipitațiilor (cu indicatorii sectoriali asociați) sunt semnificativ mai mari în scenariul de referință al SSP 5 față de scenariul din SSP 2. Pe de altă parte, costurile măsurilor de adaptare cresc față de scenariul de referință al SSP 5, dar sunt mai mici decât ale impacturilor.1.5. Instituțiile implicate în elaborarea Strategiei Strategia a fost dezvoltată în cadrul Proiectului "Consolidarea capacității instituționale pentru îmbunătățirea politicilor din domeniul schimbărilor climatice și adaptarea la efectele schimbărilor climatice", Cod SIPOCA/MySMIS: 610/127579*16), implementat de către MMAP în calitate de Lider, împreună cu Partenerii: ANPM, GNM, ANANP și UB și consorțiul format din ANM, în calitate de Lider de consorțiu, IGAR și EPMC Consulting SRL. *16) http://www.mmediu.ro/categorie/sipoca610-ro-adapt/2692. Viziune Strategia urmărește îmbunătățirea capacității de adaptare și creștere a rezilienței sistemelor socio-economice și naturale la impactul variabilității și schimbărilor climatice pe diferite areale și intervale de timp, facilitând tranziția României către o economie sustenabilă, cu emisii reduse de carbon în acord cu obiectivul Strategiei pe Termen Lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră*17). *17) https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/HG%20nr.%2012152%20privind%20aprobarea%20STL%20a%20României%20pentru%20reducerea%20emisiilor%20de%20gaze%20cu%20efect%20de%20sera%20România%20neutra%202050.pdf SNASC asigură continuitatea și coerența cu componenta de adaptare din cadrul "Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 739/2016, cu modificările ulterioare. În același timp, SNASC vizează dezvoltarea sectorială în concordanță cu principiile Strategiei UE de adaptare la schimbări climatice, respectiv adaptarea inteligentă, rapidă, sistemică și conectată la scara globală de acțiune. Strategia pornește de la necesitatea de asigurare a unui nivel adecvat de reziliență a societății românești, economiei și mediului față de impactul schimbărilor climatice și riscurile asociate acestora, în orizontul de timp 2024-2030-2050, prin accelerarea introducerii măsurilor de adaptare în toate sectoarele de activitate. Strategia propune imaginea dezvoltării sectoriale a României în următoarele decenii în condițiile în care:a) nu se adoptă măsuri de adaptare (scenariul de referință);b) se adoptă măsuri de adaptare, în cadrul oferit de scenariile climatice globale de tipul RCPs și SSPs. Pentru evaluarea cantitativă a costurilor și beneficiilor adaptării, sunt necesare scenarii naționale de dezvoltare sectorială care să completeze scenariile globale, folosite în acest document, cu informații specifice. Următorul ciclu de actualizare a strategiei de adaptare va trebui să dispună de astfel de scenarii, construite pe baza modelelor de evaluare integrată pentru a explora condițiile socio-economice alternative, în cazul specific al României.3. Prioritățile, politicile și cadrul legal SNASC este racordată și respectă prevederile cadrului legislativ și de politici la nivel internațional (UNFCCC, Acordul de la Paris) și european, respectiv ale Pactului Ecologic European (European Green Deal), instrumentul de punere în aplicare a Strategiei pe Termen Lung (2050) a UE în domeniul schimbărilor climatice. Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - România Neutră în 2050, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023, preia, în subcapitolul 3.2. destinat Politicilor și măsurilor de adaptare, viziunea și măsurile propuse de SNASC și PNASC. Totodată, obiectivele europene de răspuns la amenințările globale legate de efectele schimbărilor climatice contribuie la îndeplinirea obiectivelor agreate prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite, precum și la îndeplinirea unora dintre obiectivele Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030.3.1. Cadrul de politici și legislativ internaționalConvenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) este acordul internațional multilateral al ONU privind schimbările climatice și are scopul de a preveni o interferență antropică periculoasă cu sistemul climatic. UNFCCC a fost adoptată în 1992 în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, alături de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) și Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD). Până în prezent, UNFCCC a fost ratificată de 197 de Părți (196 de state și o organizație regională de integrare economică) și a intrat în vigoare începând cu 21 martie 1994. În contextul Convenției-cadru privind schimbările climatice, Părțile au convenit nu numai să prevină interferențe antropice periculoase cu sistemul climatic, ci și să realizeze o stabilizare a concentrațiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta ar trebui să aibă loc la un nivel care să permită "ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, pentru a se asigura că producția de alimente nu este amenințată și pentru a permite dezvoltării economice să se desfășoare într-o manieră durabilă" (Articolul 2 al Convenției).Acordul de la Paris în domeniul schimbărilor climatice (2015) este cel dintâi acord global cu forță juridică obligatorie și stabilește trei obiective concrete, care trebuie atinse în contextul mai larg al obiectivelor de dezvoltare durabilă: în primul rând, menținerea creșterii temperaturii medii globale cu sub 2°C peste nivelurile preindustriale (1850-1900) și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale. Acest lucru ar reduce considerabil riscurile și impactul schimbărilor climatice. În al doilea rând, trebuie să fie consolidate atât capacitatea de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice, cât și reziliența împotriva acestor impacturi, precum și dezvoltarea cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, astfel încât producția alimentară să nu fie pusă în pericol. În al treilea rând, fluxurile financiare trebuie aliniate cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă față de schimbările climatice. Conferința Părților (COP) este organul suprem de decizie al Convenției. O dată pe an, Părțile la Convenție se reunesc pentru a promova punerea în aplicare eficientă a Convenției și pentru a promova acțiunile internaționale în domeniul schimbărilor climatice. În acest scop, Părțile pot adopta amendamente sau chiar acorduri independente, cum ar fi Protocolul de la Kyoto sau Acordul de la Paris. De asemenea, COP adoptă decizii importante pentru a-și îndeplini sarcinile. Deciziile se referă la măsuri privind acțiunea climatică, adaptarea la schimbările climatice, finanțarea acțiunii climatice precum și dezvoltarea și transferul tehnologic. Secretariatul UNFCCC oferă sprijin administrativ pentru COP, cum ar fi întocmirea de rapoarte și coordonarea cu alte organizații internaționale relevante. Adițional, există două organisme subsidiare UNFCCC, dintre care unul se concentrează pe aspecte științifice și tehnice - Organismul Subsidiar pentru Consultanță Științifică și Tehnică/SBSTA, iar celălalt abordează probleme de implementare - Organismul Subsidiar de Implementare/SBI. Organismele subsidiare se reunesc de două ori pe an. Suportul științific al deciziilor COP este asigurat de către Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), creat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Organizația Meteorologică Mondială (OMM) în 1988. Fiecare raport IPCC actualizează starea cunoștințelor pe măsură ce știința avansează. Rezumatul pentru decidenții politici al volumului I*18) din Raportul al VI-lea (AR6) al IPCC, publicat în august 2021, a arătat că amploarea schimbărilor recente din sistemul climatic este fără precedent de-a lungul multor secole până la multe mii de ani. Temperatura medie globală a aerului la suprafață, care a crescut deja cu aproximativ 1,1 °C față de nivelul preindustrial, va continua să crească în toate scenariile de emisii luate în considerare. Volumul al II-lea*19) al AR6, publicat în martie 2022, prezintă dovezi numeroase și robuste în sprijinul concluziei că schimbările climatice produse de om au provocat deja impacturi negative pe scară largă și daune semnificative naturii și societății umane. *18) https://www.ipcc.ch/report/ar6/wg1/ *19) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-ii/ Autorii Rezumatului pentru decidenții politici al volumului al III-lea*20) al AR6, publicat în aprilie 2022, relevă faptul că pentru a ne încadra în traiectoria ce ne va duce la atingerea țintei de limitare a creșterii temperaturii globale la 1,5°C la sfârșitul acestui secol trebuie să atingem nivelul maxim de emisii cel târziu la sfârșitul anului 2025, după care să urmeze reduceri consistente ale acestora în anii 2030, 2040 și 2050. Efectele reducerilor puternice, rapide și susținute ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), vor începe să apară după aproximativ 20 de ani de la inițierea lor. Se anticipează că emisiile de GES vor crește în continuare în cazul în care aplicarea și cel puțin menținerea politicilor actuale nu se va face în perioada următoare, ceea ce va duce la o încălzire globală medie de 3,2°C față de nivelul preindustrial, până în 2100. *20) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-3/3.2. Cadrul de politici și legislativ european Pactul Ecologic European*21) propune o foaie de parcurs care include obiectivul de atingere a neutralității climatice în toate politicile și strategiile europene relevante, la nivelul tuturor sectoarelor de activitate. În acest sens, pot fi menționate o serie de strategii și documente legislative noi, sectoriale sau integrate, de ale căror prevederi s-a ținut cont în elaborarea propunerilor de măsuri de adaptare din prezenta Strategie: *21) https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:b828d165-1c22-11ea-8c1f- 01aa75ed71a1.0020.02/DOC_1 _format-PDFa) Noua Strategie a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice*22), adoptată în anul 2021, are ca obiective principale îmbunătățirea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice, intensificarea planificării adaptării și a evaluării riscurilor climatice, accelerarea măsurilor de adaptare și creșterea rezilienței la schimbările climatice pe continentul european; *22) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM:2021:82:FINb) Pactul Climatic European*23) (2020) are scopul de a încuraja oamenii, comunitățile și organizațiile de a participa la acțiuni legate de climă și de a construi o Europă mai verde, de a facilita conectarea și schimbul de cunoștințe, învățarea legată de schimbările climatice, precum și dezvoltarea și implementarea unor soluții care să contribuie la adaptarea la schimbările climatice, diseminarea cunoștințelor legate de acțiuni climatice și conștientizarea privind schimbările climatice; *23) https://ec.europa.eu/clima/eu-action/european-green-deal/european-climate-pact_roc) Legea Europeană a Climei*24) (2021) a legiferat obiectivul de neutralitate climatică, precum și ținta intermediară de reducere ale emisiilor de gaze cu efect de seră corespunzătoare anului 2030, respectiv reducerea cu cel puțin 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu nivelurile din anul 1990; *24) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32021R1119d) Planul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima*25) (2020) cuprinde o propunere de modificare a traiectoriei emisiilor actuale de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 comparativ cu nivelul din 1990 și prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economice, avându-se în vedere transformarea sistemului energetic, inclusiv a clădirilor, a transporturilor și a industriei prin decarbonizarea acestora; *25) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0562e) Planul de Acțiune privind Economia Circulară*26) (2020) are în vedere o serie de acțiuni pentru ca produsele să fie adecvate pentru o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară, pentru a reduce cantitatea de deșeuri și amprenta de carbon a acestora și pentru a se asigura faptul că UE dispune de o piață internă funcțională pentru materiile prime secundare de înaltă calitate; *26) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/HTML/?uri=CELEX:52020DC0098 from=ENf) Planul de Acțiune către o Poluare Zero pentru Aer, Apă și Sol*27) (2021) include viziunea Europei pentru 2050 privind poluarea zero, prevede reducerea poluării aerului, apei și solurilor la niveluri care să nu fie periculoase pentru sănătatea oamenilor și a ecosistemelor naturale, prin respectarea limitelor planetei noastre și prin crearea unui mediu lipsit de substanțe toxice și includerea prevenirii poluării în toate politicile relevante ale UE; *27) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52021DC0400g) Strategia UE pentru Integrarea Sistemului Energetic*28) stabilește o viziune asupra modului în care se poate accelera tranziția către un sistem energetic integrat, care să sprijine o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în care toate sectoarele să poată contribui la decarbonizare. Aceasta este completată de Strategia europeană pentru hidrogen*29) (în curs de elaborare), care prezintă oportunitățile și măsurile necesare pentru extinderea utilizării hidrogenului într-un sistem integrat energetic; *28) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/QANDA_20_1258 *29) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/PDF/?uri=0J:C:2021:123:FULL from=ENh) Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă - înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului*30) (2020) are ca element focal reducerea semnificativă a emisiilor în sectorul transporturilor cu 90% până în 2050, prin adoptarea la scară largă a soluțiilor de transport sustenabil; *30) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:52020DC0789i) Noua Strategie a UE pentru Păduri pentru 2030*31) (2021) recunoaște rolul pădurilor pentru atingerea obiectivelor legate de reducerea emisiilor și atenuarea schimbărilor climatice, punând accentul pe: sprijinirea funcțiilor socio-economice ale pădurilor; protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din UE, gestionarea durabilă și monitorizarea strategică a acestora pentru adaptarea la schimbările climatice și creșterea rezilienței pădurilor; *31) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52021DC0572j) Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030*32) urmărește plasarea biodiversității Europei pe drumul către redresare până în 2030, în beneficiul oamenilor, al climei și al planetei. Criza biodiversității și criza climatică sunt intrinsec legate. Însă la fel de interconectate sunt și soluțiile. Soluțiile bazate pe natură sunt esențiale pentru reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice; *32) https://ec.europa.eu/environment/strategy/biodiversity-strategy-2030_rok) Strategia "De la fermă la consumator"*33) (2020) are drept obiectiv reducerea amprentei ecologice și climatice a sistemului alimentar al UE, asigurarea securității alimentare în condițiile schimbărilor climatice și declinului biodiversității, comerțul echitabil în cadrul lanțului de aprovizionare de la fermă la consumator; *33) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52020DC0381l) Strategia UE privind solul pentru 2030*34) (2021) propune măsuri pentru protecția, utilizarea durabilă și refacerea solului, întrucât solurile sănătoase contribuie la atingerea obiectivelor legate de neutralitatea climatică și reziliența la schimbările climatice, dezvoltarea unei (bio)economii curate și circulare, inversarea declinului biodiversității, protejarea sănătății umane, stoparea deșertificării și inversarea degradării terenurilor; *34) http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2021/C0M_2021_400_RO_ACT.pdfm) Inițiativa Noul Bauhaus European*35) (2021) transpune Pactul Ecologic European într-o dimensiune culturală și creativă ce vizează accelerarea transformării diferitelor sectoare economice, cum ar fi construcțiile și industria textilă, pentru a oferi tuturor cetățenilor acces la bunuri circulare cu emisii de carbon mai scăzute. Printre acțiunile stabilite se are în vedere inclusiv extinderea pieței pentru produse și servicii de construcții durabile, inclusiv integrarea de noi materiale și soluții bazate pe natură. *35) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_21_4626n) Strategia UE pentru turismul durabil*36) (2021) integrează principiile economiei circulare pentru dezvoltarea durabilă a turismului; *36) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0109_EN.htmlo) Pachetul legislativ "Pregătiți pentru 55: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică"*37) (2021), planul Europei privind tranziția verde, vizează alinierea legislației UE la obiectivul pentru anul 2030 privind reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030; *37) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX%3A52021DC0550p) Strategia europeană de cercetare pentru perioada 2020-2024*38) (2020), prin Planul Strategic 2020-2024*39), plasează cercetarea și inovarea în centrul ambițiilor europene de atingere a neutralității și rezilienței climatice complete în 2050. În acest sens, programul de cercetare și inovare al UE pentru perioada 2021-2027, Orizont Europa*40), reprezintă modalitatea de a aduce soluții concrete la unele dintre cele mai mari provocări ale societății, cele 5 teme ale misiunilor din Orizont Europa care susțin direct Pactul Ecologic European fiind axate pe: adaptarea la schimbările climatice, refacerea mediului hidrologic, a mărilor și a oceanelor; orașe inteligente și neutre din punct de vedere climatic; refacerea și păstrarea calității solurilor în Europa; *38) https://research-and-innovation.ec.europa.eu/strategy/strategy-2020-2024 en#research-and-innovation-for-the-future-we-want *39) https://commission.europa.eu/system/files/2020-11/rtd_sp_2020_2024_en.pdf *40) https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/funding/funding-opportunities/funding-programmes-and-open-calls/horizon-europe_roq) Planul REPowerEU*41), propus de Comisia Europeană în mai 2022, propune un set de acțiuni suplimentare, în completarea pachetului de propuneri "Pregătiți pentru 55", menite să conducă la economisirea de energie, la diversificarea aprovizionării, la înlocuirea rapidă a combustibililor fosili, și să combine în mod inteligent investițiile și reformele. Aceste acțiuni vor conduce la transformarea sistemului energetic al Uniunii Europene. Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) este un instrument central al Planului REPowerEU, sprijinind planificarea și finanțarea coordonată a infrastructurii transfrontaliere și naționale, precum și a proiectelor și reformelor din domeniul energetic. *41) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_3131r) Strategia UE privind valul de renovări ale clădirilor, adoptată în anul 2020, care propune acțiuni pentru accelerarea ratei de renovare în următorii zece ani și implicit asigurarea creșterii eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Strategia va acorda prioritate acțiunilor în trei domenii: decarbonizarea sistemelor de încălzire și de răcire, abordarea problemei reprezentate de sărăcia energetică și de clădirile cu cele mai slabe performanțe, precum și renovarea clădirilor publice. Printre acțiunile stabilite se are în vedere inclusiv extinderea pieței pentru produse și servicii de construcții durabile, inclusiv integrarea de noi materiale și soluții bazate pe natură.3.3. Cadrul de politici și legislativ național România a adoptat, în perioada recentă, o serie de strategii și planuri naționale integrate care fundamentează cadrul strategic privind schimbările climatice, creșterea economică și controlul emisiilor, managementul hazardelor ori dezvoltarea durabilă, ale căror prevederi au fost luate în considerare în cadrul prezentei strategii.Strategia Națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030 (SNDDR)*42) a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2018. Prin Hotărârea Guvernului nr. 754/2022 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 877/2018 privind adoptarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 a fost aprobat și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030. Această strategie reprezintă răspunsul României la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și stabilește cadrul național pentru implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD). în ceea ce privește schimbările climatice, ODD 13 al strategiei, intitulat acțiune climatică, specifică faptul că SNDDR vizează consolidarea capacității de adaptare și reziliență a României pentru a combate pericolele legate de schimbările climatice și dezastrele naturale prin integrarea măsurilor de diminuare și de adaptare la schimbările climatice și dezastrele naturale atât în strategiile cât și în politicile naționale și în planificarea și creșterea nivelului de educație și conștientizare privind schimbările climatice. *42) https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf În paralel cu procesul de elaborare a SNASC și PNASC, a fost elaborată Strategia pe Termen Lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (STL), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023*43). În cadrul STL au fost dezvoltate și analizate trei scenarii: Scenariul de referință (REF), Scenariul de mijloc (Mediu) și scenariul România Neutră (RO NEUTRĂ). Scenariul REF a fost construit pornind de la țintele PNIESC, luând în calcul o creștere semnificativă a ponderii globale a surselor regenerabile de energie (SRE) în consumul final brut de energie: de la 30,7%, așa cum este indicat în versiunea actuală a PNIESC, la 34,3%, în cazul Scenariului REF al STL. Scenariul RO Neutră vizează atingerea neutralității climatice a României în 2050, prin reducerea emisiilor nete cu 99% comparativ cu nivelul din 1990. Scenariul Mediu a fost construit ca o soluție de mijloc între Scenariul REF și Scenariul RO Neutră. *43) https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/HG%20nr.%2012152%20privind%20aprobarea%20STL%20a%20României%20pentru%20reducerea%20emisiilor%20de%20gaze%20cu%20efect%20de%20sera%20România%20neutra%202050.pdf Conform scenariului selectat România Neutră, România își propune să devină neutră din punct de vedere climatic în 2050, ajungând la o reducere a emisiilor nete cu 99% în 2050, comparativ cu nivelul din 1990. Obiectivele și liniile de acțiune ale SNASC au fost preluate în subcapitolul 3.2. al STL - Politici și măsuri de adaptare. Pe lângă aceste strategii și planuri naționale, la nivelul tuturor sectoarelor de activitate incluse în prezenta strategie, există documente strategice sau legislative care abordează specific sau indirect adaptarea la schimbările climatice, printre care menționăm: Strategia Națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung (2010)*44), Strategia Națională pentru Păduri 2030 (2022)*45), Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru conservarea biodiversității 2014-2020*46) (în curs de actualizare), Strategia de dezvoltare teritorială a României (SDTR) (2014)*47), Strategia Națională a României pentru Dezvoltarea Turismului 2019-2030, Volumul 2 - Strategia și Planul de Acțiune (2018)*48), Master Planul pentru turismul național al României 2007-2026 (2007)*49), Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a Turismului în Carpații Românești (2015)*50), Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România - context, viziune și obiective - 2019-2029 (2019)*51), Strategia pentru dezvoltarea turismului balnear (2019)*52), Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022 (2016)*53), Planul Național Strategic PAC 2023-2027*54), Strategia națională de sănătate pentru perioada 2014-2020*55), Strategia națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă pentru perioada 2021-2027 (2021)*56), Strategia națională privind educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 (2023)*57), Strategia Energetică a României 2022-2030, cu perspectiva anului 2050*58), Strategia Națională pentru Reducerea Riscului la Dezastre (SNRRD), Strategia Națională de Competitivitate 2021-2027 (SNC) (în curs de elaborare), Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035 (în curs de elaborare), Strategia națională privind prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor 2019-2030 (proiect)*59), Strategia națională de sănătate 2014-2020 (2014)*60), Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018 - 2025 (2018)*61), Strategia națională privind economia circulară*62), Programul național de control al poluării atmosferice*63). *44) http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2012-01-10_risc_inundații_hg846din2010aprobaresnmri.pdf *45) http://www.mmediu.ro/categorie/strategia-nationala-pentru-păduri-2030/430 *46) http://www.mmediu.ro/img/attachment/32/biodiversitate-54784fdbc3ea5.pdf *47) http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/08/2014-08-14_SDTR_6.1.pdf *48) http://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2020/09/Strategia-de-Dezvoltare-Turistic%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-volum-2-Strategia-%C8%99i-Planul-de-Ac%C8%9Biune.pdf *49) http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/05/masterplan partea1.pdf *50) http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/05/Strategie-Carpați-1.pdf *51) http://legislație.just,ro/Public/DetaliiDocumentAfis/219401 *52) https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2019/08/ANEXA.pdf *53) http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/SCPN%202016-2022inavizare.pdf *54) https://www.madr.ro/planul-național-strategic-pac-post-2020/implementare-ps-pac-2023-2027/ps-pac-2023-2027.html; *55) http://www.ms.ro/strategia-nationala-de-sănătate-2014-2020/ *56) https://www.poc.research.gov.ro/uploads/2021-2027/condiție-favorizanta/sncisi-draft.pdf *57) https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/264394 *58) http://energie.gov.ro/transparenta-decizionala/strategia-energetica-a-româniei-2019-2030-cu-perspectiva-anului-2050/ *59) http://www.mmediu.ro/categorie/strategia-nationala-privind-prevenirea-si-combaterea-deșertificării-si-degradării-terenurilor-2019-2/422 *60) https://www.ms.ro/wp-content/uploads/2016/10/HG-1.0282014-Strategia-Nationala-de-Sănătate-2014-2020.pdf *61) https://mmuncii.ro/i33/index.php/ro/minister-2019/strategii-politici-programe/5215-sn-locuri-munca-verzi-21082018 *62) https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-privind-economia-circulara-13409762*63) Programul național de control al poluării atmosferice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 119/2023, publicată în M. Of. nr. 126/14.02.2023 și disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/264810, cuprinde proiecte și măsuri privind reducerea emisiilor, pentru asigurarea unei coerențe cu planurile și programele stabilite la nivel național, în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația națională sau de legislația UE Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)*64), aprobat de Comisia Europeană în anul 2021, este documentul strategic al României care fundamentează prioritățile de reformă și domeniile de investiții pentru aplicarea Mecanismului de Redresare și Reziliență - MRR la nivel național, având ca scop final accelerarea implementării reformelor sustenabile și a investițiilor publice conexe, respectiv asigurarea ameliorării stării economiei naționale după criza generată de COVID-19, creșterea economică și crearea de locuri de muncă necesare pentru incluziunea forței de muncă, sprijinirea tranziției verzi și a celei digitale pentru promovarea creșterii durabile. Domeniile vizate de PNRR sunt: managementul apei, transportul, energia, pădurile și biodiversitatea, deșeurile, clădirile, turismul, sănătatea, reformele sociale, guvernanța și educația. *64) https://mfe.gov.ro/pnrr/ Planul Național de Management al Riscurilor de Dezastre (PNMRD)*65), realizat de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență în anul 2020, are scopul de a aborda în mod sistematic, unitar și interinstituțional măsurile și acțiunile necesare pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul adecvat, la nivel de sistem, în concordanță cu orientările internaționale și obligațiile României ce decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Europene și al ONU pe linia reducerii riscurilor de dezastre. PNMRD este un document strategic, orientat pe integrarea diferitelor componente ale sistemului național de gestionare a situațiilor de urgență. Acesta promovează, printre altele, identificarea și dezvoltarea măsurilor de reziliență la dezastre care abordează riscurile naturale, schimbările climatice sau cauzate de om.*65) https://www.igsu.ro/Resources/COJ/ProgrameStrategii//pdf24_merged.pdfStrategia Națională privind economia circulară*66), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2022, vizează decuplarea creșterii economice de degradarea mediului prin tranziția către un nou model de dezvoltare economică. Procesul de implementare a acestei Strategii și a Planului de Acțiune pentru Economia Circulară a României aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 927/2023 vor fi monitorizate la nivel național de Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară care va fi, de asemenea, responsabil de urmărirea setului de indicatori specifici. *66) https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-privind-economia-circulara-13409762Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC)*67) a fost aprobat în anul 2021, prin Hotărârea Guvernului nr. 1076/2021, ca urmare a angajamentului luat de UE, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, de a se implica în privința combaterii schimbărilor climatice. Planul se axează pe cinci dimensiuni principale: securitate energetică, decarbonizare, eficiență energetică, piața internă a energiei și cercetare, inovare și competitivitate. România își propune să aducă o contribuție echitabilă la realizarea țintei de decarbonizare a Uniunii Europene și va urma cele mai bune practici de protecție a mediului. Obiectivul general al României este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 44% până în 2030 față de anul 2005. Planul menționează, sumar, câteva elemente referitoare la adaptarea la schimbările climatice. PNIESC este în curs de actualizare și va implementa pe perioada curentă (2024-2030) obiectivele Strategiei pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023). *67) https://ec.europa.eu/energy/sites/default/files/documents/ro_final_necp_main_ro.pdfStrategia Națională de Renovare pe Termen Lung (SNRTL) pentru sprijinirea renovării parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, și transformarea sa treptată într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonat până în 2050, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1034/2020, cu modificările și completările ulterioare, contribuind la creșterea rezilienței clădirilor și a fondului construit.Strategia națională de dezvoltare urbană integrată pentru orașe reziliente, verzi, incluzive și competitive 2022-2035, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1575/2022 și reprezintă politica urbană a României asumată ca reformă în cadrul PNRR prin componenta 10 - Fondul local. Politica urbană a României reprezintă un set coordonat de decizii de politică pentru planificarea, finanțarea, dezvoltarea, gestionarea și susținerea orașelor de toate dimensiunile, printr-un proces colaborativ de împărțire a responsabilităților la toate nivelurile de guvernanță și bazat pe implicarea tuturor actorilor urbani interesați, inclusiv a societății civile și a sectorului privat. Politica urbană stabilește ca obiectiv principal pentru dimensiunea "un oraș verde și rezilient" ca administrațiile publice locale să asigure accesul tuturor locuitorilor la zonele verzi și recreaționale, concentrându-se totodată pe regenerarea ecosistemelor urbane prin investiții în tehnologii ecologice, infrastructură ecologică urbană și soluții bazate pe natură. Atenuarea și adaptarea la riscurile urbane prin măsuri de combatere a efectelor schimbărilor climatice prin integrarea soluțiilor bazate pe natură este un obiectiv specific, subsecvent obiectivului prioritar "Crearea de orașe propice locuirii și inteligente din punct de vedere climatic, prin dezvoltarea infrastructurii verzi-albastre pentru a atenua și a se adapta la riscurile urbane". Un ghid privind soluțiile bazate pe natură va fi elaborat ca parte a implementării acestei politici.3.4. Cadrul instituțional Obiectivele și măsurile legate de adaptarea la schimbările climatice incluse în Pactul Ecologic European prin Noua Strategie UE de Adaptare la Schimbările Climatice impun o bună cooperare și corelare a structurii instituționale în țara noastră, prin participarea activă a tuturor ministerelor și a celorlalte autorități ale administrației publice inclusiv la nivel local. Instituțiile cu rol cheie în atingerea obiectivelor de adaptare la schimbările climatice, cuprinse în cadrul acestei strategii sunt: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este autoritatea publică centrală competentă în domeniul schimbărilor climatice. MMAP elaborează și actualizează, în conformitate cu principiile europene, politica națională de adaptare la efectele schimbărilor climatice și asigură coordonarea implementării acesteia la nivel național, precum și raportarea rezultatelor conform cerințelor europene și internaționale, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu modificările și completările ulterioare. MMAP are de asemenea responsabilitatea de a asigura Secretariatul tehnic al Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice, constituită prin Hotărârea Guvernului nr. 1026/2014 pentru reorganizarea Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice și de a raporta instituțiilor internaționale și europene din domeniul schimbărilor climatice. Secretariatul General al Guvernului monitorizează și evaluează implementarea măsurilor ce revin autorităților și instituțiilor naționale responsabile cu atribuții în domeniul schimbărilor climatice în vederea asigurării coerenței cu obiectivul privind neutralitatea climatică stabilită la nivelul Uniunii Europene, conform prevederilor Regulamentului (UE) 1119/2021 al Parlamentului European și de al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999, conform Hotărârii Guvernului nr. 1313/2021. Prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, SGG Coordonează implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. De asemenea, SGG are responsabilitatea de a asigura și de a sprijini, prin Direcția de coordonare politici și priorități și prin intermediul DDD, activitatea Secretariatului tehnic al Comitetului Interministerial privind Schimbările Climatice, înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 563/2022 pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial privind schimbările climatice. Departamentul pentru evaluare integrată și monitorizare a programelor finanțate din fonduri publice și europene. Prin Hotărârea Guvernului nr. 205/2022 a fost înființat un departament pentru evaluare integrată și monitorizare a programelor finanțate din fonduri publice și europene, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului și funcționând în subordinea premierului, urmând a fi finanțat din bugetul Secretariatului General al Guvernului. Departamentul îndeplinește următoarele atribuții: a) analizează și urmărește asigurarea unei abordări integrate asupra proiectelor și investițiilor din fondurile publice și europene, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare stabilite la nivel național și european; b) monitorizează stadiul implementării proiectelor de investiții, prin colaborare cu toate instituțiile publice responsabile și, în special, cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în cazul proiectelor finanțate din fondurile aferente politicii de coeziune și mecanismului de redresare și reziliență, fără a aduce atingere domeniilor proprii de competență ale ministerelor și ale altor autorități ale administrației publice centrale; c) facilitează dialogul interinstituțional și interministerial în vederea creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene; d) sprijină ministerele de resort în scopul identificării și implementării soluțiilor pentru creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene; e) sprijină ministerele de resort în participarea la programele comunitare și utilizarea resurselor financiare ale Băncii Europene de Investiții și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice (CISC), înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 563/2022*68), are printre obiectivele principale analizarea și propunerea de soluții "în vederea asigurării concordanței politicilor din sectoarele care au impact asupra schimbărilor climatice, propuse de ministerele de resort, cu angajamentele luate la nivel național, față de Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale la care România este parte și monitorizează progresele înregistrate de instituțiile din România în implementarea acestora". *68) Hotărârea Guvernului nr. 563/2022 pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial privind schimbările climatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415/29.04.2022, disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/254516 Administrația Prezidențială, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate, sprijină angajamentul Președintelui României privind acțiunile climatice la nivel național și internațional, inclusiv prin mediere între instituțiile publice centrale pe teme legate de schimbările climatice și pe subiecte conexe. Alte instituții desfășoară activități consistente care contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei în diferite sectoare de activitate din România, iar rolul concret al acestora este descris în capitolul 10 (Instituțiile responsabile). Platforma națională pentru reducerea riscurilor la dezastre, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 768/2016*69), funcționează ca organism național multisectorial și interdisciplinar cu rol consultativ în stabilirea strategiilor și programelor privind reducerea riscurilor la dezastre. Platforma națională este formată din Comitetul național pentru situații speciale de urgență, grupurile de suport tehnico-științific și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, asociațiilor profesionale, sindicatelor, instituțiilor de învățământ superior și institutelor de cercetare, instituțiilor culturale, ale cultelor și asociațiilor religioase recunoscute potrivit legii și ai mass-mediei. Platforma națională acționează pentru a) cunoașterea și conștientizarea tipurilor de risc în ceea ce privește amploarea manifestării, expunerea, vulnerabilitatea, impactul, capacitatea de adaptare; b) creșterea capacității de gestionare a riscurilor de către autoritățile administrației publice prin susținerea colaborării interinstituționale și a implicării tuturor factorilor interesați; c) abordarea integrată, la nivel național, a managementului riscurilor în vederea eficientizării eforturilor de reducere a riscului de dezastre; d) contribuirea la dezvoltarea de strategii, politici și planuri care să vizeze încurajarea investițiilor în măsuri structurale și nestructurale de reducere a riscului la dezastre și de creștere a rezilienței; e) consolidarea pregătirii forțelor de intervenție, în vederea asigurării unui răspuns eficient la toate nivelurile; f) integrarea conceptului de "reconstrucție durabilă" în acțiunile de refacere a zonelor afectate de manifestarea unui tip de risc. *69) Hotărârea Guvernului nr. 768/2016 privind organizarea și funcționarea Platformei naționale pentru reducerea riscurilor la dezastre, Publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 26 octombrie 2016, disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/1830044. Analiza contextului4.1. Schimbările climatice la nivel global. Tendințe observate și proiecții Cunoașterea științifică privind bazele fizice ale schimbărilor climatice la nivel global este sintetizată periodic în raportul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) în cadrul Grupului lucru I*70). Grupul de lucru I al IPCC a adoptat un limbaj necesar punerii în context a plajelor de incertitudine asociate informațiilor furnizate*71). Potrivit rezumatului Grupului de lucru I (al IPCC) pentru decidenții politici*72), amploarea schimbărilor recente din sistemul climatic este fără precedent în ultimele mii de ani, iar influența umană constituie factorul principal al acestor schimbări. *70) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-i/ *71) Nivelul de încredere este exprimat folosind cinci calificative: foarte scăzut, scăzut, mediu, ridicat și foarte ridicat și este scris cu caractere cursive: practic sigur pentru probabilitate de 99-100%; foarte probabil pentru probabilitate de 90-100%; probabil pentru probabilitate de 66-100%; la fel de probabil că nu pentru probabilitate de 33-66%; puțin probabil pentru probabilitate de 0-33%; foarte puțin probabil pentru probabilitate de 10-0% și excepțional de puțin probabil 0-1%. Termeni suplimentari (extrem de probabil 95-100%; mai probabil la probabilitatea de >50-100%; extrem de puțin probabil la probabilitatea de 0-5%) sunt, de asemenea, utilizați atunci când este cazul. Dacă nu se specifică altfel, parantezele pătrate [x până la y] sunt folosite pentru a furniza intervalul foarte probabil evaluat sau intervalul de 90%. *72) https://report.ipcc.ch/ar6wg3/pdf/IPCC_AR6_WGIII_SummaryForPolicymakers.pdf4.1.1. Temperatura și extremele termice Fiecare dintre ultimele patru decenii a fost mai cald decât orice deceniu care l-a precedat, începând din 1850. Temperatura medie globală a aerului la suprafața solului în primele două decenii ale secolului XXI (2001-2020) a fost cu 0,99 [0,84 până la 1,10]°C mai mare decât cea a perioadei 1850-1900. Temperatura medie globală a fost cu 1,09 [0,95 până la 1,20]°C mai mare în 2011-2020 decât 1850-1900. Temperatura medie globală la suprafață a crescut mai rapid din 1970 decât în orice altă perioadă de 50 de ani, cel puțin în ultimii 2000 de ani (încredere ridicată). Comparativ cu 1850-1900, temperatura medie a suprafeței globale în perioada 2081-2100 este foarte probabil să fie mai mare cu 1,0°C până la 1,8°C în scenariul de emisii foarte scăzute de gaze cu efect de seră (GES) luat în considerare (SSP1-1,9), cu 2,1°C până la 3,5°C în scenariul cu emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și cu 3,3°C până la 5,7°C în scenariul cu emisii de GES foarte ridicate (SSP5-8,5).4.1.2. Cantitatea medie de precipitații și extremele pluviometrice Cantitățile medii globale de precipitații pe continente au crescut din 1950, cu o rată de creștere mai rapidă din anii 1980 (cu o probabilitate de peste 67% și încredere medie). Frecvența și intensitatea episoadelor cu precipitații abundente au crescut începând cu anii 1950 pe cea mai mare parte a suprafeței terestre pentru care datele observaționale sunt suficiente pentru analiza tendințelor (încredere ridicată), iar schimbările climatice induse de om sunt probabil principalul factor. Media globală a cantității anuale de precipitații continentale este proiectată să crească cu 0-5% în scenariul cu emisii foarte scăzute de GES (SSP1-1,9), 1,5-8% pentru scenariul cu emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și 1-13% în cadrul scenariului cu emisii de GES foarte ridicate (SSP5-8,5) până în 2081-2100 în raport cu 1995-2014. Există dovezi consolidate comparativ cu cele din raportul AR5 al IPCC (publicat în 2014) că ciclul global al apei va continua să se intensifice pe măsură ce temperaturile globale cresc (încredere ridicată), precipitațiile și debitele de apă de suprafață fiind proiectate să devină mai variabile în majoritatea regiunilor terestre în cadrul sezoanelor (încredere ridicată) și de la an la an (încredere medie).4.1.3. Alte tendințe relevante observate la nivel global Influența umană este foarte probabil principalul factor al retragerii globale a ghețarilor continentali, începând din anii 1990 și al scăderii suprafeței acoperite cu gheață marină arctică, între perioadele 1979-1988 și 2010-2019 (scăderi de aproximativ 40% în septembrie și aproximativ 10% în martie). Procesul global al retragerii ghețarilor începând din anii 1950, cu aproape toți ghețarii lumii retrăgându-se sincron, este fără precedent, cel puțin în ultimii 2000 de ani (încredere medie). În perioada 2011-2020, suprafața medie anuală de gheață arctică a atins cel mai scăzut nivel din 1850 (încredere ridicată). Nivelul mediu global al mării a crescut cu 0,20 [0,15 până la 0,25] m între 1901 și 2018. Stratul oceanic superior (0-700 m) la nivel global s-a încălzit începând cu anii 1970 și este extrem de probabil ca influența antropică să fie principala cauză a încălzirii. Valurile de căldură marine aproape și-au dublat frecvența începând cu anii 1980 (încredere ridicată), iar influența antropică a contribuit foarte probabil la majoritatea dintre ele, începând cu cel puțin anul 2006. Emisiile de dioxid de carbon (CO2) cauzate de om sunt principalul factor al acidificării globale a oceanului, observate în stratul de suprafață. Există o încredere ridicată că nivelurile concentrației de oxigen au scăzut în multe regiuni oceanice începând de la mijlocul secolului al XX-lea și o încredere medie că influența umană a contribuit la această scădere. Traiectoriile furtunilor la latitudini medii s-au deplasat probabil spre pol în ambele emisfere începând cu anii 1980, cu tendințe marcate de sezonalitate (încredere medie). Observațiile asupra temperaturii medii globale la suprafața terestră evidențiază faptul că variabilitatea decenală s-a amplificat și a mascat schimbările pe termen lung cauzate de om, iar această variabilitate va continua în viitor (încredere foarte ridicată). Influența antropică a favorizat probabil incidența evenimentelor extreme compuse, începând cu anii 1950, incluzând creșteri ale frecvenței valurilor de căldură și secetelor concomitente, la scară globală (încredere ridicată) și ale incendiilor în unele regiuni de pe toate continentele locuite (încredere medie), precum și inundații compuse în unele regiuni (încredere medie). Începând din 1750, creșterile concentrațiilor de CO2 (47%) și CH4 (156%) depășesc cu mult schimbările naturale multimilenare dintre perioadele glaciare și interglaciare din ultimii 800.000 de ani, în timp ce creșterile de N2O (23%) sunt similare (încredere foarte ridicată). Se estimează că o încălzire suplimentară va amplifica și mai mult distrugerea permafrostului și reducerea stratului de zăpadă sezonier, a ghețarilor continentali și a gheții marine arctice (încredere ridicată). Ghețarii montani și polari sunt pe cale să se topească în continuare timp de decenii sau secole (încredere foarte ridicată). Pierderea de carbon din permafrost și transferul acestuia în atmosferă în urma deteriorării permafrostului este ireversibilă la scări de timp centenare (încredere ridicată). Există o încredere ridicată într-un debut mai timpuriu al topirii zăpezii de primăvară, cu debite de vârf mai mari în detrimentul debitelor de vară, în regiunile unde regimul hidric e dominat de zăpadă. Oceanul Arctic va rămâne probabil fără gheață în septembrie cel puțin o dată înainte de 2050, conform celor cinci scenarii ilustrative luate în considerare în acest raport IPCC, cu apariții mai frecvente pentru niveluri de încălzire mai ridicate. Este practic sigur că nivelul mediu global al mării va continua să crească în secolul XXI. Față de 1995-2014, creșterea medie globală a nivelului mării până în 2100 este estimată la 0,28-0,55 m în scenariul cu emisii foarte scăzute de GES (SSP1-1,9), 0,32-0,62 m în scenariul cu emisii scăzute de GES (SSP1-2,6), 0,44-0,76 m în scenariul de emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și 0,63-1,01 m în scenariul cu emisii foarte mari de GES (SSP5-8,5). Fiecare 0,5°C suplimentar de încălzire globală provoacă creșteri semnificative ale intensității și frecvenței extremelor calde, inclusiv valuri de căldură (foarte probabil), ale precipitațiilor abundente (încredere ridicată), precum și secete agricole și ecologice în unele regiuni (încredere ridicată). La scară globală, se estimează că episoadele zilnice cu precipitații extreme se vor intensifica cu aproximativ 7% pentru fiecare 1°C de încălzire globală (încredere ridicată). Orașele intensifică încălzirea globală, iar intensificarea urbanizării împreună cu extremele termice calde, mai frecvente, vor crește severitatea valurilor de căldură în mediul urban. O climă mai caldă va intensifica episoadele de vreme foarte umede și foarte uscate, cu implicații pentru inundații sau secetă (încredere ridicată), dar locația și frecvența acestor evenimente depind de schimbările viitoare estimate în circulația atmosferică regională, inclusiv în circulația musonică, iar la latitudinile medii, de traiectoriile furtunilor. Raportul IPCC subliniază că urbanizarea favorizează, de asemenea, creșterea cantității medii și abundente de precipitațiile deasupra și/sau în aval de orașe, iar intensitatea scurgerii de suprafață a apei din precipitații crește, favorizând inundațiile urbane. Schimbări semnificative ale intensității și frecvenței secetelor meteorologice, cu mai multe regiuni care prezintă creșteri decât scăderi, sunt observate pentru fiecare 0,5°C suplimentar de încălzire globală (încredere medie). Creșterea frecvenței și intensității secetelor hidrologice se intensifică odată cu creșterea magnitudinii încălzirii globale în unele regiuni (încredere medie)5. Definirea problemelor5.1. Variabilitatea climatică observată (1961-2020) și proiecțiile pentru orizonturile de timp 2030 și 2050 în România Analiza variabilității climatice observate se bazează pe date meteorologice din perioada 1961-2020. Pentru orizonturile de timp viitoare sunt utilizate rezultate ale modelelor climatice regionale, în condițiile scenariilor cu creștere moderată (RCP 4.5; Thomson et al., 2011) și puternică (RCP 8.5; Riahi et al., 2011) a emisiilor și concentrațiilor atmosferice globale ale gazelor cu efect de seră (GES), până la sfârșitul acestui secol. Modelele climatice globale și regionale utilizate reușesc să simuleze caracteristicile climatice generale prezente la nivelul României, ceea ce asigură un nivel acceptabil de încredere pentru rezultatele proiecțiilor climatice viitoare (Bojariu et al., 2021). Principalele caracteristici care definesc tendințele climatice prezente și viitoare sunt prezentate în continuare.a) Semnalul de încălzire a climei este vizibil și semnificativ statistic în toate regiunile țării, fiind mai pronunțat, în general, în timpul zilei. Temperatura medie anuală a aerului a crescut între 0,21/deceniu și 0,44°C/deceniu, corespunzător unei rate de încălzire cuprinsă între 1,3°C și 2,6°C, în întreaga perioadă analizată. Tendința de încălzire observată este mai pronunțată în ultimele două decenii ale perioadei analizate, iar durata medie anuală de strălucire a Soarelui prezintă și ea o tendință generalizată de creștere la nivelul României. Proiecțiile cu modele climatice arată că semnalul de încălzire continuă și se amplifică în viitor, cu magnitudini depinzând de regiune, orizontul de timp și scenariul climatic analizat (Tabelul 5.1). Pentru viitorul apropiat (2021-2050), comparativ cu intervalul de referință 1971-2000, la nivelul României, rezultatele modelelor climatice globale analizate indică o creștere medie a temperaturii lunare, în cea mai caldă lună a anului (august), de peste 3°C, în cel mai pesimist scenariu (SSP 5- RCP 8.5). Creșterea similară a temperaturii medii lunare, obținută cu modelele climatice regionale, este de peste 2,5°C, în condițiile scenariului pesimist (RCP 8.5). Diferențele legate de scenariul ales sunt relativ mici în primele decenii ale secolului, iar diferențele mai mari sunt așteptate spre sfârșitul secolului XXI.b) Cantitatea anuală de precipitații observată este în general stabilă, fără a se evidenția tendințe generale semnificative statistic de creștere sau de scădere. Proiecțiile viitoare ale cantităților anuale de precipitații nu prezintă o tendință semnificativă, deși ele indică o ușoară creștere (Tabelul 5.2). Pentru vară (iunie-august), la nivelul României, rezultatele modelelor climatice globale și regionale analizate indică un semnal clar de reducere a mediei ratei lunare de precipitații atât în perioada 2021-2030, cât și în perioada 2031-2050. Reducerea este mai mare în condițiile scenariilor cu emisii și concentrații ale GES mari (SSP 5-RCP 8.5/RCP8.5) și la sfârșitul secolului al XXI-lea. Există și un semnal de creștere a cantității de precipitații, iarna (decembrie-februarie). Configurațiile spațiale ale diferențelor în cantitatea de precipitații de vară indică Dobrogea, Bărăganul și vestul țării ca regiuni în care semnalul de reducere este cel mai puternic. Semnalul ce indică o creștere a precipitațiilor de iarnă apare cel mai clar în regiunile din vestul și centrul României (Bojariu et al., 2021). În general, rezultatele modelelor climatice pentru orizonturile de timp viitoare relevă o tendință de creștere a intensității precipitațiilor în toată țara, în toate orizonturile de timp analizate, dar cu magnitudini nuanțate de factorii locali. Pentru viitor, ansamblul de modele climatice regionale indică o continuare și amplificare generală a scăderii grosimii medii a stratului de zăpadă, observată în clima prezentă. Magnitudinea semnalului este mai mare în condițiile scenariului cu cele mai mari emisii și concentrații de GES (RCP 8.5). La nivelul României, această reducere estimată pentru viitor este mai puternică în luna februarie, la fel ca pentru intervalul 1961-2021. Regiunile cele mai afectate, din acest punct de vedere, sunt, în general, cele de la altitudinile joase. În zone muntoase, reducerile în grosimea stratului de zăpadă sunt, în general, mai mici, pe rama estică a Carpaților Orientali și Occidentali și pe cea nordică a Carpaților Orientali.c) Evoluția umidității relative a aerului în perioada 1961-2020 evidențiază un semnal climatic neomogen și slab din punct de vedere al magnitudinii. Experimentele numerice cu modele climatice regionale sugerează că umezeala relativă a aerului nu prezintă schimbări viitoare semnificative față de condițiile climatului actual, în nici unul dintre scenariile climatice analizate.d) Tendința actuală a vitezei medii anuale a vântului pe termen lung (1961 -2020) prezintă un semnal climatic de scădere semnificativă în majoritatea regiunilor țării, mai estompat în regiunea extracarpatică. Regiunile de dezvoltare în care au fost observate cele mai pronunțate scăderi (circa 0,5 m/s/deceniu) sunt cele de Nord-Est și Sud-Est. Variabilitatea vitezei maxime anuale a vântului relevă schimbări majore, sugerând o tendință generalizată de scădere la nivel național, cu pante superioare celor estimate pentru viteza medie. Distribuția spațială a acestui semnal climatic indică o scădere mai consistentă în cadrul regiunilor extracarpatice, în Carpații Meridionali, Orientali (incluzând Carpații de Curbură) și Munții Apuseni, cu până la 1 m/s pe deceniu. Cele mai mari scăderi în viteza maximă a vântului au fost observate în cadrul regiunilor Centru și Sud-Est (aproape 1 m/s pe deceniu). În ceea ce privește semnalul de schimbare în viitor, pentru viteza maximă a vântului și viteza maximă la rafală, acesta este mixt, fiind posibile atât creșteri, cât și scăderi, în raport cu perioada de referință 1971-2000, ceea ce sugerează, în acest caz, predominanța variabilității climatice naturale față de semnalul încălzirii globale. Tabelul 5.1. Abaterile temperaturii medii față de perioada de referință 1971-2000 în funcție de orizontul de timp și scenariul climatic în regiunile de dezvoltare din România
Tabelul 5.2. Diferențele în cantitățile medii anuale de precipitații (în %) față de perioada de referință 1971-2000 în funcție de orizontul de timp și scenariul climatic, în regiunile de dezvoltare din România
5.2. Impactul schimbărilor climatice și a fenomenelor de risc asociate asupra sectoarelor-cheie vulnerabile Subcapitolul prezintă câteva elemente definitorii în privința variabilității climatice observate, a proiecțiilor viitoare și a impactului fenomenelor climatice de risc asupra sectoarelor cheie vulnerabile, mai multe elemente fiind prezentate în format tabelar, pentru fiecare sector, iar tipurile de impact al fenomenelor climatice de risc asupra sectoarelor cheie din România sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Strategie.5.2.1. Resurse de apă Debitele medii sezoniere vor înregistra o creștere în timpul iernii și o scădere în celelalte sezoane; resursa de apă va crește semnificativ în ianuarie și februarie și va scădea semnificativ în aprilie, mai și august - noiembrie. Totodată, debitele medii multianuale vor avea o tendință de scădere de maxim -15% (valori mai mici fiind obținute pentru bazinele hidrografice din nord-vestul țării), maxim -5% și mai mari, până la -40% în unele bazine din sudul României, cu excepția bazinului râului Someș pentru care tendința este de creștere a resursei de apă*73). *73) Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.) - Studiu "Estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului debitelor medii ale râurilor din România", 2014 Simulările de lungă durată realizate arată că, în peste jumătate din teritoriul României debite maxime cu probabilitatea de 1% pot înregistra creșteri în perioada 2021-2050 față de perioada de referință 1971-2000, cu un grad ridicat de certitudine. Intensificarea evenimentelor de precipitații cu caracter torențial în România în ultimii ani a determinat frecvent producerea de viituri rapide în bazine hidrografice mici și foarte mici, care au generat de multe ori pagube materiale majore și pierderi de vieți omenești. Asemenea viituri s-au produs în toate regiunile țării, având cel mai adesea caracter catastrofal, iar ca impact potențial al schimbărilor climatice este foarte probabil că frecvența acestor evenimente de viituri rapide severe să crească în perioada următoare, mai ales după anul 2030, conform scenariilor actuale de schimbări climatice. În egală măsură, inundațiile urbane se vor amplifica în condițiile în care intensitatea precipitațiilor crește, iar izolarea solului cu asfalt și construcții determină o creștere a scurgerii apei la suprafață și o reducere a apei infiltrate în sol. Cele mai multe bazine hidrografice din România nu întâmpină probleme deosebite legate de asigurarea volumelor necesare de apă pentru satisfacerea cerințelor de uz casnic și industrial. Se estimează totuși o reducere a disponibilului apei în viitor și în special în perioada sezonului cald, coroborată cu o frecvență mai mare a secetelor în sezonul cald al anului. Apele subterane sunt afectate de variațiile cantităților de precipitații și ale temperaturii într-un proces mai lent decât apele de suprafață datorită dinamicii acestora, astfel încât efectul oricăror măsuri se face simțit după o perioadă mai lungă de timp. Scăderea nivelului apei subterane poate conduce la schimbări negative în calitatea apelor subterane care poate genera chiar nepotabilitatea apei sau secarea temporară sau permanentă a unor cursuri de apă de suprafață și poate produce efecte asupra ecosistemelor terestre aflate în relație cu apa subterană. Impactul schimbărilor climatice asupra apelor costiere poate fi reprezentat prin fenomenul de pătrundere a apei de mare în sistemele costiere de apă dulce. Acest fenomen nu se va produce în mod izolat, doar în zonele afectate de creșterea nivelului mării, ci și în cazul în care debitul redus al cursurilor de apă este insuficient pentru a împiedica apa mării să curgă în amonte. Referitor la schimbările climatice care influențează fenomenul menționat, la nivel global se estimează faptul că, temperatura medie va crește cu valori cuprinse între 0,3°C și 4,8°C, iar nivelul mării va crește cu valori cuprinse între 0,26 m și 0,82 m, până la sfârșitul secolului 21. Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă au efect important asupra sectoarelor cheie vulnerabile precum producerea de energie din surse hidro și nucleare. Creșterea temperaturilor apei, schimbările în modelele de precipitații cu efecte precum scăderea debitelor și apariția secetei, precum și frecvența fenomenelor meteorologice extreme afectează resursa de apă necesară funcționării în condiții optime a acestor două sectoare ale sistemului energetic.5.2.2. Păduri Tendința actuală de încălzire și incidența în creștere a episoadelor de căldură excesivă și persistentă (valuri de căldură), în relație cu variabilitatea observată în regimul anual al precipitațiilor crește expunerea pădurilor la uscare (în special în regiunile afectate concomitent de stres termic și deficit pluviometric) și la boli/dăunători, contribuind totodată și la scăderea productivității. Scăderea productivității pădurilor pe fondul încălzirii globale va contribui la diminuarea capacității pădurilor de a stoca carbonul atmosferic în paralel cu eliberarea de carbon prin descompunerea lemnului calamitat. Aceste categorii de impact asupra resurselor, au un potențial mare de a se reflecta negativ în industrie, piață și societate. Rezultatele modelelor climatice sugerează și pentru viitor o amplificare a stresului termic bioclimatic asupra ecosistemelor forestiere, în special în unele regiuni montane precum Munții Maramureșului, Rodnei, Carpații de Curbură, Carpații Meridionali, Munții Banatului și Apuseni, precum și cele din unele areale naturale protejate. O altă consecință directă a tendinței actuale de creștere a temperaturii aerului este prelungirea sezonului de vegetație în majoritatea regiunilor țării. De asemenea, proiecțiile viitoare arată că durata sezonului (climatic) de vegetație este și ea în creștere față de perioada de referință (1971-2000). Local, creșterile estimate ajung la 25 (30) zile până în 2050 în baza scenariului RCP 4.5 (RCP 8.5). Regiunile de dezvoltare în care sezonul de vegetație se așteaptă să se prelungească cel mai mult sunt cele de Sud și Sud-Vest. Expunerea viitoare a ecosistemelor forestiere la stres termic prin răcire excesivă va scădea treptat odată cu intensificarea procesului de încălzire în toate regiunile țării, până la sfârșitul secolului XXI. Astfel, durata anuală a valurilor de frig va scădea în toate regiunile. Pe termen scurt și mediu, până în 2050, scăderea duratei anuale a valurilor de frig va fi de 3-5 zile comparativ cu perioada de referință. Frecvența anuală a unor fenomene periculoase ce pot vătăma sau distruge vegetația forestieră (polei, grindină, averse de ninsoare, viscol, vânt puternic etc.) rămâne stabilă în cea mai mare parte din țară. În timpul sezonului rece al anului, condițiile de producere a averselor de ninsoare au implicații în expunerea arealelor cu vegetație forestieră la posibile fenomene de rupturi de zăpadă, prin supraîncărcare cu zăpadă proaspătă, îndeosebi în pădurile tinere. Până spre sfârșitul secolului, variabilitatea naturală domină semnalul schimbării climatice și pentru acest indicator. Estimările evoluțiilor viitoare ale mediei anuale a vitezei maxime a vântului sugerează că variabilitatea naturală va domina semnalul schimbării climatice, menținând expunerea viitoare la producerea doborâturilor de vânt în pădurile României la un nivel similar condițiilor climatului actual de referință. Această concluzie este susținută și de estimările pentru viitor ale vitezei maxime a vântului la rafală. În toate regiunile țării se așteaptă o creștere a numărului mediu anual de zile cu precipitații abundente (de peste 20 mm/zi) care pot afecta arealele cu vegetație forestieră, prin creșterea expunerii acestora la riscul crescut de producere a inundațiilor și viiturilor rapide.5.2.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice Habitatele alpine vor fi printre cele mai afectate de schimbările climatice (Inouye, 2019), fiind caracterizate de un sezon de vegetație scurt (care corespunde cu intervalul lipsit de strat nival) și necesitând umiditate suficientă pentru începerea ciclului vegetativ (Beniston, 2003). Habitatele de tufărișuri și pajiști alpine și subalpine (tipurile de habitat 4070* Tufărișuri de Pinus mugo și Rhododendron hirsutum și 6230* Pajiști de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice) sunt mai dependente de temperaturi joase, asociate cu prezența stratului de zăpadă (grad de acoperire de 70-80%), speciile de plante caracteristice (hekistotermofite, psichrotermofite) fiind foarte sensibile la încălzirea climatică. În schimb, habitatele forestiere (de exemplu, habitatul 91D0* Turbării cu vegetație forestieră) sunt potențial mai sensibile la fenomene de secetă (Sârbu et al., 2020). În climatele montane aflate sub influența continentală și mediteraneană (cum este cazul Carpaților de pe teritoriul României), vegetația poate fi afectată de evapotranspirația în creștere, sub influența valurilor de căldură care se estimează a se amplifica în decursul următoarelor decenii atât ca durată, cât și ca frecvență, mai ales în Carpații Meridionali (potrivit scenariului climatic RCP8.5). De aceea, speciile psichrotermofite (ex. Draba dorneri) și microtermofite (ex. Tozzia alpina ssp carpathica - asociată habitatului 6230*) vor fi afectate în mare măsură de aceste fenomene climatice, în funcție și de perioada din an în care acestea se manifestă (raportată la stadiul ciclului vegetativ). Printre efectele schimbărilor climatice se numără o perioadă mai scurtă de acoperire cu strat de zăpadă și un dezgheț mai timpuriu, ceea ce va afecta comunitățile de camefite (care iernează sub strat de zăpadă, ex. Draba dorneri). Tendințele observate de amplificare a stresului termic bioclimatic sunt determinate de creșterea semnificativă a frecvenței, duratei și intensității extremelor termice pozitive în toate regiunile țării. Chiar dacă regimul pluviometric anual este în general stabil, tendințele de creștere a frecvenței zilelor cu precipitații abundente pot aduce un plus de semnificație pentru acest sector din punctul de vedere al expunerii ecosistemelor naturale terestre la un risc crescut de producere a inundațiilor și viiturilor rapide. De asemenea, stratul de zăpadă sezonier se numără printre factorii climatici care influențează condițiile ecologice ale multor ecosisteme terestre. Pierderea stratului izolator de zăpadă odată cu creșterea temperaturii poate afecta fundamental atât ecosistemele naturale (ex. habitatele prioritare alpine și subalpine, alcătuite din specii vegetale și animale, dintre care multe relictare, care trăiesc în condițiile unui climat aspru), cât și ecosistemele create și controlate de populația umană (ex. plantele cultivate din sistemele agricole). Proiecțiile viitoare cu modele climatice sugerează că valurile de căldură mai frecvente, mai intense și mai persistente au un potențial semnificativ de afectare a biodiversității prin intensificări ale stresului termic bioclimatic în ecosisteme. În viitor, indiferent de scenariul climatic analizat, durata sezonului de vegetație va crește semnificativ față de perioada actuală, îndeosebi în orizontul de timp cel mai îndepărtat. Creșterile medii la nivel regional sunt estimate la 13-29 zile în scenariul RCP4.5 și la 10-55 zile în RCP8.5. Local, creșterile anticipate pot fi mai mari, atât în scenariul RCP4.5, cu până la 25 zile în orizontul de timp 2050, cât și în scenariul RCP8.5, cu creșteri anticipate ale duratei sezonului de vegetație până la 30 zile în orizontul de timp 2050. Diferențierile regionale, în ceea ce privește modificarea duratei sezonului de vegetație cu impact asupra speciilor de floră de pe teritoriul României, sunt de ordinul a 2-3 zile, iar Regiunile de dezvoltare Sud și Sud- Vest vor fi cele mai afectate. Expunerea viitoare a ecosistemelor la stres termic, prin răcire excesivă, va scădea treptat în toate regiunile țării. Un alt indicator al stresului termic bioclimatic persistent, respectiv durata medie anuală a valurilor de frig, este în scădere. Temperatura apei mării va continua să crească în raport cu perioada de referință (1971-2000) mai accelerat în sectorul românesc comparativ cu întregul bazin al Mării Negre, atât în scenariul RCP4.5, cât și în RCP8.5. Acest semnal climatic poate conduce la destabilizarea ecosistemelor marine, afectând condițiile optime de viață ale comunităților de specii și interacțiunile dintre acestea, fapt ce ar putea afecta mai departe structura și biodiversitatea unora dintre cele mai importante ecosisteme existente în Marea Neagră, cât și la modificări ale circulațiilor de coastă.5.2.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului Stresul termic cauzat de temperaturi scăzute sau ridicate (valuri de căldură sau frig) crește mortalitatea și morbiditatea, magnitudinea acestora fiind diferită în mediul urban și cel rural. Impacturile valurilor de căldură (a căror intensitate, durată și frecvență cresc în condițiile încălzirii globale) sunt mult mai puternice în mediul urban, în general și pentru anumite grupuri ale populației urbane, în particular. Categoriile vulnerabile la valurile de căldură din mediul urban sunt, în general, persoane cu boli ale sistemului circulator, dintre care cele care suferă impactul cel mai mare sunt cele în vârstă și femeile (Bojariu et al., 2021). În prezent, factorul de risc pentru populația cu afecțiuni ale sistemului circulator e mai mare în cazul temperaturilor din sezonul rece, decât al celor din sezonul cald, atât în zona urbană cât și în cea rurală. Acest semnal este relativ mai slab în zona urbană, cel mai probabil datorită prezenței insulei de căldură a orașului. Totuși, stresul termic observat în sezonul cald este în creștere, ceea ce poate afecta sănătatea publică fie prin impactul asupra morbidității și mortalității legate de boli cronice cardio-vasculare și de vârstă, fie prin asocierea condițiilor termice cu habitatul și ciclul de viață al unor vectori pentru anumiți agenți patogeni (de exemplu, țânțari ce transportă virusul West Nile) sau al modificării sezonalității alergenilor. Pentru București, în orizonturile de timp 2021-2030 și 2021-2050, creșterea mortalității din sezonul cald ce poate fi atribuită stresului termic va fi mai mare în magnitudine decât diminuarea mortalității datorate tendinței de creștere a temperaturii din sezonul rece (Bojariu et al., 2021), astfel că se poate anticipa o creștere netă a mortalității, în mediul urban. Este de așteptat ca impacturile viitoare ale valurilor de căldură și de frig în alte aglomerări urbane ale României să fie, în general, similare cu cele pentru București, dar cu o magnitudine a semnalului diferită. Pe de altă parte, numeroase studii sugerează că reducerea calității aerului amplifică impactul stresului termic și acest factor suplimentar trebuie luat în considerare în studiile viitoare privind efectul creșterii frecvenței și intensității valurilor de căldură asupra indicatorilor de sănătate publică din România. Semenza et al., (2016) și Semenza Suk (2018) au identificat impacturi ale schimbării climatice asupra răspândirii unor boli infecțioase în Europa, datorită modificării habitatului și ciclului de viață al vectorilor ce transportă agenți patogeni. De exemplu, în condițiile climatice estimate pentru 2050, studiile acestor cercetători sugerează că probabilitatea de distribuție a virusului West Nile (purtat de țânțari și păsări) ar putea crește, pe întreg teritoriul României, până la valori de peste 50%.5.2.5. Educație și conștientizare Educarea publicului este absolut necesară pentru a putea realiza progrese durabile privind adaptarea la schimbările climatice, prin crearea unor cetățeni responsabili și capabili, având cunoștințele, abilitățile și valorile necesare pentru reacționa din timp la impactul schimbărilor climatice. Abordarea schimbărilor climatice necesită acțiunea coordonată concertată a guvernului, precum și eforturi conștiente și informare ale persoanelor individuale, începând cu tinerii, pentru a fi mai bine pregătiți și a răspunde mai bine la efectul nefavorabil al schimbărilor climatice. Prin urmare, este esențială consolidarea educației, atât a celei formale, cât și a celei informale, cu privire la schimbările climatice și modurile de viață viabile. Educația formală, începând cu expunerea copiilor de la vârste cât mai mici la informații despre climă și promovarea unor comportamente prietenoase cu mediul, are un impact esențial în procesul de adaptare a societății la impactul schimbărilor climatice, așa cum este precizat și în Raportul Administrației Prezidențiale "Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile"*74). *74) https://www.presidency.ro/ro/presa/clima-si-sustenabilitate/raportul-educația-privind-schimbările-climatice-si-mediul-in-scoli-sustenabile Acest sector este unul transversal, astfel că impacturile descrise în secțiunile dedicate mai multor din sectoarele analizate în acest capitol sunt relevante și pentru "Educație și conștientizare". În acest context pot fi indicate mai ales sectoarele "Sisteme urbane", Populație, sănătate publică și poluare" și "Energie" (cu elementele specifice privind tipurile de impact al fenomenelor climatice de risc asupra sectoarelor respective, prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta Strategie).5.2.6. Patrimoniu cultural Schimbările climatice reprezintă o amenințare reală pentru patrimoniul cultural format din monumente istorice, situri arheologice, zone istorice protejate și chiar bunuri culturale. Atât patrimoniul mobil, cât și cel imobil sunt vulnerabile la efectele directe și derivate ale schimbărilor climatice. În regiuni precum Oltenia, Dobrogea și Bărăgan, se observă că efectele schimbărilor climatice precum secete, inundații și alte fenomene sunt din ce în ce mai frecvente și extreme. Zona de est a Dobrogei reprezintă una dintre cele mai bogate zone din punct de vedere arheologic și al varietății monumentelor istorice și culturale. Conform Listei Monumentelor Istorice, ediția din 2015, în județele Constanța și Tulcea se regăsesc peste 1.100 de monumente istorice, o parte substanțială fiind situate în zona de coastă. Totodată, în Repertoriul Arheologic Național (RAN) [ran.cimec.ro], pentru județele Constanța și Tulcea sunt înregistrare peste 4.000 de situri arheologice. Zonele de coastă ale Mării Negre, mai ales în partea Dobrogei, sunt predispuse eroziunii și intruziunii apei sărate. În alte regiuni, numeroase monumente istorice sunt situate în zone cu risc de inundații mediu-ridicat, mai precis în lungul râurilor și a luncilor acestora. Spre exemplu, râul Olt are numeroase situri arheologice precum cel de la Dumitrești - Muchia Bojilor, ce conține artefacte din Epoca Bronzului timpuriu. Deșertificarea este o altă amenințare asupra Patrimoniului cultural. Procesele de deșertificare pot degrada sau chiar distruge un monument sau sit arheologic prin expunerea acestuia la eroziuni intense sau furtuni de nisip ce devin tot mai frecvente. Schimbările climatice pot fi lente, producându-se pe parcursul unei perioade lungi de timp, dar, cu toate acestea, o serie de parametri climatici, precum înghețul, temperatura, umiditatea relativă pot cunoaște modificări însemnate într-o perioadă scurtă, iar impactul asupra obiectivelor de patrimoniu poate fi semnificativ, în funcție de tipul de patrimoniu sau de climatul la care este expus. Din această perspectivă, patrimoniul imobil este, semnificativ, mai expus riscurilor și degradării accelerate. La nivelul României, impactul general așteptat al schimbărilor climatice se poate manifesta, în principal, prin:a) Scăderea nivelului de conservare și supraviețuire în sol și la nivelul acestuia a unor situri arheologice care conțin structuri construite din materiale dintr-o clasă mai sensibilă din cauza modificărilor la nivelul parametrilor care privesc echilibrul hidrologic al soluluib) Uscarea și deteriorarea suprafețelor decorate ale clădirilor istorice din cauza faptului că acestea prezintă o mai mare intimitate cu solul decât cele moderne, de asemenea materialele utilizate le fac mai poroase și atrag mai ușor apa din sol în structură, eliminând-o ulterior prin evaporare la suprafață.c) Infestarea biologică a materialelor de construcție organice precum lemnul, în condițiile migrației dăunătorilor cauzate de schimbările climatice.d) Deteriorarea materialelor de construcție supuse inundațiilor din cauza imersiunii prelungite sau a fluxurilor rapide de apă. În plus, în urma unor astfel de fenomene, există o probabilitate crescută a apariției microorganismelor dăunătoare precum mucegaiul.e) Intensificarea furtunilor și a rafalelor de vânt poate conduce la deteriorarea fațadelor și a structurilor.f) Patrimoniul mobil poate fi expus riscurilor din cauza creșterii nivelului umidității, a radiației solare și a temperaturilor mai mari dar și afectării clădirilor în care este expus sau depozitat. Există o multitudine de parametri și indicatori climatici relevanți care afectează patrimoniul cultural, cu preponderență aflat în aer liber, expus direct condițiilor de mediu (Anexa 1). Umezeala relativă a prezentat, în ultimele decenii, schimbări minore în cea mai mare parte a țării, cu scăderi în Munții Maramureșului și Podișul Moldovei și Câmpia Română și creșteri izolate în Carpații Meridionali sau sudul Carpaților Occidentali. Totuși, la nivel național a predominat o tendință de scădere a acestui valorilor acestui parametru cu un procent maxim de 1.2% pentru o perioadă de 10 ani. Conform proiecțiilor viitoare, evoluția umezelii relative va urma același tipar în deceniile următoare, cu scăderi ușoare, dar nesemnificative. Viteza vântului, în special vitezele foarte mari și rafalele, reprezintă un factor important care favorizează eroziunea. Tendința înregistrată pentru viteza maximă a vântului a fost de scădere atât în munții Carpați, cât și în regiunile extracarpatice. În viitor, pentru viteza maximă a vântului nu există un semnal clar, atribuibil schimbării climatice, variabilitatea naturală fiind predominantă pentru această variabilă. Indicatorii care privesc durata și frecvența valurilor de căldură au prezentat tendințe de creștere în cea mai mare parte a țării. Cantitatea medie de precipitații nu prezintă modificări semnificative la nivelul țării, dar s-a observat o creștere a intensității precipitațiilor, respectiv creșterea torențialității acestora. Creșterea și mai accentuată a intensității precipitațiilor poate conduce la sporirea riscurilor pentru conservarea patrimoniului.5.2.7. Localități Arealele urbane reprezintă cea mai mare concentrare de populație, bunuri și infrastructură vulnerabile la schimbările climatice și, totodată, principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră (GES) (Masson et al., 2020). Sistemul urban din România este alcătuit din 319 orașe, dintre care 105 municipii (41 municipii reședință de județ) și 216 orașe (INS, Tempo Online, 2021). Rețeaua urbană din România este constituită preponderent din orașe mici și mijlocii, sub 100000 locuitori (peste 92% din numărul total de orașe). Indicatorii climatici relevanți pentru mediul urban și ale căror tendințe robuste continuă și se amplifică, în viitor, comparativ cu clima prezentă, pentru toate regiunile de dezvoltare ale României, sunt cei legați de episoadele de încălzire și cei asociați episoadelor cu precipitații extreme. Tendințele de creștere ale temperaturii generează stres termic care cumulat cu efectele poluării locale determină un impact negativ asupra sănătății populației și infrastructurii relevante pentru gestionarea energiei electrice, resurselor de apă și sectorului de transport (precum starea asfaltului). În orașe, stresul termic asociat valurilor de căldură este accentuat de efectul insulei de căldură urbană a cărei intensitate depinde de o serie de caracteristici precum morfologia orașului, creșterea emisiilor, densitatea populației, precum și de schimbările legate de acoperirea și utilizarea terenurilor (Cheval et al., 2022b). Frecvența valurilor de frig este în scădere pe tot teritoriul României. Semnalul este mai puternic în regiunile de dezvoltare Nord-Est, Nord-Vest și Vest. Totuși, rezultatele experimentelor numerice cu modele climatice arată că până spre mijlocul acestui secol, variabilitatea climatică este încă importantă. În cadrul sistemelor urbane, impactul temperaturilor scăzute și a valurilor de frig se resimte asupra infrastructurii de transport, de distribuție a energiei electrice și termice, dar și asupra ecosistemelor și biodiversității. De exemplu, acestea pot periclita operațiunile de intervenție în sistemul energetic, pot determina creșteri semnificative ale cererii de energie electrică și termică, creșterea prețurilor la electricitate, afectând chiar și securitatea energetică (Anel et al., 2017). În arealele urbane, efectele inundațiilor, favorizate de episoadele cu precipitații abundente, sunt amplificate de factori cum ar fi: suprafețele impermeabile extinse care împiedică infiltrarea, starea sistemelor de drenaj urban și canalizare, modul de utilizare a terenurilor etc., care pot varia la nivel teritorial în funcție de scenariile climatice și tiparele de urbanizare. Creșterea intensității precipitațiilor poate influența întreruperea serviciilor publice (transportul, sănătatea și educația), deteriorarea clădirilor și a infrastructurii, precum și pierderea bunurilor, dificultățile de accesare a compensațiilor, efectuarea reparațiilor sau impactul mental pe termen lung (Mulchandani et al., 2020). Vântul are efecte diferențiate în funcție de viteză, direcție, intensitate și frecvență. Efectele mecanice distructive ale vitezei și intensității vântului pot duce la ruperea arborilor, afectarea rețelei de transport a energiei electrice, afectarea transportului urban, a clădirilor etc. Calitatea aerului în mediul urban este la rândul său afectată de viteza vântului și înălțimea (adâncimea) stratului de amestecare care influențează concentrarea și diluarea poluanților atmosferici (Oleniacz et al., 2016). Schimbări semnificative în caracteristicile vântului nu sunt însă identificate până în 2050.5.2.8. Agricultură Perioadele critice de dezvoltare ale plantelor față de temperatură sunt variabile în funcție de specie (termofile, mezofile) și fazele fenologice (germinare, încolțire, răsărire, înfrunzire, etc.). Parametrii agrometeorologici de risc termic (fenomenul de "arșiță", asprimea iernii, indicele de împrimăvărare), precum și cei de stres hidric (fenomenul de secetă pedologică, cantitățile de precipitații pe diferite intervale specifice) au un impact puternic asupra culturilor agricole din România. Impactul fenomenului de arșiță (temperaturi maxime > 32°C) afectează cerealierele de toamnă, (orz și grâu de toamnă), îndeosebi în perioada care corespunde fenologic cu fazele de înspicare-înflorire-formarea și umplerea boabelor (în mai și iunie). La porumb, efectele temperaturilor maxime extreme (arșița) prezintă un risc climatic în special în lunile iulie și august (Mateescu et al., 1999). Analiza decenală a fenomenului de arșiță evidențiază, în intervalul 2011-2020, o tendință crescătoare a intensității arșiței, mai ales în sudul, sud-estul și vestul țării. La nivelul perioadei 1981-2010, intensitatea arșiței a fost accentuată, în special în sudul, sud-vestul și sud-estul țării. Pe diferite perioade de referință (1961-1990, 1971-2000, 1981-2010), se evidențiază faptul că valorile maxime de arșiță s-au înregistrat în regiunile Oltenia și Muntenia, iar cele minime în zona depresionară din Transilvania-Maramureș. Fenomenul de arșiță în România se va intensifica continuu în perioada 2021-2050, contribuind la amplificarea stresului termic agroclimatic prin încălzire excesivă, în raport cu pragul termic critic de 32°C. Cele mai mari valori anticipate ale acestui indicator sunt pentru regiunile joase din sudul țării, atât pentru scenariul RCP4.5, cât și pentru RCP 8.5. Durata fenomenelor de arșiță va crește și ea continuu, în ambele scenarii, în toată țara, cu cele mai pronunțate creșteri așteptate în regiunile Sud și Sud-Est. În scenariul RCP4.5, durata fenomenelor de arșiță va atinge valori de 12-15 zile în perioada 2021-2050. Comparativ, în scenariul RCP8.5, creșterea anticipată va fi similară, dar cu o extindere a arealelor de creștere către estul țării. Simultan cu amplificarea stresului termic agroclimatic prin încălzire excesivă, în România se estimează o ameliorare a stresului termic prin răcire excesivă (prin ger și îngheț), în ambele scenarii analizate. Anomalii pozitive viitoare în ceea ce privește unitățile de ger (după pragul de critic al temperaturii minime de -10°C) sunt așteptate în special în nordul și nord-estul țării. De asemenea, se anticipează scăderea numărului de zile cu îngheț la sol în toată țara, dar îndeosebi în regiunile Vest, Nord-Vest și Nord-Est. În condițiile scenariului RCP 8.5, procesul de încălzire se va accelera, contribuind la scăderea semnificativă a frecvenței evenimentelor de ger în toată țara. În general, există o tendință de creștere a intensității precipitațiilor cu impact asupra agriculturii. Până în anul 2040, se așteaptă și o creștere a variabilității regionale a precipitațiilor legată de creșterea frecvenței evenimentelor extreme (precipitații intense > 10 mm/zi și > 20 mm/zi) îndeosebi în regiunile joase de câmpie din sudul și estul țării în scenariul RCP 4.5 și în toată țara în RCP 8.5. În privința evoluției pe termen lung a secetei meteorologice, Indicele Standardizat Precipitații-Evapotranspirație (SPEI) prezintă o tendință semnificativă de scădere - ceea ce denotă o accentuare a fenomenului de secetă - preponderent în zona extracarpatică. Proiecțiile viitoare sugerează că există o tendință de creștere, generalizată la nivel național (cu un maxim în regiunile sudice de câmpie), a numărului de zile biologic active, ceea ce înseamnă o extindere a sezonului de vegetație a culturilor. România este situată într-o zonă de climă excesiv continentală, cu secete pedologice prelungite, iar creșterea în ultimii 10 ani a temperaturilor medii anuale cu 0,2 - 0,6°C și scăderea precipitațiilor cu 10 - 15 mm, față de mediile multianuale, pe fondul scăderii actuale a geosistemului, relevă tendința clară a intensificării și extinderii fenomenelor de deșertificare și degradare a terenurilor în special în zonele de sud și est a țării. O treime din teritoriul României (aproximativ 7 mil. ha) și 40% din suprafața agricolă se află în zone cu risc de deșertificare. Regiunile cele mai expuse sunt sudul Câmpiei Române, Dobrogea și sudul Moldovei. Estimativ, în perioada 1991-2020, arealele cu diferite grade de susceptibilitate climatică la degradarea terenurilor și deșertificare ocupau circa 48% din suprafața țării, cu cea mai mare pondere a arealelor cu susceptibilitate mare (32%) și cea mai mică a celor cu susceptibilitate extrem de mare (circa 1%) și mare (circa 2%).5.2.9. Energie Condițiile climatice au impact asupra întregii infrastructuri a sistemului energetic, pe întreg lanțul de producere - transport - distribuție și consum, dar nu toate fenomenele climatice de risc prezintă și tendințe semnificative legate de schimbarea climatică prezentă și viitoare. Indicatorii a căror evoluție este modificată semnificativ în contextul schimbării climatice sunt, în general, cei asociați semnalului de încălzire. Astfel, indicatori precum grade-zile-răcire și grade-zile-încălzire*75), care estimează necesarul de răcire/încălzire/ până la un prag optim pentru clădiri, în sezonul cald și în cel rece prezintă tendințe de creștere/reducere constantă din 1961 până în prezent. Tendințele se păstrează și în proiecțiile viitoare, pentru toate regiunile de dezvoltare. Cele mai ridicate abateri pozitive pentru indicatorul grade-zile-răcire se remarcă în regiunea București-Ilfov, de la 80,7 unități la nivelul anului 2030, la o valoare medie de 107,5 pentru orizontul 2031-2050, în scenariul RCP 4.5. Pentru scenariul RCP 8.5, valorile sunt net superioare. În ambele scenarii, regiunea Centru prezintă cele mai reduse tendințe de creștere, estimarea fiind de aproximativ 23,7 unități pentru RCP 4.5 respectiv 29 pentru RCP 8.5 în jurul anului 2050, față de valoarea de referință mediată pentru intervalul 1971-2000. *75) https://climate-adapt.eea.europa.eu/metadata/publications/climate-related-hazard-indices-for-europe-etc-cca-technical-paper-1-2020/etc-cca_technical_paper_1_2020_final.pdf#page=30 Indicatorii asociați intensității precipitațiilor, precum numărul de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm, prezintă o tendință de creștere pentru orizonturile viitoare de timp, ceea ce înseamnă un impact amplificat asupra infrastructurii de transport și distribuție a energiei. Indicatorii climatici relevanți pentru sectorul energetic, asociați altor fenomene, precum viscol, chiciură, vijelie, grindină, nu au tendințe clare legate de schimbarea climei, evoluția lor prezentă și viitoare fiind în mare măsură determinată de componenta variabilității climatice naturale, astfel că statisticile climatice viitoare sunt, în mare măsură, similare celor din prezent. De asemenea, evoluția indicatorilor privind durata de strălucire a Soarelui și viteza vântului favorizează dezvoltarea producției de energie electrică din surse regenerabile de energie.5.2.10. Transporturi Condițiile climatice au impact asupra tuturor componentelor sistemului de transport: căi ferate, transport rutier, aerian, căi navigabile și porturi. Indicatorii asociați intensității precipitațiilor, precum numărul de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm, prezintă o tendință robustă de creștere pentru orizonturile viitoare de timp, ceea ce poate provoca deteriorarea elementelor de infrastructură de transport, prăbușirea podurilor, reducerea aderenței aeronavelor, în contact cu pistele și căile de rulare, avarii și eroziuni ale infrastructurii urbane de suprafață (canalizări, drumuri, trotuare, piste de biciclete) și afectarea sistemelor de tranzit subteran (tuneluri rutiere, pasaje și metrouri). La nivelul căilor de rulare pot apărea distrugeri și deteriorări cauzate de temperaturi ridicate (înmuierea și topirea asfaltului) precum și de alternanțe frecvente între temperaturi reduse și ridicate (îngheț-dezgheț). Aceste alternanțe pot duce la deformarea, forfecarea și deteriorarea căilor de rulare, având ca și consecințe efecte negative în ceea ce înseamnă confortul și siguranța în exploatare. Cele mai vulnerabile elemente din cadrul infrastructurii rutiere în ceea ce înseamnă expunerea la alternanțe de temperaturi extreme, sunt podurile, ale căror rosturi vor fi supuse unor dilatări extreme care pot duce chiar și la prăbușirea acestora. Vânturile puternice și precipitațiile extreme au o influență imensă în ceea ce înseamnă procesul de deteriorare a terminalelor și a echipamentelor de navigație aferente, reducând astfel confortul utilizatorilor și siguranța în exploatarea sistemului. Aceste echipamente pot fi afectate și de temperaturi extreme capabile de a genera impacturi operaționale și de exploatare, introducând atât defecte la nivelul echipamentelor, cât și probleme de securitate și sănătate în muncă. Fluctuații importante ale nivelului apelor conduc la formarea pragurilor de aluviuni pe șenalul navigabil, precum și la aportul de aluviuni la frontul de acostare a navelor în porturi. În aceste situații, navigația pe căile navigabile interioare se desfășoară cu restricții pe anumite sectoare și, totodată, există posibilitatea ca navele să nu aibă acces în port în vederea efectuării operațiilor de manipulare mărfuri. În condiții hidrometeorologice nefavorabile, navigația poate fi întreruptă sau se poate efectua cu dificultate, precum și accesul în porturi poate fi interzis.5.2.11. Turism și activități recreative La nivelul României sunt declarate 54 de stațiuni turistice de interes național și 147 de stațiuni turistice de interes local. Schimbările climatice pot influența radical activitatea turistică, schimbând destinațiile turistice și structura cererii sezoniere. Vremea și clima influențează deciziile atât în zona de destinație/receptoare, cât și în regiunea din care se pleacă/furnizoare. Unul dintre impacturile directe semnificative ale schimbării climatice va fi redistribuirea resurselor climatice între regiunile turistice. Schimbările în durata și calitatea sezoanelor turistice dependente de climă (de exemplu, prelungirea sezonului de vacanță în zona litoralului și Delta Dunării sau reducerea sa în zona montană, pentru schi) ar putea avea implicații considerabile în ceea ce privește relațiile competitive între destinații și, prin urmare, asupra profitabilității companiilor din turism. În prezent, perioada cea mai favorabilă pentru practicarea sporturilor de iarnă este cea din a doua decadă a lunii decembrie până la mijlocul lunii februarie. Rezultatele modelelor climatice sugerează că durata medie anuală cu strat continuu de zăpadă de peste 30 cm (condiție pentru practicarea schiului) va scădea în cea mai mare parte a Carpaților Românești, moderat în baza scenariului RCP4.5 și mai accelerat în RCP8.5. În general, sezonul favorabil pentru schi debutează tot mai târziu, în ambele scenarii climatice analizate. Pentru viitorul apropiat (2030), începutul sezonului de schi se așteaptă a fi între 19 ianuarie (județul Caraș-Severin) și 14 februarie (județul Harghita), ceea ce înseamnă o întârziere cu 5 până la 23 zile față de condițiile climatului actual. În condițiile scenariului RCP8.5, pentru perioada 2021-2030, sunt posibile atât creșteri (întârzieri) de la 1 zi la 11 zile (județul Vâlcea), cât și scăderi (devansări) de la 1 zi la 4 zile (județul Cluj). În baza acestui scenariu, data medie de debut a sezonului de schi este cuprinsă între 8 ianuarie (județul Bihor) și 28 ianuarie (Prahova). Astfel, se estimează că vor fi costuri suplimentare pentru producerea zăpezii artificiale pentru pârtiile de schi din zona montană, aflate la altitudini joase (sub 1500 m). Data medie de sfârșit a sezonului favorabil pentru schi devine din ce în ce mai timpurie până la sfârșitul secolului XXI, în majoritatea județelor țării, în ambele scenarii analizate. În viitorul apropiat, conform proiecțiilor scenariului RCP4.5, aceasta se produce între 6 martie (județul Caraș-Severin) și 17-18 martie (județele Bihor, Vâlcea, Bistrița-Năsăud), ceea ce înseamnă o devansare față de data medie din timpul perioadei de referință cu 1 zi până la 11 zile. Conform scenariului RCP8.5, devansarea datei medii a ultimului strat de zăpadă favorabil pentru schi depășește 10 zile, în unele județe precum Bistrița-Năsăud, Bihor, Suceava, Caraș- Severin și Hunedoara. Proiecțiile climatice viitoare sugerează că temperatura la suprafața mării va înregistra o creștere continuă a valorilor în ambele scenarii până la sfârșitul secolului XXI. Creșterea va fi mai mare în sectoarele vestice și nord-vestice ale bazinului Mării Negre, incluzând sectorul românesc. În aceste sectoare, în scenariul SSP2 - RCP4.5, anomalia față de perioada de referință poate ajunge la 1,8-2,0 °C în orizontul de timp 2021-2050. În scenariul RCP8.5, creșterile anticipate vor fi de până la 3,0-3,5 °C în perioada 2021-2050. Această evoluție va crește favorabilitatea pentru activitățile turistice de vară în regiunea litoralului românesc al Mării Negre. Un alt impact direct al schimbărilor climatice asupra turismului este reprezentat de modificările costurilor de funcționare sezonieră, cum ar fi încălzirea și răcirea camerelor din unitățile de cazare, irigarea și alimentarea cu apă și costurile anuale de asigurare. Fenomenele extreme afectează activitatea turistică prin creșterea pagubelor infrastructurii, planificarea suplimentară a pregătirii în caz de urgență, cheltuieli mai mari de funcționare și întreruperi ale afacerii. În România, fenomenele extreme pot avea un impact potențial asupra infrastructurii de transport, astfel că, anumite destinații turistice pot fi mai puțin accesibile, sau complet inaccesibile din cauza drumurilor avariate și al imposibilității deplasării pe calea ferată datorită temperaturilor ridicate din timpul verii. Impacturile indirecte ale schimbărilor climatice vizează schimbări în resursele disponibile de apă, pierderea biodiversității, declinul în nivelul estetic al peisajului, alterarea productivității agricole (de exemplu, turismul viticol), creșterea probabilității de producere a hazardelor naturale, eroziunea costieră, creșterea bolilor transmise de virusuri, deteriorarea infrastructurii. Episoadele cu precipitații abundente ce favorizează inundații vor avea impact negativ atât asupra atracțiilor naturale, cât și asupra patrimoniului cultural din multe regiuni ale țării. În zona litoralului Mării Negre, vor fi înregistrate pierderi ale zonelor de plajă din cauza eroziunii costiere și costuri mai mari de întreținere a țărmului mării. De asemenea, reducerea suprafețelor împădurite, secarea lacurilor terapeutice pot afecta activitățile turistice practicate în aceste areale. Accentuarea și mărirea numărului de riscuri pentru sănătatea populației, disconfortul termic cu care se vor confrunta turiștii, reprezintă alt tip de impact.5.2.12. Industrie În anul 2021, din perspectiva categoriilor de resurse contributoare la formarea PIB, industria României avea o contribuție de 21,2%. Producția industrială a crescut pe parcursul primei jumătăți a anului 2021, în termeni de volum, cu 16% față de perioada corespunzătoare a anului 2020 (de fapt, în termeni reali, este doar recuperarea celei mai mari părți din pierderea înregistrată în 2020, care a fost de 16,4%) (INSSE, Comunicat de presă, no. 85/8 aprilie 2022). Industria prelucrătoare românească a înregistrat creșteri de volum de +17% față de 2020, dar încasările au crescut cu peste 26%, depășind nivelurile din 2019 (INSSE, Comunicat de presă, no. 85/8 aprilie 2022). Impacturile directe ale fenomenelor de risc climatic asupra industriei sunt variate, date fiind diversitatea industriei românești și contextul economic în care aceasta evoluează la nivel național și internațional. Se pot înregistra întreruperi accidentale ale unor procese/activități industriale, dar și daune însemnate ale instalațiilor, întreruperi de lungă durată ale lanțurilor de aprovizionare. Impacturile indirecte (derivate) ale fenomenelor de risc climatic se concretizează prin disponibilitate mai redusă a anumitor resurse (de ex. apa), prin modificări ale proceselor industriale specifice, survenite urmare a variațiilor de producție și prin modificări/reduceri ale programului de lucru). Asocierea între tipurile de fenomene climatice de risc și impacturile înregistrate asupra industriei, ca sector al economiei naționale, este sintetizată în Anexa 2.5.2.13. Asigurări Cele mai frecvente tipuri de asigurări care acoperă fenomene meteorologice periculoase (riscuri) sunt: Asigurarea culturilor agricole, Asigurarea locuinței, Asigurări de sănătate, Asigurarea afacerilor mici și mijlocii. Creșterea frecvenței și intensității acestor riscuri este de cele mai multe ori asociată schimbărilor climatice. Analiza pierderilor monetare din perioada 1990-2015 la nivel european (Kuik et al., 2017) normalizate și corectate cu rata inflației nu indică o tendință de creștere sau reducere consistentă ca urmare a gradului ridicat de incertitudine între ceea ce s-a înregistrat și ceea ce s-a întâmplat. Deși este dificil să se distingă o tendință clară a pierderilor cauzate de evenimentele meteorologice extreme, s-a putut remarca o creștere a raportului între bunurile asigurate și pierderile totale înregistrate. Acest raport este mai mare pentru grindină și vijelii, în timp ce pentru inundații și secetă, raportul este semnificativ mai mic. Estimarea pierderilor viitoare nu este disponibilă la nivel european din cauza combinațiilor variate de abordări de modelare și a diferitelor scenarii climatice sau de expunere la risc. Acest lucru creează o mare incertitudine în ceea ce privește modul în care pierderile viitoare vor evolua și modul în care asigurătorii sau guvernele ar trebui să răspundă la acestea (Kuik et al., 2017). În România, există mai multe tipuri de asigurări care vizează dezastrele naturale, cea mai cunoscută fiind asigurarea obligatorie a locuințelor PAD (Pool de Asigurare Împotriva Dezastrelor). Totodată, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a pus la dispoziția agricultorilor (fermieri activi), măsura "Gestionarea riscurilor" care contribuie la domeniul de intervenție DI 3B "Sprijinirea gestionării și prevenirii riscurilor la nivelul exploatațiilor" din cadrul PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală), submăsura 17.1. "Prime de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor", având ca scop încurajarea fermierilor să participe la schemele de asigurare private în vederea gestionării corespunzătoare a riscurilor care le pot afecta producția agricolă, precum și stimularea acestora pentru a beneficia de asigurare și extinderea sferei riscurilor asigurabile de către societățile de asigurare. În cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027, continuă sprijinul adresat agricultorilor prin intervenția DR-31 - "Contribuții financiare la plata primelor de asigurare", o continuare a submăsurii 17.1 din PNDR și prin intervenția DR - 32 - "Instrumentul de sprijin al fermierilor afectați de pierderi ale producției agricole". Sectorul asigurărilor joacă un rol important în reducerea efectelor schimbărilor climatice la nivel global prin plata daunelor produse de evenimentele meteorologice extreme. În plus, companiile de asigurări au expertiză în managementul riscurilor, putând sprijini comunitățile în dezvoltarea rezilienței (KPMG, 2021). Intensificarea evenimentelor meteorologice extreme expune asiguratorii la riscuri financiare sporite, determinând necesitatea de a integra schimbările climatice în strategia de afaceri, managementul riscurilor, proiectarea produselor de asigurări precum și gestionarea daunelor. Impactul schimbărilor climatice este deja vizibil în numeroase sectoare de activitate în care sectorul asigurărilor este implicat și are drept consecință creșterea costurilor daunelor și pierderilor cauzate de evenimentele meteorologice extreme.6. Obiectivele generale și specifice Obiectivul general al Strategiei este reprezentat de îmbunătățirea capacității de adaptare a sistemelor socio-economice și ecologice, a societății în ansamblul său, la efectele schimbărilor climatice în România, la nivelul anului 2030 și în perspectiva anului 2050. Având în vedere scenariile de evoluție climatică disponibile, Strategia urmărește să asigure adaptarea dinamică, integrată și durabilă a societății, economiei naționale și a mediului la contextul climatic previzionat, prin adoptarea unor obiective/programe/măsuri sectoriale specifice. Elaborarea direcțiilor de acțiune la nivel sectorial și indicarea liniilor directoare pentru fiecare sector economic vor permite instituțiilor responsabile să dezvolte și să aplice planuri specifice de acțiune, în conformitate cu principiile strategice naționale și măsurile incluse în SNASC. În elaborarea direcțiilor strategice specifice fiecărui sector de activitate s-a ținut cont de următoarele elemente:a) prevederile noilor documente legislative strategice la nivel european privind măsurile specifice la nivelul tuturor sectoarelor de activitate, grupate în jurul Pactului Ecologic European și noii Strategii a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice;b) revizuirea prevederilor Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse (2016) - componenta de adaptare și păstrarea celor care reflectă contextul legislativ actual, în vederea asigurării continuității în procesul de adaptare;c) identificarea factorilor instituționali responsabili cu adaptarea la nivel sectorial și comunicarea cu reprezentanții acestora;d) evaluarea nivelului de conștientizare și informare a publicului din România în legătură cu schimbările climatice și impactul acestora;e) prioritizarea unor măsuri specifice la nivel sectorial. Au fost identificate totodată direcții de acțiune inter- și trans-sectoriale, precum: înțelegerea schimbărilor climatice și a nevoilor de adaptare, atât la nivelul factorilor de decizie, la toate nivelurile (național, regional/județean și local), cât și al publicului larg; consolidarea guvernanței privind adaptarea la schimbările climatice și promovarea de investiții pentru creșterea rezilienței la schimbările climatice, atât în mediul public, cât și în mediul privat, necesitatea de cooperare interregională. Adoptarea unor măsuri concrete în vederea reducerii riscurilor climatice este absolut necesară, diminuarea efectelor asupra climei rezultate în urma activităților umane fiind una din probleme de actualitate prioritare la nivel național. În ceea ce privește acțiunile la nivel local în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, SNASC și PNASC încurajează autoritățile publice locale să contribuie la implementarea obiectivelor și măsurilor propuse, inclusiv prin intermediul planurilor, strategiilor și programelor dezvoltate în contextul Convenției Primarilor (Covenant of Mayors). Implicarea instituțiilor la toate nivelurile în procesul de adaptare la schimbările climatice, precum și creșterea gradului de conștientizare cu privire la efectele schimbărilor climatice și responsabilitatea acestora în promovarea adaptării la schimbările climatice sunt, de asemenea, de o mare importanță. Este necesară totodată încurajarea implicării mediului privat în acțiuni climatice de adaptare, în vederea asigurării unei coeziuni și obținerii unei sinergii în construirea răspunsului societății în fața efectelor schimbărilor climatice. Numai un efort colectiv al mediului guvernamental și privat poate asigura o abordare integrată/holistică inclusiv din perspectivă socială, economică și de mediu, atât a măsurilor necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru consolidarea rezilienței societății românești în raport cu schimbările climatice, dar și în contextul mai larg al atingerii obiectivelor și țintelor de dezvoltare durabilă. Procesul de adaptare la schimbările climatice are loc în sectoarele identificate la diferite niveluri (național, regional și local), prin abordări specifice pentru fiecare sector sau areal geografic. Având în vedere că schimbările climatice au impact sectorial specific, măsurile de adaptare vor fi de asemenea diferite, luând în considerare condițiile locale, iar măsurile de adaptare trebuie sincronizate și combinate, în mod cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de GES. Strategia este completată de Planul Național de Acțiune privind Adaptarea la Schimbările Climatice (PNASC), în care măsurile sunt prezentate detaliat, cu identificarea responsabililor instituționali și a surselor de finanțare. Obiectivele specifice sunt prezentate în SNASC într-o abordare sectorială, cu scopul de a facilita implementarea, monitorizarea, evaluarea și raportarea.6.1. Resurse de apă Principalele directive europene care guvernează managementul integrat al resurselor de apă sunt: Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei și Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații. În viitor, efectele schimbărilor climatice vor avea un impact din ce în ce mai semnificativ asupra apei și a modului în care este gestionată această resursă. La elaborarea, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000, a programelor de măsuri și a planurilor de management a bazinelor hidrografice, care includ programele de măsuri necesare atingerii obiectivelor Directivei, trebuie să se acorde o atenție sporită/ prioritate măsurilor care mențin sau îmbunătățesc capacitatea naturală de adaptare a caracteristicilor fizice și hidraulice ale cursurilor de apă și a diversității biotopurilor sau a habitatelor acestora (de exemplu, prin renaturarea/restaurarea cursurilor de apă, prin îmbunătățirea capacității de retenție a apei pe suprafețe mari/desemnarea unor zone umede, cât și printr-un management adecvat al utilizării terenurilor, cu precădere a suprafețelor agricole). Stabilirea prevederilor referitoare la debitul ecologic, prin Hotărârea Guvernului nr. 148/2020 privind aprobarea modului de determinare și de calcul al debitului ecologic, reprezintă un pas important în procesul de adaptare la schimbările climatice.Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 include în mod explicit impactul schimbărilor climatice în managementul inundațiilor. Elaborarea/actualizarea hărților de hazard și risc la inundații precum și a Planurilor de Management al Riscului la Inundații iau în considerare cele mai recente cunoștințe, date, informații cu privire la efectele schimbărilor climatice. O direcție de acțiune importantă se referă la adaptarea infrastructurii de management al resurselor de apă la schimbările climatice. Astfel, atunci când se analizează și, dacă este necesar, se adaptează această infrastructură existentă, efectele schimbărilor climatice trebuie văzute în strânsă legătură cu impactul altor procese aflate în schimbare, cum ar fi schimbările demografice sau economice și schimbările în utilizarea terenurilor. Adaptarea infrastructurii de management al resurselor de apă la schimbările climatice presupune reconsiderarea și optimizarea sistemelor și abordărilor folosite pentru a gestiona resursele de apă, având în vedere efectele estimate ale acestor schimbări, efecte în planul disponibilității și distribuției cantității, a resurselor de apă, precum și a calității resurselor de apă, generând potențiale impacte semnificative în plan social, economic și de mediu. Astfel de adaptări se pot realiza, de exemplu, pentru sistemele de alimentare cu apă, epurare și canalizare, pentru barajele și lacurile de acumulare aferente, în vederea prevenirii inundării localităților/obiectivelor economice, sociale, culturale sau unor probleme de alimentare cu apa în perioadele secetoase etc. Barajele, lacurile de acumulare și bazinele de retenție reprezintă o componentă importantă în managementul apei. O precondiție pentru utilizare multifuncțională în contextul schimbărilor climatice este managementul adaptiv al lacurilor de acumulare, cum ar fi managementul diferențiat în timp și spațiu a capacităților de stocare, luând în considerare atât cerințele de mediu, cât și cerințele de apă necesare pentru satisfacerea folosințelor din aval.
6.2. Păduri Pădurile României au o serie de caracteristici, printre care se remarcă: o proporție ridicată a pădurilor naturale, diversitate biologică ridicată, regenerare predominant pe cale naturală și intervenții silvotehnice care, în mare majoritate, emulează succesiunea naturală a vegetației forestiere, inclusiv prin adoptarea unor cicluri de producție lungi. De asemenea, în România se regăsește cea mai mare suprafață de păduri primare (virgine și cvasivirgine) existentă la nivel european. Sistemul de management actual este multifuncțional, atribuind funcții principale și secundare tuturor arboretelor din fondul forestier național; sistemul funcțional vizează atribuirea de funcții de protecție inclusiv pădurilor incluse în circuitul de producție. În același timp, sectorul forestier românesc se caracterizează, în general, printr-un nivel tehnologic mai redus și o infrastructură de acces mai restrânsă. Din punct de vedere economic și social, sectorul forestier contribuie semnificativ, atât direct cât și indirect, prin industriile conexe, la Produsul Intern Brut al României și este unul dintre pilonii care susțin economia rurală. România se numără printre țările care oferă un mare număr de locuri de muncă directe în sector raportat la suprafața de pădure, iar sectorul forestier, prin resursele pe care le furnizează, contribuie la crearea și susținerea de locuri de muncă în industriile din aval (conexe). Pădurile României sunt și vor fi afectate de schimbările climatice, motiv pentru care sunt necesare măsuri care să le întărească reziliența și să le extindă. Aceste măsuri trebuie să vizeze sectorul forestier sub raport integrat, începând de la acționarea prin cercetare în sensul identificării măsurilor adaptative cele mai potrivite pentru alinierea masivelor forestiere la noile condiții și terminând cu întărirea capacității administrative, operaționale și de infrastructură necesară pentru creșterea eficienței sectorului. Se pot avea în vedere direcții de acțiune după cum urmează:a) Identificare de măsuri cu caracter adaptativ prin management proactiv, prin susținerea cercetării în vederea adaptării pădurilor la condițiile eterogene forestiere din România;b) asigurarea continuității pădurilor și asigurarea unui sistem de trasabilitate a lemnului conform EUTR și Deforestation Free, eficient și transparent, de la pădure până la consumatorul final, prin identificarea, testarea și aplicarea unor tehnologii avansate;c) dezvoltarea infrastructurii de acces în pădure pentru a crește capacitatea de intervenție și răspuns în cazul dezastrelor și a situațiilor de urgență generate de factori de risc (de ex. incendii forestiere), cu prioritizarea principiilor de conservare a biodiversității;d) utilizarea celor mai bune tehnologii minim invazive sau non-invazive (prietenoase cu mediul) în cadrul sectorului forestier. Pădurile României pot contribui la reducerea impactului schimbărilor climatice prin multiple componente cum ar fi prin creșterea sau menținerea capacităților de stocare a carbonului în ecosistemele forestiere.
6.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice Schimbările climatice și pierderea de biodiversitate sunt interdependențe și este necesar să fie abordate într-o manieră sistemică. Termenul de servicii ecosistemice pune în centru avantajele globale și nu doar pe cele cu vizibilitate imediată legată de exploatarea intensivă a resurselor naturale. Acest lucru implică recunoașterea faptului că diferite tipuri de ecosisteme furnizează o multitudine de beneficii de care putem fi conștienți doar parțial. De aceea este nevoie de un efort deliberat și sistematic (și o abordare științifică) pentru a explora și surprinde totalitatea beneficiilor furnizate de sistemele ecologice. Înțelegerea acestor avantaje este o condiție esențială atât pentru conștientizarea importanței biodiversității cât și pentru fundamentarea politicilor de dezvoltare locală sau regională centrate nu doar pe conservarea ariilor naturale ci și pe securizarea serviciilor furnizate de alte categorii de sisteme ecologice, comunităților locale sau societății în ansamblul ei. Comisia Europeană definește soluțiile bazate pe natură ca "Soluții care sunt inspirate și susținute de natură, eficiente financiar, oferă simultan beneficii de mediu, sociale și economice și permit creșterea rezilienței." Soluțiile bazate pe natură trebuie să vină să sprijine furnizarea unei game de largi de servicii ecosistemice. Soluțiile bazate pe natură, cum ar fi protejarea și refacerea zonelor umede, a turbăriilor și a ecosistemelor costiere, sau gestionarea durabilă a zonelor marine, a pădurilor, a pășunilor și a solurilor agricole, sunt esențiale pentru reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice. Plantarea de arbori/împăduririle și instalarea/dezvoltarea infrastructurii verzi pot contribui la adaptarea climatică în zonele urbane și atenuarea impactului dezastrelor naturale. La nivel european, o serie de documente programatice precum Strategia UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice, Legea Climei, propunerea de modificare a Regulamentului privind exploatarea terenurilor, al silviculturii și a al agriculturii (LULUCF), propunerea de revizuire a Directivei privind Energia Regenerabilă, Comunicarea cu privire la "Ciclurile sustenabile ale carbonului", precum și Strategia UE pentru biodiversitate 2030, subliniază importanța protejării biodiversității.
6.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului Studiile de până acum au arătat că există factori, cum sunt unele boli cronice, care cresc vulnerabilitatea populației la stresul termic, crescând riscurile climatice asociate mortalității și morbidității. Printre acești factori sunt bolile sistemului circulator, care includ și bolile cardiovasculare, și care reprezintă, în prezent, 50-60% din totalul deceselor din România. Bolile ischemice ale inimii reprezintă principala cauză de deces, deși mortalitatea cauzată de diferite forme de cancer este în creștere. Bolile ischemice de inimă și accidentele vasculare cerebrale au reprezentat mai mult de 550 de decese la 100 000 de locuitori în 2016. Rata mortalității din cauza bolilor de inimă ischemice este de aproape trei ori mai mare în România decât în UE în ansamblu. În ciuda unei reduceri semnificative începând din anii 2000, accidentul vascular cerebral rămâne a doua cea mai importantă cauză de deces, cu 256 de decese la 100 000 de locuitori în 2016, cu mult peste media UE de 80 de decese la 100 000 de locuitori (OECD/European Observatory on Health Systems and Policies 2019). De aceea, soluțiile de adaptare privind populația și sănătatea publică trebuie să includă măsuri de limitare a impactului climatic asupra grupurilor vulnerabile la stresul termic, indicate de studiile științifice, iar pe primul loc, în acest sens, se află persoanele cu boli cronice ale sistemului circulator. În acest grup, vulnerabilitatea crește și mai mult în cazul persoanelor cu vârste mai mari de 65 de ani și a femeilor ( Bojariu et al., 2021). Studii aprofundate sunt necesare pentru a cuantifica mai precis la nivelul României riscul prezent și viitor cauzat de stresul termic, (inclusiv potențarea acestui risc de poluarea locală). Alt grup populațional a cărui expunere la efectele schimbării climatice crește este cel format din persoanele cu alergii. Alergiile se intensifică odată cu tendința de creștere a sezonului de vegetație. Această relație trebuie cuantificată, în condițiile climei prezente și a celei viitoare, pentru teritoriul României, prin studii aprofundate integrate de climă și sănătate. Riscuri climatice pentru sănătatea publică sunt și cele legate de răspândirea vectorilor purtători de agenți patogeni (West Nile, febra denga, boala Lyme, etc.) în condițiile climatice prezente și viitoare. Cuantificarea riscurilor prezente și viitoare legate de răspândirea de vectori purtători de agenți patogeni, cauzată de condițiile climatice, este și în acest caz o necesitate pentru găsirea soluțiilor de reducere a riscurilor și adaptarea la schimbările climatice. În ceea ce privește riscurile asupra sănătății publice legate de producerea de fenomene climatice extreme (inundații, secete, incendii de vegetație), acestea pot fi mai eficient limitate prin consolidarea sistemului național de management al situațiilor de urgență. În general, există un risc asupra sănătății mentale, asociat noilor condiții de climă, în mare parte ignorat de comunitatea științifică românească și de experții în elaborarea și punerea în practică a soluțiilor de adaptare. Acest tip de risc trebuie inclus atunci când se discută adaptarea sistemului de sănătate publică la schimbările climatice. Conform Strategiei UE de adaptare la schimbările climatice*76), acțiunile de adaptare trebuie să fie bazate pe date robuste și instrumente de evaluare a riscurilor care sunt disponibile tuturor. Pentru a realiza acest lucru în sectorul sănătății publice, la nivel european s-a înființat Observatorul pentru climă și sănătate*77), inclus în platforma Climate-ADAPT*78). Similar, este necesară existența unui Observator național pentru climă și sănătate, inclus în platforma Ro- ADAPT, cu rol integrator în privința monitorizării riscurilor climatice asupra sănătății publice și limitării nivelului lor pe bază de date robuste și instrumente de evaluare. Observatorul național, în colaborare cu Observatorul european, răspund necesității de eficientizare, coerență și coeziune a răspunsului adaptiv la schimbările climatice asupra populației, sănătății publice și poluării din România. *76) https://ec.europa.eu/clima/eu-action/adaptation-climate-change/eu-adaptation-strategy_en *77) https://climate-adapt.eea.europa.eu/observatory *78) https://climate-adapt.eea.europa.eu/
6.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare Educarea și conștientizarea publicului reprezintă o componentă cheie în răspunsul la provocările complexe ale societății actuale și mediului la nivel global legate de schimbările climatice, mai ales în ceea ce privește acceptarea măsurilor de adaptare și implicarea în implementarea acestora. În realizarea ambițiilor legate de neutralitatea și reziliența climatică, aspectele legate de încurajarea participării cetățenilor și promovarea educației pentru schimbări climatice sunt elemente de bază pentru succesul Pactului Ecologic European, prin oferirea unui spațiu activ de învățare, conștientizare, acțiune și dezbatere privind schimbările climatice tuturor cetățenilor. Abordarea schimbărilor climatice necesită acțiunea coordonată a instituțiilor guvernamentale, precum și eforturi conștiente și informate ale persoanelor individuale, începând cu tinerii, pentru a fi mai bine pregătiți și a răspunde mai bine la efectul nefavorabil al schimbărilor climatice. Prin urmare, este esențială consolidarea educației, atât a celei formale, cât și a celei informale, cu privire la schimbările climatice, atât pentru creșterea gradului de informare al populației, dar și pentru integrarea unor comportamente prietenoase cu mediu și a unui stil de viață durabil. Educația pentru schimbări climatice, în cadrul instituțiilor de învățământ la toate nivelurile, are rolul de a crește nivelul de cunoștințe al tinerilor pentru a fi pregătiți pentru înțelegerea impactului schimbărilor climatice și a modalităților de adaptare. Educația pentru schimbări climatice, ca parte a educației pentru mediu și dezvoltare durabilă, contribuie de asemenea la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă cuprinse în Agenda 2030 și constituie baza Programului Cadru al UNESCO desfășurat în perioada 2020-2030, Educația pentru Dezvoltare Durabilă pentru 2030*79). Un grup de lucru organizat de Administrația Prezidențială a elaborat în 2021 raportul "Educația privind schimbările climatice și mediul"*80). Raportul vine cu măsuri care acoperă patru mari domenii: curricula privind schimbările climatice și mediul, instrumentele/spațiile de învățare pentru educația privind schimbările climatice și mediul, infrastructura școlară durabilă, formarea și stimularea resursei umane implicate în predare/ transmitere de informații climatice și de mediu. *79) https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000370215 *80) https://www.presidency.ro/ro/presa/clima-si-sustenabilitate/raportul-educația-privind-schimbările-climatice-si-mediul-in-scoli-sustenabile Totodată, mediul academic are un rol esențial în accelerarea adaptării la schimbările climatice și creșterea rezilienței societății. Cercetarea științifică și inovarea sunt piloni de bază ai adaptării la schimbările climatice, prin progresul informațional și tehnologic, dezvoltarea unor soluții inovative care să sprijine nevoile de adaptare ale comunităților la nivel local, dar și prin implicarea diferiților actori cheie în proiectele de cercetare științifică. Oamenii de știință pot fi implicați în acțiuni de diseminare a informațiilor științifice într-un limbaj accesibil publicului larg, iar cetățenii pot fi implicați în proiecte de cercetare științifică axate pe citizen science. Activitățile de prevenire și combatere a schimbărilor climatice trebuie să se facă printr- un management durabil, adaptativ, care să permită accesul la rezultatele cercetării științifice și transferul de cunoștințe dobândite de organizațiile de cercetare către instituțiile responsabile în gestionarea riscurilor asociate schimbărilor climatice. Aplicarea rezultatelor și transferul tehnologic pentru acest sector trebuie să se realizeze în mare măsură prin colaborarea organizațiilor de cercetare cu mediul de afaceri, care să beneficieze în mod direct de rezultate și de acces la finanțare, în cadrul unor parteneriate de cercetare în colaborare efectivă și de transfer de tehnologie în cadrul unor finanțări naționale prin elaborarea de proiecte specifice naționale și europene. Promovarea și dezvoltarea unor parteneriate cu autoritățile și comunitățile locale, încurajarea voluntariatului, facilitarea dialogului și a comunicării între diferiții actori interesați permit facilitarea unui răspuns mai bun la riscurile asociate schimbărilor climatice.
6.6. Patrimoniu cultural Schimbările climatice amenință în mod direct și indirect toate formele patrimoniului cultural, iar cele mai evidente amenințări sunt generate de evenimentele climatice extreme, cum ar fi precipitațiile abundente și inundațiile asociate, valurile de căldură, secetele, vânturile puternice și tornadele. La acestea se adaugă creșterea nivelului mării, cu impact direct asupra patrimoniului din zona costieră. Toate aceste fenomene se vor intensifica în viitoarele decenii. Creșterea temperaturii mediului, fluctuațiile de temperatură și umiditate sau fluctuațiile ciclurilor de îngheț/dezgheț - provoacă degradare în interiorul materialelor crescând dificultatea și complexitatea procesului de restaurare/conservare. De asemenea, degradarea biologică provocată de microorganisme precum mucegaiul, creșterea algelor și invaziile de insecte care afectează biblioteci, colecții de galerii, arhive și muzee sunt mai frecvente din cauza efectelor schimbărilor climatice. Pentru a realiza o mai bună protecție a patrimoniului cultural împotriva efectelor schimbărilor climatice, este necesar să se identifice lacunele, riscurile și obstacolele existente în prezent. La nivel național, au fost identificate următoarele probleme:a) Insuficienta conștientizare și abordare integrată a patrimoniului cultural și a efectelor schimbărilor climatice asupra acestuia în politicile naționale privind schimbările climatice;b) Lipsa unui inventar al pagubelor consemnate și a riscurilor potențiale generate patrimoniului cultural de efectele schimbărilor climatice (ex. harta riscurilor și a impactului schimbărilor climatice asupra patrimoniului cultural);c) Cooperarea redusă la nivel național privind schimbul de informații între factorii de decizie de la nivel național (ministere), local (prefecturi, consilii județene primării), ONG-uri și alte instituții și organizații cu preocupări în domeniul schimbărilor climatice și patrimoniului cultural;d) Lipsa datelor, informațiilor și studiilor relevante (de exemplu, câte situri sunt amenințate imediat, câte pe termen lung, care este rata de degradare și coroziune, daune ale creșterii nivelului mării și care sunt perspectivele climatice viitoare la nivel local; sau contribuția potențială a clădirilor istorice la obiectivele Pactului Ecologic European, privind reducerea emisiilor de CO2). Pentru dezvoltarea politicilor naționale, este necesară o abordare integrată a elementelor care definesc climatul actual și perspectiva climatică pentru viitoarele decenii și contextul socio- economic în care se manifestă ciclul de viață al patrimoniului cultural și contribuția sa la viața și bunăstarea comunităților locale.
6.7. Localități Localitățile își pot spori capacitatea de adaptare la schimbările climatice prin gestionarea terenurilor administrate prin intermediul planificării urbane, a reglementărilor de zonare urbană, infrastructură și serviciile urbane, piețele funciare etc. Cele mai importante măsuri de prevenire și diminuare a impactului schimbărilor climatice asupra localităților sunt legate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și se corelează, în principal, cu sectoarele Energie, Industrie și Transporturi. Creșterea emisiilor din transport se corelează cu fenomenul de expansiune urbană (urbanizare, suburbanizare și periurbanizare) și al creșterii mobilității, atât în interiorul orașului cât și spațiul înconjurător (suburban și periurban). În anul 2019, principala utilizare a energiei de către gospodăriile din UE a fost pentru încălzirea locuințelor (64%), sursele regenerabile reprezentând mai mult de un sfert (28%) din consumul de încălzire a spațiilor din gospodăriile UE*81). La sfârșitul anului 2020, în România existau aproximativ 9,2 milioane de locuințe, dintre care 54% în mediul urban, 61% fiind reprezentate de locuințele unifamiliale care consumă în medie 24% mai multă energie pe metru pătrat în comparație cu o locuință (apartament) dintr-o clădire multifamilială*82). *81) www.ec.europa.eu/eurostat/statistics *82) www.ec.europa.eu/energy/sites/default/files/documents/ltrsenromania.pdf
6.8. Agricultură Terenurile agricole pot aduce o contribuție importantă la adaptare, inclusiv prin consolidarea biodiversității, atenuarea riscului de inundații și gestionarea îmbunătățită a solului. În strânsă concordanță cu inovațiile din domeniul cercetării și dezvoltării, precum și cu potențialul resurselor se pot realiza modificări în structura speciilor cultivate și se pot adopta noi tehnologii. Gestionarea durabilă a solului va fi esențială pentru a ne asigura că sistemele agricole sunt rezistente (The UK National Adaptation Programme and the Third Strategy for Climate Adaptation Reporting, 2018). În ceea ce privește adaptarea la efectele schimbărilor climatice, se recomandă următoarele:a) realizarea unor ghiduri de bune practici pentru agricultură, îndeosebi pentru agricultura neirigată;b) elaborarea și introducerea planurilor de acțiune locale (la nivel de comună) pentru adaptarea la schimbările climatice;c) stimularea asigurărilor pentru culturi/ferme;d) îmbunătățirea disponibilității și aplicabilității opțiunilor de modelare și adaptare pentru uzul fermierilor (furnizarea de date și rezultate privind reacția resursei de apă la scenariile posibile de schimbări climatice, promovarea utilizării tehnologiei GIS etc.);e) încurajarea practicilor de agricultură extensivă pe pajiștile permanente. Principalele măsuri care stau la baza reducerii efectelor complexe ale schimbărilor climatice și promovării unei agriculturi durabile sunt următoarele:a) folosirea unor tehnologii agricole adecvate, care să asigure o mai bună orientare către adaptarea la efectele schimbărilor climatice;b) administrarea culturilor și utilizarea rațională a terenului ca măsuri obligatorii pentru păstrarea potențialului producției, menținând în același timp un impact redus al practicilor agricole asupra mediului și climei;c) cultivarea unui număr mai mare de varietăți/genotipuri, respectiv soiuri/hibrizi, în fiecare an agricol, cu perioadă de vegetație diferită, pentru o mai bună valorificare a condițiilor climatice, în special cu privire la regimul de umiditate și eșalonarea lucrărilor agricole;d) alegerea de genotipuri rezistente la condițiile limitative de vegetație, cu o toleranță ridicată la arșiță, secetă și exces de umiditate, precum și la boli specifice determinate de agenții patogeni;e) practicarea asolamentului și stabilirea unei structuri de culturi la nivelul fermelor, care să cuprindă cel puțin trei grupe de plante, respectiv cereale păioase 33%, prășitoare - plante tehnice 33% și leguminoase 33%. Complexitatea posibilităților de adaptare la efectele schimbărilor climatice care are drept scop diminuarea impactului asupra randamentului de producție al recoltelor depinde de reducerea duratei perioadei de vegetație a culturilor, rezistența genotipurilor la temperaturile extreme (frig/ger), deficitele/excesele de apă în sol și creșterea riscului agenților fitopatogeni, plasticitatea ecologică, toleranța la efectele fenomenelor meteo extreme. În domeniul creșterii animalelor, temperaturile mai ridicate din sezonul de vară ar putea reduce producția de nutreț, precum și productivitatea, ceea ce duce la pierderi substanțiale ale producției. Totodată, schimbările climatice au o însemnătate ridicată în ceea ce privește răspândirea anumitor boli. Conform Strategiei Germaniei de Adaptare la Schimbări Climatice (German Strategy for Adaptation to Climate Change, 2008) din consecințele evidențiate mai sus pentru agricultură rezultă că sectorul agricol trebuie să fie pus într-o poziție mai bună pentru a se adapta la schimbările climatice. Prin Planul Strategic național 2023-2027 intervențiile DR-37 "Transfer și cunoștințe" și DR 38 - "Consiliere în afaceri agricole", prin care sunt aduse la cunoștința fermierilor măsurile la nivel de fermă și în domeniile ameliorării animalelor și plantelor, serviciilor de consiliere agricolă și politicilor, ar putea contribui la adaptare. Măsurile de adaptare la extremele meteorologice în creștere sunt mai dificil de realizat: acesta este un domeniu în care polițele de asigurare cu riscuri multiple ar putea fi un instrument potrivit pentru sectorul agricol. Planul Strategic PAC 2023-2027 (PS PAC 2023-2027) aprobat de Comisia Europeană prin decizia C(2022)8783, reprezintă documentul strategic al României în ceea ce privește implementarea Politicii Agricole Comune (PAC) post 2023 prin măsuri de dezvoltare a unui sector agricol rezilient și durabil și competitiv, cu accent pe asigurarea de venituri echitabile pentru fermieri, respectarea angajamentelor de mediu prin remunerarea fermierilor care contribuie la protejarea mediului peste cerințele nivelului de bază, dezvoltarea sectoarelor deficitare și dezvoltarea socio-economică echilibrată a spațiului rural. Creșterea nivelului de ambiție propus de Green Deal va fi urmărită prin păstrarea echilibrului în planificarea PS PAC 2023-2027 ca raport echitabil între valorile indicatorilor de mediu și impactul de mediu al activităților agricole și intervențiile de mediu și climă. Astfel, ambițiile de mediu propuse vor fi asiguratorii în raport cu obiectivele arhitecturii verzi la nivel european, fără a pune în pericol asigurarea necesarului de hrană și garantând siguranța alimentară.
6.9. Energie Obiectivele strategice corelate cu schimbările climatice sunt subscrise obiectivelor generale stabilite pentru domeniu la nivelul Uniunii Europene, respectiv adaptarea la impactul schimbărilor climatice, curente și previzionate, pentru a consolida reziliența și a reduce vulnerabilitatea sectorului la schimbările climatice. Până în anul 2030, România va implementa angajamentele asumate prin documentele programatice stabilite la nivel național, în cadrul mai larg al politicilor europene (ex. "Planul de redresare și reziliență al României (2021-2027), "Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice", SNASC, Strategia pe Termen Lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, care include ținta de neutralitate climatică a României la orizontul anului 2050 (proiect) etc.). Aspectele prioritare ale modelului european de creștere economică sunt dubla tranziție verde și digitală, precum și necesitatea de a consolida reziliența economică și socială a Uniunii*83), inclusiv a sistemelor de alimentare cu energie. *83) COM(2022) 83 final: "Către o economie verde, digitală și rezilientă: modelul nostru european de creștere" Vulnerabilitățile la schimbările climatice a infrastructurii de producere și transport a energiei electrice devin tot mai relevante din cauza dependenței tot mai mari a activităților societății umane de energia electrică și a reorientării mixului energetic către surse regenerabile, care sunt tehnologii dependente de condițiile meteorologice, cum ar fi centralele eoliene și parcurile fotovoltaice. Conductele și liniile de transport a energiei electrice sunt, în general, construite cu o toleranță relativ mare la condițiile climatice extreme, ceea ce adaugă o anumită marjă de siguranță pentru schimbările climatice viitoare. Prin urmare, se așteaptă ca acestea să reziste mai bine decât alte infrastructuri amenințărilor reprezentate de schimbările climatice. Centralele termoelectrice și nuclearo-electrice care utilizează sisteme de răcire cu apă prezintă vulnerabilități legate de disponibilitatea apei de răcire și temperatura acesteia (cu efecte asupra eficienței sistemelor de răcire cu apă).
6.10. Transporturi Schimbările climatice afectează fără echivoc toate tipurile de infrastructuri de transport, indiferent de mediu. Având în vedere acest aspect crucial, este imperativă îndeplinirea unor serii de obiective strategice în vederea reducerii sau eliminării impactului schimbărilor climatice. În procesul de adoptare a acestor obiective, se vor lua în considerare atât aspecte economice și sociale, cât și aspecte legate de impactul acestor obiective asupra mediului.
6.11. Turism și activități recreative Schimbările climatice reprezintă un catalizator care consolidează și accelerează schimbările structurale în turism. Prin urmare, în timp ce o evaluare a impactului potențial asupra sectorului turistic este importantă, identificarea, planificarea și dezvoltarea de măsuri pentru a reduce posibilele impacturi economice și sociale sunt la fel de importante. Capacitatea de adaptare la schimbările climatice se consideră că variază între componentele lanțului valoric al turismului, de exemplu turiști, furnizori de servicii turistice, comunități de destinație, subsectoare ale operatorilor turistici din industria turismului (Simpson et al., 2008). Turiștii au cea mai mare capacitate de adaptare cu libertate relativă de a evita destinațiile afectate de schimbările climatice sau de a schimba perioada călătoriei pentru a evita condițiile climatice nefavorabile. Furnizorii de servicii turistice și operatorii din arealele de destinație au o capacitate de adaptare mai mică. Operatorii mari din turism, care nu dețin infrastructura, sunt într-o poziție mai bună de a se adapta, deoarece pot răspunde cerințelor clienților și pot furniza informații pentru a influența alegerile de călătorie ale clienților. Comunitățile de destinație și operatorii de turism cu investiții mari în active de capital imobile (de exemplu, hotel, port de agrement sau cazinou) au cea mai mică capacitate de adaptare (Scott et al., 2008, Simpson et al., 2008). Sectorul turistic trebuie să ajusteze investițiile pentru a contracara amenințările și pentru a profita de oportunități. În timp ce aceasta ar putea conduce la costuri mai ridicate, protecția pe termen lung împotriva schimbărilor climatice va avea beneficii durabile.
6.12. Industrie În vederea creșterii rezilienței sectorului industrial față de efectele schimbărilor climatice, este necesară atât stabilirea priorităților de dezvoltare economică la nivel național, cât și integrarea în legislația sectorială și în planurile specifice a unui set de măsuri de adaptare, promovând, simultan, generarea de cunoștințe pentru identificarea riscurilor specifice industriei ca urmare a schimbărilor climatice și promovarea măsurilor de adaptare. Este esențial să se stabilească mecanisme care să stimuleze generarea de noi produse, servicii și procese orientate spre adaptare. Măsurile de adaptare susțin atingerea obiectivului de decarbonizare în industrie, care nu ar trebui să se bazeze pe reducerea producției, ci ar trebui să încurajeze producătorii să investească în eficiență energetică, dezvoltare tehnologică și inovare în sectorul industrial, concomitent cu echiparea forței de muncă cu competențe profesionale în acord cu schimbările tehnologice intervenite.
6.13. Asigurări Strategia ASF abordează tranziția verde în paralel cu procesele de transformare din domeniul digital, în sensul în care soluțiile digitale vor face piețele financiare nebancare să fie mai eficiente și mai puțin consumatoare de resurse, contribuind în același timp la reducerea amprentei de carbon și la utilizarea responsabilă a resurselor de mediu. În acest sens, ASF va pune în aplicare această strategie pas cu pas în următorii ani prin derularea activităților specifice, concentrându-se pe prioritățile strategice naționale și ținând seama în același timp de evoluțiile piețelor financiare europene și de riscurile emergente. Sunt alocate astfel resurse importante către îndeplinirea obiectivului privind tranziția verde prin elaborarea de analize, studii și ghiduri pentru integrarea factorilor de sustenabilitate în sistemul financiar nebancar, dar și prin monitorizarea legislației europene în domeniu, în vederea elaborării proiectelor de acte normative pentru alinierea legislației naționale. Obiectivele strategice pentru adaptarea sectorului asigurărilor la schimbări climatice vizează pe de o parte creșterea utilizării și accesului la produse de asigurare împotriva evenimentelor extreme de către diverse grupuri vulnerabile (agricultori, membri ai comunităților locale, IMM-uri etc.), iar pe de altă parte creșterea capacității instituționale a sectorului de asigurări în vederea dezvoltării de produse de asigurare destinate adaptării la schimbări climatice. Programul național de asigurare PAD (asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor) oferă protecție proprietarilor de locuințe împotriva catastrofelor naturale însă, având în vedere gradul de acoperire al fondului locativ din România prin această formă de asigurare obligatorie (aprox 20%), doar o parte a populației deține în mod efectiv o astfel de protecție. În vederea creșterii utilizării acestui instrument, este necesară aplicarea de către autoritățile competente a penalităților stabilite prin lege, penalități ce sunt în legătură cu nerespectarea cerinței obligatorii de asigurare. ASF va continua publicarea și actualizarea informațiilor prezentate în secțiunea dedicată pe site-ul autorității, prezentarea sumară a legislației în vigoare cu aplicare directă la nivelul Uniunii Europene și elaborarea de recomandări sau ghiduri care vizează finanțele sustenabile și integrarea factorilor de risc ESG în categoriile de risc existente, factori care ar putea avea un impact negativ asupra valorii investițiilor, activelor sau reputației entităților reglementate și supravegheate. Un alt obiectiv strategic vizează creșterea capacității instituționale a sectorului de asigurări pentru dezvoltarea produselor de asigurare destinate adaptării la schimbări climatice prin instruirea personalului companiilor de asigurări și cel al intermediarilor în asigurări privind clauzele și efectele schimbărilor climatice, realizarea unor studii care să identifice interese comune ale autorităților publice, sectorului asigurărilor și cetățeni sau a unor studii privind calculul actualizat al primelor de asigurare care să acopere riscuri produse de efectele schimbărilor climatice.
7. Programe - direcții de acțiune care sprijină atingerea obiectivelor și implementarea strategiei Abordarea adoptată pentru elaborarea SNASC este una sectorială, fiind detaliate obiective, direcții de acțiune/programe și măsuri particularizate pentru sectoarele vulnerabile identificate. Alături de aceste direcții de acțiune, SNASC cuprinde programe pentru acțiuni transsectoriale. Programele/Direcțiile de acțiune identificate (P) sunt în concordanță cu programele incluse în planurile strategice instituționale (PSI)*84) definite ca urmare a parcurgerii etapelor din capitolele anterioare, respectiv, analiza cadrului strategic și a celui de reglementare, identificarea vulnerabilităților sectoriale actuale și a celor estimate, ca urmare a evoluției posibile a climei pe teritoriul național, precum și a elementelor de risc asociate cu evoluția climei. *84) http://psi.gov.ro/dashboard.html Părțile interesate considerate includ autoritățile cu rol principal (și secundar) conform cadrului legislativ și strategic în vigoare, precum și instituții/grupuri cu rol consultativ sau participativ în planificarea/implementarea/monitorizarea acțiunilor propuse.7.1. Resurse de apăP.1.1.1. Dezvoltarea de programe și acțiuni pentru reducerea riscului de deficit de apă în zonele potențial deficitare, la nivel național, în perspectiva schimbărilor climatice. În cadrul acestei direcții de acțiune urmează să se realizeze studii de evaluare periodică a impactului schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, precum și evaluări cantitative a cerințelor de apă pe tipuri de folosințe, în regim actual și în perspectiva schimbărilor climatice, studii pe baza cărora se vor identifica principalele zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă, la nivel național, în regim actual și în perspectiva schimbărilor climatice, în scopul definirii riscului. Protecția și conservarea resurselor de apă atât de suprafață, cât și subterane, se poate face prin măsuri tehnologice (utilizarea la scară largă a tehnologiilor eficiente de economisire a apei, aplicarea celor mai eficiente metode de realimentare artificială a acviferelor), în mod deosebit prin măsuri bazate pe natură (spre ex. creare sau restaurare de zone umede), planificare, precum și prin măsuri de creștere a rezilienței la secetă, de pregătire și răspuns în situații de secetă.P.1.2.1. Dezvoltarea de planuri, acțiuni și măsuri pentru reducerea riscului de producere a inundațiilor în zonele cu risc potențial semnificativ la inundații (surse fluviale, pluviale, costiere). Elementul central al acestei acțiuni se referă la revizuirea Strategiei de Management al Riscului la Inundații și la revizuirea Planurilor de Management al Riscului la Inundații. Aceste planuri se revizuiesc o dată la 6 ani și presupun identificarea/actualizarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații (atât din surse fluviale, cât și din surse pluviale și costiere), întocmirea hărților de hazard și de risc la inundații pentru aceste zone și elaborarea programelor de măsuri asociate. În ceea ce privește acțiunile și măsurile potențiale pentru reducerea riscului la inundații, sunt necesare măsuri de adaptare a infrastructurii existente, măsuri structurale de protecție la inundații - lucrări noi, programe de întreținere/mentenanță a infrastructurii de apărare, promovarea de soluții bazate pe natură (prin promovarea unui management natural al inundațiilor), măsuri privind îmbunătățirea sistemelor de monitorizare, prognoză și avertizare a inundațiilor precum și măsuri de îmbunătățire a gradului de conștientizare a publicului în ceea ce privește gradul de pregătire împotriva inundațiilor.P.1.2.2. Consolidarea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă, privind utilizarea cu predilecție a soluțiilor bazate pe natură, privind modalitățile de prevenire, acțiune și răspuns în cazul dezastrelor naturale specifice provocate de fenomene meteorologice extreme. Măsurile de adaptare la schimbările climatice pot avea mai multe efecte pozitive asupra managementului resurselor de apă, contribuind la gestionarea durabilă, la creșterea capacităților de stocare, prin soluții de retenție naturală a apei sau alte soluții bazate pe natură (NbS), la diversificarea surselor de apă în scopul reducerii dependenței de o singura sursă etc.P.1.3.1. Creșterea gradului de siguranță a infrastructurii de apărare împotriva inundațiilor, în special prin utilizarea soluțiilor bazate pe natura. Această direcție de acțiune are în vedere creșterea gradului de siguranță a barajelor și digurilor - reabilitarea liniilor de apărare existente, reabilitarea barajelor existente care necesită intervenții de urgență pentru exploatarea în condiții de siguranță, după epuizarea identificării altor soluții bazate pe natura (crearea de zone umede)P.1.4.1. Dezvoltarea unor acțiuni și măsuri pentru adaptarea sistemelor de epurare și canalizare la schimbările climatice. Această direcție de acțiune are în vedere creșterea numărului de sisteme de stocare a apelor pluviale în zonele rezidențiale, conectate la sisteme de canalizare mixtă, precum și creșterea capacității de transport/stocare a sistemelor de canalizare în scopul reducerii impactului fenomenelor de refulare a canalizărilor în urma aportului pluvial. Foarte importantă este integrarea soluțiilor bazate pe natură (zone de retenție, SuDS - Sustainable Drainage Systems) în planificarea strategică a sistemelor de canalizare pluvială.7.2. PăduriP.2.1.1. Actualizarea cadrului tehnic și legislativ, prin valorificarea rezultatelor cercetărilor bazate pe scenarii ale impactului schimbărilor climatice asupra pădurilor, cu scopul ameliorării stării pădurilor și al creșterii rezilienței acestora. În vederea menținerii pe termen lung a unui management sustenabil al pădurilor și al serviciilor ecosistemice furnizate de acestea, sunt necesare programe de cercetare pentru a stabili impactul pe care îl pot avea schimbările climatice asupra arboretelor, și ulterior identificarea și implementarea unor măsuri propriu-zise de adaptare a fondului forestier existent la efectele schimbărilor climatice (ex. secetă, alunecări de teren, inundații etc.).P.2.1.2. Stimularea dezvoltării infrastructurii (inclusiv cea de acces forestier, pentru a crește capacitatea de intervenție și răspuns, în cazul incendiilor de vegetație), precum și a utilizării tehnologiei și logisticii forestiere minim sau non-invazive (cu impact minim asupra mediului). în multe cazuri, în zonele rurale aferente pădurilor României, infrastructura de management și exploatare forestieră este învechită și poate produce efecte care să accentueze efectele produse de schimbările climatice (ex. alunecări de teren, eroziune de suprafață) și chiar producerea unor cantități suplimentare de noxe (CO2, SOx, NOx etc.) și poluanți (uleiuri și alte hidrocarburi). De asemenea, este necesară modernizarea infrastructurii, tehnologiei și logisticii forestiere minim sau non-invazive, prietenoase cu mediul, în toate componentele sale, necesare realizării lucrărilor silvotehnice, dar și a celorlalte lucrări de natura investițiilor din fond forestier. Totodată, având în vedere frecvența, intensitatea și valoarea pagubelor cauzate de situațiile de urgență determinate de factori de risc precum incendiile de vegetație, amplificate de efectele schimbărilor climatice, care au loc în interiorul sau în proximitatea fondului forestier, este necesară promovarea și accesibilizarea fondului forestier în vederea creșterii capacității de intervenție și răspuns a entităților abilitate.P.2.1.3. Promovarea inovațiilor digitale în silvicultură, inclusiv prin dezvoltarea de programe și mecanisme pentru monitorizarea ecosistemelor forestiere și a trasabilității lemnului. în prezent, România dezvoltă constant mecanismele de monitorizare a ecosistemelor forestiere și trasabilitatea lemnului (inclusiv a controlului tăierilor ilegale), fiind implementat din ianuarie 2021 sistemul informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase - SUMAL 2.0, acesta putând fi dezvoltat și prin utilizarea altor tehnologii (ex. imagini satelitare, LiDAR etc.). SUMAL 2.0. are o componentă, SUMAL 2.0. Inspectorul Pădurii, la care publicul larg are acces și poate verifica, în timp real, orice exploatare și transport de material lemnos.P.2.1.4. Stimularea cercetării și inovării pentru a spori eficacitatea gestionării durabile a pădurilor și a asigura dezvoltarea de măsuri pentru adaptarea sectorului forestier la schimbările climatice, ținând cont de obiectivele de conservare a biodiversității.P.2.1.5. Acordarea de stimulente financiare pentru proprietarii și administratorii de păduri pentru ameliorarea calității și cantității ecosistemelor forestiere. Pădurile României conțin cele mai mari suprafețe de teren acoperite de păduri virgine și cvasivirgine din Europa. Acestea, dar și celelalte ecosisteme forestiere, pot fi afectate de efectul schimbărilor climatice, inclusiv prin secetă și incendii de vegetație, respectiv alunecări de teren și doborâturi de vânt/zăpadă. Prin urmare este necesară promovarea unor mecanisme juridice și financiare care să asigure capacitatea de răspuns în caz de dezastru a acestor ecosisteme.P.2.2.1. Extinderea suprafețelor cu păduri și a celor cu vegetație forestieră, prin împădurire și reîmpădurire, și utilizarea de mecanisme financiare de stimulare a împăduririi și reîmpăduririiP.2.2.2. Actualizarea programelor de împădurire a terenurilor degradate și crearea de mecanisme financiare care să permită împădurirea acestor terenuri. Suprafața împădurită a României este situată la un nivel aproximativ de 29% (sub media Uniunii Europene care este de 38%, conform datelor publicate de Eurostat și INS), dar conține și suprafețe importante de terenuri degradate sau abandonate (fânețe, livezi, pășuni, unele dintre acestea fiind parțial împădurite natural). Există așadar un potențial important de a crește suprafața împădurită. Dezvoltarea unui program național suficient finanțat, care să cuprindă achiziționarea de terenuri de către stat și împădurirea acestora poate fi un răspuns pragmatic în fața provocărilor oferite de impactul schimbărilor climatice.P.2.2.3. Crearea și/sau actualizarea programelor de extindere a sistemului de perdele forestiere și crearea de mecanisme financiare care să permită extinderea sistemului de perdele forestiere. Perdelele forestiere au roluri multiple care permit atenuarea efectelor schimbărilor climatice prin absorbția CO2 din atmosferă, limitarea cantității de zăpadă viscolită de drumuri sau de-a lungul altor tipuri de terenuri, crearea zonelor de umbrire și local, ameliorarea temperaturilor, în paralel cu efectele benefice asupra biodiversității. Sunt necesare programe de creare și extindere a perdelelor forestiere nu doar de-a lungul rețelei de infrastructură rutieră, dar și care să mărginească parcelele agricole.P.2.3.1. Promovarea bioeconomiei forestiere durabile în scopul obținerii de materiale și produse din lemn brut cu ciclu lung de viață. În prezent, opinia publicului cu privire la managementul forestier este împărțită mai degrabă în 2 curente diametral opuse care fie văd pădurile ca un obiect pur comercial, fie ca cel mai de preț obiect care poate fi lăsat generațiilor viitoare. Astfel, sunt necesare programe și mecanisme de educare și conștientizare a populației privind numeroasele întrebuințări ale lemnului și a posibilității de utilizare sustenabilă. Una dintre întrebuințări, în special în mediul rural, este utilizarea în scop energetic, în instalații de încălzire a căror eficiență a evoluat (crescut) în ultimul deceniu. Diminuarea presiunii asupra resursei de biomasă pentru încălzire se poate face prin valorificarea potențialului de utilizare în mini sisteme de încălzire centralizată și, mai ales, prin îmbunătățirea semnificativă a eficienței energetice a clădirilor.P.2.3.2. Asigurarea aplicării criteriilor de sustenabilitate în ceea ce privește producerea biomasei provenite din silvicultură destinate utilizării energetice, contribuind în mod durabil la combaterea sărăciei energetice a comunităților locale. În paralel cu dezvoltarea unor programe de conștientizare a importanței sistemelor de producere a energiei pe bază de biomasă, se dorește și prezentarea unor facilități pentru proprietarii sau deținătorii de culturi alternative de lemn cu scop energetic (care prezintă capacitate ridicată de creștere, valori ridicate energetice raportate la metru cub, cerințe de mediu reduse). În acest mod, se va renunța la lemnul din pădure care poate fi utilizat în alt mod, care poate prezenta valoare economică ridicată, sau din contră, poate fi lăsat în pădure pentru a menține serviciile și funcțiile ecosistemice. Totodată, asigurarea corelării legislației și practicilor naționale cu cele europene cu privire la Criteriile de sustenabilitate aplicabile biomasei/biogazului (directiva RED) utilizate pentru generarea energiei, trebuie prioritizată în permanență.P.2.3.3. Promovarea unei bioeconomii forestiere bazate pe valorificarea produselor nelemnoaseP.2.4.1. Crearea unor programe sau mecanisme care să asigure dezvoltarea cu prioritate a speciilor autohtone specifice tipului natural de pădure. O parte importantă a funcțiilor și serviciilor ecosistemice pe care pădurile le îndeplinesc sunt în strânsă legătură cu menținerea în pădure a unei structuri specifice a florei din fiecare zonă în parte (etaj nemoral, condiții de sol, apropierea față de apă, condiții de mediu specifice), dar mai ales a unei flore reprezentată doar de specii autohtone. Speciile alohtone sau speciile invazive și potențial invazive alterează condițiile de mediu și astfel se poate reduce din paleta largă a funcțiilor îndeplinite de fondul forestier în contextul schimbărilor climatice (alunecări de teren, eroziune de suprafață, CO2 și alte gaze poluante sau cu efect de seră etc.). Astfel, este necesară menținerea pentru habitatele forestiere a unei stări de conservare favorabilă, prin reducerea treptată, prin lucrări silvotehnice, a proporției speciilor invazive.P.2.4.2. Stimularea rolului multifuncțional al ecosistemelor forestiere și a stocării de carbon, inclusiv prin protejarea pădurilor și refacerea ecosistemelor forestiere. În condiții normale, pădurea funcționează ca rezervor de carbon, însă, în contextul schimbărilor climatice și al creșterii temperaturii atmosferice, pădurea poate deveni și un emitent net de carbon în situația producerii unor dezastre naturale (doborâturi/rupturi de vânt/zăpadă, atacuri de insecte, incendii etc.); din acest motiv, refacerea ecosistemelor forestiere, care asigura buna autoreglare a sistemelor pădurii, reprezintă un element cheie pentru sporirea multifuncționalității acesteia.P.2.5.1. Dezvoltarea cunoștințelor privind adaptarea pădurilor la impactul schimbărilor climatice, prin identificarea și promovarea soluțiilor de prevenire și combatere: a acțiunii factorilor biotici și abiotici, a declinului și a efectelor altor perturbări naturale. În condițiile schimbărilor climatice, presiunea asupra pădurii devine tot mai evidentă și puternică., atât din partea dăunătorilor biotici, cât și a celor abiotici. În consecință, este necesară o cât mai bună cunoaștere și înțelegere a acestor presiuni, pentru a putea adopta măsurile optime și rapide de intervenție în sprijinul ecosistemelor forestiere.P.2.5.2. Dezvoltarea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor și privind modalitățile de prevenire, acțiune și răspuns în cazul dezastrelor naturale specifice provocate de fenomene meteorologice extreme: alunecări de teren, secetă, incendii de vegetație, doborâturi de vânt/zăpadă, inundații etc. Pădurea, la fel ca orice sistem natural, este expusă efectelor schimbărilor climatice și implicit dezastrelor cauzate de fenomenele meteo extreme. Drept urmare, este necesară o cât mai bună cunoaștere și înțelegere a acestor efecte, pentru a putea adopta măsurile optime și rapide de intervenție și sprijin al acestor sisteme naturale complexe, extrem de valoroase pentru adaptarea societății umane la schimbările climatice și atenuarea acestora.7.3. Biodiversitate și servicii ecosistemiceP.3.1.1. Identificarea și cartarea serviciilor ecosistemice relevante pentru adaptarea la schimbările climatice. Este necesar a se regăsi între preocupările autorităților publice la toate nivelurile, a mediului academic și a partenerilor sociali, întrucât necunoașterea acestora și realizarea unor proiecte de adaptare fără a ține seama de acestea poate conduce la aplicarea unor soluții de adaptare greșită.P.3.1.2. Promovarea și schimbul de cunoștințe și experiențe între factorii interesați. Intensificarea schimbului de informații/cunoștințe și experiențe în ceea ce privește sistemele și practicile moderne, reziliente la efectele schimbărilor climatice, prin activități de consultare/consiliere, formare profesională/instruire și informare, la toate nivelurile administrative (local, județean/regional și național), dar și supranațional, reprezintă o altă arie de interes pentru această strategie națională.P.3.1.3. Asigurarea accesului la informație documentată și participarea activă/implicarea. Este necesar a fi asigurate pentru părțile interesate, fiind necesară facilitarea acestui acces, diseminarea efectivă și centralizarea, consolidarea și integrarea cunoștințelor cu privire la sinergiile dintre cele două domenii - biodiversitate și schimbări climatice, inclusiv prin promovarea unor platforme informaționale interconectate.P.3.1.4. Încurajarea utilizării, interconectării și extinderii instrumentelor și platformelor în vederea obținerii unei înțelegeri comune asupra efectelor relevante ale schimbărilor climatice Astfel de forumuri/punți de dialog pot contribui la mai buna coordonare între actorii interesați, grupurile interesate, administrații, precum și zona academică și de știință, facilitând astfel o mai rapidă și eficientă implementare a măsurilor de adaptare. Totodată, îmbunătățirea cunoștințelor/know-how-ului cu privire la sistemul și efectele schimbărilor climatice, precum și asigurarea și extinderea acoperirii informaționale în sensul conturării unui sistem informațional climatic, destinat actorilor și factorilor de decizie, ca bază a deciziilor, reprezintă una dintre liniile de acțiune avute în vedere de prezenta strategie.P.3.1.5. Asigurarea educației pentru mediu - în contextul celor trei convenții Rio privind biodiversitatea, schimbările climatice și combaterea deșertificării, cu accent pe legătura dintre schimbările climatice și biodiversitate. În ceea ce privește educația, este necesară continuarea eforturilor de includere și îmbunătățire/consolidare a studiului abordării integrate a celor două domenii - biodiversitate și schimbări climatice - și promovarea acestuia printre subiectele prioritare în toate nivelurile de învățământ și în toate formele de educație, însoțită de dezvoltarea corespunzătoare de materiale de educație, instruire și perfecționare a celor care vor asigura diseminarea în școli și alte instituții de educație.P.3.2.1. Necesitatea asigurării conservării biodiversității drept o măsură de adaptare la schimbările climatice și totodată, de protejare a speciilor și habitatelor vulnerabile, prin conservarea și restabilirea ecosistemelor, favorizând dezvoltarea și desfășurarea unor activități în compatibilitate cu acestea și în vederea maximizării conceptului de beneficii multiple, în special prin modul de amenajare a teritoriului.P.3.3.1. Punerea în acord a modului de practicare a agriculturii cu principiile legate de conservarea biodiversității, obiectivele Strategiei pentru biodiversitate 2030, și aplicarea soluțiilor bazate pe natură inclusiv pentru asigurarea umidității necesare și prevenirea/combaterea deșertificării. Se urmărește obținerea durabilității pe termen lung atât a naturii pe terenurile agricole, cât și a agriculturii, inclusiv prin promovarea unor stimulente financiare și a afacerilor agricole verzi, dar și prin promovarea consistentă a agriculturii de precizie, a agriculturii ecologice, a agroecologiei, agrosilviculturii, precum și a unor standarde mai stricte în ceea ce privește creșterea animalelor. Astfel de practici durabile vor fi însoțite de măsuri concrete privind păsările și insectele specifice terenurilor agricole, în mod deosebit polenizatorii, contribuind la creșterea biodiversității și la adaptarea la schimbările climatice. Totodată, se are în vedere diminuarea artificializării terenurilor și refacerea solului și a ecosistemelor specifice, inclusiv prin încetinirea ritmului de pierdere a solurilor fertile și prin extinderea urbană, având în vedere că eroziunea și pierderile de carbon organic din sol sunt din ce în ce mai prezente, deșertificarea reprezentând una dintre amenințările prezente și în România.P.3.3.2. Cercetarea aprofundată, evaluarea serviciilor ecosistemice oferite prin practicarea acvaculturii, diversificarea paletei de specii cultivate, comunicarea și diseminarea rezultatelor și promovarea practicilor de management durabil al fermelor ca soluție de adaptare la schimbările climatice Fermele piscicole durabile și multifuncționale prezintă avantajul că față de cele tradiționale, pe lângă vânzarea de pește, pot obține venituri și din alte servicii, fie că sunt de furnizare sau culturale, ceea ce compensează, cel puțin parțial, pierderile sau costurile suplimentare datorate impactului direct sau indirect asociate menținerii biodiversității în aceste ferme. Adițional, diversificarea paletei de specii cultivate, prin cercetări în vederea utilizării unor specii productive în condițiile cauzate de schimbările climatice constituie o soluție de adaptare la schimbările climatice.P.3.3.3. Îndeplinirea țintei de stare ecologică bună a ecosistemelor marine și costiere, inclusiv prin crearea unor zone strict protejate. Acesta va necesita un set de măsuri mai consistente, precum refacerea ecosistemelor bogate în carbon, a zonelor importante pentru reproducerea peștilor și a zonelor destinate puietului. Exploatarea resurselor marine trebuie să se realizeze în mod durabil, fiind necesară promovarea toleranței zero față de practicile ilegale.P.3.3.4. Refacerea ecosistemelor de apă dulce și a funcțiilor naturale ale râurilor necesită eforturi substanțiale, fiind necesară refacerea pe scară largă a curgerii libere a râurilor, precum și a zonelor inundabile, contribuind la consolidarea protecției împotriva inundațiilor, habitatelor de pepinieră pentru resursele piscicole și eliminare poluării cu nutrienți.P.3.3.5. Identificarea, cunoașterea aprofundată, menținerea, comunicarea și diseminarea cunoștințelor despre serviciile ecosistemice furnizate de păduri Pe lângă asigurarea unei protecții stricte a tuturor pădurilor primare, precum și a celor cu un grad foarte ridicat de naturalețe (virgine și cvasivirgine), este necesară extinderea suprafețelor împădurite, atât prin împădurirea/reabilitarea terenurilor degradate ori care și-au pierdut fertilitatea solului, cât și prin crearea unor noi zone împădurite, urmărindu-se totodată creșterea rezilienței și calității pădurilor, dar evitându-se împădurirea unor zone umede sau turbării care pot prezenta caracteristici similare unor terenuri degradate, dar care nu au fost păduri. Aceste măsuri contribuie în mod esențial la inversarea declinului biodiversității, la combaterea secetei, a dăunătorilor, a incendiilor, a inundațiilor, precum și a altor amenințări ce pot fi amplificate sub impactul schimbărilor climatice.P.3.3.6. Extinderea spațiilor urbane verzi, de la parcuri și grădini la acoperișurile verzi și la fermele urbane pentru oferirea unei game largi de beneficii și servicii pentru populație, reducând poluarea aerului, a apei și poluarea sonoră, oferind protecție împotriva inundațiilor, secetelor și valurilor de căldură.P.3.3.7. Îmbunătățirea condițiilor ecologice acvatice și litorale și protejarea zonelor umede prin asigurarea calității și cantității apelor subterane/rezervei de apă subterane. Acestea sunt elemente cheie ce trebuie puse în aplicare în vederea asigurării contribuției acestor zone la adaptarea la efectele schimbărilor climatice.P.3.3.8. Promovarea unei abordări integrate în planificarea urbană, bazată pe dezvoltarea infrastructurii verzi și a soluțiilor bazate pe natură (NbS) prin crearea de zone de retragere pentru specii de plante și animale (inclusiv specii rare sau amenințate), îmbunătățirea climatului local în zonele populate, creșterea retenției de apă, ajustarea proiectării de spații verzi ținând cont de impacturile schimbărilor climatice (spre exemplu, prin selectarea speciilor și a varietăților). Promovarea unor ecosisteme sănătoase, a infrastructurii verzi și a soluțiilor bazate pe natură ar trebui să fie integrată în mod sistematic în planificarea urbană, respectiv în spațiile publice, în infrastructură, în proiectarea clădirilor și a împrejurimilor acestora.P.3.4.1. Asigurarea conectivității și continuității zonelor protejate. Crearea, menținerea și consolidarea rețelelor și coridoarelor de arii naturale protejate și habitate, prin promovarea facilitării interconectării habitatelor și ariilor naturale protejate prin integrarea zonelor tampon și coridoarelor, vor permite creșterea probabilității supraviețuirii speciilor și populațiilor ce pot fi afectate de impacturile schimbărilor climatice, precum și menținerea ori chiar îmbunătățirea obiectivelor de conservare specifice ariilor naturale protejate prin creșterea rezilienței acestora în condiții de schimbări climatice. Conectarea zonelor de conservare și a habitatelor naturale - coridoare ecologice va contribui la îmbunătățirea opțiunilor de migrare pentru specii, asigurându-le inclusiv zonele de refugiu corespunzătoare, precum și protejarea și crearea de noi zone cu resurse naturale.P.3.4.2. Dezvoltarea și implementarea sistemului național de monitorizare a stării de conservare a habitatelor naturale și a speciilor sălbatice de interes comunitar va contribui la evaluarea corespunzătoare a vulnerabilității speciilor și habitatelor protejate, cât și la monitorizarea eficienței măsurilor/planurilor de conservare propuse în vederea evaluării rezilienței habitatelor și speciilor protejate, precum și a ecosistemelor în ansamblul lor monitorizate. În vederea evaluării și revizuirii sistemului de monitorizare existent, este necesară revizuirea și evaluarea programelor actuale de monitorizare pe termen lung din perspectiva impactului schimbărilor climatice, potrivit evoluției efectelor schimbărilor climatice, identificarea oportunităților de modificare a acestuia, precum și elaborarea de ghiduri de bună practică pentru luarea în considerare a impacturilor schimbărilor climatice. De asemenea, crearea unui sistem național de monitorizare a speciilor și habitatelor amenințate sau cu un statut periclitat, realizat cu sprijin public și privat, prin programe naționale și prin participarea societății civile, ca rezultat al activităților de cercetare, poate contribui la consolidarea rezilienței speciilor și habitatelor amenințate sau cu un statut periclitat față de impactul schimbărilor climatice.P.3.4.3. Extinderea utilizării datelor în procesul de monitorizare, atât prin transparentizarea datelor, cu respectarea cadrului legal, cât și prin extrapolarea rezultatelor obținute folosind simularea/modelarea matematică. Consolidarea luării în considerare a schimbărilor climatice în sistemele actuale de monitorizare și stabilirea unor sisteme viitoare de monitorizare și chiar de avertizare timpurie. Continuarea, ajustarea, extinderea și consolidarea rețelelor/sistemelor de monitorizare de mediu actuale sau preconizate a se dezvolta, urmărind scopul principal de a identifica/evidenția efectele schimbărilor climatice asupra speciilor, habitatelor și serviciilor ecosistemice, de a stabili vulnerabilitatea speciilor, habitatelor și serviciilor ecosistemice, precum și utilizarea acestor informații în cadrul unor sisteme de avertizare timpurie.P.3.4.4. Elaborarea unor planuri regionale de management al habitatelor naturale în scopul prevenirii și limitării procesului de degradare a acestor habitate ca rezultat al impactului schimbărilor climatice. Elaborarea planurilor regionale de management al biodiversității, pentru a identifica zonele prioritare pentru conservarea peisajului și coordonarea eforturilor de recuperare pentru speciile și comunitățile amenințate; Stabilirea, actualizarea și/sau adaptarea măsurilor prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate pentru asigurarea conservării habitatelor naturale și a speciilor sălbatice în contextul existenței schimbărilor climatice; Integrarea considerentelor referitoare la schimbările climatice în conservarea biodiversității la nivel regional și local, precum și planificarea și reglementarea utilizării terenurilor, reprezintă câteva dintre abordările strategice ce pot contribui la creșterea rezilienței ecosistemelor sub impactul schimbărilor climatice.P.3.4.5. Creșterea rezilienței ecosistemelor la impacturile schimbărilor climatice. Reziliența ecologică depinde de relația dinamică în cadrul speciilor, între specii și între specii și mediul lor abiotic, precum și de interacțiunile fizice și chimice din mediu. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie conservate arealul și variabilitatea ecologică ale habitatelor și speciilor, trebuie menținute și dezvoltate rețelele ecologice și trebuie implementate acțiuni prompte pentru controlul răspândirii speciilor alohtone. Se obține atât prin reducerea presiunilor suplimentare care afectează speciile vulnerabile; Reducerea activităților agricole în zonele direct afectate și implementarea unor măsuri adecvate pentru a proteja habitatele naturale și semi-naturale existente în apropierea suprafețelor agricole, inclusiv identificarea de măsuri compensatorii necesare pentru supraviețuirea populației afectate, cât și prin măsuri de Consolidare a speciilor și populațiilor amenințate prin promovarea unor acțiuni care să conducă la reducerea situațiilor în care se află specii amenințate de impacturile schimbărilor climatice fie prin conservarea ex-situ, fie prin "restocking" (inclusiv prin bănci de semințe și de gene).P.3.4.6. Evaluarea vulnerabilității speciilor, habitatelor și a ecosistemelor sub impactul schimbărilor climaticeVulnerabilitatea speciilor, a habitatelor precum și a ecosistemelor în fața schimbărilor climatice este evaluată în general ca produs al susceptibilității/sensibilității, definită prin trăsăturile biologice intrinseci, expunerii și capacității sale de adaptare. Deoarece sistemul de monitorizare existent este unul care nu se bazează pe metodologii de monitorizare specifice, îmbunătățirea și dezvoltarea sistemului, inclusiv pentru evaluarea vulnerabilității, reprezintă un obiectiv important. Evaluarea vulnerabilității va contribui la identificarea priorităților și la dezvoltarea acțiunilor adecvate pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a habitatelor și speciilor vizate. Realizarea de studii privind evaluarea vulnerabilității diferitelor ecosisteme/habitate/specii la efectele schimbărilor climatice, precum refacerea luncilor de-a lungul râurilor, a câmpiilor inundabile și a zonelor umede. Cercetarea și evaluarea vulnerabilității diferitelor ecosisteme/habitate/specii în fața efectelor schimbărilor climatice, spre ex. evaluarea vulnerabilității pajiștilor riverane, luncilor inundabile sau a zonele umede.P.3.4.7. Evaluarea serviciilor oferite de ecosisteme și includerea soluțiilor bazate pe natură în sistemele de luare a deciziilor, având în vedere caracterul transsectorial al sectorului Biodiversitate și conservarea naturii Ecosistemele asigură beneficii sociale, economice și de mediu, atât direct prin intermediul resurselor naturale, cât și indirect, prin intermediul serviciilor oferite: controlul eroziunii, servicii de filtrare a apelor, controlul inundațiilor, reglarea locală a climei etc. Abordarea ecosistemică, ca parte a soluțiilor bazate pe natură este un mod de a lua decizii în scopul gestionării dezvoltării umane într-un mediu viabil, mai ales în ariile naturale protejate, inclusiv în siturile Natura 2000. Abordarea ecosistemică este necesar a fi una integrată, care să ia în considerare toate componentele dintr-un ecosistem ex. activități umane, habitate și specii, precum și procesele fizice, să țină seama de funcțiile ecosistemului și de serviciile oferite de acesta și mizează pe participarea substanțială a părților interesate.P.3.5.1. Integrarea problemelor legate de reziliența ecosistemelor în toate politicile publice relevante și schemele sectoriale ale activităților economice. Un nou cadru de guvernanță (cadru de politici, legislativ și instituțional) cuprinzător este necesar pentru a pune în aplicare angajamentele asumate de Statul român la nivel european și internațional privind biodiversitatea, schimbările climatice și interdependențele dintre aceste domenii, la nivel local, regional/județean, național. Prezenta strategie ar trebui să asigure o foaie de parcurs pentru orientarea acțiunilor privind sinergia dintre asigurarea unei stări bune de conservare în ceea ce privește biodiversitatea și contribuția substanțială atât la adaptarea la efectele schimbărilor climatice, cât și atenuarea acestora. Integrarea aspectelor privind schimbările climatice în conservarea naturii, în special prin considerarea impactului schimbărilor climatice și includerea unor acțiuni ce trebuie adoptate în conceptele privind conservarea naturii (inclusiv în planurile de management) este un element cheie în conturarea noului cadru de guvernanță. Identificarea, partajarea corespunzătoare și asumarea responsabilităților de către toți actorii relevanți, sector public sau privat, persoane fizice sau juridice, va contribui la îndeplinirea sinergică a angajamentelor asumate în materie de biodiversitate și adaptare la efectele schimbărilor climatice. Crearea unor platforme de informații/schimb de informații, de produse și servicii climatice specializate, prognoze etc, precum și utilizarea altor mecanisme de dialog și cooperare va contribui la consolidarea capacității administrative, transparența, dialogul cu părțile interesate și guvernanța participativă la toate nivelurile.7.4. Populație, sănătate publică și calitatea aeruluiP.4.1.1 Integrarea problematicii schimbărilor climatice în politicile naționale de sănătate publică și evaluarea impactului punerii lor în practică prin înființarea Observatorului Climă și Sănătate în cadrul platformei Ro-ADAPT. Sunt necesare studii la nivel național care să integreze cunoașterea din domeniul climatic cu cea din domeniul sănătății publice. Înființarea Observatorului Național pentru Climă și Sănătate în cadrul platformei Ro-ADAPT este o soluție practică pentru cuplarea informației climatice cu cea privind calitatea aerului și cea epidemiologică, în contextul schimbărilor climatice. Studii aprofundate care să cuantifice hazardurile specifice (valuri de frig și căldură, creșterea duratei de producere a alergenilor, condițiile climatice ce favorizează răspândirea vectorilor purtători de agenți patogeni, secetele, incendiile de vegetație, inundațiile, furtunile intense, calitatea redusă a aerului), impacturile acestora (cu componentele vulnerabilitatea și expunere) și riscurile asociate prezente și viitoare sunt baza acțiunii de adapare în sectorul de sănătate. Totodată, este necesară identificarea, selectarea, prioritizarea și punerea în practică soluțiilor adaptive și reziliente pentru populație și sistemul de sănătate, în acord cu abordări de tip One Health și Ecohealth. Aceste soluții trebuie să fie în sinergie cu atenuarea, protecția mediului și dezvoltarea economică durabilă, ceea ce înseamnă și să fie în acord cu abordări de tip One Health și Ecohealth*85). Observatorului Național pentru Climă și Sănătate, în cadrul platformei Ro-ADAPT, poate asigura cadrul pentru colectarea și diseminarea informației privind bunele practici adaptive și reziliente. Într-o primă etapă, trebuie definiți, în detaliu, indicatori de performanță pentru sectorul de sănătate publică care să permită desfășurarea eficientă și riguroasă a procesului de monitorizarea și evaluare a punerii în practică a soluțiilor adaptive selectate. Monitorizarea și evaluarea eficientă a punerii în practică necesită existența unui mecanism care să asigure centralizarea informației regionale și locale și evaluarea ei unitară, la nivel național. Punerea în practică a soluțiilor trebuie monitorizată și evaluată (inclusiv pe dimensiunea cost/beneficiu a soluțiilor puse în practică), ceea ce se poate asigura eficient în cadrul Observatorului Național pentru Climă și Sănătate. *85) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4761681/pdf/IEE-6-30978.pdf Este necesară planificarea, alocarea resurselor, monitorizarea și evaluarea punerii în practică a soluțiilor adaptive pe baza indicatorilor de performanță. Resursele necesare trebuie conform unui plan multianual astfel încât să se urmărească pe durata întregului ciclu al strategiei evaluarea punerii în practică a soluțiilor adaptive pe baza indicatorilor de performanță.P.4.2.1 Asigurarea cadrului politic și instituțional pentru consolidarea capacității de reziliența la riscurile climatice transfrontaliere ce pot afecta populația, sistemul de sănătate și calitatea aerului. Pandemii favorizate de condiții climatice, episoade cu poluare transfrontalieră și migrații pot afecta populația și sistemul de sănătate în România. Este necesar un cadru, armonizat cu cel european și internațional, care să asigure reziliența pentru aceste provocări. Climate-Adapt și Ro-ADAPT pot asigura mediul propice, conform viziunii EU4Health*86), pentru construcția acestui cadru, prin Observatoarele european și național de climă și sănătate publică. *86) https://ec.europa.eu/health/funding/eu4health-2021-2027-vision-healthier-european-union_enP.4.3.1. Asigurarea cadrului instituțional și pentru consolidarea capacității de gestionare a situațiilor de urgență în cazul calamităților generate de schimbările climatice ce pot afecta sănătatea cetățenilor Calamitățile generate de schimbările climatice sunt deja prezente. Ele vor continua și se vor amplifica în viitor, de aceea este nevoie de soluții integrative care să aducă împreună datele și informațiile legate de gestionarea riscului la dezastre cu cele din adaptare, prin integrarea platformelor relevante deja realizate sau în curs de realizare, astfel încât sănătatea cetățenilor să fie protejată pe termen scurt, mediu și lung.7.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizareP.5.1.1. Dezvoltarea de parteneriate și grupuri de lucru inițiate de autoritățile publice cu mediul academic, organizații ale societății civile și reprezentanți ai mediului de afaceri și actori din sectorul agricol (inclusiv fermieri, organizații agricole și cooperative) în vederea conștientizării și informării cetățenilor cu privire la problematica schimbărilor climatice și transparentizarea proceselor decizionale. Parteneriatele vor asigura cadrul optim pentru organizarea campaniilor de conștientizare realizate prin intermediul mass-media, platformelor online, rețelelor sociale și prin întâlniri cu cetățenii.P.5.2.1. Integrarea problematicii schimbărilor climatice în curricula învățământului preuniversitar, universitar și post-universitar. Școlile și universitățile trebuie să devină spații active de transfer al cunoașterii privind schimbările climatice pentru elevi, studenți, profesori și comunitate, inclusiv prin promovarea inițiativelor ce vizează tranziția către școli și universități verzi, prin îmbunătățirea infrastructurii acestora și reducerea amprentei de carbon, conform Raportului "Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile", elaborat sub auspiciile Administrației Prezidențiale în 2021.P.5.2.2. Încurajarea schimbului de experiență în cadrul diferitelor programe europene (de ex., Erasmus+), pe teme legate de mediu și schimbări climatice. Această direcție facilitează schimbul de idei și de bune practici cu instituții de învățământ din străinătate.P.5.2.3. Sprijinirea parteneriatelor dintre instituții de învățământ superior și sectorul privat, respectiv autorități publice centrale și locale. Această direcție facilitează integrarea studenților printr-un sistem al stagiilor de practică dedicat schimbărilor climatice sau domenii conexeP.5.2.4. Facilitarea învățării continue la adulți privind schimbările climatice prin programe de dezvoltare profesională interdisciplinare destinate salariaților din diverse domenii de activitate Domenii de activitate ca cele ale energiilor regenerabile, gestionării deșeurilor, producerii biocarburanților, economiei circulare, combaterea risipei de resurse, combaterea consumisului, transporturilor verzi vor necesita resurse umane. Facilitarea integrării profesionale a absolvenților de studii superioare și tranziția acestora de la sistemul educațional la piața muncii, mai ales prin încurajarea și promovarea locurilor de muncă verzi poate asigura această resursă umană.P.5.2.5. Crearea unei ecosistem digital extins pentru educația privind schimbările climatice și mediul (prin integrarea și utilizarea noilor tehnologii, cu scopul utilizării în procesul de învățare) și oferirea de opțiuni variate cu privire la activități în aer liber.P.5.3.1. Organizarea unui cadru dedicat implicării cetățenilor în procesele decizionale legate de adaptare, la nivelul comunităților locale. Astfel, pot fi organizate acțiuni precum: evenimente pe diferite tematici legate de schimbările climatice cu participarea specialiștilor și a publicului larg, în care informațiile științifice să fie prezentate într-un limbaj accesibil; organizarea de dezbateri media care să promoveze învățarea despre schimbările climatice, să fie promovate dialoguri constructive între mediul politic, academic și social, bazate pe știință, pentru descurajarea informațiilor false sau eronate, a dezinformării și negaționismului legat de schimbările climatice; organizarea de acțiuni legate de climă și de mediu cum ar fi plantările de copaci, competiții sportive, zile de încurajare a folosirii transportului în comun sau a bicicletelor, acțiuni de strângere a deșeurilor etc.; oferirea de spațiu de dialog pentru activiștii în domeniul mediului; încurajarea companiilor să adopte practici verzi la locul de muncă; platforme de conectare a cetățenilor cu rețele specializate ale ONG-uri sau mediului social pentru schimbul de informații și de idei și încurajarea inițiativelor private.P.5.4.1. Adoptarea unui set de măsuri pentru dezvoltarea sistemului de cercetare- dezvoltare și inovare (CDI) în vederea prevenirii și combaterii schimbărilor climatice. Asigurarea cadrului de reglementare și a resurselor financiare pentru:– încurajarea participării tinerilor cercetători la proiecte având ca tematică schimbările climatice;– încurajarea participării cercetătorilor români la competiții europene și internaționale de proiecte de cercetare în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv în vederea identificării locurilor de muncă verzi;– promovarea colaborărilor dintre mediul academic și cel privat în proiecte legate de schimbările climatice;– creșterea numărului de organizații preocupate de problematica limitării schimbărilor climatice, intensificarea colaborării dintre mediul CDI și autoritățile de protecție a mediului;– încurajarea înființării unor centre de excelență și a unor centre de transfer tehnologic în domeniul combaterii schimbărilor climatice, care să asigure performanța cercetării românești în domeniu și a punerii în practică a soluțiilor inovative identificate;– încurajarea proiectelor de cercetare care implică cetățenii în activitatea de cercetare (citizen science);– oficializarea conform legislației muncii a unei noi ocupații de "expert schimbări climatice";– elaborarea documentației necesare pentru introducerea în C0R a unor ocupații din domeniul locurilor de muncă verzi (ex. electrician energii regenerabile, instalator energii regenerabile etc.);– introducerea formării experților în transfer tehnologic pentru prevenirea și combaterea schimbărilor climatice în curricula postuniversitară;– creșterea numărului de experți în transfer tehnologic pentru prevenirea și combaterea schimbărilor climatice, atestați prin cursuri postuniversitare;– susținerea creării de centre de inovare și tehnologie în subdomeniul de specializare inteligentă "Tehnologii de specializare inteligentă pentru schimbări climatice";– conectarea la Portalul specializării inteligente, instrument de comunicare online, ce va fi creat pentru a oferi informații detaliate privind domeniile de specializare naționale și regionale pentru prevenția și combaterea schimbărilor climatice, proiectele și rezultatele obținute prin inter-operare cu Registrele naționale CDI;– promovarea digitalizării în toate domeniile, ca măsură de accelerare a transferului de informații și cunoștințe, atât în mediile specializate, cât și către societate, în general.7.6. Patrimoniu culturalP.6.1.1. Dezvoltarea unei platforme naționale de monitorizare a impactului schimbărilor climatice asupra patrimoniului cultural. Aceasta ar trebui să colecteze date de detaliu la nivel de patrimoniu cultural - zone culturale, unități administrativ-teritoriale și/sau obiectiv cultural, cu acoperire națională și funcționare permanentă. Această platformă va permite analiza datelor în timp real, realizarea și furnizarea către factorii de decizie și publicul larg a unor produse și servicii climatice specifice.P.6.2.1. Adoptarea unor măsuri concrete, tehnologii și materiale de protejare, conservare și refacere a patrimoniului cultural. Această direcție este necesară în condițiile impactului conjugat al schimbărilor climatice, riscurilor asociate și poluării la nivel local, în relație cu variabilitatea climatică observată și cu proiecțiile climatice și cu exploatarea patrimoniului cultural în scop educativ și turistic. Noile tehnologii de refacere și conservare a patrimoniului cultural reprezintă un element esențial în procesul de adaptare, reprezentând soluția pentru o adaptare progresivă în corespondență cu ambițiile de neutralitate climatică până în 2050 și a țintelor intermediare. Utilizarea acestora va conferi un grad de rezistență mai ridicat, dar și o componentă sustenabilă siturilor culturale.P.6.3.1. Crearea unui grup permanent de lucru la nivel de expert, cu caracter intersectorial, interinstituțional și interdisciplinar în vederea monitorizării impactului și elaborării unui plan integrat de gestionare a patrimoniului cultural în raport cu schimbările climatice. O abordare eficientă a problematicii adaptării patrimoniului cultural la schimbările climatice necesită mai multe tipuri de expertiză. Componentele fizice, chimice, biologice sau istorice sunt determinante pentru buna gestionare a siturilor culturale supuse riscului climatic. Crearea unui astfel de grup interdisciplinar reprezintă oportunitatea de a conecta toate perspectivele și de a oferi soluții integrate. De asemenea, fiind necesară o acțiune coordonată, este important ca acesta să elaboreze un plan integrat de gestionare a patrimoniului cultural în raport cu schimbările climatice.7.7. LocalitățiP.7.1.1. Îmbunătățirea performanțelor în domeniul transportului urban. Se are în vedere trecerea la o dezvoltare urbană integrată și realizarea unui plan de transport integrat care să conducă la diversificarea și îmbunătățirea modalităților de transport mai puțin poluante, crearea și aplicarea sistemelor de transport inteligente și eficientizarea consumurilor de carburanți. Promovarea sistemelor de transport inteligent - STI care vor contribui substanțial la optimizarea traficului de călători și mărfuri, la reducerea intensității energetice și implicit la diminuarea emisiilor de GES. încurajarea și promovarea transportului nemotorizat și dezvoltarea unei infrastructuri adecvate pentru ciclism: piste de biciclete, rasteluri de depozitare, vagoane/compartimente speciale pentru biciclete la metrou și în trenuri și alte asemenea, conduce la reducerea transportului motorizat rutier și implicit la reducerea emisiilor de GES. Aceste măsuri ar trebui corelate cu acțiuni de informare și conștientizare care să promoveze mersul cu bicicleta pentru activitățile zilnice, precum deplasarea la serviciu, cumpărături, școală.P.7.1.2. Integrarea soluțiilor bazate pe natură prin dezvoltarea infrastructurii verzi și albastre prin crearea, extinderea, diversificarea, reabilitarea spațiilor verzi existente și gestionarea eficientă a acestora, precum acoperișuri verzi, grădini urbane, inclusiv reabilitarea/regenerarea malurilor cursurilor de apă și reintegrarea acestora în localități. Spațiile verzi și coroanele copacilor constituie o sursă naturală de stocare a carbonului și contribuie la combaterea insulelor de căldură, reprezentând astfel o prioritate la nivel local pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice. Este necesară combaterea tendinței de impermeabilizare a solului în așezările urbane, prin înlocuirea spațiilor verzi cu parcări de reședință. Pădurile urbane și periurbane, precum și centurile verzi ale localităților și marilor orașe reprezintă o prioritate, întrucât acestea constituie o sursă naturală de stocare a carbonului. De asemenea, prin folosirea unei game cât mai largi de specii forestiere zonale este posibilă stimularea menținerii/creșterii biodiversității speciilor în spațiile verzi urbane.P.7.1.3. Reducerea consumului de apă prin sisteme eficiente de recirculare, reutilizare, reducere a consumului și/sau a pierderilor, contribuind concomitent și la o reducere substanțială a consumului de energie folosit la pomparea apei.P.7.1.4. Îmbunătățirea infrastructurii pentru colectarea selectivă a deșeurilor și a gestionării deșeurilor. Măsurile includ reducerea cantității de deșeuri depozitate și dezvoltarea în continuare a sistemelor de colectare separată, creșterea gradului de colectare separată, reciclare/valorificare a deșeurilor municipale contribuind la economia circulară, și ar trebui să aibă un impact indirect asupra mediului urban prin reducerea emisiilor de GES. La acestea se adaugă dezvoltarea acțiunilor de conștientizare, inclusiv prin mijloace media, asupra importanței colectării selective, gestionării, reciclării și eliminării deșeurilor; implementarea instrumentului "plătește pentru cât arunci" în România; creșterea gradului de valorificare energetică a deșeurilor municipale și asigurarea de surse alternative de energie.P.7.2.1. Respectarea normelor de calitate în construcții și optimizarea cadrului normativ prin elaborarea unor ghiduri de bune practici aplicabile clădirilor pentru creșterea rezilienței la schimbările climatice, care să faciliteze implementarea unor măsuri specifice pentru realizarea de clădiri verzi și reziliente, bazate pe soluții tehnice inovative, materiale și tehnologii ecologice și durabile.P.7.2.2. Creșterea performanței energetice a clădirilor. Se va avea în vedere ca măsurile de creștere a performanței energetice să fie aplicabile clădirilor rezidențiale, dar și clădirilor publice, precum și clădirilor comerciale și spațiilor cu funcțiune de birouri din clădirile industriale, ceea ce va necesitatea implicarea tuturor autoritățile cu responsabilități în domeniu și ținând seama de faptul că economiile de energie pot fi generate din toate sectoarele economiei, precum industrie, transporturi, rezidențial, servicii. Pentru a nu limita tipurile de lucrări de renovare energetică, prin care se pot realiza reduceri ale consumului de energie și a emisiilor de CO2, așa cum enumerate în descrierea măsurii, acestea pot fi generale și pot acoperi o gamă mai largă de lucrări la clădirile existente, de ex.: reabilitarea termică a elementelor de anvelopă a clădirii, reabilitarea termică a sistemului de încălzire/a sistemului de furnizare a apei calde de consum, instalarea/reabilitarea/ modernizarea sistemelor de climatizare și/sau ventilare mecanică pentru asigurarea calității aerului interior, reabilitarea/modernizarea instalațiilor de iluminat în clădiri, sisteme de management energetic integrat pentru clădiri, respectiv modernizarea sistemelor tehnice ale clădirilor, inclusiv în vederea pregătirii clădirilor pentru soluții inteligente, sisteme inteligente de umbrire pentru sezonul cald, sisteme alternative de producere a energiei electrice și/sau termice pentru consum propriu; utilizarea surselor regenerabile de energie, echiparea corespunzătoare a clădirilor.P.7.3.1. Stabilirea unui cadru de planificare local clar care să minimizeze vulnerabilitatea și să crească reziliența. În acest sens, este necesar ca orașele și comunele să elaboreze și să adopte Planuri de Acțiune privind Adaptarea la Schimbările Climatice, inclusiv în cadrul Convenției Primarilor (Covenant of Mayors), planuri care să vizeze cel puțin sectoarele cheie specifice fiecărei localități, să integreze soluțiile bazate pe natură, să acceseze programe de pregătire în domeniul gestionării dezastrelor (naturale) și să mențină actualizate planurile de analiză și acoperire a riscurilor, respectiv planurile de apărare împotriva situațiilor de urgență specifice.P.7.4.1. Dezvoltarea de programe de educare, cercetare, informare și conștientizare a populației va avea în vedere colectarea de date și creșterea disponibilității acestora la nivel local pentru cercetare, educație și practică; comunicarea personalizată a informațiilor climatice utilizatorilor; creșterea accesului populației la informații referitoare la evenimentele climatice extreme la nivel de oraș. La acestea se adaugă atât aspectele legate de introducerea și folosirea mijloacelor de transport mai puțin poluante și limitarea transportului rutier, cât și implementarea și utilizarea de metode și practici de reducere a consumului de energie, a consumului de apă sau de întreținere a spațiilor verzi urbane. Pentru o eficiență sporită, acțiunile de conștientizare și informare se vor adresa atât populației, cât și agenților economici, actorilor implicați în procesul decizional etc.7.8. AgriculturăP.8.1.1. Promovarea și implementarea unor măsuri care să contribuie la adaptarea sectorului agricol la schimbările climatice incluzând dezvoltarea de parteneriate între fermieri, cercetători și instituții de educație pentru schimbul de cunoștințe și bune practici.P.8.1.2. Promovarea și finanțarea măsurilor de management al riscurilor climatice prin intervenții active în atmosferă pentru combaterea fenomenelor meteorologice periculoase, precum și utilizarea tehnologiilor inovative dezvoltate în colaborare cu centrele de cercetare agricole.P.8.1.3. Implementarea Legii nr. 246/2020 privind utilizarea, conservarea și protecția soluluiP.8.1.4. Actualizarea metodelor și metodologiilor de analiză a proprietăților fizice și chimice ale solurilor în raport cu evoluția tehnico-științifică, a metodelor privind bonitarea terenurilor agricole și a întocmirii planurilor de fertilizare în raport cu soiurile de plante adaptabile noilor condiții climatice, cu implicarea rețelelor de cunoaștere agricolă pentru diseminarea rezultatelor și implementarea acestora la nivel local.P.8.1.5. Promovarea și finanțarea unor programe/proiecte privind realizarea de baze de date pedologice în format digital, accesibile prin intermediul platformelor online, inclusiv AKIS, pentru a facilita accesul la informații relevante pentru fermieri și alte părți interesate.P.8.1.6. Utilizarea și corelarea datelor rezultate din Sistemul național de monitorizare sol-teren pentru agricultură, a studiilor pedologice, agrochimice și măsurile pedo-agro-ameliorative necesare proiectelor de amenajare pastorală și a celor rezultate din implementarea Directivei Nitrați, cu investițiile în lucrările de îmbunătățiri funciare și subvențiile și despăgubirile acordate în agricultură.P.8.2.1. Managementul și conservarea solurilor prin evitarea lucrărilor de arat în condiții de umiditate excesivă a solului, adoptarea agriculturii conservative și cu consum redus de combustibil, promovarea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli și dăunători, pentru care sunt necesare mai puține lucrări agrotehnice, protejarea materiei organice în sol, îndeosebi în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaștini, turbării, etc, restabilirea/refacerea mlaștinilor și a turbăriilor, restabilirea/refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc crescut de eroziune sau deșertificare, folosirea apei pentru irigații în sectorul agricol cu respectarea temeiului legal.P.8.2.2. Finanțarea și implementarea Directivei Nitrați - foarte puține UAT și ferme dețin în mod real un Plan de Acțiune și se ghidează după prevederile lui. Planul Local de Acțiune cuprinde informații despre caracteristicile fizico-geografice ale zonei, dotarea edilitară și măsurile întreprinse privind gestionarea dejecțiilor organice. Anexele ce trebuie actualizate anual cuprind informații despre efectivele de animale, cantitatea de dejecții produsă în unitatea de timp, precum și cantitatea de azot, fosfor și potasiu produsă din dejecții. În acest fel se pot dimensiona corect facilitățile de depozitare pentru gunoiul de grajd, dar și stabilirea dozei ce poate fi aplicată pe terenul agricol în funcție de conținutul de nutrienți. Există un calendar de interdicție pentru aplicarea în câmp a gunoiului de grajd, limitările fiind date de condițiile climatice.P.8.3.1. Consolidarea și îmbunătățirea capacității instituționale, prin implementarea unor programe de informare și educație a fermierilor și a specialiștilor din agricultură referitor la adaptarea agriculturii la schimbările climatice, folosirea surselor de energie regenerabilă, sisteme de colectare și fructificarea reziduurilor agricole, tehnologii de cultivare a plantelor energetice, organizarea seminariilor și a dezbaterilor privind schimbările climatice, agricultura și energiile regenerabile, cu participarea reprezentanților fermierilor, IMM-urilor din mediul rural, autorităților administrației publice locale și centrale, camerelor agricole, instituțiilor de învățământ și cercetare, ONG-urilor, etc., urgentarea procesului de modernizare a agriculturii.P.8.4.1. Încurajarea, sprijinirea și promovarea gradului de conștientizare prin schimbul de cunoștințe asupra riscului. Instrumentele de management al riscurilor sunt esențiale pentru limitarea efectelor negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole. Sprijinirea schimbului de cunoștințe și diseminarea informațiilor privind amenințările de mediu pentru o mai bună gestionare a riscurilor la care sunt supuse exploatațiile agricole, prin adoptarea de tehnologii de producție adecvate, acțiuni de prevenire a riscurilor, precum și accesarea sistemelor de asigurări și a fondurilor mutuale pentru agricultură în vederea compensării pierderilor legate de evenimentele climatice extreme. Aceste inițiative vor fi diseminate și prin intermediul rețelelor AKIS pentru a asigura o implementare eficientă și coerentă la nivel național și regional.7.9. EnergieP.9.1.1. Transformarea sectorului energetic pe tot lanțul - producere, transport, distribuție și consum în vederea creșterii rezilienței față de efectele schimbărilor climatice. Transformarea sectorului energetic presupune, pe de o parte, politici energetice coerente și clare, iar pe de altă parte - investiții care implică construirea de noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante; tranziția de la combustibili fosili solizi, huilă, lignit etc., spre gaz natural și surse regenerabile de energie; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu, întărirea rețelelor de transport și distribuție de energie; încurajarea producerii de energie descentralizată; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export. Introducerea contoarelor inteligente contribuie la creșterea rezilienței sistemului în ansamblul său, permițând corelarea cererii cu oferta în timp real. De asemenea, monitorizarea consumului și integrarea produselor climatice, împreună cu un sistem de reglementări adecvat, pot contribui pe termen lung, la scăderea volatilității prețurilor energiei și la investiții eficiente.P.9.1.2. Creșterea rezilienței sistemului energetic prin dezvoltarea de programe de investiții în unități de producere/stocare care să asigure echilibrarea Sistemului Electroenergetic Național Dezvoltarea producției din surse regenerabile de energie - eoliană, care au producție variabilă, dependentă de resursa de vânt, și fotovoltaică, temporară, dependentă de radiația solară, precum și eliminarea treptată a surselor de producere a energiei pe bază de cărbune, a căror funcționare contribuie la acoperirea, sigură și stabilă, a curbei de sarcină, au creat dificultăți în echilibrarea cererii și producției de energie. De aceea, în viitor este necesară dezvoltarea sistemelor de stocare, precum acumulatori, sisteme de stocare cu acumulare și sisteme de stocare cu acumulare prin pompare - CHEAP, care să asigure rezerva de putere în sistemul energetic național.P.9.1.3. Implementarea unor programe de creștere a rezilienței prin finanțarea instalării unităților de stocare de capacitate redusă Costul unităților de stocare de capacitate redusă descurajează în prezent astfel de investiții la consumatorii casnici și industriali. Însă instalarea unor astfel de echipamente de capacitate redusă crește siguranța în alimentare a consumatorilor, care, pe termen mediu pot deveni independenți energetic. De aceea este important ca schema de sprijin pentru promovarea surselor de energie regenerabilă la consumatori să prevadă și să asigure finanțare și pentru instalarea echipamentelor de stocare.P.9.1.4. Diversificarea tipurilor de purtători de energie în vederea creșterii rezilienței sistemului energetic Experiența acumulată în ultimii 60 de ani de funcționare a sistemului electroenergetic național a demonstrat că un mix cât mai diversificat de surse de producere a permis o echilibrare optimă și a asigurat rezervele necesare în sistem în cazul indisponibilității unor surse. Introducerea treptată a altor tipuri de purtători de energie asigură dezvoltarea sustenabilă și independența energetică.P.9.1.5. Cercetare și inovare pentru creșterea rezilienței la consumatorul final Creșterea independenței energetice a consumului final, precum și a capacității de adaptare la volatilitatea prețurilor energiei, poate fi realizată prin implementarea soluțiilor hibrid, personalizate în funcție de procesele tehnologice din industrie De aceea este necesară susținerea activității de cercetare și inovare la nivel industriilor pentru găsirea celor mai bune soluții de optimizare a funcționării proceselor.P.9.2.1. Implementarea unor sisteme optimizate de încălzire și răcire pentru cartierele rezidențiale noi și pentru construcțiile cu cel puțin 6 apartamente, având în vedere tendințele de creștere a duratei sezonului cald, corelat cu niveluri ridicate ale temperaturilor. Este necesară generalizarea soluțiilor optimizate de încălzire și răcire la nivelul construcțiilor noi de tip condominiu, corelat cu utilizarea energiei disponibile la locul de consum.P.9.3.1. Creșterea gradului de conștientizare la nivelul populației, agenților economici și factorilor decizionali privind impactul schimbărilor climatice și privind necesitatea implementării și utilizării de metode și practici de reducere a consumului de energie în perioadele cu temperaturi extreme. Implicarea voluntară și responsabilă este mai eficientă în situațiile în care este înțeles impactul schimbărilor climatice.P9.4.1. Elaborarea unui program pentru identificarea infrastructurii critice și a riscurilor de adaptare asociate. În general, sistemele energetice sunt proiectate să facă față unor condiții critice, însă schimbările climatice aduc elemente de noutate pentru ansamblul Sistemului, în sensul în care, în anumite condiții, anumite componente pot funcționa cu eficiența mai mică; de ex. la temperaturi atmosferice ridicate, eficiența răcirii grupurilor termoenergetice/nuclearo-electrice se reduce, în condiții meteo extreme, liniile electrice pot suferi avarii etc., în timp ce consumul se poate afla pe vârful curbei. Astfel, este necesară stabilirea elementelor critice de infrastructură și prioritizarea realizării investițiilor necesare.7.10. TransporturiP.10.1.1. Realizarea unei analize amănunțite în ceea ce privește magnitudinea vulnerabilității pe care sistemele terestre o manifestă în fața anomaliilor climatice. Această analiză vizează identificarea zonelor vulnerabile în fața anomaliilor climatice și urmărește stabilirea porțiunilor de infrastructură care necesită modernizare și consolidare, cu scopul de a oferi o reziliență suplimentară în fața schimbărilor climatice.P.10.1.2. Adaptarea materialelor utilizate în construcția și exploatarea căilor de rulare rutiere și feroviare, având în prim-plan aspecte legate de evoluția temperaturilor și a precipitațiilor, în zonele cele mai expuse. Obiectivul acestui tip de adaptare, urmărește utilizarea unor materiale adecvate în construcția căilor de rulare rutiere și feroviare, prin prisma capacității infrastructurii de a rezista în fața fenomenelor meteorologice extreme. Aceste materiale trebuie să aibă atât capacitatea de a prelua solicitări termice extreme, cât și de a avea o rezistență adecvată la eroziunile cauzate de precipitații.P.10.1.3. Supradimensionarea elementelor de evacuare a apei, în cazul în care se constată anomalii în ceea ce înseamnă cantitățile de precipitații. Această direcție vizează consolidarea și creșterea capacității de funcționare a elementelor responsabile cu evacuarea apei de la nivelul infrastructurii terestre prin șanțuri, canale etc. Prin creșterea dimensiunilor acestora, în zonele cele mai puternic afectate de precipitații, se poate reduce considerabil pericolul de inundație.P.10.1.4. Adaptarea compoziției învelișului asfaltic, cu scopul de a obține o construcție rezilientă și versatilă, cu capabilități de adaptare atât la temperaturi scăzute, cât și la temperaturi ridicate. Se vizează obținerea unei formule de înveliș asfaltic, capabil de a fi utilizat atât în cazuri cu temperaturi extrem de scăzute, cât și în cazul unor temperaturi extrem de ridicate. Utilizarea acestui tip de înveliș asfaltic trebuie implementată la nivel național, nu doar în zonele vulnerabile.P.10.2.1. Modernizarea/reabilitarea/extinderea suprafețelor de mișcare ale aeroporturilor în vederea creșterii rezilienței la schimbările climatice. Se urmărește modernizarea, reabilitarea, extinderea suprafețelor de mișcare ale aeroporturilor prin realizarea unor acțiuni de consolidare, reparație, înlocuire și reproiectare a infrastructurii terestre existente a sistemului de transport aerian, concomitent cu construcția unor noi elemente de infrastructură, incluzând și construcția de elemente suplimentare de protecție (diguri și șanțuri pentru protecția împotriva inundațiilor) menite să confere un grad de siguranță ridicat împotriva efectelor negative cauzate de creșterea valorilor precipitațiilor.P.10.3.1. Evaluarea daunelor materiale semnificative produse asupra infrastructurii de transport, de către fenomene meteorologice extreme. Realizarea unor analize extinse cu privire la costurile asociate daunelor, reparațiilor și operațiunilor de adaptare a infrastructurii la fenomenele meteorologice extreme cu potențial distructiv. Prin desfășurarea acestor evaluări, se poate obține o dimensiune cu privire la amplitudinea daunelor cauzate de schimbările climatice.P.10.3.2. Evaluarea cantitativă și calitativă a modificărilor în sens negativ a condițiilor și a regimurilor de transport, ca urmare a creșterii frecvenței de apariție a fenomenelor meteorologice extreme. Prin realizarea unei evaluări cu privire la modificările survenite în programele de transport, datorită schimbărilor climatice, se urmărește obținerea unei perspective de ansamblu cu privire la necesitatea adaptării unor aspecte critice ale sistemelor de transport, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea acestora de a compensa sau diminua eventualele evenimente prejudiciabile.P.10.4.1. Creșterea volumului de investiții în infrastructură, cu scopul de a permite compensarea efectelor negative asociate schimbărilor climatice. Se vizează alocarea de fonduri suplimentare pentru consolidarea și dezvoltarea elementelor de infrastructură, cu scopul de a asigura o reziliență sporită a acestora în fața celor mai severe fenomene manifestate datorită schimbărilor climatice.P.10.4.2. Stabilirea unor mijloace unitare de adaptare a infrastructurii de transport, prin prisma metodelor de aplicare a măsurilor necesare. Elaborarea unor strategii unitare de management a fenomenelor meteorologice extreme și a daunelor produse de acestea, oferă posibilitatea stabilirii unei sinergii între toate entitățile responsabile de gestionarea infrastructurii de transport. În acest sens, adoptarea unor măsuri poate fi realizată în două moduri principale. Prin utilizarea metodelor de management adaptiv, care presupune impunerea de măsuri dictate de contextul actual, cu efecte pe termen scurt și mediu, până la 10 ani. Avantajul acestei abordări este versatilitatea pe care o oferă în lupta împotriva schimbărilor climatice, strategiile de acțiune putând fi modificate în funcție de situații particulare. Această abordare presupune totuși, costuri asociate ridicate, în materie de studii și previziuni continue, reducând în același timp costurile asociate modernizării infrastructurii de transport. A doua opțiune viabilă este adoptarea unor măsuri decisive cu efecte pe termen lung,P.10.4.3. Realizarea proiectelor de infrastructură, în strânsă corelație cu date legate de fenomenele meteorologice extreme. Printr-un amplu proces de colectare de date și predicție meteorologică, este posibilă definirea unor zone geografice cu o expunere ridicată în fața fenomenelor meteorologice extreme. Utilizând aceste date în procesele de planificare și decizie, se generează oportunități de dezvoltare a unor sectoare de infrastructură reziliente.7.11. Turism și activități recreativeP.11.1.1. Acțiuni ecologice de plantare a arborilor în zone recreative naturale în orașe și împrejurimile acestoraP.11.1.2. Protejarea și conservarea biodiversității urbane prin implicarea organizațiilor non-profit și mobilizare civică. Importanța calității timpului recreativ este în creștere pentru oamenii care trăiesc în mediile urbane. Reconectarea cu natura, chiar și pentru o pauză scurtă în timpul unei zile de lucru sau în week-end, a devenit unul dintre cele mai dorite tipuri de activități recreative. În contextul fragmentării timpului recreativ, zonele naturale recreative, atât în interiorul cât și în apropierea zonelor urbane, sunt importante pentru populația locală, precum și pentru vizitatori. Este important ca aceste zone naturale să fie accesibile pentru un public divers și să poată oferi oportunități recreative de înaltă calitate.P.11.2.1. Eficientizarea investițiilor din turism prin direcționarea acestora către destinații turistice mai puțin dependente de schimbările climatice împreună cu digitalizarea sectorului. Se vor lua în considerare, pentru fiecare destinație, riscurile și oportunitățile generate de schimbările climatice. De asemenea, trebuie să se acorde atenție și să se planifice destinațiile și segmentele de piață mai puțin vulnerabile la schimbările climatice, ex. stațiuni balneoclimaterice, MICE, întâlniri, stimulente, conferințe, expoziții - tip de turism bine planificat în care participă grupuri mari de turiști iar pachetele turistice sunt cumpărate cu mult timp înainte, turism cultural și ecoturism. Dezvoltarea turismului va lua în considerare digitalizarea sectorului. Trebuie avută în vedere promovarea utilizării celor mai recente tehnologii digitale și servicii climatice pentru a fundamenta procesul decizional, de exemplu, teledetecția, stațiile meteorologice inteligente, inteligența artificială și calculul de înaltă performanță. Noi instrumente cum ar fi "Destinația Pământ" (Destination Earth) și "gemeni digitali" (Digital Twins) sunt deosebit de promițătoare în ceea ce privește îmbunătățirea înțelegerii noastre cu privire la consecințele actuale și viitoare asupra climei la scară planetară și locală. Acest obiectiv de digitalizare care vizează integrarea afacerilor din turism în lanțul valoric digital, ajută la proiectarea de soluții digitale adaptate pentru industria turismului în vederea adaptării la schimbări climatice.P.11.3.1. Planificarea multianuală a bugetelor pentru turism și alocarea acestora pe destinațiile montane verzi astfel încât amortizarea investițiilor să se facă pe termen mai lung crescând marja de profit. Pentru zonele montane este important să se aibă în vedere o ofertă turistică adaptivă și extinsă, fiind necesară planificarea și dezvoltarea infrastructurii pentru susținerea unei astfel de oferte. De aceea, este importantă integrarea principiilor de durabilitate în planificarea și operaționalizarea acestor destinații nu numai pentru un consum eficient de energie și apă, dar și pentru a poziționa destinațiile pe o piață europeană foarte competitivă.P.11.4.1. Conștientizarea pericolelor la care se expune infrastructura turismului de litoral prin declanșarea unor fenomene naturale produse de schimbările climaticeP.11.4.2. Restricționarea construirii de infrastructură turistică pe litoral în arealele susceptibile la eroziunea costieră. Posibilele inundații și pagube cauzate de creșterea nivelului mării și de furtuni va predispune la risc mai multe unități turistice în perioada următoare. Pentru a împiedica construirea unor infrastructuri turistice în zone vulnerabile, planurile urbanistice trebuie să indice zonele care prezintă risc climatic. De asemenea, se va avea în vedere elaborarea de planuri de măsuri în caz de dezastru pentru zonele turistice litorale.P.11.5.1. Dezvoltarea unei educații pe termen lung pentru ca turismul, prin activitățile aferente, să ia în calcul consecințele schimbărilor climatice. Atât la nivelul învățământului academic, cât și la cel profesional, există o nevoie stringentă de creștere a nivelului de conștientizare, cunoștințe și abilități în ceea ce privește turismul și adaptarea la schimbările climatice. De aceea, adaptarea la schimbările climatice trebuie să fie integrată în programa managementului destinațiilor și serviciilor atât pentru învățământul academic, cât și pentru cel profesional. Importantă este, de asemenea, și conștientizarea la nivelul învățământului primar, gimnazial și liceal.P.11.5.2. Adaptarea Organizațiilor de Management al Destinației în vederea considerării riscurilor legate de schimbările climatice. Schimbarea climei va oferi atât oportunități, cât și provocări pentru destinațiile turistice. Strategiile pe termen lung trebuie bazate pe o astfel de analiză, care să adapteze politica locală pentru dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea și comercializarea produsului la contextul schimbărilor climatice.P.11.5.3. Adaptarea politicii naționale de marketing și comunicare în domeniul turismului la schimbările globale în ceea ce privește cererea turistică. La nivelul României este dificil de evaluat care va fi dinamica fluxurilor. Unele modele indică o scădere a vizitatorilor în zonele care înregistrează o creștere a temperaturii, în timp ce altele indică o posibilă mică creștere de-a lungul anilor, în general. Măsurile constau în furnizarea celor mai bune informații sectoarelor privat și public cu privire la aceste demersuri, astfel că acestea să se reflecte în planificările internaționale de marketing și planificarea națională de dezvoltare.P.11.6.1. Construirea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare utilizând materiale reziliente la noile condiții de climă. Stațiunile turistice vor înregistra costuri mai mari cu încălzirea/răcirea și aerul condiționat în funcție de specificul lor de aceea utilizarea materialelor reziliente la noile condiții de climă este o necesitate.P.11.6.2. Asigurările, ca măsură de protecție climatică. Evenimentele meteorologice extreme vor afecta infrastructura: cazare, transport, alimentație publică, patrimoniul cultural, iar asigurarea împotriva unor astfel de evenimente este imperativă.P.11.6.3. Diversificarea produselor turistice, punând un accent mai mare pe serviciile mai puțin vulnerabile și pe turismul rural. Deoarece turismul montan și de litoral vor fi cel mai mult afectate de efectele schimbărilor climatice, turismul rural și turismul balnear vor reprezenta forme de turism mai ușor adaptabile din punct de vedere al schimbărilor climatice datorită sezonalității reduse.P.11.7.1. Utilizarea surselor regenerabile de energie prin înlocuirea combustibililor fosili cu surse de energie care emit gaze cu efect de seră în proporții mai mici sau deloc, cum ar fi energia eoliană și solară. Renunțarea la combustibilii fosili este un deziderat al Uniunii Europene prin care se contribuie la reducerea efectelor schimbărilor climatice și implicit la atingerea obiectivului de neutralitate climatică a UE până în anul 2050.7.12. IndustrieP.12.1.1. Stabilirea de programe de sprijin pentru elaborarea și implementarea de strategii de adaptare la efectele schimbărilor climatice la nivel de ecosistem industrial și la nivel de afacere. O astfel de măsură poate contribui atât la conștientizarea riscurilor și a amplitudinii acestora, cât și la adoptarea unor planuri de măsuri pentru diminuarea impactului și creșterea rezilienței entităților respective.P.12.2.1. Creșterea rezilienței activităților industriale la efectele schimbărilor climatice. Luarea unor măsuri cât mai rapide de adaptare la efectele schimbărilor climatice și planificarea adecvată a acțiunilor preventive în vederea reducerii costurilor potențiale pe care le presupun declanșarea unor fenomene climatice extreme. Pentru o eficiență crescută, se încurajează constituirea unor asociații de ramura industrială, la nivel regional și/sau național, care să acționeze concertat în cazul declanșării unor fenomene meteorologice extreme prin: formularea unor strategii de adaptare la nivel de sector și a unor planuri de adaptare la nivel de afacere/companie; eficientizarea costurilor și decizii adecvate de adaptare la schimbările climatice.P.12.2.2. O industrie bazată pe digitalizare prin creșterea gradului de competitivitate a întreprinderilor Tehnologiile digitale schimbă fața industriei și modul în care se derulează afacerile. Acestea creează noi modele de afaceri, permit industriei să fie mai productivă, oferă muncitorilor noi competențe și sprijină decarbonizarea economiei. Sectorul digital va contribui, de asemenea, la Pactul Ecologic European, atât ca sursă de soluții de tehnologie curată, cât și prin reducerea propriei amprente de carbon. România trebuie să-și îmbunătățească capacitatea industrială în infrastructura digitală critică. Astfel, se va avea în vedere dezvoltarea unei baze industriale robuste, cercetare de înaltă calitate, forță de muncă calificată, un ecosistem de start-up, infrastructură matură și utilizarea datelor industriale.P.12.3.1. Reducerea riscului în aprovizionarea cu materii prime a industriei dar și a distribuției către populație a produselor industriale prin susținerea capacității de management a clusterelor, apropierea de marile piețe de vânzare și prin implementarea mecanismelor economiei circulare în întreprinderi. Reducerea riscului din lanțul de aprovizionare/distribuție are în vedere:a) asigurarea securității alimentare prin rețele de aprovizionare diversificate atât la nivel regional cât și sezonier;b) diminuarea fluctuațiilor de preț/cantitate, disponibilitate, în lanțul de aprovizionare prin diversificarea furnizorilor;c) asigurarea operabilității continue a rutelor de transport pentru aprovizionare și distribuție a produselor agricole și forestiere, prin diminuarea riscului de întreruperi de-a lungul rețelei de transport și asigurarea calității unor astfel de rețele de transport de importanță națională; Dezvoltarea de clustere regionale în vederea realizării producție industriale aproape de piața de vânzare din marile orașe și diminuarea distanțelor de transport. Astfel, se reduce riscul întreruperii lanțului de aprovizionare prin posibile daune aduse infrastructurii de transport. În același timp, scurtarea distanțelor de transport pentru mărfuri sensibile la temperatură, precum alimente perisabile, produse chimice, mărfuri periculoase și produse medicale, reduce pericolul pierderii calității prin transport sau depozitare îndelungată. Nu în ultimul rând, prin diminuarea distanțelor între producția industrială și piețele de vânzare se vor realiza economii ale costurilor de transport iar emisiile de GES vor fi mai reduse. Astfel de măsuri pot fi aplicate în anumite ramuri industriale cum ar fi industria alimentară, orientată spre piața locală, în timp ce aceste măsuri sunt mai puțin relevante pentru sectoarele industriale cu orientare internațională.7.13. AsigurăriP.13.1.1. Încurajarea persoanelor fizice vulnerabile, a fermierilor, a IMM-urilor și a altor entități/comunități vulnerabile la efectele schimbărilor climatice pentru încheierea polițelor de asigurare. Încurajarea persoanelor fizice sărace, a fermierilor și a IMM-urilor este necesară pentru a crește reziliența acestora la riscurile induse de efectele schimbărilor climatice. Legislația specifică permite fermierilor să se asocieze și să pună bazele societăților mutuale de asigurări, aceste societăți beneficiind de condiții speciale de constituire și funcționare diferit de societățile pe acțiuni de asigurare. 0 serie distinctă de măsuri va putea oferi protecție acestora și în același timp va putea reduce costurile acoperite de Guvern în cazul unor dezastre naturale cu daune extinse.P.13.2.1. Promovarea dezvoltării voluntare a unor produse de asigurare destinate adaptării la schimbări climatice. Companiile de asigurări vor fi încurajate și sprijinite să realizeze studii pentru a evalua oportunitatea definirii unor pachete de asigurare cu scopul de a redistribui și reduce riscul asociat dezastrelor naturale produse de efectele schimbărilor climatice. Prin gruparea riscurilor este posibilă reducerea costurilor dezastrelor în orice perioadă de timp dată. Spre deosebire de alte riscuri (incendii, furt etc), dezastrele naturale pot afecta numeroase proprietăți aflate într-o zonă concentrată. Gruparea mai multor tipuri de pericole necorelate, personalizate în funcție de specificul fiecărei regiuni, ar permite reducerea riscurilor corelate.8. Rezultatele așteptate și indicatorii de implementare Rezultatele SNASC contribuie la realizarea obiectivelor pe termen lung ale acordurilor și înțelegerilor internaționale la care România este Parte (inclusiv UNFCCC, Acordul de la Paris, Acordul de la Sendai, Agenda 2030) și, implicit, ale Pactului Ecologic European, incluzând Strategia UE pentru adaptare 2030. Obiectivul de dezvoltare durabilă Acțiune în domeniul schimbărilor climatice (ODD 13) urmărește "luarea măsurilor urgente pentru combaterea și adaptarea la schimbările climatice și a impactului acestora" și include obiective specifice, precum:a) consolidarea rezilienței și a capacității de adaptare la pericolele legate de climă și dezastrele naturale;b) integrarea măsurilor privind schimbările climatice în politicile, strategiile și planificarea naționale;c) îmbunătățirea educației, a conștientizării și a capacității umane și instituționale privind atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea, reducerea impactului și avertizarea timpurie; Toate aceste elemente sunt incluse în SNASC, consolidarea rezilienței fiind parte a viziunii politicii publice în domeniu. Implementarea Strategiei va conduce la obținerea unor rezultate concrete la nivel economic, social, de mediu și cultural, în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă a României, atât în cadrul ODD 13, cât și în cadrul ODD-urilor conexe, pentru toate sectoarele vulnerabile la efectele schimbărilor climatice. Important este că ODD 13 nu este singurul ODD relevant pentru adaptare sau Acordul de la Paris. Progresul către oricare dintre ODD-uri ar putea crește reziliența la schimbările climatice, cum este cazul ODD1 (fără sărăcie), ODD2 (foamete zero), ODD6 (apă curată și sanitație), ODD3 (sănătate și bunăstare), ODD5 (egalitate de gen), sau abordează unele dintre cauzele fundamentale ale schimbărilor climatice, surprinse parțial de ODD7 (energie curată și la prețuri accesibile), ODD9 (industrie, inovație și infrastructură), ODD11 (orașe și comunități durabile), ODD12 (consum și producție responsabile). ODD 15 (viața terestră) este, în mod particular vizat prin măsurile propuse, specifice adaptării bazate pe natură, care includ adaptarea bazată pe ecosisteme. Pentru a sublinia legătura între măsurile incluse în PNASC, în vederea atingerii obiectivelor SNASC, și țintele Strategiei Naționale pentru dezvoltare durabilă a României 2030, s-a analizat impactul implementării obiectivelor sectoriale de adaptare asupra obiectivelor naționale de dezvoltare durabilă stabilite prin Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, iar rezultatul analizei pune în evidență impactul pozitiv al măsurilor de adaptare la nivel sectorial pentru majoritatea ODD-urilor incluse în SNDD, acesta fiind prezentat în anexa nr. 5 la SNASC. Prin SNASC, sunt vizate elemente de adaptare care țin de existența și utilizarea resurselor naturale, precum resursele forestiere, biodiversitatea, apele, solurile, de domeniul conversiei, transportului și utilizării energiei, de ramurile economice (agricultură, industrie, turism, transporturi), precum și de amenajarea teritoriului (sisteme urbane), asigurarea și adaptarea competențelor forței de muncă la noile tehnologii și metode de lucru, sănătate, educație și asigurări, fapt care asigură integrarea și influențarea reciprocă (de preferat prevenind adaptarea necorespunzătoare - maladaptation) cu majoritatea ODD-urilor. Printre rezultatele așteptate se regăsesc: dezvoltarea tehnologică și logistică a sectorului forestier, precum și a infrastructurii de acces, care vor contribui la optimizarea/diminuarea costurilor de producție și de intervenție și la creșterea valorii adăugate a produselor și serviciilor forestiere, concomitent cu creșterea competitivității sectorului; dezvoltarea modalităților de monitorizare a ecosistemelor forestiere prin tranziția spre cele moderne va contribui la creșterea valorii adăugate a muncii profesioniștilor din domeniu și, respectiv la scăderea costurilor implicate de monitorizare; simplificarea sistemului birocratic, inclusiv a componentei legislative în vederea eficientizării exploatării forței de muncă calificate; creșterea suprafețelor împădurite, diversificarea surselor de biomasă lemnoasă și a investițiilor în produse inovative, care vor contribui la diversificarea portofoliului economic al sectorului și, nu în ultimul rând, la adaptarea speciilor și arboretelor, precum și a structurii acestora, care vor contribui la menținerea diversității actuale a resurselor forestiere, prin urmare la asigurarea stabilității serviciilor și produselor forestiere. Cercetarea în domeniu poate sugera modalități de rezolvare a multora dintre aspectele problematice curente, cu efecte pozitive în economie. Totodată, adaptarea la efectele schimbărilor climatice ar trebui să contribuie la diminuarea pierderilor de biodiversitate, cu beneficii economice indirecte provenite din performanțele înregistrate în diferite sectoare. Astfel, silvicultura, agricultura și produsele piscicole, ciclurile hidrologice naturale stabile, solurile fertile, un climat echilibrat și numeroase alte servicii ecosistemice vitale depind de conservarea diversității biologice. Producția de alimente se bazează pe biodiversitate pentru o varietate de plante alimentare, pe polenizare, controlul dăunătorilor, furnizarea de nutrienți, diversitatea genetică și prevenirea și controlul bolilor. Atât plantele medicinale, cât și produsele farmaceutice fabricate se bazează pe biodiversitate. Scăderea biodiversității poate duce la creșterea transmiterii bolilor la oameni și la creșterea costurilor asistenței medicale. Industria turismului în aer liber se bazează pe biodiversitate pentru a crea și menține ceea ce este de interes pentru turiști, la fel ca activitățile legate de pescuit și vânătoare. De asemenea, un efect pozitiv preconizat este reprezentat de crearea de locuri de muncă inclusiv în domeniile de activitate aferente managementului resurselor de apă, dar și în cel al construcțiilor de locuințe situate în zone expuse riscului la inundații. Acest fapt își găsește cauzalitatea în intensificarea manifestării tot mai severe a fenomenelor de risc climatic, evenimentele hidro-meteorologice extreme fiind tot mai frecvente, cu intensitate crescută a impactului potențial prin prisma riscului asociat al producerii unor daune materiale semnificative. Totodată, din perspectivă economică, este important de menționat potențialul de asigurare a protecției infrastructurii economice existente împotriva inundațiilor, implementarea unor sisteme de monitorizare și de avertizare/alarmare meteorologice și hidrologice, reducerea localizată a impactului negativ asupra spațiilor locative utilizate în scop comercial, a echipamentelor utilizate de acestea, infrastructurii de transport, rețelelor de utilități și chiar a agriculturii. Sunt de așteptat schimbări dinamice în fluxul capitalului destinat satisfacerii oportunităților economice ale generațiilor prezente și viitoare, protecției zonelor populate și a zonelor cu dezvoltare socio-economică, a unităților economice sub aspectul minimizării pierderilor economice cauzate de întreruperea lanțurilor de producție, infrastructurii de distribuție/aprovizionare, dar și reducerii costurilor de răspuns și refacere în urma producerii inundațiilor prin prisma îmbunătățirii infrastructurilor de analiză și protecție împotriva riscului de inundații. Măsurile de adaptare la schimbările climatice pot avea mai multe efecte pozitive asupra managementului resurselor de apă, contribuind la gestionarea durabilă, la creșterea capacităților de stocare, prin soluții de retenție naturală a apei, la diversificarea surselor de apă în scopul reducerii dependenței de o singură sursă, etc. În agricultură, promovarea practicilor cu consum redus de combustibil și energie, crearea de microinstalații pentru obținerea biogazului în fermă sau în grupuri de ferme, precum și folosirea energiilor regenerabile ca energia eoliană, solară, geotermală, vor aduce rezultate pozitive în sectorul economic, ca urmare a reducerii costurilor operaționale, dar și asupra mediului înconjurător, datorită diminuării amprentei de carbon. Pentru domeniul energetic, se urmărește diversificarea tehnologiilor de producere și stocare a energie, precum și creșterea în continuare a puterii instalate în capacități de producere din surse regenerabile, în timp ce, în sectorul industrial, se intenționează atragerea și dezvoltarea de noi lanțuri valorice; crearea de locuri de muncă verzi; producerea locală a bunurilor și serviciilor verzi; promovarea investițiilor în proiecte verzi; reducerea și eficientizarea costurilor prin măsuri adecvate de planificare; creșterea digitalizării în sectorul industrial; creșterea operabilității rutelor de transport pentru aprovizionare și distribuție; dezvoltarea de clustere regionale în vederea realizării producției industriale aproape de piața de vânzare; reducerea pierderilor cu aprovizionarea de mărfuri în perioadele de vreme extremă; pregătirea infrastructurii operaționale pentru perioade cu evenimente meteo-climatice extreme; dezvoltarea unor noi ramuri industriale care vor răspunde nevoilor de adaptare la schimbările climatice. Totodată, în sectorul transporturilor, se urmărește adaptarea infrastructurii la efectele schimbărilor climatice, precum și gestionarea eficientă a volumelor transportate, cu scopul de a reduce cantitatea de energie utilizată și modificarea graduală a structurilor de transport, prin limitarea ratei de creștere a transportului rutier și redirecționarea fluxului de transport către căi alternative precum transportul în comun, transportul feroviar, transportul naval și transportul aerian. Un alt aspect urmărit în adaptarea sectorului de transporturi, este dezvoltarea progresivă a transportului pe căile navigabile interne și relansarea transporturilor maritime. Este esențială obținerea unei alinieri cu standardele UE, în ceea ce privește performanțele și eficiența tuturor sectoarelor de transport, prin modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport, cu scopul de a realiza un sistem național de transport sustenabil. În domeniul turismului, principalele rezultate așteptate vizează mai buna planificare a dezvoltării sectorului, prin dezvoltarea destinațiilor turistice și formelor de turism mai puțin vulnerabile la schimbările climatice, adaptarea pachetelor turistice; dezvoltarea infrastructurii turistice în mod durabil; elaborarea de strategii pe termen lung pentru adaptarea destinațiilor turistice la efectele schimbărilor climatice; promovarea practicilor de asigurare a pachetelor turistice; dezvoltarea de produse și augmentarea rezilienței producătorilor locali și a produselor tradiționale. Dezvoltarea industriei turismului cultural prin valorificarea patrimoniului național poate fi unul dintre rezultatele aplicării SNASC, la fel ca utilizarea eficientă atât în scop turistic, cât și rezidențial sau utilitar a clădirilor de patrimoniu pentru sporirea veniturilor și scăderea cheltuielilor de utilizare și întreținere și diminuarea cheltuielilor de întreținere și reabilitare a clădirilor de patrimoniu pe termen lung, concomitent cu adoptarea unor soluții de îmbunătățire a rezilienței sectorului față de efectele schimbărilor climatice. În cazul localităților, sunt așteptate rezultate care să influențeze pozitiv reziliența localităților, cum ar fi dezvoltarea transportului public urban și a altor forme de transport alternativ; reducerea cheltuielilor cu îngrijirea persoanelor care pot suferi de boli influențate de climă; reducerea consumului de energie folosit la pomparea apei și a pierderilor de apă; valorificarea, inclusiv energetică, a deșeurilor municipale și asigurarea de surse alternative de energie, precum și dezvoltarea economiei circulare prin dezvoltarea pieței de materii prime secundare; îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor; atenuarea efectelor dezastrelor naturale precum seisme, inundații, etc.; elaborarea și adoptarea de Planuri Locale de Acțiune privind Adaptarea la Schimbările Climatice. Având în vedere creșterea numărului de locuri de muncă în diverse domenii, în special în legătură cu implementarea proiectelor de tip infrastructură verde și soluții bazate pe natură, va crește gradul de ocuparea a forței de muncă, resursă care va fi echipată cu competențe profesionale corespunzătoare evoluțiilor tehnologice din domeniile supuse schimbărilor climatice. Totodată, printre rezultatele așteptate se pot regăsi creșterea calității vieții și creșterea productivității muncii, urmare a diminuării morbidității cauzate de impacturile climatice asupra populației și gestionării adecvate a riscurilor climatice, precum și creșterea competitivității prin creșterea generală a gradului de educare și formare profesională a angajaților și realizarea de parteneriate între mediul academic și cel economic. În domeniul asigurărilor, este așteptată o diversificare a produselor de asigurare care să acopere o gamă largă de riscuri climatice. Beneficiile de mediu ale aplicării SNASC sunt numeroase și vizează elemente care țin atât de reducerea poluării de diferite tipuri pentru sol-apă-aer, respectiv evitarea generării unor cantități suplimentare de emisii de GES, cât și intensificarea contribuției la protejarea și conservarea biodiversității, în timp ce beneficiile sociale vizează creșterea rezilienței, îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții populației, precum și creșterea nivelului de instruire și conștientizare în legătură cu schimbările climatice, riscurile induse de acestea și măsurile de combatere. În vederea monitorizării implementării SNASC, au fost stabiliți indicatori de monitorizare relevanți la nivelul tuturor sectoarelor analizate - a se observa Planul de Acțiune, Anexa 4 la Strategie. În selectarea indicatorilor, s-a ținut cont de o serie de criterii, precum:a) corelarea cu indicatorii naționali specifici implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă din cadrul Strategiei Naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030, astfel încât să există posibilitatea măsurării și raportării comune a acestorab) alegerea unor indicatori măsurabili, care să poată fi ușor de înțeles de autoritățile cu rol în colectarea și raportarea datelor ce stau la baza calculării indicatorilor, în concordanță cu indicatorii PSIc) selectarea prioritară a acelor indicatori pentru care există deja date istorice, dar și propunerea unor indicatori noi care să reflecte evoluția procesului de adaptare la nivel naționald) evitarea suprapunerilor dintre domenii și selectarea acelor indicatori care să reflecte procesul de adaptare la schimbările climatice pentru mai multe domenii de activitatee) consultarea instituțiilor de specialitate la nivel național și adaptarea indicatorilor, pentru a putea fi asumați de cât mai multe instituții cu rol în procesul de adaptaref) selectarea unor indicatori relevanți, care să sprijine procesul de formulare și revizuire a politicilor publice în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, dezvoltării durabile și/sau al reducerii riscului de producere a dezastrelor naturaleg) cerințele de reglementare comunitare cu privire la Raportare prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 al Comisiei din 7 august 2020 privind structura, formatul, procedurile de transmitere și revizuirea informațiilor raportate de statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 749/2014 al Comisiei, în vederea identificării unor indicatori comuni, care să permită realizarea comparațiilor și înțelegerea diferențelor dintre Statele Membre ale UE.h) cerințele de raportare către Secretariatul UNFCCC - Comunicarea Națională și Rapoartele Bienale.9. Procedurile de monitorizare și evaluare Monitorizarea Strategiei Naționale se desfășoară potrivit normelor legale, pe baza planului de monitorizare stabilit pentru indicatorii identificați în Planul de acțiune, în corelare cu cerințele de raportare către UNFCCC și CE, în corelare cu monitorizarea altor indicatori identificați în alte documente strategice naționale, inclusiv Planul Strategic Instituțional (PSI) și cu respectarea ciclului elaborării, implementării și evaluării politicilor publice ilustrat mai jos, în Figura 9.1.
Figura 9.1. Ciclul elaborării, implementării și evaluării politicilor*87) *87) https://www.fonduri-ue.ro/images/files/studii-analize/48145/Output%2QA.2.7 RO final.pdf În România, normele care definesc cadrul general pentru monitorizarea și evaluarea (M E) politicilor publice (PP), la nivelul Guvernului, sunt prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta a fost urmată de Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale, cu modificările ulterioare și de planul de acțiune pentru implementarea legislației, precum și de Hotărârea Guvernului nr. 379/2022 privind aprobarea Metodologiei de elaborare, implementare, monitorizare, evaluare și actualizare a strategiilor guvernamentale.Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 a fost modificată de Hotărârea Guvernului nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării și de Hotărârea Guvernului nr. 523/2016 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice la nivel central, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2005. Conform Hotărârii Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, fiecare minister și agenție de stat care inițiază politici publice trebuie să aibă o Unitate de Politici Publice (UPP). Rolul unei astfel de unități este să consilieze personalul diferitelor departamente de specialitate de la nivelul ministerului/agenției de stat în ceea ce privește elaborarea politicii publice și:a) să monitorizeze implementarea Regulamentului;b) să mențină legătura între ministerul respectiv și UPP din cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG);c) să elaboreze rapoarte de monitorizare cu privire la politicile publice inițiate la nivelul ministerelor, în colaborare cu departamentele de specialitate.Hotărârea Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, include un cadru pentru monitorizarea și evaluarea politicilor publice. Planul de acțiune pentru fiecare PP trebuie să prezinte detalii privind M E respectivei PP. UPP au obligația de a elabora rapoarte de monitorizare, conform unui model prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmând un calendar care va fi stabilit prin PP propusă. Rapoartele de monitorizare trebuie să furnizeze detalii privind:a) schimbările instituționale rezultate în urma implementării PP;b) schimbările privind situația grupurilor țintă, în timpul implementării și la finalizarea implementării PP;c) costurile implementăriid) respectarea termenelor și a planului de acțiune pentru respectiva PP;e) întârzierile în implementarea acțiunilor și motivele acestor întârzieri. Rapoartele de monitorizare trebuie să includă cel puțin:a) evaluarea rezultatelorb) evaluarea costurilor și comparația între costurile estimate și cele reale;c) evaluarea respectării conținutului activităților și a termenelor de realizare. Activitățile necesare pentru realizarea rapoartelor de monitorizare pot fi subcontractate și altor organizații (inclusiv din mediul privat). Capitolul de față reprezintă, în esență, o reiterare și actualizare a recomandărilor prezentate în "Livrabilul A2.7 Raport asupra indicatorilor de monitorizare și evaluare privind implementarea strategiei și a planului de acțiune" convenit în cadrul Acordului de Servicii de Asistență Tehnică privind "România: Programul privind schimbările climatice și o creștere economică verde cu emisii reduse de carbon" încheiat între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la data de 23 iulie 2013, recomandări reluate și actualizate în sistemul de monitorizare, evaluare și raportare a monitorizării implementării SNASC și PNASC prevăzut în anexa 3 la prezenta Strategie. Un sistem eficace și eficient de monitorizare, evaluare și raportare constituie o componentă esențială a oricărei strategii privind schimbările climatice (SC) și este important, în mod special, atunci când factorii responsabili cu elaborarea politicilor se află încă într-o etapă inițială a înțelegerii elementelor care concură la realizarea unei bune strategii privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Politicile publice cu privire la adaptarea la schimbările climatice, ca atare, prezintă un nivel ridicat de noutate în România, ca și în Uniunea Europeană, fiind necesar un proces de adaptare și de învățare continuă. Sistemul de monitorizare este construit pornind de la obligații de monitorizare existente, sistemul M E reprezentând un continuum care va evolua, se va extinde și se va îmbunătăți în timp. De asemenea, este important ca, la nivelul Autorității publice /Guvernului, să fie înțeles faptul că sistemul M E înseamnă mai mult decât colectarea, analiza, evaluarea și raportarea sistematică de date și informații relevante privind progresul și performanța SNASC și PNASC. Sistemul M E ar trebui să faciliteze un proces de învățare continuă pentru factorii decizionali în domeniul politicilor publice și pentru alți factori interesați, care să sprijine dezvoltarea pe termen lung a cunoașterii și înțelegerii elementelor necesare pentru o mai bună elaborare și implementare a viitoarelor strategii și planuri de acțiune privind schimbările climatice în România, ca și pentru augmentarea nivelului de cunoaștere a societății românești, în general, în domeniul schimbărilor climatice. Totodată, sistemul de monitorizare și evaluare poate reprezenta o premisă a respectării principiilor cu privire la eficacitatea și eficiența utilizării resurselor publice necesare implementării politicilor publice prevăzute prin Strategie, fiind el însuși supus acelorași principii. Implementarea SNASC și PNASC va fi monitorizată prin intermediul unui instrument electronic construit în format tabular, gestionat de către coordonatorul politicilor publice în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, respectiv, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și la care vor avea acces, pentru a realiza înregistrări, persoanele desemnate ca fiind responsabile din cadrul entităților responsabile pentru implementarea măsurilor incluse în Plan. Pentru o cât mai buna monitorizare și stimulare a implementării statusul implementării măsurii stabilite prin PNASC va fi înregistrat la fiecare șase luni în fișa Măsurii (Figura 9.1. Exemplu de fișă a unei măsuri).
Figura 9.2. Exemplu de fișă a unei măsuri
10. Instituțiile responsabile Implementarea SNASC și PNASC necesită participarea activă și permanentă a instituțiilor cu responsabilități (Tabelul 10.1), prin implicarea în elaborarea și punerea în practică a măsurilor privind schimbările strategice la nivel național, sectorial sau local. Tabelul 10.1. Principalele instituții publice cu responsabilități în implementarea Strategiei
11. Implicațiile bugetare și sursele de finanțare Politicile europene adresate schimbărilor climatice beneficiază de alocare bugetară semnificativă. Astfel, 20% din întregul buget al UE pentru perioada 2014-2020 urma să fie cheltuit pentru acțiuni legate de climă. Acțiunea climatică a fost integrată în toate politicile majore ale Uniunii. Comisia Europeană a monitorizat îndeaproape execuția bugetului 2014-2020 alocat pentru acțiunea climatică. Fondurile structurale și pentru investiții destinate obiectivelor de acțiune în domeniul schimbărilor climatice au inclus investiții în domeniile economiei cu emisii reduse de carbon, economiei circulare, prevenirii riscurilor, protecției mediului, mobilității urbane curate și activități de cercetare și inovare. La sfârșitul anului 2020, contribuțiile fondurilor structurale și pentru investiții pentru acțiunea climatică variau de la 57% din pachetul bugetar total al FEADR, la 28% din alocarea totală a Fondului de coeziune, 18% din alocarea totală a FEAMP și 17% din alocarea totală a FEDR. Pe parcursul anului 2020, sumele cumulate acordate și cheltuite, pentru componenta de acțiune climatică, de proiectele urmărite au crescut semnificativ, ajungând la 124 de miliarde EUR pentru proiectele selectate și 72 de miliarde EUR pentru cheltuieli colaterale, urmărind îndeaproape nivelul general de implementare a programelor. Reprogramarea legată de pandemia COVID, în anul 2020, a condus la transferuri de fonduri care au redus alocările globale ale Fondului de coeziune în beneficiul FEDR și FSE. Volumul total alocat acțiunii climatice în cadrul FEDR a fost redus cu 3,4 miliarde EUR datorită alocărilor sporite în favoarea măsurilor de sănătate publică și a sprijinului acordat întreprinderilor. Cu toate acestea, alocarea totală a FEDR pentru acțiunile climatice a fost consolidată cu alocările suplimentare în 2021 de 4,7 miliarde EUR în cadrul REACT-EU, ceea ce a adus alocarea totală a FEDR la 39,6 miliarde EUR, peste totalul anterior. Comisia Europeană păstrează la un nivel foarte ridicat ambițiile privind integrarea aspectelor legate de schimbările climatice în toate programele UE din perioada de programare 2021-2027, stabilind la 25% partea din cheltuielile UE consacrată realizării obiectivelor climatice. Conform analizelor realizate la nivelul uniunii, cele mai mari contribuții ar trebui să provină din agricultură (46%), din politica regională (26%) și din activitățile de cercetare (10 %) (Figura 11.1).
Figura 11.1. Bilanțul sumelor bugetate, agreate și cheltuite pentru acțiune climatică în România în perioada 2016-2021 În România, intervențiile legate de adaptarea la schimbările climatice și managementul riscurilor climatice au beneficiat de unul dintre cele mai înalte niveluri de finanțare, deși nivelul de absorbție este unul relativ redus (Figura 11.2). Absorbția semnificativă a fondurilor la nivel național a început să se realizeze în anul 2017, iar ulterior au fost înregistrate creșteri anuale însemnate, depășind pragul de 4 mld. EUR în anul 2021. Cu toate acestea, există o diferență mare raportat la sumele totale agreate, ceea ce reprezintă o oportunitate în vederea asigurării resurselor financiare necesare atingerii obiectivelor actualei strategii. Împărțirea sectorială a sumelor alocate pentru acțiune climatică oferă flexibilitate și posibilitatea prioritizării finanțării în sectoarele cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate. Analiza datelor înregistrate în perioada 2016-2021 confirmă o alocare bugetară însemnată pentru România care a oferit posibilitatea investițiilor în mai multe sectoare importante economic punând accentul pe factorul climatic. Prin creșterea capacității de absorbție și prin diversificarea sectoarelor care beneficiază de aceste alocări, se creează premisa unei dezvoltări durabile a economiei și societății cu emisii de carbon reduse, reziliente și adaptate la efectele schimbărilor climatice.
Figura 11.2. Bilanțul sumelor bugetate, agreate, respectiv cheltuite pentru acțiune climatică în România, în perioada 2016-2021, după sectorul de intervenție*88) *88) https://cohesiondata.ec.europa.eu/stories/s/Tracking-climate-related-investments/a8in-38y8 Pentru perioada 2021-2027, Comisia propune stabilirea unui obiectiv mai ambițios pentru integrarea schimbărilor climatice în toate programele UE, cu o țintă de 25 % din cheltuielile UE care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice. Acesta este estimată la aproximativ 320 de miliarde EUR sau o creștere combinată de peste 50 % în comparație cu bugetul pentru integrarea schimbărilor climatice alocat în perioada 2014-2020. Planul de investiții al Pactului Ecologic European prevede mobilizarea a cel puțin 1 trilion EURO de investiții durabile până în 2030. în plus, față de bugetul pe termen lung al UE, planul de investiții intenționează să atragă finanțare privată suplimentară prin valorificarea garanției bugetare a UE în cadrul programului InvestEU. Banca Europeană pentru Investiții (BEI) urmează un proces de transformare în Banca pentru Climă a Uniunii Europene și a anunțat că va crește treptat ponderea finanțării sale dedicate acțiunii climatice și durabilității, pentru a ajunge la 50 % din operațiunile sale în anul 2025. Totodată, ar urma ca 15% să fie dedicați proiectelor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Astfel, în 2022 BEI a finanțat cu 36,6 miliarde Euro împrumuturile verzi, reprezentând 58% din totalul creditării sale, cifră care depășește obiectivul propus pentru 2025. Cooperarea cu alte instituții financiare este de importanță crucială. Deși această contribuție arată angajamentul UE de a finanța Pactul ecologic european, se consideră că nu va fi suficientă pentru a debloca investițiile necesare și că vor fi necesare contribuții considerabile din partea bugetelor naționale și a sectorului privat. Planul de acțiune al UE privind finanțarea creșterii durabile menționează că Europa trebuie să reducă un decalaj anual de investiții de aproape 180 de miliarde EUR pentru a atinge obiectivele UE în materie de climă și energie până în 2030. BEI a estimat că decalajul general în investiții în transporturi, energie și gestionarea resurselor infrastructuri a atins o cifră anuală de 270 de miliarde EUR. UE finanțează adaptarea la schimbările climatice în Europa printr-o gamă largă de instrumente, iar acțiunile de adaptare trebuie să fie integrate în toate programele majore ale UE și fiind supuse unui proces de monitorizare, pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor. Cele mai importante fluxuri de finanțare legate de adaptare sunt:a) Facilitatea pentru redresare și reziliență NextGenerationEU. Aceasta își propune să atenueze impactul economic și social al crizei COVID-19 și să transforme economiile și societățile europene în unele mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile tranziției verzi și digitale. Țările UE sunt responsabile pentru dezvoltarea planurilor naționale de redresare și reziliență, care conțin investiții și reforme pentru a aborda provocările cheie identificate în cadrul semestrului european, precum și pentru a sprijini tranziția verde și digitală. Aceasta include, de asemenea, noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice. Pentru România, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) dispune de o alocare de 28,5 miliarde de euro, acoperind 16 componente.b) Programul LIFE este instrumentul de finanțare al UE pentru mediu și acțiunea climatică, având o alocare în valoare de 5.4 miliarde de euro, pentru perioada 20212027. Subprogramul de atenuare și adaptare la schimbările climatice (505 mil Euro, 2021-2024) va contribui la tranziția către o economie durabilă, eficientă din punct de vedere energetic, bazată pe energie regenerabilă, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă, însă toate celelalte subprograme sunt așteptate să contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice ale UE.c) Horizon Europe este programul cheie de finanțare al UE pentru cercetare și inovare și beneficiază de o alocare de 95.5 miliarde de Euro, în perioada 2021 - 2027[7]. Acesta abordează schimbările climatice, ajută la atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și stimulează competitivitatea și creșterea UE.d) Politica de coeziune a UE (2021 - 2027) este principala politică de investiții a UE care va susține investițiile publice care contribuie la obiectivele UE de tranziție verde, în principal prin Obiectivul de Politică 2 (O Europă mai verde, rezilientă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care se îndreaptă către o economie cu zero emisii de dioxid de carbon, prin promovarea tranziției către o energie curată și echitabilă, a investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, a prevenirii și gestionării riscurilor, precum și a unei mobilități urbane durabile), dar și prin Obiectivul de Politică 3 (O Europă mai conectată prin sporirea mobilității), Obiectivul de Politică 1 (O Europă mai competitivă și mai inteligentă, prin promovarea unei transformări economice inovatoare și inteligente ș ia conectivității TIC regionale) și obiectivul specific care permite regiunilor și cetățenilor să facă față efectelor sociale, asupra ocupării forței de muncă, economice și de mediu ale tranziției către țintele energetice și climatice ale Uniunii pentru 2030 și o economie neutră din punct de vedere climatic a Uniunii până în 2050, în temeiul Acordului de la Paris. Din perspectiva coordonării asistenței financiare nerambursabile din fondurile aferente Politicii de Coeziune, în perioada de programare 2021-2027, în conformitate cu prevederile art. 6 din cadrul Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize, care guvernează politica de coeziune în perioada 2021-2027, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul de Coeziune contribuie cu 30% și, respectiv, 37% din contribuția Uniunii la cheltuielile sprijinite pentru îndeplinirea obiectivelor climatice stabilite pentru bugetul Uniunii. În cazul FEDR, FSE+ și al Fondului de coeziune, ponderile se corelează cu dimensiunile și codurile aferente tipurilor de intervenții stabilite în anexa I. De asemenea, Fondul pentru Tranziție Justă (FTJ) are o contribuție de 100% la obiectivele privind schimbările climatice. Alocarea națională aferentă politicii de coeziune ce vizează investițiile care au contribuție la combaterea sau adaptarea la schimbări climatice este de 8,7 mld euro. Astfel, programele*89) aferente perioadei de programare 2021-2027 care contribuie la realizarea obiectivelor privind combaterea schimbărilor climatice sunt: Programul Dezvoltare Durabilă, cele 8 Programe Regionale, Programul Transport, Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare, Programul Incluziune și Demnitate Socială, și Programul Tranziție Justă care conține acțiuni care au contribuție însemnată la obiectivul privind schimbările climatice. Fondurile europene nerambursabile respective vor fi accesate în limita sumelor alocate și cu respectarea prevederilor și regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului respectiv. *89) https://mfe.gov.ro/minister/perioade-de-programare/perioada-2021-2027/ Finanțarea (de 392 miliarde de Euro) este furnizată prin fonduri specifice, inclusiv:a) Fondul European de Dezvoltare Regională (inclusiv finanțarea proiectelor INTERREG) își propune să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană prin corectarea dezechilibrelor dintre regiunile acesteia. În perioada 2021-2027, va permite investiții într-o Europă mai inteligentă, mai ecologică, mai conectată și mai socială, care este mai aproape de cetățenii săi.b) Fondul de coeziune vizează reducerea disparităților economice și sociale prin investiții în mediu și rețele transeuropene de transport (TEN-T).i. Regulamentul TEN-E (energie). Principala prioritate politică a actualului regulament TEN-E a fost îmbunătățirea securității energetice și a interconectivității tuturor statelor membre și regiunilor. Oportunitatea este că investițiile masive făcute în sistemul energetic ar trebui să permită abordarea aspectelor legate de reziliența/adaptarea la efectele schimbărilor climatice la începutul ciclului investițional, pentru a se asigura că tranziția către energie curată este, de asemenea, rezilientă față de schimbările climatice.ii. Infrastructura TEN-T (de transport) - cum ar fi căile navigabile interioare sau porturile, dar și părțile vulnerabile ale drumurilor sau liniilor de cale ferată - sunt supuse unor riscuri deosebite în perioadele de evenimente meteorologice extreme (secetă lungă, inundații etc.). Prin urmare, este, de asemenea, important să se proiecteze infrastructura TEN-T într-un mod care să asigure un nivel ridicat de reziliență la schimbările climatice. Regulamentul TEN-T are cerințe specifice în ceea ce privește luarea în considerare a vulnerabilității infrastructurii de transport în ceea ce privește schimbarea climei, precum și dezastrele naturale sau provocate de om, în vederea abordării acestor provocări.c) Fondul pentru Tranziție Justă este un instrument cheie pentru a sprijini teritoriile cele mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică, oferindu-le sprijin personalizat. Este implementat în cadrul managementului partajat, în cadrul general al politicii de coeziune, care este principala politică a UE de reducere a disparităților regionale și de abordare a schimbărilor structurale din UE. Alte instrumente europene relevante pentru finanțarea acțiunii climatice, respectiv adaptarea la schimbările climatice și care pot fi accesate pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Naționale sunt:a) InvestEU - care se bazează pe modelul Planului de investiții pentru Europa, având la bază Regulamentul (UE) 2021/523*90) și reunește Fondul european pentru investiții strategice și 13 instrumente financiare ale UE, disponibile în prezent. Sustenabilitatea este un aspect cheie al programului InvestEU. Cerințele de verificare a sustenabilității sunt integrate în programul InvestEU în conformitate cu considerentele (12) și (13), art. 7(3) și art. 8(5) din Regulamentul de mai sus. Operațiunile de finanțare și de investiții sunt examinate pentru a se stabili dacă au un impact asupra mediului sau climei, sau un impact social. În cazul în care operațiunile respective au un astfel de impact, acestea fac obiectul unei evaluări a durabilității climatice, de mediu și sociale, pentru a se reduce la minimum efectele nocive și pentru a se maximiza beneficiile pentru aceste domenii. Cel puțin 60% din investițiile programului trebuie să contribuie la obiectivele UE în materie de climă și mediu. InvestEU este aliniat la prevederile Regulamentului (UE) 2020/852 privind stabilirea unui cadru pentru facilitarea investițiilor durabile. *90) Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (2015)/1017 https://eur- lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A32021R0523 În România, programul InvestEU*91) va fi implementat direct de către partenerii de implementare ai Comisiei Europene sau indirect prin intermediari financiari selectați de către aceștia, prin produse financiare stabilite la nivel UE (compartimentul UE al InvestEU) și prin produse financiare dedicate României (compartimentul pentru România în cadrul InvestEU) prin intermediari financiari ai Fondului European de Investiții (FEI) și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care a investit în anul 2022 în România o sumă de 709 milioane Euro, din care 62% în finanțarea verde. BERD, în linie cu acțiunile stabilite în strategia sa de țară, contribuie la accelerarea investițiilor și implementarea reformelor, cu accent pe investițiile în proiecte de înverzire a economiei, pentru egalitatea de șanse, precum și în domeniul digitalizării. Și BERD și-a planificat să crească finanțarea ecologică la mai mult de 50% din volumul anual de afaceri până în 2025, respectând evaluarea proiectelor finanțate în linie cu principiile Acordului de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice. De asemenea, BERD ia în considerare finanțarea politicilor incluse în strategiile pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, proiectelor pentru ecologizarea și reziliența sectorului financiar, a sistemelor energetice, decarbonizarea industriei, orașelor și a infrastructurii de mediu, durabilitatea sistemelor alimentare, a clădirilor, precum și a sistemelor de conectivitate. *91) https://mfinante.gov.ro/ro/programul-investeub) Facilitatea Conectarea Europei - este un program de finanțare care sprijină rețelele și infrastructurile transeuropene din sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei. Un criteriu important de atribuire, este reziliența la efectele negative ale schimbărilor climatice printr-o evaluare a vulnerabilității climatice și a riscurilor, inclusiv a măsurilor de adaptare relevantec) Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) - prin programele de dezvoltare rurală (PDR)/Planurile Naționale Strategice (PNS). PDR/PNS-urile sunt cofinanțate de bugetele naționale. Fiecare PDR a contribuit la cel puțin patru dintre cele șase priorități ale FEADR. Una dintre priorități fiind promovarea eficienței resurselor și sprijinirea trecerii către o economie cu emisii scăzute de carbon și rezilientă la climă în sectoarele agriculturii, alimentației și silviculturii, astfel cel puțin 30% din finanțarea fiecărui PNDR a fost dedicată măsurilor relevante pentru mediu și schimbările climatice. În cadrul perioadei de finanțare 2023-2027 este vizată o creștere a contribuției la 35% din bugetul total al FEADR dedicată intervențiilor care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice privind atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului, precum și promovarea energiei durabile, promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice, contribuirea la oprirea și inversarea declinului biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor, cât și îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii exigențelor societale referitoare la hrană și sănătate, inclusiv la alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil, reducerea deșeurilor alimentare, precum și îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.d) Fondul european pentru Pescuit maritim și Acvacultură (2021-2027) - oferă sprijin pentru dezvoltarea de proiecte inovatoare care să asigure că resursele acvatice și maritime sunt utilizate în mod durabil.e) Programul Europa Digitală - este conceput pentru a reduce decalajul dintre cercetarea tehnologiei digitale și implementarea pe piață. De aceasta vor beneficia cetățenii și întreprinderile europene, în special IMM-urile. Investițiile din cadrul Programului Europa digitală sprijină obiectivele duble ale Uniunii Europene, o tranziție ecologică și o transformare digitală, consolidând în același timp reziliența și suveranitatea digitală a Uniunii;f) Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)*92), aprobat de Comisia Europeană în anul 2021, este documentul strategic al României care fundamentează prioritățile de reformă și domeniile de investiții pentru aplicarea Mecanismului de Redresare și Reziliență - MRR la nivel național, având ca scop final accelerarea implementării reformelor sustenabile și a investițiilor publice conexe, respectiv asigurarea ameliorării stării economiei naționale după criza generată de COVID-19, creșterea economică și crearea de locuri de muncă necesare pentru incluziunea forței de muncă, sprijinirea tranziției verzi și a celei digitale pentru promovarea creșterii durabile. Domeniile vizate de PNRR sunt: C1. Managementul apei, C2. Păduri și protecția biodiversității, C3. Managementul deșeurilor, C4. Transport sustenabil, C5. Valul renovării, C6. Energie, C7. Transformarea digitală, C8. Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii, C9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, C10. Fondul local, C11. Turism și cultură, C12. Sănătate, C13. Reforme sociale, C14. Buna guvernanță, C15. Educație, C16. REPowerEU. *92) https://mfe.gov.ro/pnrr/ Alături de sectorul-financiar bancar în finanțarea programelor de investiții care sunt conforme cu obiectivele economice stabilite de UE și care servesc intereselor europene comune sunt Instituțiile Financiare Internaționale (IFI). Acestea pot sprijini finanțarea adaptării la schimbările climatice pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Naționale, și sunt:a) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare - își sprijină clienții în identificarea acelor efecte ale schimbărilor climatice care ar putea să le afecteze operațiunile. Se așteaptă ca acest lucru să conducă la formularea de strategii de adaptare care cresc reziliența.b) Banca Europeană de Investiții - este deja unul dintre cei mai mari investitori în acțiunea climatică și sustenabilitatea mediului la nivel global, fiind cel mai mare finanțator bancar al acțiunii climatice, BEI își propune să crească volumul sprijinului său pentru acțiunea climatică, inclusiv consolidarea rezilienței.c) Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei - este o bancă de dezvoltare multilaterală care are ca scop sprijinirea proiectelor care îmbunătățesc viața cetățenilor europeni prin investiții în sectoare sociale, inclusiv pentru combaterea schimbărilor climatice.d) Banca Mondială - sprijină acțiunile de adaptare la efectele schimbărilor climatice prin sprijinul financiar acordat statelor pentru reducerea riscului de dezastre, pentru creșterea rezilienței populației, a infrastructurii și a economiilor la acest impact. Prin noul său Plan de acțiune privind schimbările climatice 2021-2025, Grupul Băncii Mondiale (WBG) va extinde eforturile de finanțare de la investiții în proiecte "verzi" la sprijinirea țărilor pentru a integra obiectivele lor climatice cu planurile de dezvoltare economică, fluxurile financiare fiind aliniate la obiectivele Acordului de la Paris.12. Implicații asupra cadrului juridic Întrucât schimbările climatice au un impact sistemic la nivelul tuturor sectoarelor de activitate, un răspuns corespunzător pentru creșterea rezilienței societății și mediului la acestea presupune un cadru legislativ omogen, cu măsuri specifice care să contribuie atât la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și la adaptare. Noul cadru legislativ european, dezvoltat în jurul obiectivului principal al Pactului Ecologic European, de atingere a neutralității climatice până în anul 2050 și de îndeplinire a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Agendei 2030, necesită o regândire a cadrului național al politicilor publice, pentru corelarea acțiunilor și măsurilor incluse în actele normative. SNASC se regăsește în simbioză cu alte strategii și programe guvernamentale. Printre acestea se numără, de exemplu, Strategia Națională pentru Reducerea Riscului la Dezastre, Planul Național de Management al Riscurilor de Dezastre (2021), Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României (2018), Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018 - 2025 (2018), Strategia Națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung (în curs de dezvoltare), Strategia Națională privind Deșertificarea, Strategia Națională pentru Biodiversitate, Strategia Forestieră Națională 2030, Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2021-2027. Implementarea SNASC și a PNASC presupune că atât cadrul juridic, cât și cel strategic vor continua să evolueze în conformitate cu obiectivele și acțiunile propuse. Ținând cont de noul context legislativ european în domeniul schimbărilor climatice pe direcția de acțiune adaptarea la schimbări climatice și de analizele de impact, pentru fiecare domeniu analizat au fost făcute propuneri de îmbunătățire a contextului legislativ național pentru a include noile prevederi legislative europene.13. Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta anexă.
+
Bibliografie Administrația Națională de Meteorologie, Ghid privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Accesat 2021. https://www.meteoromania.ro/anm/images/clima/SSCGhidASC.pdf Anel, J. A., Fernandez-Gonzalez, M., Labandeira, X., Lopez-Otero, X., De la Torre, L. (2017). Impact of cold waves and heat waves on the energyproduction sector. Atmosphere, 8(11), 209. Beniston, M. (2003). Climatic Change in Mountain Regions: A Review of Possible Impacts. Climatic Change 59, 5-31, https://doi.org/10.1023/A:1024458411589 Bojariu, R., Chițu, Z., Dascălu, S.I., Gothard, M., Velea, L., Burcea, R., Dumitrescu, A., Burcea, S., Apostol, L., Amihăesei, V., Marin, L., Crăciunescu, V.S., Irimescu, A., Mătreață, M., Niță, A., Bîrsan, M.V. (2021): Schimbările climatice - de la bazele fizice la impact și adaptare, ediție revăzută și adăugită, Editura Printech, București, 222 p. Cheval, S., Bulai, A., Croitoru, A.-E., Dorondel, Ștefan, Micu, D., Mihăilă, D., Sfîcă, L., Tișcovschi, A. (2022a). Climate change perception in România. Theoretical and Applied Climatology. https://doi.org/10.1007/s00704-022-04041-4. Comisia Europeană, Roadmap to a Single European Transport Area - Towards a competitive and resource efficient transport system, 2011. Accesat 2021. https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=C0M:2011:0144:FIN:en:PDF, pg.14Comunicat de presă, no. 85/8 aprilie 2022, https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pib_tr4r2021_2.pdf) EEA (2019), The European environment - state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe, European Environment AgencyEU Commission, 2013, Guidelines on developing adaptation strategies, Commission Staff Working Document [Comisia Europeană, 2013, Ghid privind elaborarea strategiilor de adaptare, document de lucru al Comisiei]. http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/swd2013_134_en.pdf European Topic Centre on Air and Climate Change (ETC/ACC), 2010, Guiding principles for adaptation to climate change in Europe. [Centrul tematic european pentru aer și schimbări climatice (ETC/ACC), 2010, Principii orientative pentru adaptarea la schimbările climatice în Europa.] http://acm.eionet.europa.eu/docs/ETCACC_TP_2010_6_guiding principles_cc_adaptation.pdf European Environment Agency, 2016. EEA Report 5/2016: European Forest Ecosystems: State and trends, 123p. ISSN 1977-8449. Glen, P., (2017), Oil and Gas in a low carbon world, CICER0, Energi og klima https://www.cicero.oslo.no/no/posts/klima/oil-gas-in-a-low-carbon-world Guidelines on developing adaptation strategies, Commission Staff Working Document, 2013 [Ghid privind elaborarea strategiilor de adaptare, document de lucru al Comisiei, 2013] Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), Studiul Estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului debitelor medii ale râurilor din România, 2014 Inouye, D.W. (2020), Effects of climate change on alpine plants and their pollinators. Ann. N.Y. Acad. Sci., 1469: 26-37. https://doi.org/10.1111/nyas.14104 INS, TEMPO-Online, baze de date statistice, http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table IPCC (2007), Impacts, Adaptation and Vulnerability - Summary for Policymakers. KPMG, 2021, Regulating for climate change in insurance https://home.kpmg/xx/en/home/insights/2021/11/regulating-for-climate-change-in-insurance.html Kuik, O., Ruig, L., Persson, M., et al., (2017) Insurance of weather and climate-related disaster risk : inventory and analysis of mechanisms to support damage prevention in the EU: final report, Publications 0ffice, https://data.europa.eu/doi/10.2834/40222 Masson, V., Lemonsu, A., Hidalgo, J., Voogt, J. (2020). Urban climates and climate change. Annual Review of Environment and Resources, 45, 411-444 Mateescu Elena, Povară Rodica, Oprișescu Rodica, (1999), Studiul parametrilor agrometeorologici de stres și impactul acestora asupra grâului de toamnă în perioada înspicare-înflorire-umplerea bobului, Lucrări Științifice USAMV București, Seria A, XLII, Nr. 1, 1999, ISSN 1221-5339, București Moss R, Babiker M, Brinkman S, Calvo E, Carter T, Edmonds J, Elgizouli I, Emori S, Erda L, Hibbard KA et al (2008) Towards new scenarios for analysis of emissions, climate change, impacts, and response strategies. IPCC Expert Meeting Report on New Scenarios. Intergovernmental Panel on Climate Change, Noordwijkerhout Mulchandani, R., Armstrong, B., Beck, C. R., Waite, T. D., Amlot, R., Kovats, S., ... Oliver, I. (2020). The English Național Cohort Study of Flooding Health: psychological morbidity at three years of follow up. BMC public health, 20(1), 1-7. Național Monitoring and Evaluation of Climate Change Adaptation: Lessons from Developed and Developing Countries (OECD, 2014) [Monitorizarea și evaluarea la nivel național a adaptării la schimbările climatice: lecții învățate de la țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, OECD, 2014]NCDS, Harta digitală privind riscul la doborâturi produse de vânt. Disponibil la: http://www.icasbv.ro/?_page_id=572, accesat: 13.04.2022. Oleniacz, R., Bogacki, M., Szulecka, A., Rzeszutek, M., Mazur, M. (2016). Assessing the impact of wind speed and mixing-layer height on air quality in Krakow (Poland) in the years 2014-2015. Journal of Civil Engineering, Environment and Architecture, 63, 315-342. Riahi, K., Rao, S., Krey, V. et al. (2011) RCP 8.5-A scenario of comparatively high greenhouse gas emissions. Climatic Change 109, 33. https://doi.org/10.1007/s10584-011-0149-y Sarbu, A., Janauer, G. A., Exler, N., Sarbu, I., Anastasiu, P. (2020). The potențial sensitivity to climate change of selected endangered and important Natura 2000 Habitats and plants from Bucegi Natural Park, România. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 48(1), 456-479. Semenza JC, Suk JE. Vector-borne diseases and climate change: a European perspective. FEMS Microbiol Lett. 2018 Feb 1;365(2):fnx244. doi: 10.1093/femsle/fnx244. PMID: 29149298; PMCID: PMC5812531 Semenza, J. C., Tran, A., Espinosa, L., Sudre, B., Domanovic, D. and Paz, S., (2016), 'Climate change projections of West Nile virus infections in Europe: Implications for blood safetypractices', Environmental Health 15(1), 125-136 (doi: 10.1186/s12940-016-0105-4 Scott D., Amelung B., Becken S., Ceron JP., Dubois G., Gossling S., Peeters P., Simpson M.C. (2008), Climate Change and Tourism: Responding to Global Challenges, UNWTO, UNEP, WMO, Madrid, and UNEP, Paris Smid, M., Russo, S., Costa, A. C., Granell, C., Pebesma, E. (2019). Ranking European capitals by exposure to heat waves and cold waves. Urban Climate, 27, 388-402. Simpson, M.C., Gossling, S., Scott, D., Hall, C.M. and Gladin, E. (2008), Climate Change Adaptation and Mitigation in the Tourism Sector: Frameworks, Tools and Practices, UNEP, University of Oxford, UNWTO, WMO: Paris, France. Thomson, A.M., Calvin, K.V, Smith, S.J. et al. (2011) RCP4.5: apathway for stabilization of radiative forcing by 2100. Climatic Change 109, 77, https://doi.org/10.1007/s10584-011-0151-4
+
Anexa nr. 1 la SNASC
Lista parametrilor și indicatorilor climatici sectoriali utilizați în SNASC
pentru evidențierea efectelor schimbărilor climatice la nivel național
+
Anexa nr. 2 la SNASC
Tipuri de impact al fenomenelor climatice
de risc asupra sectoarelor cheie din România1. Resurse de apă
2. Păduri
3. Biodiversitate și servicii ecosistemice
4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului
5. Patrimoniu cultural
6. Localități
7. Agricultura
8. Energie
9. Transporturi
10. Turism și activități recreative
11. Industrie
12.
| EMITENT |
Notă
Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 1.010 din 14 august 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 19 august 2024. Lista acronimelor1. Introducere1.1. Necesitatea elaborării Strategiei1.2. Metodologia utilizată pentru elaborarea Strategiei1.3. Implementarea SNASC și PNASC în perioada 2016 - 20201.4. Scenariile utilizate1.5. Instituțiile implicate în elaborarea Strategiei2. Viziune3. Prioritățile, politicile și cadrul legal3.1. Cadrul de politici și legislativ internațional3.2. Cadrul de politici și legislativ european3.3. Cadrul de politici și legislativ național3.4. Cadrul instituțional4. Analiza contextului4.1. Schimbările climatice la nivel global. Tendințe observate și proiecții4.1.1. Temperatura și extremele termice4.1.2. Cantitatea medie de precipitații și extremele pluviometrice4.1.3. Alte tendințe relevante observate la nivel global5. Definirea problemelor5.1. Variabilitatea climatică observată (1961-2020) și proiecțiile pentru orizonturile de timp 2030 și 2050 în România5.2. Impactul schimbărilor climatice și a fenomenelor de risc asociate asupra sectoarelor-cheie vulnerabile5.2.1. Resurse de apă5.2.2. Păduri5.2.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice5.2.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului5.2.5. Educație și conștientizare5.2.6. Patrimoniu cultural5.2.7. Localități5.2.8. Agricultură5.2.9. Energie5.2.10. Transporturi5.2.11. Turism și activități recreative5.2.12. Industrie5.2.13. Asigurări6. Obiectivele generale și specifice6.1. Resurse de apă6.2. Păduri6.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice6.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului6.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare6.6. Patrimoniu cultural6.7. Localități6.8. Agricultură6.9. Energie6.10. Transporturi6.11. Turism și activități recreative6.12. Industrie6.13. Asigurări7. Programe-direcții de acțiune care sprijină atingerea obiectivelor și implementarea strategiei7.1. Resurse de apă7.2. Păduri7.3. Biodiversitate și servicii ecosistemice7.4. Populație, sănătate publică și calitatea aerului7.5. Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare7.6. Patrimoniu cultural7.7. Localități7.8. Agricultură7.9. Energie7.10. Transporturi7.11. Turism și activități recreative7.12. Industrie7.13. Asigurări8. Rezultatele așteptate și indicatorii de implementare9. Procedurile de monitorizare și evaluare10. Instituțiile responsabile11. Implicațiile bugetare și sursele de finanțare12. Implicații asupra cadrului juridic BibliografieAnexa nr. 1 la SNASC Lista parametrilor și indicatorilor climatici sectoriali utilizați în SNASC pentru evidențierea efectelor schimbărilor climatice la nivel naționalAnexa nr. 2 la SNASC Tipuri de impact al fenomenelor climatice de risc asupra sectoarelor cheie din RomâniaAnexa nr. 3 la SNASC Sistemul de monitorizare, evaluare și raportare a monitorizării implementării SNASC și PNASCAnexa nr. 4 la SNASC Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024-2030 (PNASC)Anexa nr. 5 la SNASC Impactul implementării obiectivelor sectoriale de adaptare asupra obiectivelor naționale de dezvoltare durabilă stabilite prin Strategia Națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030 + Lista acronimelor
| AASNACP | Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor |
| ABA | Administrația Bazinală |
| AFIR | Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale |
| AFM | Administrația Fondului pentru Mediu |
| AKIS | Sistemul de cunoștințe și inovare în agricultură (Agricultural Knowledge and Innovation Systems) |
| ANANP | Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate |
| ANAR | Administrația Națională „Apele Române” |
| ANC | Autoritatea Națională pentru Clarificări |
| ANCPI | Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară |
| ANIF | Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare |
| ANM | Administrația Națională de Meteorologie |
| ANPIS | Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială |
| ANPM | Agenția Națională pentru Protecția Mediului |
| ANRE | Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei |
| ANRSC | Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice |
| ANZM | Agenția Națională a Zonei Montane |
| AP | Administrația Prezidențială |
| APIA | Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură |
| APSFR | Zone cu Risc Potențial Semnificativ la inundații |
| ARB | Asociația Română a Băncilor |
| ARSC | Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice |
| ASC | Adaptarea la Schimbările Climatice |
| ASF | Autoritatea de Supraveghere Financiară |
| BEI | Banca Europeană pentru Investiții |
| BERD | Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare |
| CE | Comisia Europeană |
| CBC | Cross Border Cooperation - cooperare tranfrontalieră |
| CBD | Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică |
| CISC | Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice |
| CNAIR - SA | Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere „CNAIR” - SA |
| CNCF „CFR” - SA | Compania Națională de Căi Ferate „CFR” - SA |
| CNMC | Centrul Național de Monitorizare Climatică |
| CNSC | Comisia Națională privind Schimbările Climatice |
| COST | Organizație de finanțare a rețelelor de cercetare în știință și tehnologie (European Cooperation in Science and Technology) |
| DEIMPFFPE | Departamentul pentru evaluare integrată și monitorizare a programelor finanțate din fonduri publice și europene |
| EEA | Agenția Europeană de Mediu/Environmental European Agency |
| EIM | Evaluarea Impactului asupra Mediului |
| ERA-NET | Rețeaua Spațiului European de Cercetare/European Research Area Network |
| ERASMUS+ | Program care combină toate schemele actuale ale UE pentru educație, formare, tineret și sport |
| ESI | Fondurile structurale și de investiții europene 2014-2020/European Structural Funds |
| ESM | Evaluarea Strategică de Mediu |
| FEADR | Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală |
| FEAMP | Fondul European pentru Pescuit Maritim și Acvacultură |
| FEDR | Fondul European de Dezvoltare Regională |
| FEN | Fonduri Europene Nerambursabile aferente programelor finanțate din Politica de Coeziune (FEN vor fi accesate în limita sumelor alocate și cu respectarea prevederilor și regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului respectiv de finanțare). |
| FSE | Fondul Social European |
| GES | Gaze cu efect de seră |
| GFN | Garda Forestieră Națională |
| GNM | Garda Națională de Mediu |
| HORIZON EUROPE | Programul Horizon Europe/Orizont Europa - Program multianual de finanțare al UE care vizează sprijinirea și încurajarea proiectelor de cercetare |
| IGAR | Institutul de Geografie al Academiei Române |
| IGSU | Inspectoratul General pentru Situații de Urgență |
| IMM | Întreprinderi Mici și Mijlocii |
| INA | Institutul Național de Administrație |
| INCDT | Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism |
| INHGA | Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor |
| INP | Institutul Național al Patrimoniului |
| INS | Institutul Național de Statistică |
| INSP | Institutul Național de Sănătate Publică |
| InterReg Europe | Program de cooperare între regiuni și țări din cadrul Uniunii Europene, instrument care sprijină implementarea politicii de coeziune la nivelul UE prin programe și proiecte |
| IPCC | Grup Interguvernamental privind Schimbările Climatice/Intergovernmental Panel on Climate Change |
| ISC | Inspectoratul de Stat în Construcții |
| LIFE | Programul LIFE - Programul European pentru Mediu și Politici Climatice |
| LLL | Programe de învățare pe tot parcursul vieții (Long Programul LIFE Learning ) |
| M E | Monitorizare și evaluare |
| MADR | Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale |
| MAE | Ministerul Afacerilor Externe |
| MEAT | Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului |
| MC | Ministerul Culturii |
| MCID | Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării |
| MDLPA | Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației |
| M E | Monitorizare și Evaluare |
| MEd | Ministerul Educației |
| MEn | Ministerul Energiei |
| MF | Ministerul Finanțelor |
| MG | Măsuri gri |
| MICE | Întâlniri, stimulente, conferințe, expoziții/(Meetings, Incentives) |
| MIPE | Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene |
| MMAP | Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor |
| MMSS | Ministerul Muncii și Solidarității Sociale |
| MRR | Mecanismul de Redresare și Reziliență |
| MS | Ministerul Sănătății |
| MTI | Ministerul Transporturilor și Infrastructurii |
| MV | Măsuri verzi |
| NbS | Soluții bazate pe natură (Nature-based Solutions) |
| NWRM | Măsuri naturale de retenție a apei (Natural Water Retention Measures) |
| OMD | Organizații de Management al Destinațiilor |
| ONG | Organizație neguvernamentală |
| ONU | Organizația Națiunilor Unite |
| OSIM | Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci |
| PAC | Politica Agricolă Comună |
| PAD | Asigurarea obligatorie a locuințelor |
| PAID | Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale |
| PDD | Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027 |
| PMB | Plan de Management Adaptiv al Bazinului Hidrografic |
| PNASC | Planul Național de Acțiune privind Adaptarea la Schimbări Climatice |
| PNIESC | Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (2021-2030) |
| PNMRD | Planul Național de Management al Riscurilor de Dezastre |
| PNRR | Planul Național de Redresare și Reziliență |
| PNS | Planuri Naționale Strategice |
| PP | Politici publice |
| RNP | Regia Națională a Pădurilor - Romsilva |
| RO-ADAPT | Platforma Națională de Adaptare la Schimbări Climatice |
| RPC | Rețeaua Partenerilor Climatici |
| SC | Schimbări Climatice |
| SDTR | Strategia de Dezvoltare Teritorială a României |
| SGG | Secretariatul General al Guvernului |
| SNASC | Strategia Națională de Adaptare la Schimbări Climatice |
| SNCISI | Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă |
| SNDDR | Strategia Națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 |
| STI | Sisteme de Transport Inteligent |
| TEN-E | Rețeaua Transeuropeană de Energie (Trans-European Network for Energy ) |
| TEN-T | Rețeaua Transeuropeană de Transport (Trans-European Transport Network) |
| UAT | Unități Administrativ - Teritoriale |
| UB | Universitatea din București |
| UE | Uniunea Europeană |
| UEFISCDI | Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării |
| UNCCD | Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (United Nation Convention to Combat Desertfication) |
| UNESCO | Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) |
| UNFCCC | Convenția-Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (United Nations Framework Convention on Climate Change) |
| UNEP | Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (United Nations Environment Programme) |
| UPP | Unitate de Politici Publice |
Figura 1.1. Reprezentarea riscului climatic viitor și a reducerii sale pentru adaptarea la schimbările climatice.
Figura 1.2. Dezvoltarea scenariilor globale. Numerele indică pașii analitici (2a și 2b acționează în același timp). Săgețile indică transferuri de informație (solid), selecția RCP-urilor (liniuțe) și integrarea informației și feedback-urilor (punctat). Adaptare după Moss et al., 2008. Figura 1.3. Reprezentarea celor 5 scenarii SSP cu emisiile și creșterile asociate de temperatură (la sfârșitul secolului) și legătura cu scenariile RCP. După Glen Peters, 2017 Scenariile de tip SSP oferă cinci traiectorii de evoluție a sistemelor socio-economice (Figura 1.3). Ele permit o evaluare mai bună a eforturilor de adaptare și atenuare, pornind de la un nivel de referință (baseline) în care nu se adoptă măsuri specifice. Analizele impacturilor din capitolul 4 au folosit scenariul de referință RCP 8.5 care este baza pentru traiectoria socio- economică SSP5 (cu efort de adaptare minim), ilustrând o creștere economică rapidă, bazată pe arderea combustibililor fosili. Scenariul RCP 4.5, care reprezintă baza pentru traiectoria socio-economică a "căii de mijloc" SSP2, presupune eforturi de adaptare mai consistente și astfel este considerat scenariul cu măsuri. În plus, scenariul RCP 4.5 nu este incompatibil cu atingerea țintei Acordului de la Paris. În cazul României, pentru orizontul de timp 2021-2050, costurile socio-economice asociate impacturilor climatice de tipul semnalului de încălzire (cu indicatorii sectoriali asociați) și a celui legat de creșterea intensității precipitațiilor (cu indicatorii sectoriali asociați) sunt semnificativ mai mari în scenariul de referință al SSP 5 față de scenariul din SSP 2. Pe de altă parte, costurile măsurilor de adaptare cresc față de scenariul de referință al SSP 5, dar sunt mai mici decât ale impacturilor.1.5. Instituțiile implicate în elaborarea Strategiei Strategia a fost dezvoltată în cadrul Proiectului "Consolidarea capacității instituționale pentru îmbunătățirea politicilor din domeniul schimbărilor climatice și adaptarea la efectele schimbărilor climatice", Cod SIPOCA/MySMIS: 610/127579*16), implementat de către MMAP în calitate de Lider, împreună cu Partenerii: ANPM, GNM, ANANP și UB și consorțiul format din ANM, în calitate de Lider de consorțiu, IGAR și EPMC Consulting SRL. *16) http://www.mmediu.ro/categorie/sipoca610-ro-adapt/2692. Viziune Strategia urmărește îmbunătățirea capacității de adaptare și creștere a rezilienței sistemelor socio-economice și naturale la impactul variabilității și schimbărilor climatice pe diferite areale și intervale de timp, facilitând tranziția României către o economie sustenabilă, cu emisii reduse de carbon în acord cu obiectivul Strategiei pe Termen Lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră*17). *17) https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/HG%20nr.%2012152%20privind%20aprobarea%20STL%20a%20României%20pentru%20reducerea%20emisiilor%20de%20gaze%20cu%20efect%20de%20sera%20România%20neutra%202050.pdf SNASC asigură continuitatea și coerența cu componenta de adaptare din cadrul "Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 739/2016, cu modificările ulterioare. În același timp, SNASC vizează dezvoltarea sectorială în concordanță cu principiile Strategiei UE de adaptare la schimbări climatice, respectiv adaptarea inteligentă, rapidă, sistemică și conectată la scara globală de acțiune. Strategia pornește de la necesitatea de asigurare a unui nivel adecvat de reziliență a societății românești, economiei și mediului față de impactul schimbărilor climatice și riscurile asociate acestora, în orizontul de timp 2024-2030-2050, prin accelerarea introducerii măsurilor de adaptare în toate sectoarele de activitate. Strategia propune imaginea dezvoltării sectoriale a României în următoarele decenii în condițiile în care:a) nu se adoptă măsuri de adaptare (scenariul de referință);b) se adoptă măsuri de adaptare, în cadrul oferit de scenariile climatice globale de tipul RCPs și SSPs. Pentru evaluarea cantitativă a costurilor și beneficiilor adaptării, sunt necesare scenarii naționale de dezvoltare sectorială care să completeze scenariile globale, folosite în acest document, cu informații specifice. Următorul ciclu de actualizare a strategiei de adaptare va trebui să dispună de astfel de scenarii, construite pe baza modelelor de evaluare integrată pentru a explora condițiile socio-economice alternative, în cazul specific al României.3. Prioritățile, politicile și cadrul legal SNASC este racordată și respectă prevederile cadrului legislativ și de politici la nivel internațional (UNFCCC, Acordul de la Paris) și european, respectiv ale Pactului Ecologic European (European Green Deal), instrumentul de punere în aplicare a Strategiei pe Termen Lung (2050) a UE în domeniul schimbărilor climatice. Strategia pe termen lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - România Neutră în 2050, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023, preia, în subcapitolul 3.2. destinat Politicilor și măsurilor de adaptare, viziunea și măsurile propuse de SNASC și PNASC. Totodată, obiectivele europene de răspuns la amenințările globale legate de efectele schimbărilor climatice contribuie la îndeplinirea obiectivelor agreate prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite, precum și la îndeplinirea unora dintre obiectivele Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030.3.1. Cadrul de politici și legislativ internaționalConvenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) este acordul internațional multilateral al ONU privind schimbările climatice și are scopul de a preveni o interferență antropică periculoasă cu sistemul climatic. UNFCCC a fost adoptată în 1992 în cadrul Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro, alături de Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) și Convenția Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD). Până în prezent, UNFCCC a fost ratificată de 197 de Părți (196 de state și o organizație regională de integrare economică) și a intrat în vigoare începând cu 21 martie 1994. În contextul Convenției-cadru privind schimbările climatice, Părțile au convenit nu numai să prevină interferențe antropice periculoase cu sistemul climatic, ci și să realizeze o stabilizare a concentrațiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta ar trebui să aibă loc la un nivel care să permită "ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, pentru a se asigura că producția de alimente nu este amenințată și pentru a permite dezvoltării economice să se desfășoare într-o manieră durabilă" (Articolul 2 al Convenției).Acordul de la Paris în domeniul schimbărilor climatice (2015) este cel dintâi acord global cu forță juridică obligatorie și stabilește trei obiective concrete, care trebuie atinse în contextul mai larg al obiectivelor de dezvoltare durabilă: în primul rând, menținerea creșterii temperaturii medii globale cu sub 2°C peste nivelurile preindustriale (1850-1900) și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale. Acest lucru ar reduce considerabil riscurile și impactul schimbărilor climatice. În al doilea rând, trebuie să fie consolidate atât capacitatea de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice, cât și reziliența împotriva acestor impacturi, precum și dezvoltarea cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, astfel încât producția alimentară să nu fie pusă în pericol. În al treilea rând, fluxurile financiare trebuie aliniate cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă față de schimbările climatice. Conferința Părților (COP) este organul suprem de decizie al Convenției. O dată pe an, Părțile la Convenție se reunesc pentru a promova punerea în aplicare eficientă a Convenției și pentru a promova acțiunile internaționale în domeniul schimbărilor climatice. În acest scop, Părțile pot adopta amendamente sau chiar acorduri independente, cum ar fi Protocolul de la Kyoto sau Acordul de la Paris. De asemenea, COP adoptă decizii importante pentru a-și îndeplini sarcinile. Deciziile se referă la măsuri privind acțiunea climatică, adaptarea la schimbările climatice, finanțarea acțiunii climatice precum și dezvoltarea și transferul tehnologic. Secretariatul UNFCCC oferă sprijin administrativ pentru COP, cum ar fi întocmirea de rapoarte și coordonarea cu alte organizații internaționale relevante. Adițional, există două organisme subsidiare UNFCCC, dintre care unul se concentrează pe aspecte științifice și tehnice - Organismul Subsidiar pentru Consultanță Științifică și Tehnică/SBSTA, iar celălalt abordează probleme de implementare - Organismul Subsidiar de Implementare/SBI. Organismele subsidiare se reunesc de două ori pe an. Suportul științific al deciziilor COP este asigurat de către Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC), creat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și Organizația Meteorologică Mondială (OMM) în 1988. Fiecare raport IPCC actualizează starea cunoștințelor pe măsură ce știința avansează. Rezumatul pentru decidenții politici al volumului I*18) din Raportul al VI-lea (AR6) al IPCC, publicat în august 2021, a arătat că amploarea schimbărilor recente din sistemul climatic este fără precedent de-a lungul multor secole până la multe mii de ani. Temperatura medie globală a aerului la suprafață, care a crescut deja cu aproximativ 1,1 °C față de nivelul preindustrial, va continua să crească în toate scenariile de emisii luate în considerare. Volumul al II-lea*19) al AR6, publicat în martie 2022, prezintă dovezi numeroase și robuste în sprijinul concluziei că schimbările climatice produse de om au provocat deja impacturi negative pe scară largă și daune semnificative naturii și societății umane. *18) https://www.ipcc.ch/report/ar6/wg1/ *19) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-ii/ Autorii Rezumatului pentru decidenții politici al volumului al III-lea*20) al AR6, publicat în aprilie 2022, relevă faptul că pentru a ne încadra în traiectoria ce ne va duce la atingerea țintei de limitare a creșterii temperaturii globale la 1,5°C la sfârșitul acestui secol trebuie să atingem nivelul maxim de emisii cel târziu la sfârșitul anului 2025, după care să urmeze reduceri consistente ale acestora în anii 2030, 2040 și 2050. Efectele reducerilor puternice, rapide și susținute ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), vor începe să apară după aproximativ 20 de ani de la inițierea lor. Se anticipează că emisiile de GES vor crește în continuare în cazul în care aplicarea și cel puțin menținerea politicilor actuale nu se va face în perioada următoare, ceea ce va duce la o încălzire globală medie de 3,2°C față de nivelul preindustrial, până în 2100. *20) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-3/3.2. Cadrul de politici și legislativ european Pactul Ecologic European*21) propune o foaie de parcurs care include obiectivul de atingere a neutralității climatice în toate politicile și strategiile europene relevante, la nivelul tuturor sectoarelor de activitate. În acest sens, pot fi menționate o serie de strategii și documente legislative noi, sectoriale sau integrate, de ale căror prevederi s-a ținut cont în elaborarea propunerilor de măsuri de adaptare din prezenta Strategie: *21) https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:b828d165-1c22-11ea-8c1f- 01aa75ed71a1.0020.02/DOC_1 _format-PDFa) Noua Strategie a UE privind Adaptarea la Schimbările Climatice*22), adoptată în anul 2021, are ca obiective principale îmbunătățirea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice, intensificarea planificării adaptării și a evaluării riscurilor climatice, accelerarea măsurilor de adaptare și creșterea rezilienței la schimbările climatice pe continentul european; *22) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=COM:2021:82:FINb) Pactul Climatic European*23) (2020) are scopul de a încuraja oamenii, comunitățile și organizațiile de a participa la acțiuni legate de climă și de a construi o Europă mai verde, de a facilita conectarea și schimbul de cunoștințe, învățarea legată de schimbările climatice, precum și dezvoltarea și implementarea unor soluții care să contribuie la adaptarea la schimbările climatice, diseminarea cunoștințelor legate de acțiuni climatice și conștientizarea privind schimbările climatice; *23) https://ec.europa.eu/clima/eu-action/european-green-deal/european-climate-pact_roc) Legea Europeană a Climei*24) (2021) a legiferat obiectivul de neutralitate climatică, precum și ținta intermediară de reducere ale emisiilor de gaze cu efect de seră corespunzătoare anului 2030, respectiv reducerea cu cel puțin 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră comparativ cu nivelurile din anul 1990; *24) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32021R1119d) Planul pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima*25) (2020) cuprinde o propunere de modificare a traiectoriei emisiilor actuale de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 comparativ cu nivelul din 1990 și prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economice, avându-se în vedere transformarea sistemului energetic, inclusiv a clădirilor, a transporturilor și a industriei prin decarbonizarea acestora; *25) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0562e) Planul de Acțiune privind Economia Circulară*26) (2020) are în vedere o serie de acțiuni pentru ca produsele să fie adecvate pentru o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară, pentru a reduce cantitatea de deșeuri și amprenta de carbon a acestora și pentru a se asigura faptul că UE dispune de o piață internă funcțională pentru materiile prime secundare de înaltă calitate; *26) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/HTML/?uri=CELEX:52020DC0098 from=ENf) Planul de Acțiune către o Poluare Zero pentru Aer, Apă și Sol*27) (2021) include viziunea Europei pentru 2050 privind poluarea zero, prevede reducerea poluării aerului, apei și solurilor la niveluri care să nu fie periculoase pentru sănătatea oamenilor și a ecosistemelor naturale, prin respectarea limitelor planetei noastre și prin crearea unui mediu lipsit de substanțe toxice și includerea prevenirii poluării în toate politicile relevante ale UE; *27) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52021DC0400g) Strategia UE pentru Integrarea Sistemului Energetic*28) stabilește o viziune asupra modului în care se poate accelera tranziția către un sistem energetic integrat, care să sprijine o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei, în care toate sectoarele să poată contribui la decarbonizare. Aceasta este completată de Strategia europeană pentru hidrogen*29) (în curs de elaborare), care prezintă oportunitățile și măsurile necesare pentru extinderea utilizării hidrogenului într-un sistem integrat energetic; *28) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/QANDA_20_1258 *29) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/PDF/?uri=0J:C:2021:123:FULL from=ENh) Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă - înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului*30) (2020) are ca element focal reducerea semnificativă a emisiilor în sectorul transporturilor cu 90% până în 2050, prin adoptarea la scară largă a soluțiilor de transport sustenabil; *30) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:52020DC0789i) Noua Strategie a UE pentru Păduri pentru 2030*31) (2021) recunoaște rolul pădurilor pentru atingerea obiectivelor legate de reducerea emisiilor și atenuarea schimbărilor climatice, punând accentul pe: sprijinirea funcțiilor socio-economice ale pădurilor; protejarea, refacerea și extinderea pădurilor din UE, gestionarea durabilă și monitorizarea strategică a acestora pentru adaptarea la schimbările climatice și creșterea rezilienței pădurilor; *31) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52021DC0572j) Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030*32) urmărește plasarea biodiversității Europei pe drumul către redresare până în 2030, în beneficiul oamenilor, al climei și al planetei. Criza biodiversității și criza climatică sunt intrinsec legate. Însă la fel de interconectate sunt și soluțiile. Soluțiile bazate pe natură sunt esențiale pentru reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice; *32) https://ec.europa.eu/environment/strategy/biodiversity-strategy-2030_rok) Strategia "De la fermă la consumator"*33) (2020) are drept obiectiv reducerea amprentei ecologice și climatice a sistemului alimentar al UE, asigurarea securității alimentare în condițiile schimbărilor climatice și declinului biodiversității, comerțul echitabil în cadrul lanțului de aprovizionare de la fermă la consumator; *33) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52020DC0381l) Strategia UE privind solul pentru 2030*34) (2021) propune măsuri pentru protecția, utilizarea durabilă și refacerea solului, întrucât solurile sănătoase contribuie la atingerea obiectivelor legate de neutralitatea climatică și reziliența la schimbările climatice, dezvoltarea unei (bio)economii curate și circulare, inversarea declinului biodiversității, protejarea sănătății umane, stoparea deșertificării și inversarea degradării terenurilor; *34) http://www.cdep.ro/afaceri_europene/CE/2021/C0M_2021_400_RO_ACT.pdfm) Inițiativa Noul Bauhaus European*35) (2021) transpune Pactul Ecologic European într-o dimensiune culturală și creativă ce vizează accelerarea transformării diferitelor sectoare economice, cum ar fi construcțiile și industria textilă, pentru a oferi tuturor cetățenilor acces la bunuri circulare cu emisii de carbon mai scăzute. Printre acțiunile stabilite se are în vedere inclusiv extinderea pieței pentru produse și servicii de construcții durabile, inclusiv integrarea de noi materiale și soluții bazate pe natură. *35) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_21_4626n) Strategia UE pentru turismul durabil*36) (2021) integrează principiile economiei circulare pentru dezvoltarea durabilă a turismului; *36) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0109_EN.htmlo) Pachetul legislativ "Pregătiți pentru 55: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre atingerea obiectivului de neutralitate climatică"*37) (2021), planul Europei privind tranziția verde, vizează alinierea legislației UE la obiectivul pentru anul 2030 privind reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030; *37) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX%3A52021DC0550p) Strategia europeană de cercetare pentru perioada 2020-2024*38) (2020), prin Planul Strategic 2020-2024*39), plasează cercetarea și inovarea în centrul ambițiilor europene de atingere a neutralității și rezilienței climatice complete în 2050. În acest sens, programul de cercetare și inovare al UE pentru perioada 2021-2027, Orizont Europa*40), reprezintă modalitatea de a aduce soluții concrete la unele dintre cele mai mari provocări ale societății, cele 5 teme ale misiunilor din Orizont Europa care susțin direct Pactul Ecologic European fiind axate pe: adaptarea la schimbările climatice, refacerea mediului hidrologic, a mărilor și a oceanelor; orașe inteligente și neutre din punct de vedere climatic; refacerea și păstrarea calității solurilor în Europa; *38) https://research-and-innovation.ec.europa.eu/strategy/strategy-2020-2024 en#research-and-innovation-for-the-future-we-want *39) https://commission.europa.eu/system/files/2020-11/rtd_sp_2020_2024_en.pdf *40) https://ec.europa.eu/info/research-and-innovation/funding/funding-opportunities/funding-programmes-and-open-calls/horizon-europe_roq) Planul REPowerEU*41), propus de Comisia Europeană în mai 2022, propune un set de acțiuni suplimentare, în completarea pachetului de propuneri "Pregătiți pentru 55", menite să conducă la economisirea de energie, la diversificarea aprovizionării, la înlocuirea rapidă a combustibililor fosili, și să combine în mod inteligent investițiile și reformele. Aceste acțiuni vor conduce la transformarea sistemului energetic al Uniunii Europene. Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) este un instrument central al Planului REPowerEU, sprijinind planificarea și finanțarea coordonată a infrastructurii transfrontaliere și naționale, precum și a proiectelor și reformelor din domeniul energetic. *41) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_3131r) Strategia UE privind valul de renovări ale clădirilor, adoptată în anul 2020, care propune acțiuni pentru accelerarea ratei de renovare în următorii zece ani și implicit asigurarea creșterii eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Strategia va acorda prioritate acțiunilor în trei domenii: decarbonizarea sistemelor de încălzire și de răcire, abordarea problemei reprezentate de sărăcia energetică și de clădirile cu cele mai slabe performanțe, precum și renovarea clădirilor publice. Printre acțiunile stabilite se are în vedere inclusiv extinderea pieței pentru produse și servicii de construcții durabile, inclusiv integrarea de noi materiale și soluții bazate pe natură.3.3. Cadrul de politici și legislativ național România a adoptat, în perioada recentă, o serie de strategii și planuri naționale integrate care fundamentează cadrul strategic privind schimbările climatice, creșterea economică și controlul emisiilor, managementul hazardelor ori dezvoltarea durabilă, ale căror prevederi au fost luate în considerare în cadrul prezentei strategii.Strategia Națională pentru dezvoltare durabilă a României 2030 (SNDDR)*42) a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2018. Prin Hotărârea Guvernului nr. 754/2022 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 877/2018 privind adoptarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 a fost aprobat și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030. Această strategie reprezintă răspunsul României la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și stabilește cadrul național pentru implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD). în ceea ce privește schimbările climatice, ODD 13 al strategiei, intitulat acțiune climatică, specifică faptul că SNDDR vizează consolidarea capacității de adaptare și reziliență a României pentru a combate pericolele legate de schimbările climatice și dezastrele naturale prin integrarea măsurilor de diminuare și de adaptare la schimbările climatice și dezastrele naturale atât în strategiile cât și în politicile naționale și în planificarea și creșterea nivelului de educație și conștientizare privind schimbările climatice. *42) https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-Rom%C3%A2niei-2030.pdf În paralel cu procesul de elaborare a SNASC și PNASC, a fost elaborată Strategia pe Termen Lung a României pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (STL), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023*43). În cadrul STL au fost dezvoltate și analizate trei scenarii: Scenariul de referință (REF), Scenariul de mijloc (Mediu) și scenariul România Neutră (RO NEUTRĂ). Scenariul REF a fost construit pornind de la țintele PNIESC, luând în calcul o creștere semnificativă a ponderii globale a surselor regenerabile de energie (SRE) în consumul final brut de energie: de la 30,7%, așa cum este indicat în versiunea actuală a PNIESC, la 34,3%, în cazul Scenariului REF al STL. Scenariul RO Neutră vizează atingerea neutralității climatice a României în 2050, prin reducerea emisiilor nete cu 99% comparativ cu nivelul din 1990. Scenariul Mediu a fost construit ca o soluție de mijloc între Scenariul REF și Scenariul RO Neutră. *43) https://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/HG%20nr.%2012152%20privind%20aprobarea%20STL%20a%20României%20pentru%20reducerea%20emisiilor%20de%20gaze%20cu%20efect%20de%20sera%20România%20neutra%202050.pdf Conform scenariului selectat România Neutră, România își propune să devină neutră din punct de vedere climatic în 2050, ajungând la o reducere a emisiilor nete cu 99% în 2050, comparativ cu nivelul din 1990. Obiectivele și liniile de acțiune ale SNASC au fost preluate în subcapitolul 3.2. al STL - Politici și măsuri de adaptare. Pe lângă aceste strategii și planuri naționale, la nivelul tuturor sectoarelor de activitate incluse în prezenta strategie, există documente strategice sau legislative care abordează specific sau indirect adaptarea la schimbările climatice, printre care menționăm: Strategia Națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung (2010)*44), Strategia Națională pentru Păduri 2030 (2022)*45), Strategia Națională și Planul de Acțiune pentru conservarea biodiversității 2014-2020*46) (în curs de actualizare), Strategia de dezvoltare teritorială a României (SDTR) (2014)*47), Strategia Națională a României pentru Dezvoltarea Turismului 2019-2030, Volumul 2 - Strategia și Planul de Acțiune (2018)*48), Master Planul pentru turismul național al României 2007-2026 (2007)*49), Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a Turismului în Carpații Românești (2015)*50), Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România - context, viziune și obiective - 2019-2029 (2019)*51), Strategia pentru dezvoltarea turismului balnear (2019)*52), Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022 (2016)*53), Planul Național Strategic PAC 2023-2027*54), Strategia națională de sănătate pentru perioada 2014-2020*55), Strategia națională de cercetare, inovare și specializare inteligentă pentru perioada 2021-2027 (2021)*56), Strategia națională privind educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 (2023)*57), Strategia Energetică a României 2022-2030, cu perspectiva anului 2050*58), Strategia Națională pentru Reducerea Riscului la Dezastre (SNRRD), Strategia Națională de Competitivitate 2021-2027 (SNC) (în curs de elaborare), Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035 (în curs de elaborare), Strategia națională privind prevenirea și combaterea deșertificării și degradării terenurilor 2019-2030 (proiect)*59), Strategia națională de sănătate 2014-2020 (2014)*60), Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018 - 2025 (2018)*61), Strategia națională privind economia circulară*62), Programul național de control al poluării atmosferice*63). *44) http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2012-01-10_risc_inundații_hg846din2010aprobaresnmri.pdf *45) http://www.mmediu.ro/categorie/strategia-nationala-pentru-păduri-2030/430 *46) http://www.mmediu.ro/img/attachment/32/biodiversitate-54784fdbc3ea5.pdf *47) http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/08/2014-08-14_SDTR_6.1.pdf *48) http://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2020/09/Strategia-de-Dezvoltare-Turistic%C4%83-a-Rom%C3%A2niei-volum-2-Strategia-%C8%99i-Planul-de-Ac%C8%9Biune.pdf *49) http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/05/masterplan partea1.pdf *50) http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/05/Strategie-Carpați-1.pdf *51) http://legislație.just,ro/Public/DetaliiDocumentAfis/219401 *52) https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2019/08/ANEXA.pdf *53) http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/SCPN%202016-2022inavizare.pdf *54) https://www.madr.ro/planul-național-strategic-pac-post-2020/implementare-ps-pac-2023-2027/ps-pac-2023-2027.html; *55) http://www.ms.ro/strategia-nationala-de-sănătate-2014-2020/ *56) https://www.poc.research.gov.ro/uploads/2021-2027/condiție-favorizanta/sncisi-draft.pdf *57) https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/264394 *58) http://energie.gov.ro/transparenta-decizionala/strategia-energetica-a-româniei-2019-2030-cu-perspectiva-anului-2050/ *59) http://www.mmediu.ro/categorie/strategia-nationala-privind-prevenirea-si-combaterea-deșertificării-si-degradării-terenurilor-2019-2/422 *60) https://www.ms.ro/wp-content/uploads/2016/10/HG-1.0282014-Strategia-Nationala-de-Sănătate-2014-2020.pdf *61) https://mmuncii.ro/i33/index.php/ro/minister-2019/strategii-politici-programe/5215-sn-locuri-munca-verzi-21082018 *62) https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-privind-economia-circulara-13409762*63) Programul național de control al poluării atmosferice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 119/2023, publicată în M. Of. nr. 126/14.02.2023 și disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/264810, cuprinde proiecte și măsuri privind reducerea emisiilor, pentru asigurarea unei coerențe cu planurile și programele stabilite la nivel național, în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația națională sau de legislația UE Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)*64), aprobat de Comisia Europeană în anul 2021, este documentul strategic al României care fundamentează prioritățile de reformă și domeniile de investiții pentru aplicarea Mecanismului de Redresare și Reziliență - MRR la nivel național, având ca scop final accelerarea implementării reformelor sustenabile și a investițiilor publice conexe, respectiv asigurarea ameliorării stării economiei naționale după criza generată de COVID-19, creșterea economică și crearea de locuri de muncă necesare pentru incluziunea forței de muncă, sprijinirea tranziției verzi și a celei digitale pentru promovarea creșterii durabile. Domeniile vizate de PNRR sunt: managementul apei, transportul, energia, pădurile și biodiversitatea, deșeurile, clădirile, turismul, sănătatea, reformele sociale, guvernanța și educația. *64) https://mfe.gov.ro/pnrr/ Planul Național de Management al Riscurilor de Dezastre (PNMRD)*65), realizat de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență în anul 2020, are scopul de a aborda în mod sistematic, unitar și interinstituțional măsurile și acțiunile necesare pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul adecvat, la nivel de sistem, în concordanță cu orientările internaționale și obligațiile României ce decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Europene și al ONU pe linia reducerii riscurilor de dezastre. PNMRD este un document strategic, orientat pe integrarea diferitelor componente ale sistemului național de gestionare a situațiilor de urgență. Acesta promovează, printre altele, identificarea și dezvoltarea măsurilor de reziliență la dezastre care abordează riscurile naturale, schimbările climatice sau cauzate de om.*65) https://www.igsu.ro/Resources/COJ/ProgrameStrategii//pdf24_merged.pdfStrategia Națională privind economia circulară*66), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1172/2022, vizează decuplarea creșterii economice de degradarea mediului prin tranziția către un nou model de dezvoltare economică. Procesul de implementare a acestei Strategii și a Planului de Acțiune pentru Economia Circulară a României aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 927/2023 vor fi monitorizate la nivel național de Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară care va fi, de asemenea, responsabil de urmărirea setului de indicatori specifici. *66) https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-privind-economia-circulara-13409762Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 (PNIESC)*67) a fost aprobat în anul 2021, prin Hotărârea Guvernului nr. 1076/2021, ca urmare a angajamentului luat de UE, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, de a se implica în privința combaterii schimbărilor climatice. Planul se axează pe cinci dimensiuni principale: securitate energetică, decarbonizare, eficiență energetică, piața internă a energiei și cercetare, inovare și competitivitate. România își propune să aducă o contribuție echitabilă la realizarea țintei de decarbonizare a Uniunii Europene și va urma cele mai bune practici de protecție a mediului. Obiectivul general al României este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 44% până în 2030 față de anul 2005. Planul menționează, sumar, câteva elemente referitoare la adaptarea la schimbările climatice. PNIESC este în curs de actualizare și va implementa pe perioada curentă (2024-2030) obiectivele Strategiei pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023). *67) https://ec.europa.eu/energy/sites/default/files/documents/ro_final_necp_main_ro.pdfStrategia Națională de Renovare pe Termen Lung (SNRTL) pentru sprijinirea renovării parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, și transformarea sa treptată într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonat până în 2050, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1034/2020, cu modificările și completările ulterioare, contribuind la creșterea rezilienței clădirilor și a fondului construit.Strategia națională de dezvoltare urbană integrată pentru orașe reziliente, verzi, incluzive și competitive 2022-2035, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1575/2022 și reprezintă politica urbană a României asumată ca reformă în cadrul PNRR prin componenta 10 - Fondul local. Politica urbană a României reprezintă un set coordonat de decizii de politică pentru planificarea, finanțarea, dezvoltarea, gestionarea și susținerea orașelor de toate dimensiunile, printr-un proces colaborativ de împărțire a responsabilităților la toate nivelurile de guvernanță și bazat pe implicarea tuturor actorilor urbani interesați, inclusiv a societății civile și a sectorului privat. Politica urbană stabilește ca obiectiv principal pentru dimensiunea "un oraș verde și rezilient" ca administrațiile publice locale să asigure accesul tuturor locuitorilor la zonele verzi și recreaționale, concentrându-se totodată pe regenerarea ecosistemelor urbane prin investiții în tehnologii ecologice, infrastructură ecologică urbană și soluții bazate pe natură. Atenuarea și adaptarea la riscurile urbane prin măsuri de combatere a efectelor schimbărilor climatice prin integrarea soluțiilor bazate pe natură este un obiectiv specific, subsecvent obiectivului prioritar "Crearea de orașe propice locuirii și inteligente din punct de vedere climatic, prin dezvoltarea infrastructurii verzi-albastre pentru a atenua și a se adapta la riscurile urbane". Un ghid privind soluțiile bazate pe natură va fi elaborat ca parte a implementării acestei politici.3.4. Cadrul instituțional Obiectivele și măsurile legate de adaptarea la schimbările climatice incluse în Pactul Ecologic European prin Noua Strategie UE de Adaptare la Schimbările Climatice impun o bună cooperare și corelare a structurii instituționale în țara noastră, prin participarea activă a tuturor ministerelor și a celorlalte autorități ale administrației publice inclusiv la nivel local. Instituțiile cu rol cheie în atingerea obiectivelor de adaptare la schimbările climatice, cuprinse în cadrul acestei strategii sunt: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este autoritatea publică centrală competentă în domeniul schimbărilor climatice. MMAP elaborează și actualizează, în conformitate cu principiile europene, politica națională de adaptare la efectele schimbărilor climatice și asigură coordonarea implementării acesteia la nivel național, precum și raportarea rezultatelor conform cerințelor europene și internaționale, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu modificările și completările ulterioare. MMAP are de asemenea responsabilitatea de a asigura Secretariatul tehnic al Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice, constituită prin Hotărârea Guvernului nr. 1026/2014 pentru reorganizarea Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice și de a raporta instituțiilor internaționale și europene din domeniul schimbărilor climatice. Secretariatul General al Guvernului monitorizează și evaluează implementarea măsurilor ce revin autorităților și instituțiilor naționale responsabile cu atribuții în domeniul schimbărilor climatice în vederea asigurării coerenței cu obiectivul privind neutralitatea climatică stabilită la nivelul Uniunii Europene, conform prevederilor Regulamentului (UE) 1119/2021 al Parlamentului European și de al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999, conform Hotărârii Guvernului nr. 1313/2021. Prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, SGG Coordonează implementarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. De asemenea, SGG are responsabilitatea de a asigura și de a sprijini, prin Direcția de coordonare politici și priorități și prin intermediul DDD, activitatea Secretariatului tehnic al Comitetului Interministerial privind Schimbările Climatice, înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 563/2022 pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial privind schimbările climatice. Departamentul pentru evaluare integrată și monitorizare a programelor finanțate din fonduri publice și europene. Prin Hotărârea Guvernului nr. 205/2022 a fost înființat un departament pentru evaluare integrată și monitorizare a programelor finanțate din fonduri publice și europene, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului și funcționând în subordinea premierului, urmând a fi finanțat din bugetul Secretariatului General al Guvernului. Departamentul îndeplinește următoarele atribuții: a) analizează și urmărește asigurarea unei abordări integrate asupra proiectelor și investițiilor din fondurile publice și europene, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare stabilite la nivel național și european; b) monitorizează stadiul implementării proiectelor de investiții, prin colaborare cu toate instituțiile publice responsabile și, în special, cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în cazul proiectelor finanțate din fondurile aferente politicii de coeziune și mecanismului de redresare și reziliență, fără a aduce atingere domeniilor proprii de competență ale ministerelor și ale altor autorități ale administrației publice centrale; c) facilitează dialogul interinstituțional și interministerial în vederea creșterii gradului de absorbție a fondurilor europene; d) sprijină ministerele de resort în scopul identificării și implementării soluțiilor pentru creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene; e) sprijină ministerele de resort în participarea la programele comunitare și utilizarea resurselor financiare ale Băncii Europene de Investiții și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice (CISC), înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 563/2022*68), are printre obiectivele principale analizarea și propunerea de soluții "în vederea asigurării concordanței politicilor din sectoarele care au impact asupra schimbărilor climatice, propuse de ministerele de resort, cu angajamentele luate la nivel național, față de Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale la care România este parte și monitorizează progresele înregistrate de instituțiile din România în implementarea acestora". *68) Hotărârea Guvernului nr. 563/2022 pentru constituirea, organizarea și funcționarea Comitetului interministerial privind schimbările climatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415/29.04.2022, disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/254516 Administrația Prezidențială, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate, sprijină angajamentul Președintelui României privind acțiunile climatice la nivel național și internațional, inclusiv prin mediere între instituțiile publice centrale pe teme legate de schimbările climatice și pe subiecte conexe. Alte instituții desfășoară activități consistente care contribuie la atingerea obiectivelor Strategiei în diferite sectoare de activitate din România, iar rolul concret al acestora este descris în capitolul 10 (Instituțiile responsabile). Platforma națională pentru reducerea riscurilor la dezastre, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 768/2016*69), funcționează ca organism național multisectorial și interdisciplinar cu rol consultativ în stabilirea strategiilor și programelor privind reducerea riscurilor la dezastre. Platforma națională este formată din Comitetul național pentru situații speciale de urgență, grupurile de suport tehnico-științific și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, asociațiilor profesionale, sindicatelor, instituțiilor de învățământ superior și institutelor de cercetare, instituțiilor culturale, ale cultelor și asociațiilor religioase recunoscute potrivit legii și ai mass-mediei. Platforma națională acționează pentru a) cunoașterea și conștientizarea tipurilor de risc în ceea ce privește amploarea manifestării, expunerea, vulnerabilitatea, impactul, capacitatea de adaptare; b) creșterea capacității de gestionare a riscurilor de către autoritățile administrației publice prin susținerea colaborării interinstituționale și a implicării tuturor factorilor interesați; c) abordarea integrată, la nivel național, a managementului riscurilor în vederea eficientizării eforturilor de reducere a riscului de dezastre; d) contribuirea la dezvoltarea de strategii, politici și planuri care să vizeze încurajarea investițiilor în măsuri structurale și nestructurale de reducere a riscului la dezastre și de creștere a rezilienței; e) consolidarea pregătirii forțelor de intervenție, în vederea asigurării unui răspuns eficient la toate nivelurile; f) integrarea conceptului de "reconstrucție durabilă" în acțiunile de refacere a zonelor afectate de manifestarea unui tip de risc. *69) Hotărârea Guvernului nr. 768/2016 privind organizarea și funcționarea Platformei naționale pentru reducerea riscurilor la dezastre, Publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 26 octombrie 2016, disponibilă la adresa de internet: https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/1830044. Analiza contextului4.1. Schimbările climatice la nivel global. Tendințe observate și proiecții Cunoașterea științifică privind bazele fizice ale schimbărilor climatice la nivel global este sintetizată periodic în raportul Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) în cadrul Grupului lucru I*70). Grupul de lucru I al IPCC a adoptat un limbaj necesar punerii în context a plajelor de incertitudine asociate informațiilor furnizate*71). Potrivit rezumatului Grupului de lucru I (al IPCC) pentru decidenții politici*72), amploarea schimbărilor recente din sistemul climatic este fără precedent în ultimele mii de ani, iar influența umană constituie factorul principal al acestor schimbări. *70) https://www.ipcc.ch/report/sixth-assessment-report-working-group-i/ *71) Nivelul de încredere este exprimat folosind cinci calificative: foarte scăzut, scăzut, mediu, ridicat și foarte ridicat și este scris cu caractere cursive: practic sigur pentru probabilitate de 99-100%; foarte probabil pentru probabilitate de 90-100%; probabil pentru probabilitate de 66-100%; la fel de probabil că nu pentru probabilitate de 33-66%; puțin probabil pentru probabilitate de 0-33%; foarte puțin probabil pentru probabilitate de 10-0% și excepțional de puțin probabil 0-1%. Termeni suplimentari (extrem de probabil 95-100%; mai probabil la probabilitatea de >50-100%; extrem de puțin probabil la probabilitatea de 0-5%) sunt, de asemenea, utilizați atunci când este cazul. Dacă nu se specifică altfel, parantezele pătrate [x până la y] sunt folosite pentru a furniza intervalul foarte probabil evaluat sau intervalul de 90%. *72) https://report.ipcc.ch/ar6wg3/pdf/IPCC_AR6_WGIII_SummaryForPolicymakers.pdf4.1.1. Temperatura și extremele termice Fiecare dintre ultimele patru decenii a fost mai cald decât orice deceniu care l-a precedat, începând din 1850. Temperatura medie globală a aerului la suprafața solului în primele două decenii ale secolului XXI (2001-2020) a fost cu 0,99 [0,84 până la 1,10]°C mai mare decât cea a perioadei 1850-1900. Temperatura medie globală a fost cu 1,09 [0,95 până la 1,20]°C mai mare în 2011-2020 decât 1850-1900. Temperatura medie globală la suprafață a crescut mai rapid din 1970 decât în orice altă perioadă de 50 de ani, cel puțin în ultimii 2000 de ani (încredere ridicată). Comparativ cu 1850-1900, temperatura medie a suprafeței globale în perioada 2081-2100 este foarte probabil să fie mai mare cu 1,0°C până la 1,8°C în scenariul de emisii foarte scăzute de gaze cu efect de seră (GES) luat în considerare (SSP1-1,9), cu 2,1°C până la 3,5°C în scenariul cu emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și cu 3,3°C până la 5,7°C în scenariul cu emisii de GES foarte ridicate (SSP5-8,5).4.1.2. Cantitatea medie de precipitații și extremele pluviometrice Cantitățile medii globale de precipitații pe continente au crescut din 1950, cu o rată de creștere mai rapidă din anii 1980 (cu o probabilitate de peste 67% și încredere medie). Frecvența și intensitatea episoadelor cu precipitații abundente au crescut începând cu anii 1950 pe cea mai mare parte a suprafeței terestre pentru care datele observaționale sunt suficiente pentru analiza tendințelor (încredere ridicată), iar schimbările climatice induse de om sunt probabil principalul factor. Media globală a cantității anuale de precipitații continentale este proiectată să crească cu 0-5% în scenariul cu emisii foarte scăzute de GES (SSP1-1,9), 1,5-8% pentru scenariul cu emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și 1-13% în cadrul scenariului cu emisii de GES foarte ridicate (SSP5-8,5) până în 2081-2100 în raport cu 1995-2014. Există dovezi consolidate comparativ cu cele din raportul AR5 al IPCC (publicat în 2014) că ciclul global al apei va continua să se intensifice pe măsură ce temperaturile globale cresc (încredere ridicată), precipitațiile și debitele de apă de suprafață fiind proiectate să devină mai variabile în majoritatea regiunilor terestre în cadrul sezoanelor (încredere ridicată) și de la an la an (încredere medie).4.1.3. Alte tendințe relevante observate la nivel global Influența umană este foarte probabil principalul factor al retragerii globale a ghețarilor continentali, începând din anii 1990 și al scăderii suprafeței acoperite cu gheață marină arctică, între perioadele 1979-1988 și 2010-2019 (scăderi de aproximativ 40% în septembrie și aproximativ 10% în martie). Procesul global al retragerii ghețarilor începând din anii 1950, cu aproape toți ghețarii lumii retrăgându-se sincron, este fără precedent, cel puțin în ultimii 2000 de ani (încredere medie). În perioada 2011-2020, suprafața medie anuală de gheață arctică a atins cel mai scăzut nivel din 1850 (încredere ridicată). Nivelul mediu global al mării a crescut cu 0,20 [0,15 până la 0,25] m între 1901 și 2018. Stratul oceanic superior (0-700 m) la nivel global s-a încălzit începând cu anii 1970 și este extrem de probabil ca influența antropică să fie principala cauză a încălzirii. Valurile de căldură marine aproape și-au dublat frecvența începând cu anii 1980 (încredere ridicată), iar influența antropică a contribuit foarte probabil la majoritatea dintre ele, începând cu cel puțin anul 2006. Emisiile de dioxid de carbon (CO2) cauzate de om sunt principalul factor al acidificării globale a oceanului, observate în stratul de suprafață. Există o încredere ridicată că nivelurile concentrației de oxigen au scăzut în multe regiuni oceanice începând de la mijlocul secolului al XX-lea și o încredere medie că influența umană a contribuit la această scădere. Traiectoriile furtunilor la latitudini medii s-au deplasat probabil spre pol în ambele emisfere începând cu anii 1980, cu tendințe marcate de sezonalitate (încredere medie). Observațiile asupra temperaturii medii globale la suprafața terestră evidențiază faptul că variabilitatea decenală s-a amplificat și a mascat schimbările pe termen lung cauzate de om, iar această variabilitate va continua în viitor (încredere foarte ridicată). Influența antropică a favorizat probabil incidența evenimentelor extreme compuse, începând cu anii 1950, incluzând creșteri ale frecvenței valurilor de căldură și secetelor concomitente, la scară globală (încredere ridicată) și ale incendiilor în unele regiuni de pe toate continentele locuite (încredere medie), precum și inundații compuse în unele regiuni (încredere medie). Începând din 1750, creșterile concentrațiilor de CO2 (47%) și CH4 (156%) depășesc cu mult schimbările naturale multimilenare dintre perioadele glaciare și interglaciare din ultimii 800.000 de ani, în timp ce creșterile de N2O (23%) sunt similare (încredere foarte ridicată). Se estimează că o încălzire suplimentară va amplifica și mai mult distrugerea permafrostului și reducerea stratului de zăpadă sezonier, a ghețarilor continentali și a gheții marine arctice (încredere ridicată). Ghețarii montani și polari sunt pe cale să se topească în continuare timp de decenii sau secole (încredere foarte ridicată). Pierderea de carbon din permafrost și transferul acestuia în atmosferă în urma deteriorării permafrostului este ireversibilă la scări de timp centenare (încredere ridicată). Există o încredere ridicată într-un debut mai timpuriu al topirii zăpezii de primăvară, cu debite de vârf mai mari în detrimentul debitelor de vară, în regiunile unde regimul hidric e dominat de zăpadă. Oceanul Arctic va rămâne probabil fără gheață în septembrie cel puțin o dată înainte de 2050, conform celor cinci scenarii ilustrative luate în considerare în acest raport IPCC, cu apariții mai frecvente pentru niveluri de încălzire mai ridicate. Este practic sigur că nivelul mediu global al mării va continua să crească în secolul XXI. Față de 1995-2014, creșterea medie globală a nivelului mării până în 2100 este estimată la 0,28-0,55 m în scenariul cu emisii foarte scăzute de GES (SSP1-1,9), 0,32-0,62 m în scenariul cu emisii scăzute de GES (SSP1-2,6), 0,44-0,76 m în scenariul de emisii intermediare de GES (SSP2-4,5) și 0,63-1,01 m în scenariul cu emisii foarte mari de GES (SSP5-8,5). Fiecare 0,5°C suplimentar de încălzire globală provoacă creșteri semnificative ale intensității și frecvenței extremelor calde, inclusiv valuri de căldură (foarte probabil), ale precipitațiilor abundente (încredere ridicată), precum și secete agricole și ecologice în unele regiuni (încredere ridicată). La scară globală, se estimează că episoadele zilnice cu precipitații extreme se vor intensifica cu aproximativ 7% pentru fiecare 1°C de încălzire globală (încredere ridicată). Orașele intensifică încălzirea globală, iar intensificarea urbanizării împreună cu extremele termice calde, mai frecvente, vor crește severitatea valurilor de căldură în mediul urban. O climă mai caldă va intensifica episoadele de vreme foarte umede și foarte uscate, cu implicații pentru inundații sau secetă (încredere ridicată), dar locația și frecvența acestor evenimente depind de schimbările viitoare estimate în circulația atmosferică regională, inclusiv în circulația musonică, iar la latitudinile medii, de traiectoriile furtunilor. Raportul IPCC subliniază că urbanizarea favorizează, de asemenea, creșterea cantității medii și abundente de precipitațiile deasupra și/sau în aval de orașe, iar intensitatea scurgerii de suprafață a apei din precipitații crește, favorizând inundațiile urbane. Schimbări semnificative ale intensității și frecvenței secetelor meteorologice, cu mai multe regiuni care prezintă creșteri decât scăderi, sunt observate pentru fiecare 0,5°C suplimentar de încălzire globală (încredere medie). Creșterea frecvenței și intensității secetelor hidrologice se intensifică odată cu creșterea magnitudinii încălzirii globale în unele regiuni (încredere medie)5. Definirea problemelor5.1. Variabilitatea climatică observată (1961-2020) și proiecțiile pentru orizonturile de timp 2030 și 2050 în România Analiza variabilității climatice observate se bazează pe date meteorologice din perioada 1961-2020. Pentru orizonturile de timp viitoare sunt utilizate rezultate ale modelelor climatice regionale, în condițiile scenariilor cu creștere moderată (RCP 4.5; Thomson et al., 2011) și puternică (RCP 8.5; Riahi et al., 2011) a emisiilor și concentrațiilor atmosferice globale ale gazelor cu efect de seră (GES), până la sfârșitul acestui secol. Modelele climatice globale și regionale utilizate reușesc să simuleze caracteristicile climatice generale prezente la nivelul României, ceea ce asigură un nivel acceptabil de încredere pentru rezultatele proiecțiilor climatice viitoare (Bojariu et al., 2021). Principalele caracteristici care definesc tendințele climatice prezente și viitoare sunt prezentate în continuare.a) Semnalul de încălzire a climei este vizibil și semnificativ statistic în toate regiunile țării, fiind mai pronunțat, în general, în timpul zilei. Temperatura medie anuală a aerului a crescut între 0,21/deceniu și 0,44°C/deceniu, corespunzător unei rate de încălzire cuprinsă între 1,3°C și 2,6°C, în întreaga perioadă analizată. Tendința de încălzire observată este mai pronunțată în ultimele două decenii ale perioadei analizate, iar durata medie anuală de strălucire a Soarelui prezintă și ea o tendință generalizată de creștere la nivelul României. Proiecțiile cu modele climatice arată că semnalul de încălzire continuă și se amplifică în viitor, cu magnitudini depinzând de regiune, orizontul de timp și scenariul climatic analizat (Tabelul 5.1). Pentru viitorul apropiat (2021-2050), comparativ cu intervalul de referință 1971-2000, la nivelul României, rezultatele modelelor climatice globale analizate indică o creștere medie a temperaturii lunare, în cea mai caldă lună a anului (august), de peste 3°C, în cel mai pesimist scenariu (SSP 5- RCP 8.5). Creșterea similară a temperaturii medii lunare, obținută cu modelele climatice regionale, este de peste 2,5°C, în condițiile scenariului pesimist (RCP 8.5). Diferențele legate de scenariul ales sunt relativ mici în primele decenii ale secolului, iar diferențele mai mari sunt așteptate spre sfârșitul secolului XXI.b) Cantitatea anuală de precipitații observată este în general stabilă, fără a se evidenția tendințe generale semnificative statistic de creștere sau de scădere. Proiecțiile viitoare ale cantităților anuale de precipitații nu prezintă o tendință semnificativă, deși ele indică o ușoară creștere (Tabelul 5.2). Pentru vară (iunie-august), la nivelul României, rezultatele modelelor climatice globale și regionale analizate indică un semnal clar de reducere a mediei ratei lunare de precipitații atât în perioada 2021-2030, cât și în perioada 2031-2050. Reducerea este mai mare în condițiile scenariilor cu emisii și concentrații ale GES mari (SSP 5-RCP 8.5/RCP8.5) și la sfârșitul secolului al XXI-lea. Există și un semnal de creștere a cantității de precipitații, iarna (decembrie-februarie). Configurațiile spațiale ale diferențelor în cantitatea de precipitații de vară indică Dobrogea, Bărăganul și vestul țării ca regiuni în care semnalul de reducere este cel mai puternic. Semnalul ce indică o creștere a precipitațiilor de iarnă apare cel mai clar în regiunile din vestul și centrul României (Bojariu et al., 2021). În general, rezultatele modelelor climatice pentru orizonturile de timp viitoare relevă o tendință de creștere a intensității precipitațiilor în toată țara, în toate orizonturile de timp analizate, dar cu magnitudini nuanțate de factorii locali. Pentru viitor, ansamblul de modele climatice regionale indică o continuare și amplificare generală a scăderii grosimii medii a stratului de zăpadă, observată în clima prezentă. Magnitudinea semnalului este mai mare în condițiile scenariului cu cele mai mari emisii și concentrații de GES (RCP 8.5). La nivelul României, această reducere estimată pentru viitor este mai puternică în luna februarie, la fel ca pentru intervalul 1961-2021. Regiunile cele mai afectate, din acest punct de vedere, sunt, în general, cele de la altitudinile joase. În zone muntoase, reducerile în grosimea stratului de zăpadă sunt, în general, mai mici, pe rama estică a Carpaților Orientali și Occidentali și pe cea nordică a Carpaților Orientali.c) Evoluția umidității relative a aerului în perioada 1961-2020 evidențiază un semnal climatic neomogen și slab din punct de vedere al magnitudinii. Experimentele numerice cu modele climatice regionale sugerează că umezeala relativă a aerului nu prezintă schimbări viitoare semnificative față de condițiile climatului actual, în nici unul dintre scenariile climatice analizate.d) Tendința actuală a vitezei medii anuale a vântului pe termen lung (1961 -2020) prezintă un semnal climatic de scădere semnificativă în majoritatea regiunilor țării, mai estompat în regiunea extracarpatică. Regiunile de dezvoltare în care au fost observate cele mai pronunțate scăderi (circa 0,5 m/s/deceniu) sunt cele de Nord-Est și Sud-Est. Variabilitatea vitezei maxime anuale a vântului relevă schimbări majore, sugerând o tendință generalizată de scădere la nivel național, cu pante superioare celor estimate pentru viteza medie. Distribuția spațială a acestui semnal climatic indică o scădere mai consistentă în cadrul regiunilor extracarpatice, în Carpații Meridionali, Orientali (incluzând Carpații de Curbură) și Munții Apuseni, cu până la 1 m/s pe deceniu. Cele mai mari scăderi în viteza maximă a vântului au fost observate în cadrul regiunilor Centru și Sud-Est (aproape 1 m/s pe deceniu). În ceea ce privește semnalul de schimbare în viitor, pentru viteza maximă a vântului și viteza maximă la rafală, acesta este mixt, fiind posibile atât creșteri, cât și scăderi, în raport cu perioada de referință 1971-2000, ceea ce sugerează, în acest caz, predominanța variabilității climatice naturale față de semnalul încălzirii globale. Tabelul 5.1. Abaterile temperaturii medii față de perioada de referință 1971-2000 în funcție de orizontul de timp și scenariul climatic în regiunile de dezvoltare din România| Regiunea de dezvoltare | 2021-2030 | 2021-2050 | 2031-2050 | 2041-2070 | 2071-2100 | |||||
| RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | |
| București-Ilfov | 1,0 | 0,9 | 1,2 | 1,4 | 1,4 | 1,7 | 1,7 | 2,3 | 2,2 | 3,9 |
| Centru | 0,9 | 0,9 | 1,2 | 1,3 | 1,3 | 1,6 | 1,7 | 2,3 | 2,1 | 3,8 |
| Nord-Est | 1,0 | 0,9 | 1,3 | 1,4 | 1,4 | 1,6 | 1,7 | 2,3 | 2,2 | 3,9 |
| Nord-Vest | 0,9 | 0,9 | 1,2 | 1,3 | 1,3 | 1,5 | 1,6 | 2,2 | 2,1 | 3,8 |
| Sud | 1,0 | 0,9 | 1,2 | 1,4 | 1,3 | 1,6 | 1,7 | 2,3 | 2,2 | 3,9 |
| Sud-Est | 1,0 | 0,9 | 1,2 | 1,4 | 1,3 | 1,6 | 1,7 | 2,3 | 2,2 | 3,8 |
| Sud-Vest | 0,9 | 0,9 | 1,2 | 1,4 | 1,4 | 1,6 | 1,7 | 2,3 | 2,2 | 4,0 |
| Vest | 0,9 | 0,8 | 1,1 | 1,3 | 1,3 | 1,5 | 1,6 | 2,2 | 2,0 | 3,7 |
| Regiunea de dezvoltare | 2021-2030 | 2021-2050 | 2031-2050 | 2041-2070 | 2071-2100 | |||||
| RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | RCP 4.5 | RCP 8.5 | |
| București-Ilfov | 1,8 | 5,9 | 3,3 | 4,4 | 4,1 | 3,6 | 4,2 | 5,0 | 5,9 | 6,6 |
| Centru | 1,8 | 6,1 | 3,6 | 4,8 | 4,5 | 4,2 | 4,5 | 5,9 | 6,5 | 7,8 |
| Nord-Est | 1,7 | 6,3 | 3,6 | 4,9 | 4,6 | 4,3 | 4,5 | 5,9 | 6,5 | 7,9 |
| Nord-Vest | 1,8 | 6,4 | 3,7 | 4,9 | 4,7 | 4,2 | 4,5 | 5,8 | 6,4 | 7,6 |
| Sud | 2,0 | 6,0 | 3,4 | 4,3 | 4,2 | 3,5 | 4,2 | 5,0 | 5,8 | 6,4 |
| Sud-Est | 1,8 | 5,9 | 3,3 | 4,4 | 4,1 | 3,6 | 4,2 | 5,0 | 5,8 | 6,6 |
| Sud-Vest | 2,0 | 5,9 | 3,4 | 4,3 | 4,2 | 3,5 | 4,2 | 5,0 | 5,8 | 6,4 |
| Vest | 1,6 | 5,8 | 3,3 | 4,4 | 4,4 | 3,7 | 4,2 | 5,2 | 6,0 | 6,9 |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Resurse de Apă la schimbările climatice |
| OS.1.1 Reducerea riscului de deficit cu privire la resursele de apă |
| OS.1.2 Reducerea riscului de inundații |
| OS.1.3. Creșterea gradului de siguranță a barajelor și digurilor |
| OS1.4. Adaptarea sistemelor de epurare și canalizare la schimbările climatice prin reabilitarea și eficientizarea infrastructurilor/stațiilor de tratare și epurare a apei |
| Obiective strategice - Adaptarea pădurilor și a sectorului forestier la schimbările climatice |
| OS.2.1 Adaptarea pădurilor și a sectorului forestier la impactul schimbărilor climatice, inclusiv prin management sustenabil al resurselor forestiere, controlul dezastrelor și al altor situații de urgentă generate de factori de risc specifici și creșterea rezilienței pădurilor |
| OS.2.2 Extinderea suprafețelor împădurite |
| OS.2.3 Stimularea bioeconomiei forestiere în limitele sustenabilității, promovarea produselor din lemn cu durată lungă de viată |
| OS.2.4 Adaptarea practicilor de regenerare / refacere a pădurilor la schimbările climatice |
| OS.2.5 Dezvoltarea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice asupra pădurii și modalități de prevenire și de adaptare a sectorului la efectele schimbărilor climatice |
| Obiective strategice-Adaptarea sectorului Biodiversitate la schimbările climatice |
| OS.3.1 Îmbunătățirea și diseminarea cunoașterii în domeniul biodiversității și serviciilor ecosistemice și promovarea rolului și contribuției biodiversității în adaptarea la schimbările climatice |
| OS.3.2 Sprijinirea conservării, refacerii și consolidării continuității și conectivității habitatelor și a rețelelor ecologice, mizând pe infrastructura verde- albastră și pe infrastructurile agroecologice |
| OS.3.3 Sprijinirea/promovarea utilizării celor mai bune practici agricole, acvacultură și management forestier sustenabil și inteligent climatic |
| OS.3.4 Sprijinirea dezvoltării unei rețele coerente, conectate și reprezentative de arii protejate și zone strict protejate care implementează managementul adaptiv |
| OS.3.5 Integrarea problemelor legate de reziliența ecosistemelor, în toate politicile publice relevante și schemele sectoriale ale activităților economice |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Populație, sănătate publică și calitatea aerului la schimbările climatice |
| OS.4.1 Înființarea Observatorului Național pentru Climă și Sănătate în cadrul platformei Ro-ADAPT pentru inventarierea, monitorizarea și cuantificarea riscurilor climatice asupra sănătății publice, selectarea soluțiilor de adaptare și evaluarea impactului punerii lor în practică. |
| OS.4.2 Realizarea unui cadru armonizat cu cel european și internațional, care să asigure reziliența la riscurile climatice transfrontaliere ce pot afecta populația, sistemul de sănătate și calitatea aerului |
| OS.4.3. Protejarea sănătății cetățenilor față de impacturile calamităților, prin consolidarea sistemului național de management al situațiilor de urgență și conectarea acestuia cu Observatorul Climă și Sănătate din cadrul Ro-ADAPT și cu alte platforme relevante. |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Educație, conștientizare, cercetare, inovare și digitalizare cu privire la schimbările climatice |
| OS.5.1 Creșterea gradului de informare și conștientizare a populației cu privire la impactul schimbărilor climatice și adaptarea la acestea |
| OS.5.2 Îmbunătățirea gradului de educare a cetățenilor privind adaptarea la schimbările climatice |
| OS.5.3 Implicarea activă a cetățenilor în procesul de adaptare la schimbările climatice, inclusiv în luarea deciziilor relevante |
| OS.5.4 Promovarea cercetării, inovării științifice și digitalizării legate de adaptarea la schimbările climatice |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Patrimoniu cultural la schimbările climatice |
| OS.6.1 Monitorizarea climatică de detaliu, sistematică și relevantă a patrimoniului cultural |
| OS.6.2 Protejarea patrimoniului cultural față de impactul conjugat al schimbărilor climatice, riscurilor asociate și poluării la nivel local |
| OS.6.3 Elaborarea unui plan național de management integrat al patrimoniului cultural în relație cu impactul schimbărilor climatice |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Localități la schimbările climatice |
| OS.7.1 Îmbunătățirea rezilienței climatice a localităților prin elaborarea planurilor de acțiune locale pentru adaptarea la schimbările climatice |
| OS.7.2 Îmbunătățirea codurilor de proiectare și reglementărilor tehnice existente în domeniul construcțiilor sau a altor coduri sau norme relevante pentru domeniu, pentru a crește reziliența la efectele evenimentelor climatice extreme |
| OS.7.3 Adaptarea planurilor de analiză și acoperire a riscurilor și a planurilor de apărare în cazul situațiilor de urgență specifice la schimbările climatice |
| OS.7.4 Dezvoltarea/implementarea de programe de educație, cercetare, informare și conștientizare a populației |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Agricultură la schimbările climatice |
| OS.8.1 Dezvoltarea unei strategii de adaptare în agricultură |
| OS.8.2 Realizarea unui management eficient al terenurilor agricole |
| OS.8.3 Perfecționarea nivelului de cunoaștere a domeniului agricol și a legăturii cu schimbările climatice |
| OS.8.4 Creșterea gradului de conștientizare cu privire la managementul riscului și al accesului la instrumente de gestionare a riscului |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Energie la schimbările climatice |
| OS.9.1 Creșterea rezilienței sectorului energetic |
| OS.9.2 Creșterea rezilienței sectorului de încălzire si răcire |
| OS.9.3 Dezvoltarea de programe de educare, informare și conștientizare în vederea creșterii eficienței energetice |
| OS.9.4 Stabilirea infrastructurii critice în sistemele energetice și implementarea măsurilor pentru a face față impacturilor evenimentelor extreme |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Transporturi la schimbările climatice |
| OS.10.1 Consolidarea infrastructurii terestre (rutieră, urbană, feroviară) |
| OS.10.2 Consolidarea infrastructurii de transport aerian |
| OS.10.3 Evaluarea vulnerabilității sectorului transporturi |
| OS.10.4 Integrarea considerentelor privind schimbările climatice în procesele de planificare și luare a deciziilor |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Turism și activități recreative la schimbările climatice |
| OS.11.1 Protecția și extinderea zonelor recreative naturale în orașe și în împrejurimile acestora |
| OS.11.2 Dezvoltarea destinațiilor turistice mai puțin dependente de schimbările climatice |
| OS.11.3 Planificarea pe termen lung în cazul destinațiilor montane verzi |
| OS.11.4 Adaptarea și protejarea infrastructurii turismului de litoral la schimbările climatice |
| OS.11.5 Politici, planificare și educație pe termen lung în vederea adaptării sectorului la schimbările climatice |
| OS.11.6 Adaptarea furnizorilor de servicii turistice la schimbările climatice |
| OS.11.7 Schimbări în management sau comportament din partea personalului angajat în turism și din partea turiștilor |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Industrie la schimbările climatice |
| OS.12.1 Conștientizarea riscurilor climatice pentru industrie și formularea elementelorde adaptare diferitelor sectoare industriale |
| OS.12.2 Politici și planificare pe termen lung în vederea adaptării la schimbările climatice |
| OS.12.3 Reducerea riscurilor în lanțul de aprovizionare și distribuție în sprijinul economiei circulare |
| Obiective strategice - Adaptarea sectorului Asigurări la schimbările climatice |
| OS.13.1 Creșterea utilizării și a accesului la produsele de asigurare împotriva evenimentelor extreme asociate cu schimbările climatice |
| OS.13.2 Creșterea capacității instituționale a sectorului de asigurări în vederea dezvoltării de produse de asigurare destinate adaptării la schimbările climatice specifice tuturor sectoarelor de activitate |
Figura 9.1. Ciclul elaborării, implementării și evaluării politicilor*87) *87) https://www.fonduri-ue.ro/images/files/studii-analize/48145/Output%2QA.2.7 RO final.pdf În România, normele care definesc cadrul general pentru monitorizarea și evaluarea (M E) politicilor publice (PP), la nivelul Guvernului, sunt prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice la nivel central, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta a fost urmată de Hotărârea Guvernului nr. 870/2006 privind aprobarea Strategiei pentru îmbunătățirea sistemului de elaborare, coordonare și planificare a politicilor publice la nivelul administrației publice centrale, cu modificările ulterioare și de planul de acțiune pentru implementarea legislației, precum și de Hotărârea Guvernului nr. 379/2022 privind aprobarea Metodologiei de elaborare, implementare, monitorizare, evaluare și actualizare a strategiilor guvernamentale.Hotărârea Guvernului nr. 775/2005 a fost modificată de Hotărârea Guvernului nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării și de Hotărârea Guvernului nr. 523/2016 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare și evaluare a politicilor publice la nivel central, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2005. Conform Hotărârii Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, fiecare minister și agenție de stat care inițiază politici publice trebuie să aibă o Unitate de Politici Publice (UPP). Rolul unei astfel de unități este să consilieze personalul diferitelor departamente de specialitate de la nivelul ministerului/agenției de stat în ceea ce privește elaborarea politicii publice și:a) să monitorizeze implementarea Regulamentului;b) să mențină legătura între ministerul respectiv și UPP din cadrul Secretariatului General al Guvernului (SGG);c) să elaboreze rapoarte de monitorizare cu privire la politicile publice inițiate la nivelul ministerelor, în colaborare cu departamentele de specialitate.Hotărârea Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, include un cadru pentru monitorizarea și evaluarea politicilor publice. Planul de acțiune pentru fiecare PP trebuie să prezinte detalii privind M E respectivei PP. UPP au obligația de a elabora rapoarte de monitorizare, conform unui model prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 775/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmând un calendar care va fi stabilit prin PP propusă. Rapoartele de monitorizare trebuie să furnizeze detalii privind:a) schimbările instituționale rezultate în urma implementării PP;b) schimbările privind situația grupurilor țintă, în timpul implementării și la finalizarea implementării PP;c) costurile implementăriid) respectarea termenelor și a planului de acțiune pentru respectiva PP;e) întârzierile în implementarea acțiunilor și motivele acestor întârzieri. Rapoartele de monitorizare trebuie să includă cel puțin:a) evaluarea rezultatelorb) evaluarea costurilor și comparația între costurile estimate și cele reale;c) evaluarea respectării conținutului activităților și a termenelor de realizare. Activitățile necesare pentru realizarea rapoartelor de monitorizare pot fi subcontractate și altor organizații (inclusiv din mediul privat). Capitolul de față reprezintă, în esență, o reiterare și actualizare a recomandărilor prezentate în "Livrabilul A2.7 Raport asupra indicatorilor de monitorizare și evaluare privind implementarea strategiei și a planului de acțiune" convenit în cadrul Acordului de Servicii de Asistență Tehnică privind "România: Programul privind schimbările climatice și o creștere economică verde cu emisii reduse de carbon" încheiat între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la data de 23 iulie 2013, recomandări reluate și actualizate în sistemul de monitorizare, evaluare și raportare a monitorizării implementării SNASC și PNASC prevăzut în anexa 3 la prezenta Strategie. Un sistem eficace și eficient de monitorizare, evaluare și raportare constituie o componentă esențială a oricărei strategii privind schimbările climatice (SC) și este important, în mod special, atunci când factorii responsabili cu elaborarea politicilor se află încă într-o etapă inițială a înțelegerii elementelor care concură la realizarea unei bune strategii privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Politicile publice cu privire la adaptarea la schimbările climatice, ca atare, prezintă un nivel ridicat de noutate în România, ca și în Uniunea Europeană, fiind necesar un proces de adaptare și de învățare continuă. Sistemul de monitorizare este construit pornind de la obligații de monitorizare existente, sistemul M E reprezentând un continuum care va evolua, se va extinde și se va îmbunătăți în timp. De asemenea, este important ca, la nivelul Autorității publice /Guvernului, să fie înțeles faptul că sistemul M E înseamnă mai mult decât colectarea, analiza, evaluarea și raportarea sistematică de date și informații relevante privind progresul și performanța SNASC și PNASC. Sistemul M E ar trebui să faciliteze un proces de învățare continuă pentru factorii decizionali în domeniul politicilor publice și pentru alți factori interesați, care să sprijine dezvoltarea pe termen lung a cunoașterii și înțelegerii elementelor necesare pentru o mai bună elaborare și implementare a viitoarelor strategii și planuri de acțiune privind schimbările climatice în România, ca și pentru augmentarea nivelului de cunoaștere a societății românești, în general, în domeniul schimbărilor climatice. Totodată, sistemul de monitorizare și evaluare poate reprezenta o premisă a respectării principiilor cu privire la eficacitatea și eficiența utilizării resurselor publice necesare implementării politicilor publice prevăzute prin Strategie, fiind el însuși supus acelorași principii. Implementarea SNASC și PNASC va fi monitorizată prin intermediul unui instrument electronic construit în format tabular, gestionat de către coordonatorul politicilor publice în domeniul adaptării la efectele schimbărilor climatice, respectiv, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor și la care vor avea acces, pentru a realiza înregistrări, persoanele desemnate ca fiind responsabile din cadrul entităților responsabile pentru implementarea măsurilor incluse în Plan. Pentru o cât mai buna monitorizare și stimulare a implementării statusul implementării măsurii stabilite prin PNASC va fi înregistrat la fiecare șase luni în fișa Măsurii (Figura 9.1. Exemplu de fișă a unei măsuri).
Figura 9.2. Exemplu de fișă a unei măsuri
| Codul măsurii | Denumirea măsurii | ||||
| M8.1.1.1. | Dezvoltarea și implementarea unei strategii naționale și a unui plan de acțiune pentru adaptarea sectorului de agricultură la efectele schimbărilor climatice, cu orizont de timp 2030 - 2040 -2050 | ||||
| Descrierea măsurii | Consiliul European a aprobat realizarea unei noi strategii de adaptare la schimbările climatice, care să prezinte o viziune pe termen lung, pentru ca UE să devină o societate rezilientă la schimbările climatice și pe deplin adaptată la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice până în 2050. Consiliul sprijină obiectivul strategiei de a intensifica acțiunile internaționale privind adaptarea, în conformitate cu Acordul de la Paris. Acesta reconfirmă angajamentul UE și al statelor membre de a intensifica în continuare mobilizarea finanțării internaționale a combaterii schimbărilor climatice și sprijină consolidarea angajamentului global și a schimburilor privind adaptarea. | Document referință (Hotărâri de Guvern, etc) | Data intrării în vigoare: | Data finalizării implementării: | |
| 2024 | 2026 | ||||
| Scenariul | |||||
| Cu măsuri (WM) | N/A | ||||
| Cu măsuri suplimentare (WAM) | N/A | ||||
| Tip de măsură (politică, investițională etc - conform Plan de măsuri): | Politică | ||||
| Sectorul vizat și tipul de stakeholderi vizat (privat, public - național/local etc): | Public național, regional, local | ||||
| Reprezintă aplicarea unei măsuri stabilite la nivel european? Care? | Strategia de adaptare la schimbările climatice din 2013, Pactul verde European | ||||
| Reprezintă aplicarea unei măsuri stabilite in alta Strategie (Plan) Natională? Care? | N/A | ||||
| Indicatori de monitorizare: | SN și PNA de elaborate și implementate / în curs de implementare | ||||
| Costuri estimate (mil Euro) si status - bugetat/nebugetat: | 30 - nebugetat | ||||
| Autoritatea responsabilă pentru coordonarea implementării: | Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale | ||||
| Autoritatea responsabilă pentru implementare și/sau suport: | Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, alte ministere potrivit competenței | ||||
| Autoritatea responsabilă pentru monitorizare: | Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale | ||||
| Autoritatea responsabilă pentru evaluare: | Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale | ||||
| Evaluare Ex-ante, daca există: | N/A | ||||
| Structura instituției implicată în implementarea măsurii (structură, persoane de contact, adresă email, număr de telefon): | |||||
| Structura instituției implicată în monitorizare (nume structură, persoane de contact, adresă email, număr de telefon): | |||||
| Stadiul implementării | |||||
| Neinițiată | În curs - grad realizare (%) | Data | |||
| Descriere | |||||
| Instituție | Responsabilități |
| Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor | Organism guvernamental cu atribuții în politicile de mediu și forestiere, responsabil cu coordonarea procesului de adaptare la efectele schimbărilor climatice, la nivel național. |
| Comisia Națională privind Schimbările Climatice | Este un organism interministerial, cu rol consultativ, fără personalitate juridică, a cărui activitate este coordonată de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. CNSC promovează măsurile și acțiunile necesare aplicării unitare pe teritoriul României a obiectivelor și prevederilor UNFCCC, a Acordului de la Paris, precum și a prevederilor adoptate la nivelul UE și la nivel național, în domeniul schimbărilor climatice. Președintele CNSC este conducătorul autorității publice centrale pentru protecția mediului, iar vicepreședintele CNSC este secretarul de stat din cadrul MMAP cu responsabilități în domeniul protecției mediului și schimbărilor climatice. |
| Secretariatul General al Guvernului și Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă | Coordonează implementarea Strategiei Naționale pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 și monitorizează îndeplinirea țintelor și a indicatorilor dezvoltării durabile |
| Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice | Organism interministerial cu rol consultativ, asigură concordanța politicilor din sectoarele care au impact asupra schimbărilor climatice, propuse de ministerele de resort, cu angajamentele luate la nivel național, față de UE, ONU și alte organizații internaționale la care România este parte, și monitorizează progresele înregistrate de instituțiile din Ro în implementarea acestora. CISC este condus de prim-ministrul României, în calitate de președinte. CISC are trei vicepreședinți, șeful Cancelariei Prim-Ministrului, demnitarul care conduce Departamentul climă și sustenabilitate din cadrul Administrației Prezidențiale și ministrul mediului, apelor și pădurilor. CISC este format din reprezentanți ai instituțiilor din România care elaborează și implementează politici cu impact în domeniul schimbărilor climatice, la nivel de ministru sau secretar de stat desemnat, respectiv la nivel de conducători de instituție. |
| Administrația Prezidențială | Prin Departamentul Climă și Sustenabilitate, sprijină angajamentul Președintelui României privind acțiunile climatice la nivel național și internațional, inclusiv prin mediere între instituțiile publice centrale pe teme legate de schimbările climatice și pe subiecte conexe. |
| Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene | Organismul central care coordonează programarea și implementarea fondurilor europene din România |
| Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului | Este responsabil pentru politicile industriale și economice.Funcționează ca organism de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniile antreprenoriatului, întreprinderilor mici și mijlocii, investițiilor străine, mediului de afaceri, turismului și comerțului exterior, în concordanță cu cerințele economiei de piață și pentru stimularea inițiativei operatorilor economici. |
| Ministerul Finanțelor | Este unul din actorii principali în toate instrumentele financiare privind schimbările climatice. |
| Ministerul Energiei | Organism de specialitate al administrației publice centrale responsabil pentru problemele legate de energie. |
| Ministerul Transporturilor și Infrastructurii | Este responsabil pentru toate modurile de transport rutier, feroviar, aerian și naval, precum și pentru infrastructura aferentă acestora. |
| Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale | Este organismul central responsabil pentru problemele de schimbări climatice în domeniile agriculturii și dezvoltării rurale. Este responsabil la nivel central pentru problemele de adaptare și atenuare a schimbărilor climatice în domeniile agriculturii și dezvoltării rurale. |
| Ministerul Educației | Răspunde de politicile educaționale și este responsabil de problemele schimbărilor climatice legate de sectoarele educației, formării profesionale și cercetării universitare. |
| Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării | Prin Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2021-2027 oferă oportunități pentru fundamentarea științifică a acțiunilor necesare atingerii neutralității și rezilienței climatice, aceasta din urmă prin adaptarea la schimbările climatice. |
| Ministerul Muncii și Solidarității Sociale | Este responsabil de asigurarea politicilor publice și măsurilor legislative necesare, în vederea consolidării și eficientizării unui cadru stimulativ pentru ocuparea forței de muncă. |
| Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației | Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului.Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației este autoritatea pentru: lucrări publice, construcții, disciplina în construcții, amenajarea teritoriului, urbanism, arhitectură, amenajarea spațiului maritim, mobilitate urbană, locuire, locuințe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune și dezvoltare imobiliar-edilitară, dezvoltare regională, coeziune și dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, descentralizare, reformă și reorganizare administrativ-teritorială, reformă în administrația publică, funcție publică, fiscalitate locală, proceduri fiscale locale, finanțe publice locale, atestarea domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, dezvoltarea serviciilor comunitare de utilități publice, ajutor de stat aprobat de autoritățile administrației publice locale, parcuri industriale, programarea, coordonarea, monitorizarea și controlul utilizării asistenței financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate, precum și formarea și perfecționarea profesională a personalului din administrația publică.Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, împreună cu ministerele de resort, realizează politica guvernamentală pentru domeniile prevăzute anterior. |
| Ministerul Afacerilor Externe | Sprijină, potrivit competențelor sale, participarea delegațiilor României la negocierile internaționale privind schimbările climatice și contribuie la promovarea obiectivelor naționale pe plan extern. |
| Agenția Națională pentru Protecția Mediului | Funcționează în subordinea MMAP și are competență în implementarea la nivel național a politicilor, strategiilor și al legislației în domeniul protecției mediului, precum și competență de reglementare. |
| Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate | Asigură suportul tehnic necesar pentru fundamentarea actelor normative, a strategiilor și politicilor privind ariile naturale protejate, la nivel național, european și internațional. Rol esențial în dezvoltarea și promovarea soluțiilor bazate pe natură și a serviciilor ecosistemice în celelalte politici și strategii sectoriale, esențiale în combaterea și adaptarea societății și a naturii în ansamblul său la efectele schimbărilor climatice. |
| Garda Națională de Mediu | Este instituție publică de inspecție și control, aflată în subordinea Ministerului Mediului, care funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale |
| Administrația Națională „Apele Române” | Este responsabilă la nivel național pentru managementul resursei de apă, protecția și monitorizarea apelor de suprafață, a apelor subterane și a calității apei. |
| Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor | Institutul subordonat direct Administrației Naționale “Apele Române” dezvoltă cercetări și furnizează servicii în domeniul hidrologiei, hidrogeologiei și managementului resurselor de apă. |
| Garda Forestieră Națională | Instituție publică, care funcționează în subordinea MMAP, cu atribuții în implementarea și controlul aplicării regimului silvic și cinegetic în fondul forestier național și în vegetația forestieră de pe terenurile din afara fondului forestier național. |
| Regia Națională a Pădurilor - Romsilva | Funcționează sub autoritatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și are ca scop gospodărirea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a statului. |
| Administrația Națională de Meteorologie | Organism de drept public, responsabil cu monitorizarea evenimentelor extreme în România și cu cercetarea meteorologică, inclusiv a schimbărilor climatice. |
| Administrația Fondului pentru Mediu | Asigură gestionarea Fondului pentru mediu în vederea susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului și pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului și schimbărilor climatice. |
| Inspectoratul General pentru Situații de Urgență | Ca parte a Ministerului Afacerilor Interne, aflat în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență, IGSU asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență. |
| Institutul Național de Statistică | Reprezintă principala sursă de informații pentru inventarul național anual al emisiilor estimate de poluanți atmosferici, inventarul Poluării Transfrontaliere a Aerului, cu Rază Mare de Acțiune - inventar LRTAP în diverse domenii de activitate, inclusiv pentru inventarul național anual al emisiilor estimate de gaze cu efect de seră - inventare care sunt realizate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului - și coordonează activitatea de realizare a indicatorilor disponibili din surse proprii, precum și din surse administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale, în vederea măsurării implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă. |
| Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei | Este un organism de reglementare aflat sub autoritatea Parlamentului României. ANRE îndeplinește un rol important prin reglementarea pieței de energie, eficienței energetice și energiei regenerabile. |
| Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice | Este coordonată de MDLPA și este responsabilă pentru reglementarea și monitorizarea la nivel central a activităților din domeniul Serviciilor Comunitare de Utilități Publice. |
| Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Fizica Pământului | Institutul asigură participarea României la monitorizarea seismologică globală, elaborează procese, analizează și examinează parametrii evenimentelor seismice și asigură schimbul de date și informații cu centrele naționale de date din alte țări și centrele seismologice internaționale în coordonarea MCID. |
| Institutul National de Sănătate Publică - instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății, care asigură îndrumarea tehnică și metodologică a rețelei de sănătate publică | Institut de cercetări responsabil cu monitorizarea aspectelor de sănătate publică. |
| Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare în Silvicultură “Marin Drăcea” | Institut de cercetare aflat în coordonarea MCID care se ocupă de monitorizarea și cercetarea fondului forestier al României. |
| Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului | Este un institut de cercetare aflat în coordonarea MCID este specializat în studiul calității solului, agriculturii și protecției mediului. |
| Institutul de Geografie al Academiei Române | Este o instituție academică specializată în evaluarea integrată a mediului și societății și a impactului schimbărilor climatice asupra acestora. |
| Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” | Este operatorul național pentru monitorizarea integrată fizică, chimică și biologică a mediului marin aflat în coordonarea MCID. |
| Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină GeoEcoMar) | Activează în domeniul geologiei, geofizicii și geoecologiei cu accent pe mediile acvatice, marine, deltaice și fluviale aflat în coordonarea MCID. |
| Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului | INCDPM București este coordonat de MCID și activează în cercetarea fundamentală și aplicată și dezvoltarea tehnologică, elaborarea de studii, expuneri sumare și prognoze pentru programele și strategiile naționale din domeniul protecției mediului. |
| Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare în Turism | Institut de cercetări responsabil cu monitorizarea turismului în România, precum și cu formularea de recomandări privind dezvoltarea turismului, aflat în coordonarea MCID. |
| Institutul Național al Patrimoniului | Instituție publică de cultură de importanță națională cu activitate în domeniul protejării, restaurării, cercetării și promovării patrimoniului cultural, aflată în subordinea Ministerului Culturii |
| Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării | Instituție publică cu rol în administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes național al Rezervației Biosferei Delta Dunării, precum și pentru refacerea și protecția unităților fizico- geografice de pe teritoriul rezervației |
| Agenția Națională de îmbunătățiri Funciare | Instituție publică cu personalitate juridică care exploatează, administrează, întreține și repară amenajările de îmbunătățiri funciare din domeniul public sau privat al statului |
| Autoritatea Națională pentru Clarificări | Organ de specialitate în coordonarea MEd, elaborează, implementează și actualizează Cadrul național al clarificărilor și Registrul național al clarificărilor pe baza corelării cu Cadrul european al clarificărilor și propune Ministerului Educației elemente de politici și de strategii naționale, acte normative referitoare la sistemul național al clarificărilor și la dezvoltarea resurselor umane. |
| Organizația de Management al Destinației | Este asociație de utilitate publică, care asigură realizarea politicii de marketing și gestionarea coordonată a componentelor destinației în scopul dezvoltării și valorificării potențialului turistic al destinației. |
| Autoritatea de Supraveghere Financiară | Contribuie la consolidarea unui cadru integrat privind funcționarea, stabilitatea și integritatea pieței de capital, pieței asigurărilor - reasigurărilor și a pieței pensiilor private |
| Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor | AASNACP este instituție publică de interes național, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) fiind autoritatea de reglementare și control în domeniul intervențiilor active în atmosferă. |
| Autorități publice locale, județene și regionale | Contribuie la realizarea obiectivelor, programelor și măsurilor din cadrul SNASC și PNASC la nivel local, județean și regional |
| Universități și institute de cercetare | Contribuie la implementarea măsurilor legate de educație, cercetare și formare profesională în domeniul adaptării la schimbările climatice |
| ONG-uri și societate civilă | Contribuie la implementarea măsurilor legate de educație, conștientizare și participare decizională în domeniul adaptării la schimbările climatice |
Figura 11.1. Bilanțul sumelor bugetate, agreate și cheltuite pentru acțiune climatică în România în perioada 2016-2021 În România, intervențiile legate de adaptarea la schimbările climatice și managementul riscurilor climatice au beneficiat de unul dintre cele mai înalte niveluri de finanțare, deși nivelul de absorbție este unul relativ redus (Figura 11.2). Absorbția semnificativă a fondurilor la nivel național a început să se realizeze în anul 2017, iar ulterior au fost înregistrate creșteri anuale însemnate, depășind pragul de 4 mld. EUR în anul 2021. Cu toate acestea, există o diferență mare raportat la sumele totale agreate, ceea ce reprezintă o oportunitate în vederea asigurării resurselor financiare necesare atingerii obiectivelor actualei strategii. Împărțirea sectorială a sumelor alocate pentru acțiune climatică oferă flexibilitate și posibilitatea prioritizării finanțării în sectoarele cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate. Analiza datelor înregistrate în perioada 2016-2021 confirmă o alocare bugetară însemnată pentru România care a oferit posibilitatea investițiilor în mai multe sectoare importante economic punând accentul pe factorul climatic. Prin creșterea capacității de absorbție și prin diversificarea sectoarelor care beneficiază de aceste alocări, se creează premisa unei dezvoltări durabile a economiei și societății cu emisii de carbon reduse, reziliente și adaptate la efectele schimbărilor climatice.
Figura 11.2. Bilanțul sumelor bugetate, agreate, respectiv cheltuite pentru acțiune climatică în România, în perioada 2016-2021, după sectorul de intervenție*88) *88) https://cohesiondata.ec.europa.eu/stories/s/Tracking-climate-related-investments/a8in-38y8 Pentru perioada 2021-2027, Comisia propune stabilirea unui obiectiv mai ambițios pentru integrarea schimbărilor climatice în toate programele UE, cu o țintă de 25 % din cheltuielile UE care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice. Acesta este estimată la aproximativ 320 de miliarde EUR sau o creștere combinată de peste 50 % în comparație cu bugetul pentru integrarea schimbărilor climatice alocat în perioada 2014-2020. Planul de investiții al Pactului Ecologic European prevede mobilizarea a cel puțin 1 trilion EURO de investiții durabile până în 2030. în plus, față de bugetul pe termen lung al UE, planul de investiții intenționează să atragă finanțare privată suplimentară prin valorificarea garanției bugetare a UE în cadrul programului InvestEU. Banca Europeană pentru Investiții (BEI) urmează un proces de transformare în Banca pentru Climă a Uniunii Europene și a anunțat că va crește treptat ponderea finanțării sale dedicate acțiunii climatice și durabilității, pentru a ajunge la 50 % din operațiunile sale în anul 2025. Totodată, ar urma ca 15% să fie dedicați proiectelor de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Astfel, în 2022 BEI a finanțat cu 36,6 miliarde Euro împrumuturile verzi, reprezentând 58% din totalul creditării sale, cifră care depășește obiectivul propus pentru 2025. Cooperarea cu alte instituții financiare este de importanță crucială. Deși această contribuție arată angajamentul UE de a finanța Pactul ecologic european, se consideră că nu va fi suficientă pentru a debloca investițiile necesare și că vor fi necesare contribuții considerabile din partea bugetelor naționale și a sectorului privat. Planul de acțiune al UE privind finanțarea creșterii durabile menționează că Europa trebuie să reducă un decalaj anual de investiții de aproape 180 de miliarde EUR pentru a atinge obiectivele UE în materie de climă și energie până în 2030. BEI a estimat că decalajul general în investiții în transporturi, energie și gestionarea resurselor infrastructuri a atins o cifră anuală de 270 de miliarde EUR. UE finanțează adaptarea la schimbările climatice în Europa printr-o gamă largă de instrumente, iar acțiunile de adaptare trebuie să fie integrate în toate programele majore ale UE și fiind supuse unui proces de monitorizare, pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor. Cele mai importante fluxuri de finanțare legate de adaptare sunt:a) Facilitatea pentru redresare și reziliență NextGenerationEU. Aceasta își propune să atenueze impactul economic și social al crizei COVID-19 și să transforme economiile și societățile europene în unele mai durabile, mai reziliente și mai bine pregătite pentru provocările și oportunitățile tranziției verzi și digitale. Țările UE sunt responsabile pentru dezvoltarea planurilor naționale de redresare și reziliență, care conțin investiții și reforme pentru a aborda provocările cheie identificate în cadrul semestrului european, precum și pentru a sprijini tranziția verde și digitală. Aceasta include, de asemenea, noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice. Pentru România, Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) dispune de o alocare de 28,5 miliarde de euro, acoperind 16 componente.b) Programul LIFE este instrumentul de finanțare al UE pentru mediu și acțiunea climatică, având o alocare în valoare de 5.4 miliarde de euro, pentru perioada 20212027. Subprogramul de atenuare și adaptare la schimbările climatice (505 mil Euro, 2021-2024) va contribui la tranziția către o economie durabilă, eficientă din punct de vedere energetic, bazată pe energie regenerabilă, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă, însă toate celelalte subprograme sunt așteptate să contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice ale UE.c) Horizon Europe este programul cheie de finanțare al UE pentru cercetare și inovare și beneficiază de o alocare de 95.5 miliarde de Euro, în perioada 2021 - 2027[7]. Acesta abordează schimbările climatice, ajută la atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și stimulează competitivitatea și creșterea UE.d) Politica de coeziune a UE (2021 - 2027) este principala politică de investiții a UE care va susține investițiile publice care contribuie la obiectivele UE de tranziție verde, în principal prin Obiectivul de Politică 2 (O Europă mai verde, rezilientă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care se îndreaptă către o economie cu zero emisii de dioxid de carbon, prin promovarea tranziției către o energie curată și echitabilă, a investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, a prevenirii și gestionării riscurilor, precum și a unei mobilități urbane durabile), dar și prin Obiectivul de Politică 3 (O Europă mai conectată prin sporirea mobilității), Obiectivul de Politică 1 (O Europă mai competitivă și mai inteligentă, prin promovarea unei transformări economice inovatoare și inteligente ș ia conectivității TIC regionale) și obiectivul specific care permite regiunilor și cetățenilor să facă față efectelor sociale, asupra ocupării forței de muncă, economice și de mediu ale tranziției către țintele energetice și climatice ale Uniunii pentru 2030 și o economie neutră din punct de vedere climatic a Uniunii până în 2050, în temeiul Acordului de la Paris. Din perspectiva coordonării asistenței financiare nerambursabile din fondurile aferente Politicii de Coeziune, în perioada de programare 2021-2027, în conformitate cu prevederile art. 6 din cadrul Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize, care guvernează politica de coeziune în perioada 2021-2027, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și Fondul de Coeziune contribuie cu 30% și, respectiv, 37% din contribuția Uniunii la cheltuielile sprijinite pentru îndeplinirea obiectivelor climatice stabilite pentru bugetul Uniunii. În cazul FEDR, FSE+ și al Fondului de coeziune, ponderile se corelează cu dimensiunile și codurile aferente tipurilor de intervenții stabilite în anexa I. De asemenea, Fondul pentru Tranziție Justă (FTJ) are o contribuție de 100% la obiectivele privind schimbările climatice. Alocarea națională aferentă politicii de coeziune ce vizează investițiile care au contribuție la combaterea sau adaptarea la schimbări climatice este de 8,7 mld euro. Astfel, programele*89) aferente perioadei de programare 2021-2027 care contribuie la realizarea obiectivelor privind combaterea schimbărilor climatice sunt: Programul Dezvoltare Durabilă, cele 8 Programe Regionale, Programul Transport, Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare, Programul Incluziune și Demnitate Socială, și Programul Tranziție Justă care conține acțiuni care au contribuție însemnată la obiectivul privind schimbările climatice. Fondurile europene nerambursabile respective vor fi accesate în limita sumelor alocate și cu respectarea prevederilor și regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului respectiv. *89) https://mfe.gov.ro/minister/perioade-de-programare/perioada-2021-2027/ Finanțarea (de 392 miliarde de Euro) este furnizată prin fonduri specifice, inclusiv:a) Fondul European de Dezvoltare Regională (inclusiv finanțarea proiectelor INTERREG) își propune să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană prin corectarea dezechilibrelor dintre regiunile acesteia. În perioada 2021-2027, va permite investiții într-o Europă mai inteligentă, mai ecologică, mai conectată și mai socială, care este mai aproape de cetățenii săi.b) Fondul de coeziune vizează reducerea disparităților economice și sociale prin investiții în mediu și rețele transeuropene de transport (TEN-T).i. Regulamentul TEN-E (energie). Principala prioritate politică a actualului regulament TEN-E a fost îmbunătățirea securității energetice și a interconectivității tuturor statelor membre și regiunilor. Oportunitatea este că investițiile masive făcute în sistemul energetic ar trebui să permită abordarea aspectelor legate de reziliența/adaptarea la efectele schimbărilor climatice la începutul ciclului investițional, pentru a se asigura că tranziția către energie curată este, de asemenea, rezilientă față de schimbările climatice.ii. Infrastructura TEN-T (de transport) - cum ar fi căile navigabile interioare sau porturile, dar și părțile vulnerabile ale drumurilor sau liniilor de cale ferată - sunt supuse unor riscuri deosebite în perioadele de evenimente meteorologice extreme (secetă lungă, inundații etc.). Prin urmare, este, de asemenea, important să se proiecteze infrastructura TEN-T într-un mod care să asigure un nivel ridicat de reziliență la schimbările climatice. Regulamentul TEN-T are cerințe specifice în ceea ce privește luarea în considerare a vulnerabilității infrastructurii de transport în ceea ce privește schimbarea climei, precum și dezastrele naturale sau provocate de om, în vederea abordării acestor provocări.c) Fondul pentru Tranziție Justă este un instrument cheie pentru a sprijini teritoriile cele mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică, oferindu-le sprijin personalizat. Este implementat în cadrul managementului partajat, în cadrul general al politicii de coeziune, care este principala politică a UE de reducere a disparităților regionale și de abordare a schimbărilor structurale din UE. Alte instrumente europene relevante pentru finanțarea acțiunii climatice, respectiv adaptarea la schimbările climatice și care pot fi accesate pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Naționale sunt:a) InvestEU - care se bazează pe modelul Planului de investiții pentru Europa, având la bază Regulamentul (UE) 2021/523*90) și reunește Fondul european pentru investiții strategice și 13 instrumente financiare ale UE, disponibile în prezent. Sustenabilitatea este un aspect cheie al programului InvestEU. Cerințele de verificare a sustenabilității sunt integrate în programul InvestEU în conformitate cu considerentele (12) și (13), art. 7(3) și art. 8(5) din Regulamentul de mai sus. Operațiunile de finanțare și de investiții sunt examinate pentru a se stabili dacă au un impact asupra mediului sau climei, sau un impact social. În cazul în care operațiunile respective au un astfel de impact, acestea fac obiectul unei evaluări a durabilității climatice, de mediu și sociale, pentru a se reduce la minimum efectele nocive și pentru a se maximiza beneficiile pentru aceste domenii. Cel puțin 60% din investițiile programului trebuie să contribuie la obiectivele UE în materie de climă și mediu. InvestEU este aliniat la prevederile Regulamentului (UE) 2020/852 privind stabilirea unui cadru pentru facilitarea investițiilor durabile. *90) Regulamentul (UE) 2021/523 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 martie 2021 de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (2015)/1017 https://eur- lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A32021R0523 În România, programul InvestEU*91) va fi implementat direct de către partenerii de implementare ai Comisiei Europene sau indirect prin intermediari financiari selectați de către aceștia, prin produse financiare stabilite la nivel UE (compartimentul UE al InvestEU) și prin produse financiare dedicate României (compartimentul pentru România în cadrul InvestEU) prin intermediari financiari ai Fondului European de Investiții (FEI) și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care a investit în anul 2022 în România o sumă de 709 milioane Euro, din care 62% în finanțarea verde. BERD, în linie cu acțiunile stabilite în strategia sa de țară, contribuie la accelerarea investițiilor și implementarea reformelor, cu accent pe investițiile în proiecte de înverzire a economiei, pentru egalitatea de șanse, precum și în domeniul digitalizării. Și BERD și-a planificat să crească finanțarea ecologică la mai mult de 50% din volumul anual de afaceri până în 2025, respectând evaluarea proiectelor finanțate în linie cu principiile Acordului de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice. De asemenea, BERD ia în considerare finanțarea politicilor incluse în strategiile pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, proiectelor pentru ecologizarea și reziliența sectorului financiar, a sistemelor energetice, decarbonizarea industriei, orașelor și a infrastructurii de mediu, durabilitatea sistemelor alimentare, a clădirilor, precum și a sistemelor de conectivitate. *91) https://mfinante.gov.ro/ro/programul-investeub) Facilitatea Conectarea Europei - este un program de finanțare care sprijină rețelele și infrastructurile transeuropene din sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei. Un criteriu important de atribuire, este reziliența la efectele negative ale schimbărilor climatice printr-o evaluare a vulnerabilității climatice și a riscurilor, inclusiv a măsurilor de adaptare relevantec) Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) - prin programele de dezvoltare rurală (PDR)/Planurile Naționale Strategice (PNS). PDR/PNS-urile sunt cofinanțate de bugetele naționale. Fiecare PDR a contribuit la cel puțin patru dintre cele șase priorități ale FEADR. Una dintre priorități fiind promovarea eficienței resurselor și sprijinirea trecerii către o economie cu emisii scăzute de carbon și rezilientă la climă în sectoarele agriculturii, alimentației și silviculturii, astfel cel puțin 30% din finanțarea fiecărui PNDR a fost dedicată măsurilor relevante pentru mediu și schimbările climatice. În cadrul perioadei de finanțare 2023-2027 este vizată o creștere a contribuției la 35% din bugetul total al FEADR dedicată intervențiilor care vizează îndeplinirea obiectivelor specifice privind atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, inclusiv prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea capacității de sechestrare a carbonului, precum și promovarea energiei durabile, promovarea dezvoltării durabile și a gestionării eficiente a resurselor naturale precum apa, solul și aerul, inclusiv prin reducerea dependenței de substanțe chimice, contribuirea la oprirea și inversarea declinului biodiversității, îmbunătățirea serviciilor ecosistemice și conservarea habitatelor și a peisajelor, cât și îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura Uniunii exigențelor societale referitoare la hrană și sănătate, inclusiv la alimentele de înaltă calitate, sigure și hrănitoare produse într-un mod durabil, reducerea deșeurilor alimentare, precum și îmbunătățirea bunăstării animalelor și combaterea rezistenței la antimicrobiene.d) Fondul european pentru Pescuit maritim și Acvacultură (2021-2027) - oferă sprijin pentru dezvoltarea de proiecte inovatoare care să asigure că resursele acvatice și maritime sunt utilizate în mod durabil.e) Programul Europa Digitală - este conceput pentru a reduce decalajul dintre cercetarea tehnologiei digitale și implementarea pe piață. De aceasta vor beneficia cetățenii și întreprinderile europene, în special IMM-urile. Investițiile din cadrul Programului Europa digitală sprijină obiectivele duble ale Uniunii Europene, o tranziție ecologică și o transformare digitală, consolidând în același timp reziliența și suveranitatea digitală a Uniunii;f) Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR)*92), aprobat de Comisia Europeană în anul 2021, este documentul strategic al României care fundamentează prioritățile de reformă și domeniile de investiții pentru aplicarea Mecanismului de Redresare și Reziliență - MRR la nivel național, având ca scop final accelerarea implementării reformelor sustenabile și a investițiilor publice conexe, respectiv asigurarea ameliorării stării economiei naționale după criza generată de COVID-19, creșterea economică și crearea de locuri de muncă necesare pentru incluziunea forței de muncă, sprijinirea tranziției verzi și a celei digitale pentru promovarea creșterii durabile. Domeniile vizate de PNRR sunt: C1. Managementul apei, C2. Păduri și protecția biodiversității, C3. Managementul deșeurilor, C4. Transport sustenabil, C5. Valul renovării, C6. Energie, C7. Transformarea digitală, C8. Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii, C9. Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, C10. Fondul local, C11. Turism și cultură, C12. Sănătate, C13. Reforme sociale, C14. Buna guvernanță, C15. Educație, C16. REPowerEU. *92) https://mfe.gov.ro/pnrr/ Alături de sectorul-financiar bancar în finanțarea programelor de investiții care sunt conforme cu obiectivele economice stabilite de UE și care servesc intereselor europene comune sunt Instituțiile Financiare Internaționale (IFI). Acestea pot sprijini finanțarea adaptării la schimbările climatice pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Naționale, și sunt:a) Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare - își sprijină clienții în identificarea acelor efecte ale schimbărilor climatice care ar putea să le afecteze operațiunile. Se așteaptă ca acest lucru să conducă la formularea de strategii de adaptare care cresc reziliența.b) Banca Europeană de Investiții - este deja unul dintre cei mai mari investitori în acțiunea climatică și sustenabilitatea mediului la nivel global, fiind cel mai mare finanțator bancar al acțiunii climatice, BEI își propune să crească volumul sprijinului său pentru acțiunea climatică, inclusiv consolidarea rezilienței.c) Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei - este o bancă de dezvoltare multilaterală care are ca scop sprijinirea proiectelor care îmbunătățesc viața cetățenilor europeni prin investiții în sectoare sociale, inclusiv pentru combaterea schimbărilor climatice.d) Banca Mondială - sprijină acțiunile de adaptare la efectele schimbărilor climatice prin sprijinul financiar acordat statelor pentru reducerea riscului de dezastre, pentru creșterea rezilienței populației, a infrastructurii și a economiilor la acest impact. Prin noul său Plan de acțiune privind schimbările climatice 2021-2025, Grupul Băncii Mondiale (WBG) va extinde eforturile de finanțare de la investiții în proiecte "verzi" la sprijinirea țărilor pentru a integra obiectivele lor climatice cu planurile de dezvoltare economică, fluxurile financiare fiind aliniate la obiectivele Acordului de la Paris.12. Implicații asupra cadrului juridic Întrucât schimbările climatice au un impact sistemic la nivelul tuturor sectoarelor de activitate, un răspuns corespunzător pentru creșterea rezilienței societății și mediului la acestea presupune un cadru legislativ omogen, cu măsuri specifice care să contribuie atât la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și la adaptare. Noul cadru legislativ european, dezvoltat în jurul obiectivului principal al Pactului Ecologic European, de atingere a neutralității climatice până în anul 2050 și de îndeplinire a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale Agendei 2030, necesită o regândire a cadrului național al politicilor publice, pentru corelarea acțiunilor și măsurilor incluse în actele normative. SNASC se regăsește în simbioză cu alte strategii și programe guvernamentale. Printre acestea se numără, de exemplu, Strategia Națională pentru Reducerea Riscului la Dezastre, Planul Național de Management al Riscurilor de Dezastre (2021), Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României (2018), Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018 - 2025 (2018), Strategia Națională de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung (în curs de dezvoltare), Strategia Națională privind Deșertificarea, Strategia Națională pentru Biodiversitate, Strategia Forestieră Națională 2030, Strategia Națională de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă 2021-2027. Implementarea SNASC și a PNASC presupune că atât cadrul juridic, cât și cel strategic vor continua să evolueze în conformitate cu obiectivele și acțiunile propuse. Ținând cont de noul context legislativ european în domeniul schimbărilor climatice pe direcția de acțiune adaptarea la schimbări climatice și de analizele de impact, pentru fiecare domeniu analizat au fost făcute propuneri de îmbunătățire a contextului legislativ național pentru a include noile prevederi legislative europene.13. Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta anexă.
+
Bibliografie Administrația Națională de Meteorologie, Ghid privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice. Accesat 2021. https://www.meteoromania.ro/anm/images/clima/SSCGhidASC.pdf Anel, J. A., Fernandez-Gonzalez, M., Labandeira, X., Lopez-Otero, X., De la Torre, L. (2017). Impact of cold waves and heat waves on the energyproduction sector. Atmosphere, 8(11), 209. Beniston, M. (2003). Climatic Change in Mountain Regions: A Review of Possible Impacts. Climatic Change 59, 5-31, https://doi.org/10.1023/A:1024458411589 Bojariu, R., Chițu, Z., Dascălu, S.I., Gothard, M., Velea, L., Burcea, R., Dumitrescu, A., Burcea, S., Apostol, L., Amihăesei, V., Marin, L., Crăciunescu, V.S., Irimescu, A., Mătreață, M., Niță, A., Bîrsan, M.V. (2021): Schimbările climatice - de la bazele fizice la impact și adaptare, ediție revăzută și adăugită, Editura Printech, București, 222 p. Cheval, S., Bulai, A., Croitoru, A.-E., Dorondel, Ștefan, Micu, D., Mihăilă, D., Sfîcă, L., Tișcovschi, A. (2022a). Climate change perception in România. Theoretical and Applied Climatology. https://doi.org/10.1007/s00704-022-04041-4. Comisia Europeană, Roadmap to a Single European Transport Area - Towards a competitive and resource efficient transport system, 2011. Accesat 2021. https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=C0M:2011:0144:FIN:en:PDF, pg.14Comunicat de presă, no. 85/8 aprilie 2022, https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pib_tr4r2021_2.pdf) EEA (2019), The European environment - state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe, European Environment AgencyEU Commission, 2013, Guidelines on developing adaptation strategies, Commission Staff Working Document [Comisia Europeană, 2013, Ghid privind elaborarea strategiilor de adaptare, document de lucru al Comisiei]. http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/swd2013_134_en.pdf European Topic Centre on Air and Climate Change (ETC/ACC), 2010, Guiding principles for adaptation to climate change in Europe. [Centrul tematic european pentru aer și schimbări climatice (ETC/ACC), 2010, Principii orientative pentru adaptarea la schimbările climatice în Europa.] http://acm.eionet.europa.eu/docs/ETCACC_TP_2010_6_guiding principles_cc_adaptation.pdf European Environment Agency, 2016. EEA Report 5/2016: European Forest Ecosystems: State and trends, 123p. ISSN 1977-8449. Glen, P., (2017), Oil and Gas in a low carbon world, CICER0, Energi og klima https://www.cicero.oslo.no/no/posts/klima/oil-gas-in-a-low-carbon-world Guidelines on developing adaptation strategies, Commission Staff Working Document, 2013 [Ghid privind elaborarea strategiilor de adaptare, document de lucru al Comisiei, 2013] Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), Studiul Estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului debitelor medii ale râurilor din România, 2014 Inouye, D.W. (2020), Effects of climate change on alpine plants and their pollinators. Ann. N.Y. Acad. Sci., 1469: 26-37. https://doi.org/10.1111/nyas.14104 INS, TEMPO-Online, baze de date statistice, http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table IPCC (2007), Impacts, Adaptation and Vulnerability - Summary for Policymakers. KPMG, 2021, Regulating for climate change in insurance https://home.kpmg/xx/en/home/insights/2021/11/regulating-for-climate-change-in-insurance.html Kuik, O., Ruig, L., Persson, M., et al., (2017) Insurance of weather and climate-related disaster risk : inventory and analysis of mechanisms to support damage prevention in the EU: final report, Publications 0ffice, https://data.europa.eu/doi/10.2834/40222 Masson, V., Lemonsu, A., Hidalgo, J., Voogt, J. (2020). Urban climates and climate change. Annual Review of Environment and Resources, 45, 411-444 Mateescu Elena, Povară Rodica, Oprișescu Rodica, (1999), Studiul parametrilor agrometeorologici de stres și impactul acestora asupra grâului de toamnă în perioada înspicare-înflorire-umplerea bobului, Lucrări Științifice USAMV București, Seria A, XLII, Nr. 1, 1999, ISSN 1221-5339, București Moss R, Babiker M, Brinkman S, Calvo E, Carter T, Edmonds J, Elgizouli I, Emori S, Erda L, Hibbard KA et al (2008) Towards new scenarios for analysis of emissions, climate change, impacts, and response strategies. IPCC Expert Meeting Report on New Scenarios. Intergovernmental Panel on Climate Change, Noordwijkerhout Mulchandani, R., Armstrong, B., Beck, C. R., Waite, T. D., Amlot, R., Kovats, S., ... Oliver, I. (2020). The English Național Cohort Study of Flooding Health: psychological morbidity at three years of follow up. BMC public health, 20(1), 1-7. Național Monitoring and Evaluation of Climate Change Adaptation: Lessons from Developed and Developing Countries (OECD, 2014) [Monitorizarea și evaluarea la nivel național a adaptării la schimbările climatice: lecții învățate de la țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, OECD, 2014]NCDS, Harta digitală privind riscul la doborâturi produse de vânt. Disponibil la: http://www.icasbv.ro/?_page_id=572, accesat: 13.04.2022. Oleniacz, R., Bogacki, M., Szulecka, A., Rzeszutek, M., Mazur, M. (2016). Assessing the impact of wind speed and mixing-layer height on air quality in Krakow (Poland) in the years 2014-2015. Journal of Civil Engineering, Environment and Architecture, 63, 315-342. Riahi, K., Rao, S., Krey, V. et al. (2011) RCP 8.5-A scenario of comparatively high greenhouse gas emissions. Climatic Change 109, 33. https://doi.org/10.1007/s10584-011-0149-y Sarbu, A., Janauer, G. A., Exler, N., Sarbu, I., Anastasiu, P. (2020). The potențial sensitivity to climate change of selected endangered and important Natura 2000 Habitats and plants from Bucegi Natural Park, România. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, 48(1), 456-479. Semenza JC, Suk JE. Vector-borne diseases and climate change: a European perspective. FEMS Microbiol Lett. 2018 Feb 1;365(2):fnx244. doi: 10.1093/femsle/fnx244. PMID: 29149298; PMCID: PMC5812531 Semenza, J. C., Tran, A., Espinosa, L., Sudre, B., Domanovic, D. and Paz, S., (2016), 'Climate change projections of West Nile virus infections in Europe: Implications for blood safetypractices', Environmental Health 15(1), 125-136 (doi: 10.1186/s12940-016-0105-4 Scott D., Amelung B., Becken S., Ceron JP., Dubois G., Gossling S., Peeters P., Simpson M.C. (2008), Climate Change and Tourism: Responding to Global Challenges, UNWTO, UNEP, WMO, Madrid, and UNEP, Paris Smid, M., Russo, S., Costa, A. C., Granell, C., Pebesma, E. (2019). Ranking European capitals by exposure to heat waves and cold waves. Urban Climate, 27, 388-402. Simpson, M.C., Gossling, S., Scott, D., Hall, C.M. and Gladin, E. (2008), Climate Change Adaptation and Mitigation in the Tourism Sector: Frameworks, Tools and Practices, UNEP, University of Oxford, UNWTO, WMO: Paris, France. Thomson, A.M., Calvin, K.V, Smith, S.J. et al. (2011) RCP4.5: apathway for stabilization of radiative forcing by 2100. Climatic Change 109, 77, https://doi.org/10.1007/s10584-011-0151-4
+
Anexa nr. 1 la SNASCLista parametrilor și indicatorilor climatici sectoriali utilizați în SNASC
pentru evidențierea efectelor schimbărilor climatice la nivel național
| Nr.crt. | Parametri și indicatori climatici | Energie | Transporturi | Managementul resurselor de apă | Agricultură și dezvoltare rurală | Silvicultură | Turism și activități recreative | Urbanism și sisteme urbane | Biodiversitate | Sănătate publică |
| PARAMETRI CLIMATICI | ||||||||||
| 1 | Cantitatea anuală de precipitații (PRCPTOT) | X | X | |||||||
| 2 | Cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore (Rx1day) | X | ||||||||
| 3 | Media anuală/sezonieră a temperaturilor minime zilnice (TNm) | X | X | X | ||||||
| 4 | Media anuală/sezonieră a temperaturilor maxime zilnice (TXm) | X | ||||||||
| 5 | Radiația solară globală (rsds) | X | ||||||||
| 6 | Temperatura maximă/minimă anuală/sezonieră | X | ||||||||
| 7 | Temperatura medie anuală/sezonieră (TMm) | X | X | |||||||
| 8 | Umezeala relativă medie anuală/sezonieră (hurs) | X | ||||||||
| 9 | Viteza maximă anuală a vântului (wsgsmax) | X | X | X | ||||||
| 10 | Viteza medie anuală a vântului (sfcwind) | X | ||||||||
| INDICATORI CLIMATICI | ||||||||||
| 11 | Amplitudinea valurilor de căldură pe baza factorului de exces de căldură (HWA) | X | ||||||||
| 12 | Asprimea iernii - unități de frig (WS-F) | X | ||||||||
| 13 | Asprimea iernii - unități de ger -10°C (WSF10) | X | ||||||||
| 14 | Asprimea iernii - unități de ger -15°C (WSF15) | X | ||||||||
| 15 | Cantitatea totală anuală de precipitații din zilele cu precipitații foarte abundente (R99p) | X | ||||||||
| 16 | Cel puțin 5 zile consecutive cu temperatura aerului sub -15°C (G2) | X | ||||||||
| 17 | Cel puțin 5 zile consecutive cu temperatura aerului sub -20°C (G3) | X | ||||||||
| 18 | Data de început a intervalului pentru termoficare (G4) | X | ||||||||
| 19 | Data de sfârșit a intervalului pentru termoficare (G5) | X | ||||||||
| 20 | Durata intervalului de termoficare (G4) | X | ||||||||
| 21 | Durata sezonului de vegetație (GSL) | X | X | |||||||
| 22 | Durata valurilor de căldură pe baza factorului de exces de căldură (HWD) | X | X | X | ||||||
| 23 | Durata valurilor de frig pe baza factorului de exces de frig (CWD) | X | ||||||||
| 24 | Fenomenul de "arșiță" - durată (HI32dur) | X | ||||||||
| 25 | Fenomenul de „arșiță” - intensitate (HI32int) | X | ||||||||
| 26 | Frecvența valurilor de căldură pe baza factorului de exces de căldură (HWF) | X | X | X | ||||||
| 27 | Frecvența valurilor de frig pe baza factorului de exces de frig (CWF) | X | ||||||||
| 28 | Grade zile de încălzire (HDDheatn) | X | X | |||||||
| 29 | Grade zile de răcire (CDDcoldn) | X | X | |||||||
| 30 | Indicele de ariditate (AI) | X | ||||||||
| 31 | Indicele de durată a valurilor de căldură (WSDI) | X | X | X | ||||||
| 32 | Indicele de durată a valurilor de frig (CSDI) | X | X | X | X | |||||
| 33 | Indicele de împrimăvărare (SI) | X | ||||||||
| 34 | Indicele de temperatură-umezeală (ITU) | X | ||||||||
| 35 | Indicele Standardizat de Precipitații (SPI) | X | ||||||||
| 36 | Indicele Standardizat de Precipitații Evapotranspirație (SPEI) | X | X | X | ||||||
| 37 | Magnitudinea valurilor de căldură definit în baza factorului de exces de căldură (HWM) | X | X | |||||||
| 38 | Număr de nopți geroase (TnlO) | X | ||||||||
| 39 | Număr de nopți tropicale (TR) | X | X | |||||||
| 40 | Număr de zile consecutive fară precipitații (CDD) | X | X | X | ||||||
| 41 | Număr de zile cu averse de ninsoare | X | X | X | ||||||
| 42 | Număr de zile cu ceață | X | X | |||||||
| 43 | Număr de zile cu depuneri de gheată (Ch) | X | ||||||||
| 44 | Număr de zile cu grindină (Gr) | X | X | |||||||
| 45 | Număr de zile cu precipitații foarte abundente (R20mm) | X | X | X | X | X | X | |||
| 46 | Număr de zile cu vijelie (V2) | X | X | X | ||||||
| 47 | Număr de zile cu viscol (V1) | X | X | X | X | |||||
| 48 | Număr de zile cu temperaturi medii mai mari de 22 °C (S22) | X | ||||||||
| 49 | Număr de zile cu temperaturi medii mai mici de 15.5°C(G1) | X | ||||||||
| 50 | Număr de zile foarte calde (Tx90p) | X | ||||||||
| 51 | Număr de zile caniculare (Txge35) | X | ||||||||
| 52 | Număr de zile cu îngheț în aer (FD) | X | ||||||||
| 53 | Număr de zile de iarnă (ID) | X | X | |||||||
| 54 | Număr de zile de vară (SU) | X | ||||||||
| 55 | Număr de zile tropicale (Txge30) | X | ||||||||
| 56 | Prima și ultima zi cu îngheț și durata intervalului cu/fară îngheț | X | ||||||||
| 57 | Prima și ultima zi cu sol acoperit cu zăpadă și durata intervalului cu/fară sol acoperit cu strat de zăpadă | X | ||||||||
| 58 | Prima și ultima zi cu ninsoare și durata intervalului cu/fară ninsoare | X | ||||||||
| 59 | Rezerva de umiditate a solului (Soil Moist) | X | X | |||||||
| 60 | Temperatura de referință | X | ||||||||
| 61 | Zile consecutive cu temperatura aerului mai mare de 30°C (S30) | X | ||||||||
| 62 | Zile consecutive cu temperatura aerului mai mare de 35°C (S35) | X | ||||||||
| PARAMETRI ȘI INDICATORI DERIVAȚI DIN DATE SATELITARE | ||||||||||
| 63 | Temperatura Suprafeței Mării (SST) | X | X | |||||||
| 64 | Indicele de Severitate a Secetei (DSI) | X | X | X | ||||||
| 65 | Indicele Suprafeței Foliare (LAI) | X | X | X | ||||||
| 66 | Umiditatea solului (SWI) | X | X | |||||||
| 67 | Gradul de acoperire cu vegetație verde (GCI) | X | ||||||||
| 68 | Indicele de Acoperire cu Zăpadă (SCE) | X | X | |||||||
Tipuri de impact al fenomenelor climatice
de risc asupra sectoarelor cheie din România1. Resurse de apă
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Precipitații intense | Creșterea frecvenței inundațiilor (în general), cu precădere a inundațiilor urbane (în condițiile în care intensitatea precipitațiilor crește, iar izolarea solului cu asfalt și construcții determină o creștere a scurgerii apei la suprafață și o reducere a apei infiltrate în sol) | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Precipitații reduse și evapotranspirație crescută, secetă | Reducere semnificativă a resursei de apă | Creșterea numărului mediu anual de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate „de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara |
| Creșterea debitelor râurilor | Inundații cu precădere în bazinele hidrografice mici, mai ales în zona montană | Creșterea debitelor maxime cu probabilitatea de 1% în următorii 20-30 ani (în peste jumătate din teritoriul României) |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Precipitații intense | Efecte destabilizatoare asupra ecosistemelor forestiere (căderi abundente de zăpadă, ploaie înghețată care afectează arboretele) dar și asupra faunei cinegetice (strat mare de zăpadă - dificultăți în apărarea față de prădători) și salmonicole (turbiditate ridicată a râurilor de munte, persistentă pentru mai mult timp). Ploile abundente pot să conducă la destabilizarea versanților, fenomene de torențialitate și alunecări de teren dar și la transport excesiv de sedimente care contribuie la sărăcirea solurilor forestiere și la colmatarea acumulărilor de apă. Ploile abundente contribuie la afectarea infrastructurii de transport forestier (drumuri forestiere auto).Inundații în fond forestier.Astfel de fenomene pot conduce la pierderi economice și la limitarea capacității operaționale de intervenție obișnuită sau extraordinară | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Precipitații reduse și secetă | Efecte destabilizatoare asupra unor ecosisteme forestiere, inclusiv favorizarea fenomenului de mortalitate a arborilor, afectarea solurilor forestiere și afectarea ciclurilor obișnuite legate de frecvența și intensitatea atacurilor biotice. Precipitațiile reduse și seceta favorizează o frecvență mai mare a incendiilor forestiere dar au și impact indirect în economia forestieră | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate „de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara |
| Schimbarea regimului precipitațiilor | Efecte destabilizatoare asupra ecosistemelor forestiere, prin favorizarea migrării naturale sau artificiale a speciilor (termen lung), ceea ce va contribui la schimbarea configurației actuale, a proporției/distribuției speciilor forestiere și a productivității unor ecosisteme forestiere, inclusiv favorizarea apariției unor zone nefavorabile pentru ecosistemele forestiere (deșertificare). Schimbarea regimului precipitațiilor generează impact și asupra faunei cinegetice și salmonicole, dar și efecte economice negative generate de reconfigurarea distribuțiilor speciilor și descreșterea productivității | Reducerea cantității de precipitații, vara (în majoritatea regiunilor României, dar cu magnitudini diferite) și creșterea cantității de precipitații iarna |
| Viteza vântului, furtuni puternice, tornade | Această categorie de fenomene climatice de risc are potențialul cel mai ridicat de a cauza impact semnificativ în sectorul forestier. Fenomene cum sunt doborâturile de vânt au efecte destabilizatoare asupra ecosistemelor forestiere, cauzează deficiențe în capacitățile operaționale pentru intervenție în caz de calamitate, favorizează declasarea lemnului cu pierderi economice, favorizează declanșarea unor atacuri biotice | Fără semnal/similare condițiilor climatice din prezent |
| Înghețuri și grindină | Această categorie de fenomene climatice de risc pot avea efecte negative asupra culturilor instalate în pepiniere, asupra plantațiilor tinere. | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Valuri de căldură | Stres termic pentru speciile de hekisto/psichro/microtermofite (din bioregiunea alpină) în cursul sezonului lor de vegetație | Creșterea frecvenței, duratei și magnitudinii valurilor de căldură |
| Valuri de frig | Perturbarea fazelor fenologice la începutul sezonului de vegetație. Înghețul suprafețelor acvatice (lacuri, bălți) cu indisponibilizarea temporară a habitatelor de hrănire pentru speciile de păsări acvatice (sedentare/oaspeți de iarnă) | Reducerea duratei valurilor de frig |
| Fenomene de secetă | Creșterea deficitului de apă din sol cu afectarea speciilor de higro/mezohigrofite din habitatele de pajiști umede și mezofile. Restrângerea ecosistemelor lentice cu afectarea populațiilor de amfibieni și a speciilor de hidrofite și higrofite. Secarea temporară a cursurilor de apă secundare cu afectarea ihtiofaunei | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate “de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara. |
| Incendii de vegetație | Afectarea habitatelor forestiere și de pajiști. Perturbarea speciilor de faună (migrație forțată spre locuri neafectate de incendii) | Creșterea frecvenței incendiilor de vegetație |
| Precipitații intense | Procese de pluviodenudare pe versanți cu afectarea comunităților vegetale ale pajiștilor din zonele alpine și submontane. Afectarea unor habitate de sărături (ex. 1530* Mlaștini și stepe sărăturate panonice) prin desalinizarea superficială a solurilor | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Valuri de căldură | Stres termic ce determină creșterea morbidității și mortalității mai ales la grupurile vulnerabile de populație (cu vârste mai mari de 65 de ani, cu boli ale sistemului circulator, femei), din mediul urban. Acest impact devine predominant în viitor, în condițiile schimbării climatice | Creșterea frecvenței, intensității și duratei valurilor de căldură |
| Valuri de frig | Stres termic ce determină creșterea morbidității și mortalității mai ales asupra grupurilor vulnerabile de populație (cu vârste mai mari de 65 de ani, cu boli ale sistemului circulator, femei), din mediul rural. În clima prezentă, acest impact este predominant, dar se reduce odată cu schimbarea climatică, în viitor | Reducere a duratei medii a valurilor de frig |
| Modificări ale regimului mediu al temperaturii și precipitațiilor | Afectarea populației prin răspândirea vectorilor patogeni care provoacă boli (de exemplu, malaria, boala Lyme, infecția West Nile, febra Denga) în regiuni unde aceștia nu erau/sunt endemice dar devin, prin efectul noilor condiții climatice | Creșterea temperaturilor medii, minime, maxime în toate anotimpurile; reducerea cantității de precipitații de vară; creșterea cantității de precipitații de iarnă |
| Caracteristicile sezonului de vegetație | Favorizează frecvența crescută a episoadelor alergice ale populației expuse | Creșterea duratei sezonului de vegetație |
| Precipitații intense/inundații | Pierderi de vieți omenești și boli transmisibile prin reducerea calității apei în episoadele cu inundații | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm; statisticile vijeliilor similare celor prezente |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Precipitații intense și inundații | Deteriorări ale construcțiilor din cauza sistemelor defecte sau inadecvate de evacuare a apei care nu sunt capabile să facă față ploilor torențiale. Eroziunea materialelor organice și anorganice din cauza inundațiilor | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Schimbări în umiditatea aerului | Deteriorarea materialelor și finisajelor construcțiilor de patrimoniu. Cristalizarea și dizolvarea sărurilor, afectând elementele arheologice, picturile și suprafețele decorate. Atac biologic al mucegaiurilor, ciupercilor, speciilor invazive asupra materialelor organice. Coroziunea metalelor | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Schimbări în apele subterane și în chimia solului | Modificarea și alterarea caracteristicilor dovezilor arheologice îngropate. Destabilizarea sau tasarea solului, afectând stabilitatea clădirilor | Nu există indicatori |
| Fenomene climatice extreme (valuri de căldură și frig) | Eroziunea și deteriorarea suprafețelor și structurilor din cauza stresului termic și a fenomenelor de îngheț-dezgheț | Creșterea frecvenței și intensitatea valurilor de căldură |
| Viscol, vijelii | Deteriorări ale spațiilor și structurilor interioare din cauza infiltrațiilor de apă provocate | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Nivelului mării și inundații de coastă | Eroziunea sau pierderea zonei costiere. Submersia permanentă a zonelor joase. Perturbarea comunităților și migrarea populației. Deteriorarea patrimoniului material și pierderea ritualurilor de patrimoniu intangibil | Creșterea nivelului mării |
| Vânt puternic | Deteriorarea suprafețelor din cauza eroziunii. Deteriorări structurale și colaps al elementelor de mărimi mari | Fără semnal clar |
| Modificări la nivelul microclimatelor | Apariția de specii invazive (insecte) care afectează materialele. Reducerea disponibilității speciilor native necesare reparațiilor și întreținerii clădirilor. Modificări ale mijloacelor de subzistență ale așezărilor tradiționale. Modificări ale aspectului peisajelor | Creșterea temperaturilor medii, minime, maxime, reducerea cantității de precipitații de vară, creșterea cantității de precipitații de iarnă |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Temperaturile ridicate și valurile de căldură (inclusiv insula de căldură urbană) | Sănătatea umană: accentuarea unor afecțiuni existente (ex. cardiovasculare, respiratorii), stresul/disconfortul termic; stres legat de poluarea termică și atmosferică, în special pentru persoanele cu tulburări cardiovasculare și respiratorii; disconfort termic (în timpul valurilor de căldură, în arealele urbane, zilele tropicale sunt adesea urmate de nopți tropicale din cauza efectului insulei de căldură). Energie: creșterea cerințelor de energie (ex. pentru răcire, aer conditionat). Resursele de apă: creșterea cerințelor de apă și alte servicii (ex. stocarea apei sau a alimentelor), deficitul resurselor de apă. Infrastructură: deficiențe legate de transportul și/sau generarea de energie. Ecosisteme și biodiversitate: degradarea habitatelor urbane; pierderea biodiversității; pericolul producerii de incendii forestiere; degradarea solului, deșertificare. Altele: scăderea productivității muncii | Creșterea valorilor indicatorului răcire-grade-zile, creșterea numărului de zile cu temperaturi de peste 30°C, creșterea numărului de nopți tropicale, creșterea ponderii zilelor cu temperaturi minime ce depășesc valoarea percentilei de 90% |
| Temperaturile scăzute și valurile de frig | Sănătatea umană: accentuarea unor afecțiuni existente (ex. cardiovasculare, respiratorii), stresul/disconfortul termic. Energie: creșterea cerințelor de energie (ex. pentru încălzire). Infrastructură: deficiențe legate de producerea, transportul, distribuția și/sau furnizarea energiei; creșterea consumului de energie electrică și termică și gaze naturale. Ecosisteme și biodiversitate: degradarea habitatelor urbane; pierderea biodiversității. Altele: scăderea productivității muncii | Reducerea valorilor indicatorului încălzire-grade-zile |
| Precipitații intense | Infrastructură: perturbarea rețelelor de transport urban; afectarea infrastructurii de canalizare. Ecosisteme și biodiversitate: degradarea ecosistemelor zonelor umede ca urmare a inundațiilor; poluarea apei ca urmare a inundațiilor. Altele: deteriorarea mobilierului urban | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Vânt puternic | Sănătatea umană: accentuează transportul emisiilor din trafic și a particulelor de PM2.5 și PM10. Calitatea aerului: prin concentrarea și diluarea poluanților atmosferici. Ecosisteme și biodiversitate: degradarea vegetației forestiere urbane. Infrastructură: afectarea transportului rutier/feroviar; urban, a infrastructurii de transport a energiei electrice. Avarierea clădirilor, a podurilor și deteriorarea mobilierului urban | Fără semnal |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Arșiță (temperaturi maxime > 32°C) | Afectarea proceselor de fecundare - polenizare la grâul de toamnă, acumularea defectuoasă a substanțelor uscate în bob, accentuarea fenomenului de pălire/șiștăvire a boabelor, forarea proceselor de maturizare și coacere, diminuarea semnificativă a recoltelor agricole. La cultura de porumb, grăbirea formării inflorescenței mascule și apariția acesteia cu mai multe zile înaintea stigmatelor (10-12 zile), multe plante devenind astfel sterile, iar știuleții având boabe lipsă | Intensificarea fenomenului de arșiță |
| Temperaturi scăzute | Micșorarea numărului de plante sau chiar pieirea completă a acestora prin distrugerea nodului de înfrățire la cerealierele de toamnă, ca urmare a gerurilor puternice din timpul iernii (temperaturi minime mai mici de -25°C). Dezrădăcinarea plantelor din cauza înghețurilor și dezghețurilor repetate, care se produc de obicei spre sfârșitul iernii. Frânarea dezvoltării plantelor, încheierea prematură a ciclului de vegetație, precum și moartea parțială sau totală a acestora | Creșterea temperaturilor minime, reducerea numărului de zile cu îngheț, reducerea nunărului de zile de iarnă |
| Precipitații reduse | Deprecierea progresivă a stării de vegetație și reducerea producției agricole anuale. Deteriorarea treptată până la compromiterea totală a culturii. Schimbări în practicile de utilizare a terenurilor agricole și în tehnologia de cultivare, precum și a modului de folosință al acestora | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate „de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara |
| Precipitații intense însoțite de vijelii | Creșterea riscului față de căderea în vetre în special a plantelor cu talie înaltă. Întârzierea lucrărilor de recoltare | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm, statisticile vijeliilor similare celor prezente |
| Grindina | Afectarea desfășurării normale a ciclului biologic. Distrugerea sistemului foliar. Compromiterea culturilor agricole și ale speciilor pomi-viticole, dacă acestea se află într-o fază critică de dezvoltare (pomii fructiferi în faza de înflorire, vița-de-vie în faza de formare a boabelor și culturile cerealiere în faza de formare a spicului etc.) | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințele viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Secetă, încălzire excesivă și stres termic asociat | Crește consumul de energie pentru răcirea clădirilor. Temperaturile ridicate determină scăderea eficienței de producere a centralelor fotovoltaice, iasr asociate cu seceta, determină scăderea producției de energie electrică a centralelor hidroelectrice și a centralei nucleare (datorită ineficienței sistemului de răcire) | Creștere a valorilor indicatorului răcire-grade-zile, creșterea frecvenței și intensității episoadelor cu secetă în anotimpul de vară (ex. numărul de zile consecutive fără precipitații), creșterea magnitudinii temperaturilor medii și extreme, a intensității, duratei și magnitudinii valurilor de căldură |
| Gerul, înghețul și stresul termic asociat | Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor crește. Aceste fenomene au impact asupra activității operative și de management în domeniul energiei. Poate fi periclitată siguranța în alimentarea cu energie electrică și gaze naturale, ca urmare a temperaturilor extrem de scăzute din timpul iernii | Reducere a valorilor indicatorului încălzire-grade-zile, reducere a numărului de zile cu îngheț la sol, reducere a numărului de zile cu averse de ninsoare |
| Viscol intens, chiciură, vijelie | Pot provoca întreruperi ale alimentării cu energie, impact asupra siguranței sistemului electroenergetic și asupra sănătății populației | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Grindină | Poate provoca distrugerea panourilor fotovoltaice și, prin urmare, reducerea producției de energie electrică | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Precipitații intense | Pot provoca deteriorarea infrastructurii de transport și distribuție a energiei | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Precipitații intense | Facilitează apariția inundațiilor care duc la eroziunea sedimentelor de la baza pilierilor podurilor, a paturilor drumurilor, a fundațiilor drumurilor, a straturilor de bază, de legătură și de uzură a șoselelor, deteriorând infrastructura de transport | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Temperaturi ridicate și alternanțe frecvente între temperaturi reduse și ridicate (îngheț-dezgheț) | Temperaturile extreme împreună cu variația acestora pot duce la deformarea, forfecarea și deteriorarea căilor de rulare. Cele mai vulnerabile elemente din cadrul infrastructurii rutiere în ceea ce înseamnă expunerea la alternanțe de temperaturi extreme, sunt podurile, ale căror rosturi vor fi supuse unor dilatări extreme care pot duce chiar și la prăbușirea acestora. Toate aceste elemente au un impact direct asupra rețelei de transport rutier, feroviar și naval - maritimă si fluvială și impacturi indirecte resimțite de ramurile industriale | Creșterea magnitudinii temperaturilor medii și extreme, a intensității, duratei și magnitudinii valurilor de căldură |
| Secetă | Poate duce la scăderea nivelului apelor la nivelul canalelor navigabile, împreună cu deteriorarea căilor de rulare și flambarea căilor ferate. | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României); creșterea frecvenței și intensității episoadelor cu secetă în anotimpul de vară |
| Viscol intens, chiciură, vijelie | Afectează în mod principal sectorul de transport aerian prin prisma generării de modificări în programul de funcționare, precum și prin prisma apariției fenomenului de givraj. Toate aceste elemente au un impact direct asupra rețelei de transport rutier, feroviar și naval - maritimă si fluvială și impacturi indirecte resimțite de ramurile industriale | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Grindină | Are potențialul de a deteriora infrastructura de semnalizare, precum și vehiculele implicate în activitățile de transport. Poate duce la reducerea parțială sau totală a vitezelor de deplasare pe anumite sectoare de drum, formând blocaje | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Temperaturi ridicate | Sezonalitate modificată, stres termic pentru turiști, costuri de răcire a camerelor în unitățile de cazare, modificări ale populației și distribuției plante- animale sălbatice-insecte, apariția de boli infecțioase | Creșterea temperaturilor medii, a magnitudinii extremelor termice și a frecvenței, duratei și magnitudinii valurilor de căldură |
| Caracteristici ale stratului de zăpadă | Lipsa zăpezii în stațiunile destinate sporturilor de iarnă, costurile crescute pentru producerea zăpezii artificiale, scurtarea sezoanelor pentru sporturile de iarnă, reducerea calității estetice a peisajului, creșterea cererii de apă și electricitate | Reducere a grosimii stratului de zăpadă |
| Furtuni puternice, tornade | Riscuri pentru facilitățile/infrastructura turistică, creșterea costurilor asigurării/pierderea asigurărilor, costurile de întrerupere a afacerii | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Precipitații reduse și evapotranspirația mărită | Deficitul de apă, competiția pentru apă între turism și alte sectoare economice, deșertificarea, creșterea frecvenței declanșării incendiilor care amenință infrastructura și afectează cererea turistică | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate „de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara |
| Precipitații intense | Deteriorarea patrimoniului cultural, deteriorarea infrastructurii turistice, modificarea sezonalității | Creșterea numărului de zile cu cantități de precipitații mai mari de 20 mm |
| Caracteristici ale nivelului mării | Eroziunea costieră, reducerea zonei de plajă, costuri mai mari pentru protejarea și întreținerea litoralului | Creșterea nivelului mării |
| Carcteristici ale biodiversității terestre și marine | Pierderea atracțiilor naturale și a speciilor din arealele de destinație | Reducerea biodiversității |
| Incendii forestiere | Pierderea atracțiilor naturale, creșterea posibilității de declanșare a inundațiilor, deteriorarea infrastructurii turistice | Creșterea frecvenței incendiilor forestiere |
| Modificări ale solului (ex. nivelurile de umiditate, eroziune și aciditate) | Degradarea siturilor arheologice și a unor resurse naturale, cu impact asupra atracțiilor din zonele de destinație | Creșterea intensității eroziunii solului |
| Fenomene climatice de risc | Impact | Tendințe viitoare ale indicatorilor de impact climatic |
| Temperaturi ridicate și valuri de căldură | Impact direct asupra infrastructurii de transport rutier, feroviar, fluvial, cu impact și asupra industriei de transport, și acelor industrii a căror activitate depinde de continuitatea fluxului de aprovizionare. Impact direct asupra industriei materialelor de construcții care ar trebui să utilizeze/ofere pe piață noi materiale de construcție, care sa fie rezistente la temperaturi ridicate și la variații termice și de umiditate a aerului mari. Impact direct asupra industriilor de înaltă tehnologie, care trebuie să asigure condiții microclimatice de interior stabile, în condițiile în care cele exterioare sunt variabile sau afectate de temperaturi ridicate și de valuri de căldură. Impact direct asupra culturilor agricole și, implicit, impact indirect asupra industriei de prelucrare a produselor agricole (industria alimentară - prin producerea de pagube/distrugeri ale culturilor agricole cauzate de secetă dar și de posibile apariții de dăunători/boli la nivelul culturilor agricole), costuri ridicate pentru răcire în industria transporturilor speciale (cu masini cu instalații frigorifice) | Creșterea frecvenței, intensității și duratei valurilor de căldură |
| Temperaturile scăzute și valurile de frig | Impact direct asupra rețelei de transport rutier, feroviar și fluvial și naval (maritimă și fluvială) și impacturi indirecte resimțite de ramurile industriale a căror activitate depinde de continuitatea fluxului de aprovizionare. Impact direct asupra industriei materialelor de construcții care ar trebui să utilizeze/ofere pe piață noi materiale de construcție, care sa fie rezistente la variații mari ale parametrilor climatici (ex. variații termice, de umiditate/uscăciune a aerului). Impact direct asupra industriilor de înaltă tehnologie, în condițiile în care parametrii climatici din mediul exterior au valori care scad brusc și rămân la un nivel redus. Impactul indirect este asupra bugetului companiei industriale (care trebuie sa investeasca în climatizarea interioară) dar și asupra industriei aparatelor de climatizare care poate sa fie suprasolicitată. Impactul direct se resimte cel mai acut la nivelul sectorului agricol, iar cel indirect la nivelul industriei alimentare. | Creșterea temperaturilor minime, reducerea numărului de zile cu îngheț, reducerea nunărului de zile de iarnă |
| Viscole | Impact direct este asupra rețelei de transport rutier, feroviar, fluvial și naval - maritimă și fluvială și impacturi indirecte asupra ramurilor industriale dependente de aprovizionarea prin diferite tipuri de transport. Impact indirect asupra procesului de producție din unele industrii care presupun efectuarea de activități în aer liber (ex. construcții, transport), prin influențarea negativă a programului de muncă al salariaților | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Vânt puternic | Impact direct prin avarierea instalațiilor industriale, deteriorarea condițiilor de aprovizionare cu materii prime a diferitelor (sub)ramuri industriale, prin dificultăți în asigurarea cu forță de muncă în conformitate cu programul de lucru, ceea ce are impact asupra procesului de producție | Fără semnal |
| Furtuni cu intensitate extremă, tornade | Riscuri pentru facilitățile/infrastructura industrială și de transport, creșterea costurilor asigurării/pierderea asigurărilor, costurile de transport | Similare condițiilor climatice din prezent |
| Precipitații reduse și evapotranspirația mărită | Deficitul de apă și competiția pentru apă între diferitele ramuri industriale concentrate în centre urbane sau în cazul industriei extractive, în spații rurale ori urbane monoindustriale) și alte sectoare economice, deșertificarea (care are impact direct asupra culturilor) au impact indirect asupra industriei alimentare, și, în cascada, asupra altor sectoare industriale (de exemplu, industria ospitalității). Creșterea frecvenței declanșării incendiilor amenință infrastructura și afectează instalațiile și platformele industriale | Creșterea numărului de zile consecutive fără precipitații (sudul și sud-vestul României), scăderea valorilor indicatorului de ariditate „de Martonne”, mai ales în zona de munte, reducerea cantității de precipitații, vara |