PLANUL DE ACȚIUNE din 5 octombrie 2023pentru Strategia națională privind economia circulară
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 918 bis din 11 octombrie 2023



    Notă
    Conținut de HOTĂRÂREA nr. 927 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 octombrie 2023.
     +  CUPRINS Lista de abrevieri Lista de figuri, tabele și casete Rezumat executivI. INTRODUCERE1.1. Rațiunea pentru planul de acțiune1.2. Domeniul de aplicare al planului de acțiune1.3. Metodologia elaborării și prezentarea structuriiII. CONTEXTUL ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA2.1. Situația economiei circulare în România2.2. Cadrul politic și legislativIII. VIZIUNE ȘI MISIUNE3.1. Viziune3.2. Obiective generale3.3. Direcții de politică3.4. MisiuneIV. OBIECTIVE, ACȚIUNI TRANSVERSALE SI ACȚIUNI SPECIFICE FIECĂRUI SECTOR4.1. Acțiuni transversale4.2. Agricultură și silvicultură4.3. Industria auto4.4. Construcții4.5. Alimente și băuturi4.6. Ambalaje4.7. Textile4.8. Echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori4.9. Deșeuri4.10. Apă și ape uzateV. CADRUL DE IMPLEMENTARE5.1. Bugetare și finanțare5.2. Cadrul de guvernanță5.3. Evaluare și monitorizareVI. ANALIZA RISCURILOR PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A PAEC6.1. Eficacitatea acțiunilor propuse6.2. Asigurarea surselor de finanțare6.3. Voința politică6.4. Guvernanța6.5. Comportamentul consumatorilor6.6. RezumatVII. DETALII PRIVIND ACȚIUNILE7.1. Acțiuni transversale7.2. Agricultură și silvicultură7.3. Sectorul auto7.4. Construcții7.5. Alimente și băuturi7.6. Ambalaje7.7. Textile7.8. Echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori7.9. Deșeuri7.10. Apă și ape uzateVIII. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI8.1. Acțiuni transversale8.2. Agricultură și silvicultură8.3. Sectorul auto8.4. Construcții8.5. Alimente și băuturi8.6. Ambalaje8.7. Textile8.8. Echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori8.9. Deșeuri8.10. Apă și ape uzateIX. TABELE DE MONITORIZARE ȘI EVALUAREX. LISTA PĂRȚILOR INTERESATE CONSULTATE ÎN CADRUL ELABORĂRII PLANULUI DE ACȚIUNE PENTRU STRATEGIA NAȚIONALĂ PRIVIND ECONOMIA CIRCULARĂ  +  Lista de abrevieri AFM Administrația Fondului pentru Mediu AKIS Agricultural Knowledge and Innovation Systems/Sisteme de cunoștințe și inovare în agricultură ANAP Agenția Națională pentru Achiziții Publice ANAR Administrația Națională "Apele Române" ANRSC Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice ANPM Agenția Națională pentru Protecția Mediului APE Achiziții publice ecologice B A Baterii și acumulatori C D I Cercetare, dezvoltare și inovare CCV Centrul de colectare voluntară CE Comisia Europeană CIM Consumul intern de materiale CMP Consumul de materii prime DBA Deșeuri de baterii și acumulatori DCD Deșeuri din construcții și demolări DEEE Deșeuri de echipamente electrice și electronice DG Reform Direcția Generală pentru Sprijinirea Reformei Structurale DMS Deșeuri municipale solide EC Economie circulară ECV Evaluarea ciclului de viață EEE Echipamente electrice și electronice EFP Educație și formare profesională FC Fondul de Coeziune FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională GES Gazele cu efect de seră HG Hotărârea Guvernului IEC Inițiativa privind electronica circulară IMM Întreprinderi mici și mijlocii INS Institutul Național de Statistică IPD Inițiativa privind produsele durabile ISD Încetarea statutului de deșeu IT C Tehnologia informației și comunicațiilor l.e. locuitor echivalent JOUE Jurnalul Oficial al Uniunii Europene MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale MEAT Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică ODD Obiectivele de dezvoltare durabilă OG Ordonanța Guvernului OIREP Organizații care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului ONG Organizație neguvernamentală ONU Organizația Națiunilor Unite OS Obiectiv specific OUG Ordonanță de urgență a Guvernului PAC Politica Agricolă Comună PAEC Planul de acțiune pentru Strategia națională privind economia circulară PAYT Plătești pentru cât arunci PIB Produsul intern brut PNDR Program Național Dezvoltare Rurală PNRR Planul național de redresare și reziliență POIM Programul Operațional Infrastructură Mare RAR Registrul Auto Român REP Responsabilitatea extinsă a producătorului RUMC Rata de utilizare a materialelor circulare SEAP Sistemul Electronic de Achiziții Publice SIATD Sistem informatic de Asigurare a Trasabilității Deșeurilor SIGD Sistem integrat de gestionare a deșeurilor SGR Sistem garanție-returnare SM State Membre SNEC Strategia națională privind economia circulară STE(A)M Știință, tehnologie, inginerie (arte) și matematică TVA Taxa pe valoarea adăugată UE Uniunea Europeană VSU Vehicule scoase din uz  +  Lista de figuri, tabele și casete  +  Figuri Figura 1. Cronologia politicii de mediu relevante pentru economia circulară în România Figura 2. Generarea și reciclarea deșeurilor din ambalaje Figura 3. Ratele de colectare a deșeurilor de EEE Figura 4. Organigrama structurii de guvernanță a EC în România Figura 5. Cadrul de competențe în domeniul economiei circulare Figura 6. Program care include principiile economiei circulare în cadrul studiilor de inginerie la KU Leuven Figura 7. Ilustrație a standardului japonez de reutilizare pentru motoarele uzate Figura 8. Sistemul francez de bonus/malus Figura 9. Tarifele de producător în Belgia pentru diferite tipuri de ambalaje în euro pe kg Figura 10. Circular ID  +  Tabele Tabelul 1. Obiective și acțiuni transversale prioritare Tabelul 2. Obiective și acțiuni pentru sectorul agricultură și silvicultură Tabelul 3. Obiective și acțiuni pentru sectorul auto Tabelul 4. Obiective și acțiuni pentru sectorul construcțiilor Tabelul 5. Obiective și acțiuni pentru sectorul de alimente și băuturi Tabelul 6. Obiective și acțiuni pentru sectorul ambalajelor Tabelul 7. Obiective și acțiuni pentru sectorul de textile Tabelul 8. Obiective și acțiuni pentru sectorul EEE Tabelul 9. Obiective și acțiuni pentru sectorul de deșeuri Tabelul 10. Obiective și acțiuni pentru sectorul apei și al apelor uzate Tabelul 11. Principalele aspecte ale economiei circulare: Situația actuală și obiective Tabelul 12. Sinteza riscurilor asociate implementării PAEC Tabelul 13. Principalele caracteristici ale Platformei digitale pentru EC Tabelul 14. Programe naționale de inovare instituite în alte state membre ale UE Tabelul 15. Programe de ajutor de stat din state membre ale UE Tabelul 16. Inițiative de finanțare privată pentru economia circulară în alte state membre ale UE Tabelul 17. Rezumat al măsurilor propuse prin noul protocol privind construcțiile și demolările (Comisia Europeană, 2018) Tabelul 18. Acțiuni transversale Tabelul 19. Sectorul agricultură și silvicultură Tabelul 20. Sectorul auto Tabelul 21. Sectorul construcții Tabelul 22. Sectorul alimente și băuturi Tabelul 23. Sectorul ambalaje Tabelul 24. Sectorul textile Tabelul 25. Sectorul echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori Tabelul 26. Sectorul deșeuri Tabelul 27. Sectorul apă și ape uzate Tabelul 28. Indicatori cheie  +  Casete Caseta 1. Programe de finanțare UE relevante pentru EC Caseta 2. Structura de coordonare a guvernanței economiei circulare Caseta 3. Exemple de criterii de circularitate în achiziția de materiale de construcții Caseta 4. Factori de succes pentru achizițiile circulare Caseta 5. Prezentare generală a metodelor de colectare a datelor în sectorul construcțiilor  +  Rezumat executiv Măsurile privind economia circulară oferă posibilitatea de a respecta angajamentele privind clima și alte obiective de dezvoltare durabilă, contribuind în același timp la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă. Potrivit unor studii recente*1, aplicarea principiilor economiei circulare poate stimula creșterea economică și poate genera noi locuri de muncă. România a lansat deja câteva inițiative pentru a încuraja economia circulară, dar se află încă într-un stadiu de început al procesului de tranziție la economia circulară*2. Ca atare, trebuie depuse mai multe eforturi și iniția mai multe acțiuni pentru a promova, a permite și a facilita schimbările în toate sectoarele economice și în toate domeniile societale în context național. *1 Cambridge Econometrics, Trinomics și ICF (2018), Impacts of circular economy policies on the labour market (Impactul politicilor de economie circulară asupra pieței muncii): În întreaga economie a UE, economia circulară are potențialul de a crește PIB-ul UE cu încă 0,5 % până în 2030 și de a crea aproximativ 700 000 de locuri de muncă. *2 Cramer, J. (2022). Guvernanța eficientă a economiilor circulare: O comparație internațională. Journal of Cleaner Production, 343, 130874. Planul de acțiune pentru Strategia națională privind economia circulară, denumit în continuare PAEC, face parte din eforturile recente ale guvernului de a accelera tranziția către economie circulară în România. Acesta se bazează pe și completează Strategia națională privind economia circulară adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2022. Rațiunea care stă la baza PAEC și misiunea pe care acesta își propune să o atingă în contextul actual al economiei circulare din România sunt explicate mai detaliat în primele trei capitole ale prezentului plan de acțiune. În timp ce SNEC prevede direcții de urmat și obiective generale care să ghideze elaborarea de politici menite să avanseze economia circulară în România, PAEC propune și descrie acțiuni concrete pentru promovarea tranziției către economia circulară în România. Obiectivele generale adoptate prin intermediul SNEC sunt: ● acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importate; ● consolidarea competitivității economice și a forței de muncă; ● aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime; ● promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare; ● prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; ● prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor; ● promovarea consumului responsabil și a educației de mediu; ● protecția ecosistemelor și a sănătății cetățenilor. Pentru a facilita realizarea acestor obiective, PAEC propune o serie de acțiuni transversale, precum si acțiuni sectoriale specifice. Acțiunile transversale includ măsuri privind educația și formarea profesională, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, achizițiile ecologice și încurajarea digitalizării, care sunt esențiale pentru facilitarea transformării circulare în economia românească. Acțiunile de educație, formare profesională și sensibilizare a publicului cu privire la principiile economiei circulare pot crea competențele necesare pentru tranziția către circularitate, dar pot contribui și la schimbarea comportamentului de consum și de producție. Măsurile de cercetare, dezvoltare și inovare pot juca, de asemenea, un rol important în susținerea economiei circulare, în special în ceea ce privește materialele și produsele noi, înlocuirea și eliminarea substanțelor periculoase, încurajarea modelelor de afaceri care urmează principiile economiei circulare, promovarea noilor tehnologii de producție și reciclare, dezvoltarea de indicatori și colectarea de date etc. În plus, digitalizarea este un element important al tranziției către o economie mai circulară. Tehnologiile digitale pot să contribuie la urmărirea traseelor produselor, a componentelor și a materialelor pentru a permite întreprinderilor să funcționeze mai eficient, să reducă deșeurile, să extindă ciclul de viață al produselor și să reducă costurile de tranzacție. De asemenea, platformele digitale pot facilita fluxurile de date, colaborarea și schemele de partajare în cadrul ecosistemelor cu mai multe părți interesate, reducând astfel utilizarea restrânsă a activelor existente și permițând acumularea de cunoștințe colective și răspândirea modelelor de afaceri bazate pe principiile economiei circulare. Nu în ultimul rând, tranziția către circularitate poate fi facilitată și de achizițiile ecologice. Puterea de cumpărare a autorităților publice din România este estimată la aproximativ 19% din produsul intern brut*3. Prin urmare, achizițiile ecologice pot juca un rol important în creșterea cererii și în oferirea de oportunități pentru cei care pun pe piață produse și servicii care încorporează principiile circulare, acordând prioritate achiziționării de lucrări, produse și servicii care contribuie la circuite închise de energie și materiale, reducând la minim impactul negativ asupra mediului și generarea de deșeuri. *3 AROLD, ONV LAW (2021) Primul studiu național privind utilizarea achizițiilor publice verzi în România. Disponibil la: https://www.onvlaw.ro/the-1st-național-study-on-green-public-procurement-in-românia-2/ PAEC prezintă, de asemenea, acțiuni specifice celor nouă sectoare economice care au fost identificate prin intermediul SNEC ca fiind domeniile cu cel mai mare potențial de circularitate din economia românească. Sectoarele au fost selectate pe baza importanței lor din punct de vedere economic, a impactului pentru mediu și sănătate și pe baza problemelor și oportunităților legate de economia circulară. Astfel, sectoarele selectate sunt: ● agricultură și silvicultură; ● auto; ● construcții; ● alimente și băuturi; ● ambalaje precum sticlă, hârtie, materiale plastice, lemn și materiale metalice; ● textile; ● echipamente electrice și electronice, inclusiv baterii; precum și două sectoare relevante pentru întreaga economie și societate, anume: ● deșeuri ● apă și ape uzate. Pentru acțiunile transversale și pentru fiecare dintre cele nouă sectoare, PAEC identifică cel puțin cinci acțiuni prioritare și, în majoritatea cazurilor, introduce un set de măsuri suplimentare care se vor pune, de asemenea, în aplicare pentru a accelera tranziția la economia circulară. PAEC prezintă și descrie în total 52 de acțiuni prioritare în cele zece domenii, unul la nivel transversal și nouă sectoriale. Pentru fiecare domeniu, acțiunile au fost prioritizate în funcție de (i) fezabilitatea implementării lor, (ii) urgența și potențialul de a accelera tranziția către economia circulară, (iii) relevanța pentru respectarea directivelor UE și pentru atingerea obiectivelor stabilite la nivel național și (iv) existența unor bune practici în alte state membre ale UE. O parte semnificativă, de aproximativ 38% dintre acțiunile prioritare se referă la modificări legislative, de reglementare și/sau de politică care ar putea facilita trecerea de la economia liniară la economia circulară. Alte acțiuni se concentrează pe dezvoltarea infrastructurii, inclusiv cea digitală - 23%, pe suport financiar pentru sectorul privat - 11%, pe educație și formare profesională - 9%, pe campanii de sensibilizare și conștientizare - 7%, pe aplicarea și monitorizarea implementării legislației și a reglementărilor - 6% și pe cercetare, dezvoltare și inovare - 6%*4. *4 Aceste procente trebuie privite ca fiind pur orientative, pentru a oferi o imagine generală a tipurilor de acțiuni ale PAEC Pentru stabilirea și elaborarea acțiunilor prioritare, au fost realizate 59 de interviuri cu părți interesate și reprezentanți din cele nouă sectoare economice, cu cel puțin 5 interviuri pe sector. Printre intervievați s-au numărat asociații patronale și profesionale din industrie, companii private, organizații neguvernamentale, OIREP-uri, precum și autorități publice. Această procedură de lucru a jucat un rol important în aprofundarea provocărilor și barierelor specifice în calea tranziției la economia circulară și a contribuit la conceperea măsurilor practice pentru a depăși aceste bariere. Acțiunile prioritare descrise în PAEC sunt legate de obiectivele generale stabilite în SNEC. În plus, în Capitolul VII, pentru fiecare acțiune prioritară, este furnizată o descriere detaliată a provocărilor la care răspunde acțiunea respectivă, a măsurilor care trebuie luate pentru a le remedia, a entităților responsabile și implicate și a orizontului de timp pentru punerea lor în aplicare. Capitolul VIII redă exemple de bune practici care sunt relevante pentru acțiuni, în timp ce Capitolul IX prezintă tabelele de monitorizare și evaluare a progresului în implementarea PAEC. Interviurile cu părțile interesate au jucat, de asemenea, un rol important în consolidarea unei imagini cu privire la principalele bariere care pot apărea la punerea în aplicare a acțiunilor. Prin urmare, în Capitolul IV. "Obiective, acțiuni transversale și acțiuni specifice fiecărui sector" sunt prezentate elementele necesare pentru punerea în aplicare a PAEC. Acesta abordează tendințele și oportunitățile în ceea ce privește finanțarea, prezintă cadrul de guvernanță pentru a asigura punerea în aplicare a acțiunilor și cadrul pentru monitorizare, evaluare și diseminare a progreselor realizate și a dificultăților întâmpinate în atingerea obiectivelor. Cele trei elemente care facilitează punerea în aplicare a PAEC, finanțarea, cadrul de guvernanță și monitorizarea, sunt coroborate cu trei dintre acțiunile prioritare, incluse în subcapitolul 4.1 Acțiuni transversale, care se referă la extinderea sprijinului financiar acordat inițiativelor circulare de către sectorul privat, la consolidarea capacității sectorului public în domeniul economiei circulare și la dezvoltarea unei platforme digitale pentru a facilita monitorizarea și diseminarea cunoștințelor relevante pentru economia circulară. Pentru a atenua riscurile identificate în Capitolul VI, Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară*5, înființat prin decizia Prim-ministrului nr. 553/9.12.2022 cu rolul de a coordona implementarea SNEC și a PAEC, va elabora o strategie de implementare secvențială a PAEC, pornind cu prioritizarea acțiunilor PAEC în funcție de orizontul de timp, surse de finanțare disponibile, entități responsabile etc. și completând acțiunile cu informații suplimentare furnizate de către experții tehnici din cadrul entităților implicate în structura de guvernanță și de către părțile interesate private cu care membrii acestora se vor consulta, precum și cu estimarea de costuri, în baza unui studiu dedicat. *5 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/262375I. INTRODUCERE1.1. Rațiunea pentru planul de acțiune Rațiunea pentru elaborarea Planului de Acțiune privind Economia Circulară are la bază necesitatea României de a contribui la atingerea obiectivului general de neutralitate climatică până în 2050, prevăzut în Pactul Ecologic European, și a obiectivelor noului Plan de Acțiune privind Economia Circulară al Uniunii Europene. De asemenea, se așteaptă ca PAEC să sprijine implementarea Strategiei privind Economia Circulară a României, care a fost adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2022*6. *6 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/259668 Împreună, cele două documente vor oferi orientări pentru creșterea bunăstării populației și pentru creștere economică durabilă prin îmbunătățirea calității mediului și a sănătății umane. PAEC reprezintă o etapă importantă în cadrul PNRR*7. *7 https://mfe.gov.ro/pnrr/1.2. Domeniul de aplicare al planului de acțiune Conceptul de economie circulară este foarte larg și acoperă o serie de subiecte conexe, inclusiv eficiența resurselor, trecerea la resurse regenerabile, atât din punct de vedere material cât și energetic. Economia circulară urmărește decuplarea activității economice de consumul de resurse naturale, eliminând în același timp din sistem externalitățile negative precum deșeurile și poluarea. Pentru a realiza transformarea de la un sistem liniar la unul circular, sunt luate în considerare următoarele practici și soluții pentru diferitele etape ale lanțului valoric: ● închiderea circuitelor de materiale prin înlocuirea materiilor prime cu materiale secundare și a produselor noi cu produse sau piese second-hand, la mâna a doua, reparate sau recondiționate; ● încetinirea fluxurilor de materiale prin prelungirea duratei de viață a produselor ca urmare a unei proiectări, întrețineri și reparații mai bune; ● reducerea fluxurilor de materiale prin utilizarea unei cantități mai reduse de resurse per produs sau utilizarea a mai puține produse pentru a furniza același serviciu societății. Domeniul de aplicare sectorial al PAEC se bazează pe prioritizarea elaborată în cadrul SNEC unde au fost evidențiate sectoarele cu cel mai pare potențial pentru economia circulară. Stabilirea sectoarelor prioritare având cel mai mare potențial de consolidare a economiei circulare s-a bazat pe analiza contribuției economice, a impactului asupra mediului și sănătății umane, precum și a provocărilor și oportunităților legate de economia circulară în fiecare sector. Așadar, sectoarele economice incluse în PAEC sunt: ● agricultură și silvicultură; ● auto; ● construcții; ● alimente și băuturi; ● ambalaje precum sticla, hârtia, materialele plastice, lemn și materiale metalice; ● textile; ● echipamente electrice și electronice și baterii. Această selecție este în concordanță și cu rezultatele unei analize efectuate de Banca Mondială*8 care relevă faptul că sectoarele EEE, auto, alimente și băuturi au cel mai mare potențial să adopte modelul circular în România. Prezentul PAEC extinde acest set de sectoare cu încă alte patru sectoare economice enumerate în lista de mai sus. Dintre sectoarele prezentate în PAEC, o altă analiză diagnostic realizată de Banca Mondială*9 identifică sectoarele alimente, agricultură și silvicultură, textile și deșeuri din construcții și desființări, alături de industria grea, ca fiind sectoare prioritare pentru tranziția la EC. Această identificare se bazează pe particularitățile produselor rezultate din aceste sectoare și a lanțurilor lor valorice, pe impactul de mediu, în special cu privire la generarea de deșeuri, și pe dependența de materii prime din afara Europei. *8 Banca Mondială (2022), "Închiderea cercului: Politici pentru tranziția către economia circulară în Europa" https://documents1.worldbank.org/curated/en/099425006222229520/pdf/P174596025fa8105a091c50fb22f0596fd1.pdf *9 Banca Mondială (2023): "Analiză diagnostic pentru Intervenții legate de Economia Circulară în România": https://documents1.worldbank.org/curated/en/099231501302323614/pdf/P17459604d612e0790a5ea028ec22975b1a.pdf În plus, PAEC prevede acțiuni transversale, precum și acțiuni specifice pentru sectoarele deșeuri, apă și ape uzate, care sunt relevante pentru întreaga economie și societate românească și care vor contribui la promovarea modelului circular în toate celelalte sectoare economice. De asemenea, PAEC ia în considerare și modul în care alte sectoare menționate în SNEC se interconectează cu acțiunile prevăzute. Unele dintre acțiunile planului de acțiune, în special cele care presupun construirea sau modernizarea infrastructurii fizice, vor fi implementate fără a afecta negativ biodiversitatea, ecosistemele naturale sau ariile protejate din România. De exemplu, noile infrastructuri vor fi construite în zone care sunt deja dedicate construcțiilor și care nu necesită modificarea peisajului. Alte acțiuni, cum ar fi cele de reglementare sau cele de C D I, vor fi întreprinse astfel încât să se evite orice impact negativ asupra mediului înconjurător. Așadar, toate proiectele necesare implementării acțiunilor prevăzute în acest plan vor avea în vedere respectarea principiului "a nu aduce prejudicii semnificative" - DNSH*10. *10 "a nu aduce prejudicii semnificative" înseamnă a nu sprijini sau a nu desfășura activități economice care aduc prejudicii semnificative oricărui obiectiv de mediu, dacă este cazul, în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852. (https://knowledge4policy.ec.europa.eu/glossary-item/do-no-significant-harm_en)1.3. Metodologia elaborării și prezentarea structurii PAEC a fost elaborat pe baza unei metodologii în trei etape. În prima etapă, SNEC a servit drept bază pentru stabilirea priorităților sectoriale. În a doua etapă, pentru fiecare sector prioritar au fost identificate 10-15 acțiuni pe baza unei documentări cuprinzătoare. Această etapă a fost urmată de prioritizarea a 5-7 acțiuni per sector, pe baza următoarelor criterii: ● fezabilitatea punerii în aplicare pe termen scurt și mediu; ● urgența și potențialul de accelerare a economiei circulare; ● relevanța pentru respectarea legislației și atingerea obiectivelor UE; ● existența unor exemple de bune practici în alte state membre ale UE; ● costurile și disponibilitatea finanțării; ● efectul asupra sănătății umane și a mediului; ● conformarea cu legislația și politicile naționale de mediu în vigoare. Lista de acțiuni prioritare a fost supusă consultării și validării empirice printr-o serie de interviuri realizate cu reprezentanți ai asociațiilor patronale si profesionale din industrie și ai mediului privat, cu ONG-uri și cu reprezentanți ai autorităților publice relevante pentru sectoarele prioritare abordate de PAEC. Astfel, au fost realizate 59 de interviuri, cu cel puțin 5 interviuri pe sector. Pentru acțiunile transversale și pentru fiecare sector în parte, PAEC prevede următoarele elemente: ● lista acțiunilor care urmează să fie puse în aplicare; ● descrieri detaliate ale acțiunilor prioritare; ● instituțiile responsabile de implementare - guvernanța; ● instituțiile/ actorii implicați în punerea în aplicare a acțiunilor; ● informații privind posibilele surse de finanțare; ● perioadele și etapele de punere în aplicare, și ● indicatori de performanță. Aceste elemente sunt menite să completeze viziunea, obiectivele generale și direcțiile introduse în SNEC și reiterate în prezentul document. În plus, PAEC prezintă o strategie generală de punere în aplicare a acțiunilor și o analiză a posibilelor riscuri care ar putea apărea pe parcursul procesului de implementare. Structura PAEC respectă cerințele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 379/2022 pentru elaborarea, implementarea, monitorizarea, evaluarea și actualizarea strategiilor guvernamentale. Ca urmare, PAEC este structurat după cum urmează: ● Contextul EC în România - Capitolul II - oferă o imagine de ansamblu a situației actuale a EC în România, precum și a politicilor și cadrului legislativ relevante pentru EC; ● Viziunea și misiunea PAEC - Capitolul III - se concentrează pe modul în care poate avansa tranziția către economie circulară în sectoarele economice prioritare, pornind de la obiectivele și direcțiile de politică dezvoltate în SNEC; ● Obiectivele și acțiunile pentru fiecare sector prioritar - Capitolul IV - oferă o prezentare generală a sectoarelor, a obiectivelor și acțiunilor specifice, care includ contextul sectorial, motivarea acțiunilor prevăzute precum și enunțarea succintă a acțiunilor prioritare specifice împreună cu conexiunea acestora cu obiectivele generale și direcțiile de politică din SNEC. Acțiunile specifice sunt adesea legate de mai mult decât un obiectiv general. Prezentările din acest capitol sunt completate cu o descriere detaliată a acțiunilor prioritare, în Capitolul VII; ● Elementele principale pentru implementarea efectivă a PAEC - Capitolul V - include o prezentare a oportunităților de finanțare, cadrul de guvernanță, precum și planul de monitorizare și evaluare pentru a asigura o implementare adecvată a PAEC. ● Analiza riscurilor pentru punerea în aplicare a PAEC - Capitolul VI - încheie acest document punând accentul pe riscuri legate de eficiență scăzută a implementării, finanțare insuficientă, lipsa de voință politică, eșecul guvernanței și schimbarea lentă a comportamentului consumatorilor. PAEC include patru capitole distincte după cum urmează: ● Capitolul VII cuprinde descrierea detaliată a fiecărei acțiuni, precizând entitățile responsabile și cele implicate, orizontul de timp și posibilitățile de finanțare pentru punerea în aplicare a PAEC. ● Capitolul VIII cuprinde exemple de bune practici asociate cu acțiunile prioritare, acolo unde ele există, fie în România, fie în alte state membre UE. Acestea au menirea de a inspira și/sau ilustra mai bine formele pe care aceste acțiuni le pot lua în practică. ● Capitolul IX cuprinde tabelul de monitorizare și evaluare a progresului implementării PAEC pe baza unui set de indicatori de performanță. ● Capitolul X cuprinde lista părților interesate consultate în cadrul elaborării planului de acțiune pentru strategia națională privind economia circularăII. CONTEXTUL ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA2.1. Situația economiei circulare în România În ultimul deceniu, România a făcut progrese în ceea ce privește adoptarea unor strategii care să asigure tranziția de la modelul economic liniar la unul circular*11. În ciuda progreselor în materie de politici, economia românească se află încă la începutul acestei tranziții*12. Acest lucru se reflectă în faptul că în România, creșterea economică nu este încă decuplată de generarea de deșeuri*13. În fapt, gestionarea deșeurilor în România este mult în urma mediei UE, deoarece depozitarea și, adesea, depozitarea ilegală, reprezintă încă forma dominantă de gestionare a deșeurilor*14. *11 A se vedea, de exemplu, Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 sau Strategia privind Economia Circulară adoptată prin HG 1127/2022. *12 Pentru mai multe date și informații privind indicatorii economiei circulare în România, cititorul este invitat să consulte SNEC *13 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en *14 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en Performanța României în ceea ce privește indicatorii economiei circulare, cum ar fi productivitatea resurselor, ecoinovarea, generarea de deșeuri raportată la PIB, tratarea deșeurilor și utilizarea materialelor reciclate în economie, este sub media UE*15. Datele colectate prin intermediul Eurobarometrului special 501 intitulat Atitudinea cetățenilor europeni față de mediu din 2019*16 indică, de asemenea, un nivel de implicare sub media UE a cetățenilor români în activități de economie circulară, cum ar fi cumpărarea de produse second-hand, repararea produselor, evitarea materialelor plastice și a ambalajelor de unică folosință sau alegerea de produse fabricate la nivel local și/sau cu etichetă de mediu. Același sondaj relevă că cetățenii români nu consideră "schimbarea modului în care consumă" ca fiind o modalitate eficientă de abordare a problemelor de mediu. Cu toate acestea, România are una dintre cele mai scăzute rate de deșeuri per consum intern de materiale, și în continuă scădere, dintre țările UE și are perspective favorabile pentru îmbunătățirea performanțelor țării în ceea ce privește adoptarea practicilor de economie circulară. *15 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_AC_CUR custom_1598253/default/table?lang=en. De asemenea, cititorul este invitat să consulte SNEC *16 https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2257 Se poate concluziona că România trebuie să facă eforturi suplimentare pentru a progresa în toate aspectele tranziției către economia circulară, de la obținerea unei eficiențe mai mari a resurselor și o creștere a utilizării materialelor secundare în producție până la prevenirea generării de deșeuri și adoptarea unor metode sustenabile de gestionare a deșeurilor. Conform evaluării CE din 2022 cu privire la punerea în aplicare a politicilor de mediu*17, România ar trebui să consolideze cadrul de politici în vederea accelerării tranziției către economia circulară în toate sectoarele economice, în special prin punerea în aplicare a SNEC și a actualului plan de acțiune. în același timp, CE încurajează România să continue adoptarea de politici și direcții strategice menținând o abordare integrată care să faciliteze dezvoltarea durabilă, economia circulară, eco-proiectarea și ecoinovarea, și prin adoptarea de măsuri de sprijin pentru IMM pentru utilizarea eficientă a resurselor, în special prin realizarea de investiții suplimentare în educație și formare profesională; adoptarea de măsuri pentru creșterea ratei de utilizare circulară a materialelor*18. În plus, CE recomandă României să ia măsuri mai îndrăznețe în domeniul gestionării deșeurilor, în special în ceea ce privește închiderea și reabilitarea depozitelor de deșeuri care nu corespund standardelor; actualizarea planurilor de gestionare a deșeurilor la nivel național, județean și al municipiului București, în acord cu cerințele naționale și europene privind deșeurile*19, îmbunătățirea și extinderea colectării separate a deșeurilor, sprijinirea colectării separate și a reciclării și îmbunătățirea funcționalității sistemului de responsabilitate extinsă a producătorului. *17 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN *18 Rata de utilizare circulară a materialelor măsoară ponderea materialelor recuperate și reintroduse în economie în totalul materialelor utilizate. *19 http://www.mmediu.ro/categorie/documente-de-planificare-pngd-pjgd/2392.2. Cadrul politic și legislativ De la aderarea la UE în 2007, România a făcut progrese considerabile în ceea ce privește cadrul legislativ și de reglementare general, prin elaborarea de strategii si planuri, prin adoptarea de acte normative proprii sau prin transpunerea legislației obligatorii a UE. În ciuda acestor progrese semnificative, cadrul politic și legislativ continuă să aibă o serie de lacune care îngreunează tranziția către modelul economiei circulare*20. Transpunerea și aplicarea legislației UE, regulamente, directive, decizii relevante pentru promovarea modelului circular sunt adesea inadecvate sau întârziate. România s-a confruntat cu 169 de cazuri de încălcare a transpunerii și aplicării legislației UE în domeniul mediului. La momentul scrierii planului de acțiune, 81 de cazuri sunt încă active, dintre care trei cazuri se referă la deșeuri și ape uzate*21. *20 Acest lucru a fost subliniat și de alte rapoarte pe tema potențialului economiei circulare în România, cum ar fi, de exemplu, un raport al Băncii Mondiale și al Institutului European din România (http://ier.gov.ro/wp- content/uploads/2019/03/Final_Studiul-3_Spos-2018_Economie-circular%C4%83-1.pdf). *21 https://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/infringements-proceedings/infringement_decisions/?lang_code=en O prezentare cronologică a unora dintre documentele de politici relevante pentru EC din România se regăsește în Figura 1. Legislația și politicile prezentate în figură sprijină direct sau indirect dezvoltarea unui model de economie circulară în România. Dintre acestea, cele mai recente și relevante sunt detaliate pe scurt în anexa la SNEC*22. Majoritatea reglementărilor și inițiativelor politice naționale existente privind principiile EC se referă la gestionarea deșeurilor, ceea ce înseamnă că acestea abordează doar faza de sfârșit de viață a produselor. Faza de proiectare a produselor este insuficient reglementată, iar strategiile de reutilizare și de refolosire a produselor care ajung la finalul ciclului de viață lipsesc. Cu toate acestea, există câteva excepții. De exemplu, OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, aprobată prin Legea nr.17/2023 stabilește o ierarhie a deșeurilor, încurajând în primul rând prevenirea generării deșeurilor prin reutilizare și reciclare, plasând depozitarea pe ultimul loc. De asemenea, Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 3 lit. b ca vehiculele noi să fie proiectate în vederea dezmembrării pentru reutilizarea și reciclarea părților componente. În plus, art. 3 lit. c impune integrarea materialelor reciclate care devin materii prime secundare, în producția de vehicule și componente noi. OG nr. 6/2021 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului reglementează anumite cerințe legate de anumite tipuri de produse. Astfel, începând cu 3 iulie 2024 recipientele pentru băuturi cu o capacitate de până la 3 litri, și anume recipientele utilizate pentru a conține lichide, cum ar fi sticlele pentru băuturi, inclusiv dopurile și capacele acestora și ambalajele de băuturi compozite, inclusiv dopurile și capacele acestora, ale căror dopuri și capace sunt din plastic, pot fi introduse pe piață numai dacă dopurile și capacele rămân atașate de recipiente în timpul etapei de utilizare preconizată a produselor. *22 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfisAfis/259854 De asemenea, începând cu 2025 sticlele pentru băuturi cu o capacitate de până la 3 litri, inclusiv dopurile și capacele acestora, având drept componentă principală polietilentereftalatul, denumite "sticle PET", trebuie să conțină plastic reciclat în proporție de cel puțin 25%, calculat ca medie pentru toate sticlele PET introduse pe piața națională. Cu toate acestea, unele dintre aceste cerințe sunt vagi și nu au atașate cifre specifice. Prin urmare, există încă lacune în legislația menită să determine avansul EC. De aceea, trebuie luate măsuri suplimentare în vederea instituirii unui cadru de reglementare cuprinzător și coerent care să abordeze întregul ciclu de viață al produselor. O altă problemă identificată constă în faptul că unele reglementări nu sunt însoțite de norme metodologice pentru punerea în aplicare.
    Figura 1. Cronologia politicii de mediu relevante pentru economia circulară în România*23
    *23 Sursele informațiilor conținute sunt diferite ediții ale Monitorului Oficial: https://monitoruloficial.ro/
    III. VIZIUNE ȘI MISIUNE3.1. Viziune Așa cum se menționează și în SNEC, viziunea României este de a crea o cale stabilă către prosperitate pentru întreaga societate prin creștere economică care să asigure un mediu durabil pentru generațiile viitoare.3.2. Obiective generale Această viziune este legată de obiectivul general al SNEC, anume decuplarea dezvoltării economice de degradarea mediului, care este în concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă la nivel mondial, cu obiectivele climatice ale UE, cu obiectivele PAEC al UE și cu principiile și obiectivele prevăzute în Pactul Ecologic European. La nivel național, elemente ale tranziției către economie circulară sunt, de asemenea, avute în vedere în Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 și de către componentele PNRR*24. *24 https://gov.ro/fișiere/știri_fișiere/Annex_to_the Proposal_for_a_Council_Implementig_Decision.pdf În concordanță cu mai multe strategii naționale relevante care vizează o Românie mai sustenabilă, mai ecologică și mai echitabilă*25, în cadrul SNEC au fost stabilite următoarele obiective generale: ● acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importate; ● consolidarea competitivității economice și a forței de muncă; ● aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime; ● promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul EC; ● prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale; ● prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor; ● promovarea consumului responsabil și a educației de mediu; ● protecția ecosistemelor și a sănătății cetățenilor. *25 Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă 2013-2020-2030, Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (2018), precum și Strategia Națională privind Economia Circulară adoptată în 2022.3.3. Direcții de politică Pe baza obiectivelor generale, în cadrul SNEC au fost identificate cinci direcții care trebuie urmărite atunci când se elaborează politici care să faciliteze avansarea EC în România. Acestea sunt: ● reducerea consumului de materii prime virgine prin activități de extracție sustenabile, de reciclare și de recuperare a materiilor prime; ● reducerea consumului de bunuri de consum prin prelungirea duratei de viață a produselor; ● reducerea impactului activitățile de producție asupra ecosistemelor și mediului; ● reducerea impactului activitățile legate de gestionarea deșeurilor și a apei uzate asupra ecosistemelor și mediului; ● îmbunătățirea coerenței politicilor și a guvernanței, a comunicării și a colaborării între autoritățile locale, regionale și naționale.3.4. Misiune Misiunea PAEC pentru România este de a informa entitățile publice, private și publicul larg cu privire la măsurile pe termen scurt, mediu și lung, precum și cu privire la rolul și gradul de implicare al acestora pe parcursul implementării planului de acțiune. Colaborarea este un factor cheie care permite implementarea cu succes a acestor măsuri, asigurând astfel o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii.IV. OBIECTIVE, ACȚIUNI TRANSVERSALE ȘI ACȚIUNI SPECIFICE FIECĂRUI SECTOR4.1. Acțiuni transversale4.1.1. Context Tranziția către economie circulară necesită o transformare sistemică, în special în ceea ce privește procesele industriale și activitățile economice, pentru a reduce utilizarea resurselor și pentru a permite celor care se află deja în economie să mențină cea mai mare valoare cât mai mult timp posibil. Realizarea acestei transformări necesită schimbări urgente, esențiale în domenii transversale, în special în domeniile educației și formării profesionale, cercetării, dezvoltării și inovării, digitalizării și achizițiilor publice. Schimbările din aceste domenii vor facilita tranziția către economia circulară în toate sectoarele economice. Conștientizarea și familiarizarea publicului cu principiile economiei circulare trebuie îmbunătățite și promovate în România. Sondajele Eurobarometru indică faptul că cetățenii români nu sunt foarte conștienți și nici foarte implicați în acțiunile care facilitează tranziția către o economie circulară*26. Guvernul României a luat deja măsuri pentru a îmbunătăți educația cetățenilor săi în domeniul ecologiei protecției mediului. De exemplu, Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, conține prevederi importante vizând educația în domeniul ecologiei și protecției mediului, iar Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificată în ianuarie 2022 pentru a stipula elaborarea unei Strategii Naționale de Educație în Domeniul Mediului și al Schimbărilor Climatice de către Ministerul Educației*27. Strategia pentru perioada 2023-2030 a fost deja elaborată și adoptată prin HG nr. 59/2023*28 și urmează a fi transpusă în programele de învățământ începând cu 2023-2024*29, de exemplu prin implementarea unei Săptămâni Verzi în școlile publice. Guvernul a lansat, de asemenea, campanii de sensibilizare a publicului, proiecte de implicare a cetățenilor*30 și alte inițiative pentru a promova sustenabilitatea și protecția mediului înconjurător*31. Schimbarea mentalității și adoptarea unor comportamente de producție și consum durabile reprezintă un proces de lungă durată, care va necesita unirea eforturilor factorilor implicați. *26 https://data.europa.eu/data/datasets/s2257_92_4_501_eng?locale=en *27 https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislație/2022/LEN_2011_actualizata_2022.pdf *28 https://monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--71Bis--2023.html *29 https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislație/2022/LEN_2011_actualizata_2022.pdf. Mai multe detalii sunt furnizate în capitolul VIII, la secțiunea "Bune practici pentru activitățile de educație și formare". *30 De exemplu, Campania Națională România Curată, la care au participat peste 50.000 de voluntari implicați, 30.000 de angajați de la birourile locale și autorități locale au contribuit la campanie, 1 milion de kg de deșeuri colectate din diferite zone ale țării. *31 Cum ar fi, de exemplu, cea mai recentă campanie, lansată pe 29 noiembrie 2022, intitulată "RECICLĂM ÎN ROMÂNIA" https://reciclaminromania.ro/ (http://www.mmediu.ro/articol/ministrul-barna-tanczos-a-lansat-astăzi-campania-de-informare-si-conștientizare-reciclam-in-românia/5776) Este de așteptat ca adoptarea practicilor de economie circulară să aibă un efect net pozitiv asupra creării de locuri de muncă, însă numai în măsura în care lucrătorii dobândesc aptitudinile și competențele necesare tranziției către economia circulară. Nivelurile de ocupare a forței de muncă în sectoarele legate de economia circulară, cum ar fi sectoarele de reciclare, reparare și reutilizare din România sunt încă relativ scăzute, de 1,55% din totalul locurilor de muncă, comparativ cu 1,76% din media UE sau peste 2% în alte țări din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia, Croația și statele baltice*32. Educația și formarea profesională ar putea juca un rol crucial în stimularea adoptării strategiilor și practicilor de economie circulară ca parte a unei strategii de perfecționare și recalificare pe scară largă și pe tot parcursul vieții. Studii recente arată importanța dezvoltării atât a competențelor transversale, cum ar fi alfabetizarea ecologică și digitală sau a abilităților analitice de rezolvare a problemelor cât și a unor competențe mai specializate necesare inovării în faza de proiectare și fabricare a produselor, pentru a permite repararea și reutilizarea acestora, precum și adoptării de soluții circulare în aprovizionarea cu materii prime și în gestionarea deșeurilor*33. *32 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/CEI_CIE010 custom_3887884/default/table?lang=en *33 https://www.circle-economy.com/resources/closing-the-skills-gap-vocațional-education-and-training-for-the-circular- economy și https://www.cedefop.europa.eu/files/4206_en.pdf România are, de asemenea, o rată relativ scăzută pe cap de locuitor a brevetelor de ecoinovare, legate de reciclare și/sau de utilizarea materialelor secundare*34. Măsurile de sprijinire a C D I*35 joacă un rol important în dezvoltarea de soluții inovatoare, în special în ceea ce privește materialele și produsele noi, înlocuirea și eliminarea substanțelor periculoase, modelele de afaceri circulare, noile tehnologii de producție și reciclare, dezvoltarea indicatorilor și colectarea de date etc*36. Astfel de măsuri încurajează actorii existenți în a se angaja în activități de inovare și atrag noi investitori în domeniul C D I. Planul Național de Cercetare și Inovare al României pentru perioada 2022-2027, cu o finanțare de la bugetul de stat de până la 60 de miliarde de lei, nu are în prezent un cadru dedicat finanțării pentru probleme de mediu*37. Activitățile de C D I în domeniul economiei circulare trebuie integrate în cadrul unora dintre programele de finanțare existente, în special a celor care urmăresc să abordeze provocări societale cheie sau chiar a celor care promovează interesele strategice ale României. Planul include, de asemenea, măsuri de încurajare a participării la programele de C D I finanțate de UE*38, care vor spori capacitatea organizațiilor de cercetare naționale și a entităților publice și private de a accesa fonduri UE pentru a desfășura activități de C D I în domeniul economiei circulare și de implementare a soluțiilor în producție. *34 Indicele de ecoinovare este un indicator compus obținut prin calcularea unei medii neponderate a 16 indicatori împărțiți în cinci domenii tematice: intrări de ecoinovare, activități de ecoinovare, ieșiri de ecoinovare, rezultate în materie de eficiență a resurselor și rezultate socioeconomice. https://green-business.ec.europa.eu/eco-innovation_en#country-profiles. *35 De exemplu, sub forma unor parteneriate public-private între stat și industrie sau prin crearea cadrului necesar pentru a permite actorilor privați să inoveze - de exemplu, prin reduceri de taxe în sectorul cercetării și dezvoltării. *36 https://environment.ec.europa.eu/strategy/circular-economy-action-plan_en *37 https://www.research.gov.ro/ro/articol/5996/programe-br-na-ionale-planul-na-ional-de-cercetare-dezvoltare-i-inovare-2022-2027 *38 https://commission.europa.eu/funding-tenders/find-funding/eu-funding-programmes ro În cadrul Planurilor sectoriale de cercetare-dezvoltare ale MADR, s-a intensificat orientarea cercetării spre adaptarea agriculturii la efectele negative ale schimbărilor climatice prin finanțarea unor proiecte de cercetare care au avut ca scop identificarea, cuantificarea si evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii. De asemenea, în cadrul inițiativei Agriculture Mission Inovation for Climate România va contribui cu 5 milioane USD, prin finanțarea proiectelor de cercetare în domeniul schimbărilor climatice, cuprinse în Planul sectorial pentru perioada 2023-2026. Progresul în domeniul digitalizării este deosebit de important pentru tranziția către economia circulară*39. De exemplu, tehnologiile digitale pot urmări traseele produselor, a componentelor și a materialelor pentru a facilita dezvoltarea unor noi modele de afaceri care să schimbe accentul de la valoarea în tranzacție la valoarea în utilizare*40. De asemenea, acestea permit întreprinderilor să funcționeze mai eficient, să reducă deșeurile, să extindă ciclul de viață al produselor și să reducă costurile de tranzacție. Platformele digitale pot facilita fluxurile de date, colaborarea și schemele de partajare*41 în cadrul ecosistemelor cu mai multe părți interesate, permițând acumularea de cunoștințe colective și difuzarea modelelor de afaceri bazate pe principiile economiei circulare. În ciuda unor eforturi depuse de guvern pentru a promova digitalizarea datelor și informațiilor referitoare la mediu, și pentru a facilita punerea acestora la dispoziția publicului prin intermediul platformelor digitale, mai sunt încă multe de făcut în această privință, pentru a remedia unele lacune în materie de date privind economia circulară și pentru a facilita alinierea la obiectivele naționale și ale UE*42. *39 https://www.weforum.org/agenda/2022/08/why-a-global-circular-economy-requires-a-digital-business-ecosystem/ *40 Aceasta se referă la o schimbare a modelelor de afaceri, de la un accent pe maximizarea profitului prin minimizarea costurilor și a prețurilor pentru a obține tranzacții, la un accent mai mare pe noi forme de a crea valoare, ca de exemplu prin îmbunătățirea eficienței resurselor, proiectarea pentru durabilitate și/sau modularitate, prin revânzarea produselor folosite și/sau reparate sau prin adoptarea unui model de livrări cu plata bazată pe utilizare etc. Această schimbare este menționată în numeroase rapoarte și studii privind economia circulară, a se vedea acest link ca exemplu: https://ramboll.com/ingenuity/capturing-value-in-the-circular-economy. *41 O schemă de partajare este un model de consum sustenabil în care doi sau mai mulți consumatori sunt coproprietari sau închiriază un bun și îl folosesc în momente alternative, permițând astfel accesul temporar la bunuri puțin utilizate sau neutilizate. Mai multe informații despre modul de funcționare a acestor scheme, avantajele și exemplele acestora pot fi găsite în Strategia națională privind economia circulară adoptată în 2022. *42 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Potențialul digitalizării de a contribui la economia circulară depinde, în mare măsură, și de alfabetizarea digitală a societăților*43. Utilizarea tehnologiilor digitale în vederea informării consumatorilor ajută semnificativ la reducerea generării de deșeuri. În pofida ambițiilor României de a dezvolta și îmbunătăți competențele digitale ale cetățenilor și ale forței de muncă, ca parte a strategiei sale pentru Agenda digitală*44, rata de alfabetizare digitală este încă foarte scăzută. În 2021, dintre toate țările UE, România avea cea mai mică și în scădere pondere, de 28%, a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani care aveau cel puțin competențe generale de bază în domeniul IT C*45. Această cifră este semnificativ sub obiectivul UE de 80% stabilit pentru 2030 prin programul Deceniul Digital al Europei*46. *43 https://www.csis.org/analysis/digital-literacy-imperative *44 https://digital-skills-jobs.europa.eu/en/actions/național-initiatives/național-strategies/românia-strategy-digital-agenda- românia-2020 *45 https://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/ddn-20220330-1 *46 https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/europes-digital-decade Autoritățile publice și mediul privat joacă, de asemenea, un rol important în tranziția către economia circulară prin adoptarea și promovarea achizițiilor publice ecologice care permit introducerea de criterii care vizează aspecte ale economiei circulare. Autoritățile publice trebuie să deschidă calea în această direcție, mai ales că puterea de cumpărare a autorităților publice la nivel UE este de aproximativ 14% din PIB și a fost estimată la aproximativ 19% în România*47. Achizițiile publice ecologice reprezintă un instrument prin intermediul căruia autoritățile publice pot sprijini tranziția către economia circulară*48. Prin urmare, acestea au un rol important în creșterea cererii și în oferirea de oportunități de piață pentru entitățile economice care acționează în domeniul economiei circulare. Autoritățile publice pot contribui la realizarea acestui deziderat prin derularea cu prioritate a proceselor de achiziții publice de lucrări, produse și servicii care contribuie la circuite închise de energie și materiale, reducând în același timp la minimum impactul negativ asupra mediului și crearea de deșeuri*49. Modelele de punere în aplicare a APE se pot extinde chiar și la identificarea și evaluarea materialelor utilizate în produse, pentru a evalua toxicitatea acestora, utilizarea de materiale secundare, reciclabilitatea etc. *47 https://www.onvlaw.ro/wp-content/uploads/2021/06/1ST-NAȚIONAL-STUDY-ON-GREEN-PUBLIC-PROCUREMENT-IN- ROMÂNIA.pdf *48 https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/Public_procurement_circular_economy_brochure.pdf *49 https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/Public_procurement_circular_economy_brochure.pdfStrategia națională în domeniul achizițiilor publice 2023-2027, adoptată prin HG nr. 554/2023 prezintă o serie de probleme manageriale, organizaționale și sistemice intervenite în utilizarea achizițiilor publice ecologice, datorate neimplementării Legii nr. 69/2016 privind achizițiile publice verzi, lipsei unor ținte asumate la nivel național și promovării limitate a ghidurilor sau a documentațiilor standardizate care au fost elaborate pentru a sprijini activitatea autorităților/entităților contractante. Totodată, această strategie are în vedere promovarea achizițiilor publice ca instrument strategic, inclusiv promovarea APE*50. *50 Strategia națională în domeniul achizițiilor publice 2023-2027, cap. 4.2.1, cap. 5.14.1.2. Obiective si acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 1. Obiective și acțiuni transversale prioritare
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Consolidareacompetitivității economice și a forței de muncă1. Promovarea aptitudinilor și competențelor în domeniul economiei circulare1. Integrarea principiilor și a competențelor specifice economiei circulare în programele de educație și formare profesională, pe baza evaluărilor deficitului de competențe.
    2. Consolidarea capacității sectorului public de a pune în aplicare SNEC și PAEC și de a facilita tranziția către economia circulară*51.
    Aprovizionare responsabilă și durabilă cu materii primePromovarea consumului responsabil și a educației de mediu2. Creșterea gradului de conștientizare și a cererii de produse și servicii circulare3. Integrarea criteriilor de economie circulară în achizițiile publice și facilitarea adoptării acestora.
    4. Dezvoltarea unei platforme digitale pentru a urmări și comunica în privința implementării acțiunilor de economie circulară, a indicatorilor de performanță și a altor informații relevante*52.
    Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare3. Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C D I orientat spre promovarea practicilor de economie circulară5. Facilitarea finanțării C D I în practici și tehnologii de economie circulară, cu accent pe digitalizare.
    6. Extinderea sprijinului financiar de stat destinat proiectelor de economie circulară ale sectorului privat, orientate către implementarea planului de acțiune și cu accent pe soluțiile digitale.
    *51 Este abordată în cadrul de guvernanță al PAEC. *52 Este abordată în secțiunea de monitorizare și evaluare a PAEC.
     +  Alte acțiuni Educație, formare profesională și sensibilizare a publicului în domeniul economiei circulare ● Facilitarea programelor și laboratoarelor orientate spre economia circulară, în special în instituțiile de învățământ superior. ● Promovarea colaborărilor între industrie și instituțiile de învățământ și formare profesională pentru a introduce programe de formare profesională specifice economiei circulare, având în vedere dezvoltarea învățământului dual secundar și terțiar în toată țară. ● Facilitarea accesului la finanțare pentru echipe de cercetare/clustere și hub-uri de inovare, în vederea stimulării inovării și a cercetării aplicate legate de promovarea economiei circulare. ● Lansarea și/sau sprijinirea campaniilor de conștientizare publică pentru schimbarea comportamentului specific economiei liniare, caracterizat prin depozitarea deșeurilor, rate ridicate de consum și eliminarea necorespunzătoare a plasticului și a altor categorii de deșeuri; ● Lansarea și/sau sprijinirea campaniilor de promovare a practicilor durabile precum colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării, reutilizării, compostarea deșeurilor menajere/biologice, reducerea cantităților de deșeuri, eliminarea redusă și în mod adecvat a deșeurilor din EEE, baterii și acumulatori, a materialelor plastice, a textilelor, a mobilierului etc. ● Sprijinirea dezvoltării întreprinderilor sociale care activează în domeniul economiei circulare și care promovează, de asemenea, integrarea pe piața muncii a persoanelor în vârstă de muncă care fac parte din grupurile vulnerabile, prin calificare în domeniul reparațiilor, recondiționărilor și renovărilor. ● Furnizarea de îndrumare și formare profesională cu privire la inițiativele UE, cum ar fi Inițiativa privind Produsele Durabile și Pachetul privind finanțarea durabilă, respectiv Taxonomia UE și Directiva privind Responsabilitatea Socială Corporativă. Cercetare, dezvoltare și inovare ● Promovarea transferului de cunoștințe între entități, prin crearea de spații de colaborare fizice și/sau virtuale pentru schimbul de informații și cunoștințe. Digitalizare ● Promovarea digitalizării Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România și a tuturor autorităților și entităților publice implicate în implementarea PAEC. ● Intensificarea eforturilor de promovare a alfabetizării digitale în rândul forței de muncă și al populației generale. Achiziții publice ecologice ● Actualizarea și extinderea Ghidului de achiziții publice verzi care cuprinde cerințele minime privind protecția mediului pentru anumite grupe de produse și servicii ce se solicită la nivelul caietelor de sarcini pentru a include criterii de economie circulară pentru mai multe categorii de produse, lucrări și servicii. ● Încurajarea sectorului privat să adopte modelul APE în ceea ce privește respectarea criteriilor care vizează aspecte ale economiei circulare. ● Promovarea celor mai bune practici de APE care prevăd criterii de economie circulară. ● Elaborarea și furnizarea de ghiduri, manuale, formare profesională pentru autoritățile/entitățile contractante.
    4.2. Agricultură și silvicultură4.2.1. Context Aflându-se pe locul 6 în ceea ce privește suprafața agricolă la nivel european, agricultura joacă un rol important în economia României cu un impact major asupra zonelor rurale, a căror populație reprezintă 44% din totalul populației României. Sectorul primar al economiei României include agricultura, silvicultura și pescuitul. Cu o competiție în creștere pentru resursele de apă, energie și teren, necesare acestui sector, și pentru resurse agricole, trecerea de la o economie liniară la o economie circulară este de o importanță majoră. Prin economie circulară, deșeurile agricole din cultura plantelor, zootehniei, silviculturii și pescuitului trebuie valorificate din mai multe considerente: protejarea mediului, a calității solului și a apelor subterane; creșterea eficienței activităților agricole prin utilizarea acestor deșeuri pentru hrana animalelor, pentru a extrage substanțe utile, cu valoare adăugată, utilizând procese precum extracții, fermentații etc. sau pentru obținerea de îngrășământ natural. Economia circulară reprezintă un mod de producție pentru promovarea dezvoltării durabile. Șase dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă ale Agendei ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă, sunt direct legate de sistemul alimentar: ODD 2, ODD 3, ODD 12, ODD 13, ODD 14 și ODD 15*53. *53 https://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/wp-content/uploads/2020/08/Agenda-2030 RO.pdf Printre provocările pe care sectorul agricol le are se numără: necesitatea asigurării securității nutriționale, combaterea efectelor schimbărilor climatice și găsirea soluțiilor de adaptabilitate, dezvoltarea durabilă, nevoia de forță de muncă înalt calificată și educată și de sprijin financiar. Atenuarea și adaptarea la schimbările climatice sunt priorități cheie cu impact uriaș asupra viitorului sistem alimentar și asupra disponibilității alimentelor, furajelor și a altor produse și servicii care sunt esențiale pentru o societate durabilă. O altă provocarea este de a identifica echilibrul potrivit între cererea de alimente și resurse pentru a evita atingerea limitelor planetei noastre. Biodiversitatea reprezintă un punct de plecare. De aici și nevoia de accesibilitate, disponibilitate și acceptare de către consumatori a unor produse sănătoase și mai durabile, gândindu-ne și la canalele de distribuție cu amănuntul dar și la restaurante și unități de catering pentru asigurarea serviciilor de alimentație bazate pe aranjamente contractuale cu clientul, în locația specificată de către client, pentru un anumit eveniment. Biodiversitatea a suferit modificări radicale în compoziție, iar acest lucru nu are impact doar în ceea ce privește bogăția de specii și, în special cele de interes pentru conservare, dar are efecte și asupra proceselor biogeochimice. Se schimbă astfel retorica dintr-una care s-a concentrat aproape exclusiv pe conservarea speciilor până la cea care recunoaște contribuția funcțională a biodiversității la reziliența proceselor relaționale și funcționale ale planetei*54. *54 Comisia Europeană, Standing Committee for Agricultural Research, 2020 România are nevoie de inovație în domeniul agricol pentru a sprijini baza de resurse și comunitățile și pentru a încuraja cooperarea și solidaritatea agricultorilor. Potrivit datelor din Planul Național Strategic 2023 - 2027 al României*55, România înregistrează o pondere ridicată a exploatațiilor de mici dimensiuni, asociată unui procent semnificativ de gospodării în care se practică sisteme de exploatație de tip gospodăresc/ extensiv și anume 2.480.770 de exploatații agricole care dețin până la 2 ha, respectiv 660.0000 de exploatații care dețin între 2-5 ha. Datele Eurostat din 2016 arată că nivelul de instruire al agricultorilor era foarte scăzut. Astfel, 96% dintre fermieri fac agricultură doar pe baza experienței practice, în timp ce doar 3% au studii medii de specialitate și doar 0,4% au studii superioare. Din punct de vedere economic, agricultura românească se confruntă cu dificultăți, sectorul fiind caracterizat de o concurență intensă, costuri de producție ridicate, expunere la efectele negative ale schimbărilor climatice, infrastructură deficitară etc. Conform informațiilor furnizate recent de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, există un trend ascendent înregistrat în ultimii ani în ceea ce privește asocierea fermierilor și comasarea terenurilor pentru a dezvolta o agricultură mai performantă și, implicit, mai profitabilă*56. *55 https://apia.org.ro/wp-content/uploads/2023/01 /Plan-Național-Strategic-PAC-2023-2027 v1.2.pdf *56 https://apia.org.ro/comunicat-de-presa/final-de-campanie-depunere-cereri-de-plata-2023/ Pe parcursul interviurilor cu părțile interesate, majoritatea acestora a recunoscut necesitatea și importanța aplicării practicilor agricole durabile. Acestea au subliniat, de exemplu, importanța asigurării, menținerii și îmbunătățirii calității solului prin practici de agricultură durabilă, deoarece solul joacă un rol esențial în producția durabilă de alimente și în bioeconomia circulară. Practicile de agricultură durabilă presupun, de asemenea, conservarea și protecția resurselor naturale, conservarea biodiversității, menținerea potențialului de producție pe termen lung, asigurarea rentabilității pentru agricultori, furnizarea de alimente de înaltă calitate pe piață și promovarea standardelor de echitate socială. Astfel, agricultura durabilă necesită tehnologii viabile pe termen lung din punct de vedere economic, care să asigure o producție de înaltă calitate și profitabilă, cu un impact cât mai redus asupra resurselor naturale. Sectorul forestier are, de asemenea, un impact economic și energetic major în România, cu beneficii semnificative pentru eforturile României și ale UE de combatere a schimbărilor climatice. Industria lemnului reprezintă 3,5% din PIB-ul României, angajează direct aproximativ 142,000 de persoane și joacă un rol important în economiile locale ale mai multor localități rurale și ale unor așezări urbane mici*57. Extracția lemnului a contribuit, de asemenea, la securitatea energetică a 3,5 milioane de gospodării și reprezintă 62% din energia regenerabilă produsă de România. *57 http://www.pro-lemn.ro/studiu-incds-prolemn/ Potențialul de creștere a industriei lemnului, cuprinzând silvicultura, fabricile de cherestea, prelucrarea combinată a lemnului, industria mobilei, a articolelor tehnice și sportive, a instrumentelor muzicale, industria hârtiei și a ambalajelor din hârtie și carton*58, ar putea duce la un consum semnificativ de apă, la generarea de ape uzate și la generarea de deșeuri de lemn în cantități semnificative. De aceea, reciclarea apelor tehnologice, utilizarea apelor uzate și gestionarea masei verzi și a deșeurilor de lemn în instalații de cogenerare a energiei sau în sisteme de compost sunt esențiale pentru tranziția sectorului către economia circulară. *58 http://www.mmediu.ro/categorie/starea-pădurilor/209 Potențialul de utilizare a biomasei forestiere ca resursă este una dintre cele mai importante acțiuni care ar trebui luate în considerare. În funcție de zona geografică și de sursa biomasei forestiere, aceasta poate fi utilizată fie pentru a crea compost, atunci când deșeurile biologice sunt tratate prin fermentație aerobă, adică în prezența oxigenului, fie pentru a crea o combinație de biogaz*59 și de "digestat", un îngrășământ natural, atunci când deșeurile biologice sunt tratate prin fermentație anaerobă, adică în absența oxigenului, fie pentru producerea de peleți. *59 Biogazul este format din metan și dioxid de carbon, deci este un combustibil adecvat pentru ardere. O altă măsură care ar trebui luată este îmbunătățirea gestionării apei și a apelor uzate. Sectorul agricol se confruntă cu o penurie de apă pentru irigații din cauza schimbărilor climatice, a deșertificării și a practicilor agricole nesustenabile, combinate cu ineficiențele cauzate de sistemul primar de irigații, care este în curs de reabilitare. O oportunitate în acest context o reprezintă apele uzate care ar putea fi purificate, tratate și reutilizate în agricultură și silvicultură, respectiv în pepiniere, cu respectarea tuturor reglementărilor privind protecția sănătății. Totodată, nămolul rezultat din procesele de tratare a apelor uzate poate fi utilizat fie ca îngrășământ, fie ca materie primă suplimentară în instalațiile de biogaz. Investițiile publice în C D I în domeniul științelor agricole, în creșterea gradului de conștientizare și educare, precum și în îmbunătățirea și extinderea infrastructurii existente, în special în ceea ce privește sistemul de irigații, sistemul integrat de gestionare a deșeurilor, tratarea apelor uzate, compostarea, biogazul și instalațiile de hidrogen sunt de asemenea foarte importante.Investițiile în sectorul agricol privat, prin fonduri UE, fonduri de la bugetul de stat sau bugetele locale, fonduri private etc., contribuie la îmbunătățirea performanței sectorului, cu beneficii extinse pentru întreaga societate românească. Acestea trebuie canalizate către încurajarea adoptării de noi tehnologii, îmbunătățirea sistemelor de irigații, creșterea veniturilor producătorilor și fermierilor, creșterea numărului de produse disponibile pe piața națională, scăderea prețurilor la alimente etc. În acest sens, înființarea de asociații de fermieri va facilita accesul la astfel de investiții a unui număr mai mare de mici fermieri. Măsurile care urmează să fie adoptate nu trebuie să se concentreze doar pe producția agricolă și pe tehnologie, ci trebuie să ia în considerare și potențialul de dezvoltare al zonelor rurale în ansamblu, prin acordarea de sprijin, consultanță și asistență în ceea ce privește dezvoltarea de activități și practici agricole pe principii durabile. Pentru a aborda problema deficitului de forță de muncă și de calificări specifice acestui sector, instituțiile de învățământ și de formare profesională trebuie să ofere mai multe cursuri și programe specializate pentru a dezvolta interesul și competențele necesare, în special în rândul tinerilor, cetățeni cu vârsta cuprinsă între 14 și 35 de ani. Investiția în competențele acestora va asigura faptul că vor dezvolta o activitate de producție eficientă din punct de vedere economic, că pot fi competitivi pe piața muncii și că pot dobândi mijloace de trai durabile din punct de vedere financiar. În plus, este nevoie de armonizarea legislației în domeniu, de completarea acesteia cu norme de aplicare, de eliminarea ambiguităților sau inconsecvențelor și de suprapunerea diferitelor acte normative. Referitor la investițiile publice în C D I, este esențială evaluarea "eficienței economice" a noilor tehnologii. Astfel, unitățile de cercetare trebuie să găsească soluții eficiente și din punct de vedere economic pentru a crește gradul de aplicare a tehnologiilor adecvate pentru economia circulară de către cei care doresc să aplice aceste principii.4.2.2. Obiective și acțiuni Acțiuni prioritare Tabelul 2. Obiective și acțiuni pentru sectorul agricultură și silvicultură
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor4.Înlocuirea îngrășămintelor chimice cu alternativele biologice7.Creșterea gradului de utilizare a biomasei provenite din activități Agricole și forestiere pentru producerea de energie și a biofertilizatorilor
    5.Reducerea procentului de combustibili fosili pentru producția de energie și materiale8.Promovarea utilizării în sistemele de irigații a apelor uzate tratate, în conformitatea cu cerințele minime ale UE privind calitatea și monitorizarea apei, pentru a înlocui consumul de apă dulce în agriculutură, împreună cu furnizarea de ghiduri privind utilizarea acestora.
    6.Reducerea consumului de apă dulce și evitarea degradării solului - deșertificare
    Păstrarea, conservarea și utilizarea durabilă a resurselor naturaleProtecția ecosistemului și a sănătății cetățenilor7. Aplicarea principiilor agricole cu un impact minim asupra mediului și producerea de alimente de calitate pe termen lung9. Promovarea unor metode agricole durabile care să conserve și să regenereze fertilitatea naturală a solurilor și să asigure protecția și refacerea ecosistemelor
    8. Creșterea gradului de conștientizare asupra utilizării durabile a resurselor naturale locale
    Consolidarea competitivității economice și a forței de muncăAcordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importatePromovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare9. Crearea și consolidarea lanțurilor scurte de aprovizionare10. Sprijinirea fermierilor și a silvicultorilor prin construcția de centre logistice și infrastructură de depozitare și distribuție a produselor agrosilvice și alimentare în vederea facilitării accesului la piețe specializate, prin asigurarea accesului la tehnologii noi și la educație, precum și prin alte măsuri.11. Adaptarea instrumentelor de finanțare pentru a facilita accesul fermierilor și silvicultorilor la finanțare și pentru a sprijini cercetarea-dezvoltarea în sectorul agricol și forestier
    10. Transferul de inovare și stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcția de parteneriate locale și cooperarea cu orașele limitrofe pentru utilizarea durabilă a resurselor
    11. Creșterea calității și cantității de produse locale și durabile
    12. Creșterea productivității locale durabile la costuri reduse pe termen lung
    13. Promovarea activității de cercetare-dezvoltare în sectorul agricol și forestier
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de politici/legislație ● Reglementarea utilizării în cascadă a biomasei*60. *60 Utilizare în cascadă =utilizare "circulară" și eficientă din punctul de vedere al resurselor a oricărui tip de biomasă/ http://publications.europa.eu/resource/cellar/9b823034-ebad-11e8-b690-01aa75ed71a1.0014.03/DOC_1 ● Armonizarea cadrului legislativ privind utilizarea deșeurilor de biomasă provenite din activități agricole sau forestiere. ● Încurajarea producției agricole care implică o valoare adăugată mai mare și pune un accent mai mare pe standardele de calitate. ● Încurajarea utilizării compostului în agricultura ecologică, cât și în cea convențională. ● Facilitarea dezvoltării de ferme sociale ecologice certificate și creșterea suprafețelor agricole ecologice. ● Încurajarea aplicării metodelor de sechestrare a carbonului de către agricultori și silvicultori. ● Promovarea asocierii fermierilor în organizații cu rol tehnic, economic și de sprijin reciproc. Acțiuni legate de infrastructură ● Investiții în dezvoltarea infrastructurii de reutilizare a apelor uzate. ● Extinderea și facilitarea accesului la instalațiile de compostare, cu sprijinul autorităților publice locale. ● Dezvoltarea de grădini urbane pentru a încuraja participarea populației la ecologizarea localităților. ● Dezvoltarea rețelei de laboratoare și instituții de certificare pentru compost și alte tipuri de produse. Scheme de sprijin/stimulente ● Acordarea de plăți compensatorii prin Planul Strategic PAC 2023-2027 pentru angajamente voluntare încheiate de fermieri/ proprietari de terenuri forestiere pentru: menținerea suprafețelor împădurite prin PNDR 2014-2020, agricultură ecologică, silvo-mediu, respectiv bunăstarea animalelor. ● Acordarea de subvenții pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a celor mai bune practici. ● Sprijinirea dezvoltării de proiecte pilot de compostare la nivel local în parteneriat public-privat cu fermierii. ● Acordarea de sprijin financiar și/sau tehnic pentru fermele sociale ecologice. ● Promovarea și facilitarea accesului la tehnologiile de digitizare. ● Dezvoltarea consultanței agricole pentru sprijinirea fermierilor. Activități de formare profesională, educare și sensibilizare ● Furnizarea de programe de formare profesională și creșterea gradului de conștientizare în rândul fermierilor cu privire la beneficiile și importanța metodelor de agricultură durabilă ce conservă și regenerează fertilitatea naturală a solurilor și asigură protecția și refacerea ecosistemelor, de exemplu, prin agro-silvicultură, agricultură ecologică, permacultură, renunțarea la arătură, fertirigare, rotația culturilor, acoperirea permanentă a solului cu foi, frunze rumeguș, proces cunoscut ca mulcire etc.. ● Diseminarea cunoștințelor tehnice cu privire la soluții sustenabile pentru îmbunătățirea resurselor solului prin recuperarea nutrienților valoroși din deșeuri organice, precum deșeuri vegetale, resturi alimentare, gunoiul de grajd, etc. ● Promovarea educației și a formării profesionale privind colectarea și utilizarea compostului. ● Facilitarea unor parteneriate între organizațiile din sectorul agricol și unități de cercetare, pentru transferul de cunoștințe și aplicarea unor procese inovative în domeniul economiei circulare. ● Promovarea AKIS, sistem modern de cunoștințe și inovare în agricultură care realizează conexiunea între fermieri și diferite tipuri de instituții și organizații de profil cu rol în generarea și utilizarea tehnologiile inovatoare în agricultură, cercetare cu aplicabilitate în practică, furnizare de servicii de inovare, consiliere, diseminare de informații.
    4.3. Industria auto4.3.1. Context Sectorul auto este unul dintre cele mai importante sectoare din economia românească, cu o contribuție de 14% la PIB și 26% la exporturile țării*61. România găzduiește doi producători de autovehicule, Dacia-Renault și Ford, alături de o rețea națională de producători și furnizori de piese auto, precum motoare, componente electronice, suspensii, scaune, cablaje, airbag-uri, centuri de siguranță, cutii de viteze, radiatoare, rulmenți, piese din plastic etc. și împreună cu o serie de firme care execută asamblarea modulară de vehicule auto. *61 https://www.statista.com/statistics/1197648/românia-travel-and-tourism-as-a-share-of-gdp/ În același timp, România este un mare importator de mașini uzate. În fiecare an, un număr considerabil de mașini uzate intră în România, în principal din alte state membre ale UE, astfel încât pe baza statisticilor de la Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări, în 2021 peste 50% din parcul auto era format din autovehicule mai vechi de 16 ani, iar ponderea acestora a crescut și mai mult în 2022*62. Acest lucru înseamnă că România trebuie să se ocupe de o cantitate considerabilă de deșeuri complexe rezultate din VSU. Centrele de dezmembrare existente, deși numeroase, nu au know-how-ul și tehnologia necesare pentru a recupera o cantitate de componente și materiale atât de mare pe cât ar fi posibil cu ajutorul tehnologiei de ultimă generație utilizată în țări precum Germania, Austria, Franța sau Japonia. *62 - https://shorturl.at/txPT6, https://www.autocritica.ro/feature/parcul-auto-al-româniei-radiografia-unei-tari-in-care- dieselul-si-mașinile-de-peste-20-de-ani-sunt-la-putere/ În România, VSU ajung fie în centrele de dezmembrări auto, fie în centrele de reciclare de tip Remat*63. În centrele de dezmembrare, prioritate au acele piese auto care pot fi dezasamblate și vândute ca piese de schimb pe piața second-hand. Autovehiculele dezmembrate prin programul Rabla*64 ajung de obicei în centrele Remat unde sunt fie concasate și exportate ca atare, fie mărunțite. După tăiere și mărunțire, materialele metalice sunt separate de cele nemetalice în vederea reciclării. Cu toate acestea, de obicei, doar metalele ajung să fie reciclate. Alte materiale, cum ar fi materialele plastice, textilele sau sticla, care sunt adesea amestecate și nu sunt ușor de separat, sfârșesc în general în incineratoare*65. *63 Remat este un centru de reciclare a deșeurilor metalice și nemetalice care efectuează dezmembrări și reciclări ale componentelor VSU, dar și alte tipuri de activități *64 Este un program care stimulează reînnoirea parcului auto din țară, oferind sprijin financiar pentru achiziționarea unui vehicul nou în schimbul casării celui vechi. Programul a început în 2005 și este finanțat de Administrația Fondului pentru Mediu: https://www.afm.ro/rabla_autovehicule.php și https://www.afm.ro/vehicule_electrice.php. *65 A se vedea, de exemplu: https://www.castecoinvest.ro/reciclare-deșeuri-auto/ Pentru a se îndrepta către practicile economiei circulare și pentru a reduce deșeurile rezultate din VSU, industria auto trebuie să analizeze modul de proiectare al vehiculelor astfel încât să corespundă principiilor economiei circulare, atât ca produse cât și ca deșeuri. În ultimii cinci-șase ani, unele preocupări și acțiuni privind decarbonizarea sectorului au devenit mai proeminente, fiind motivate și de obiectivele și directivele stabilite la nivelul UE. Printre acestea se numără reglementări cu privire la gestionarea într-o manieră durabilă a VSU. Ca exemplu, Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind VSU, cu modificările ei ulterioare*66, care se află în curs de revizuire de către CE*67. Această propunere de revizuire urmărește îmbunătățirea colectării, tratării și reciclării VSU, în concordanță cu obiectivele Pactului Ecologic European, prin încurajarea industriei auto să adopte un model sustenabil în proiectarea și producția de vehicule auto. În acest context, producătorii auto au elaborat deja sau sunt în curs de elaborare de strategii care urmăresc atingerea acestor obiective pe întregul lanț de aprovizionare. *66 O versiune consolidată a prezentei directive este disponibilă aici: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02000L0053-20200306 *67 A se vedea site-ul web al consultării online: https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12633-End-of-life-vehicles-revision-of-EU-rules_en Deși unele intenții de orientare către modelul circular sunt deja vizibile în sectorul auto din România, inițiative precum reciclarea pieselor și a componentelor auto din toate tipurile de materiale sau inițiative cu privire la proiectarea realizată pentru dezmembrare sunt încă în urmă față de alte țări. În plus, politicile publice, strategiile relevante pentru acest sector precum și metodologiile aferente trebuie să fie îmbunătățite pentru a atribui responsabilități precise și orientări de aplicare în mod eficient*68. *68 Concluzie bazată pe discuțiile purtate cu părțile interesate în cadrul interviurilor de consultare. Prezentul plan de acțiune propune măsuri pe termen scurt și mediu care presupun atât actualizarea legislației cât și crearea de stimulente pentru ca sectorul privat să facă investiții specifice pentru a promova modelul EC în sectorul auto. Acțiunile prevăzute pentru sectorul auto trebuie privite în sinergie cu alte strategii și planuri conexe, cum ar fi Strategia Națională pentru Siguranță Rutieră aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 682/2022*69, Strategia privind Cadrul Național de Politici pentru Dezvoltarea Pieței de Combustibili Alternativi în Sectorul Transporturilor și pentru Construcția Infrastructurii aferente în România*70 și Master Planul General pentru Transporturi în România, căutând posibilități de complementaritate între acestea, atât în ceea ce privește finanțarea, cât și implementarea*71. *69 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/255841 *70 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Cadrul-Național-de-Politica_Combustibilii-Alternativi-in- Sectorul%20Transporturilor%281%29.pdf *71 https://eurocivica.ro/scrisoare-deschisa-catre-președintele-parlamentul-si-guvernul-româniei74.3.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 3. Obiective și acțiuni pentru sectorul auto
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare14. Creșterea capacității de reutilizare și de reciclare a componentelor și materialelor12. Investiții în cercetare și dezvoltare, precum și în educație pentru formarea profesională viitorilor ingineri și tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC și reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor și a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea pentru găsirea de soluții pentru prelungirea duratei de viață și reutilizarea bateriilor pentru vehiculele electrice.
    Păstrarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale13. Instituirea activităților de dezmembrări auto cu impact redus asupra mediului prin crearea unor centre de dezmembrări automatizate de înaltă tehnologie prin care să se recupereze piesele și materialele funcționale și care să permită identificarea materialelor și a pieselor componente și să asigure un mediu de dezasamblare sigur din punct de vedere al mediului și sănătății.
    Consolidareacompetitivității economice și a forței de muncă15. Creșterea duratei de viață a parcului auto14. Programe de formare profesională a mecanicilor auto pentru a dobândi competențe compatibile cu EC, astfel încât să lucreze în ateliere de reparații capabile să ofere în timp util servicii de întreținere preventivă a parcului auto.
    Protecția ecosistemului și a sănătății cetățenilor16. Reducerea impactului negativ asupra sănătății umane și asupra naturii, sporind în același timp utilizarea materiilor prime secundare.15. Studiu pentru identificarea măsurilor, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare pentru creșterea gradului de colectare separată a uleiurilor uzate.
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea durabilă a deșeurilor16. Îndepărtarea mașinilor abandonate de pe domeniul public prin consolidarea aplicării legislației relevante, în speță Legea nr. 421/2002 cu modificările ulterioare, inclusiv prin amenzi mai drastice și termene mai strânse.
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de infrastructură ● Stabilirea unei colaborări puternice între centrele de dezmembrare și centrele de tip Remat, pe de o parte, și industria metalurgică, fabricile de prelucrare a sticlei, plasticului și alte industrii interesate, pe de altă parte. ● Asigurarea de tehnologii adecvate în industria metalurgică, a plasticului, sticlei, etc. pentru a putea procesa, recicla sau valoriza piesele, componentele și materialele recuperate de la VSU. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin re-tehnologizarea fabricilor siderurgice cu utilaje moderne care să aibă capacitatea de a prelucra deșeurile metalice recuperate de la VSU. Acțiuni legate de politici/legislație ● Revizuirea Legii nr. 212/2015*72, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu propunerile viitoare de revizuire a Planului de Acțiune pentru Economia Circulară al UE cu viitoarea Inițiativă UE privind Produsele Durabile și cerințele viitoare de circularitate pentru proiectarea vehiculelor și privind gestionarea vehiculelor scoase din uz*73. *72 http://86.105.216.122:83/RO_Update/ActID/106546 *73 https://environment.ec.europa.eu/publications/proposal-regulation-circularity-requirements-vehicle-design-and- management-end-life-vehicles_en Această revizuire va trebui să fie în conformitate cu noua propunere a CE, adoptată în cadrul Pactului Ecologic European, de revizuire a Directivei 2000/53/CE privind VSU și a Directivei 2005/64/CE privind Omologarea de Tip a Autovehiculelor în ceea ce privește reutilizarea, reciclarea și recuperarea acestora*74. Propunerea va unifica cele două directive într-una singură*75 ce va acoperi întregul ciclu de viață al vehiculului. Scopul noului document va fi de a consolida modelul EC în cadrul acestei industrii prin conectarea aspectelor care survin în faza de proiectare cu cele din faza de sfârșit de viață a vehiculului, impunând mandate privind conținutul reciclat pentru anumite materiale și componente ale vehiculului. Astfel, revizuirea legislativă propusă mai sus trebuie să fie finalizată odată ce noua reglementare va fi aprobată de Parlamentul European și va fi însoțită de norme clare de aplicare. *74 Această revizuire trebuia să fie aprobată până la sfârșitul anului 2022, dar a fost amânată până în al doilea trimestru al anului 2023: https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-revision-of-eu-rules-on- end-of-life-vehicles-and-type-approval-of-motor-vehicles *75 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12633-End-of-life-vehicles-revision-of-EU- rules_en Scheme de sprijin/stimulente ● sprijinirea creării și consolidării unei piețe a pieselor de schimb second-hand prin măsuri combinate: () Măsuri legislative pentru recertificarea pieselor de schimb pentru piața second-hand pentru a crește încrederea consumatorului final în achiziționarea și utilizarea pieselor de schimb reciclate, stimulând astfel cererea pentru piesele de schimb second-hand. () Sprijin financiar pentru crearea de întreprinderi care recuperează, recondiționează și recertifică piesele de schimb rezultate în urma dezmembrării VSU. Activități de formare profesională, educare și sensibilizare ● Investiții în C D I pentru crearea de noi tehnologii de dezmembrare și reciclare a VSU. ● Investiții în C D I pentru a asigura participarea României la dezvoltarea de tehnologii de refolosire și reciclare a bateriilor pentru autovehiculele electrice, în cooperare cu sectorul energetic. ● Investiții în educație pentru formarea profesională a viitorilor ingineri și tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC și reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor și a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice. ● Stoparea fenomenului de abandon pe domeniul public al autovehiculelor, prin informarea scrisă a proprietarilor, identificați pe baza plăcuței de înmatriculare, cu privire la opțiunile de casare pe care aceștia le au, imediat ce agentul constatator a stabilit că mașina nu a fost mutată într-o anumită perioadă de timp. ● Campanii de informare și de sensibilizare pentru a educa utilizatorii de vehicule cu privire la acțiunile pe care le pot întreprinde pentru a prelungi durata de viață a unui vehicul, dar și cu privire la acțiunile de reciclare, reutilizare și recondiționare care trebuie întreprinse la sfârșitul duratei de viață a vehiculului sau a componentelor sale individuale, inclusiv referitor la gazele și fluidele uzate. O astfel de campanie ar putea fi derulată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin intermediul Registrului Auto Român.
    4.4. Construcții4.4.1. Context În perioada 1995-2021, PIB-ul provenit din sectorul de construcții a fost în medie de 378,93 milioane de euro, poziționând acest sector printre cele cu cea mai mare contribuție la PIB. În anul 2020, contribuția sa a fost de 9%. Mai mult, conform raportului privind situația macroeonomică a țării publicat de Ministerul Finanțelor în decembrie 2022*76, este prognozat că România va atinge o creștere reală a PIB-ului de 5% până în 2025, sectorul construcțiilor urmând să fie responsabil de 0,4% din această creștere. Datele INS confirmă, de asemenea, această tendință ascendentă, deși indică în același timp o scădere generală a lucrărilor de renovare capitală, cu -22,6% și a lucrărilor de întreținere, cu -7,9%. Acest lucru sugerează faptul că lucrările de construcții noi sunt preferate în detrimentul lucrărilor de renovare/întreținere. *76 https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buget2023/proiectbuget2023/Raportbuget2023.doc Atât INS, cât și raportul Ministerului Finanțelor evidențiază provocările cu care se confruntă sectorul construcțiilor din cauza inflației. Prețul materialelor de construcții a crescut drastic între noiembrie 2020 și noiembrie 2022. Creșterea prețurilor este în mare parte determinată de inflație, de creșterea costurilor cu energia și impactul asupra lanțurilor de aprovizionare generat de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Aceste evoluții constituie un argument puternic în favoarea reducerii utilizării materiilor prime virgine și a adoptării unor strategii eficiente de gestionare a resurselor. Aceste strategii pot menține costurile de construcție la un nivel scăzut, sporind în același timp implementarea modelului circular în acest sector, de exemplu prin recuperarea și reutilizarea materialelor de construcție, amortizând astfel șocurile externe. Cu toate acestea, deșeurile din construcții și desființări reprezintă încă una dintre cele mai importante provocări pentru îmbunătățirea economiei circulare în sectorul construcțiilor. Acest lucru se datorează, în primul rând, schemelor de reciclare deficitare și a depozitării ilegale de deșeuri, care, potrivit părților interesate intervievate, este încă o practică răspândită în România. Potrivit Eurostat, rata de recuperare a DCD în România a fost de 88% în 2020. În acest context, prezentul plan de acțiune prezintă mai multe arii în care sunt necesare eforturi concertate pentru a aduce îmbunătățiri prin adoptarea modelului circular în sector. Printre acestea se numără (1) stimularea cererii de produse și soluții circulare în sectorul construcțiilor, (2) facilitarea creșterii gradului de recuperare a materialelor de construcții ca bunuri sau materii prime, (3) prevenirea depozitării ilegale a deșeurilor de materiale de construcții, (4) dezvoltarea unei infrastructuri digitale care să sprijine introducerea practicilor de intervenție/metodologiilor de intervenție non-invazivă/a unor seturi de standarde și recomandări tehnice (ghiduri) cu privire la materialele și soluțiile posibile pentru creșterea eficienței energetice a clădirilor, a produselor și materialelor de economie circulară în construcții și (5) consolidarea capacităților și a cunoștințelor pentru a crea un mediu favorabil răspândirii principiilor economiei circulare în sectorul construcțiilor. Trei dintre domeniile de acțiune de mai sus sunt intersectoriale, astfel încât este importantă evidențierea posibilelor sinergii și nevoia de coordonare a eforturilor pentru punerea în aplicare a acțiunilor specifice, astfel: ● Creșterea cererii de materiale reciclate provenite din deșeuri de construcții și demolări/desființări fiind cunoscut faptul că fără cerere nu poate exista o piață de desfacere. Astfel, este nevoie să existe o coordonare națională din partea autorităților care reglementează piața materialelor de construcții. După ce vor fi reglementate domeniile în care se pot utiliza materiale reciclate și mai ales caracteristicile acestora se va observa circularitatea în domeniul construcțiilor. ● Prevenirea depozitării ilegale a deșeurilor este o altă acțiune care necesită implicarea actorilor din diferite sectoare. O serie de măsuri trebuie să fie implementate pe șantierele de construcții prin intermediul autorizațiilor de construcție. Acestea trebuie să fie completate de acțiuni întreprinse de autoritățile de control, precum poliție sau garda de mediu, și de operatorii economici responsabili de gestionarea deșeurilor, cum ar fi societățile de gestionare a deșeurilor, Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară și autoritățile locale, care nu fac parte din sectorul construcțiilor. ● Consolidarea capacităților și dobândirea de cunoștințe specifice sectorului construcțiilor la nivel național concomitent cu promovarea practicilor și principiilor economiei circulare pentru sprijinirea creării viitoarei forțe de muncă în acest sector, echipată cu cunoștințe de economie circulară.4.4.2. Obiective și acțiuni Tabelul 4. Obiective și acțiuni pentru sectorul construcțiilor
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Acordarea de prioritate producției locale în fața produselor și materialelor importateAprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime17. Creșterea cererii de materiale/agregate reciclate produse la nivel local18. Consolidarea practicilor de aprovizionare durabile prin creșterea cererii17. Stimularea cererii de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcții prin implementarea progresivă a achizițiilor pe baza criteriilor carevizează economia circulară, în sectorul public și privat.
    Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale19. Creșterea capacității de recuperare și valorificare locală a materialelor de construcție18. Creșterea și facilitarea recuperării materialelor de construcții prin crearea unui cadru juridic și a unei infrastructuri care să permită aplicarea modelului circular în sectorul construcțiilor.
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor20. Reducerea cantității de deșeuri care nu sunt gestionate corespunzător și care nu sunt valorificabile19. Prevenirea depozitărilor ilegale a DCD prin sporirea aplicării legii și descurajarea practicilor ilegale.
    20. Stimularea și facilitarea utilizării de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcții prin definirea domeniilor în care pot fi folosite și a caracteristicilor lor.
    Consolidarea competitivității economice și a forței de muncă21. Creșterea capacității și a competențelor forței de muncă locale în ceea ce privește construcțiile bazate pe principiile economiei circulare21. Consolidarea capacităților și a competențelor forței de muncă existente și viitoare pentru a favoriza adoptarea modelului circular în sectorul construcțiilor.
    4.5. Alimente și băuturi4.5.1. Context Sectorul produselor alimentare și al băuturilor include o varietate de producători majori de băuturi răcoritoare și de producători și procesatori de alimente care se confruntă cu mai multe provocări dar și cu oportunități cheie. Una dintre provocările cheie este necesitatea de a întreprinde acțiuni eficiente pentru reducerea risipei alimentare, atât în faza de producție, cât și în cea de consum. În prezent, nu există date exacte privind cantitatea exactă de deșeuri alimentare produsă sau privind valorificarea alimentelor care au atins termenul de expirare și care au fost donate. În general, deșeurile alimentare sunt insuficient reglementate din perspectiva economie circulare. Așadar, sunt necesare inițiative legislative și clarificări suplimentare pentru a închide circuitul, cum ar fi reglementări privind compostarea sau inițiative care să raționalizeze sau să îmbunătățească punerea în aplicare a legilor actuale. Combaterea generării de deșeuri în acest sector se realizează și prin dezvoltarea infrastructurii de gestionare a deșeurilor la nivel național, prin monitorizarea riguroasă și colectarea de date, asigurarea aplicării în mod corespunzător a inițiativelor legislative, așa cum sunt prevăzute în capitolul aferent sectorului deșeurilor. Având în vedere că fiecare țară are o cultură proprie și, implicit, consumatorii au obiceiuri diferite care se reflectă în deșeurile pe care le produc, este necesară evaluarea potențialului României în ceea ce privește producția de energie din deșeuri. Un studiu realizat de Guidehouse Netherlands B.V.*77 pentru evaluarea potențialul de biometan al UE, a stabilit că România ar putea fi al șaselea producător de biometan din UE-27 până în 2030 și al șaptelea până în 2050. Așadar, dezvoltarea infrastructurii pentru compostare și a producției de biogaz va putea stimula colectarea mai eficientă a deșeurilor produse de industrie. *77 https://www.europeanbiogas.eu/wp-content/uploads/2022/07/GfC_Biomethane-potentials_2022.pdf O altă provocare cheie este legată de cantitatea semnificativă de ambalaje utilizată pentru produsele alimentare și băuturile vândute pe piața din România, în principal din cauza preocupărilor de sănătate și siguranță. Problemele și măsurile asociate cu privire la ambalaje sunt abordate în subcapitolul 4.6 dedicat sectorului ambalajelor. Cu toate acestea, o problemă legată de ambalaje dar care este specifică industriei alimentelor și băuturilor este prezentată în acest capitol. Aceasta se referă la faptul că materiile prime secundare care pot fi utilizate pentru ambalarea produselor alimentare și a băuturilor sunt, în general, mai scumpe decât materialele virgine, ceea ce împiedică tranziția către modelul circular în acest segment al lanțului valoric în sectorul alimentelor și băuturilor. Pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor legislative stabilite prin Directiva UE 2019/904, în ceea ce privește obligația de a avea 25% până în 2025 și respectiv 30% până în 2030 plastic reciclat în sticlele PET de până la 3l, este necesară reglementarea accesului just/echitabil la materiile prime secundare. De asemenea, Regulamentul UE 1616/2022 stabilește condițiile pe care materialele reciclate trebuie să le îndeplinească pentru a intra în contact cu alimentele. Inițiativa FOOD 2030 este răspunsul politicii UE la evoluțiile recente ale politicii internaționale și se bazează pe 4 priorități esențiale pentru securitatea alimentară și nutrițională: NUTRIȚIE, pentru diete durabile și sănătoase; CLIMĂ pentru sisteme alimentare inteligente și durabile pentru mediu; CIRCULARITATE - și eficiența resurselor sistemelor alimentare; INOVARE și întărirea comunităților. Această inițiativă are în vedere transformarea sistemului alimentar într-unul durabil, în ceea ce privește deficitul de resurse naturale, rezistent, care să permită adaptarea la schimbările climatice și globale, inclusiv la evenimente extreme și de migrație; responsabil, legat de etică, transparență și responsabilitate, divers, cu deschiderea către o gamă largă de tehnologii, practici, abordări, culturi și modele de afaceri, competitiv prin furnizarea de locuri de muncă și creștere economică și incluziv prin implicarea tuturor actorilor din sistemul alimentar, inclusiv societatea civilă, combaterea sărăciei prin acces la alimente cu preț redus și furnizarea de alimente sănătoase pentru toți.4.5.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 5. Obiective și acțiuni pentru sectorul de alimente și băuturi
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilorPrezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;22.Reducerea deșeurilor alimentare și creșterea potențialului de producere a compostului și a biogazului22. Dezvoltarea infrastructurii și a instrumentelor pentru facilitarea colectării separate a deșeurilor biologice menajere, în conformitate cu Directiva-cadru a UE privind deșeurile, în vederea compostării acestora sau pentru co-producerea de biogaz, biometan și îngrășăminte.
    23.Creșterea gradului de colectare separate a deșeurilor alimentare23. Actualizarea legislației privind diminuarea risipei alimentare și îmbunătățirea infrastructurii de colectare /donare de alimente pentru a preveni generarea deșeurilor alimentare.
    24.Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare24. Utilizarea băncilor de alimente la scară largă și a sistemelor online integrate, precum și sporirea stimulentelor de creștere a cantității de alimente donate pentru producătorii de produse alimentare și comercianții cu amănuntul, prin instrumente economice, credite fiscale sau adoptarea unui model de taxare a deșeurilor astfel încât donațiile de alimente să fie mai avantajoase din punct de vedere economic decât transformarea lor în deșeuri.
    25. Realizarea de studii de oportunitate privind creșterea procentului de materii prime secundare provenite din industria de reciclare -plastic- utilizate în fabricarea ambalajelor pentru anumite tipuri de produse.
    Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul EC25. Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul producției de energie și biofertilizatori26. Evaluarea potențialului de pretare la EC al biomasei și al deșeurilor alimentare prin studii de cercetare pentru a determina utilizările, beneficiile economice și modul în care fluxurile de deșeuri pot fi integrate în fluxurile energetice și Agricole prin producerea de energie și respectiv biofertilizatori.
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de infrastructură ● Creșterea disponibilității fântânilor publice și a punctelor de distribuire care oferă apă potabilă la prețuri accesibile pentru a reduce consumul de ambalaje pentru băuturi. ● Distribuirea de saci compostabili către cetățeni, pentru deșeurile biologice menajere, pentru a asigura colectarea și tratarea separată a acestor tipuri de deșeuri. Acțiuni legate de politici/legislație ● Introducerea unor reglementări privind utilizarea materialelor reciclate în ambalajele din hârtie/carton, sticlă și metal, similare celor pentru ambalajele din plastic, în conformitate cu reglementările la nivelul UE. ● Adăugarea la lista produselor care pot fi oferite sau vândute în pierdere, menționată în OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor, a produselor pentru care au expirat două treimi din perioada de valabilitate. ● Introducerea legislației privind proiectarea ecologică în conformitate cu directivele și/sau regulamentele UE referitoare la produsele puse pe piață de către industria alimentară și a băuturilor. ● Îmbunătățirea legislației privind compostarea și asigurarea viabilității acestei practici prin stimulente și/sau amenzi, prin adoptarea normelor pentru reglementarea compostului și asigurarea coerenței cu legislația privind deșeurile alimentare. Activități de formare profesională, educare și sensibilizare ● Organizarea de campanii de conștientizare cu privire la reducerea risipei alimentare la nivelul gospodăriilor, însoțite de acțiuni de informare a publicului cu privire la EC și la consumul durabil. ● Educarea tinerilor prin programe dedicate în cadrul instituțiilor de învățământ universitar și pre- universitar, cu privire la alimentația sănătoasă și prevenirea risipei alimentare. ● Educarea consumatorilor prin intermediul spoturilor TV/radio cu privire la diferența dintre terminologiile "a se consuma de preferință înainte de" și "expiră la", pe baza unui Ghid de bune practici elaborat în colaborare cu autoritățile din domeniul alimentar. ● Organizarea de campanii de conștientizare la nivel național referitoare la modalitățile de colectare a deșeurilor biologice menajere generate de populație. ● Sprijinirea dezvoltării de cursuri de gătit durabil și/sau certificări pentru restaurante, cofetării și brutării, cu accent pe principiile durabile de recoltare, conservare și producție alimentară și pe practicile de bucătărie durabilă de la "fermă la consumator". ● Promovarea modelelor de afaceri bazate pe principiile EC pentru a preveni risipa alimentară prin promovare mass-media, podcast-uri dedicate, împărtășirea de bune practici, parteneriate cu ONG-uri pentru dezvoltarea de pagini web dedicate etc.
    4.6. Ambalaje4.6.1. Context Acțiunile incluse în acest plan țin cont de cele mai întâlnite tipuri de ambalaje, și anume ambalajele din sticlă, hârtie, plastic, lemn și metal. În acest sector, una dintre principalele provocări apare încă din faza de producție și se referă la utilizarea într-o măsură redusă a materialelor secundare și alternative în locul resurselor primare. Aceasta se datorează faptului că nu sunt suficiente stimulente*78 pentru a crește gradul de utilizare a materialelor secundare/alternative și, prin urmare, pentru a crește conținutul de material reciclat al produselor de ambalare. Provocările se extind și la fazele de utilizare și reutilizare, deoarece consumatorii nu sunt suficient de motivați să utilizeze produse din plastic cu caracteristici care se pretează economiei circulare. *78 O excepție este OG nr. 27/2022/http://86.105.216.122:83/MOfsWeb/2022/0839.pdf care stabilește o schemă temporară de minimis, până în decembrie 2023, cu plăți care se prelungesc până în 2025, pentru a sprijini trecerea la economie circulara. În plus, gradul și volumul de tratare a deșeurilor din ambalaje în România este în urma țărilor din UE. În acest sens, un studiu realizat în 2021 de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa*79 arată că în România colectarea separată a materialelor reciclabile din deșeurile municipale solide era la un nivel scăzut, de doar 12,9% din totalul DMS generate în 2017. Acest lucru înseamnă că implicit și cantitatea de deșeuri din ambalaje, respectiv hârtie, plastic, sticlă, lemn și metal, colectate separat este semnificativ sub media UE. *79 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Această realitate este evidențiată și de datele Eurostat, prezentate Figura 2, potrivit cărora, în 2019, rata de reciclare în România era de doar 31% pentru ambalajele din plastic, 43% pentru ambalajele din sticlă, 68% pentru ambalajele din hârtie, 25% pentru ambalajele din lemn și 50% pentru ambalajele din metal, fiind unele dintre cele mai scăzute rate din rândul țărilor UE*80. Astfel, România este identificată drept o țară care riscă să nu atingă obiectivele de reciclare a ambalajelor stabilite de CE pentru 2025*81. *80 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WASPACR custom_2729239/default/table?lang=en *81 https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling/packaging-waste_en
    Figura 2. Generarea și reciclarea deșeurilor din ambalaje
    Sursa: Eurostat [ENV_WASPAC] Ratele scăzute de reciclare a ambalajelor pot fi atribuite mai multor factori cheie. În primul rând, capacitatea ambalajelor de a putea fi reciclate, sau gradul de reciclabilitate, este un impediment important în calea creșterii ratei de reciclare. Acest impediment se regăsește în special în cazul ambalajelor din material plastic. Eco-modularea poate fi un instrument pentru stimularea producătorilor de bunuri ambalate să se orienteze către soluții mai durabile. În al doilea rând, în România, infrastructura de sortare, colectare și tratare a deșeurilor din ambalaje necesită îmbunătățiri majore. Printre provocări se numără disponibilitatea insuficientă a pubelelor pentru colectarea separată, sistemul logistic inadecvat de gestionare a deșeurilor și absența unor stimulente financiare adecvate pentru consumatori pentru a motiva separarea deșeurilor menajere*82. În cadrul interviurilor realizate pentru întocmirea PAEC, mai multe părți interesate au subliniat faptul că îmbunătățirea colectării separate ar trebui să fie una dintre prioritățile din sectorul ambalajelor pentru a crește calitatea și cantitatea de deșeuri adecvate pentru reciclare. Acestea au menționat, de asemenea, că autoritățile locale trebuie să se implice mai mult în punerea în aplicare a normelor existente în acest sens. *82 Năstase, C., Chasovschi, C., State, M., Scutariu, A.-L. (2019). Gestionarea deșeurilor municipale în România în contextul European: O perspetivă a păriților interesate, Technological and Economic Development of Economy, 25(5). doi:https://doi.org/10.3846/tede.2019.10295 În al treilea rând, deși au fost lansate campanii de sensibilizare și conștientizare la nivel național*83 în vederea schimbării comportamentului în rândul companiilor private și al consumatorilor în ceea ce privește utilizarea și aruncarea ambalajelor, acestea nu au încă amploarea necesară pentru a declanșa schimbarea de comportament dorită. De aceea, este nevoie de continuarea unor astfel de inițiative. *83 De exemplu: https://reciclaminromania.ro/ https://reciclaminromania.ro/; http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Brosura_de_informare-Directiva_904-2019_privind_reducerea_impactului_anumitor_produse_din_plastic_asupra_mediului.pdf. În al patrulea rând, preocupările cu privire la unele deficiențe în materie de aplicare a legislației, au fost împărtășite în mare măsură și de părțile interesate intervievate în cadrul realizării acestui PAEC. Acestea au remarcat faptul că există un decalaj între reglementările la nivel național și local pe de o parte, și aplicarea acestora pe de altă parte, și au afirmat că, adesea, municipalitățile nu impun amenzi sau sancțiuni adecvate pentru entitățile care nu se debarasează în mod corespunzător de deșeuri. Au subliniat, de asemenea, faptul că este foarte important ca autoritățile locale să se implice mai mult în punerea în aplicare a normelor existente privind colectarea separată a deșeurilor. Ca urmare, performanțele din acest sector pot fi îmbunătățite prin întărirea sistemului de control exercitat de către autoritățile naționale și locale, prin acțiuni de control ale Gărzii Naționale de Mediu și prin extinderea aplicării actelor normative prin hotărâri de consiliu ambițioase ale autorităților administrației publice locale. În plus, părțile interesate intervievate au considerat că sprijinul și asistența autorităților, precum și instabilitatea legislativă reprezintă probleme suplimentare pentru continuarea progresului către adoptarea pe scară largă a modelului economiei circulare. În final, lipsa de date și informații adecvate împiedică evaluarea corectă a progresului tranziției către modelul economiei circulare. Mai multe părți interesate au semnalat insuficiența datelor privind cantitatea de ambalaje introduse pe piață, compoziția acestora din punct de vedere al conținutului reciclat, cantitatea de deșeuri de ambalaje colectate separat sau rata reală de reciclare. Cifrele furnizate de către Administrația Fondul pentru Mediu nu sunt considerate realiste, deoarece obiectivele sunt, în general, întotdeauna îndeplinite, deși România este în urmă în comparație cu alte țări din UE. Guvernul a luat măsuri pentru a reglementa declarațiile privind introducerea produselor de unică folosință din plastic, prin Ordinul ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 185/2023 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului "Declarație privind anumite produse din plastic de unică folosință" și a instrucțiunilor de completare și depunere a acestuia*84. Punerea ei în aplicare ar trebui să contribuie la colectarea de date. *84 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/264825
    4.6.2. Obiective și acțiuni Acțiuni prioritare Tabelul 6. Obiective și acțiuni pentru sectorul ambalajelor
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale26. Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor din ambalaje27. Evaluarea eficacității și eficienței schemei REP pentru deșeurile de ambalaje, urmărind îmbunătățirea infrastructurii de colectare separată a deșeurilor de ambalaje și creșterea calității ambalajelor colectate, utilizarea redusă a materialelor de ambalare și promovarea ambalajelor cu impact redus asupra mediului.
    28. Îmbunătățirea modulării tarifelor în cadrul sistemului REP pentru ambalaje, în acord cu reglementările europene în domeniu, astfel încât să fie luate în considerare toate costurile asociate cu gestionarea deșeurilor.
    29. Extinderea domeniului de aplicare a sistemului de REP pentru a include costurile de curățare a gunoiului aruncat necorespunzător, precum și costurile măsurilor de sensibilizare pentru prevenirea și reducerea gunoiului aruncat în locuri necorespunzătoare.
    Aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime27. Creșterea utilizării materiilor prime secundare în producție30. Studiu privind identificarea materiilor prime /materialelor care pot fi acceptate ca materii prime/materiale sigure pentru realizarea de ambalaje care intră în contact cu alimentele și care să reprezinte alternative la ambalajele de unică folosință din materii prime virgine.
    Promovarea consumului responsabil și a educației de mediu28. Creșterea capacității de31. Stabilirea unor cerințe de proiectare ecologică pentru ambalaje, în conformitate cu cerințele de la nivelul UE, astfel încât să permită reutilizarea și reciclabilitatea cu puritate ridicată a materialelor, prin dezasamblarea ușoară în părți omogene din punct de vedere al tipului de material.
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilorreutilizare și, ca atare, prevenirea generării de deșeuri32. Promovarea inițiativelor care privesc activitatea comercianților de produse alimentare cu amănuntul, astfel încât să crească numărul consumatorilor de produse, comercializate în vrac și care să cumpere în recipiente proprii aceste produse, fiind prevenită astfel generarea deșeurilor de ambalaje.
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de politici/legislație ● Extinderea sau introducerea unor criterii de economie circulară obligatorii pentru achizițiile publice pentru produsele din plastic pentru a spori utilizarea unor alternative mai durabile. ● Monitorizarea și evaluarea sistemului de restituire a garanțiilor și a potențialului de extindere a acestuia pentru alte tipuri de ambalaje care pot fi administrate tehnic prin acest sistem. ● Stabilirea unor cerințe privind conținutul minim de materii prime secundare în conformitate cu cerințele de la nivelul UE. Acțiuni legate de infrastructură ● Îmbunătățirea infrastructurii naționale de sortare, colectare și tratare a deșeurilor din ambalaje. ● Analiza oportunității de investiții în infrastructura pentru reciclarea chimică a materialelor plastice care să permită reciclarea fluxurilor complexe de deșeuri de plastic care nu se pretează la reciclarea mecanică, astfel încât produsele rezultate să fie utilizate pentru fabricarea monomerilor cu aceleași tehnologii ca și materiile prime virgine, inclusiv studii tehnice și proiecte pilot. ● Prevederea de investiții în vederea creării de capacități de compostare industrială pentru materiale plastice biobazate sau biodegradabile. Activități de formare, educare și sensibilizare ● Îmbunătățirea etichetării produselor prin furnizarea de informații cu privire la modul corect de eliminare a ambalajelor astfel încât să fie crescută puritatea deșeurilor colectate separat în conformitate cu reglementările europene. ● Finanțarea activităților de C D I în domeniul tehnologiilor de sortare automată a deșeurilor pentru a obține un nivel ridicat de puritate a materialelor care să fie adecvat pentru utilizarea ulterioară.
    4.7. Textile4.7.1. Context Interesul pentru gestionarea deșeurilor textile*85 în România este departe de a fi la nivelul altor țări din UE unde există asociații care se ocupă în mod special de colectarea, reutilizarea și reciclarea textilelor și articolelor de îmbrăcăminte. În multe țări din UE există, de asemenea, diverse campanii de conștientizare și educare care subliniază pentru publicul larg importanța resurselor disponibile în industria textilă. *85 În contextual acestui PAEC, prin "textile" se înțelege un termen general care cuprinde toate produsele din textile, de la haine și mobilier până la clădiri și vehicule. Urmând tendințele internaționale, România este inclusă în modelul de consum de tip "fast-fashion" și se anticipează că această tendință se va accentua odată cu creșterea PIB-ului. Cu toate că unele inițiative private abordează problema prevenirii deșeurilor textile, prin reutilizarea și reciclarea acestora, aceste practici nu au încă o amploare semnificativă. Potrivit estimărilor MMAP, pentru perioada 2018-2025, 1% din deșeurile municipale din România este reprezentat de textile, iar cantitatea anuală în 2022 a fost estimată la 46.612 tone la nivelul întregii țări.4.7.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 7. Obiective și acțiuni pentru sectorul de textile
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilorConsolidareacompetitivității economice și a forței de muncă29. Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor textile33. Crearea unui sistem național de colectare, sortare și valorificare a textilelor și îmbrăcămintei uzate care să acorde prioritate reutilizării în detrimentul reciclării cât mai mult timp posibil, și care să se bazeze pe soluții tehnice avansate de sortare și reciclare.
    34. Crearea de sisteme REP pentru a promova colectarea separată a textilelor și a articolelor de îmbrăcăminte, sprijinirea eco- modulării - stimularea producătorilor pentru asigurarea unui circuit închis pentru produsele lor și sprijinirea consumatorilor pentru repararea și reutilizarea produselor.
    Aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime30. Creșterea utilizării materialelor reciclate și a fibrelor naturale de proveniență locală35. Introducerea unor criterii obligatorii de etichetare - pașaport digital al produsului - pentru trasabilitatea produselor, conținând informații privind conținutul și tipul de materiale reciclate, consumul de apă și de energie de-a lungul ciclului de viață.
    Promovarea consumului responsabil și a educației de mediu31.Creșterea capacității de reutilizare și de utilizare a produselor36. Introducerea cerințelor legale privind proiectarea ecologică în ceea ce privește produsele textile și de îmbrăcăminte, pentru a crește durabilitatea, reparabilitatea și reciclabilitatea, reducând în același timp la minimum consumul de apă și energie de-a lungul ciclului de viață.
    37. Sprijinirea noilor modele de afaceri și a aplicării tehnologiilor care promovează principiile economiei circulare în sectorul textilelor
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de infrastructură ● Crearea unor sisteme eficiente de colectare și sortare a produselor textile uzate, care să acorde prioritate reutilizării în locul reciclării pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Acțiuni legate de politici/legislație ● Introducerea unor criterii obligatorii de etichetare, prin crearea pașaportul digital al produsului, care să conțină informații privind conținutul de fibre naturale și artificiale, tipul și cantitatea de materiale reciclate, precum și consumul de apă și de energie de-a lungul ciclului de viață al produsului. ● Introducerea unor cerințe legale obligatorii în materie de proiectare ecologică pentru (1) a crește performanța textilelor în ceea ce privește durabilitatea astfel încât să permită reutilizarea și reparabilitatea, dar și reciclabilitatea fibrelor, (2) a crește conținutul reciclat obligatoriu, (3) pentru a urmări și reduce la minimum prezența substanțelor care împiedică reciclabilitatea deșeurilor textile. ● Crearea de sisteme de REP, responsabilitatea extinsă a producătorului pentru a aborda colectarea selectivă a deșeurilor textile, pentru a sprijini eco-modularea care stimulează producătorii să asigure un circuit închis pentru produsele lor și pentru a sprijini consumatorii în vederea reparării și reutilizării produselor. Scheme de sprijin/stimulente ● Sprijinirea C D I axate pe creșterea calității reciclării fibrelor, fie prin procesare chimică*86, fie prin procesare mecanică*87, prin acordarea de subvenții sau prin promovarea creării de parteneriate în regim public-privat. *86 Reciclarea chimică se referă la tehnicile de reprelucrare pentru recuperarea fibrelor celulozice și sintetice care se bazează pe dizolvarea selectivă a acestor fibre, folosind solvenți adecvați în acest scop. Fracția sintetică recuperată este transformată în pelete, care pot reintra în procesul de fabricare a firelor sau pot fi utilizate în alte aplicații. *87 Reciclarea mecanică se referă la tehnicile de reprelucrare în care hainele sunt descompuse, printr-un proces de tăiere și tragere, în fragmente mărunțite până la recuperarea fibrelor. Acest procedeu are dezavantajul de a produce fibre scurtate care nu se comportă la fel de bine ca fibrele virgine, atât în timpul fabricării, cât și în timpul utilizării. ● Asigurarea finanțării publice pentru a trece la o producție durabilă de fibre virgine, luând în considerare utilizarea durabilă a apei și terenurilor. ● Sprijinirea unor noi modele de afaceri, cum ar fi modelul "produs ca serviciu", serviciile de preluare și colectare de produse second-hand sau serviciile de reparații. ● Sprijinirea C D I axate pe creșterea calității reciclării de tip fibră-în-fibră, prin acordarea de subvenții sau prin promovarea creării de parteneriate în regim public-privat. Activități de formare, educare și sensibilizare ● Promovarea educației consumatorilor în vederea utilizării articolelor de îmbrăcăminte pentru o perioadă mai mare de timp, prin acțiuni de sensibilizare și campanii de comunicare. ● Promovarea educației consumatorilor pentru a promova repararea și reutilizarea produselor textile, prin acțiuni de sensibilizare și campanii de comunicare.
    4.8. Echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori4.8.1. Context Sectorul producției de echipamente electrice și electronice joacă un rol important în economia românească, reprezentând 2% din PIB-ul țării în 2020*88. Aceeași tendință poate fi observată și în ceea ce privește consumul. După o scurtă perioadă de stagnare între 2019 și 2020, posibil cauzată de pandemia COVID-19, s-a înregistrat o creștere vizibilă a vânzărilor de EEE în România în ultimii ani*89. *88 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/NAMA_10_A64 custom_3928937/default/table?lang=en *89 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/NAMA_10_A64 custom_4644258/default/table?lang=en Producția și consumul de EEE vor fi afectate de o serie de măsuri și politici adoptate/care vor fi adoptate în curând la nivel UE, respectiv: ● Propunerea legislativă pentru Regulamentul privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile, ca element-cheie al Inițiativei privind Produsele Durabile*90 și care include Inițiativa privind Amprenta Ecologică a Produselor, pașaportul digital și eticheta ecologică. *90 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12567-Sustainable-products-inițiative_en ● Revizuirea Directivei 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în EEE, cunoscută sub denumirea Directiva RoHS, și clarificări în privința legăturilor acesteia cu Regulamentul privind Înregistrarea, Evaluarea, Autorizarea și Restricționarea Substanțelor Chimice și cu cerințele privind proiectarea ecologică. ● Inițiativa privind Produsele Electronice Circulare*91, care prevedere o soluție unică pentru încărcarea bateriilor dispozitivelor mobile și scheme de preluare a produselor de către comercianți în sisteme "take-back". *91 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-circular-electronics ● Măsuri legislative și nelegislative care instituie un nou "drept la reparație". Sectorul EEE va fi considerabil restructurat și remodelat prin aceste propuneri pentru care întreaga piață europeană de producție și consum, inclusiv România, trebuie să se pregătească. Conformarea la schimbările generate de aceste măsuri legislative nu va fi ușoară. Ca urmare trebuie acordată o mai mare atenție proiectării ecologice și modelului circular, cu accent puternic pe durabilitate, conținut reciclat, posibilitatea de modernizare, întreținere, reparare, acces la piese de schimb, colectare, reutilizare, recondiționare și reciclare. Rata de colectare a DEEE în România este scăzută și se află sub nivelul trasat prin obiectivele UE. Din cantitatea de EEE introduse pe piață în România, doar 27,5% au fost colectate în 2018, ceea ce înseamnă că România nu a atins ținta de 45% stabilită prin Directiva DEEE nr. 2012/19/UE, care a intrat în vigoare în România în 2016. A se vedea Figura 3.
    Figura 3. Ratele de colectare a deșeurilor de EEE
    Rata de colectare totală pentru deșeurile de echipamente electrice și electronice (EEE), 2019
    (% din greutatea medie a EE puse pe piață de-a lungul precedenților trei ani 2016-2018)
    (1) Estimări Eurostat(2) Date referitoare la 2018 în loc de 2019; % procent din cantitatea medie de EEE puse pe piață în perioada 2015-2017(3) Obiectivul de 65% nu se aplică deoarece Luxemburg și Ungaria au ales o metodologie de calcul bazată pe ponderea de DEEE generate Sursa: Eurostat (env waseleeos și env waselee) Sursa: Eurostat Statistici Deșeuri - echipamente electrice și electronice env_waseleeos și env_waselee*92 *92 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Waste statistics-electrical and electronic equipment oldid=556612#Electronic equipment .28EEE.29 put on the market and WEEE colle cted by country; https://ecostandard.org/news_events/most-eu-member-states-miss-collection-target-for-electronic-waste-eurostat-ngos-demand-quick-action-from-european-commission/ Performanța scăzută în ceea ce privește colectarea separată a DEEE poate fi atribuită mai multor factori, printre care: ● Infrastructura națională insuficient dezvoltată pentru colectarea DEEE de la gospodării/alte categorii de utilizatori ● Campanii insuficiente de educare și sensibilizare. ● Prezența încă proeminentă în sector a colectorilor informali care dezmembrează ilegal DEEE, în special pentru a extrage metale care sunt ulterior vândute. Astfel, DEEE devin "de calitate slabă" și nu mai prezintă interes pentru reciclatori. ● Utilizarea EEE o perioadă îndelungată, chiar și peste durata de viață declarată de producători, în special pentru categoriile de EEE cu durată de viață lungă, cum ar fi panourile fotovoltaice sau LED-urile, frigiderele, mașinile de spălat, de către un procent ridicat al populației precum și achiziții de primă utilizare a anumitor echipamente electrocasnice. O altă provocare se referă la reutilizarea și repararea EEE pentru a prelungi durata de viață a produsului. În prezent, în România există companii care repară EEE, dar piața nu este încă matură și sunt necesare stimulente suplimentare și acțiuni de sensibilizare a consumatorilor și producătorilor care nu acceptă ca produsele noi, nefolosite și propuse pentru casare/distrugere să fie, de exemplu, donate. Ca urmare este nevoie de înființarea de centre suplimentare de colectare și recondiționare a EEE, de sprijinirea întreprinderilor sociale și asociațiilor cu activități economice axate pe colectarea și recondiționarea DEEE. Pe lângă beneficiile evidente pentru mediu, acest lucru ar putea contribui semnificativ la crearea de noi locuri de muncă și la facilitarea integrării sociale. Din păcate, în România nu există statistici oficiale în ceea ce privește echipamentele pregătite pentru reutilizare sau echipamente reutilizate care să permită analiza interesului clienților pentru repararea EEE. Totuși, conform unui raport al Parlamentului European din septembrie 2019, în România, ponderea consumatorilor care nu repară EEE este relativ scăzută, estimându-se a fi la 25%*93. Acesta este un indicator încurajator pentru România. *93 https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2019/640158/EPRS_BRI(2019)640158_RO.pdf În concluzie, în ceea ce privește sectorul EEE, trebuie promovate măsuri pentru a reduce la minimum valoarea pierdută prin nerepararea echipamentelor sau prin lipsa opțiunilor de reparare, precum și pentru a aborda problema infrastructurii insuficiente pentru colectarea adecvată a DEEE. Baterii și acumulatori În ceea ce privește gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori, România se confruntă cu provocări importante. Chiar dacă obiectivul pentru colectarea în vederea reciclării deșeurilor de B A a fost atins în 2020*94, noul regulament care a fost adoptat*95 și creșterea procentului obiectivului vor îngreuna din ce în ce mai mult conformarea cu noile prevederi. Îmbunătățirea infrastructurii de colectare a deșeurilor de B A precum și consolidarea obligațiilor operatorilor de B A de a trata în mod corespunzător deșeurile de B A, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni, vor fi esențiale pentru a evita aruncarea deșeurilor periculoase în deșeurile municipale. Lipsa obligației pentru distribuitorii de B A de a pune la dispoziția consumatorilor infrastructura de colectare a deșeurilor de B A este un factor care descurajează colectarea separată.*94 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Waste_statistics_-_recycling_of_batteries_and_accumulators#:~:text=reciclarea%20de%2065%25%20de%20mediu,a%20altor%20baterii%20și%20acumulatori *95 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32023R1542
    4.8.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 8. Obiective și acțiuni pentru sectorul EEE
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Promovarea consumului responsabil și a educației de mediuPrevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilorPromovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul EC32. Creșterea durabilității și a capacității de reutilizare a EEE și prevenirea generării de DEEE38. Pregătirea sectorului privat pentru a se conforma cu viitorul Regulament privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile și cu Inițiativa privind Produsele Durabile care vor stabili noi cerințe legale de proiectare ecologică pentru a asigura durabilitatea, mentenanța, modularitatea, reparabilitatea și reciclabilitatea prin încurajarea C D I și a transferului tehnologic în vederea ecoproiectării produselor si aplicarea conceptelor economiei circulare.
    Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturaleProtecția ecosistemelor și a sănătății cetățenilor33. Gestionarea adecvată a EEE uzate si a DEEE pentru a prelungi perioada de utilizare a acestora.B9. Adoptarea unor politici pentru a încuraja reutilizarea și repararea EEE.
    34. Creșterea ratei de colectare separată a DEEE și a deșeurilor din B A40. Îmbunătățirea sistemului național de colectare a deșeurilor din EEE și din B A B A generate de către populație.
    Aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime35. Creșterea utilizării de materii prime secundare în producție41. Încurajarea tratării și valorificării DEEE în acord cu prevederile legislației din domeniul mediului, prin aplicarea standardelor Comitetului European pentru Standardizare în Electrotehnică.
    42. Stabilirea unor cerințe de conținut minim de materii prime secundare la fabricarea de EEE noi, în concordanță cu legislația europeană aplicabilă.
     +  Alte acțiuni Acțiuni legate de politici/legislație ● Analiza oportunității de introducere a unui sistem național, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva nr. 2018/851, cu scopul de a obține o mai bună gestionare a DEEE prin asigurarea colectării acestora la nivel național, transparentizarea costurilor de colectare, transport, reparare, tratare și valorificare, aplicarea standardelor armonizate la nivelul UE în procesele de colectare, transport, tratare și reciclare, îmbunătățirea fluxurilor centralizate de date, campanii naționale de educare și studii privind comportamentul consumatorilor și, prin sprijinirea autorităților administrației publice locale pentru dezvoltarea unei infrastructuri adecvate, inclusiv prin instruire/formare profesională pentru dobândire de competențe specifice. ● Implementarea și îmbunătățirea continuă a bazelor de date integrate în sectorul DEEE, cu date și informații legate de EEE introduse pe piață, refolosite și reparate, și deșeuri generate și colectate. ● Dezvoltarea capacității administrative a sectorului public de a gestiona cadrul legislativ, datele, monitorizarea și monetizarea. Scheme de sprijin/ghiduri/stimulente ● Sprijin pentru dezvoltarea în sectorul privat a schemelor de "produs ca serviciu" - modele de afaceri care permit clienților să ia în leasing, să închirieze sau să plătească pentru utilizarea produselor, fără a cumpăra și a deține produsul. Pornind de la modelul imprimantelor - plata pe pagină, al scuterelor electrice - plata pe kilometru, al iluminatului - plata pe lux sau al modelului "mașină ca serviciu", pot fi dezvoltate alte modele în contextul EC, cum ar fi "echipament ca serviciu", "electrocasnice ca serviciu". "Echipament ca Serviciu" este un model de afaceri care presupune închirierea de echipamente către utilizatorii finali și colectarea de plăți periodice pentru utilizarea acestora. În acest cadru pot fi dezvoltate acorduri similare pentru aparatele electrice, ca de exemplu pentru mașinile de spălat. Electrocasnicele ca serviciu constau adesea în modele de afaceri bazate pe abonament, prin care producătorul livrează, instalează și asigură mentenanța produselor, prelungind astfel durata de viață a aparatului și reducând amprenta de carbon a acestuia. ● Sprijin pentru realizarea unei analize la nivel național pentru determinarea procentului de DEEE și a cantităților de părți componente ce ar putea fi utilizate ca piese de schimb, la nivelul centrelor de dezmembrare. ● Crearea și/sau acordarea de sprijin pentru operatorii care repară EEE prin subvenții și stimulente fiscale. ● Ghiduri și asistență tehnică pentru aplicarea Directivei 2012/19/UE transpusă în legislația națională prin OUG nr. 5/2015, cu modificările și completările ulterioare, privind DEEE. De la introducerea domeniului de aplicare extins al Directivei 2012/19/UE privind DEEE, există produse a căror clasificare/alocare în una dintre cele 6 categorii de EEE este dificil de realizat. Un astfel de ghid ar putea fi finanțat de Comisia Europeană, întrucât este în interesul tuturor SM. ● Sprijin pentru întreprinderile sociale de inserție*96 care pot angaja persoane din grupuri vulnerabile pentru repararea EEE prin intermediul agențiilor locale pentru ocuparea forței de muncă, potrivit legislației în vigoare. *96 Potrivit art. 10, alin (1) din Legea nr. 219/2015 privind economia socială cu modificările și completările ulterioare: Întreprinderea socială de inserție este întreprinderea socială care: a) are cel puțin 30% din personalul angajat sau membrii cooperatori aparținând grupului vulnerabil. Timpul de lucru cumulat al angajaților din grupuri vulnerabile trebuie să reprezinte cel puțin 30% din totalul timpului de muncă al tuturor angajaților; b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate. ● Investiții în C D I în materie de proiectare ecologică pentru EEE. Activități de formare, educare și sensibilizare ● Îmbunătățirea drepturilor consumatorilor și a informării acestora astfel încât să fie încurajate deciziile durabile atunci când consumatorii achiziționează produsele; ● Creșterea gradului de conștientizare și informare a consumatorilor cu privire la produsele achiziționate și deșeurile generate de acestea, prin intermediul unor campanii publice; ● Îmbunătățirea responsabilității producătorilor de EEE pentru a crea o imagine mai exactă a vânzărilor de EEE și implicit a cantităților de DEEE colectate la nivel național, prin intermediul campaniilor publice, al inspecțiilor și al comunicării publice a rezultatelor pentru a combate freeridingul. ● Investiții în programe de educare a publicului cu privire la prevenirea impactului DEEE asupra mediului și informarea cu privire la infrastructura disponibilă la nivel local pentru colectarea acestora, în scopul evitării situațiilor care ar conduce la colectarea și tratarea ilegală de către persoane/operatori neautorizate/neautorizați, precum și pentru a încuraja consumatorii să aleagă reparațiile în schimbul cumpărării unor echipamente noi. ● Investiții în cursuri de formare profesională menite să pregătească profesioniști pentru repararea EEE. ● Programe de instruire pentru producători pentru a-i pregăti în aplicarea Regulamentului privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile.
    4.9. Deșeuri4.9.1. Context Într-o EC funcțională, gestionarea deșeurilor trebuie să fie ultima verigă într-un lanț de aprovizionare, pentru a alimenta piața materialelor secundare și pentru a furniza materii prime pentru întreprinderile de reciclare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie puse în aplicare proceduri de gestionare adecvată a deșeurilor pentru a spori colectarea, reciclarea și recuperarea acestora. În ceea ce privește generarea de deșeuri, conform statisticilor EUROSTAT, România este una dintre țările UE cu cea mai mică producție de deșeuri municipale pe cap de locuitor, cu doar 287 de kilograme în 2020, față de media UE27 de 505 kg. Cu toate acestea, traiectoria din ultimul deceniu a fost mai degrabă mixtă: producția de deșeuri municipale pe cap de locuitor a scăzut cu 21% între 2010 și 2015, dar apoi a început să crească ușor, cu o medie de 3% pe an*97. *97 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/CEI_PC032/default/table?lang=en În ciuda unei scăderi importante, ponderea în PIB a cantității totale de deșeuri generate este încă de două ori mai mare decât media UE. În plus, rata de reciclare a deșeurilor municipale este printre cele mai scăzute din UE, iar depozitarea rămâne forma dominantă de gestionare a deșeurilor. Rata de reciclare pentru toate deșeurile, cu excepția deșeurilor minerale semnificative, a fost de numai 29 % în 2018, față de media UE de 55%*98. Prin urmare, România are un potențial enorm de îmbunătățire a gestionării deșeurilor. *98 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wastrt/default/table?lang=en Majoritatea prevederilor legislațiilor UE au fost transpuse în legislația națională pentru gestionarea deșeurilor, deși unele dintre ele au fost adoptate doar parțial. Cu excepția deșeurilor radioactive, a explozivilor scoși din uz, a apelor uzate și a cadavrelor de animale, toate tipurile de deșeuri sunt reglementate prin OUG nr. 92/2021. OUG nr. 92/2021 transpune în legislația națională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, publicată în JOUE, seria L, nr. 312 din 22 noiembrie 2008, așa cum a fost modificată prin Regulamentul UE nr. 1.357/2014 al CE din 18 decembrie 2014, publicat în JOUE, seria L, nr. 365 din 19 decembrie 2014, prin Directiva UE 2015/1.127 a CE din 10 iulie 2015, publicată în JOUE, seria L, nr. 184 din 11 iulie 2015, prin Regulamentul UE 2017/997 al Consiliului UE din 8 iunie 2017, publicat în JOUE, seria L, nr. 150 din 14 iunie 2017, și prin Directiva UE 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018, publicată în JOUE, seria L, nr. 150 din 14 iunie 2018. Ordonanța prezintă responsabilitățile actorilor implicați în gestionarea deșeurilor, precum și ierarhia deșeurilor, încetarea statutul de deșeu și cerințele specifice pentru administrația centrală și locală*99. Deși există în vigoare Planul Național de Gestionare a Deșeurilor și proiecte importante sunt în curs de elaborare, amploarea progresului nu este la nivelul așteptat. De aceea este nevoie de o abordare sistemică și de un efort conjugat pentru promovarea și implementarea măsurilor care să conducă la aplicarea ierarhiei deșeurilor. *99 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor și pentru a stimula consumatorii să reutilizeze și să recicleze este nevoie de instrumente economice, cum ar fi sistemele de REP și implementarea "plătește pentru cât arunci". În plus, este necesară creșterea eficienței colectării separate a deșeurilor pentru atingerea obiectivelor de reciclare și îmbunătățirea calității deșeurilor reciclate. România trebuie, de asemenea, să pună în aplicare noi măsuri menite să prevină incinerarea sau depozitarea deșeurilor reutilizabile și reciclabile. Mai mult, numărul de depozite de deșeuri care nu îndeplinesc cerințele Directivei privind Depozitele de Deșeuri*100 reprezintă, de asemenea, un motiv de îngrijorare. În această privință, Guvernul a aprobat în 2021, două acte normative în domeniul gestionării deșeurilor. Primul este OG nr. 2/2021 privind depozitarea deșeurilor, care vizează stabilirea cadrului legal pentru desfășurarea activităților de depozitare a deșeurilor, prin reducerea progresivă a eliminării prin depozitare a deșeurilor care pot fi reciclate sau valorificate, precum și introducerea de măsuri de prevenire și reducere a efectelor negative asupra mediului și sănătății publice. Al doilea, este OG nr. 1/2021 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje. Aceste ordonanțe adaugă restricții și obiective pentru depozitarea deșeurilor, cea mai importantă fiind aceea că până în 2030, doar 10% din deșeurile municipale generate vor putea fi depozitate, iar restul de 90% vor trebui să fie reciclate sau valorificate, conform principiilor EC. *100 Directiva Consiliului 1999/31/EC cu privire la depozitarea deșeurilor la groapa de gunoi: https://eur-lex.europa.eu/legal content/EN/TXT/?uri=CELEX:31999L0031 Un instrument important pentru reducerea procentului de deșeuri depozitate este creșterea valorii produselor depozitate pentru a reintra în economie. Acest lucru se va realiza prin promovarea sortării și tratării deșeurilor municipale. În absența unor astfel de stimulente, de încurajare, inclusiv a investițiilor private în instalații de gestionare și tratare a deșeurilor, alternativa depozitării va rămâne o soluție mai ieftină. Prin urmare, pentru a progresa către economia circulară, sectorul gestionării deșeurilor trebuie să abordeze două aspecte esențiale: (1) reducerea generării de deșeuri și (2) stabilirea unor măsuri adecvate pentru valorificarea deșeurilor prin reciclare, recuperare sau reutilizare. Măsurile propuse în prezentul PAEC trebui considerate ca fiind complementare acțiunilor propuse în Planul național de gestionare a deșeurilor.4.9.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 9. Obiective și acțiuni pentru sectorul de deșeuri
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea sustenabilă a deșeurilor36. Creșterea ratelor de colectare separată și de reciclare a deșeurilor municipale43. Consolidarea sistemului de plată de tip „plătești pentru cât arunci”.
    44. Dezvoltarea / îmbunătățirea, infrastructurii pentru colectarea deșeurilor.
    Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale37. Creșterea ponderii materiilor prime secundare în economie45. Elaborarea de criterii pentru încetarea statutului de deșeu pentru a reduce consumul de materii prime virgine.
    Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul economiei circulare38. Îmbunătățirea sistemului de gestionare a deșeurilor prin cercetare și dezvoltare în domeniul economiei circulare46. Promovarea formării profesionale și a cercetării în domeniul instalațiilor de sortare și tratare a deșeurilor, inclusiv a instalațiilor de sortare automată a deșeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile și a celor pe bază de substanțe biologice, posibila reciclare chimică a materialelor plastice sau textile, si a instalațiilor de biogaz și de compostare.
    Promovarea consumului responsabil și a educației de mediu39.Educarea populației pentru a face alegeri sustenabile în ceea ce privește bunurile și serviciile.40. Creșterea în rândul populației a gradului de conștientizare cu privire la rolul și importanța economiei circulare47. Continuarea/inițierea campaniilor care să asigure informarea și creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor și pentru a reducerea generării de deșeuri și depozitării/depozitării fără respectarea prevederilor legale.
     +  Alte acțiuni Acțiuni de infrastructură ● Accelerarea demersurilor pentru punerea în funcțiune la nivel național a unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor. ● Extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor voluminoase și a deșeurilor voluminoase refolosibile pentru asigurarea colectării unei game variate de materiale reciclabile. ● Dezvoltarea unei rețele de reutilizare și/sau recondiționare pentru recuperarea componentelor utile din deșeurile de mobilier, precum și a altor forme potențiale de valorificare. Acțiuni legate de politici/legislație ● Consolidarea și extinderea controlului autorităților și aplicarea de sancțiuni pentru a reduce depozitarea ilegală a deșeurilor. ● Analiza modalităților de plată existente în contextul proiectelor de gestionare integrată a deșeurilor și a instrumentelor economice care sunt/urmează să fie implementate, cu scopul de a fundamenta propunerile de modificare a legislației existente.
    4.10. Apă și ape uzate4.10.1. Context România dispune de un potențial de resurse de apă de 134,6 miliarde mc/an. Resursele de apă utilizabile, inclusiv fluviul Dunărea, se ridică la 2.660 mc/persoană/an, ceea ce este considerabil mai puțin decât media europeană de 4.000 mc/persoană/an. România se află, așadar, printre țările cu resurse de apă utilizabile relativ reduse*101. Datorită activităților antropice, în zonele unde cererea este mai mare decât disponibilitatea de refacere a resurselor naturale, circuitul apei în natură este perturbat. De asemenea, schimbările climatice exercită stres suplimentar asupra ciclului hidrologic și asupra resurselor de apă. Aceste provocări necesită măsuri pentru trecerea de la sistemul economic liniar la sistemul economic circular și în sectorul apei. Astfel, sistemul serviciilor din acest sector care includ: captarea apei brute, tratarea apei pentru consum, furnizarea apei potabile, colectarea și epurarea apei uzate și eliminarea apei epurate într-un efluent natural, necesită o reproiectare radicală pentru a oferi soluții validate, progresive, care să adopte modelul economiei circulare. Acest model presupune reducerea consumului de apă dulce și epurarea apelor uzate astfel încât să poată fi reutilizate fie ca apă gri, de exemplu în agricultură, pentru irigații, fie, din nou, ca apă potabilă, fie să contribuie la refacerea surselor de apă prin intervenții precum colectarea precipitațiilor, reîncărcarea controlată a acviferului sau împrospătarea corpurilor de apă. *101 http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/freshwater-why-care-românia În România, în ultimii 30 de ani s-a înregistrat o scădere semnificativă a consumului de apă datorită transformării economice care a cunoscut un declin treptat al industriei și agriculturii, dar și datorită scăderii populației și introducerii mecanismelor economice în sectorul apei. Acestea din urmă au contribuit la o reducere semnificativă a consumului de apă în rândul gospodăriilor. Mai exact, datorită creșterii contribuției la apa brută și a tarifelor pentru apă și apă uzată, consumul specific de apă a scăzut de la circa 550 l/locuitor/zi la mai puțin de 120 l/locuitor/zi. În privința aprovizionării cu apă potabilă, "Raportul pentru Sănătate și Mediu 2018-2020" arată că în anul 2020 erau 348 de zone mari de aprovizionare cu apă potabilă, respectiv zone în care sunt peste 5.000 de consumatori sau în care se furnizează apă potabilă în volum de peste 1.000 mc/zi. În 2018 erau înregistrate 341 de astfel de zone și 343 în 2019 ceea ce arată că numărul acestora este într-o creștere treptată. Volumul de apă potabilă distribuit în anul 2020 a fost de 2.438.614 mc/zi. Eforturile suplimentare în privința măsurilor de politici publice vor juca un rol esențial în asigurarea continuării progreselor. Prin aderarea la UE în 2007, România și-a asumat obligația legală de a respecta legislația UE în domeniul apei. Aceasta include o serie de directive europene în domeniul calității apelor axate pe reducerea poluării, Directiva nr. 91 /271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale și Directiva privind nitrații și pe monitorizare, Directiva nr. 2184/2020 privind calitatea apei potabilă transpusă prin OG nr. 7/2023, Directiva 2006/7/CE privind gestionarea calitatea apei pentru scăldat, precum și Directiva cadru apă 2000/60/CE, care vizează menținerea unei stări bune a apelor la nivelul bazinelor hidrografice printr-o abordare bazată pe rezultate*102. De asemenea, prin OUG nr. 52/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul apelor, a fost prevăzută baza legală pentru elaborarea Normelor de aplicare a Regulamentului 2020/741 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei. *102 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Punerea în aplicare a legislației UE în context național este urmărită de autoritățile publice naționale responsabile de administrarea apelor: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Națională "Apele Române". MMAP este responsabil de sistemul de gestionare a resurselor de apă, inclusiv de impactul resurselor de apă asupra apei potabile și a sistemului de canalizare. Principalele provocări și bariere practice legate de consolidarea economiei circulare în gestionarea apei și a apelor uzate din România, identificate în cadrul interviurilor cu părțile interesate, includ: ● insuficiența și, adesea, inadecvarea politicilor publice care să faciliteze tranziția către economia circulară în sectorul apei, atât în ceea ce privește conținutul măsurilor de reglementare, cât și în ceea ce privește aplicarea în practică a acestora; ● cunoștințe insuficiente cu privire la riscurile și beneficiile subproduselor din industria apei, precum nămolurile și apa epurată, astfel încât să conducă la acceptarea utilizării lor; ● practicile nesustenabile de gestionare a apei, care au dus la reducerea resurselor de apă utilizate pentru irigarea în agricultură sau a spațiilor verzi din aglomerările urbane. Reutilizarea apelor uzate va juca un rol deosebit de important în tranziția României către modelul circular în gestionarea apei. Conform ultimelor informații colectate de Administrația Națională "Apele Române", din totalul de 19,8 milioane de locuitori echivalenți care intră sub incidența prevederilor Directivei 91/271/CEE, aproximativ 66% sunt conectați la sistemele de canalizare. Dintre aceștia 63,5% sunt conectați la stații de epurare. Înainte de a fi evacuate, apele uzate urbane sunt tratate în 1.242 de stații de epurare din întreaga țară, dintre care 847 sunt situate în aglomerări mai mari de 2.000 l.e. De-a lungul anilor, România a depus eforturi să îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Directivei privind epurarea apelor uzate urbane. Conform celei mai recente raportări a României disponibilă la nivel european*103, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura colectarea încărcării apelor uzate urbane de cca 7,16 milioane l.e. - 35,9%, pentru tratarea biologică a încă 12,87 milioane l.e. - 65,7% pentru epurarea biologică cu eliminarea azotului și a fosforului a încă 7,72 milioane l.e. - 58,8%. Doar 12% din încărcarea apelor uzate urbane din România este epurată în conformitate cu cerințele europene. Acest procent este mai mic decât media UE de 76%. De fapt, 172 de aglomerări mari încă nu își îndeplinesc cerințele de colectare a apelor uzate urbane, în timp ce 173 de aglomerări mari nu își îndeplinesc obligațiile de tratare secundară și 174 de aglomerări mari nu își îndeplinesc obligațiile de tratare terțiară. *103 UWWTD Național Summary Chapter 2018 România, https://circabc.europa.eu/ui/group/1c566741 -ee2f-41e7-a915- 7bd88bae7c03/library/5292eacf-bbe1-469a-a355-3416f16ff3c7/details Conform datelor INS, rata de valorificare a apelor uzate este, de asemenea, foarte scăzută. Doar 24% din nămolul de epurare a fost utilizat în scopuri agricole sau pentru compostare. Această rată scăzută de valorificare în România poate fi atribuită, parțial, ratei scăzute de conectare a populației la instalațiile de epurare a apelor uzate și parțial faptului că nămolurile conțin metale grele și alți poluanți, apele uzate urbane provenind nu doar de la populație, ci și de la societățile comerciale racordate la rețeaua de canalizare. Progresele depind de acordarea de prioritate investițiilor pentru stațiile de tratare a apelor uzate urbane, inclusiv prin utilizarea eficientă a surselor de finanțare prin politica de coeziune, acolo unde este disponibilă, și a împrumuturilor Băncii Europene de Investiții. Prin urmare, acțiunile propuse pentru acest sector se bazează pe constatările că: ● îmbunătățirea și extinderea infrastructurii de apă și apă uzată este imperativă: perspectivele în sectorul apei și al apelor uzate depind în mare măsură de infrastructura de alimentare cu apă și de tratare a apelor uzate, în special în zonele rurale, de acoperirea cu servicii și de tehnologie, care sunt încă în dezvoltare în România; ● sectorul apei este puternic interconectat cu alte sectoare: agricultură, construcții, alimente și băuturi etc. și are un mare potențial în direcția adoptării modelului circular; ● pentru a reduce consumul și risipa de apă și pentru a dezvolta o distribuție mai cuprinzătoare a apei furnizate, trebuie îmbunătățită în continuare conștientizarea privind eficiența utilizării apei, în special în sectoarele industriale, unde consumul de apă este relativ ridicat; ● este necesară refacerea stării corpurilor de apă aflate în stare chimică/ecologică slabă, ca măsură proactivă pentru a reduce stresul asupra surselor de apă potabilă și pentru reducerea poluării deja produse, prin valorificarea capacităților naturale de autoepurare a apei.4.10.2. Obiective și acțiuni  +  Acțiuni prioritare Tabelul 10. Obiective și acțiuni pentru sectorul apei și al apelor uzate
    Obiective generaleObiective specificeAcțiuni prioritare
    Prezervarea, conservarea și utilizarea sustenabilă a resurselor naturale41. Creșterea eficienței utilizării apei48. Încurajarea stocării apei de ploaie și utilizării acesteia în clădirile publice și rezidențiale pentru spălarea toaletelor, grădinărit, curățarea podelelor, etc.
    42. Îmbunătățirea recirculării nutrienților și a materiei organice prin ciclurile lor naturale49. Promovarea și stimularea producției de îngrășăminte, biogaz și ciment din nămoluri provenite din stațiile de epurare pentru comunități și industrie, în sinergie cu sectorul agricol.
    Promovareaconsumului responsabil și a educației de mediu43. Creșterea eficienței utilizării apei50. Promovarea și aplicarea standardelor care conduc la creșterea eficienței utilizării apei în industrie pentru a reduce consumul.
    Protecțiaecosistemelor și a sănătății cetățenilor44. Îmbunătățirea capacității naturale de autoepurare a corpurilor de apă naturale51. Restaurarea zonelor umede naturale și a solurilor pentru a îmbunătăți capacitatea lor naturală de tratare, pentru a reduce stresul hidric și pentru a crește capacitatea lor tampon în caz de inundații.
    45. Îmbunătățirea tratării apelor uzate și a conectivității52. Creșterea gradului de colectare și tratare a apelor uzate provenite din gospodării, în special în zonele rurale.
     +  Alte acțiuni: Scheme de sprijin/ghiduri/stimulente ● Promovarea și stimularea uscării și coprocesării nămolurilor reziduale în fabricile de ciment, recuperarea energetică a conținutului organic concomitent cu reciclarea conținutului de minerale, unde caracteristicile chimice ale nămolului îl fac impropriu pentru producerea îngrășămintelor agricole.
    V. CADRUL DE IMPLEMENTARE Punerea în aplicare a PAEC va fi realizată de către entitățile indicate în descrierile detaliate ale acțiunilor, și care se regăsește în Capitolul VII, sub supravegherea Comitetului de Coordonare pentru Economie Circulară din România și cu implicarea diferitelor părți interesate, într-o manieră care asigură transparența publică. Pentru a fi eficientă, punerea în aplicare a planului de acțiune va trebui să se bazeze pe 1) accesul la surse de finanțare, 2) o structură de guvernanță adecvată și eficientă și 3) monitorizarea continuă și diseminarea progreselor realizate. Pentru a spori eficiența implementării, este recomandat ca ea să se bazeze pe parteneriate existente și pe un set divers de părți interesate pentru a spori cunoștințele tehnice, capacitatea organizațională și finanțarea disponibilă, îmbunătățind astfel perspectivele de a realiza o schimbare de paradigmă*104. În același timp, o mai mare transparență și o comunicare eficientă către public contribuie la o responsabilizare mai mare a celor implicați, asigurând astfel îndeplinirea obiectivelor*105. *104 https://www.eesc.europa.eu/en/our-work/publications-other-work/publications/circular-economy-strategies-and- roadmaps-europe-study *105 https://hvtc.edu.vn/Portals/0/files/6357419022378659020-8213-5203-2.pdf#page=375.1. Bugetare și finanțare Punerea în aplicare a măsurilor din planul de acțiune va necesita o serie de resurse, cum ar fi resurse umane, instalații, echipamente, servicii și materiale care necesită resurse financiare din sursele identificate în PAEC în aceste scopuri. Evaluarea exactă a costurilor fiecărei măsuri, ghidată și de amploarea și viteza procesului de tranziție către EC, va facilita în mare măsură o mai bună înțelegere a bugetului necesar și va contribui la mobilizarea unei finanțări adecvate. Prin urmare, estimarea costurilor asociate măsurilor, chiar printr-un studiu dedicat, va constitui unul dintre eforturile inițiale ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România. Pentru a atinge acest scop, Comitetul de coordonare va fi sprijinit de entitățile responsabile și implicate în implementarea acțiunilor. Opțiunile de finanțare acoperă o serie de forme și surse diferite, inclusiv finanțare publică din surse UE sau naționale, precum și fonduri private și împrumuturi bancare. Investitorii privați și băncile au început deja să profite de oportunitățile de creare de valoare și de ratele mai mari de rentabilitate asociate investițiilor în proiecte de EC*106. De asemenea, din ce în ce mai multe întreprinderi din toate sectoarele industriale sunt dispuse să facă investiții în direcția EC pentru a reduce costurile, a crește veniturile și a gestiona riscurile, de exemplu, cele legate de aprovizionarea cu materii prime virgine*107. Se preconizează că Strategia UE de Finanțare Durabilă și politicile care o însoțesc, de exemplu, Regulamentul UE privind Taxonomia, Actul delegat privind publicarea de informații referitoare la finanțarea durabilă și Directiva privind raportarea în materie de sustenabilitate a întreprinderilor, vor încuraja și mai mult instituțiile financiare private și întreprinderile să investească în activități care aduc contribuții semnificative la tranziția către EC*108. În felul acesta, guvernele accelerează finanțarea tranziției către EC, canalizând fonduri semnificative în această direcție. *106 https://ellenmacarthurfoundation.org/financing-the-circular-economy-capturing-the-opportunity *107 https://newsroom.accenture.com/news/the-circular-economy-could-unlock-4-5-trillion-of-economic-growth-finds-new- book-by-accenture.htm *108 https://finance.ec.europa.eu/publications/strategy-financing-transition-sustainable-economy_en5.1.1. Finanțarea guvernamentală Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, alte ministere și organe ale administrației publice centrale, precum și autoritățile administrației publice locale au obligația de a duce la îndeplinire măsurile specifice domeniului lor de activitate, în vederea asigurării implementării Planului de acțiune pentru Strategia națională privind economia circulară, inclusiv prin cuprinderea în bugetele proprii a sumelor necesare implementării măsurilor aflate în aria de responsabilitate. Finanțarea se va desfășura prin bugetul ordonatorilor principali de credite implicați, în limita sumelor aprobate cu această destinație, conform prevederilor legale în vigoare. Astfel, aceste instituții vor asigura finanțarea pe termen lung a măsurilor de revizuire a legislației și de reglementare, de dezvoltare a competențelor personalului și capacităților instituționale specifice domeniului EC, de dezvoltare a infrastructurii, cu accent pe infrastructura digitală, și a măsurilor de cercetare și inovare, care sunt mai difcil de finanțat prin mecanismele de piață*109. Instituțiile publice au, de asemenea, un rol important în facilitarea schimbărilor necesare în sectorul privat, prin furnizarea de sprijin financiar suplimentar pentru investiții de capital mai puțin costisitoare, necesare pentru adoptarea modelelor și/sau practicilor de afaceri bazate pe principiile EC, care sunt adesea considerate de mare risc pentru finanțatori*110. Finanțarea unor astfel de intervenții se va face cu respectarea legislației în domeniul concurenței, respectiv al ajutorului de stat și a principiilor Pieței unice. Instituțiile se vor baza, cel puțin parțial, pe veniturile publice provenite din taxe pe externalitățile negative de mediu ale producției și consumului necircular, în timp ce vor stabili direcții mai ferme pentru echilibrarea condițiilor de concurență pentru o dezvoltare economică durabilă. *109 Investițiile în infrastructură se referă la investițiile în structuri și servicii care permit tranziția către economia circulară (de exemplu, sistemul de colectare selectivă a deșeurilor), dar care sunt prea mari consumatoare de capital și/sau generează beneficii care nu pot fi internaløzate în mod corespunzător, ceea ce duce la o investiție insuficientă prin intermediul mecanismelor de piață. *110 https://www.chathamhouse.org/2021/07/financing-inclusive-circular-economy/03-de-risking-financing-circular-economy- 0 Guvernul României a făcut deja pași în aceste direcții, în cadrul unor domenii de politică strâns legate de dezvoltarea EC, chiar dacă nu în mod direct legate de EC. Astfel, au fost adoptate și/sau promovate măsuri de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, dar și de către alte instituții publice cu competențe în domeniul protecției mediului și al resurselor naturale. Pentru a avea fonduri specifice alocate de la bugetul de stat al României pentru implementarea SNEC și a PAEC este nevoie de o coordonare atentă între bugetele alocate diferitelor ministere care facilitează implementarea, pentru a evita suprapunerile și a exploata complementarități prin instituirea unor mecanisme de coordonare și monitorizare la nivelul ministerelor precum și la nivelul Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară, responsabil cu implementarea SNEC și PAEC Unele dintre acțiunile prezentate în acest document și care sunt axate pe măsuri ce trebuie luate de către sectorul public pot fi puse în aplicare prin extinderea și/sau ajustarea programelor și a inițiativelor existente. De exemplu, Planul Național de Gestionare a Deșeurilor adoptat în 2017 deja prevede că taxele și tarifele încasate pentru gestionarea deșeurilor trebuie utilizate pentru a finanța investițiile în creșterea colectării separate a materialelor reciclabile și a dezvoltării sistemului de colectare din-ușă-în-ușă. AFM, aflată sub coordonarea MMAP, este principala sursă de sprijin financiar pentru implementarea proiectelor și programelor de protecție a mediului*111 și, prin urmare, poate finanța unele dintre măsurile de EC, în special pentru sectoarele deșeuri și apă și ape uzate. *111 http://www.mmediu.ro/categorie/finanțate-din-fondul-de-mediu/97 Unele dintre acțiunile privind EC pot fi finanțate, de asemenea, prin bugetul de stat alocat pentru punerea în aplicare a strategiilor naționale care sunt în concordanță cu obiectivele generale ale SNEC. De exemplu, o parte din fondurile naționale alocate pentru punerea în aplicare a Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 pot fi direcționate către punerea în aplicare a măsurilor de EC prevăzute în acest document. Obiectivele SNDDR 2030, cum ar fi, de exemplu, promovarea producției și a consumului responsabil, se corelează cu obiectivele SNEC. Există, de asemenea, o coerență considerabilă între unele dintre acțiunile propuse în prezentul PAEC și măsurile identificate în Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a SNDDR 2030*112. *112 Câteva exemple de acțiuni din SNDDR 2030 care se suprapun cu acțiuni din prezentul CEAP includ acțiunea 4, cu privire la integrarea principiilor de dezvoltare durabilă în strategiile și politicile locale sau acțiunea 5, care vizează lansarea unor campanii de informare și sensibilizare pentru companiile private și organizațiile societății civile. Alte documente de politică publică prin intermediul cărora se pot implementa acțiunile transversale ale PAEC, legate de cercetare și dezvoltare, educație, formare profesională, achiziții publice și digitalizare sunt Strategia națională de cercetare, dezvoltare și inovare pentru 2021-2027, Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2021-2027 și Planul de acțiuni pe perioada 2021-2027 pentru implementarea Strategiei naționale pentru ocuparea forței de muncă 2021-2027, Strategia națională în domeniul achizițiilor publice 2023-2027, Strategia națională pentru digitalizare și Strategia națională de formare a adulților 2023-2027 aflată în curs de elaborare*113. Acest lucru este valabil și pentru unele dintre acțiunile sectoriale specifice, în special cele legate de construcții/renovare, silvicultură, deșeuri etc., care ar putea fi acoperite prin implementarea Strategiei naționale de renovare pentru 2020-2050 sau de politica-cadru națională pentru dezvoltarea pieței privind combustibilii alternativi în sectorul transporturilor etc. *113 https://epale.ec.europa.eu/ro/content/românia-strategia-nationala-de-formare-adulților-pregătire În ceea ce privește sprijinul financiar pentru sectorul privat, este important de menționat că Ministerul Economiei a lansat la finele anului 2022 prima schemă de finanțare care vizează în mod explicit încurajarea EC în România, cu un buget total de 8 milioane de euro*114. Acest program de ajutor de stat de-minimis cofinanțează în proporție de până la 85% investiții ale companiilor în transfer tehnologic, în cercetare-dezvoltare, în modernizarea unităților de testare a materialelor, în centre de reparații și recondiționare, reciclare, în platforme digitale de revânzare, în centre de colectare și valorificare, în modernizarea instalațiilor de reciclare, în introducerea sau extinderea producției de bunuri care nu conțin plastic sau promovarea alternativelor la plastic și introducerea/extinderea utilizării deșeurilor. Inițiative similare pot în viitor sprijini punerea în aplicare de către sectorul privat a mai multor acțiuni din acest plan, în special în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, digitalizarea, precum și măsuri de infrastructură specifice fiecărui sector cuprins în acest plan. *114 https://oldeconomie.gov.ro/images/politici-industriale/economie%20circulara/OG%2027_2022%20publicat%20MO%20nr.%20839_26.08.2022.pdf5.1.2. Finanțarea UE Fondurile UE constituie o altă sursă importantă de sprijin pentru tranziția către EC în România*115. Acestea pot fi accesate fie prin intermediul diferitelor scheme și programe naționale cum ar fi, de exemplu, Planul național de redresare și reziliență al României, aflat în gestiune partajată cu CE, fie prin aplicare directă la apelurile lansate de CE. *115 Finanțarea UE stă adesea la baza schemelor naționale de sprijin din statele membre ale UE. De exemplu, POIM din România a fost cofinanțat prin intermediul Fondului de coeziune și al Fondului european de dezvoltare regională al UE. https://www.fonduri-ue.ro/poim-2014. PNRR, finanțat prin granturi în valoare de 14,2 miliarde de euro și împrumuturi de 14,9 miliarde de euro de la CE, poate juca un rol important în demararea tranziției către EC în România. Cu 41% din fondurile alocate pentru obiective ecologice și 20,5% pentru obiective de digitalizare, PNRR include investiții și reforme semnificative pentru a acționa asupra potențialului EC din România*116. *116 https://ec.europa.eu/info/business-economy-euro/recovery-coronavirus/recovery-and-resilience-facility/recovery-and- resilience-plan-românia_en Eforturile PNRR legate de promovarea EC se concentrează în domeniile gestionării deșeurilor și renovării clădirilor și, ca atare, sunt deosebit de relevante pentru acțiunile propuse pentru sectorul de deșeuri și cel de construcții. Reforma cheie asociată cu gestionarea deșeurilor se referă la îmbunătățirea sistemului general de guvernanță pentru a accelera tranziția către EC, cu un buget total de 1,239 de milioane de euro. Aceasta include investiții în sistemele integrate de gestionare a deșeurilor ale administrațiilor locale, în infrastructura pentru gestionarea gunoiului de grajd și a altor deșeuri agricole compostabile, precum și pentru dezvoltarea cadrului instituțional pentru monitorizarea gestionării deșeurilor și prevenirea poluării. Investițiile specifice care vizează în mod explicit promovarea EC în cadrul secțiunii de renovare a clădirilor includ încurajarea adoptării modelului circular și creșterea eficienței energetice a clădirilor istorice, în valoare de 14,85 milioane de euro, crearea unui centru pilot pentru colectarea și reutilizarea materialelor de construcție istorice provenite din demolări legale, în valoare de 5 milioane de euro, precum și întreținerea periodică a clădirilor istorice, în valoare de 3,1 milioane de euro. PNRR prevede, de asemenea, finanțare pentru infrastructura relevantă pentru EC și investiții sporite în domeniul gestionării apei, al pădurilor și al biodiversității, al transportului durabil și al energiei. PNRR este relevant pentru promovarea EC în România și prin reformele și investițiile pentru transformarea digitală, pentru C D I în sectorul privat, pentru educație și pentru buna guvernare. Mai multe dintre acțiunile de EC cuprinse în acest plan de acțiune se referă la digitalizare, scheme de sprijin, C D I, educație și administrație publică. PNRR prevede investiții de aproximativ 14,2 milioane de euro în consolidarea coordonării în cadrul administrației publice printr-o abordare coerentă și integrată a inițiativelor privind schimbările climatice și dezvoltarea durabilă. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru diseminarea SNEC și a PAEC precum și a unor materiale de formare profesională în domeniul EC în instituțiile din administrația publică locală și centrală. Relevantă este și finanțarea nerambursabilă în valoare de 52 de milioane de euro pentru digitalizarea în domeniul mediului, alături de investiții semnificative în transformarea digitală a sectorului public, în valoare de 41,9 milioane de euro, precum și în educația digitală a cetățenilor, în valoare de 37 de milioane. Alte programe de finanțare ale UE oferă oportunități suplimentare de finanțare a tranziției către EC. Unele dintre aceste programe caută să promoveze EC într-o manieră explicită, altele o integrează prin contribuția lor la facilitarea activităților și acțiunilor specifice EC, de exemplu prin integrarea principiilor EC într-o manieră transversală. Principalele programe de finanțare ale UE includ fondurile structurale și de investiții europene, cum ar fi Fondul European de Dezvoltare Regională sau Fondul de Coeziune. Aceste fonduri, de exemplu, au finanțat o parte semnificativă a Programului Operațional Infrastructură Mare al României, pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii în domenii prioritare pentru UE și România, cum ar fi energia regenerabilă, eficiența energetică, biodiversitatea sau gestionarea deșeurilor. POIM a inclus în trecut finanțare pentru infrastructura de gestionare a deșeurilor ca parte a unui buget de 2,892 miliarde de euro pentru dezvoltarea infrastructurii de protecție a mediului. În perioada financiară multianuală 2021-2027, FEDR și FC, alături de Fondul Social European Plus și Fondul European pentru Pescuit, Afaceri Maritime și Acvacultură finanțează programe precum Programul de asistență tehnică 2021-2027*117, Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027*118, Programele regionale 2021-2027*119 și alte programe care pot fi utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, inclusiv a celei digitale, pentru educație și formare profesională și pentru alte investiții care pot impulsiona tranziția către modelul circular*120. *117 https://mfe.gov.ro/pat-21-27/ *118 https://mfe.gov.ro/pdd-21-27/ *119 https://mfe.gov.ro/programe-regionale-21-27/ *120 https://mfe.gov.ro/programe/ De o importanță deosebită sunt Programele regionale pentru perioada 2021 -2027, cu un buget total de 8,4 miliarde de euro, din care 6,8 miliarde de euro sunt finanțate prin contribuția UE, în special prin FEDR. Printre principalele domenii care beneficiază de cote semnificative de finanțare se numără tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon, competitivitatea IMM-urilor, protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor, educație și formare profesională, administrația publică eficientă, cercetarea și inovarea, care sunt bine aliniate cu o parte semnificativă a măsurilor propuse în prezentul PAEC. Programul Dezvoltarea Durabilă finanțat prin FEDR și FC, de exemplu, are un buget și măsuri specifice alocate dezvoltării infrastructurii de apă și apă uzată, promovării tranziției către EC și a îmbunătățirii eficienței utilizării resurselor și a eficienței energetice, a trecerii la energie regenerabilă și reducerii emisiilor cu efect de seră. Programul dedică 480 de milioane de euro promovării pentru dezvoltarea, modernizarea și completarea sistemelor de management integrat al deșeurilor, precum și pentru realizarea de noi sisteme integrate de gestionare a deșeurilor, inclusiv pentru dezvoltarea colectării separate a deșeurilor reciclabile, a biodeșeurilor și textile colectării selective și pentru extinderea/dezvoltarea capacităților de reciclare a deșeurilor. Cadrul legal care reglementează implementarea programelor operaționale pentru perioada de programare a fondurilor europene 2014 -2020 îl constituie OUG nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014 - 2020, cu modificările și completările ulterioare. Pentru perioada de programare 2021 -2027, cadrul legal care reglementează implementarea acestora îl constituie OUG nr. 133 din 17 decembrie 2021 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2021-2027 alocate României din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european Plus, Fondul pentru o tranziție justă, precum și OUG nr. 122 din 29 iulie 2020 privind unele măsuri pentru asigurarea eficientizării procesului decizional al fondurilor externe nerambursabile destinate dezvoltării regionale în România. Programul Orizont Europa*121, este cel mai mare program de cercetare și inovare al UE, iar programul LIFE este dedicat acțiunilor de mediu și climatice. Acesta din urmă include un subprogram dedicat în mod explicit finanțării proiectelor de EC, oferind, în principal, granturi pentru proiecte care pun în aplicare soluții inovatoare și de bune practici pentru EC, prin intermediul așa-numitelor proiecte de acțiune standard. De asemenea, acoperă punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor și reglementărilor de mediu prin intermediul proiectelor integrate strategice. Nu în ultimul rând, Banca Europeană de Investiții oferă, de asemenea, finanțare și consultanță pentru proiecte de EC prin intermediul programului InvestEU, cu pilonii săi, Fondul InvestEU, Centrul consultativ InvestEU și Portalul InvestEU. *121 https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/opportunities/portal/screen/programmes/horizon O listă mai cuprinzătoare a surselor de finanțare ale UE relevante pentru măsurile de EC se regăsește în Caseta 1.  +  Caseta 1. Programe de finanțare UE relevante pentru EC ● NextGenerationEU: Mecanismul de redresare și reziliență - fonduri plătite direct către statele membre ● Fondul de Coeziune - granturi, instrumente financiare, premii sau o combinație a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membre ● Fondul European de Dezvoltare Regională - granturi, instrumente financiare, premii sau o combinație a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membreMecanismul pentru o tranziție justă - care se va implementa prin trei piloni: Fondul pentru o Tranziție Justă - finanțare nerambursabilă în cadrul gestiunii partajate, o schemă dedicată în cadrul InvestEU pentru atragere de investiții private și o facilitate de împrumut pentru sectorul public care poate fi mobilizată prin BEI ● Fondurile sociale europene Plus - subvenții, instrumente financiare, premii sau o combinație a acestora în cadrul gestiunii partajate cu statele membre ● Orizont Europa - granturi ● Programul LIFE - subvenții, premii și achiziții publice ● Mecanismul Conectarea Europei - granturi, sprijinite prin împrumuturi, garanții și capitaluri proprii ● Programul InvestEU - garanție bugetară prin intermediul partenerilor de implementare, cum ar fi BEI și Fondul European de Investiții ● Fondul european de garantare agricolă - plăți directe către agricultori ● Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală - intervenții care vizează acțiuni privind EC ca o componentă secundară a proiectului de investiții, angajamente agromediu și climă, agricultură ecologică, acțiuni de formare profesională ● Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură - subvenții, contracte de achiziții publice, împrumuturi, garanții și plăți compensatorii, în cadrul gestiunii directe și partajate ● Fondul pentru inovare - în principal subvenții finanțate din veniturile provenite din licitațiile de certificare de emisii în cadrul EU ETS ● Fondul de modernizare - funcționează sub responsabilitatea statelor membre beneficiare, care lucrează în strânsă cooperare cu BEI și CE. SM selectează și prezintă investițiile pentru care doresc să obțină sprijin din Fondul de modernizare. Sursa: Ghidul "Găsiți programul de finanțare UE pentru mediu: Sprijinirea mediului în cadrul financiar multianual 2021-2027 și NextGenerationEU"*122 și Platforma europeană a părților interesate de economia circulară *122 Disponibil la: https://op.europa.eu/s/xgrz Aceste fonduri oferă posibilitatea de a finanța punerea în aplicare a acțiunilor de EC atât de către entitățile publice, cât și de către cele private, care dezvoltă proiecte în acord cu condițiile de eligibilitate prevăzute de ghidurile solicitantului, însă accesarea lor nu este neapărat facilă. Provocările, așa cum au fost raportate de diverse entități din întreaga UE*123, includ: incapacitatea solicitanților de a naviga în complexitatea fondurilor și a procesului de depunere a cererilor, sarcina administrativă semnificativă, în special în ceea ce privește gestionarea financiară, precum și lipsa de expertiză/cunoștințe în ceea ce privește procesul de finanțare, inclusiv lipsa de personal. *123 https://ec.europa.eu/environment/integration/green_semester/pdf/17thMeetingExpertGroup/Point%207%20-%20Trinomics.pdf Preocupări similare au fost confirmate și de părțile interesate intervievate în cadrul elaborării acestui plan de acțiune, în special cu privire la dificultatea IMM-urilor românești de a obține fondurile necesare, având în vedere lipsa de competențe specifice și capacitate de a căuta și de a solicita finanțările potrivite pentru proiectele pe care vor să le dezvolte. Prin urmare, sunt necesare campanii de informare și sprijin tehnic pentru a permite entităților private, în special a IMM-urilor și a entităților din economia socială care desfășoară activități de EC, precum și entităților publice, în special autorităților publice de la nivel local, să acceseze fondurile UE și naționale necesare pentru a-și finanța acțiunile de EC.5.1.3. Surse private de finanțare Finanțarea privată a dezvoltării durabile, în general, și a proiectelor de EC, în particular, se află, de asemenea, într-un stadiu incipient în România. Cu toate acestea, în contextul Strategiei de Finanțare Durabilă a UE*124 și al integrării includerii standardelor de durabilitate în diverse forme de finanțare privată, această situație se va schimbe în viitor. Strategia urmărește să le permită investitorilor să alinieze investițiile în direcția unei economii durabile prin creșterea accesului la finanțare durabilă și să asigurare contribuția sectorului financiar la obiectivele Pactului Ecologic European în toate SM. Cu ajutorul Taxonomiei*125, companiile și investitorii vor putea identifica și investi în active/activități sustenabile cu mai multă încredere. *124 Strategia pentru Finanțarea Tranziției către o Economie Durabilă, COM (2021) 390 final, disponibil la: https://eur- lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52021DC0390 *125 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32020R0852 La fel ca și în cazul finanțării guvernamentale, se văd deja primii pași, dar sunt necesare mai multe progrese. Printre acestea se numără, de exemplu, emiterea primelor obligațiuni de sustenabilitate din România de către Raiffeisen Bank în august 2022, în valoare de 400 de milioane RON/80 milioane de euro*126. Activitățile eligibile includ produse, tehnologii și procese de producție ecoeficiente și/sau adaptate la EC*127. Există, de asemenea, unele fonduri de investiții private care oferă investiții în dezvoltarea EC în România*128. *126 https://www.românia-insider.com/raiffeisen-green-bonds-ro-may-2021 *127 https://www.raiffeisen.ro/wps/wcm/connect/b0ea4dd9-622a-44a4-bb89-aaf953e9d799/20220420-RBR0-Sustainability- Bond-Framework.pdf?M0D=AJPERES *128 https://www.startupcafe.ro/idei-antreprenon7startup-românia-finanțări-fond-investitii-afaceri-verzi.htm Mai mult, unele companii private fac deja investiții în transformarea modelelor lor de afaceri pentru a se alinia mai bine la principiile EC. Printre acestea se numără, de exemplu, companii din sectorul ambalajelor, atât cu acționariat străin, cât și românesc, care au realizat că tranziția către materiale mai durabile și/sau investițiile în reciclare au sens din punct de vedere economic și, în același timp, protejează mediul înconjurător. Cu toate acestea, concurența din partea țărilor producătoare, cu costuri reduse de producție rămâne o preocupare pentru firmele care pioniereză practicile de EC în România. Alte exemple se referă la entități din sectoarele cimentului și metalurgic care, în ultimele decenii, au investit în soluții de EC. Sectorul cimentului coprocesează o mare varietate de deșeuri atent selecționate, iar sectorul metalurgic utilizează oțel reciclat ca materie primă alternativă pentru procesul de producție. Este, de aceea, important ca astfel de inițiative să fie sprijinite și stimulate prin facilitarea cofinanțării investițiilor tehnologice sau prin alte măsuri, cum ar fi stimulentele fiscale, pentru a accelera punerea în aplicare a EC în România. În ciuda progreselor menționate mai sus, trebuie să se facă mai mult pentru a încuraja investițiile private care pot sprijini astfel de măsuri care necesită participarea sectorului privat pentru a asigura punerea în aplicare a SNEC și PAEC.5.2. Cadrul de guvernanți Cadrul de guvernanță a EC în România include Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară a României*129, înființat prin decizia Prim-ministrului nr. 553/9.12.2022, Comisiile constituite la nivelul sectoarelor cuprinse în PAEC, ambele cu rolul de a coordona implementarea SNEC și a PAEC, precum și structuri de implementare constituite la nivelul ministerelor, cu roluri și responsabilități specifice. În activitatea acestora, Comitetul de coordonare, Comisiile și structurile de implementare se vor consulta periodic cu reprezentanți ai sectorului privat, ai mediului universitar și academic și ai societății civile, precum și ai altor instituții publice, autorități sau organizații civile, cu atribuții în domeniile vizate de SNEC și PAEC. Modul de organizare și funcționare a Comitetului de Coordonare și Comisiilor este stabilit prin regulament de organizare și funcționare. Acesta va include și decizii privind modul de consultare a societății civile, adoptarea unui plan de consolidare a capacităților și a unei politici de transparență, elaborarea unui plan adecvat de monitorizare și evaluare. Organigrama cadrului de guvernanță este prezentată în Figura 4. *129 https://legislație.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/262375
    Figura 4. Organigrama structurii de guvernanță a EC în România
    5.2.1. Comitetul de coordonare Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară din România, denumit în continuare Comitetul de Coordonare, va fi responsabil pentru asigurarea unei coordonări eficiente, eficace și coerente a punerii în aplicare a SNEC și a PAEC, în acord cu angajamentele internaționale asumate de către Guvern. Pentru îndeplinirea acestei responsabilități, Comitetul va:a) analiza periodic gradul de îndeplinire a acțiunilor stabilite în PAEC și va centraliza datele pentru indicatorii de monitorizare a planului;b) identifica și soluționa problemele legate de implementare, va elabora strategii pentru înlăturarea obstacolelor în implementare și va identifica resursele necesare pentru implementarea SNEC și PAEC;c) propune autorităților competente elaborarea de acte normative sau amendamente legislative necesare pentru implementarea PAEC;d) facilita comunicarea și colaborarea între autoritățile naționale, regionale și locale pe parcursul implementării SNEC și PAEC*130. *130 Articolul 5 din Decizia prim-ministrului privind constituirea Comitetului de coordonare pentru economia circulară din România, din 9 decembrie 2022. Comitetul de Coordonare este condus de șeful Cancelariei prim-ministrului, în calitate de președinte. Secretariatul său este asigurat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului. Comitetul de coordonare va furniza periodic informații prim- ministrului cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale. Comitetul de coordonare include reprezentanți, la nivel de secretar de stat și/sau consilier de stat, ai tuturor ministerelor relevante care vor fi implicate în mod activ în implementarea SNEC și PAEC și care sunt enumerate în Caseta 2.  +  Caseta 2. Structura de coordonare a guvernanței economiei circulare
    Membrii Comitetului de coordonare și ai Comisiilor
    •Administrația Prezidențială• Ministerul Afacerilor Interne
    •Cancelaria prim-ministrului• Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
    •Secretariatul General al Guvernului• Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
    •Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă• Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
    •Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor• Ministerul Finanțelor
    •Ministerul Economiei Antreprenoriatului si Turismului• Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
    • Ministerul Educației
    •Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației• Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse
    •Ministerul Energiei• Ministerul Sănătății
    •Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării• Ministerul Culturii
    •Ministerul Afacerilor Externe
    5.2.2. Comisii sectoriale Comitetul de coordonare va fi sprijinit în activitatea sa de Comisiile constituite la nivelul fiecărui sector cuprins în PAEC. Comisiile vor coordona și supraveghea realizarea acțiunilor specifice fiecărui sector pe baza unor planuri de monitorizare sectoriale și vor îndeplini responsabilitățile Comitetului, cu accent pe sectoarele coordonate. Pentru fiecare sector, conducerea, componența și obiectivele Comisiilor se vor stabili în cadrul Comitetului de coordonare. Printre altele, comisiile vor avea următoarele atribuții: ● dezvoltarea acțiunilor definite în sens larg în PAEC, cu sprijinul tuturor autorităților cu atribuții în domeniu, stabilirea responsabilităților ce revin părților implicate, stabilirea costurilor și a surselor de finanțare și a termenelor de realizare, în scopul atingerii indicatorilor stabiliți în cadrul PAEC, ● identificarea resurselor necesare, financiare și umane, pentru punerea în aplicare a PAEC, ● identificarea autorităților competente în pregătirea unor proiecte noi de acte legislative sau a amendamentelor unor legi existente necesare pentru progresul tranziției către EC, ● facilitarea comunicării și colaborarea cu alte autorități relevante în vederea punerii în aplicare a PAEC, ● propunerea de inițiative legislative sau modificări legislative necesare pentru punerea în aplicare a PAEC, ● crearea de grupuri de lucru pentru punerea în aplicare a unor acțiuni specifice, cu implicarea sectorului privat, a comunității academice și a societății civile, ● prezentarea de rapoarte periodice conducerii Comitetului de coordonare cu privire la îndeplinirea sarcinilor lor și cu privire la sesiunile lor de lucru.5.2.3. Structura de implementare Activitatea Comitetului de Coordonare și a Comisiilor va fi facilitată de structuri de implementare înființate prin Ordin al conducătorului ministerului reprezentat în Comitet. Acestea vor fi formate din reprezentanți desemnați de către ministerele implicate și/sau afectate de tranziția României către EC. Pe lângă membrii ministerului respectiv, structurile vor fi completate de specialiști din instituții/agenții, inclusiv instituțiile și/sau organizațiile de cercetare, aflate în subordinea/sub autoritatea/ coordonarea ministerului. Pe lângă punerea în aplicare a acțiunilor transversale și a celor specifice fiecărui sector, structurile de implementare vor fi, de asemenea, responsabile de realizarea activităților complementare care țin de cadrul general de guvernanță. La nivelul acestor structuri se vor constitui secretariate tehnice care vor sprijini activitatea Comisiilor.5.2.4. Abordarea consultativă Trecerea la modelul circular ridică o serie de provocări complexe și transversale a căror soluționare poate beneficia foarte mult de schimbul de experiență*131. Cu scopul de a sprijini activitatea Comitetului și a Comisiilor, la reuniunile acestora, pe bază de invitație, vor participa și reprezentanți ai sectorului privat, ai mediului academic și ai societății civile, precum și ai altor instituții și autorități publice cu responsabilități în domeniile în cauză. De asemenea, aceștia pot face parte din grupuri de lucru constituite pentru implementarea unor acțiuni specifice în cadrul PAEC. Se va acorda o atenție deosebită implicării reprezentanților întreprinderilor care operează în toate etapele unui lanț valoric sectorial. *131 https://unece.org/circular-economy/press/unece-launches-project-build-countries-capacities-circular-economy Implicarea diverselor părți interesate va facilita, de asemenea, sprijinul pentru a aborda dificultățile administrative, tehnice și chiar financiare în ceea ce privește punerea în aplicare a unor acțiuni specifice și tranziția către EC. Activitatea Comitetului de Coordonare poate fi sprijinită de un Consiliu consultativ care va include reprezentanți ai asociațiilor de afaceri, ai companiilor, ai societății civile, ai sindicatelor, experți din mediul academic, organizații cheie de cercetare etc. Selecția membrilor acestuia se va efectua într-un mod clar, transparent și bazat pe competențe.5.2.5. Planul de consolidare a capacităților Pentru consolidarea capacităților de guvernanță în domeniul EC, PAEC prevede elaborarea unui plan, așa cum este descris în Capitolul VII, Acțiunea 2, care va urmări familiarizarea și dezvoltarea expertizei legate de EC în rândul autorităților publice, în special în rândul celor implicați în structura de guvernanță a EC, dar și a celor din afara acesteia. Planul va stabili scopuri și obiective, va identifica grupurile țintă cheie pe baza nivelurilor de expertiză și a rolului lor în implementarea PAEC, va identifica și va atribui diferite tipuri de intervenții pentru a spori capacitatea de răspuns la nevoile de consolidare a capacităților și va stabili termene și resurse în vederea implementării sale. Pentru unele intervenții de consolidare a capacităților, se vor putea utiliza informațiile cuprinse în Capitolul VIII.
    5.3. Evaluare și monitorizare Responsabilitățile Comitetului de Coordonare se extind, de asemenea, la monitorizarea progreselor realizate în punerea în aplicare a PAEC și a tranziției către EC în general, precum și la diseminarea acestora către părțile interesate relevante și către publicul larg*132. Pentru îndeplinirea acestor sarcini, Comitetul de coordonare este sprijinit de Comisiile sectoriale care vor avea responsabilitatea de a monitoriza și analiza progresele înregistrate în direcția implementării acțiunilor, pe baza indicatorilor stabiliți în planuri de monitorizare sectoriale, pe de o parte, și de a identifica problemele legate de implementare și de a propune soluții, pe de altă parte. *132 Articolul 5 din Decizia prim-ministrului privind constituirea Comitetului de coordonare pentru economia circulară din România, din 9 decembrie 2022. Evaluarea și monitorizarea se va realiza pe baza unui plan care va include obiective măsurabile și elemente din planurile sectoriale în care se vor identifica și dezvolta în continuare acțiunile, responsabilitățile, sursele de finanțare, indicatorii de monitorizare, cuprinse în cap. IV, cap. VII și cap. IX, precum și termene de realizare care să nu depășească perioada stabilită în prezentul PAEC. Acest plan va fi elaborat de către Secretariatul Comitetului de coordonare și adoptat de către Comitet până la sfârșitul trimestrului unu al anului 2024. Punerea în aplicare va fi supravegheată de către Secretariat, cu sprijinul secretariatelor tehnice stabilite la nivelul Comisiilor, a Institutului Național de Statistică și al altor entități relevante care funcționează în cadrul ministerelor implicate în Comitetul de Coordonare, în termenele stabilite de planul de evaluare și monitorizare.5.3.1. Indicatori de economie circulara Rezultatul general preconizat al acestui plan de acțiune constă în realizarea de progrese atât în ceea ce privește obiectivele generale cât și cele specifice ale SNEC asociate cu acțiunile propuse în prezentul PAEC. Pentru punerea în aplicare a PAEC, se va stabili un set de obiective măsurabile aliniate la obiectivele naționale și ale UE în materie de EC, așa cum se recomandă în Ghidul UE pentru o mai bună legiferare*133. Aceste obiective vor fi stabilite de către Comitetul de Coordonare, în consultare cu părțile interesate relevante, în funcție de aspectele cheie analizate în cadrul SNEC și PAEC și incluse în cadrul de monitorizare a EC la nivelul UE*134. Aceste aspecte se referă la reducerea dependenței de materiile prime nesustenabile, la proiectarea ecologică și la inovare; la producția, investițiile și ocuparea forței de muncă în sectoarele relevante pentru EC; la ratele reduse de generare a deșeurilor și la ratele ridicate de reciclare, pentru care există deja date statistice atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Acestea ar putea fi extinse ulterior și la alte aspecte considerate prioritare în contextul național, pe măsură ce vor fi disponibile mai multe date. *133 https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/file_import/better-regulation-toolbox-16_en_0.pdf *134 Instituit de Comisia Europeană și Eurostat pentru a monitoriza progresele înregistrate, utilizând datele statistice disponibile: https://ec.europa.eu/eurostat/web/circular-economy/overview Unele dintre aceste aspecte ale EC sunt însoțite de obiective specifice la nivelul UE care trebuie atinse în următoarele decenii, de exemplu în ceea ce privește generarea de deșeuri, utilizarea circulară a materiilor prime și a materialelor și ratele de reciclare, așa cum sunt specificate în Tabelul 11*135. Obiective naționale au fost, de asemenea, formulate prin planurile naționale de gestionare și prevenire a deșeurilor*136, care au fost adoptate în decembrie 2017 și sunt valabile până în 2025. Cu toate acestea, este nevoie de o abordare mai sistematică și de un accent mai mare pe atingerea unor repere naționale specifice legate de aceste aspecte cheie*137. În cazul în care atât obiectivele UE cât și cele naționale lipsesc sau în cazul în care obiectivele UE nu sunt obligatorii, se vor stabili obiective măsurabile pentru contextul românesc. *135 În 2021, Parlamentul European a solicitat reguli mai stricte de reciclare și obiective pentru 2030 privind utilizarea și consumul de materiale, care nu au fost încă adresate pe deplin: https://www.europarl.europa.eu/news/en/press- room/20210204IPR97114/circular-economy-meps-call-for-tighter-eu-consumption-and-recycling-rules; primul pachet în acest sens, adoptat în martie 2022, stabilește câteva reguli noi pentru proiectare ecologică, textile și construcții. *136 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018-01-10_M0_11_bis.pdf *137 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Tabelul 11. Principalele aspecte ale economiei circulare: Situația actuală și obiective
    IndicatorSituația actuală și obiective la nivel UESituația actuală și obiective în România
    Obiectivul 1: Prioritatea acordată producției locale în fața produselor și materialelor importate
    Ponderea materiilor prime esențiale care au fost importateStarea actuală: 30,1% pentru litiuObiective: Reducerea dependenței de materiile prime importate - 30% și obținerea a 15% din metale din reciclare, obiective ale Legii privind materiile prime critice, în curs de elaborare; Noul Regulament al UE privind bateriile durabile și circulare: Obiectivul de recuperare a materialelor pentru litiu va fi de 50% până în 2027 și de 80% până în 2031.Nu există date publice disponibile pentru România în acest moment.
    Obiectivul 2: Consolidarea competitivității economice și a forței de muncă
    Eficiența resurselor*138Starea actuală: 2,29 euro pe kgObiective: Creșterea eficienței resurselor, așa cum este stipulat și în foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor*139, dar nu sunt stabilite obiective dincolo de 2020; Directiva UE privind eficiența energetică stabilește un obiectiv de cel puțin 32,5% pentru 2030.*140Starea actuală: 0,432 euro pe kgObiective: Apel la stabilirea obiectivelor exprimate în SNDD.*141
    Investiții brute în sectoarele de economie circularăStarea actuală: 0,12% din PIBObiective: Creșterea investițiilor în economia circulară, promovată, de asemenea, de Strategia de finanțare durabilă și de Regulamentul UE privind taxonomia. Nu a fost stabilit niciun obiectiv specific.Starea actuală: 0,17% din PIB
    Persoane angajate în sectoarele de economie circularăStarea actuală: 1,76% din totalul locurilor de muncăObiective: Consolidarea competențelor și a ocupării forței de muncă în domeniul economiei circulare prin intermediul Agendei europene a competențelor în muncă.*142Starea actuală: 1,55% din totalul locurilor de muncă
    Valoarea adăugată la costul factorilorStarea actuală: 0,99% din PIBObiective: Strategia industrială sprijină definirea și dezvoltarea de competențe în domeniul economiei verzi/circulare*143 și dezvoltarea tehnologică ca parte a strategiei industriale a UE.Starea actuală: 0,76% din PIB
    Obiectivul 3. Aprovizionarea responsabilă și durabilă cu materii prime
    Rata de circularitate a materialelor = Rata de utilizare a materialelor reciclate în total materiale utilizateStarea actuală: 12,8%Obiective: Dublarea ratei de utilizare a materialelor circulare între 2020 și 2030*144Starea actuală: 1,3%
    Obiectivul 4. Acordarea de prioritate promovării inovării și cercetării în domeniul economiei circulare
    Brevete legate de reciclare și materiale secundareStarea actuală: 295,32 breveteScorul eco-inovației: 121,47 scor acordat în cadrul grupului liderilor în eco-inovațieObiective: Promovarea tranziției către economia circulară prin C D I, sprijinită și de Strategia industrială europeanăStarea actuală: 5,5 breveteScorul eco-inovației: 84,59 acordat în cadrul grupului de recuperare a decalajului în privința eco-inovării
    Indicele de eco-inovare
    Obiectivul 5: Prezervarea, conservarea și utilizarea durabilă a resurselor
    Ratele de reciclare ale deșeurilor municipale -procenteStarea actuală: 48,6 % pentru deșeurile municipaleObiective: Toate statele membre ale UE trebuie să recicleze sau să reutilizeze 60% din deșeurile municipale până în 2030*145Starea actuală: 13,7% pentru deșeurile municipale
    Ratele de reciclare ale deșeurilor din ambalajeStarea actuală: 64,3 % pentru toate tipurile de ambalajele în 2020Obiective: Reciclarea a 75% din deșeurile de ambalaje până în 2030.Starea actuală: 44,6% pentru toate tipurile de ambalajele în 2020
    Obiectivul 6. Prevenirea generării de deșeuri și gestionarea durabilă a deșeurilor
    Producția de deșeuri municipale pe cap de locuitorStarea actuală: 517 kg de deșeuri municipale pe cap de locuitor în 2020Obiective până în 2030: Reducerea cu 50% a deșeurilor municipale reziduale care nu sunt reciclate sau pregătite pentru reutilizare până în 2030; limitarea la 10% din totalul deșeurilor a depozitării la groapa de gunoi.Starea actuală: 287 kg de deșeuri municipale pe cap de locuitorObiective până în 2025: Reducerea deșeurilor menajere pe cap de locuitor cu 10%; decuplarea creșterii deșeurilor de ambalaje de creșterea economică; prevenirea generării de deșeuri în industriile de prelucrare a lemnului, chimică, metalurgică și siderurgică*146.
    *138 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_ac_rp/default/table?lang=en *139 Adoptată în 2011, cu ținte pentru 2020, stabilește viziunea privind schimbările structurale și tehnologice necesare până în 2050: https://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/about/roadmap/index_en.htm *140 https://energy.ec.europa.eu/topics/energy-efficiency/energy-efficiency-targets-directive-and-rules/energy-efficiency- targets_en *141 https://dezvoltaredurabila.gov.ro/strategia-nationala-pentru-dezvoltarea-durabila-a-româniei-2030-i (pagina 80). *142 https://ec.europa.eu/migrant-integration/sites/default/files/2020-07/SkillsAgenda.pdf *143 https://single-market-economy.ec.europa.eu/industry/strategy/skills-industry_en *144 https://www.eea.europa.eu/ims/circular-material-use-rate-in-europe *145 https://environment.ec.europa.eu/strategy/zero-pollution-action-plan_en *146 http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018-01-10_MO_11_bis.pdf Sursa: Datele pentru starea actuală provin de la Eurostat pentru anul 2019, cu excepția cazului în care se specifică altfel
    Evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește aceste aspecte cheie pentru atingerea obiectivelor UE și naționale trebuie completată de urmărirea progreselor înregistrate în ceea ce privește indicatorii asociați cu acțiunile specifice sectoarelor economice cuprinse în PAEC și prezentate în Tabelul de Monitorizare și Evaluare din Capitolul IX. Unii dintre acești indicatori dispun deja de date relevante colectate de Institutul Național de Statistică din România sau de alte entități românești. Alți indicatori se concentrează mai mult pe urmărirea evoluției politicilor și a măsurilor care le însoțesc. Pentru alți indicatori propuși în Tabelul de Monitorizare și Evaluare nu există date disponibile la acest moment. Un plan de colectare a datelor necesare și colectarea în sine se va efectua cu sprijinul INS și al ministerelor relevante, ca parte a planului de monitorizare și evaluare a economiei circulare.
    5.3.2. Diseminarea Rezultatele cheie ale monitorizării și evaluării vor fi comunicate prin două canale principale. Primul canal principal va consta în elaborarea unor rapoarte anuale care să evidențieze deciziile cheie luate sau schimbările adoptate pe parcursul unui an calendaristic, progresele înregistrate în implementarea acțiunilor și eventualele problemele întâmpinate, împreună cu recomandări cu privire la anul următor. Aceste rapoarte vor fi puse la dispoziția părților interesate și a publicului larg prin publicare online. Al doilea canal principal va consta într-o platformă digitală dedicată monitorizării PAEC. Detalii despre aceasta se regăsesc în descrierea Acțiunii 4 din cadrul domeniilor transversale în Capitolul VII. Platforma digitală de monitorizare a economiei circulare, va servi pentru diseminarea informațiilor relevante legate, în special, de rolurile și responsabilitățile cheie ale structurii de guvernanță, entitățile care fac parte din organismele consultative, deciziile cheie luate, strategiile și planurile, rapoartele anuale pentru a asigura o mai mare transparență a abordării guvernanței EC. O a doua categorie de informații se va referi la acțiunile cuprinse în PAEC, responsabilitățile atribuite, etapele de implementare, indicatorii utilizați și schimbările asociate. A treia categorie de informații se va referi la indicatorii de progres incluși în Tabelul de Monitorizare și Evaluare prevăzut în Capitolul IX. Platforma ar putea contribui și la diseminarea de cunoștințe relevante pentru procesul de implementare.
    VI. ANALIZA RISCURILOR PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A PAEC Această secțiune prezintă cinci riscuri care pot afecta succesul implementării acțiunilor cuprinse în prezentul PAEC, împreună cu eventualele măsuri care pot fi luate pentru atenuarea riscurilor sau a efectelor producerii acestora. Aceste riscuri sunt: eficacitatea acțiunilor propuse, lipsa surselor de finanțare, lipsa voinței politice, eșecul guvernării și schimbarea lentă a comportamentului consumatorului.6.1. Eficacitatea acțiunilor propuse Acest risc se referă la eșecul acțiunilor propuse de a atinge obiectivele pentru care au fost stabilite.6.1.1. Evaluarea riscului Acțiunile propuse în prezentul PAEC au fost elaborate într-o manieră descendentă, pornind de la obiectivele generale stabilite în strategie și continuând cu obiectivele sectoriale specifice care pot fi realizate prin acțiunile propuse. Acțiunile au fost prioritizate pe baza urgenței, fezabilității și orizontului de timp în care pot fi implementate, prioritate primind cele care pot fi finalizate pe termen scurt și mediu, de până la 5 ani, în timp ce unele acțiuni au o desfășurare permanentă odată inițiate. Acesta este cazul, de exemplu, a acțiunilor de formare profesională în anumite domenii care pun în aplicare principiile EC, prin cursuri sau programe de formare profesională și educare. Datorită acestei metodologii de prioritizare a acțiunilor cuprinse în PAEC, acțiunile sunt bine adaptate la obiectivele pe care le vizează. În plus, aceste obiective au fost dezvoltate în strânsă consultare cu beneficiarii acestui PAEC, ceea ce le întărește relevanța și fezabilitatea. Prin urmare, dacă sunt puse în aplicare în timp util, riscul de ineficiență a acțiunilor propuse este unul scăzut.6.1.2. Măsuri de atenuare Comitetul de Coordonare care va asigura punerea în aplicare a PAEC se va baza pe activitatea comisiilor sectoriale care vor supraveghea acțiunile specifice fiecărui sector. Aceste comisii au sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a acțiunilor specifice și se preconizează că vor dispune de instrumente prin care vor asigura punerea lor în aplicare. Aceste instrumente vor servi la identificarea resurselor necesare, prin colaborarea directă cu actorii relevanți din sectorul public și privat, și la facilitarea coordonării între acești actori pentru punerea în aplicare a măsurilor propuse. În plus, comisiile, care se vor reuni periodic, sunt responsabile nu numai de identificarea din timp a provocărilor ce pot afecta implementarea cu succes a acțiunilor specifice fiecărui sector, ci și de propunerea unor soluții adecvate pentru a depăși provocările identificate. Prin urmare, funcționarea eficientă și implicarea deplină a structurii de guvernanță este esențială pentru eficacitatea acțiunilor propuse. A se vedea și subcapitolul 6.4.6.2. Asigurarea surselor de finanțare Acest risc se referă la dificultatea sau chiar imposibilitatea de a asigura sursele financiare necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor prevăzute în PAEC.6.2.1. Evaluarea riscului O parte semnificativă a acțiunilor propuse în acest PAEC, și anume aproximativ 38%, se referă la modificări legislative precum și la reglementări și/sau politici noi care să faciliteze tranziția de la modelul economiei liniare la cel circular. Aceste acțiuni necesită un efort administrativ însemnat. Alte acțiuni, cum ar fi consolidarea capacităților sau punerea în aplicare a normelor și reglementărilor, pot fi, de asemenea, încorporate, până la o anumită limită, în cheltuielile administrative. Cu toate acestea, mai problematice sunt măsurile care presupun construirea de infrastructură nouă pentru EC sau modernizarea celei existente, cum ar fi centrele de sortare și reciclare, care reprezintă o proporție semnificativă, de aproximativ 23% din acțiunile propuse în prezentul PAEC. Prin urmare, lipsa de finanțare este estimată ca fiind un risc moderat pentru implementarea cu succes a planului.6.2.2. Măsuri de atenuare Acest document dedică subcapitolul 5.1 pentru a oferi informații și soluții pentru opțiunile de finanțare atât de la bugetul de stat, fonduri UE, cât și prin instrumente de finanțare pentru EC dedicate sectorului privat. În plus, PAEC identifică și propune surse de finanțare pentru fiecare acțiune prioritară a căror descriere detaliată se regăsește în Capitolul VII. Pentru majoritatea acțiunilor, vor fi posibile mai multe alternative de surse de finanțare sau o combinație a acestora.6.3. Voința politică După cum s-a menționat mai sus, o mare parte din acțiunile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului PAEC necesită stabilirea unei noi legislații sau actualizarea celei existente. Acest lucru implică în mod inevitabil factorul politic.6.3.1. Evaluarea riscului Având în vedere modificările legislative necesare pentru punerea în aplicare a PAEC este posibil ca finalizarea acestora să vină cu întârziere din considerente de natură politică. Acest lucru poate pune în pericol succesul acțiunilor prevăzute în plan și implicit tranziția către EC în România. Prin urmare, lipsa voinței politice reprezintă un risc ridicat pentru implementarea generală a PAEC.6.3.2. Măsuri de atenuare Riscul lipsei de voință politică poate fi atenuat printr-o combinație între buna guvernanță asigurată de Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară, care are competența de a iniția propuneri legislative pentru punerea în aplicare a SNEC și a PAEC, și o bună punere în aplicare a acelor acțiuni care depind mai puțin de factorul politic - de exemplu, investițiile în infrastructura privată sau schimbarea comportamentului consumatorilor în direcția unui consum durabil.6.4. Guvernanța Eșecul structurii de guvernanță, și anume al Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară, de ași îndeplini obiectivul, respectiv asigurarea coordonării eficiente și coerente a punerii în aplicare a SNEC și PAEC constituie, de asemenea, un risc pentru implementare.6.4.1. Evaluarea riscului Regulile de funcționare ale Comitetului de Coordonare prevăd o structură în care sunt reprezentate toate ministerele și care este împărțită în comisii responsabile pentru fiecare sector cuprins în PAEC. Membrii comisiilor vor fi sprijiniți de secretariate tehnice cu specialiști, inclusiv din comunitatea academică. Mai mult, regulile de funcționare a structurii de guvernanță permit participarea reprezentanților sectorului privat, precum și a membrilor comunității academice și a societății civile la ședințele Comitetului pentru a prezenta informații de interes pentru buna implementare a PAEC și pentru a oferi expertiză membrilor Comitetului. Având în vedere cele enunțate mai sus, riscul de eșec al guvernanței este evaluat ca fiind scăzut.6.4.2. Măsuri de atenuare Comitetul și comisiile urmează să se reunească cu o anumită frecvență, comisiile urmând să se reunească cu o frecvență mai mare decât comitetul. Acest lucru va oferi membrilor comisiilor șansa de a crea coeziune și un sentiment de obiectiv comun.6.5. Comportamentul consumatorilor Multe dintre acțiunile propuse în acest plan necesită anumite schimbări în comportamentul consumatorilor, de exemplu, în ceea ce privește colectarea separată a deșeurilor, prevenirea generării de deșeuri alimentare, reutilizarea și repararea aparatelor electronice etc. Pentru ca acțiunile cuprinse în PAEC să fie implementate cu succes, este necesar ca, pe lângă instrumentele bazate pe piață cum sunt stimulentele economice și măsurile de comandă și control aplicate atât consumatorilor cât și producătorilor, să existe și schimbarea de comportament.6.5.1. Evaluarea riscului Schimbarea comportamentului consumatorilor în direcția principiilor EC este o problemă în toate țările UE, dar, așa cum arată unele dintre datele prezentate în PAEC și în SNEC, populația României este în urma mediei UE în ceea ce privește nivelul de implicare în activități de EC, cum ar fi cumpărarea de produse second-hand, repararea produselor, evitarea plasticului și a ambalajelor de unică folosință sau alegerea produselor locale și/sau cu o etichetă de mediu. Prin urmare, riscul unei schimbări lente a comportamentului consumatorilor este, la momentul redactării acestui document, considerat a fi moderat.6.5.2. Măsuri de atenuareEste posibil ca existența PAEC și a campaniilor de informare și educare prevăzute în acest document să determine o sensibilizare a consumatorului pentru a declanșa o schimbare a comportamentului, pe măsură ce populația va vedea beneficiile modelului circular de consum. În plus, pentru a informa publicul despre existența PAEC și transformările care se așteaptă să fie aduse în plan social, vor fi pregătite materiale de diseminare și informare.6.6. Rezumat Tabelul 12 prezintă rezumatul riscurilor detaliate mai sus, împreună cu severitatea acestora și posibilele măsuri care pot fi luate pentru atenuarea lor. Tabelul 12. Sinteza riscurilor asociate implementării PAEC
    RiscSeveritateMăsura/măsurile de atenuare
    Lipsa de eficacitate a acțiunilor propuseScăzută• Structura de guvernanță dispune de instrumente pentru a orienta punerea în aplicare în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice și a celor generale.• Structura de guvernanță este responsabilă de identificarea problemelor de punere în aplicare și de propunerea de soluții pentru a depăși problemele identificate.
    Lipsa surselor de finanțareModerată• Pentru majoritatea acțiunilor sunt indicate atât surse de finanțare naționale, cât și din fondurile UE, astfel încât ar trebui să existe întotdeauna mai multe alternative de surse de finanțare sau o combinație a acestora.• PAEC conține un subcapitol dedicat opțiunilor de finanțare: naționale, europene și private.
    Lipsa de voință politicăMare• Buna guvernanță asigurată de Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară are ocapacitate imensă de a reduce acest risc.• O punere în aplicare corectă a acelor acțiunicare depind mai puțin de factorul politic.
    Eșecul guvernanțeiScăzută• Reuniunile periodice ale Comitetului și ale comisiilor.• Ateliere de lucru organizate pentru entitățile implicate în Comitetul de Coordonare pentru a spori familiarizarea cu măsurile și a evidenția oportunitățile care însoțesc tranziția către EC.
    Schimbarea lentă acomportamentuluiconsumatorilorModerată• Un material audio/video pentru diseminarea in mass-media, precum și un text pentru social media vor informa publicul larg despre existența PAEC și despre transformările pe care acesta le va implica pentru societate în general.• Campaniile de educare și informare prevăzute de mai multe acțiuni propuse în PAEC.
    VII. DETALII PRIVIND ACȚIUNILE7.1. Acțiuni transversale  +  Acțiunea 1: Integrarea principiilor și competențelor economiei circulare în programele de educație și formare profesională, pe baza evaluărilor deficitului de competențe.  +  OS 1 Promovarea aptitudinilor și competențelor în domeniul economiei circulare  +  Descriere Actualizarea competențelor forței de muncă este un pas esențial pentru tranziția către EC. Este nevoie ca forța de muncă calificată și profesioniștii să fie conștienți de principiile EC și să le aplice în profesiile lor, indiferent de domeniul de activitate. Competențele și cunoștințele în domeniul EC sunt necesare în diferite domenii de activitate din administrația publică precum și din sectorul privat - de la activitatea legislativă, activități industriale, comerciale până la științele comportamentale, lista fiind practic nelimitată. Dezvoltarea de competențe în domeniul EC în rândul forței de muncă va necesita ajustări în trei domenii- cheie. În primul rând, va necesita o schimbare a programelor de studii și a metodelor de predare în instituțiile de învățământ general, deoarece instituțiile de învățământ se află în prima linie a dezvoltării unor mentalități noi. În al doilea rând, va necesita schimbări în cadrul instituțiilor de învățământ superior, inclusiv atragerea de instructori și cadre didactice calificate, în special în instituțiile de învățământ superior cu profil Știință, Tehnologie, Inginerie (Artă) și Matematică (STE(A)M), care pot cataliza cu adevărat circularitatea în etapele de proiectare, fabricare și distribuție/comercializare*147 a produselor. În al treilea rând, va necesita ajustări în sistemele de educație și formare profesională, în special în ceea ce privește competențele esențiale care contribuie la prelungirea utilizării produselor prin reparații, reutilizare și reciclare. Aceste schimbări vor necesita însă alocarea suplimentară de resurse umane, financiare și tehnice, mai ales că, în prezent, cheltuielile publice generale pentru educație sunt printre cele mai scăzute din UE*148. *147 https://www.vfi.is/media/utgafa/ANE-Report_Towards-a-Circular-Economy.pdf *148 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/românia.html  +  Îmbunătățirea educației generale cu privire la principiile EC Educația în domeniul EC poate începe încă de la grădiniță. Finlanda este un exemplu ilustrativ în acest sens*149, copiii învățând relativ devreme despre reducerea cantităților de deșeuri alimentare și despre sortarea deșeurilor. Această educație continuă și în școala primară și secundară. *149 A se consulta Capitolul VIII pentru un exemplu ilustrativ de educație timpurie privind economia circulară în Finlanda. Educația trebuie să fie completată prin aplicarea practică a cunoștințelor dobândite, prin care elevii și studenții, dar și publicul larg în general, să își dezvolte și să își îmbunătățească abilitățile de a rezolva problemele practice legate de EC. Acest lucru necesită unele investiții suplimentare pentru formarea profesională a cadrelor didactice și îmbunătățirea metodelor pedagogice pentru a spori și mai mult interesul și a îmbunătăți competențele elevilor relativ devreme. Elevii și studenții trebuie să învețe să abordeze rezolvarea problemelor prin promovarea modelului circular în mediul în care trăiesc, ca de exemplu prin implicarea lor în proiecte de EC în cadrul școlilor/liceelor/universităților, precum și în activități artistice sau artizanale care oferă soluții practice la diverse nevoi. În etape ulterioare, acestea din urmă ar putea lua forma unor laboratoare de EC în învățământul secundar și superior și a unor cooperări între industrie, pe de o parte, și instituțiile de formare profesională sau învățământ superior, pe de altă parte. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în această privință implică: ● Definirea de competențe specifice Economiei Circulare. ● Introducerea în unitățile de învățământ de module în formarea profesională inițială și continuă a cadrelor didactice și a managerilor educaționali cuprinzând elemente teoretice și practice privind economia circulară, precum și metode didactice pentru dezvoltarea competențelor elevilor/ studenților în domeniul Economiei Circulare. ● Revizuirea programelor școlare și curriculumului universitar existent din perspectiva economiei circulare. ● Introducerea de teme/module specifice Economiei Circulare în învățământul preuniversitar și a cursurilor/modulelor în învățământul universitar. ● Utilizarea de materiale și echipamente didactice, inclusiv digitale, pentru a promova economia circulară. ● Promovarea activităților/parteneriatelor cu actori publici și privați, specifice Economiei Circulare. ● Organizarea de activități extracurriculare/non-formale privind dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini privind economia circulară ca de exemplu, activități creative și concursuri pentru elevi și studenți. ● Participarea la acțiuni comune cu organizații nonguvernamentale, agenți economici și alte părți interesate în promovarea economiei circulare.  +  Promovarea EC în cadrul formării profesionale STE(A)M Tranziția către EC va necesita, de asemenea, dezvoltarea de noi aptitudini și competențe în domeniul STE(A)M, datorită importanței lor centrale pentru proiectarea produselor și dezvoltarea tehnologică. Studii recente evidențiază importanța familiarizării de către toți profesioniștii STE(A)M cu cadrul tehnic și analitic care stă la baza proiectării care respectă principiile economiei circulare, precum și cu modelele de afaceri, cu proiectarea sistemelor și cu digitalizarea care sprijină crearea de soluții bazate pe modelul circular*150. De asemenea, acestea subliniază și importanța eforturilor de cooperare inter și transdisciplinare, cu accent pe rezolvarea problemelor, pentru a răspunde mai bine nevoilor tranziției către EC. Cu toate că se pune accentul pe STE(A)M, mai multe dintre etapele prezentate mai jos pot fi aplicate și în alte domenii din învățământul superior. *150 https://nordicengineers.org/2021/11/towards-a-circular-economy-skills-and-competences-for-stem-professionals/ Determinarea competențelor STE(A)M pe care România trebuie să se concentreze în mod special este o provocare. Cadrul de Competențe pentru EC elaborat de Asociația Inginerilor Nordici*151, ar putea fi un exemplu de abordare a acestei provocări. În Figura 5 se regăsește o prezentare generală a acestui cadru. *151 O platformă de cooperare pentru organizațiile de inginerie din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia.
    Figura 5. Cadrul de competențe în domeniul economiei circulare
    Sursa: Asociația Inginerilor din țările nordice, 2021: https://nordicengineers.org/2021/11/towards-a-circular-economy-skills- and-competences-for-stem-professionals/ Urmând exemplul oferit de țările nordice, adaptarea acestui cadru la specificul sistemului de învățământ superior și al programelor de studii din România ar putea fi bazat pe: ● integrarea obiectivelor și principiilor EC în Strategia educațională națională și în instrumentele și documentele de politici care o însoțesc. ● analiza curriculei programelor de învățământ terțiar STE(A)M pentru a înțelege mai bine situația actuală și pentru a identifica domeniile care ar fi cele mai potrivite pentru dezvoltarea competențelor orizontale și verticale identificate de Cadrul de Competențe pentru EC. ● consultarea cu asociațiile profesionale din România, cu entitățile industriale, cu organizațiilor de cercetare și inovare și cu ONG-urile implicate în promovarea EC, pentru a contribui la adaptarea în continuare a competențelor verticale ale Cadrului de Competențe pentru EC la realitățile și nevoile sistemului românesc de învățământ superior și ale sistemului economic. ● furnizarea sprijinului financiar și instituțional necesar instituțiilor de învățământ superior pentru a adopta schimbările necesare, inclusiv prin recrutarea de experți, profesioniști și cadre didactice formate în domeniul EC. Astfel de măsuri pot contribui, de fapt, la creșterea atractivității învățământului STE(A)M pentru viitorii studenți și pot ajuta România să reducă decalajul dintre rata absolvenților de STE(A)M din România și media UE*152. O astfel de abordare va contribui, de asemenea, la rezolvarea neconcordanței actuale dintre competențele absolvenților și nevoile pieței muncii*153 și ar putea chiar să confere României un loc de frunte în domeniul C D I legate de tehnologiile care contribuie la închiderea circuitului de materiale. *152 În 2019, în România această rată era de 17,5 persoane la 1000 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani, iar media UE era de 21 de persoane la 1000 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani. Sursa datelor: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Tertiary_education_statistics *153 https://op.europa.eu/webpub/eac/education-and-training-monitor-2020/countries/românia.html
     +  Ajustări în programele de formare profesională Pe lângă competențe STE(A)M noi/ajustate necesare, tranziția către modelul EC necesită și o schimbare a structurii profesiilor pentru care este nevoie de un nivel scăzut sau mediu de calificare. De asemenea, este așteptată generarea de noi locuri de muncă în anumite profesii, de exemplu, pentru noile forme de vânzări, având în vedere creșterea tot mai mare a importanței reparațiilor și a întreținerii, dar și desființarea unor locuri de muncă și nevoia de recalificare, ca de exemplu, în cazul lucrătorilor din anumite sectoare economice în care vor exista schimbări în procesul de producție sau de utilajele*154. *154 Estimări mai specifice ale impactului pe care tranziția către economia circulară l-ar putea avea asupra locurilor de muncă în toate ocupațiile la nivel global, pe baza unui studiu din 2018 al Organizației Internaționale a Muncii, pot fi găsite la următoru link: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/--- fp_skills/documents/publication/wcms_709121.pdf Aceste tendințe sporesc importanța recalificării și a perfecționării pe parcursul unui proces continuu de formare profesională pentru adaptarea la nevoile pieței, pe măsură ce economia devine mai circulară. Instituțiile de educație și formare profesională vor avea o responsabilitate esențială în această privință, dar vor trebui să se bazeze pe sprijinul companiilor, al asociațiilor industriale și al organizațiilor profesionale. Un studiu recent, axat pe 12 țări din UE, printre care Cehia, Polonia și Slovenia, confirmă faptul că se așteaptă ca tranziția către EC în Europa să genereze o creștere a cererii de 1) tehnicieni și asimilați meseriei de tehnician, 2) meseriași și lucrători din meserii conexe și de 3) operatori de instalații și utilaje, datorită creșterii importanței reparațiilor și a întreținerii, a materialelor secundare utilizate în producție și a complexității crescânde a echipamentelor și utilajelor*155. *155 Trinomics "Proiectul partenerilor sociali europeni privind economia circulară - Raport final", 2021, disponibil aici: https://resourcecentre.etuc.org/sites/default/files/2021 - 10/Brochure%20Final%20report%20circular%20ecenomy_EN_v4_bis_compressed.pdf Prin urmare, formarea profesională a specialiștilor care să efectueze activități de întreținere și reparații va fi o prioritate pentru România, prin următoarele măsuri: ● integrarea obiectivelor și principiilor EC în politicile relevante pentru învățământul dedicat formării profesionale, în speță școlile profesionale/liceele tehnologice, în mod special în instrumentele care însoțesc Strategia națională pentru ocuparea forței de muncă 2021 - 2027, ● adaptarea cadrului de competențe în domeniul EC elaborat de Asociația inginerilor din țările nordice la specificul sistemului de învățământ superior și al programelor de studii din România, ● elaborarea unui cadru teoretic unitar și integrat pentru a clarifica conceptele, principiile și competențele EC pe domenii cheie, ● asigurarea de finanțare pentru a răspunde nevoii de noi programe de formare profesională, sub forma învățământului online combinat cu învățarea la locul de muncă, care pot fi furnizate prin intermediul agențiilor locale pentru ocuparea forței de muncă, ● acordarea de sprijin pentru crearea de oportunități de dezvoltare a competențelor specifice pentru acei lucrători care ar putea fi afectați în mod negativ de tranziția la EC, ● facilitarea coordonării și colaborării autorităților publice cu organizațiile și actorii din industrie. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Educației/Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Muncii și Solidarității Sociale ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● Instituții de învățământ superior, unități de învățământ preuniversitar, furnizori de formare profesională, administrații locale, agențiile teritoriale pentru ocupare a forței de muncă. Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate și extensii în anii următori. Finanțare: ● Finanțarea PNRR pentru educație, care include mai multe acțiuni ce permit integrarea principiilor EC, cum ar fi, de exemplu, programe de formare profesională pentru grupurile dezavantajate, dezvoltarea unei rețele de școli verzi, transformarea liceelor agricole în centre de formare profesională etc. ● Programele Regionale ale României pentru perioada 2021-2027; Programul Educație și Ocupare 2021-2027, care include măsuri de formare profesională pentru diverse grupuri țintă; Programul Creștere inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare care include măsuri pentru dezvoltarea competențelor pentru specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat. ● Fondul pentru o tranziție justă, în ceea ce privește facilitarea tranziției forței de muncă/creșterea ocupării forței de muncă și a participării pe piața muncii, prin actualizarea competențelor și recalificarea lucrătorilor și a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. ● Acțiunile Marie Sklodowska Curie, pentru dezvoltarea competențelor. ● Bugetul de stat.
     +  Acțiunea 2: Consolidarea capacității sectorului public de a pune în aplicare SNEC și PAEC și de a facilita tranziția către economia circulară*156. *156 Această acțiune completează strategia de consolidare a capacităților propusă pentru cadrul de guvernanță (secțiunea 5.2.4).  +  OS 1 Promovarea aptitudinilor și competențelor în domeniul economiei circulare  +  Descriere Consolidarea capacităților este o pârghie care poate îmbunătăți considerabil trecerea la EC*157. Dobândirea unei expertize vaste și aprofundate în domeniul EC a funcționarilor din sectorul public este deosebit de relevantă, având în vedere rolul important pe care statul îl poate juca în inițierea și facilitarea procesului de tranziție. Familiaritatea și expertiza legate de EC sunt relativ limitate în România, inclusiv în rândul principalilor factori de decizie și al funcționarilor publici din sectoarele administrației publice, după cum au subliniat mai multe dintre părțile interesate care au fost consultate pe parcursul procesului de elaborare a PAEC*158. Din 191 de respondenți, constând în principal din entități publice, un sfert - 27,7 % au declarat că sunt complet nefamiliarizați, iar aproximativ jumătate -52% au declarat că au o oarecare familiaritate cu conceptul și principiile-cheie ale EC. *157 https://unfccc.int/sites/default/files/resource/UNIDO_Stephan%20SICARS.pdf *158 Ca parte a aceluiași instrument de sprijin tehnic (STI) finanțat de DG REFOM, care a mobilizat, de asemenea, asistența tehnică pentru dezvoltarea acestui plan de acțiune (PA). Consolidarea capacității tehnice a administrației publice din România este, prin urmare, esențială și trebuie acordată o atenție deosebită acestei acțiuni care se va aborda progresiv în procesul de implementare. În primul rând, aceasta se va concentra pe extinderea familiarității cu principiile și oportunitățile EC, completată de o introducere în și familiarizare cu SNEC și PAEC. Ulterior se va trece la furnizarea de expertiză tehnică în ceea ce privește domenii tematice ample, cum ar fi guvernanța, finanțarea, monitorizarea, gestionarea datelor, etc. În cele din urmă, se va trece la aprofundarea expertizei tehnice în legătură cu aceste teme în cadrul unor sectoare specifice, cu un accent deosebit pe aplicațiile EC în sectorul respectiv. De asemenea, este necesară întărirea capacității instituționale a INS pentru îmbunătățirea fluxului de date statistice și sprijinirea producerii de statistici sectoriale și de analize ale rezultatelor pentru obiectivele SNEC corelate cu obiectivele climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă ale SNDDR 2030. În ceea ce privește publicul țintă, eforturile inițiale de consolidare a capacităților vor fi determinate printr-o analiză a influenței și competențelor celor vizați. Astfel, în primele etape ale procesului de tranziție la EC, accentul va fi pus, inițial, pe entitățile cheie implicate în guvernanța SNEC și PAEC, în special acolo unde au fost identificate cunoștințe și competențe relevante limitate. În etapele ulterioare se va îndrepta spre organismele administrației publice de la nivel local care sunt implicate sau afectate de SNEC și PAEC și care demonstrează o lipsă de familiaritate a acestora cu principiile EC în general. În cele din urmă, consolidarea competențelor se va extinde către segmente ale administrației publice din alte domenii de politică și chiar către sectorul privat. Intervențiile de consolidare a capacităților pot lua o varietate de forme: cursuri de formare profesională online sau în persoană, ateliere de lucru, grupuri de discuții. Eficacitatea acestora va fi sporită prin implicarea unui set divers de părți interesate. Difuzarea cunoștințelor va fi sprijinită și de crearea și susținerea rețelelor de schimb de cunoștințe între instituțiile administrației publice și alte entități. Etapele de punere în aplicare a acestei acțiuni presupun: ● cartografierea autorităților/instituțiilor din sectorul public implicate sau afectate de tranziția către EC; ● evaluarea gradului de cunoștințe și competențe asociate conceptului de EC a personalului autorităților/instituțiilor din sectorul public precum și a inițiativelor și măsurilor existente în sectoarele lor de activitate; ● identificarea tipurilor de intervenții de consolidare a capacităților necesare, cum ar fi, de exemplu, instruire formare profesională, ateliere de lucru, etc.; ● elaborarea unui plan de consolidare a capacităților, așa cum a fost descris în subcapitolul 5.2 al PAEC - Cadrul de guvernanță, care va prevede repetarea celor trei pași, la anumite intervale de timp; ● identificarea, evaluarea și contractarea entităților potrivite pentru realizarea intervențiilor de consolidare a capacităților; ● investiții în infrastructură, inclusiv digitală și acțiuni de natură juridică/politică pentru realizarea intervențiilor de consolidare a capacităților; ● pregătirea unui plan de comunicare/diseminare a informațiilor către entitățile vizate cu privire la oportunitățile de consolidare a capacităților; ● organizarea cursurilor de formare profesională propriu-zise, atelierelor de lucru, grupurilor de discuții, etc.; ● colectarea de feedback pentru a fi folosit în alegerea modalității de punere în aplicare a planului de consolidare a capacităților. O parte dintre aceste măsuri au fost inițiate de către Guvernul României în cadrul proiectului finanțat prin Instrumentul de sprijin tehnic de către CE, care a sprijinit și elaborarea prezentului PAEC. Acestea trebuie să se desfășoare în mod continuu iar planul de consolidare a capacităților și planurile de comunicare vor trebui actualizate în mod regulat. Instituții responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economie Circulară din România și Secretariatul acestuia Entități implicate în implementare: ● Toate entitățile implicate în Comitetul de Coordonare a Economiei Circulare ● Institutul Național de Statistică Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate și extensii în anii următori. Finanțare: ● PNRR: Sănătate și reziliență economică și socială, componenta de bună guvernanță ● Buget de stat  +  Acțiunea 3: Integrarea criteriilor de economie circulară în achizițiile publice și facilitarea adoptării acestora.  +  OS 3 Creșterea gradului de conștientizare și a cererii de produse și servicii circulare  +  Descriere Achizițiile publice ecologice vor juca un rol esențial în creșterea gradului de utilizare a materialelor circulare, care este în prezent mult sub media UE,1,4% în România față de 11,7% în UE în 2021 și care s-a deteriorat în ultimii ani, de la 1,3% în 2019 la 1,5% în 2020 și 1,4% în 2021*159. Achizițiile publice pot stimula cererea de produse care îndeplinesc standardele de reparabilitate și de reciclabilitate. *159 https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20221213-1 Integrarea principiilor EC poate avea loc la nivel de sistem, furnizor sau produs*160. Integrarea la nivel de sistem se poate realiza prin prevederile contractuale pe care organizația care efectuează achiziția le utilizează pentru a asigura circularitatea. Un exemplu este cerința din documentația de achiziție prin care furnizorul se angajează să preia produsul la sfârșitul duratei sale de viață, să îl reutilizeze sau să îl recicleze. Integrarea la nivel de furnizor se referă la evaluarea furnizorilor în funcție de profunzimea și măsura în care aceștia încorporează principiile economiei circulare în propriile sisteme și procese. Integrarea la nivel de produs se referă la evaluarea produselor achiziționate în funcție de procentul materialelor secundare încorporate, de posibilitatea de a fi dezasamblate sau reciclate după utilizare sau de eficiența utilizării resurselor. Deși aceste niveluri se suprapun într-o anumită măsură, ele prezintă abordări diferite de încorporare a criteriilor de circularitate și a evaluărilor în procedurile de achiziție. *160 Comisia Europeana (2017): Achiziții Publice pentru Economia Circulara: Ghid de Bune Practici; https://www.google.com/url?sa=t rct=j q= esrc=s source=web cd= cad=rja uact=8 ved=2ahUKEwjm05Ps2tSAAxXz0gIHH flsDt8QFnoECBIQAQ url=https%3A%2F%2Faankopen.vlaanderen-circulair.be%2Fnl%2Fpublicaties%2Fdownload-2%2Fpublic-procurement-for-a-circular-economy-gStrategia națională în domeniul achizițiilor publice 2023-2027, adoptată prin HG nr. 554/2023 are în vedere îmbunătățirea funcționării sistemului de achiziții publice în scopul dezvoltării durabile a României și utilizării eficiente a fondurilor publice prin utilizarea achizițiilor publice ca instrument strategic pentru a asigura rezultate durabile, incluzive și inovatoare orientate către cetățeni. Până în trimestrul I 2024 este prevăzută elaborarea și adoptarea Planului național de achiziții ecologice prin care se vor stabili ținte multianuale în vederea realizării de achiziții publice ecologice de către autoritățile/entitățile contractante pentru categoriile de produse, de servicii sau de lucrări selectate și pentru care au fost elaborate criterii ecologice de către CE. De asemenea, până în trimestrul I 2025, este prevăzută elaborarea și adoptarea Planului național pentru achiziții publice responsabile social. La elaborarea acestora este important să se ia în considerare obiectivele SNEC și PAEC, respectiv includerea de criterii care vizează economia circulară și a unui cadru de monitorizare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sunt, însă, necesare, și măsuri suplimentare*161. De exemplu, în prezent, sancțiunile pentru neconformitate sunt prea mici, iar autoritățile publice nu sunt adesea conștiente de importanța și beneficiile APE pentru economia circulară. În plus, acestea nu dispun de capacitatea și competențele necesare pentru a aplica în mod adecvat criteriile de calificare și selecție și a factorilor de evaluare, prevăzute de legislație. Prin urmare, este necesară o abordare secvențială pentru a adresa aceste limitări. *161 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=comnat%3ASWD_2022_0271_FIN Încorporarea principiilor economiei circulare în cadrul APE Încorporarea principiilor și criteriilor de circularitate în cadrul de politică existent și/sau în curs de elaborare poate fi un prim pas eficient pentru promovarea achizițiilor publice care vizează economia circulară. Strategia națională în domeniul achizițiilor publice 2023-2027 prevede abrogarea Legii nr. 69/2016 privind achizițiile publice verzi și simplificarea cadrului legislativ în domeniul achizițiilor publice pentru a sprijini autoritățile/entitățile contractante în derularea de achiziții publice ecologice precum și modificarea și completarea legislației în domeniul achizițiilor publice cu prevederi specifice achizițiilor publice ecologice. În contextul acestor modificări legislative se vor lua următoarele măsuri: ● Inițierea unei discuții pentru a stabili nivelul de ambiție și pentru a clarifica aspectele de circularitate de interes major. Având în vedere rata scăzută de utilizare a materialelor secundare, acest aspect se va analiza cu prioritate, urmând ca analiza să fie extinsă în timp și la alte aspecte. ● Identificarea și completarea Ghidului privind achizițiile publice ecologice cu criterii de circularitate. ● Într-o primă etapă, ajustările se vor aduce celor 12 grupe de produse deja identificate*162, prin actualizarea cerințelor minime privind protecția mediului și a recomandărilor privind elaborarea factorilor de evaluare pentru a lua în considerare performanța în materie de circularitate a acestora odată cu a produselor furnizate. Domeniul de aplicare inițial se va extinde, în timp, la mai multe categorii de produse și servicii. *162 Anexa nr. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobate prin HG nr. 395/2016 și Anexa nr. 2 Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale aprobate prin HG nr. 394/2016: computere, monitoare, tablete, smartphone-uri, hârtie de copiat și hârtie grafică, echipamente de procesare a imaginii, consumabile pentru echipamente de procesare a imaginii, mobilier, produse de curățenie interioară, alimente, produse textile, echipamente electrice și electronice utilizate în sectorul asistenței medicale, produse pentru amenajarea spațiilor publice verzi, centrale termice cu apă, sistemele de iluminat rutier și de semnalizare rutieră, autovehicule pentru transport rutier. Pentru realizarea acestor măsuri este nevoie ca toate autoritățile publice și entitățile contractante să-și consolideze capacitățile pentru adoptarea noilor abordări strategice în paralel cu consolidarea capacității de punere în aplicare a noilor prevederi legislative.  +  Consolidarea capacităților Pentru a asigura o punere în aplicare adecvată este necesară consolidarea capacității funcționarilor publici din domeniul achizițiilor de a utiliza criteriile de circularitate introduse prin cadrul aferent de politici publice. Acest demers are rolul de a crește 1) gradul de conștientizare cu privire la importanța și beneficiile potențiale ale APE pentru economia circulară, 2) să sporească gradul de familiarizare cu cadrul de politică existent, cu toate orientările și strategiile relevante și 3) să ofere îndrumare practică în ceea ce privește elaborarea factorilor de evaluare, integrarea acestora în procesul de selecție. De asemenea, va fi nevoie de asistență de specialitate din partea ANAP care poate consta în acordarea sprijinului operațional, prin elaborarea și promovarea ghidurilor, manualelor sau culegerilor de bune practici și organizarea de conferințe/seminarii periodice, pe măsură ce se extinde domeniul de aplicare și se actualizează cerințele minime privind protecția mediului. ANAP va sprijini, de asemenea, inițiativele autorităților locale de a adopta propriile strategii de APE și le va încuraja să nu se limiteze la cerințele minime stabilite la nivel național. Conferințele/seminariile vor servi, de asemenea, la colectarea de date relevante privind provocările legate de punerea în aplicare a legislației și a celor mai bune practici, pe baza cărora, în consecință, se vor face ajustările necesare la cadrele de politici. Pentru colectarea de informații legate de modul în care sistemul achizițiilor publice poate fi îmbunătățit, ANAP va utiliza mai multe canale, implicând atât autoritățile publice, cât și entitățile contractante și operatorii economici care participă la procedurile de achiziție publică.  +  Consolidarea aplicării legislației în domeniul achizițiilor publice Punerea în aplicare a APE care vizează economia circulară va depinde, de asemenea, de o abordare adecvată a aplicării legislației. Ca urmare se impun următoarele măsuri: ● aplicarea și monitorizare priorităților, obiectivelor și termenelor stabilite pentru introducerea și utilizarea criteriilor care vizează APE, stabilirea indicatorilor de progres și a responsabilităților pentru colectarea datelor relevante; ● introducerea de sancțiuni pentru a descuraja nerespectarea criteriilor minime; ● stabilirea unor procese clare pe care toate autoritățile publice și entitățile contractante trebuie să le urmeze în ceea ce privește colectarea și raportarea datelor relevante pentru a evalua conformitatea cu cerințele legale privind criteriile de circularitate; ● instruirea în domeniul mediului și a EC a personalului ANAP care verifică acuratețea datelor și efectuează controlul ex-ante al procesului de atribuire a contractelor/acordurilor-cadru de achiziție publică; ● creșterea transparenței achizițiilor publice prin: () evaluarea achizițiilor publice ecologice efectuate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice și publicarea online a rezultatelor evaluării () publicarea de rapoarte anuale privind aplicarea criteriilor ecologice, care includ analiza indicatorilor de progres cu privire la achizițiile publice care vizează economia circulară. Instituții responsabile de implementare: ● Agenția Națională pentru Achiziții Publice ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Autoritățile și entitățile contractante care participă la procedurile de achiziție publică ● Institutul Național de Administrație ● Furnizori de formare profesională autorizați Orizont de timp: 2024-2027, cu continuitate și extensii în anii următori. Finanțare: ● Buget de stat.  +  Acțiunea 4: Dezvoltarea unei platforme digitale pentru a urmări și comunica în privința implementării acțiunilor de economie circulară, a indicatorilor de performanță și a altor informații relevante*163. *163 Această acțiune completează cadrul de monitorizare și evaluare al CEAP și descris în cadrul elementelor care permit punerea în aplicare (a se vedea secțiunea 5.3).  +  OS 2 Creșterea gradului de conștientizare și a cererii de produse și servicii circulare.  +  Descriere Principala provocare pe care această acțiune o adresează este disponibilitatea limitată a datelor și a informațiilor relevante privind EC în România, care sunt esențiale pentru a urmări realizarea de progrese în timp. Această limitare este legată, în mare măsură, de deficiențele în colectarea de statistici fiabile și de digitalizarea insuficientă în administrația publică din România. Ca urmare, se va dezvolta o platformă digitală pentru colectarea și consolidarea datelor relevante, îmbunătățirea digitalizării datelor de mediu și alinierea la Cadrul de Monitorizare a EC al UE. Platforma digitală privind EC se poate extinde dincolo de rolul acesteia de diseminare a indicatorilor și obiectivelor EC identificate în cadrul de monitorizare și evaluare al PAEC pentru a include informații legate de acțiunile PAEC și progresul în realizarea acestora, rapoarte anuale de progres, posibilitatea de a colecta opinii și observații din partea publicului larg. De asemenea, platforma poate fi un instrument de diseminare de ghiduri practice și a oportunități de finanțare, pentru a facilita punerea în aplicare a SNEC și PAEC de către entitățile din sectorul privat. Tabelul 13 prezintă o vedere de ansamblu a categoriilor de informații care ar trebui să se găsească în platforma digitală. Tabelul 13. Principalele caracteristici ale Platformei digitale pentru EC
    Acțiuni în domeniul economiei circulareIndicatori de economie circular
    Lista acțiunilor EC, împreună cu date despre:● entitățile responsabile și implicate în punerea în aplicare● surse de finanțare● orizontul de timp și stadiul actual de implementare● indicatori de performanțăTablou de bord cu:● Principalii indicatori de EC și apropierea lor de obiectivele naționale și cele ale UE● Alți indicatori de EC și progresele înregistrate în timp
    Transparență și implicare publicăDiseminarea cunoștionțelor
    ● Prezentarea Comitetului de Coorodonare pentru Economie Circulară din România● Publicarea integral a SNEC și PAEC● Publicarea rapoartelor anuale privind progresele înregistrate● Știri privind evenimentele și deciziile cheie● Posibilitatea de a prezenta observații cu privier la acțiuni, stadiul de implementare a acestora, probleme/soluții bazate pe EC în general.● Broșuri digitale pentru a prezenta SNEC și PAEC într-o manieră concisă● Ghiduri și sfaturi practice pentru punerea în aplicare a acțiunilor critice de către entitățile din sectorul privat● Publicarea rapoartelor anuale pricind progresele înregistrate de tranziția către EC● Lista de oportunități de finanțare● Lista de posibilități de formare profesională și educație● Lista rețelelor de transfer de cunoștințe și/sau a altor platforme digitale relevante
    Etapele necesare pentru punerea în aplicare implică: ● repartizarea responsabilităților de monitorizare și evaluare între Comisiile și Secretariatele Tehnice ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară din România; ● colaborarea interinstituțională pentru îmbunătățirea fluxurilor de date între INS și autoritățile publice ● elaborarea unui plan de colectare și gestionare a datelor împreună cu Institutul Național de Statistică, cu sprijinul tuturor entităților relevante implicate în Comitetul de coordonare; ● asigurarea de sprijin IT pentru proiectarea, dezvoltarea și întreținerea platformei digitale, care să fie conectată la site-urile web ale Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, MMAP și MEAT; ● instituirea de procese pentru 1) coordonarea colectării datelor statistice, 2) colectarea de informații privind stadiul de implementare a diferitelor acțiuni, 3) pregătirea și colectarea de informații relevante pentru schimbul de experiență și cunoștințe și 4) transmiterea de observații publice către structura de guvernanță; ● pregătirea și punerea în aplicare a unui plan de comunicare pentru a informa publicul și părțile interesate cu privire la existența platformei digitale. Instituții responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară în România, Secretariatul acestuia Entități implicate în implementare: ● Instituțiile membre ale Comitetului de Coordonare pentru Economia Circulară în România, Institutul Național de Statistică Orizont de timp: 2024-2026, cu continuitate și extensii în anii următori. Finanțare: ● PNRR, C14, Buna guvernanță, R2 ● Programele Operaționale Regionale ale României, pentru perioada 2021 -2027, Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare - digitalizare în administrația publică și mediul de afaceri.
     +  Acțiunea 5: Facilitarea finanțării C D I în practici și tehnologii de economie circulară, cu accent pe digitalizare.  +  OS 3 Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C D I orientat spre promovarea practicilor de economie circulară.  +  Descriere Facilitarea finanțării este esențială pentru a permite apariția progreselor tehnologice și a soluțiilor inovatoare care adresează principalele blocaje în calea tranziției către EC. C D I în acest domeniu necesită adesea un capital/finanțare semnificativ/ă, o abordare sistemică și poate dura mult timp pentru a se dezvolta; este însoțită de riscuri și incertitudini semnificative și poate avea efecte de contagiune însemnate. Sprijinul pentru activitățile de C D I în domeniul EC poate lua forma unor subvenții naționale precum și a unor eforturi concertate pentru a facilita accesul la programele majore de finanțare ale UE. Acordarea de granturi naționale pentru C D I Un pas esențial pentru asigurarea finanțării naționale a programelor de CD I relevante pentru economia circulară este includerea și acordarea importanței cuvenite obiectivelor economiei circulare în cadrul strategiei naționale de C D I și a planurilor care asigură punerea în aplicare a acesteia. Deși EC se încadrează în temele-cheie promovate prin intermediul politicii naționale de C D I, în cele din urmă, ea ar trebui individualizată ca o temă separată de importanță strategică și ar trebui instituite programe de finanțare specifice pentru a îndeplini obiectivele sale generale. În prezent, cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare în România sunt foarte scăzute, ponderea cheltuielilor totale în PIB fiind una dintre cele mai mici din UE, de doar 0,47% din PIB-ul total, față de 2,31% la nivelul UE*164. De aceea, alocarea mai multor resurse financiare pentru activitățile de C D I este esențială. *164 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tsc00001/default/table?lang=en Este, de asemenea, esențial să se mențină o perspectivă holistică pentru a încuraja soluțiile inovatoare de-a lungul întregului ciclu de viață al produsului*165 și pentru a promova simbioza industrială, prin care deșeurile sau produsele secundare ale unei entități pot deveni materie primă pentru alte entități. Pentru aceasta, trebuie stabilite priorități specifice sau domenii de colaborare în conformitate cu SNEC și PAEC, completate de consultări suplimentare cu experți universitari și reprezentanți ai industriei pentru a clarifica aspectele tehnice. *165 https://cicerone-h2020.eu/wp-content/uploads/2020/09/PI2020-21_Green-Deal-Circular-Economy-goals-2.pdf Digitalizarea joacă un rol deosebit de important în extinderea inițiativelor de EC, deoarece permite crearea și prelucrarea datelor și informațiilor necesare pentru modelele de afaceri circulare și pentru cerințele complexe ale lanțurilor circulare de aprovizionare*166. Soluțiile tehnologice digitale au o relevanță deosebită pentru EC, în urmărirea și localizarea materialelor și a produselor, stocarea și transferul în condiții de siguranță a informațiilor, precum și executarea transferurilor. *166 https://www.era-min.eu/sites/default/files/publications/201023_ecera_white_paper_on_digital_circular_economy.pdf Prin urmare, cadrul și programele de politică și programele de C D I în domeniul EC trebuie stabilite astfel încât să urmărească coerența și complementaritatea cu politicile în materie de digitalizare, educație și economie. În domeniul educației, de exemplu, programele de C D I și de formare profesională trebuie să urmărească înființarea de centre sau laboratoare de cercetare în domeniul EC în cadrul instituțiilor de învățământ superior prin eforturi concertate. Pe de altă parte, politicile economice și cele de C D I vor urmări împreună promovarea transferului de cunoștințe între entitățile industriale și cele de cercetare. Nu în ultimul rând, programele de finanțare trebuie elaborate astfel încât să corespundă cerințelor de finanțare ale programelor majore ale UE, pentru a îmbunătăți capacitatea entităților naționale de a îndeplini cerințele UE în această privință și a ajuta în continuare la accesarea sprijinului financiar din partea UE. Consolidarea capacității de accesare a programelor de C D I ale UE Componenta de C D I a fost, de asemenea, identificată ca fiind unul dintre pilonii cheie ai PAEC al UE și există mai multe programe majore ale UE disponibile pentru a sprijini tranziția către EC. Unele dintre principalele programe ale UE care oferă finanțare pentru inovare și/sau alte forme de sprijin includ Fondul European de Dezvoltare Regională, programele LIFE și Orizont Europa. Orizont Europa, de exemplu, va sprijini, de asemenea, soluții sistemice la scară largă și proiecte demonstrative regionale, cum ar fi inițiativa orașelor și regiunilor circulare. Institutul European de Inovare și Tehnologie coordonează inițiativele de inovare privind EC în colaborare cu universități, organizații de cercetare, industrie și IMM-uri din țările membre. Cu toate acestea, accesul la aceste oportunități de finanțare nu este garantat, iar România s-a numărat în mod constant printre țările care nu au reușit să profite de existența lor, o parte semnificativă a fondurilor revenind unui număr restrâns de SM dezvoltate ale UE*167. *167 https://www.science.org/content/article/some-countries-still-struggle-win-eu-funding-despite-programmes-give-them-leg Participarea entităților publice și private la aceste programe va fi sprijinită printr-o serie de campanii de informare și programe de instruire pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la existența acestor oportunități, pentru a facilita parteneriate cu entități externe și interne și pentru a oferi asistență tehnică pentru accesarea acestora. Asistența tehnică se poate axa, de exemplu, pe: înțelegerea criteriilor de eligibilitate, găsirea de parteneri potriviți, înregistrarea pe portalurile relevante, scrierea aplicațiilor, demonstrarea capacității organizaționale de a administra fondurile, înțelegerea criteriilor de evaluare și oferirea de sfaturi care să conducă la obținerea de punctaje ridicate etc. Aceste programe de informare și de consolidare a capacităților trebuie să fie adaptate la grupuri țintă diverse, cu abordări diferite pentru universități și instituții de cercetare față de asociații industriale și IMM-uri. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării  +  Autoritățile de management ale programelor de finanțare Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Educației, instituții de învățământ superior, instituții de cercetare Orizont de timp: 2024-2027, cu continuitate în anii următori. Finanțare: ● PNRR oferă finanțare pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea sub forma unor instrumente financiare privind digitalizarea, schimbările climatice și alte domenii de interes, precum și pentru îmbunătățirea participării la programul de finanțare Orizont Europa. ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027; Programul Creștere inteligentă, digitalizare și instrumente financiare -dezvoltarea și consolidarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate. ● Fondul Orizont Europa al UE, Programul LIFE.  +  Acțiunea 6: Extinderea sprijinului financiar de stat destinat proiectelor de economie circulara ale sectorului privat, orientate catre implementarea planurilor de acțiune și cu accent pe soluțiile digitale.  +  OS 3 Furnizarea unui cadru de sprijin pentru C D I orientat spre promovarea practicilor de economie circulara.  +  Descriere Tranziția către EC poate fi facilitată prin mobilizarea resurselor financiare publice și prin alocarea unei părți din acestea pentru a finanța inițiativele sectorului privat care urmăresc să promoveze modelul circular și să descurajeze risipa. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a lansat un program de ajutor de stat în 2022 pentru a facilita tranziția către EC în sectoarele de producție, cu o finanțare totală de 8 milioane de euro alocate de la bugetul de stat. Programul deschis pentru depunere de proiecte pe 19 decembrie a atras un număr record de aplicații*168. Acest lucru confirmă faptul că există un interes semnificativ pentru EC în România și nevoie de finanțare suplimentară pentru a accelera transformarea și convergența economiei românești cu țările din UE și OCDE. *168 https://economie.gov.ro/florin-spataru-ministrul-economiei-un-numar-record-de-cereri-de-finanțare-pentru-accesarea- celor-8-milioane-de-euro-puse-la-dispoziție-de-ministerul-economiei-pentru-schema-de-ajutor-de-minimis-in-v-2/ Pentru o alocare mai eficientă a resurselor, sunt necesare măsuri adiționale, precum: ● extinderea sprijinului financiar de stat prin atragerea și alocarea de fonduri UE suplimentare în sprijinul EC, dincolo de sectoarele deșeurilor și apei, care sunt în prezent prioritare pentru programele regionale pentru perioada 2021 -2027 în domeniul tranziției către EC; ● furnizarea de informații și asistență tehnică în timp util IMM-urilor și întreprinderilor sociale pentru a le permite să identifice și să acceseze fonduri și programe la nivelul UE care le-ar putea finanța proiectele de EC; ● ajustarea și actualizarea ghidurilor de finanțare gestionate de autoritățile publice pentru a pune în aplicare acțiunile identificate în acest PAEC și care necesită implicarea sectorului privat și, pentru a: () extinde finanțarea și către alte sectoare prioritare identificate în prezentul PAEC ca având un potențial semnificativ de EC, cum ar fi agricultura, produsele alimentare și băuturile, construcțiile, în special în cazul în care lipsesc finanțările alternative; () acorda prioritate proiectelor care utilizează soluții digitale pentru a pune în aplicare acțiunile PAEC sau pentru a promova modelul circular în general. Alinierea ghidurilor de finanțare la acțiunile propuse în PAEC va contribui direct la realizarea de progrese în vederea atingerii obiectivelor cheie stabilite în SNEC și va asigura punerea în aplicare a PAEC. Din totalul de 52 de acțiuni din PAEC, aproximativ jumătate - 47% necesită implicarea sectorului privat în procesul de implementare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Autoritățile de management ale programelor de finanțare ● Autoritățile administrației publice centrale și locale care lansează programe de finanțare Orizont de timp: 2024-2027, care va fi continuat și extins în mod continuu în anii următori Finanțare: ● PNRR oferă finanțare pentru schema de sprijin de minimis pentru adoptarea de soluții digitale de către IMM-uri, în valoare totală de 500 de milioane de euro. De asemenea, PNRR dispune de fonduri dedicate îmbunătățirii participării la principalele surse de finanțare ale UE, cum ar fi programul de finanțare Orizont Europa. ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027, în ceea ce privește măsurile de EC, eficiență energetică și energie regenerabilă. ● Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare, pentru creșterea durabilă și îmbunătățirea competitivității IMM-urilor precum și pentru crearea de locuri de muncă în IMM- uri, dezvoltarea și consolidarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea de tehnologii avansate. ● Fondul Tranziția Justă pentru sprijin antreprenorial care a devenit disponibil pentru România în decembrie 2022, în valoare totală de 2,14 miliarde de euro, și poate fi utilizat pentru finanțarea investițiilor IMM-urilor în diversificarea economiei verzi în șase județe: Dolj, Galați, Gorj, Hunedoara, Mureș și Prahova.
    7.2. Agricultură și silvicultură  +  Acțiunea 7: Creșterea gradului de utilizare a biomasei provenite din activități agricole și forestiere pentru producerea de energie și a biofertilizatorilor.  +  OS 4 Înlocuirea îngrășămintelor chimice cu alternative biologice  +  OS 5 Reducerea procentului de combustibili fosili pentru producția de energie și materiale  +  Descriere În domeniul producției agricole, cele mai mari consumuri de energie sunt legate de utilizarea echipamentelor pentru irigare, de depozitare și de o parte din prelucrarea inițială a culturilor agricole, cum ar fi pregătirea semințelor pentru însămânțare. Costul crescut al energiei, în speță electricitate și gaze naturale, și al factorilor de producție minerali precum fosfații, a dus la creșterea semnificativă a prețului îngrășămintelor chimice. Acest lucru a atras după sine posibilitatea ca îngrășămintele biologice, și anume compostul sau digestatele, un produs secundar al producerii de biogaz în fermentatoarele anaerobe, să devină opțiuni mai viabile din punct de vedere economic decât producția de îngrășăminte chimice. Deșeurile verzi sau biologice, înțelese ca deșeuri organice rezultate în principal din activitățile agricole și forestiere care pot fi compostate, au o valoare organică și/sau energetică suficientă pentru a fi utilizate la producerea de îngrășăminte și de biogaz, înlocuind sau completând îngrășămintele pe bază de minerale și, respectiv, sursele de energie pe bază de combustibili fosili. Zonele agricole productive diferă considerabil pe teritoriul național, generând cantități diferite de deșeuri biologice, în funcție de tipurile de culturi, de metodele agricole și de condițiile hidroclimatice. Prin urmare, colectarea și utilizarea deșeurilor verzi ar putea să difere, de asemenea, de la o zonă la alta, în funcție de sursa generatoare și de posibilitățile de utilizare. Ori de câte ori este posibil, deșeurile biologice trebuie să fie colectate și transportate la instalațiile de compostare, de fertilizare sau de producere a biogazului. În funcție de dezvoltarea economică a zonelor geografice, deșeurile biologice, pot fi utilizate la nivel local sau transferate către instalații de colectare, care ar putea fi deținute fie de antreprenori, fie de asociații profesionale. De asemenea, fermierii ar putea să folosească biomasa rezultată din activitățile agricole în vederea producerii de îngrășăminte biologice și energie pe care să le utilizeze pentru consum propriu în activitatea desfășurată. Pentru dezvoltarea acestui sector și pentru a beneficia de economiile de scală, este necesară înființarea unor instalații regionale deținute de asociațiile de fermieri, care să producă îngrășăminte și biogaz prin colectarea deșeurilor biologice. Acestea ar putea fi apoi returnate fermierilor furnizori sau vândute pe piața liberă. Fermierii neasociați ar putea preda deșeurile biologice colectate acestor instalații, fie contra cost, fie în schimbul echivalentului produselor obținute. Instituții responsabile de implementarea ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Entități implicate în implementare ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor; ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prin Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea" ● Autoritățile locale. Orizont de timp: 2024-2030 Finanțare: ● Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023-2027 - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - investiții secundare în sectorul agro-alimentar ● PNRR, Q1 2026: Componenta 6 - Energie și Componenta 2 - Păduri și protecția biodiversității. ● Investiții private realizate de bănci și alte instituții financiare.  +  Acțiunea 8: Promovarea utilizării în sistemele de irigații a apelor uzate tratate, în conformitate cu cerințele minime ale UE privind calitatea și monitorizarea apei, pentru a înlocui consumul de apă dulce în agricultură, împreună cu furnizarea de ghiduri privind utilizarea acestora.  +  OS 6 Reducerea consumului de apă dulce și evitarea degradării solului (deșertificare)  +  Descriere Irigarea terenurilor cultivate joacă un rol esențial în producția agricolă, deoarece asigură umiditatea necesară pentru creșterea plantelor și diluează sărurile din sol. Cu toate acestea, irigațiile necesită un consum semnificativ de apă, adesea din cauza pierderilor datorate unei infrastructuri de irigații deficitare. Prin urmare, pentru dezvoltarea agriculturii în România, este necesar ca extinderea sistemului de irigații și implicit a cantității de apă utilizate să se realizeze prin soluții durabile. Prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost elaborat Programul național de reabilitare și/sau înființare a infrastructurii principale de irigații și infrastructurii de desecare și drenaj care vizează adaptarea agriculturii la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora asupra producției agricole, în principal, dar și asupra altor factori de mediu și a populației, prin reabilitarea și/sau înființarea infrastructurii principale de irigații și infrastructurii de desecare și drenaj existente. Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații beneficiază de fonduri suplimentare pentru reabilitarea și dezvoltarea sistemului secundar de irigații. Cu toate acestea, unele zone au încă un acces limitat la infrastructura de irigații și trebuie să aplice metode de conservare a apei din sol pentru a asigura un acces corespunzător la apă. În plus, costurile asociate cu crearea, întreținerea și exploatarea infrastructurii de irigații, precum și cu utilizarea apei pentru irigații sunt în general foarte ridicate și pot restricționa accesul micilor fermieri, care nu dispun de resursele financiare necesare și care vor avea nevoie de alte surse de apă. Utilizarea apelor uzate purificate ar putea rezolva aceste probleme și ar putea contribui la circularitatea sistemului de gestionare a apei din România. Tratarea și reintroducerea apelor uzate în circuitul apei ar putea duce la creșterea disponibilității apei pentru irigarea terenurilor agricole, în special în timpul valurilor de căldură și al secetelor severe, prevenind astfel pierderile de recolte și penuria de alimente. Acest lucru trebuie să se facă pe baza unei monitorizări adecvate a calității apei recuperate și a respectării reglementărilor relevante în acest sens, inclusiv a Regulamentului UE privind cerințele minime pentru utilizarea apei, care a intrat în vigoare începând cu anul 2023*169. *169 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/R0/TXT/?uri=CELEX:32020R0741 Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Entități implicate în implementare: ● Ministerul Sănătății/Inspectoratul Național de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Administrația Națională Apele Române ● Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare ● Autoritățile locale ● Organizațiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigații ● Asociații de Dezvoltare Intercomunitară Orizont de timp: 2024-2030 Finanțare: ● Programul național de reabilitare a sistemului principal de irigații ● Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027 ● Planul Strategic pentru PAC 2023-2027 - Fondul European pentru Dezvoltare Rurală - investiții în irigații  +  Acțiunea 9: Promovarea unor metode agricole durabile care să conserve și să regenereze fertilitatea naturală a solurilor și să asigure protecția și refacerea ecosistemelor.  +  OS 7 Aplicarea principiilor agricole cu un impact minim asupra mediului și producerea de alimente de calitate pe termen lung  +  OS 8 Creșterea gradului de conștientizare asupra utilizării durabile a resurselor naturale locale  +  Descriere Practicile agricole durabile se bazează pe aplicarea unor principii precum: ● existența unei game suficient de largi de culturi; ● schimbarea comportamentului actual al fermierilor în sensul flexibilizării structurii de culturi prin care să se contracareze efectele induse de schimbările climatice și să asigure o mai mare rezistență a unităților de producție; ● utilizarea de soiuri și hibrizi cu potențial genetic ridicat, adaptați la condițiile locale și la efectele schimbărilor climatice, cu rezistență la excesele climatice; ● conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice animale autohtone, prin menținerea în ferme a animalelor din rasele locale, adaptate la condițiile locale; ● asigurarea unor condiții de bunăstare a animalelor pentru obținerea unor produse de calitate superioară care răspund nevoilor privind siguranța alimentară; ● utilizarea îngrășămintelor organice; ● utilizarea protecției biologice; ● un strat permanent de vegetație sau de mulci pe sol; ● înființarea de garduri vii și de benzi necultivate pentru a proteja terenul împotriva eroziunii eoliene și hidrice; ● utilizarea tehnologiilor de lucrare minimă a solului, evitarea compactării solului de către utilajele grele, în special în condiții de vreme umedă; ● limitarea utilizării substanțelor chimice; ● utilizarea sistemelor de gestionare integrată care iau în considerare toate aspectele sistemului sol-plantă; și ● conservarea potențialului natural și a resurselor regenerabile ale ecosistemelor agricole. Aplicarea acestor principii depinde în mare măsură de cunoașterea lor de către fermieri, respectiv de promovarea lor. Ca urmare, promovarea se va realiza prin diseminarea rezultatelor cercetării științifice și tehnologice și prin programe de educare și formare. De exemplu, prin intermediul AKIS se realizează o punte de legătură între comunitatea științifică și cea practică contribuind astfel la schimbul de cunoștințe în beneficiul fermierilor/antreprenorilor din mediul rural și a altor specialiști din agricultură, dezvoltare rurală și activități conexe. De asemenea, sunt încurajate platformele de schimb de informații create pentru a spori familiarizarea cu aceste principii. Importanța promovării adoptării principiilor este mult sporită de Strategia UE "De la fermă la consumator", care are ca obiectiv ca până în 2030, 25% din suprafețele agricole europene să fie dedicate agriculturii ecologice, precum și schimbarea preferințelor consumatorilor, astfel încât să creeze noi oportunități de piață pentru agricultura durabilă/organică. În plus, agricultura socială bazată pe dezvoltarea fermelor bio-sociale este o soluție viabilă pentru îmbunătățirea situației economice și sociale a regiunilor subdezvoltate. Aceasta va conduce la crearea de noi locuri de muncă verzi, permițând angajarea persoanelor din grupuri sociale vulnerabile. Programele educaționale axate pe agricultura durabilă și pe gestionarea deșeurilor biologice facilitează acest proces. În aceste fel, fermele sociale vor fi mai bine echipate pentru a gestiona și a răspunde nevoilor sociale locale. Promovarea agriculturii durabile se va face la nivel național prin: ● organizarea de acțiuni locale, cum ar fi târguri de specialitate, ateliere demonstrative, sesiuni de schimb de experiență, caravane de promovare etc; ● campanii demonstrative și de informare, care să prezinte informații relevante într-o manieră atractivă, concisă și clară, adresate direct fermierilor; ● sesiuni de formare profesională și seminarii tehnice, platforme de e-learning; ● programe de transfer și schimb de cunoștințe cu tematici referitoare la mediu, climă, dezvoltare durabilă, biodiversitate, bunăstarea animalelor etc; ● crearea de parteneriate și asociații pentru a promova extinderea și aprofundarea expertizei în domeniul agriculturii durabile. ● elaborarea unor ghiduri/manuale pentru specialiștii în agricultură, care să cuprindă metode, tehnici agricole durabile adecvate conservării și regenerării fertilității naturale a solurilor, precum și asigurării protecției și refacerii ecosistemelor. Cadrul legislativ va fi revizuit pentru a promova aceste principii. De exemplu, în ceea ce privește normele tehnice pentru compostare. Odată ce aceste norme tehnice sunt elaborate, în conformitate cu principiile și legislația UE, părțile potențial afectate de aceste norme vor fi informate, conștientizate și se vor institui măsuri adecvate de evaluare și monitorizare pentru a facilita punerea lor în aplicare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Entități implicate în implementare: ● Ministerul Educației ● Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București Orizont de timp: 2024-2032 Finanțare: ● Buget de stat: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură ● Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală - Planul Strategic pentru Politica Agricolă Comună 2023-2027 ● Fondul european de garantare agricolă ● Fonduri private  +  Acțiunea 10: Sprijinirea fermierilor și a silvicultorilor prin construcția de centre logistice și infrastructura de depozitare și distribuție a produselor agrosilvice și alimentare în vederea facilitării accesului la piețele specializate, prin asigurarea accesului la tehnologii noi și la educație, precum și prin alte măsuri.  +  OS 9 Crearea și consolidarea lanțurilor scurte de aprovizionare  +  OS 10 Transferul de inovare și stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcția de parteneriate locale și cooperarea cu orașele limitrofe pentru utilizarea durabila a resurselor  +  OS 11 Creșterea calității și cantității de produse locale și durabile  +  OS 12 Creșterea productivității locale durabile la costuri reduse pe termen lung  +  Descriere Aplicarea principiilor agriculturii durabile presupune integrarea tehnologiilor de ultimă generație, practicarea agriculturii de precizie, dependența de digitalizare, reducerea utilizării produselor chimice, recircularea apelor uzate, utilizarea fertirigării și a sistemelor acvatice etc. Prin utilizarea tehnologiei, producția agricolă devine, în general, mai eficientă, indiferent dacă se bazează pe metode conservatoare sau regenerative. Soluțiile tehnologice pot facilita, de asemenea, adoptarea și eficiența agriculturii durabile și ecologice. Ele au potențialul de a deschide noi piețe și de a îmbunătăți calitatea produselor. În cazul în care soluțiile tehnologice permit încorporarea principiilor EC, acestea vor duce, de asemenea, la reducerea costurilor și la îmbunătățirea eficienței. Cu toate acestea, pentru utilizarea soluțiilor tehnologiei de ultimă generație în agricultură, este necesar ca fermierii să dobândească noi cunoștințe și competențe. Micii fermieri constituie o parte importantă a sistemului agricol românesc. Aceștia nu dispun, în general, de resursele necesare pentru a face investiții semnificative în tehnologii agricole moderne. În plus, lipsa infrastructurii pentru depozitarea sau distribuția corespunzătoare a produselor, accesul dificil la piețele specializate, îngreunat de numărul mare de importuri, nivelul scăzut de pregătire profesională, precum și lipsa de încredere în cooperarea dintre fermieri, contribuie împreună la îngreunarea activității micilor fermieri. Prin urmare, formarea profesională și educarea fermierilor sunt esențiale pentru a depăși aceste provocări, inclusiv prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la beneficiile potențiale ale aplicării noilor tehnologii, ale accesului la noi piețe și ale aderării la asociații de fermieri. Acest lucru se va realiza, de asemenea, prin intermediul instrumentelor de promovare deja identificate în cadrul acțiunilor anterioare: ● organizarea de acțiuni locale, cum ar fi târguri de specialitate, ateliere demonstrative, sesiuni de schimb de experiență, caravane de promovare etc; ● campanii demonstrative și de informare, care prezintă informații relevante într-o manieră atractivă, concisă și clară, adresate direct fermierilor; și ● sesiuni de formare profesională și seminarii tehnice, platforme de e-learning. Accesul la tehnologie poate fi facilitat și prin furnizarea de finanțare, de exemplu, prin intermediul programelor de sprijin naționale sau ale UE, care acoperă atât restructurarea și reconversia fermelor, promovarea produselor, asigurarea culturilor, dar și diverse investiții în care sunt incluse și soluții IT pentru agricultură. Dobândirea cunoștințelor și a competențelor necesare pentru operarea tehnologiilor va fi asigurată prin furnizarea de finanțare pentru educație și formare profesională: cursuri teoretice și practice, seminarii cu aplicații tehnice, cursuri de perfecționare în instituțiile de învățământ secundar și/sau superior. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor; ● Ministerul Educației; ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Orizont de timp 2024-2030 Finanțare: ● Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură ● Planul Strategic pentru PAC 2023-2027 - Fondul European pentru Dezvoltare Rurală - investiții în sectorul agricol ● Investiții private realizate de bănci și alte instituții financiare  +  Acțiunea 11: Adaptarea instrumentelor de finanțare pentru a facilita accesul fermierilor și silvicultorilor la finanțare și pentru a sprijini cercetarea-dezvoltarea în sectorul agricol și forestier.  +  OS 9 Crearea și consolidarea lanțurilor scurte de aprovizionare  +  OS 10 Transferul de inovare și stimularea antreprenoriatului în mediul rural prin construcția de parteneriate locale și cooperarea cu orașele limitrofe pentru utilizarea durabilă a resurselor  +  OS 11 Creșterea calității și cantității de produse locale și durabile  +  OS 12 Creșterea productivității locale durabile la costuri reduse pe termen lung  +  OS 13 Promovarea activității de cercetare-dezvoltare în sectorul agricol și forestier  +  Descriere În urma interviurilor cu părțile interesate a reieșit că, deși, în general, există numeroase forme de finanțare pentru fermieri, aceștia au dificultăți în accesarea acestora din cauza riscului financiar pe care îl prezintă țara și care se reflectă în rate ale dobânzii ridicate și în condiții de creditare speciale. În plus, fermierii români care încearcă să treacă de la agricultura convențională la agricultura regenerativă sunt expuși unor riscuri suplimentare care apar în principal din cauza productivității scăzute din primii ani de tranziție. Prin urmare, există o nevoie reală de a le facilita accesul la finanțare pentru a pune în aplicare tranziția către forme de agricultură mai apropiate de principiile EC. Asociațiile de fermieri reprezintă o soluție în acest sens, însă și în aceste condiții finanțarea trebuie să fie acordată pentru o perioadă de timp și în condiții rezonabile pentru a oferi un sprijin real pentru fermieri. În plus, cadrul legislativ trebuie ajustat astfel încât condițiile de acordare a finanțării să ia în considerare rambursarea pe termen lung. De asemenea, monitorizarea proiectelor finanțate trebuie să se concentreze nu doar pe rezultatele așteptate, ci și pe metodele utilizate, cum ar fi practicile de sustenabilitate și circularitate. Ca atare, criteriile de durabilitate și practicile bazate pe modelul circular trebuie să primească o pondere rezonabilă în grila de evaluare a finanțărilor pe termen mediu și lung. Aceste criterii trebuie să fie combinate cu alte stimulente, acordate atât de autorități cât și de finanțatori. De asemenea este nevoie de acordarea de sprijin pentru fermieri și silvicultori pentru asigurarea de consultanță și asistență în ceea ce privește dezvoltarea de activități și practici agricole pe principii durabile precum și pentru promovarea activității de cercetare-dezvoltare în domeniu care să contribuie la: ameliorarea de soiuri și rase în acord cu condițiile pedo-climatice din România; reînființarea culturilor vechi, uitate, pentru o nutriție mai bună și rezistență imunitară; creșterea suprafețelor de plante cu conținut ridicat de proteine; promovarea culturilor de plante aromatice și medicinale; promovarea cultivării și exploatării fructelor de pădure. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● Autoritățile locale ● Instituții financiare bancare și nebancare Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Bugetul de stat - instrumente de garantare ● Planul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 - instrument de creditare cu partajarea riscului operațional până la 31.12.2025, ● Investiții private realizate de bănci și alte instituții financiare7.3. Sectorul auto  +  Acțiunea 12: Investiții în cercetare și dezvoltare, precum și în educație pentru formarea profesională a viitorilor ingineri și tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC și reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor și a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea în găsirea de soluții pentru prelungirea duratei de viață și reutilizarea bateriilor pentru vehiculele electrice. Investiții în cercetare și dezvoltare, precum și în educație pentru formarea profesională a viitorilor ingineri și tehnicieni după o programă de studii care include principiile EC și reglementările legate de EC aplicabile la proiectarea vehiculelor și a pieselor componente, inclusiv pentru proiectarea bateriilor pentru vehiculele electrice; cercetarea în găsirea de soluții pentru prelungirea duratei de viață și reutilizarea bateriilor pentru vehiculele  +  Descriere În cadrul interviurilor cu părțile interesate desfășurate pentru elaborarea acestui PAEC, actorii din industrie au calificat această acțiune ca fiind foarte necesară. Motivul este că în România există un deficit major nu doar de ingineri care să posede competențe în principiile EC pentru sectorul auto, ci și de ingineri cu competențe adaptate la noile cerințe tehnologice în general. De exemplu, fabricarea de vehicule electrice necesită specialiști cu un nou set de aptitudini și competențe, inclusiv în principiile și modelul EC specifice vehiculelor electrice. Aceste aptitudini și competențe noi nu pot fi dobândite printr-un simplul transfer de expertiză asociat cu fabricarea vehiculelor clasice cu combustie. În același timp, programele existente de studii universitare și de formare profesională nu sunt adecvate competențelor necesare care sunt cerute de tranziția către EC. Prin urmare, este necesar un efort concertat din partea autorităților publice și a industriei auto pentru a adapta programele de studii la nevoile industriei și pentru a investi în formarea profesională de noi specialiști. O pregătire inginerească actualizată va oferi, de asemenea, un avantaj competitiv în alte domenii de C D I legate de sectorul auto. Un exemplu îl constituie testarea mașinilor autonome în România, care a început deja. Există și alte domenii care ar putea constitui o nișă pentru România și care ar putea contribui la asigurarea unui loc semnificativ în peisajul inovării din industria auto. Pentru ca acest avantaj să devină o realitate și să avanseze, este nevoie de un cadru juridic și de investiții adecvate în formare profesională și educație. A se vedea și Acțiunea 1 din cadrul acțiunilor transversale, subcapitolul 7.1. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Educației în colaborare cu universitățile și reprezentanții industriei ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Universitățile ● Institute și structuri de cercetare ● Industria auto Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Buget de stat, prin Ministerul Educației ● Finanțare UE: Fondul pentru Inovare, Orizont Europa ● Sectorul privat, cum ar fi producătorii de vehicule sau societățile de reciclare  +  Acțiunea 13: Instituirea activităților de dezmembrări auto cu impact redus asupra mediului prin crearea unor centre de dezmembrări automatizate de înaltă tehnologie prin care să se recupereze piesele și materialele funcționale și care să permită identificarea materialelor și a pieselor componente și să asigure un mediu de dezasamblare sigur din punct de vedere al mediului și sănătății.  +  OS 14. Creșterea capacității de reutilizare și de reciclare a componentelor și materialelor  +  Descriere La nivel mondial, în 2015 existau aproximativ 1,3 miliarde de vehicule pe șosele, cu o rată de creștere pozitivă*170. În următorii 10-15 ani, aceste vehicule vor atinge sfârșitul duratei lor de viață. Pentru ca acestea să nu devină un pericol pentru mediu și pentru ca materialele pe care le încorporează să fie valorificate la potențialul maxim, sunt necesare tehnologii de prelucrare și centre de reciclare adecvate. Dacă nu sunt abandonate în locuri publice, vehiculele scoase din uz în România ajung, în general, în centre de dezmembrare sau în centre de tip Remat*171. Programul RABLA finanțat de AFM sprijină colectarea VSU în anumite condiții și înlocuirea parcului auto din România. *170 Organizația Internațională a Constructorilor de Autovehicule: https://www.oica.net/category/vehicles-in-use/ *171 Remat sau Reciclare Materiale este un tip de centru de reciclare a deșeurilor metalice și nemetalice care nu este dedicat exclusiv dezmembrării și reciclării autovehiculelor, deși acesta pare a fi principalul său tip de activitate. În România, există cel puțin un centru de dezmembrare sau Remat în fiecare județ și în fiecare municipiu mare cu peste 100.000 de locuitori*172. În noiembrie 2022, existau 863 de centre de dezmembrare, din care 53 erau de tip Remat, restul fiind service-uri auto care desfășoară și activități de dezmembrare*173,*174. Pentru ca aceste centre să poată beneficia pe deplin de piața pieselor și materialelor reciclate, reutilizate sau recondiționate, rezultate din casarea vehiculelor uzate, este necesar ca aceste centre să adopte tehnologie modernă, automatizată, sigură și eficientă. Retehnologizarea le va transforma în afaceri profitabile. *172 Importatorii și producătorii de autovehicule sunt obligați să colaboreze cu cel puțin un centru de reciclare în fiecare județ și în fiecare municipiu mare. *173 https://prog.rarom.ro/servicedezmembrarinou/ *174 Județul Suceava are cel mai mare număr de centre de dezmembrare, respectiv 59 în total, dintre care doar unul este un centru Remat. În județul Ilfov și în municipiul București se regăsesc cele mai multe centre Remat, respectiv 5 în fiecare. Un centru de dezmembrare modern, cu capacitate tehnologică adecvată și cu know-how necesar pentru a putea extrage o proporție mare din greutatea unui autovehicul vechi în vederea reutilizării, reciclării, recondiționării sau valorificării energetice, poate fi o afacere foarte profitabilă. Spre deosebire de tehnologia existentă, care cel mult separă metalul de componentele sau materialele nemetalice, astfel de centre pot recupera în condiții foarte bune atât piesele funcționale ce pot fi introduse pe piață, după ce au fost recondiționate sau ca atare, cât și materialele componente care pot fi bine separate și devin adecvate pentru reciclare. În ambele cazuri, fie că sunt piese de schimb funcționale, fie că sunt materiale bine separate în vederea reciclării, prețul de vânzare este considerabil mai mare decât cel care poate fi obținut din deșeuri neseparate trimise spre incinerare sau depozitate la depozitul de deșeuri. De asemenea, este necesar ca tehnologiile de dezmembrare și de reciclare să fie adaptate la mașinile care sunt produse în prezent și care se bazează pe tehnologii mai complexe, de exemplu, având mai multe dispozitive electronice, acestea ajungând să fie casate în următorii 15-20 de ani. Cel mai important, aceste centre de dezmembrări vor trebui să fie pregătite cu tehnologia necesară pentru dezmembrarea mașinilor electrice, care vor fi tipul dominant de vehicule începând cu 2035. Construirea de centre moderne de dezmembrări auto poate contribui, de asemenea, la îndeplinirea în mod durabil a jalonului din PNRR legat de "Transport durabil, decarbonizare și transport rutier sigur", din cadrul Componenta 4: "Transport durabil". În cadrul acestui jalon, cel puțin 250.000 de vehicule poluante, mai precis cele cu standard de emisii EURO 3 sau mai puțin, trebuie să fie casate între 2022 și 2026. Acțiunea prevăzută în PAEC depășește obiectivul de casare a vehiculelor poluante pentru reînnoirea parcului auto al României cu vehicule mai puțin poluante, propunând un mod sustenabil de casare prin extragerea a cât mai mult materii prime secundare din vehiculele uzate poluante. În plus, această acțiune va crește capacitatea României de a dezmembra vehiculele scoase din uz la nivelul centrelor de dezmembrare. Un alt beneficiu important al dezvoltării unor astfel de centre este că acestea pot crea locuri de muncă. În plus, recuperarea unei proporții ridicate de materiale secundare din vehiculele auto casate va contribui la atingerea obiectivelor de neutralitate netă a emisiilor de carbon ale UE și ale României. Odată cu creșterea parcului de vehicule electrice, proiectarea și investiția în astfel de centre moderne trebuie să aibă în vedere și această nouă realitate și să fie pregătite cu tehnologia și competențele necesare pentru a gestiona dezmembrarea și tratarea deșeurilor de vehicule electrice. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin RAR ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Sectorul privat: producătorii de automobile, companii de reciclare, etc.; ● Sectorul public prin intermediul municipalităților; ● Industria metalurgică pentru absorbția și prelucrarea metalului recuperat ● Alte entități private din diverse industrii care reciclează materialul rezultat: plastic, textile etc.. Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Fondurile UE pentru mediu, cum ar fi garanțiile pentru IMM-uri în cadrul programului InvestEU al actualei perioade de programare 2021-2027; ● Fondul de Modernizare, dedicat statelor membre cu venituri mici, care este disponibil și pentru România; ● Fondul Tranziția Justă oferă finanțare IMM-urilor pentru investiții în EC; ● Fonduri guvernamentale centrale și locale.  +  Acțiunea 14: Programe de formare profesională a mecanicilor auto pentru a dobândi competențe compatibile cu EC, astfel încât să lucreze în ateliere de reparații capabile să ofere în timp util servicii de întreținere preventivă a parcului auto.  +  OS 15. Creșterea duratei de viață a parcului auto  +  Descriere Întreținerea preventivă adecvată, la timp și de calitate a unui vehicul este esențială pentru conservarea și prelungirea duratei sale de viață, utilizând, astfel, resursele încorporate în el cât mai mult timp posibil, în conformitate cu principiile EC. Întreținerea poate evita sau întârzia reparațiile, care sunt mai costisitoare și necesită mai multe resurse și materiale. În prezent, în România există două categorii de ateliere de reparații. În prima categorie se află acele ateliere care au fost certificate de producătorii individuali și lucrează în strânsă colaborare cu aceștia, precum și de organismul național de certificare, Registrul Auto Român. Mecanicii auto care lucrează în această categorie de ateliere de reparații sunt instruiți de către producătorii respectivi pentru a fi foarte specializați în repararea și întreținerea vehiculelor pe care aceștia le produc. A doua categorie este cea a micilor ateliere care sunt certificate doar de RAR. Spre deosebire de prima categorie de ateliere de reparații auto, formarea profesională și competențele mecanicilor nu sunt întotdeauna actualizate și în concordanță cu evoluțiile tehnologice, cu cerințele noilor vehicule și cu atât mai puțin cu obiectivul de adoptare a practicilor EC. Astfel, scopul acestei acțiuni este de a forma o categorie de muncitori mecanici în industria auto care să fie bine pregătiți, care să aibă competențele necesare pentru a prelungi durata de viață a vehiculelor prin furnizarea de servicii de întreținere preventivă de înaltă calitate și în timp util, precum și competențele necesare pentru recondiționarea și modernizarea vehiculelor second-hand, inclusiv prin transformări care să le facă mai sustenabile în timpul fazei de utilizare. În plus, este nevoie de noi competențe pentru ca muncitorii din industria auto să poată repara vehiculele electrice și hibride, a căror pondere se preconizează că va crește în parcul total de vehicule. Punerea în aplicare a acestei acțiuni ar putea genera posibile conflicte de interese. Pe de o parte, atelierele certificate și legate de producătorii de automobile au un profit mai mare din vânzarea de mașini noi decât din întreținerea acestora, iar cele dedicate reparațiilor realizează o cifră de afaceri mai mare din reparații decât din întreținerea preventivă. Pentru a evita aceste conflicte de interese, companiile de întreținere preventivă care angajează astfel de muncitori calificați ar putea fi mandatate să fie independente din punct de vedere financiar de producătorii de automobile sau de companiile de reparații auto. Piața și, prin urmare, viabilitatea economică a acestor societăți independente de întreținere preventivă ar fi asigurată prin obligația legală a proprietarilor de autoturisme de a-și supune vehiculele la operațiuni periodice de întreținere preventivă*175. *175 În prezent, vehiculele înmatriculate în România trebuie să efectueze inspecția tehnică periodică la fiecare doi ani, la fiecare an sau chiar la fiecare jumătate de an, în funcție de vechimea mașinii și de scopul în care este utilizată. Cu toate acestea, această inspecție tehnică se axează mai degrabă pe elementele de siguranță ale vehiculului (de exemplu, direcția, frânele, iluminarea) și pe cantitatea și tipul de poluanți pe care îi emite, și nu pe întreținerea preventivă. Mai multe detalii despre inspecția tehnică obligatorie, pot fi găsite aici: https://www.businesslease.ro/blog/inspecția-tehnica-periodica-ce- este-si-cum-poti-scapa-de-grija-ei/ La punerea în aplicare a acestei acțiuni trebuie avută în vedere distincția dintre mecanicii auto existenți și deja activi pe piața muncii și cei care sunt încă în formare profesională în școlile profesionale/liceele tehnologice. Pentru primii, este nevoie de o reconversie profesională pe noile competențe adaptate la nevoile actuale. Pentru cei din urmă, formarea profesională necesară poate fi realizată prin intermediul învățământului profesional. Având în vedere evoluția inovației în acest sector, în care componențele sunt din ce în ce mai mult bazate pe electronică, s-ar putea justifica o nouă profesie, și anume transformarea mecanicilor auto în tehnicieni electromecanici.Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ● Ministerul Educației ● Ministerul Muncii și Solidarității Sociale Entități implicate în implementare: Activitatea de formare profesională se va organiza de către Registrul Auto Român în colaborare cu producătorii auto privați și cu Ministerul Educației și/sau furnizorii de formare profesională autorizați în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, producătorii vor beneficia direct din această implicare deoarece micile ateliere de reparații ar utiliza piese de schimb certificate, ceea ce ar duce la creșterea vânzărilor producătorilor și, în același timp, la aderarea la strategiile de EC ale producătorilor, crescând în același timp calitatea întreținerii vehiculelor. Pentru forța de muncă existentă care activează deja în domeniu sau pentru cei care doresc să se recalifice pentru a dobândi noi competențe, entitățile care se vor implica în implementare sunt: ● Agenția națională pentru ocuparea forței de muncă; ● Agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București ● Centrele Regionale de Formare Profesională a Adulților Pentru forța de muncă tânără și aflată încă în formare, entitățile care se vor implica în implementare sunt: ● Unitățile din învățământul preuniversitar tehnologic în sistem dual și organizații de educație și formare profesională; ● Autoritățile locale; ● Actorii din industria auto. Orizont de timp: 2024-2026 Acest interval de timp va fi folosit pentru pregătirea programelor școlare și a cursurilor de recalificare și pentru înființarea școlilor și a programelor, inclusiv pentru recrutarea formatorilor și pilotarea programelor de instruire. După această etapă de pregătire, instruirea trebuie să aibă loc în mod continuu. Finanțare: ● Buget de stat ● Investiții private din partea producătorilor de automobile și a companiile de reciclare ● Fonduri europene prin: () Fondul European de Dezvoltare Regională - Investiții pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică; o Fondul Social European Plus; () Fondul de Coeziune; () Fondul pentru o tranziție justă*176. *176 https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2022/12/21e46881d6b62fc6f6941423d889a14e.pdf  +  Acțiunea 15: Studiu pentru identificarea măsurilor, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare pentru creșterea gradului de colectare separată a uleiurilor uzate.  +  OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătății umane și asupra naturii, sporind în același timp utilizarea materiilor prime secundare.  +  Descriere Schemele de responsabilitate extinsă a producătorului reprezintă o modalitate de internalizare a costurilor de mediu provocate de un produs de-a lungul întregului său ciclu de viață. Această responsabilitate este în principal asumată de producători. Cu toate acestea, conform principiilor economice de bază costurile asociate vor fi transferate în prețul produsului. Aplicarea acestui principiu la uleiul de motor uzat și la alți lubrifianți și uleiuri va contribui la internalizarea externalității legate de utilizarea acestora și la corectarea eșecului pieței de a induce internalizarea acestei externalități acolo unde ea este produsă. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu principiul "poluatorul plătește" aplicat la art. 14 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile*177. *177 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32008L0098 Schemele REP sunt deja implementate cu succes în sectorul deșeurilor de ambalaje, dar și în alte sectoare. De fapt, așa cum sugerează formularea acțiunii, România, în temeiul art. 32 din OUG nr. 92/2021 poate să adopte măsuri noi, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare în cazul uleiurilor uzate*178. *178 Articolul 21 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE: "În scopul colectării separate a uleiurilor uzate și al tratării corespunzătoare a acestora, statele membre pot, în funcție de condițiile naționale, să aplice măsuri suplimentare, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorului, instrumente economice sau acorduri voluntare."OUG nr. 92/2021 prevede, la art. 31, o schemă de tip "take-back/preluare". În practică, acest lucru înseamnă că uleiul de motor uzat care este schimbat de un atelier/service auto, în calitate de comerciant cu amănuntul de ulei de motor, trebuie să rămână la atelier, în conformitate cu articolul 31 alineatul 3. În plus, atelierul/service-ul trebuie să returneze uleiul de motor uzat furnizorului său de ulei de motor sau unui colector și reciclator al acestei substanțe, care este potențial finanțat de producătorul de ulei de motor - a se vedea alineatul 2b al articolului 31. Acesta îl va trimite înapoi furnizorului său, ajungând în final la un operator care îl poate valorifica*179 sau îl poate distruge în condiții de siguranță pentru mediu și sănătate. *179 Teste de laborator și studii de teren extinse concluzionează că uleiul re-rafinat este echivalent cu uleiul virgin - trece toate testele prescrise și, în unele situații, chiar depășește uleiul virgin. (https://www.epa.gov/recycle/managing-reusing- and-recycling-used-oil): În prezent, aceste reglementări sunt puțin cunoscute, atât datorită caracterului de noutate, cât și datorită lipsei campaniilor de informare și conștientizare. Niciuna dintre părțile interesate din industrie care au fost intervievate ca parte a consultărilor pentru elaborarea PAEC nu a putut indica prevederile din OUG nr. 92/2021 ca o soluție sustenabilă pentru substanțele periculoase uzate conținute în vehicule. Acest lucru conduce la necesitatea unor campanii de educare și promovare în întreaga țară, precum și monitorizarea și verificarea punerii în aplicare a OUG nr. 92/2021 și a existenței spațiilor de colectare. Alineatul 4 al articolului 31 stipulează că Agențiile pentru Protecția Mediului trebuie să publice pe site- urile proprii lista cu operatorii economici autorizați să desfășoare activități de salubritate, colectare, valorificare și/sau de eliminare a uleiurilor uzate*180. *180 Informație valabilă la data de 20.12.2022 Punerea în aplicare a prevederilor OUG nr. 92/2021 se poate realiza în două etape. Prima constă în asigurarea infrastructurii necesare. În acest caz, monitorizarea și controlul, însoțite de sancțiuni considerabile, penalități și reguli care să dezvolte răspunderea, trebuie să garanteze înființarea în toate locurile de vânzare a spațiilor dedicate colectării uleiurilor și lubrifianților uzați sau a afișării informațiilor despre cel mai apropiat centru de colectare și gratuitatea colectării pentru proprietarul uleiurilor uzate. Odată creată această infrastructură, cea de-a doua etapă de implementare este reprezentată de campaniile de informare adresate populației generale, având în vedere că în România practica de autoîntreținere a auto-vehiculelor este încă foarte răspândită. Ca urmare, implementarea acestei acțiuni va include diseminarea informațiilor pe canalele oficiale, cum ar fi site-urile APM, prin publicitate TV și/sau radio, panouri electronice de informare, reclame precum și prin afișarea în benzinării și în magazinele de specialitate care comercializează produsele petroliere respective. Informațiile pot fi diseminate și prin intermediul companiilor de asigurări care oferă asigurarea auto obligatorie. În plus, toate produsele care intră sub incidența acestor reglementări trebuie să fie comercializate numai dacă poartă o etichetă care informează utilizatorul că uleiul trebuie dus la un punct de colectare după utilizare conform articolului 32 alineatul 2. De asemenea, respectarea legislației trebuie să facă parte din cerințele pentru obținerea licenței de către atelierele de reparații auto, precum și de către toate celelalte puncte de vânzare a uleiurilor de motor și a lubrifianților. Pentru ca punerea în aplicare să fie eficientă, trebuie să existe, de asemenea, o infrastructură pentru reciclarea uleiurilor uzate prin filtrare sau pentru distrugerea lor în condiții de siguranță. Având în vedere că transportul în siguranță al uleiurilor implică costuri mari, centrele de reciclare trebuie să fie, în mod ideal, în fiecare județ pentru a putea absorbi piața și a închide circuitul la nivel local. Acest lucru necesită însă implicarea industriei petrochimice, care va trebui să fie pregătită să preia cantitățile de uleiuri uzate colectate în punctele de vânzare și atelierele de reparații auto și să le trateze în mod corespunzător. Pentru aceasta, trebuie să dispună de capacitatea, tehnologia, cunoștințele și competențele necesare. În afară de prevederile OUG nr. 92/2021 în cazul uleiurilor uzate se aplică și prevederile OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia se aplică o taxă de 0,3 lei/kg, aplicată o singură dată cantităților de uleiuri, pe bază minerală, semisintetice, sintetice, cu sau fără adaosuri, datorată de către operatorii economici care introduc pe piața națională astfel de produse. Taxa se evidențiază distinct pe documentele de vânzare*181. *181 Art. 9, alin. (1), lit. s) Din perspectiva celor menționate, această acțiune trebuie să analizeze eficiența aplicării taxei la Fondul pentru Mediu și dacă este cazul să propună o schimbare de abordare cu măsuri noi, cum ar fi cerințe tehnice, responsabilitatea producătorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministrul Transporturilor și Infrastructurii prin Registrul Auto Român ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Administrația Fondului pentru Mediu și Agenția Națională pentru Protecția Mediului Entități implicate în implementare ● Producătorii și importatorii de uleiuri ● Comercianții cu amănuntul ai substanțelor respective împreună cu furnizorii acestora ● Atelierele de reparații auto care efectuează schimbarea periodică a substanțelor respective și furnizorii acestora ● Utilizatorii de auto-vehicule ● Companii de asigurări ● Industria petrochimică Orizont de timp: 2024-2025 Pentru orizontul de implementare trebuie să se ia în considerare și timpul necesar pentru punerea în funcțiune a instalațiilor de tratare care să poată absorbi uleiurile uzate și lubrifianții reciclați, în colaborare cu industria petrochimică. Finanțare: ● Buget de stat  +  Acțiunea 16: Îndepărtarea mașinilor abandonate de pe domeniul public prin consolidarea aplicării legislației relevante, în speță Legea nr. 421/2002 cu modificările ulterioare, inclusiv prin amenzi mai drastice și termene mai strânse.  +  OS 16. Reducerea impactului negativ asupra sănătății umane și asupra naturii, sporind în același timp utilizarea materiilor prime secundare.  +  Descriere În România există zeci de mii de mașini, în special autoturisme, abandonate pe domeniul public*182. Acestea creează un pericol pentru mediu și pentru sănătatea umană din mai multe motive. În primul rând, din cauza lipsei de întreținere, fluidele chimice și petrochimice conținute în vehicul încep să se scurgă și/sau să se evapore, cu efecte nocive atât pentru oameni, cât și pentru mediul înconjurător. În al doilea rând, vehiculele abandonate generează pericole sanitare, deoarece devin un spațiu de depozitare a deșeurilor și sunt populate de animale, cel mai adesea rozătoare, care reprezintă o amenințare pentru igienă și sănătatea umană. Pentru îndepărtarea acestor vehicule de pe domeniul public sunt necesare acțiuni urgente din partea autorităților locale și, prin urmare, trebuie simplificată birocrația necesară pentru a permite autorităților să le mute de pe domeniul public. În același timp trebuie scurtat timpul necesar pentru a face acest lucru. *182 Se estimează că în București sunt peste zece mii de mașini abandonate: https://stirileprotv.ro/știri/actualitate/a-început- ridicarea-mașinilor-abandonate-oamenii-isi-tin-muraturile-in-ele.html Dificultatea implementării este datorată faptului că unele dintre mașini nu sunt cu adevărat abandonate, dar nici nu sunt folosite, din diverse motive. În astfel de cazuri, sunt necesare campanii de informare și educare pentru a-i conștientiza pe proprietari despre consecințele economice și de mediu ale mașinilor nefolosite și despre avantajele utilizării lor de către un nou proprietar prin vânzare sau de avantajele reciclării în cazul casării. O soluție pentru a urmări mai bine dacă o mașină este cu adevărat abandonată este de a institui obligația de plată a asigurării auto atât timp cât mașina există. Unele dintre mașinile abandonate poartă frecvent numere de înmatriculare din alte țări din UE. Acest lucru impune ca România să susțină și să contribuie la o cooperare trans-europeană pentru a crea o bază de date comună pentru schimbul de date între țările UE. Din punctul de vedere strict al EC, atât mașinile cu adevărat abandonate, cât și cele aparent abandonate conduc, pe de o parte, la o calitate mai scăzută a deșeurilor metalice și a altor materiale pe care acestea le conțin și, pe de altă parte, la o probabilitate mai mică de reutilizare a pieselor potențial bune. Acest lucru se datorează faptului că acestea devin fie prea deteriorate pentru a fi reutilizate, de exemplu, piesele metalice ruginesc, fluidele se contaminează, fie pentru că sunt supuse unei uzuri morale care le face nepotrivite pentru modelele actuale de autovehicule. Toate acestea conduc la risipa de resurse. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Autoritățile administrației publice locale ● Registrul Auto Român Orizont de timp: 2024-2025 Finanțare: ● bugetele administrației publice locale pentru punerea în aplicare a legislației, ● buget de stat pentru costul legislației.7.4. Construcții  +  Acțiunea 17: Stimularea cererii de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcții prin implementarea progresiva a achizițiilor pe baza criteriilor care vizează economia circulara, în sectorul public și privat.  +  OS 17. Creșterea cererii de materiale/agregate reciclate produse la nivel local  +  OS 18. Consolidarea practicilor de aprovizionare durabile prin creșterea cererii.  +  Descriere În prezent, ghidurile privind achizițiile publice verzi elaborate la nivelul CE și României nu includ materialele de construcții. Ca atare, doar unele autorități publice responsabile de achizițiile publice în domeniul construcțiilor utilizează criterii de EC în evaluarea ofertelor primite. Odată cu introducerea de noi reglementări la nivelul UE, se vor lua măsuri pentru armonizarea/aplicarea prevederilor în ceea ce privește criteriile pentru materialele de construcții. Sistemul Electronic de Achiziții Publice nu include încă nicio funcționalitate legată de promovarea achizițiilor ecologice care vizează economia circulară. În acest context, este importantă promovarea acestui tip de achiziții, precum și sprijinirea dezvoltării capacității Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și a funcționalităților SEAP, astfel încât să devină posibilă implementarea și monitorizarea achizițiilor ecologice care vizează economia circulară. Pentru promovarea achizițiilor publice ecologice care vizează economia circulară în sectorul public și ulterior extinderea lor către cel privat, precum și pentru a spori colaborarea sectorului public cu cel privat pentru dezvoltarea unor abordări inovatoare, este nevoie de crearea unei coaliții și a unei comunități de practică în jurul APE pe bază de voluntariat. Membrii acestei coaliții ar trebui să provină din rândurile administrației publice centrale și locale, întreprinderi, organizații sociale și instituții de învățământ și formare. Angajamentul și interacțiunea acestora ar trebui să servească la acumularea de cunoștințe despre APE sub formă de proiecte pilot și la obținerea de informații despre experiențele și interesele fiecărei entități participante. Un alt pas important este extinderea treptată a criteriilor pentru APE la sectorul privat. Criteriile testate cu succes în sectorul public și în cadrul colaborărilor și proiectelor pilot public-privat, precum și lecțiile învățate vor fi utilizate pentru a elabora un ghid privind achizițiile ecologice pentru sectorul privat. Instituții responsabile de implementare: ● Agenția Națională pentru Achiziții Publice Entități implicate în implementare: ● Autorități/entități contractante ● Universități ● Furnizori de formare profesională Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● PNRR prin Componentele C7 și C14 ● Parteneriate public-private  +  Acțiunea 18: Creșterea și facilitarea recuperării materialelor de construcții prin crearea unui cadru juridic și a unei infrastructuri care să permită aplicarea modelului circular în sectorul construcțiilor.  +  OS 19. Creșterea capacității de recuperare și valorificare locală a materialelor de construcție  +  Descriere Chiar dacă statisticile oficiale din România indică un procent ridicat de reciclare a deșeurilor din construcții și demolări, respectiv 88% în 2020, situația poate fi îmbunătățită având în vedere că: ● în toate domeniile există companii din sectorul construcțiilor care nu raportează deșeurile pe care le generează, cu atât mai puțin faptul că acestea au fost recuperate; ● există încă practica de abandona DCD pe terenuri virane pentru a evita plata costurilor și a taxelor pentru o eliminare adecvată*183. *183 https://ecoteca.ro/blog/deșeuri-din-construcții Este important de considerat și faptul că, pentru DCD declarate și contabilizate, costul eliminării prin depozitare este de numai 80 RON/tonă/aprox. 19 EUR/tonă. Acest tarif relativ scăzut, chiar și în comparație cu alte țări vecine, ca de exemplu Bulgaria, unde taxa de depozitare este de aproximativ 50 EUR/tonă*184, nu este suficient pentru a încuraja producătorii de deșeuri să recicleze sau să reutilizeze. În plus, faptul că nu există o cerere de materiale/agregate reciclate în domeniul construcțiilor, face ca eliminarea prin depozitare a DCD să fie soluția preferată pentru companiile din sectorul de construcții, deoarece, în cele din urmă, costul depozitării va fi transferat către beneficiari printr-o creștere directă a prețului obiectivelor construite. *184 https://www.cewep.eu/wp-content/uploads/2021/10/Landfill-taxes-and-restrictions-overview.pdf Infrastructura insuficientă de reciclare - stații de concasare și tratare - la nivel național este un alt factor limitativ important care a fost evidențiat de sectorul privat. În prezent sunt câteva exemple de bune practici în acest sector în județele Buzău, Bihor, Alba și Hunedoara. În ceea ce privește reutilizarea, legislația încurajează constructorii să reutilizeze și să recicleze materialele de construcție, însă nu există proceduri care să permită recertificarea unui material, fie pentru reutilizare, fie pentru utilizarea ca materie primă secundară. Un exemplu în acest sens este betonul, un produs 100% reciclabil, care, la sfârșitul ciclului său de viață, poate fi colectat separat, concasat și transformat în agregate reciclate, care pot fi utilizate atât în lucrări de infrastructură, cât și pentru a produce beton nou. Cu toate acestea, în prezent, din cauza lipsei infrastructurii și a cadrului legal de certificare, betonul reciclat nu este complet reutilizat. În acest context, pentru a crește și a permite recuperarea și reutilizarea materialelor de construcții în România, trebuie, în primul rând, pregătit și implementat cadrul legal care să sprijine recuperarea și reutilizarea materialelor de construcții și a deșeurilor reciclabile provenite din lucrări de construcție și demolare/desființare. OUG nr. 92/2021 stipulează obligații de reducere a cantității de deșeuri și încurajează companiile private să recupereze și să reutilizeze materialele de construcții, dar este nevoie și de dezvoltarea unui cadru legal adecvat care să identifice actorii relevanți, domeniile în care pot fi folosite agregate reciclate și mai ales caracteristicile acestora pentru a garanta că respectivele construcții respectă cerințele de calitate în construcții. În plus, este necesar să se ofere sprijin pentru reciclarea și reutilizarea materialelor de construcție Un alt pas important în această direcție este îmbunătățirea infrastructurii de reciclare la nivel național, prin dezvoltarea capacității de concasare și tratare. Acțiunea este prevăzută în PNRR și susținută prin măsurile I1.a și I1.d. Componenta 3 - Managementul deșeurilor și va conduce la înregistrarea unor rate mai mari de reciclare la locul demolării/construcției. Costurile ridicate de transport și capacitatea limitată a instalațiilor existente împiedică multe companii de construcții să concaseze și să recicleze deșeurile pe care le generează. În schimb, acestea aleg fie să depoziteze DCD, fie să declare o cantitate mai mică de DCD generată și să elimine restul în mod ilegal. Pentru a stimula recuperarea materialelor provenite din demolare sau renovare, Ghidul pentru auditurile privind deșeurile elaborat de CE poate fi adaptat situației existente la nivel național*185. Acest ghid oferă îndrumări privind cele mai bune practici pentru evaluarea fluxurilor de DCD înainte de demolarea sau renovarea clădirilor și infrastructurilor, practică ce poartă numele de "auditul deșeurilor". Obiectivul ghidului este de a facilita și maximiza recuperarea materialelor și componentelor rezultate din demolarea sau renovarea clădirilor și infrastructurilor în vederea reutilizării și reciclării, fără a compromite măsurile și practicile de siguranță descrise în Protocolul european privind demolarea. Deși astfel de audituri privind deșeurile din construcții și demolări nu sunt obligatorii, acestea ar putea fi benefice și trebuie avute în vedere încă din etapa de elaborare a proiectelor de construcție și/sau demolare. O astfel de măsură ar putea fi solicitată de către autoritatea/partea contractantă în cadrul procesului de achiziții publice, pe măsură ce auditorii pentru deșeuri din construcții vor fi autorizați în baza legislației modificate. În plus, auditurile privind deșeurile pot contribui în mod direct la transparența și monitorizarea fluxurilor de deșeuri, dacă datele rezultate în urma auditurilor vor fi introduse într-o platformă digitală. *185 https://ec.europa.eu/docsroom/documents/31521/ De asemenea, un mecanism important de descurajare a eliminării prin depozitare a deșeurilor este creșterea taxei de depozitare a DCD pentru a susține activitățile de reutilizare și reciclare în locul simplei depozitări. Taxa de depozitare de 80 de lei/tonă este aplicată în prezent pentru toate deșeurile care sunt depozitate, inclusiv pentru DCD. Este important să se monitorizeze și să se evalueze separat DCD, având în vedere că acestea au un potențial mare de recuperare și reutilizare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Inspectoratul de Stat în Construcții ● Agenția Națională de Achiziții Publice ● Autoritatea pentru Digitalizarea României ● Garda Națională de Mediu Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Buget de stat ● PNRR, Q1 2026, prin Componentele C5 și C3  +  Acțiunea 19: Prevenirea depozitărilor ilegale a DCD prin sporirea aplicării legii și descurajarea practicilor ilegale.20. Reducerea cantității de deșeuri care nu sunt gestionate corespunzător și care nu sunt valorificate  +  Descriere Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor de DCD în România este o problemă cauzată de: ● capacitate administrativă și tehnică insuficientă pentru monitorizarea aplicării reglementărilor existente și ● date insuficiente privind fluxurile de deșeuri, sursele de deșeuri, precum și tipurile de deșeuri produse în cadrul diferitelor proiecte de construcții. Deși prevenirea depozitării necorespunzătoare a deșeurilor nu este direct legată de EC, monitorizarea și canalizarea deșeurilor generate către fluxurile corespunzătoare reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru aceasta. Descurajarea unor astfel de practici creează fundamentul pentru practicile circulare în gestionarea DCD. Având în vedere contextul existent, un prim pas important pentru a aborda această problemă îl constituie evaluarea comparativă a fluxurilor de deșeuri, a cantităților și a principalelor surse de deșeuri în cadrul proiectelor de demolare/desființare/construcție, pe baza proiectelor publice planificate și în curs de desfășurare. Întrucât în prezent nu există niciun criteriu de referință în sectorul construcțiilor care să permită estimări cu privire la cantitatea de DCD produsă în procesul de construcție, demolare sau renovare, construirea unui criteriu de referință bazat pe datele colectate de pe șantierele de construcții contractate de autoritățile publice poate ajuta la estimarea cantității totale de deșeuri produse. Aceste date trebuie colectate într-o bază de date digitală pentru a actualiza în mod constant criteriul de referință în sectorul de construcții și pentru a construi un model rezilient. Acest criteriu de referință ar putea oferi autorităților publice responsabile de aplicarea legislației posibilitatea de a verifica șantierele de construcții care raportează cantități extrem de mici de DCD pentru a identifica fie posibile practici ilegale, fie bune practici care pot fi extinse. În același timp, trebuie sporită capacitatea instituțională și tehnică a autorităților responsabile de aplicarea legislației de a monitoriza și sancționa practicile ilegale de depozitare. Având în vedere practica larg răspândită de depozitare ilegală a DCD, este important ca autoritățile responsabile de aplicarea legislației, precum Garda Națională de Mediu, Poliția etc., să poată preveni, monitoriza și sancționa eficient pe cei care încalcă legea. Pentru a face acest lucru, autoritățile au nevoie de acces la date relevante pentru a estima posibilele fluxuri de deșeuri, de capacități de monitorizare, inclusiv hardware și formare profesională, și de o implicare directă în fluxurile de comunicare și informare, de exemplu, prin comunicarea cu Inspectoratul de Stat pentru Construcții. În același timp, este necesar să se dezvolte un mecanism de descurajare a nerespectării normelor existente în materie de gestionare a deșeurilor. Acest mecanism se va baza pe soluțiile de infrastructură existente, pe cele mai bune practici din sectorul de construcții, pe legislația în vigoare și pe cadrul de gestionare a deșeurilor. În termeni practici, mecanismul trebuie să prezinte pașii corespunzători care vor fi urmați într-un proces de demolare ca de exemplu recomandarea unui audit al deșeurilor, instituțiile implicate și sancțiunile pentru nerespectare. Ca atare, mecanismul poate lua forma unui ghid care poate fi pus în aplicare la nivel local și național de către actorii relevanți din sector: beneficiarii construcțiilor, Inspectoratul de Stat în Construcții, autoritățile responsabile de aplicarea legislației, etc.. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Inspectoratul de Stat în Construcții ● Garda Națională de Mediu ● Autoritatea pentru Digitalizarea României Orizont de timp: 2024-2026 Finanțare: ● Buget de stat ● PNRR prin Componenta C3  +  Acțiunea 20. Stimularea și facilitarea utilizării de materiale/agregate reciclate în sectorul de construcții prin definirea domeniilor în care pot fi folosite și a caracteristicilor lor.  +  OS. 20. Reducerea cantității de deșeuri care nu sunt gestionate corespunzător și care nu sunt valorificabile  +  Descriere Unul dintre cele mai eficiente instrumente de optimizare a gestionării și prevenirii deșeurilor este colectarea și stocarea datelor cu scopul de a fi analizate și puse la dispoziția părților interesate relevante din sectorul construcțiilor. Întrucât, ● cantități semnificative de deșeuri sunt generate de sectorul construcțiilor, ● cea mai mare parte a acestora este depozitată la depozitul de deșeuri municipale sau folosită pentru rambleiere, ● tendința de urbanizare aduce nevoia de locuințe; și ● se pune un accent tot mai mare pe aplicarea criteriilor de circularitate și de durabilitate în sectorul construcțiilor, dezvoltarea unui instrument digital ar putea sprijini tranziția către EC prin facilitarea conectării actorilor relevanți din sector și practicile mai circulare. În prezent, singura platformă online utilizată de autorități este platforma SEAP, așa cum s-a menționat la Acțiunea 17. Această platformă nu conține o funcție de colectare a datelor privind deșeurile sau pentru cumpărarea sau vânzarea materialelor de construcții recuperate. Având în vedere lipsa actuală a cadrului legal, funcția de piață secundară este dificil de implementat, ceea ce împiedică recertificarea DCD-urilor ca bunuri sau materiale primare. În plus, autoritățile de reglementare nu dețin date digitale și nu au capacitate suficientă pentru a monitoriza șantierele de construcții, drepturile lucrătorilor și aplicarea normelor și reglementărilor în vigoare. În același timp, cadrul legislativ nu include prevederi legate de criteriile obligatorii pentru digitalizarea ciclului de viață al proiectelor, fie la nivel de planificare, execuție sau întreținere. Pe lângă problemele sectorului public de a sprijini practicile de EC, precum și urmărirea, monitorizarea deșeurilor, lipsa unor instrumente digitale integrate și ușor de accesat reprezintă un obstacol pentru punerea în aplicare a practicilor de EC în construcții. Ca urmare, este necesară dezvoltarea de instrumente de raportare, contabilizare și ghiduri asociate cu DCD, clădirile noi sau materiale de construcții, care pot fi conectate la o singură platformă. În sectorul privat de construcții au fost identificate inițiative prin care au fost create piețe electronice sau sisteme de gestionare a datelor, ca de exemplu start-up-ul EcoTree, care oferă o platformă bazată pe principiile "de la egal la egal", pentru ca toate părțile interesate de pe piața deșeurilor să poată comercializa deșeuri. Ministerul Mediului a emis un ordin privind aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care transportă deșeuri nepericuloase în sistem profesional, a comercianților și a brokerilor care nu intră fizic în posesia deșeurilor*186. *186 http://www.anpm.ro/documents/12220/2043942/QM+739 2017.pdf/1c79d683-6261-49a1-b4fc-75158bbbec53 Standardizarea joacă, de asemenea, un rol important în tranziția digitală a sectorului construcțiilor. Accesul la date standardizate, deschise și fiabile ar asigura un set minim de criterii care ar putea facilita chiar și cooperarea transfrontalieră. Sistemul de modelare a informațiilor pentru clădiri/Building Information Modelling - BIM, ar putea fi un element cheie în acest sens, datorită popularității sale și a faptului că a fost deja adoptat în mai multe țări europene. În România, se discută despre perspectivele ca BIM să devină principalul catalizator al revoluției digitale din industria construcțiilor. Este de preferat o abordare de sus în jos, întrucât o implementare de succes a BIM trebuie condiționată de reglementări care să impună utilizarea sa. Această abordare poate fi dezvoltată în continuare prin intermediul Memorandumului intitulat "Aprobarea Foii de parcurs pentru implementarea metodologiei BIM la nivel național în proiectele de investiții finanțate din fonduri publice în sectorul construcțiilor" din septembrie 2022, coordonat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca parte a PNRR. Ca urmare, se va dezvolta o bază de date online pentru a crea un punct de referință pentru industria de profil în ceea ce privește generarea de deșeuri rezultate din activitățile de demolare și construcție. Baza de date va permite colectarea, înregistrarea, stocarea și prelucrarea datelor relevante, precum și comunicarea către diferiți utilizatori. Datele brute validate, furnizate, în faza inițială, prin intermediul unor proiecte pilot de colectare a datelor și, pe termen lung, de către colectorii de deșeuri sau companiile de construcții, trebuie să fie utilizate pentru a construi un punct de referință pentru generarea de DCD în sector. Utilizarea datelor generate prin proiecte pilot de construcții este recomandată deoarece acestea vor contribui la estimarea și evaluarea comparativă a DCD. Autoritățile publice trebuie să inițieze astfel de proiecte pilot, deoarece (1) sunt responsabile de proiectele de construcții și de infrastructură de mare amploare și (2) datele de la proiectele publice sunt mai ușor de obținut. Un avantaj suplimentar este faptul că proiectele pilot pot fi utilizate pentru a prezenta potențialul și avantajul practicilor bazate pe modelul circular și pentru a demonstra modul în care datele colectate pe șantierele de construcții și demolări pot fi integrate într-o platformă digitală și, astfel, pot fi utilizate pentru a spori circularitatea întregului sector, permițând modalități din ce în ce mai inovatoare de valorificare a DCD. Această bază de date ar trebui să fie menținută și actualizată frecvent, astfel încât cele mai bune practici din sector să fie reflectate și, în același timp, să prezinte cantitățile reale de deșeuri generate în sectorul construcțiilor. Următorul pas esențial este stabilirea unui registru digital al DCD, accesibil diferitelor instituții, agenții și companii care desfășoară activități de recuperare. Acest lucru va servi în principal autorităților publice pentru a măsura progresele înregistrate, pentru a verifica respectarea reglementărilor naționale referitoare la recuperare, pentru a identifica focarele de generare a unui volum ridicat de deșeuri sau pentru a detecta comportamente suspecte de generare de deșeuri. Pe baza acestor date, autoritățile de control precum Garda Națională de Mediu sau Inspectoratul de Stat în Construcții, pot decide inspectarea acelor proiecte care raportează cantități semnificativ mai scăzute de deșeuri, pentru a identifica posibile practici inovatoare sau pentru a verifica posibilele depozitări ilegale de deșeuri. În același timp, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziția companiilor care se angajează în activități de recuperare pentru a le sprijini practicile comerciale. Prin înființarea Registrului se va crea suportul necesar pentru colectarea datelor pe care dezvoltatorii și firmele de construcții le pot raporta cu privire la deșeurile pe care le produc în timpul activităților pe care le desfășoară pe șantierele de construcție și demolare. Aceștia vor trebui să precizeze cantitatea, materialul, starea și orice informație pe care o dețin și care ar putea contribui la o circulație adecvată a materialelor. Este necesară, de asemenea, stabilirea obligativității și formatului de raportare a acestor date în cadrul actelor normative în domeniu. Dezvoltarea infrastructurii digitale trebuie să urmeze ajustările practicilor din sector. În acest sens, este important să se stabilească o structură normativă pentru reutilizarea și recertificarea materialelor de construcție recuperate, înainte de a construi o piață digitală pentru astfel de materiale. Este de asemenea necesar ca aceste acțiuni să fie luate în considerare odată cu dezvoltarea acțiunilor prevăzute pentru acest sector, deoarece instrumentele digitale pot contribui la creșterea performanței acestora. Un alt element important este sprijinirea și stimularea dezvoltării și utilizării unei piețe online pentru materiale de construcție recuperate, recertificate în funcție de cadrul juridic adaptat noilor prevederi ce vor rezulta din modificarea Regulamentului UE nr. 305/2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții. Pentru a maximiza utilizarea bazei de date create, este necesară și crearea unei piețe digitale unde companiile de construcții, dezvoltatorii și companiile de recuperare pot face schimb de materiale și de servicii. Această platformă poate contribui la reducerea cantității de DCD gestionate greșit sau slab gestionate în general prin: ● optimizarea gestionării DCD, contribuind în cele din urmă la găsirea unei utilizări mai favorabile decât depozitarea sau rambleierea; ● creșterea cantității de materie primă pentru reciclatori; ● identificarea unor materiale de construcție mai bune: materiale reciclate sau regenerabile; ● găsirea de parteneri pentru colaborare. O astfel de platformă va contribui, astfel, la crearea unei viabilități economice pentru recuperare, recertificare și materiale de construcție regenerabile. În practică, această platformă poate fi legată de registrul DCD, dar participarea la ea ar trebui să fie voluntară. Companiile care activează în sectorul deșeurilor și al construcțiilor se vor putea înregistra pe această platformă, încărcând-și datele și informațiile relevante, exprimându-și în același timp interesul pentru materialele și serviciile pe care le caută. Procesul de conectare a companiilor pentru a identifica cel mai potrivit schimb va fi sprijinit prin intermediul unui motor de căutare și al unui algoritm. Având în vedere că mai puțin de una din zece companii de construcții utilizează platformele mobile și/sau analiza avansată a datelor și forța de muncă cu competențe digitale, există o nevoie semnificativă de creștere a gradul de conștientizare cu privire la avantajele competitive oferite de integrarea soluțiilor digitale în cadrul fluxului de lucru al companiilor din acest sector. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Autoritatea pentru Digitalizarea României Entități implicate în implementare: ● Dezvoltatorii imobiliari, companiile de construcții, colectorii de deșeuri Orizont de timp: 2024-2026 Finanțare: ● PNRR prin Componentele C5, C7 și C14 ● Programul Național "Creștere inteligentă, digitalizare și instrumente financiare" - CCI - 2021RO16RFPR001  +  Acțiunea 21: Consolidarea capacităților și a competențelor forței de muncă existente și viitoare pentru a favoriza adoptarea modelului circular în sectorul construcțiilor.  +  OS 21. Creșterea capacității și a competențelor forței de muncă locale în ceea ce privește construcțiile bazate pe principiile economiei circulare  +  Descriere Sectorul construcțiilor industriale are aproximativ 24,9 milioane de angajați în UE și asigură o valoare adăugată de 1.158 de miliarde de euro care reprezintă 9,6% din totalul UE*187. În ceea ce privește ocuparea forței de muncă și valoarea adăugată, acest sector este al doilea cel mai important dintre cele 14 ecosisteme economice existente, comerțul cu amănuntul fiind singurul domeniu economic cu un număr mai mare de locuri de muncă - 29,8 milioane și valoare adăugată de 11,5%. Aproximativ 52% din ocuparea forței de muncă este reprezentată de activități de construcție și demolare, ceea ce reprezintă 55% din valoarea adăugată. De aceea, este important ca sectorul construcțiilor să anticipeze și să se pregătească pentru schimbări majore în viitor. CE a recunoscut importanța sectorului și, încă din 2020, a inițiat discuții cu reprezentanții din sector pentru a cartografia și a pregăti soluții pentru principalele provocări. *187 https://ec.europa.eu/docsroom/documents/47996 Atât în România, cât și la nivelul UE, dezvoltarea capacităților și dialogul sectorial pentru a permite practici bazate pe modelul circular în sectorul construcțiilor se află doar la un nivel incipient. Cu toate acestea, demararea investițiilor în formarea profesională și dezvoltare capacităților lucrătorilor din acest sector este impetuos necesară, deoarece implementarea practicilor de EC în construcții este posibilă doar prin dezvoltarea și implicarea unei forțe de muncă calificate și pregătite. Capacitatea instituțională este una dintre provocările majore în ceea ce privește sensibilizarea și îmbunătățirea dialogului cu privire la importanța măsurilor de EC și a competențelor în sectorul construcțiilor. Autoritățile publice nu dispun de experți calificați, în special la nivel local, în principal din cauza faptului că nu există un cadru legal care să sprijine dezvoltarea și dobândirea de competențe pentru EC. În general, există un angajament relativ limitat cu privire la subiectul EC în sectorul construcțiilor. Acest lucru duce la o lipsă de interes pentru acest subiect, având în vedere că autoritățile nu sunt constrânse de nicio reglementare să creeze noi locuri de muncă sau specializări în acest domeniu. La nivel universitar, există câteva programe de studiu adaptate pentru îmbunătățirea sustenabilității în industria construcțiilor, cum ar fi, de exemplu, programul de masterat în recuperarea deșeurilor de la Universitatea Babeș-Bolyai, programul de masterat în dezvoltare durabilă de la Universitatea Tehnică de Construcții București sau programul de masterat în construcții verzi de la Universitatea Tehnică din Cluj - Napoca. Însă astfel de programe sunt rare și, prin urmare, nu reușesc să încurajeze adoptarea rapidă și pe scară largă a practicilor de EC în construcții la nivel național. Rolul ONG-urilor este, de asemenea, important în consolidarea capacităților și a dialogului dintre sectorul public și cel privat. Există mai multe inițiative care reunesc practicieni, cercetători și reprezentanți ai autorităților publice, cu scopul de a sprijini schimbul de cunoștințe, de a disemina cercetarea, de a promova exemple de bune practici și de a facilita cooperarea între toți actorii care doresc să contribuie la abordări durabile și bazate pe modelul circular pentru sectorul construcțiilor. Sunt organizate în mod regulat diferite tipuri de activități, inclusiv cursuri de formare profesională și certificări de către autoritățile publice. Există, de asemenea, exemple de "vitrine educaționale", cum ar fi EFdeN Sustainable City*188, un proiect derulat de un ONG care are ca scop prezentarea unor modalități de construire de locuințe durabile, bazându-se pe practicile EC. Cu toate acestea, aceste inițiative sunt necoordonate și nu sunt instituționalizate, astfel încât nu pot avea un impact pe scară largă și de lungă durată. *188 https://efden.org/ Prin urmare, această acțiune vizează identificarea etapelor de valorificare a bunelor practici existente și dezvoltarea unei abordări structurate, coordonate și instituționalizate pentru a consolida capacitățile și a intensifica dialogul cu forța de muncă existentă și viitoare, pentru a permite progresul EC în sectorul construcțiilor. Un prim pas în această direcție este dezvoltarea de programe educaționale care să sprijine dezvoltarea cunoștințelor și a competențelor viitoarei forțe de muncă. Deși există unele programe în diferite universități din țară, acestea sunt mai degrabă inițiative individuale ad-hoc, care trebuie completate de o abordare mai sistematică. Mai exact, este nevoie de dezvoltarea unui program educațional care să fie susținut de Ministerul Educației și care să pună bazele unui curriculum privind EC și sustenabilitatea în construcții la nivel național. Acest efort trebuie să fie susținut și de sectorul privat, prin dialogul între entitățile educaționale și cele din sectorul de construcții, pentru a identifica nevoile specifice și a explora oportunitățile de formare profesională a experților în EC și sustenabilitate în acest sector. Totodată, este necesară introducerea practicilor de economie circulară și în domeniul restaurării monumentelor istorice din România și a eficientizării energetice a clădirilor de patrimoniu, prin crearea unui cadru organizațional pentru colectarea și reutilizarea materialelor de construcții provenite din demolarea construcțiilor istorice, stimularea dezvoltării tehnicilor de renovare a clădirilor, dezvoltarea aptitudinilor profesionale în vederea intervenției pe clădiri, dezvoltarea și testarea de materiale noi și soluții tehnologice bazate pe principiile economiei circulare. Următoarea etapă constă în crearea cadrului legal pentru și stimularea implicării specialiștilor în EC în sectorul construcțiilor. Atât sectorul privat, cât și cel public trebuie să fie stimulate să atragă și să integreze în structurile lor specialiști în EC, de exemplu prin scutirea sau deducerea de taxe. Acest lucru poate merge chiar dincolo de stimulente, până la a impune angajarea unui specialist/inginer în EC la fiecare 100 de angajați/pe fiecare șantier operat de companie sau deschiderea de noi posturi în sectorul public pentru astfel de specialiști. În același timp, pot fi dezvoltate programe de specializare pentru autoritățile publice și private pentru a pregăti specialiștii în practicile de EC în construcții, de exemplu, pentru specialiștii în achiziții care se ocupă de contractele de construcții ori specialiști în proiectarea și realizarea intervențiilor și eficientizarea energetică a clădirilor. Totodată trebuie întreprinse demersurile necesare pentru actualizarea Clasificării Ocupațiilor din România prin introducerea ocupațiilor noi apărute pe piața muncii. Cooperarea dintre sectorul public și cel privat este, de asemenea, esențială deoarece aceasta poate juca un rol esențial în identificarea nevoilor și oportunităților din sector care pot fi adresate prin dezvoltarea de aptitudini și competențe asociate noilor ocupații legate de EC. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Educației ● Ministerul Culturii prin Institutul Național al Patrimoniului Entități implicate în implementare: ● Universități, mari companii de construcții, ONG-uri din domeniul educației, Consiliul Național al Rectorilor Orizont de timp: 2027-2026 Finanțare: ● PNRR prin Componentele C5, C9 și C15 ● Programul Educație și Ocupare 2021-2027,- CCI - 2021RO05SFPR001 ● Parteneriate public-private7.5. Alimente și băuturi  +  Acțiunea 22: Dezvoltarea infrastructurii și a instrumentelor pentru facilitarea colectării separate a deșeurilor biologice menajere, în conformitate cu Directiva-cadru a UE privind deșeurile, în vederea compostării acestora sau pentru co-producerea de biogaz, biometan și îngrășăminte.  +  OS 22. Reducerea deșeurilor alimentare și creșterea potențialului de producere a compostului și a biogazului  +  OS 23. Creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare  +  Descriere Infrastructura de valorificare a deșeurilor biologice menajere este necesară pentru colectarea de materii prime secundare care pot fi utilizate pentru a produce compost sau pentru co-producerea de biogaz, biometan și îngrășăminte. Pentru creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor biologice menajere este necesar să se asigure distribuirea și să se încurajeze utilizarea sacilor compostabili. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Autoritățile locale Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Asociații de Dezvoltare Intercomunitare pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor ● ANPM, Agențiile teritoriale pentru protecția mediului ● Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei ● ANRSC Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Bugetul de stat: de exemplu, Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027. ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021 -2027, Prioritatea 1. Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată și tranziția la o economie circulară Obiectivul de promovare a tranziției către o economie circulară și eficientă, care include și Acțiunea 1.3. Gestionarea eficientă a deșeurilor în vederea accelerării tranziției spre economia circulară, pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediu cu accent pe gestionarea eficientă a deșeurilor pentru a accelera procesul de tranziție și a se conforma directivelor de mediu ale UE. ● Programul Asistență Tehnică 2021-2027, axa prioritară 1-1.1.2 Sprijin pentru dezvoltarea și implementarea asistenței orizontale pentru beneficiarii Fondurilor Europene Structurale și de Investiții prin realizarea de activități care să conducă la dezvoltarea capacității de gestionare a proiectelor, cum ar fi: dezvoltarea și îmbunătățirea ghidurilor de bune practici; help desk și asistență pentru implementarea proiectelor etc.  +  Acțiunea 23: Actualizarea legislației privind diminuarea risipei alimentare și îmbunătățirea infrastructurii de colectare /donare de alimente pentru a preveni generarea deșeurilor alimentare.  +  OS 22. Reducerea deșeurilor alimentare și creșterea potențialului de producere a compostului și a biogazului  +  OS 23. Creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor alimentare  +  OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare  +  Descriere România a început deja să abordeze problema risipei alimentare la nivelul producției, însă din discuțiile cu părțile interesate ca parte a elaborării acestui PAEC, a reieșit că există încă multe limitări în ceea ce privește domeniul de aplicare și implementarea propriu-zisă a legislației relevante în vigoare. Cea mai importantă preocupare exprimată de părțile interesate din sector a fost legată de faptul că legislația actuală prevede că doar alimentele care mai au cel mult 10 zile până la data expirării sunt eligibile pentru a fi donate și, ca atare, incluse în sistemul de stimulente fiscale. Această prevedere face ca legea să vizeze doar o parte relativ mică a alimentelor care riscă să devină deșeuri. În mod similar, OG nr. 99/2000 privind vânzarea de produse și servicii, interzice comercianților cu amănuntul să vândă în pierdere produse pentru care au expirat două treimi din perioada de valabilitate. Odată intrate în ultima treime a perioadei de valabilitate, aceste produse nu mai sunt puse spre vânzare, deoarece timpul estimat de vânzare este mai mare decât durata lor de valabilitate. Astfel, comercianții cu amănuntul trebuie să aștepte expirarea acestora pentru a le distruge. Acest lucru implică însă costuri suplimentare pentru comercianții cu amănuntul, deoarece alimentele trebuie depozitate în condiții specifice. Ca urmare, acestea vor deveni deșeuri, în loc să fie donate/vândute. Este nevoie de actualizarea legislației în acest domeniu pentru a se subscrie la principiul valorificării alimentelor, cu un accent specific pe combaterea și prevenirea risipei alimentare. De asemenea este nevoie să fie dezvoltată o infrastructură adecvată pentru colectarea deșeurilor alimentare la nivel național. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ● Autoritățile locale ● Operatori economici din sectorul agroalimentar: supermarketuri, restaurante, cantine, servicii de alimentație etc. Orizont de timp: 2024-2025 Finanțare: ● Bugetul de stat  +  Acțiunea 24: Utilizarea băncilor de alimente la scară largă și a sistemelor online integrate, precum și sporirea stimulentelor de creștere a cantității de alimente donate pentru producătorii de produse alimentare și comercianții cu amănuntul, prin instrumente economice, credite fiscale sau adoptarea unui model de taxare a deșeurilor astfel încât donațiile de alimente să fie mai avantajoase din punct de vedere economic decât transformarea lor în deșeuri.  +  OS 22. Reducerea deșeurilor alimentare și creșterea potențialului de producere a compostului și a biogazului  +  OS 23. Creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor alimentare  +  OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare  +  Descriere Accesul deficitar la alimente sănătoase limitează capacitatea de a avea o dietă echilibrată și crește riscul de obezitate, diabet și alte probleme de sănătate, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Potrivit Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, aproape 1,2 milioane de persoane sunt expuse la sărăcie extremă în România*189 sau nu au acces constant la hrană suficientă pentru o viață sănătoasă. UE a mobilizat fonduri pentru a oferi pachete cu alimente acestor persoane și pentru a le permite să își folosească resursele financiare în alte scopuri. *189 https://stirileprotv.ro/stin7social/ministrul-investițiilor-1-2-milioane-de-români-suferă-de-sărăcie-extrema.html În același timp, românii risipesc zilnic o cantitate semnificativă de alimente, cu studii care estimează această cantitate între 5000 și 6000 de tone pe zi*190, ceea ce arată că există o oportunitate pentru ca alimentele să fie donate atât de gospodării, cât și de companii. Punerea în aplicare a unei bănci naționale de alimente, care să accepte și să respingă donațiile din partea cetățenilor pe baza unor criterii stricte, poate reduce cantitatea de deșeuri alimentare, crea locuri de muncă și crește cantitatea de alimente disponibile pentru persoanele aflate în sărăcie extremă. La nivelul companiilor, extinderea platformelor actuale de bănci de alimente și investițiile în infrastructură, pot contribui la reducerea presiunii asupra sistemelor agroalimentare și nevoia de programe sociale. De asemenea, autoritățile pot contribui prin programe de prevenție și educație pentru sănătate concretizate prin acțiuni de promovare și campanii pentru diminuarea risipei alimentare prin donarea de alimente în cadrul unui sistem reglementat.*190https://green-report.ro/veres-banca-de-alimente-in-românia-se-arunca-6-000-de-tone-de-alimente-pe-zi/?gclid=Cj0KCQiA1sucBhDgARIsAFoytUsT5Y-QMA_xv30Ee6fKMpQmVc7Fmv0f1M2Y1 u0C3BPvCmdx8ani0iUaAhr9EALw_wcB;https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/126533;https://www.usamvcluj.ro/un-studiu-universitar-regional-despre-risipa-alimentara-coordonat-de-usamv-cluj-napoca-vizează-un-million-de-respondenti-din-românia-macedonia-de-nord-si-republica-moldova/;https://www.eea.europa.eu/themes/waste/waste-prevention/countries/country-profiles-on-waste-prevention. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ● Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor ● ONG-uri Entități implicate în implementare: ● Ministerul Sănătății/Institutul Național de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Operatori economici din sectorul agroalimentar ● Autoritățile locale Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● PNRR, Q1 2026, Componenta 3: Managementul deșeurilor ● Legislație: Bugetul de stat ● Sisteme integrate online: Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare, Acțiunea 2.2 E-guvernare și digitalizare în beneficiul cetățenilor, respectiv 2.2.1 E-guv în administrația/instituțiile publice; 3. Dezvoltarea de platforme informatice alimentate de datele generate de administrația publică - Open Data - Directiva 2019/1024, PSI și Legea nr. 179/2022 în vederea punerii lor la dispoziția publicului și reutilizării.  +  Acțiunea 25: Realizarea de studii de oportunitate privind creșterea procentului de materii prime secundare provenite din industria de reciclare - plastic - utilizate în fabricarea ambalajelor pentru anumite tipuri de produse.  +  OS 22. Reducerea deșeurilor alimentare și creșterea potențialului de producere a compostului și a biogazului  +  OS 23. Creșterea gradului de colectare separată a deșeurilor alimentare OS 24. Sporirea gradului de utilizare durabilă a materiilor prime secundare  +  Descriere Participanții la sistemul REP pentru ambalaje au obligația legală de a utiliza un procent tot mai mare de materiale reciclate în ambalajele din plastic - PET în sticlele de băuturi*191. După adoptarea Directivei privind plasticul de unică folosință*192, PET-ul reciclat a devenit rar disponibil și scump în comparație cu disponibilitatea și prețurile materiilor prime virgine*193. *191 https://aijn.eu/files/attachments/.5045/PRESS_RELEASE_Beverage_industry_needs_priority_access_to_its_recycled_plastic_material.pdf *192 Directiva UE 2019/904 a Parlamentului European Parliament și Consiliului, https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2019/904/oj *193 https://www.eea.europa.eu/publications/investigating-europes-secondary-raw-material Pentru a îndeplini această obligație, părțile interesate intervievate au indicat importanța luării unor măsuri suplimentare pentru creșterea disponibilității materiilor prime secundare la un preț accesibil. Mai exact, acestea au făcut referire la reglementarea "dreptului de prim refuz"*194 la achiziționarea de materii prime secundare pentru companiile care participă la sistemul REP. În acest context, "dreptul de prim refuz" este un drept contractual de a încheia o tranzacție comercială cu o persoană sau o societate care vinde materii prime secundare înainte ca oricine altcineva să poată încheia această tranzacție, pe baza cantității de ambalaje colectate și reciclate cu care au contribuit. Numai dacă participantul la REP cu drept de cumpărare refuză să intre în tranzacție, vânzătorului i se permite apoi să vândă materiile prime secundare altor părți. Această soluție a fost, de asemenea, propusă de asociațiile de băuturi la nivelul UE pentru a fi integrată în revizuirea Directivei privind ambalajele. Propunerea lor a fost în cele din urmă respinsă de CE. *194 https://packagingeurope.com/news/is-a-priority-access-policy-needed-to-close-the-loop-on-beverage-packaging-in- europe/8174.article Lipsa materiilor prime secundare de care are nevoie industria pentru a îndeplini obiectivele anuale rămâne valabilă, în ciuda respingerii ideii "dreptului de prim refuz", iar această problemă trebuie abordată pentru a asigura tranziția către circularitate. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Asociații reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2026 Finanțare: ● Bugetul de stat, de exemplu, Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027.  +  Acțiunea 26: Evaluarea potențialului de pretare la EC al biomasei și al deșeurilor alimentare prin studii de cercetare pentru a determina utilizările, beneficiile economice și modul în care fluxurile de deșeuri pot fi integrate în fluxurile energetice și agricole prin producerea de energie și respectiv biofertilizatori.  +  OS 25. Promovarea cu prioritate a inovării și cercetării în domeniul producției de energie și biofertilizatori  +  Descriere În cadrul UE, aceleași produse pot avea calități diferite*195, impunând unele limitări în ceea ce privește măsura în care rezultatele studiilor privind risipa alimentară și potențialul de risipă alimentară din alte state membre pot fi aplicate în contextul românesc. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare, care iau în considerare contextul românesc, pentru a evalua amploarea și posibilele utilizări ale deșeurilor alimentare în România, pe baza colectării de date fiabile de către universități și institute de cercetare în colaborare cu autoritățile publice naționale. Aceste studii ar putea informa mai bine factorii de decizie politică și producătorii de deșeuri alimentare cu privire la amploarea și impactul problemelor, în vederea identificării unor măsuri de atenuare adecvate. *195 https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/QANDA_19_3333 Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Consiliul Concurenței. Entități implicate în implementare: ● Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - IBA București ● Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații pentru Agricultură și Industrie Alimentară - INMA București Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Bugetul de stat: de exemplu, Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027; 5.6 Programul de provocări, respectiv 5.6.3. Programul de soluții, Plan sectorial ADER 20267.6. Ambalaje  +  Acțiunea 27: Evaluarea eficacității și eficienței schemei REP pentru deșeurile de ambalaje, urmărind îmbunătățirea infrastructurii de colectare separată a deșeurilor de ambalaje și creșterea calității ambalajelor colectate, utilizarea redusă a materialelor de ambalare și promovarea ambalajelor cu impact redus asupra mediului.  +  OS 26 Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor din ambalaje  +  Descriere Unele dintre părțile interesate din sectorul ambalajelor, intervievate ca parte a elaborării acestui PAEC, și-au exprimat preocuparea cu privire la funcționarea actuală a sistemului de REP pentru ambalaje din România. În prezent, în România funcționează 16 OIREP*196. Mai multe părți interesate au fost de acord că acest număr poate fi privit drept unul mare, deoarece duce la o concurență excesivă și poate avea ca efect, în unele cazuri, scăderea tarifelor pentru producători sub costurile reale de gestionare a deșeurilor; Acestea au subliniat, de asemenea, că datele privind cantitatea de deșeuri colectate și reciclate de către OIREP pot indica în unele cazuri rate care sunt diferite de cele raportate/prezentate de alte instituții precum ANPM, INS, AFM, etc.. *196 http://www.mmediu.ro/categorie/comisia-de-supraveghere/196 În cazul deșeurilor de ambalaje provenite din deșeurile municipale, costurile de colectare și sortare sunt mai mari în comparație cu cele din fluxurile industriale și comerciale, după cum arată datele din alte țări. Acest lucru este valabil și în cazul României, diferența dintre tariful perceput producătorilor de către OIREP-uri fiind de aproximativ 10%. Acest lucru duce, pe de o parte, la reticența de a finanța costurile nete pentru fluxurile de deșeuri municipale. OIREP au obligația legală de a finanța cu prioritate costurile de colectare și sortare a deșeurilor de ambalaje provenite din deșeurile municipale, însă de multe ori aceste costuri sunt stabilite artificial de către autoritățile locale, rezultând diferențe semnificative între cazuri comparative, iar fundamentarea acestor costuri nu respectă întotdeauna rigorile legii acolo unde costurile sunt mai mari și deșeurile mai puțin valoroase sunt contaminate în urma contactului cu produsele ambalate, și la alocarea unor cantități prea mari în fluxul industrial și comercial. O performanța mai bună a sistemului REP ar putea fi realizată prin introducerea unui organism independent care să coordoneze activitățile OIREP, sub supravegherea unui organism public. Acest organism ar putea verifica mai eficient cerințele de reciclare și valorificare, ar putea solicita autorităților locale crearea și menținerea unei infrastructuri adecvate pentru acoperirea națională a gestionării deșeurilor de ambalaje și ar putea identifica și solicita sancționarea entităților care nu contribuie financiar la sistem. De asemenea, ar putea să asigure o monitorizare a cantităților de materiale colectate și predate către reciclatori, pentru a fi reintroduse în circuitul economic, Având în vedere necesitatea de a crește performanțele României în ceea ce privește gestionarea deșeurilor de ambalaje și opiniile părților interesate în această privință, ar trebui realizat un studiu care să analizeze situația actuală și problemele legate de sistemul de REP pentru ambalaje, cu accent pe problemele menționate mai sus și care să analizeze și impactul introducerii sistemului de garanție-returnare asupra sistemului de REP pentru ambalajele care nu vor intra în SGR. Prin îmbunătățirea și creșterea eficienței sistemului REP pentru ambalaje, orice potențial câștig de venituri economice rezultat din aceste ajustări poate fi utilizat pentru finanțarea îmbunătățirii sistemului național de colectare separată și reciclare a deșeurilor. Instituții responsabile de implementare: ● Asociații reprezentative ale industriei Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Asociații reprezentative ale industriei ● OIREP ● Autoritățile locale ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării; Transfer de inovare - PTE, Dezvoltare tehnologică - PED Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Buget de stat  +  Acțiunea 28: Îmbunătățirea modulării tarifelor în cadrul sistemului REP pentru ambalaje, în acord cu reglementările europene în domeniu, astfel încât să fie luate în considerare toate costurile asociate cu gestionarea deșeurilor.  +  OS 26 Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor din ambalaje  +  Descriere Sistemul REP pentru ambalaje prezintă mai multe deficiențe care, care generează probleme în ceea ce privește reciclarea ambalajelor. În România, producătorii în cadrul unei scheme REP nu sunt stimulați în mod corespunzător să recicleze deșeurile de ambalaje, deoarece-tarifele percepute de OIREP de la producători nu reflectă pe deplin caracteristicile de mediu ale ambalajelor. De exemplu, conform informațiilor privind 16 OIREP din sectorul de ambalaje*197, tarifele medii pentru producătorii de PET sunt mult mai mari decât pentru alte tipuri de plastic, cum ar fi PE, PVC, PP sau PS, chiar dacă primele sunt mult mai ușor de reciclat*198. În timp ce tarifele de producător sunt de 141 euro pe tonă pentru ambalajele municipale și de 132 euro pe tonă pentru ambalajele industriale pentru PET, tarifele pentru alte forme de materiale plastice sunt în medie de 64 și 76 euro pe tonă, pentru ambalajele municipale și, respectiv, industriale. Acest lucru este legat de diferențele dintre obiectivele de colectare a PET-urilor și a altor tipuri de plastic, stabilite în OUG nr. 196/2005*199, cu o rată de 55% stabilită pentru PET-uri față de doar 22,5% stabilită pentru alte tipuri de plastic, care urmează să crească la 65% și 50% până în 2025*200. Ca urmare a acestor diferențe, contribuția pe care trebuie să o plătească producătorii, stabilită la 2 lei/kg pentru diferența dintre cantitatea valorificată prin reciclare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și ținta minimă, ar fi, de asemenea, mult mai mare pentru plasticul PET. Conform opiniilor părților interesate, OIREP stabilesc taxe mai mari pentru producătorii de ambalaje din material PET pentru a acoperi costurile mai mari generate de acest obiectiv de valorificare mai mare și, de asemenea, de a acoperi costul cu contribuția de 2 lei/kg, ce ar fi datorată în cazul neatingerii obiectivelor. Totuși, alte tipuri de materiale plastice sunt mai greu de reciclat din motive tehnologice sau economice și ajung adesea în depozitele de deșeuri. Ca urmare, este recomandată stabilirea de tarife mai mari pentru alte tipuri de materiale plastice, pentru a descuraja utilizarea acestora. Trebuie analizat și impactul pe care îl va avea introducerea sistemului garanție-returnare, ce va duce la colectarea pe un flux separat a ambalajelor PET pentru băuturi. În conformitate cu principiul "poluatorul plătește", în cadrul unui sistem de REP, producătorii de ambalaje ar trebui să fie responsabili financiar pentru costurile reale la sfârșitul ciclului de viață al produsului, deoarece producătorul determină caracteristicile produsului care afectează ciclul de viață al acestuia. În timpul interviurilor, părțile interesate au fost, de asemenea, de acord că ar trebui introdusă o ecomodulare adecvată, penalizând materialele care nu sunt concepute într-un mod circular. Modularea avansată a tarifelor este, de asemenea, menționată de Directiva-cadru modificată a UE privind deșeurile*201, care prevede modularea tarifelor în funcție de durabilitatea, reparabilitatea, reutilizabilitatea și reciclabilitatea ambalajelor și de prezența substanțelor periculoase în acestea. Directiva impune SM să asigure modularea tarifelor până în ianuarie 2023. Se preconizează că ecomodularea va îmbunătăți colectarea separată a deșeurilor de ambalaje și reciclarea acestora pentru a atinge obiectivele de reciclare stabilite în Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje*202 și transpunerea acesteia în Legea nr. 249/2015 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje. În plus, se așteaptă ca eco-modularea să vină în sprijinul obiectivelor stabilite în Directiva privind deșeurile de a atinge rate minime de reutilizare și de reciclare a deșeurilor municipale de 55%, 60% și 65% din greutate până în 2025, 2030 și, respectiv, 2035. Prin urmare, sistemele REP pentru ambalaje din România ar trebui îmbunătățite în continuare prin ecomodularea tarifelor în funcție de caracteristicile de mediu ale produsului. Aceste caracteristici se pot referi la reciclabilitate, la conținutul reciclat, la prezența substanțelor periculoase, la reparabilitate, la durabilitate, la biodegradabilitate, la disponibilitatea instalațiilor de reciclare pentru acest material sau la informații privind reciclabilitatea afișate direct pe ambalaj*203. Luarea în considerare a acestor aspecte ca parte a eco-modulării tarifelor poate stimula proiectarea ecologică a produsului, poate îmbunătăți calitatea materialelor secundare care urmează să fie utilizate în producție și poate reduce costurile la sfârșitul ciclului de viață. Beneficiile criteriilor care vizează creșterea duratei de viață a unui produs sau încurajarea utilizării materialelor secundare nu se limitează la etapa de sfârșit de ciclu de viață. Ele pot apărea și în faza de producție prin diminuarea extracției de materii prime virgine și pot crește în faza de utilizare a produsului. *197 http://www.mmediu.ro/categorie/comisia-de-supraveghere/196 *198 https://www.pro-e.org/files/PRO-Europe-Participation-Costs-Overview-2022.pdf *199 https://www.afm.ro/main/legislație_taxe_si_contribuții/2017/oug_196_2005_17072017.pdf *200 https://lege5.ro/Gratuit/gmztqmzvgy3a/ordonanta-de-urgenta-nr-50-2019-pentru-modificarea-si-completarea-ordonanței-de-urgenta-a-guvernului-nr-196-2005-privind-fondul-pentru-mediu-si-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr- 249-2015-priv?pid=289654583#p-289654583 *201 Directiva 2008/98/CE https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018L0851 from=EN *202 Directiva 94/62/CE https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:01994L0062-20150526 from=EN *203 IEEP. (2017). REP în Strategia UE pentru plastic și economia circulară: Un accent pe ambalajele din pastic. Disponibil la: https://ieep.eu/uploads/articles/attachments/95369718-a733-473b-aa6b- 153c1341f581/EPR%20and%20plastics%20report%20IEEP%209%20Nov%202017%20final.pdf În România, eco-modularea ar trebui să se bazeze pe un studiu realizat de Sistemele REP prin asociații reprezentative ale industriei relevante din sectorul privat și din mediul academic, luând în considerare cele mai bune practici din alte țări ale UE adaptate la contextul național. Pe baza studiului, împreună cu părțile interesate relevante din cadrul grupului de lucru, autoritatea responsabilă poate decide cu privire la modificarea legislativă. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, la propunerea sistemelor REP Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Asociații reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Buget de stat  +  Acțiunea 29: Extinderea domeniului de aplicare a sistemului de REP pentru a include costurile de curățare a gunoiului aruncat necorespunzător, precum și costurile măsurilor de sensibilizare pentru prevenirea și reducerea gunoiului aruncat în locuri necorespunzătoare.  +  OS 26 Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor din ambalaje  +  Descriere Deșeurile aruncate în locuri necorespunzătoare sunt o problemă de mediu larg răspândită, care amenință sănătatea faunei sălbatice și a ecosistemelor marine prin poluare. Conform unor estimări*204, 14 milioane de tone de deșeuri sunt colectate anual de pe străzile din Europa, iar alte 6,4 milioane de tone de deșeuri ajung în oceane în fiecare an. În UE, 80-85% din deșeurile marine, măsurate în funcție de numărul de deșeuri de pe plajă, sunt din plastic, iar articolele din plastic de unică folosință reprezintă 50%*205. *204 http://www.europeancleaningjournal.com/magazine/april-may-2016/latest-news/littering-our-dirty-europe *205 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019L0904 from=EN Obiectele din plastic reprezintă o mare parte din deșeurile de pe diverse plaje de la Marea Neagră*206. În medie, aproximativ 85% din deșeurile găsite în Marea Neagră sunt din plastic, în principal sticle de plastic, pungi de plastic și pahare de unică folosință*207. *206 doi: 10.1016/j.marpolbul.2017.03.035 *207 https://emblasproject.org/ Aruncarea deșeurilor este asociată cu costuri semnificative de curățare. Rețeaua Clean Europe a estimat că pentru țările UE, aceste costuri se ridică la aproximativ 10-13 miliarde de euro anual*208. Cu toate acestea, în România, aceste costuri nu sunt suportate de producători, deoarece, conform legii, aceștia sunt obligați să acopere costurile pentru colectarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje ce provin din fluxul municipal sau fluxul industrial comercial. Astfel, costurile sunt suportate de municipalități sau de organizații voluntare, în anumite cazuri. Producătorii ar trebui să fie și mai mult motivați să îmbunătățească designul și informațiile inscripționate pe produse pentru a determina reducerea cantității de deșeuri aruncate. *208 https://cleaneuropenetwork.eu/en/info/the-litter-challenge/ Conform Directivei privind materialele plastice de unică folosință - SUP, pe care CE a introdus-o începând cu 2019, pentru produsele SUP se prevede obligația de a acoperi costurile de curățare a deșeurilor și măsurile de conștientizare pentru prevenirea și reducerea deșeurilor, prin intermediul schemelor REP, în măsura în care aceste costuri nu sunt deja acoperite prin intermediul schemelor REP actuale. Aceasta va fi susținută de un studiu privind elaborarea normelor de punere în aplicare și de ghiduri în cadrul directivei SUP a CE*209. O astfel de măsură ar putea încuraja producătorii să îmbunătățească designul sau compoziția produselor, ceea ce ar putea să ducă la o reducere a eliminării necorespunzătoare a deșeurilor. În același timp, reducerea deșeurilor marine este relevantă în contextul obiectivului de dezvoltare durabilă 14 al ONU*210, care vizează conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă. *209 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/e9f3bf85-a706-11eb-9585-01aa75ed71a1/language-en/format-PDF/source-241187543 *210 https://sdgs.un.org/goals/goal14 Așa cum se propune în directiva SUP, România ar trebui să pregătească un studiu pentru a analiza domeniul de aplicare, structura și costurile conexe ale deșeurilor și apoi să le integreze în sistemul REP. Pe baza discuțiilor cu părțile interesate, este important să se determine cu exactitate compoziția deșeurilor pentru a evalua și a lua în considerare în mod corespunzător aceste costuri. Pentru o punere în aplicare cu succes, este, de asemenea, important să se definească diferența dintre aruncarea necorespunzătoare a gunoiului/littering și depozitarea ilegală. Cu toate acestea, prin transferul unei părți din responsabilitatea de acoperire a costurilor pentru littering către producători, responsabilitatea cetățeanului care aruncă deșeurile nu dispare. Mai mult, autoritățile locale trebui să își ia în serios rolul de supraveghetor și organ sancționator al comportamentului necorespunzător al unor cetățeni, inclusiv prin aplicarea adecvată a principiului "Plătește pentru cât arunci". Astfel, cetățeanul ar trebui să fie, de asemenea, amendat și tarifat conform dispozițiilor în vigoare pentru aruncarea necorespunzătoare a deșeurilor. Instituții responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare pentru Economia Circulară a României ● Autoritățile administrației publice locale responsabile de serviciul de salubrizare a localităților Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Asociații reprezentative ale industriei ● OIREP Orizont de timp: 2024-2026 Finanțare: ● Buget de stat  +  Acțiunea 30: Studiu privind identificarea materiilor prime /materialelor care pot fi acceptate ca materii prime/materiale sigure pentru realizarea de ambalaje care intră în contact cu alimentele și care să reprezinte alternative la ambalajele de unică folosință din materii prime virgine.  +  OS 27 Creșterea utilizării materiilor prime secundare în producție  +  Descriere Pentru a inversa semnificativ tendința de creștere a consumului produselor din plastic, inclusiv ambalaje, trebuie abordate măsuri care să implice atât autoritățile române cât și operatorii economici și publicul larg. De la campanii de informare, sensibilizare și conștientizare a populației privind beneficiile consumului sustenabil și a gestionării corecte a produselor devenite deșeuri, la susținerea operatorilor industriali care vor să inițieze activități de producție a produselor alternative reutilizabile, adecvate și durabile sau care nu conțin plastic, acțiunile trebuie să asigure prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, în special asupra mediului acvatic, și asupra sănătății umane, precum și tranziția către o economie circulară cu modele de afaceri, produse și materiale inovatoare și durabile, contribuind astfel la funcționarea eficientă a pieței interne. Campaniile de sensibilizare trebuie însoțite de măsuri administrative în așa fel încât, pe lângă derularea acțiunilor care vor contribui la prevenirea generării de deșeuri din plastic să fie demarate și acțiuni de promovare/susținere a produselor alternative. Ca urmare trebuie încurajate inițiativele de "găsire" a unor alternative adecvate și durabile sau care nu conțin plastic. Ca sprijin, Ministerul Economiei Antreprenoriatului și Turismului a deschis, în decembrie 2022, sesiunea de depunere a cererilor de finanțare în baza schemei de ajutor de minimis aprobată prin OG nr. 27/2022 privind reglementarea unor măsuri financiare prin instituirea schemei de ajutor de minimis în vederea tranziției către economia circulară. În categoriile de activități finanțate de la bugetul de stat în cadrul acestei scheme sunt menționate: ● activități de cercetare/inovare, proiectare ecologică a produselor și serviciilor care promovează principiile economiei circulare; ● introducerea/extinderea producției produselor care nu conțin plastic, alternative la produsele din plastic de unică folosință; ● introducerea/extinderea producției de ambalaje care nu conțin plastic. Consumul sustenabil se poate asigura dacă există alternative. Consumul produselor ce demonstrează sustenabilitatea, biodegradabile, reutilizabile, etc., va conduce, implicit, la dezvoltarea sustenabilă a teritoriului național, în acord cu capacitatea de suport a capitalului natural de care România dispune. Studiul poate constitui un document suport pentru a propune fundamentat, bazat pe dovezi, măsuri legislative și nelegislative, raportate la impactul acestor produse asupra capitalului natural, capitalului social și capitalului economic. Măsurile trebuie să conducă la o reducere cantitativă măsurabilă a consumului de produse din plastic de unică folosință enumerate în Anexa la OG nr. 6/2021. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ● Ministerul Sănătății ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Ministerul Finanțelor ● Asociații reprezentative ale industriei Orizont de timp: 2024-2030 Finanțare ● Buget de stat  +  Acțiunea 31: Stabilirea unor cerințe de proiectare ecologică pentru ambalaje, în conformitate cu cerințele de la nivelul UE, astfel încât să permită reutilizarea și reciclabilitatea cu puritate ridicată a materialelor, prin dezasamblarea ușoară în părți omogene din punct de vedere al tipului de material.  +  OS 28. Creșterea capacității de reutilizare și, ca atare, prevenirea generării de deșeuri  +  Descriere Propunerea de regulament privind Proiectarea Ecologică a Produselor Durabile*211 specifică la articolul 5 alineatul (1) că cerințele de proiectare ecologică pot fi impuse produselor pentru a spori (c) capacitatea de reutilizare a acestora, (k) posibilitatea de refabricare și reciclare sau (l) posibilitatea de recuperare a materialelor. Se anticipează că aceste cerințe vor fi aplicate produselor de ambalare și România poate lua deja măsuri în această direcție. Părțile interesate intervievate pentru elaborarea acestui PAEC au recunoscut, de asemenea, că implementarea proiectării ecologice este o măsură importantă care ar trebui să meargă dincolo de măsurile voluntare, de exemplu, prin îmbunătățirea standardizării ambalajelor din plastic, pentru a crește în cele din urmă reciclabilitatea acestora. Acest lucru se poate face prin limitarea unor elemente, de exemplu, culorile, materialele compozite și amestecul cu alte materiale, cantitatea de ambalaj pentru un anumit conținut sau materialele laminate. *211 Propunere de regulament de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor durabile C0M/2022/142 final https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52022PC0142 Conținutul exact al cerințelor de proiectare ecologică pentru ambalaje va face obiectul unui act delegat, care urmează să fie adoptat de CE, în conformitate cu articolele 4 și 66 din propunerea legislativă. Odată adoptat, actul delegat se va aplica tuturor produselor vândute sau fabricate în UE, inclusiv produselor de ambalare produse în România. Înainte de adoptarea actelor delegate, România își poate defini propriile cerințe privind reutilizarea sau reciclabilitatea de înaltă puritate a ambalajelor. Aceasta se poate baza pe un mecanism pur voluntar, prin care producătorii pot adera la criterii de reutilizabilitate sau reciclabilitate de înaltă puritate, la care se pot adăuga anumite măsuri de evaluare a validității declarațiilor. Alternativ, România poate, de asemenea, să adopte cerințe obligatorii în aceste privințe și, ca atare, să anticipeze cerințele la nivelul UE. Cerințele privind reutilizarea ambalajelor implică faptul că ambalajele trebuie să fie proiectate astfel încât: ● Să asigure o durată de viață mai lungă; ● Să includă deschiderea și închiderea reversibilă, asigurând un nivel adecvat de etanșeitate la aer sau la lichide chiar și după prima deschidere, pentru un număr minim specificat de deschideri și închideri, fără pierderi de funcționalitate sau de performanță a etanșeității la aer sau la lichide; ● Sigilarea deschizăturii, care asigură autenticitatea și siguranța produsului la cumpărare, să se realizeze astfel încât, în cazul în care se rupe sigiliul inițial, se păstrează capacitatea de a fi deschisă și închisă ulterior în mod reversibil, așa cum s-a menționat anterior. Cerințele referitoare la posibilitatea de refabricare și reciclare și la posibilitatea de recuperare a materialelor de ambalaj implică faptul că ambalajul trebuie să fie conceput după cum urmează: ● Ambalajul trebuie să fie realizat dintr-o singură bucată omogenă de material sau prin asamblarea reversibilă a părților, fiecare parte fiind realizată dintr-o singură bucată omogenă de material; ● Materialele omogene din compoziția ambalajului trebuie să fie ușor de reciclat, cu costuri economice și de mediu reduse; ● Posibilitatea ca dezasamblarea în părți omogene a ambalajului să fie realizată într-un timp relativ scurt, de obicei: mai puțin de 10 secunde, de către o persoană necalificată, fără unelte specifice; ● Procesul de dezasamblare trebuie să fie simplu sau să fie explicat în mod clar și cu schițe adecvate pe ambalaj; ● Fiecare piesă sau întregul ambalaj, dacă este cazul, trebuie să fie marcat astfel încât să nu poată fi șters, cu un semn normalizat care să permită sortarea ușoară a acestuia în containerul de reciclare corespunzător; ● Posibilitatea de a spăla cu apă orice cerneală, colorant, vopsea, lac, etc. aplicate pe ambalaj în scop decorativ, fără a afecta instalația de tratare a apelor uzate și mediul înconjurător. Aceste cerințe pot fi diferențiate în funcție de tipul de ambalaj și trebuie să prevadă cerințe mai stricte pentru ambalajele din materiale mai ușor de reciclat, cum ar fi sticla sau aluminiul, și, cu timpul, mai multe cerințe pentru materialele mai greu de reciclat, cum ar fi plasticul. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Producătorii de ambalaje ● Producătorii de bunuri de larg consum ambalate precum: alimente, băuturi, detergenți, produse de igienă și de înfrumusețare ● Asociații reprezentative ale industriei ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Orizont de timp: 2024-2027 Orice cerință obligatorie privind ambalajele reutilizabile trebuie să fie coerentă, din punct de vedere calendaristic și al conținutului, cu adoptarea Regulamentului privind proiectarea ecologică a produselor durabile și cu actele delegate corespunzătoare pentru sectorul ambalajelor. Între timp, România poate pune în aplicare, pe bază voluntară, o decizie care să precizeze cerințele pe care trebuie să le respecte ambalajele reutilizabile sau ambalajele cu potențial de reciclare de înaltă puritate. Finanțare: ● Buget de stat  +  Acțiunea 32: Promovarea inițiativelor care privesc activitatea comercianților de produse alimentare, cu amănuntul, astfel încât să crească numărul consumatorilor de produse comercializate în vrac și care să cumpere în recipiente proprii aceste produse, fiind prevenită astfel generarea deșeurilor de ambalaje.  +  OS 28. Creșterea capacității de reutilizare și, ca atare, prevenirea generării de deșeuri  +  Descriere Un prim pas esențial pentru a promova utilizarea recipientelor reutilizabile este acela de a permite clienților să utilizeze propriile ambalaje pentru selectarea, cântărirea și transportul alimentelor uscate cumpărate în vrac, cum ar fi cerealele, legumele, nucile, fructele uscate, biscuiții etc. Pentru ca acest lucru să funcționeze și să se extindă, trebuie să existe o obligație pentru comercianții cu amănuntul de a accepta să deservească și clienții care-și folosesc propriile ambalaje reutilizabile pentru a-și transporta cumpărăturile. Astfel, magazinele cu amănuntul trebuie să pună la dispoziția clienților echipamentul necesar pentru a cântări ambalajul în care doresc sa-și transporte cumpărăturile pentru a determina greutatea care trebuie dedusă la cumpărare. Totodată, este nevoie de acțiuni de promovare și conștientizare ale beneficiilor privind utilizarea recipientelor și ambalajelor reutilizabile proprii, atunci când se achiziționează alimente uscate în vrac. Instituții responsabile de implementare: ● Comitetul de Coordonare a Economiei Circulare din România ● Organizații de producători, Organizații de distribuitori, Asociații ale comercianților de produse agroalimentare, Comercianți cu amănuntul de produse alimentare ● Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului Entități implicate în implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Asociații ale consumatorilor ● Ministerul Sănătății Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Buget de stat7.7. Textile  +  Acțiunea 33: Crearea unui sistem național de colectare, sortare și valorificare a textilelor și îmbrăcămintei uzate care să acorde prioritate reutilizării în detrimentul reciclării cât mai mult timp posibil, și care să se bazeze pe soluții tehnice avansate de sortare și reciclare.  +  OS 29. Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor textile  +  DescriereGestionarea deșeurilor textile nu este dezvoltată suficient în România. Abordarea pentru gestionarea acestor deșeuri trebuie să urmărească gestionarea resurselor astfel încât să se reducă amprenta de mediu a textilelor de-a lungul ciclului de viață, să asigure păstrarea textilelor în economie cât mai mult timp posibil și să se reducă dependența de materiile prime virgine. Această abordare va contribui la crearea de noi locuri de muncă și va putea, de asemenea, să aducă beneficii pentru competitivitatea și reziliența sectorului textil și al îmbrăcămintei din România, având în vedere evoluțiile legislative și schimbarea preferințelor consumatorilor în favoarea producției și consumului durabile. Conform legislației europene și naționale, producătorii și deținătorii de deșeuri au obligația de a implementa colectarea separată a deșeurilor textile până la 1 ianuarie 2025, cu participarea autorităților administrației locale pe parcursul procesului de implementare. În timp ce colectarea, sortarea, reutilizarea și reciclarea textilelor necesită îmbunătățiri suplimentare, îmbunătățirea designului produselor este primul pas pentru a atinge aceste obiective și pentru a asigura alinierea la normele legislative ce sunt preconizate să apară în viitorul apropiat. Fabricarea produselor textile și a articolelor de îmbrăcăminte se bazează mai mult pe amestecul de fibre, ca de exemplu, poliester cu bumbac, ceea ce face ca reciclarea să fie mai dificilă din cauza lipsei tehnologiilor de separare a deșeurilor textile în funcție de fibre. Elastanul, adesea adăugat pentru a spori funcționalitatea țesăturilor, poate acționa ca un contaminant în aproape toate tehnologiile de reciclare a fibrelor textile, având un impact asupra fezabilității economice și a costurilor de mediu ale procesului de reciclare. În cazul reciclării termomecanice, amestecul diferitelor tipuri de poliester poate, de asemenea, să afecteze în mod negativ prelucrarea deșeurilor textile și calitatea rezultatului reciclării. Dezvoltarea unui sistem de colectare separată pentru produsele textile scoase din uz/aruncate ar permite posibilitatea de a reutiliza articolele colectate și, prin urmare, de a reduce cantitatea de deșeuri în zonele de depozitare, inclusiv în depozitele de deșeuri. Sistemul de colectare a produselor textile trebuie să completeze infrastructura existentă de colectare a deșeurilor, după modelul altor țări și/sau de colectarea separată a altor tipuri de produse aruncate la gunoi. Școlile, cartierele de locuințe, magazinele trebuie să fie dotate cu containere speciale pentru textile în zone accesibile. Pentru a promova utilizarea sistemului de colectare separată dezvoltarea infrastructurii trebuie să fie însoțită de campanii de informare a cetățenilor cu privire la disponibilitatea acesteia și beneficiile colectării separate, reutilizării și reciclării textilelor. Pentru a îmbunătăți sortarea și preprocesarea, este necesar să se dezvolte sisteme de sortare automată de mare viteză, capabile să identifice rapid compoziția fibrelor și să separe textilele în funcție de caracteristicile dorite. De asemenea, este necesară dezvoltarea unor metode de separare pentru fibrele mixte, precum și pentru componentele multimateriale. În ceea ce privește tehnologiile de reciclare, este necesar ca acestea să devină mai eficiente din punct de vedere al costurilor, pentru a se asigura fezabilitatea economică a transformării hainelor uzate în materii prime. Facilitățile de sortare vor avea următoarele beneficii: hainele aproape noi sau fără defecte mari vor fi transmise serviciilor sociale municipale și ONG-urilor care se ocupă de programe de ajutor destinate cetățenilor; articolele din lână și amestecuri de lână, bumbac, celuloză, sintetice și covoare ar trebui să fie transmise la reciclarea textilelor în materii prime secundare; restul deșeurilor textile, fie contaminate, fie fără nicio soluție de reciclare, vor fi livrate pentru valorificarea energetică. Pentru a pune în aplicare colectarea și sortarea hainelor uzate și a altor produse textile și pentru a stabili un sistem de reciclare al acestora, este necesar sprijinul financiar al actorilor publici și privați. Instituții responsabile de implementare: ● Autorități ale administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului București, prin Asociațiile de dezvoltare intercomunitară și Consiliile Județene ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● producători ● comercianți cu amănuntul ● institute de cercetare, universități Orizont de timp: 2024-2030; Până la 1 ianuarie 2025, autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ- teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului București, respectiv asociațiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora, după caz, au obligația de a asigura colectarea separată pentru deșeurile textile din deșeurile municipale. Finanțare: ● Buget de stat ● Program Dezvoltare Durabilă, Prioritatea 1. Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată și tranziția la o economie circulară, RSO2.6. Promovarea tranziției la o economie circulară și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, Acțiunea 1.3. Gestionarea eficientă a deșeurilor în vederea accelerării tranziției spre economia circulară, pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediucu accent pe gestionarea eficientă a deșeurilor ● PNRR, Q 1 2026, C.3 - Managementul deșeurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului - Programul de finanțare a economiei circulare ● Bugetele administrației locale ● Surse de finanțare private: Producătorii  +  Acțiunea 34: Promovarea colectării separate a textilelor și a articolelor de îmbrăcăminte, sprijinirea eco-modulării - stimularea producătorilor pentru asigurarea unui circuit închis pentru produsele lor și sprijinirea consumatorilor pentru repararea și reutilizarea produselor.  +  OS 29. Creșterea gradului de colectare separată și de reciclare a deșeurilor textile  +  Descriere Comisia Europeană intenționează să utilizeze pașaportul digital al produselor ca instrument pentru a furniza informații și date digitale despre un produs, accesibile prin intermediul unui identificator fizic. Vehiculele de comunicare digitală precum codurile QR, Data Matrix sau etichetele de identificare prin frecvențe radio, vor oferi modalități mai bune de a împărtăși informații ușor accesibile, complete, actualizate, comparabile, fiabile și ușor de corectat. În plus, din punct de vedere ecologic, etichetarea electronică evită crearea de deșeuri suplimentare din etichetele agățate de produs și include informații mai cuprinzătoare despre produs. Specificațiile tehnice ale pașaportului digital al produselor, care asigură interoperabilitatea de la un capăt la altul de-a lungul lanțului de aprovizionare, vor fi definite ca parte a punerii în aplicare a Regulamentului UE privind proiectarea ecologică pentru produse durabile. Pregătirea din timp în acest sens poate plasa producătorii și consumatorii din România într-un avantaj pentru a exploata noi oportunități de piață și pentru a îmbunătăți conformitatea cu viitoarele reglementări. Informațiile care trebuie să fie cuprinse în pașaportul digital al produsului se vor referi la: ● Compoziția fibrelor, pentru a facilita sortarea de înaltă puritate în vederea reciclării, deoarece lipsa acestei informații impune în prezent limitări, după cum se explică în acțiunea 33; ● Ponderea materialelor reciclate, ca un imbold pentru creșterea ponderii consumatorilor preocupați de mediu; ● Consumul consolidat de apă și/sau de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră de-a lungul ciclului de viață al produsului, în special pentru consumatorii preocupați de mediu. Pentru a permite reciclarea unui produs și pentru a respecta cerințele Regulamentului UE privind produsele textile, trebuie să se colecteze informații privind compoziția fibroasă și materială a produselor textile, inclusiv procentul diferitelor fibre din produs. Prin urmare, sunt necesare strategii avansate de etichetare pentru a facilita și a comunica trasabilitatea produselor textile de-a lungul întregului lanț valoric și al ciclului de viață al produselor. Este necesar să se dezvolte baze de date, registre și depozite accesibile publicului, în conformitate cu principiile de localizare, accesibilitate, interoperabilitate și reutilizare a datelor.Este necesar să se identifice operatorul economic responsabil pentru furnizarea, încărcarea și modificarea informațiilor care figurează în pașaport. Acest lucru devine deosebit de important în faza post-consumator. Asigurarea fiabilității informațiilor și, prin urmare, a originii, calității și prelucrării datelor incluse în pașaport va fi esențială. Standardele tehnologice trebuie să fie clarificate. Lanțul de aprovizionare cu textile este global, prin urmare, cadrul național nu ar trebui să fie prescriptiv și restrictiv în ceea ce privește tipul de suport pentru schimbul de informații între agenții economici: cod QR, filigrane etc. pentru a permite integrarea cât mai ușoară a viitoarelor inovații. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● Producătorii ● Asociația de Standardizare din România Orizont de timp: 2024-2031 Finanțare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului - Programul de finanțare a economiei circulare; ● Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027; ● Programele regionale pentru perioada 2021 - 2027, Programul Creștere inteligentă, digitalizare și instrumente financiare 2021 -2027. ● Investițiile private ale producătorilor.  +  Acțiunea 35: Introducerea unor criterii obligatorii de etichetare - pașaport digital al produsului - pentru trasabilitatea produselor, conținând informații privind conținutul și tipul de materiale reciclate, consumul de apă și de energie de-a lungul ciclului de viață.  +  OS 30. Creșterea utilizării materialelor reciclate și a fibrelor naturale de proveniență locală  +  Descriere Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor durabile COM/2022/142, în curs de aprobare, intenționează să elaboreze cerințe obligatorii de proiectare ecologică specifice pentru fiecare produs în parte. În privința produselor textile, acest regulament urmărește creșterea performanței produselor textile în ceea ce privește durabilitatea, reutilizarea, reparabilitatea, reciclabilitatea fibrelor și conținutul obligatoriu de fibre reciclate, pentru a minimiza și a urmări prezența substanțelor care prezintă motive de îngrijorare și pentru a reduce impactul negativ asupra climei și a mediului*212. În acest sens, se va acorda o atenție deosebită rentabilității și proporționalității măsurilor, precum și accesibilității textilelor*213. Se așteaptă ca Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile, împreună cu noile norme privind REP în temeiul Directivei-cadru privind deșeurile, să încurajeze alternative mai durabile la tendințele modei care se schimbă rapid. *212 https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12822-EU-strategy-for-sustainable-textiles *213 Strategia UE pentru textile durabile și circulare Prin urmare, legislația și practicile naționale trebuie să fie aliniate la legislația europeană existentă și viitoare pentru a promova proiectarea ecologică pentru reutilizare și reciclare în contextul românesc. Proiectarea de produse textile și de îmbrăcăminte concepute pentru a rezista în timp trebuie să fie sprijinită prin intermediul activităților de cercetare și dezvoltare ale instituțiilor academice și ale producătorilor. Instituții responsabile de implementare: Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării ● Producătorii ● Institute de cercetare și universități Orizont de timp: 2024-2031 Finanțare: ● Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027 ● Programele Regionale pentru 2021-2027, Programul Creștere inteligentă, digitalizare și instrumente financiare 2021 -2027 ● Investițiile private ale producătorilor  +  Acțiunea 36: Introducerea cerințelor legale privind proiectarea ecologică în ceea ce privește produsele textile și de îmbrăcăminte, pentru a crește durabilitatea, reparabilitatea și reciclabilitatea, reducând în același timp la minimum consumul de apă și energie de-a lungul ciclului de viață.  +  OS 31. Creșterea capacității de reutilizare și de utilizare a produselor  +  Descriere Ca și în legislația europeană, producătorii și deținătorii locali de deșeuri au obligația de a implementa colectarea separată a deșeurilor textile până la 1 ianuarie 2025, cu sprijinul autorităților administrației publice locale. În conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 92/2021, autoritățile administrației publice locale, inclusiv municipiul București, au obligația de a amenaja spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, ținând cont de reglementările urbanistice și de cele emise de Ministerul Sănătății, de a le dota cu containere specifice fiecărui tip de deșeu și de a dezvolta centre adecvate care să ofere populației posibilitatea de a se debarasa gratuit de anumite tipuri de deșeuri, inclusiv de cele textile. Responsabilizarea producătorilor pentru deșeurile pe care le generează produsele lor este esențială pentru a decupla generarea de deșeuri textile de creșterea economică a sectorului. Cerințele REP s-au dovedit a fi eficiente în ceea ce privește îmbunătățirea colectării separate a altor tipuri de deșeuri, precum cele din ambalaje, iar gestionarea ulterioară a acestora este în conformitate cu ierarhia deșeurilor*214. Prin intermediul eco-modulării, REP poate stimula proiectarea produselor care promovează modelul circular pe tot parcursul ciclului de viață al materialelor și ia în considerare implicațiile acesteia și la sfârșitul ciclului de viață. *214 Ierarhia deșeurilor se referă la ordinea de prioritate în tratarea deșeurilor, începând de la prevenire, continuând cu pregătirea pentru reutilizare, reciclare și recuperare, până la eliminare, în ordinea descrescătoare a priorității. Sistemele de REP pentru textile trebuie să adere la ierarhia deșeurilor din UE, promovând în primul rând durabilitatea, reutilizarea și repararea, fără a se concentra exclusiv pe etapa de sfârșit de viață. Sistemul trebuie să aibă o guvernanță clară, transparentă și democratică, respectând totodată următoarele principii: ● Cerințele minime de performanță stabilite prin taxele de eco-modulare REP trebuie să fie completate de cerințe suplimentare în funcție de performanța de mediu de-a lungul lanțului valoric și de potențialul de circularitate. ● Taxele plătite de producător trebuie să varieze în funcție de criterii specifice legate de performanța ecologică a produsului, produsele "mai ecologice" fiind taxate la o rată mai mică pentru a stimula proiectarea ecologică. Modularea sistematică a schemelor REP poate fi dublată de instituirea unor scheme de bonus/malus care să reflecte performanțele de circularitate, cum ar fi durabilitatea, reutilizarea/adaptabilitatea, reparabilitatea/reversibilitatea, conținutul de material reciclat. ● Sistemele de REP trebuie să fie însoțite de obiective ambițioase de reutilizare, acordând prioritate reutilizării locale. Acestea trebuie să nu se limiteze la îmbrăcăminte și încălțăminte, ci să includă textilele de uz casnic, covoarele, saltelele și alte tipuri de textile. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Producători, comercianți cu amănuntul Orizont de timp: 2024-2031 Finanțare: ● Buget de stat ● Contribuții din partea producătorilor privați și a comercianților cu amănuntul.  +  Acțiunea 37: Sprijinirea noilor modele de afaceri și a aplicării tehnologiilor care promovează principiile economiei circulare în sectorul textilelor.  +  OS 31. Creșterea capacității de reutilizare și de utilizare a produselor  +  Descriere Pentru a întrerupe traseul liniar actual al îmbrăcămintei, este nevoie să fie create noi modele de acces și întreținere a acesteia, care nu sunt centrate pe proprietate, pentru a răspunde nevoilor și stilurilor care se schimbă rapid. Un astfel de model este închirierea hainelor. Pentru a răspunde consumatorilor care apreciază durabilitatea este nevoie de modele de afaceri care oferă în mod explicit o calitate ridicată și servicii suplimentare: vânzări cu garanție, îmbrăcăminte la comandă, revânzarea de îmbrăcăminte sau servicii de reparații. Scopul acestor modele de afaceri este de a genera noi fluxuri de venituri bazate pe transformarea "deșeurilor" în elemente utile și valoroase pentru alte cicluri de producție. Aceste obiective sugerează nevoia unei tranziții către modele de afaceri de tip "produs ca serviciu" care ne pot îndepărta de cultura de a arunca îmbrăcămintea după folosire, prin crearea de servicii de închiriere de haine pe termen scurt și prin creșterea atractivității pentru durabilitate. Așadar, producătorii și vânzătorii cu amănuntul trebuie să facă tranziția către astfel de modele de afaceri circulare și să ofere servicii de preluare, de colectare și reparare a produselor second-hand. Deși aceste noi modele reprezintă încă o piață de nișă, s-a demonstrat că ele prelungesc durata de viață a produselor textile și reprezintă o alternativă rentabilă și accesibilă la alegerile actuale ale consumatorilor. "Repararea și garanția" este un exemplu de sistem de servicii orientate spre produse, în care modelul de afaceri rămâne orientat pe vânzarea de produse, dar la care se adaugă unele servicii suplimentare. În cadrul acestui modelul, o companie nu vinde doar produsul, ci și serviciile care sunt necesare în faza de utilizare a produsului, de exemplu, prin încheierea unui contract de îngrijire și întreținere. Acest concept promovează un comportament durabil al consumatorilor prin prelungirea duratei de viață a articolelor de îmbrăcăminte. Reglementările privind proprietatea, transportul și comerțul cu fluxuri de deșeuri textile trebuie adaptate pentru a facilita apariția acestor noi modele de afaceri. Pentru a stimula modelul de afaceri "produs ca serviciu", reutilizarea hainelor și conservarea valorii materialelor, trebuie avută în vedere introducerea de stimulente cum ar fi REP, subvenții sau impozitare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării ● Ministerul Finanțelor Entități implicate în implementare: ● Producătorii, comercianții cu amănuntul Orizont de timp: 2024-2031 Finanțare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului - Programul de economie circulară ● Finanțarea UE ● Investiții private din partea producătorilor7.8. Echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori  +  Acțiunea 38: Pregătirea sectorului privat pentru a se conforma cu viitorul Regulament privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile și cu Inițiativa privind Produsele Durabile care vor stabili noi cerințe legale de proiectare ecologică pentru a asigura durabilitatea, mentenanța, modularitatea, reparabilitatea și reciclabilitatea prin încurajarea CDI și a transferului tehnologic în vederea ecoproiectării produselor și aplicarea conceptelor economiei circulare.  +  OS 32. Creșterea durabilității și a capacității de reutilizare a EEE și prevenirea generării de DEEE  +  Descriere Proiectarea produselor joacă un rol foarte important în tranziția către neutralitatea climatică, eficiența resurselor și EC, deoarece aproximativ 80%*215 din impactul de mediu al produselor este determinat în faza de proiectare a acestora. Această constatare a avut ca rezultat mai multe inițiative ale UE care vizează stabilirea unui cadru pentru durabilitatea produselor încă din faza de proiectare. Un exemplu în acest sens este Planul de acțiune al UE privind economia circulară, adoptat în 2020. Alte două inițiative care sunt deosebit de relevante pentru sectorul EEE sunt Regulamentul privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Durabile și Inițiativa Electronică Circulară. Aceste două inițiative legislative vor extinde domeniul de aplicare al directivei existente privind proiectarea ecologică dincolo de eficiența energetică a produselor și se vor aplica unei game mai largi de produse. *215 https://joint-research-centre.ec.europa.eu/scientific-activities-z/sustainable-product-policy_en Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile va include, printre altele: cerința de a avea un pașaport digital al produselor, restricții privind bunurile nevândute, stimulente pentru APE, măsuri pentru creșterea conținutului reciclat în produse și pentru prelungirea duratei de viață a produselor prin extinderea garanției produselor pe categorii*216. *216 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-sustainable-products-inițiative Inițiativa Electronică Circulară va stabili mai multe acțiuni în ceea ce privește EEE, inclusiv "dreptul la reparații", care va acoperi și dreptul de a actualiza software-ul și va încuraja sistemele de returnare a produsului la producător. De asemenea, va introduce măsuri specifice pentru tehnologia informației și comunicațiilor, inclusiv telefoane mobile, tablete și laptopuri, care intră în domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică, cum ar fi, de exemplu, standarde comune de încărcare pentru telefoane mobile și alte dispozitive. În plus, va revizui, de asemenea, normele privind substanțele periculoase conținute de EEE*217. *217 https://www.europarl.europa.eu/legislative-train/theme-a-european-green-deal/file-circular-electronics De asemenea, este important să se țină seama de faptul că Directiva DEEE este în curs de modificare, punând accentul pe îmbunătățirea prevenirii generării deșeurilor, reutilizării EEE, colectării, pregătirii pentru reutilizare, a tratării și reciclării DEEE. Pentru a facilita o tranziție fără probleme în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a acestor noi cerințe, părțile interesate afectate, în special producătorii de EEE, trebuie să fie pregătite în mod corespunzător. Ca urmare, autoritățile publice trebuie să disemineze informațiile relevante și să implice părțile interesate în discuții periodice etc., înainte ca inițiativele să devină obligatorii, prin organizarea unor grupuri de lucru la care să fie invitate și institute de cercetare. Una dintre preocupările exprimate în timpul consultărilor cu părțile interesate referitoare la dezavantajele care ar rezulta din punerea în aplicare a acestor noi reglementări este faptul că entitățile economice din afara UE care au standarde de reglementare mai scăzute în această privință vor avea produse mai ieftine. Prin urmare, aplicarea Directivei privind proiectarea ecologică pentru toate produsele EEE care intră pe piața UE este esențială pentru a asigura o piață echitabilă. Conformarea la cerințele de proiectare ecologică va necesita, de asemenea, ca România să pregătească laboratoare pentru testarea și etichetarea produselor în conformitate cu standardele UE. Pentru a obține o durată de viață prelungită a EEE, va fi esențial să se efectueze teste și studii pentru a stabili durata de viață pentru fiecare categorie de EEE pe baza cărora să se emită garanții. Aceste măsuri trebuie să fie aliniate la inițiativele altor state membre, în conformitate cu cerințele cadrelor de reglementare în curs de adoptare. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● Producătorii ● Asociația de Standardizare din România Orizont de timp: 2024-2029 Finanțarea ● Planul național de cercetare, dezvoltare și inovare 2022-2027: 5.7. Programul de parteneriate pentru inovare, pentru elaborare de studiiIevaluareIgrupuri de lucru ● Programul Tranziție Justă 2021-2027: Atenuarea impactului socio-economic al tranziției către neutralitatea climatică - Dezvoltarea întreprinderilor și a antreprenoriatului, pentru măsuri de dezvoltare a capacităților ● Programul Educație și Ocupare 2021-2027, Prioritatea 7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii  +  Acțiunea S9: Adoptarea unor politici pentru a încuraja reutilizarea și repararea EEE.  +  OS 33. Gestionarea adecvată a EEE uzate și a DEEE pentru a prelungi perioada de utilizare a  +  Descriere În prezent, sistemul de reparare și reutilizare a EEE din România se asigură prin: ● intermediul comercianților cu amănuntul, care trimit produsele către companiile de service ce asigură reparațiile celor aflate în garanție, ca obligație legală a producătorilor; ● intermediul companiilor ce oferă servicii de reparații și recondiționări sau al persoanelor fizice care își promovează serviciile online; ● intermediul micilor ateliere de reparații care există în special în zonele urbane; ● intermediul unor ONG-uri*218 care primesc donații de echipamente IT C de la companiile are le scot din uz; ONG-urile le repară pentru a le dona mai departe persoanelor care nu au resursele financiare pentru a cumpăra acest tip de produse sau școlilor din zonele rurale. *218 De exemplu organizația ATELIERE FĂRĂ FRONTIERE [www.atelierefarafrontiere.ro] În ceea ce privește piața second-hand, există, în general, două fluxuri. Primul canal este reprezentat de anumite platforme online*219 pe care produsele folosite și recondiționate sunt vândute de la client la client - C2C și/sau de la întreprindere la client - B2C. O parte semnificativă a populației face, de asemenea, schimburi și vânzări prin canale informale, prin intermediul rețelelor personale și sociale. Potrivit unui studiu din 2022 realizat de Asociația Ecotic*220, a reieșit că aproximativ 50% din produsele sau serviciile din piața second-hand de EEE sunt vândute altor persoane din familiile sau din cercurile lor sociale. *219 De exemplu OLX.ro, Okazii.ro, Flip.ro (dedicat telefoanelor mobile), klap.ro sau evoMAG.ro. *220 https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2022/10/Studiu-web-min.pdf Dezvoltarea serviciilor de reparații și reutilizare în România este îngreunată de mai mulți factori, conform unui studiu realizat de CE în 2018*221. Printre aceștia se numără: *221 https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2019/640158/EPRS_BRI(2019)640158_RO.pdf ● preț ridicat pentru serviciile de reparații; ● lipsa pieselor de schimb, chiar și în perioada de garanție; ● cunoștințe tehnice insuficiente pentru a repara anumite produse; ● lipsa accesului consumatorilor la informații privind infrastructura de colectare a DEEE, ceea ce duce la transformarea în deșeuri a unor produse care altfel ar putea fi reutilizare prin reparare sau chiar ca atare; ● Imposibilitatea de a repara datorită designului produsului. Consultările cu părțile interesate au indicat faptul că sistemul de reparare, recondiționare și reutilizare, în special pentru EEE, are un mare potențial și ar trebui încurajat. Măsurile care pot conduce la capitalizarea acestui potențial includ: ● Dezvoltarea unei rețele de ateliere de reparații, cu sprijinul autorităților locale și/sau al producătorilor, în bani sau în natură, de exemplu prin punerea la dispoziție a unui spațiu de lucru la un cost redus, pentru produsele electrice și electronice de consum mare, care sunt ușor de reparat, fără tehnologie avansată, în cazul în care acestea pot fi reparate la un preț relativ scăzut pentru proprietar sau pot fi donate pentru a fi vândute altor clienți după reparare sau recondiționare. ● Încurajarea producătorilor să dețină stocuri de piese de schimb pentru perioade mai lungi, cel puțin egale cu perioada de garanție legală, asigurând că EEE pot fi reparate. ● Formarea profesională de tehnicieni de către instituțiile de formare profesională pentru noua generație de produse. ● Stimularea schemelor de returnare a produsului la producător și a modelelor de afaceri circulare, care se concentrează în jurul recondiționării, leasingului, închirierii, partajării. ● Crearea unei platforme digitale pentru schimbul de EEE uzate între întreprinderi la un preț atractiv sau chiar simbolic. În prezent, sistemul de preluare "1 la 0" este obligatoriu pentru distribuitorii din România, adică echipamentele uzate pot fi aduse înapoi la punctul de vânzare cu amănuntul, chiar și fără a cumpăra unul nou. Cu toate acestea, o parte semnificativă a populației nu cunoaște acest sistem și, în consecință, nu îl utilizează. Vor trebui lansate campanii de educare și conștientizare pentru a rezolva această problemă. În zonele urbane există câteva ateliere de reparații în număr relativ mic și greu de găsit. Există, de asemenea, unele companii care oferă servicii de reparații la domiciliu, pe răspunderea producătorului sau doar a companiilor de service, dar prețul este neatractiv și nu reușește să încurajeze repararea ca alternativă la achiziționarea de articole noi*222. *222 https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/ec_circular_economy_final_report_0.pdf Crearea unor zone dedicate în centrele de tratare și colectare pentru DEEE care pot fi reparate și reutilizate, ar putea contribui la prelungirea duratei de viață a produselor EEE și la reducerea cantității de DEEE. Produsele pregătite pentru reutilizare, accesibile atelierelor de reparații pot rezolva această problemă. În prezent, centrele de colectare nu evaluează potențialul de reparare și recondiționare a DEEE. Acest aspect poate fi remediat prin investiții adecvate în competențele angajaților din centrele de colectare, în dotarea tehnologică și în infrastructura fizică, urmând ca EEE cu potențial de a fi reparate, să fie apoi puse la dispoziția atelierelor de reparații. Conform consultării cu părțile interesate, măsurile care încurajează pregătirea pentru reutilizare, reutilizarea și repararea EEE trebuie să fie principalele priorități în acest sector. Pentru aceasta, criteriile de încetare a duratei de viață pentru DEEE și criteriile pentru pregătirea pentru reutilizare și repararea produselor trebuie clarificate în legislația națională. Acest lucru este necesar pentru a putea diferenția produsele EEE "pregătite pentru reutilizare" și "reparate" de DEEE. În prezent, odată ce un produs este declarat "deșeu", este imposibil să fie reintrodus în mod legal în fluxul comercial. Rapoartele privind ratele de colectare și atingerea plafoanelor stabilite trebuie să ia în considerare aceste diferențieri pentru a evita dubla contabilizare. În plus, pentru a crea fundamentul necesar pentru mecanismul de reparare și reutilizare descris, este necesar să se stabilească un cadru juridic și/sau de politică națională care să încurajeze repararea și reutilizarea EEE. Pe lângă reglementarea clasificărilor cu privire la pregătirea pentru reutilizare și reparare a produselor EEE și a mecanismelor prin care urmează să fie reintroduse pe piață, furnizarea de stimulente fiscale, cum ar fi scutirea de TVA pentru produsele reparate poate fi luată în considerare. Aceste ajustări trebuie să se bazeze pe un studiu de evaluare a potențialului EEE devenite deșeuri de a fi reintroduse pe piață și a condițiilor care să permită obținerea unor rezultate optime, de exemplu prin examinarea principalelor caracteristici ale DEEE, a criteriilor care pot fi utilizate pentru evaluarea acestora în vederea determinării potențialului lor de reutilizare, a tipului de materiale care pot fi extrase din DEEE pentru a fi reciclate sau reutilizate ca material în producție etc. Astfel de măsuri pot contribui în mare măsură la prelungirea duratei de viață a EEE și la dezvoltarea unor piețe secundare de EEE reutilizate/recondiționate și de componente esențiale, cu beneficii potențiale pentru competitivitatea economică și reducerea dependenței de importurile de materiale esențiale. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Educației ● Autorități locale ● Producători, distribuitori, comercianți cu amănuntul. Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Bugetul de stat ● Programul Tranziție Justă: 2.1.1. Prioritate: 2. Atenuarea impactului socio-economic al tranziției către neutralitatea climatică - Dezvoltarea întreprinderilor și a antreprenoriatului ● Investiții private  +  Acțiunea 40: Îmbunătățirea sistemului național de colectare a deșeurilor din EEE și din B A generate de către populație.  +  OS 34. Creșterea ratei de colectare separată a DEEE și a deșeurilor din B A  +  Descriere Pentru a promova circularitatea în sectorul EEE și B A, este important să se îmbunătățească infrastructura de colectare și reciclare existentă. Potrivit unui raport Interpol din 2020, doar 35%, aproximativ 3,5 milioane de tone, din DEEE ajung în general în sisteme de colectare și reciclare dedicate, restul de 65%, aproximativ 6,2 milioane de tone, fiind exportate, depozitate sau eliminate în mod necorespunzător*223. Acest lucru a fost confirmat și de studiile efectuate în România. Un studiu privind obiceiurile de consum realizat în România în 2022 de GBD Research și Ecotic, a constatat că circa 8300 tone din EEE din eșantion au fost debarasate ca deșeu, din care 4550 tone pe canale incorecte*224. De asemenea, studiul a constatat că peste două treimi dintre respondenții la sondaj nu știau de existența unui punct de colectare în cartierul lor. Concluzia studiului a fost că o treime din populație donează EEE de care nu mai au nevoie pentru a fi refolosite de alte persoane, o treime din populație elimină DEEE în mod incorect și doar aproximativ o treime dintre respondenți duc DEEE la magazine, municipalități sau alte puncte de colectare. *223 https://blacksea-cbc.net/wp-content/uploads/2020/09/BSB457 MWM-GMR - Guide-to-European-Union-Practices-on- Waste-Recycling-Technologies EN.pdf *224 https://www.ecotic.ro/wp-content/uploads/2022/10/Studiu-web-min.pdf Alte studii au indicat, de asemenea, că la nivel național există foarte puține puncte de colectare a DEEE înființate de autoritățile publice locale, majoritatea DEEE fiind colectate de colectorii privați sau de comercianți cu amănuntul în cadrul mecanismului "one-to-one"*225. Campaniile de colectare sunt organizate sporadic și doar în anumite zone. Unele companii de salubritate asigură colectarea la cerere a DEEE din gospodării, dar acest serviciu nu este bine cunoscut în rândul populației. *225 Studiu Jaspers nepublicat cu recomandări privind îmbunătățirea eficienței actualei scheme REP pentru DEEE în România. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Administrația Fondului de Mediului, a dezvoltat programul "Rabla", pentru unele electrocasnice - un concept care presupune înlocuirea echipamentelor uzate cu aparate electrocasnice eficiente din punct de vedere energetic. Programul acordă vouchere pentru achiziționarea de electrocasnice noi, în schimbul echipamentelor vechi predate la livrarea celor noi. Programul ajută la colectarea EEE vechi. Majoritatea comercianților cu amănuntul au organizat puncte de colectare în magazine pentru bateriile uzate și DEEE mici, în mod gratuit, și aplică un sistem de preluare pentru DEEE mari, așa cum prevede OUG nr. 5/2015. Cu toate acestea, pentru a crește rata de reciclare a DEEE, autoritățile trebuie să extindă și mai mult domeniul de aplicare a obligațiilor și să aplice sancțiuni comercianților cu amănuntul care nu dispun de infrastructură de colectare. Punctele de colectare înființate de comercianții cu amănuntul nu sunt suficiente; sunt necesare mai multe puncte de colectare publice, care trebuie să fie puse la dispoziție de autoritățile publice. Legislația în vigoare, respectiv OUG nr. 5/2015, stipulează că trebuie să existe un punct fix de colectare la 50.000 de locuitori, dar nu mai puțin de un centru în fiecare unitate administrativ-teritorială. Această infrastructură nu este încă pusă în funcțiune în totalitate. DEEE de mici dimensiuni ajung la depozitele de deșeuri, iar alte tipuri de DEEE ajung adesea prin intermediul colectorilor informali, fie la centrele de colectare a fierului vechi, unde o parte din componente sunt distruse pentru recuperarea fierului, fie sunt arse ilegal sau abandonate ilegal. Aceste practici cauzează daune semnificative mediului, daune sănătății populației și, nu în ultimul rând, daune economice, deoarece componente și resurse valoroase se pierd*226. *226 https://ecoteca.ro/deșeurile-electronice-deee-cum-sunt-colectate-si-reciclate-in-românia.html Conform ghidului de finanțare aferent PNRR pentru Componenta de gestionare a deșeurilor, până la sfârșitul lunii septembrie 2024, vor trebui instalate cel puțin 250 de centre de colectare voluntară, urmând ca un total de 565 de astfel de centre să fie înființate și operaționale până la sfârșitul lunii iunie 2026. Printre beneficiarii eligibili se numără autoritățile publice locale, asociații de dezvoltare intercomunitară și alte asociații. Este foarte important să existe o alocare uniformă a acestor centre pentru a acoperi întregul teritoriu național. Potrivit părților interesate consultate, în legislația actuală care stabilește obiectivele de colectare pentru OIREP, există o discrepanță în ceea ce privește costurile plătite de producători pentru colectarea DEEE în cazul OIREP-urile mai vechi față de OIREP-urile nou înființate, ceea ce dezavantajează OIREP care au fost înființate în urmă cu trei ani. O soluție poate fi constituirea unor provizioane sau depozite de garanție în primul an pentru întreaga cantitate transferată de la producători la OIREP. Obiectivele de colectare a DEEE și DBA sunt dificil de atins fără o infrastructură de colectare adecvată, cu o acoperire geografică largă. Urgența de a acționa în aceste direcții este accentuată și de ajustările continue în sensul creșterii obiectivelor de colectare a DEEE și DBA. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Autoritățile locale Orizont de timp: 2024-2026 Finanțare: ● PNRR: C.3 - Managementul deșeurilor  +  Acțiunea 41: Încurajarea tratării și valorificării DEEE în acord cu prevederile legislației din domeniul mediului, prin aplicarea standardelor Comitetului European pentru Standardizare în Electrotehnică.  +  OS 35. Creșterea utilizării de materii prime secundare în producție  +  Descriere EEE conțin peste 1.000 de materiale și substanțe chimice diferite, dintre care multe sunt periculoase, iar altele au o valoare de piață considerabilă, cum ar fi argintul, aurul, platina. Îmbunătățirea recuperării materialelor din acest flux de deșeuri are ca scop reducerea impactului asupra mediului și îmbunătățirea competitivității economice în acest proces, prin redirecționarea unei părți din materiale în procesul de producție. Deoarece DEEE conțin o mare varietate de metale, aliaje metalice, plastic, sticlă și alte materiale, dezasamblarea are potențialul de a crește semnificativ randamentul și puritatea reciclării metalelor prețioase, a materiilor prime esențiale și a plasticului. În acest sens, este necesară crearea unor centre de recuperare a pieselor și materialelor funcționale, care să permită identificarea materialelor și pieselor componente și să permită dezasamblarea în condiții de siguranță, ca de exemplu în cadrul instalațiilor de tratare certificate.Directiva UE privind DEEE, 2012/19/UE, publicată în 2012, are ca scop să asigure că DEEE sunt colectate și transportate în mod corespunzător, pentru a reduce impactul asupra mediului și sănătății. Articolul 8 alineatul (5) din directivă impune elaborarea de către Organizația Europeană de Standardizare a unui standard pentru tratarea DEEE, inclusiv recuperarea, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare*227. *227 https://www.cencenelec.eu/ Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică - CENELEC a dezvoltat deja un sistem care stabilește nivelul minim de calitate pentru colectarea, depozitarea, transportul, reciclarea și reutilizarea deșeurilor electronice*228. Standardul CENELEC se aplică în primul rând proceselor legate de pregătirea EEE uzate în vederea reutilizării și oferă un cadru pentru a asigura calitatea și siguranța EEE recondiționate pentru consumatori. Mai exact, principalele obiective ale standardelor CENELEC sunt următoarele: *228 https://weee-forum.org/ ● Sprijinirea operatorilor de tratare în vederea îndeplinirii cerințelor Directivei DEEE; ● Furnizarea de îndrumări suplimentare pentru operatori, cu accent pe: () tratarea deșeurilor pentru toate produsele care intră în domeniul de aplicare al Directivei DEEE; () colectarea și logistica DEEE pentru a permite tratarea corespunzătoare. România a finalizat procesul de adoptare a tuturor standardelor CENELEC în domeniul DEEE, inclusiv pregătirea pentru reutilizare. Lista standardelor românești care sunt aliniate la standardele UE în ceea ce privește tratarea, inclusiv valorificarea, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare a DEEE a fost aprobată prin Ordinul de Ministru nr. 417/2021. Conform consultărilor cu părțile interesate, punerea în aplicare a standardelor are un cost mediu de 3-4 milioane de euro. Acesta este motivul pentru care standardele, sunt implementate, integral sau parțial, doar de un număr mic de unități de tratare din România. Nu există date centralizate disponibile pentru România în ceea ce privește instalațiile de colectare și tratare a DEEE care au implementat standardele CENELEC, deși au fost identificate câteva astfel de instalații*229. *229 Câteva exemple în acest sens includ: GreenWEEE Internațional, RematHolding, TW Recycling. În absența unei implementări pe scară largă a standardelor CENELEC, este foarte important să se consolideze supravegherea și controlul respectării cerințelor Directivei DEEE pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii și pentru a spori perspectivele de circularitate ale unora dintre materialele utilizate în producție. În cazul în care companiile nu dețin evidențe care să dovedească că acestea funcționează în conformitate cu cerințele directivei, acestea trebuie sancționate. Această acțiune trebuie să fie în conformitate cu principiul general al noului cadru legislativ privind politica UE în domeniul produselor, care permite companiilor să se conformeze cerințelor în moduri diferite dacă pot demonstra că îndeplinesc obiectivele legislației. Sancțiunile constituie o modalitate eficientă de a corecta lipsa de voință de a adera la standardele de reglementare. În unele cazuri neconformitatea la cerințele legale este legată de lipsa capacității de a le pune în aplicare. Ca urmare, operatorilor trebuie să li se ofere asistență pentru a-și îmbunătăți practicile și a se conforma standardelor minime. Potrivit uneia dintre părțile interesate intervievate, investițiile pentru a asigura punerea în aplicare a standardelor relevante sunt mult îngreunate de sistemul deficitar de colectare a DEEE, deși o cantitate semnificativă de EEE este aruncată de către populație, iar obiectivele nu sunt atinse. De aceea, autoritățile trebuie să sprijine prin finanțări acest segment al sectorului, dar și să acorde prioritate dezvoltării infrastructurii de colectare și modernizarea instalațiilor actuale pentru a adera la standardele relevante. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Autorități locale Entități implicate în implementare: ● Producătorii, OIREP-urile, operatorii autorizați să colecteze DEEE, operatorii autorizați conform standardelor pentru pregătirea pentru reutilizare și operatorii autorizați pentru tratare a DEEE Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Investiții private ● PNRR, 2026, C9 - Sprijin pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare ● Programele Regionale pentru 2021-2027; ● Programul Educație și Ocupare 2021-2027, Prioritatea - 7.e.4. Promovarea dezvoltării programelor de studii terțiare de înaltă calitate, flexibile și corelate cu cerințele pieței muncii  +  Acțiunea 42: Stabilirea unor cerințe de conținut minim de materii prime secundare la fabricarea de EEE noi, în concordanță cu legislația europeană aplicabilă.  +  OS 35. Creșterea utilizării de materii prime secundare în producție  +  Descriere Utilizarea circulară a materialelor este în prezent foarte scăzută în România. Conform Eurostat*230, România are o rată de circularitate de 1,3%, definită ca "ponderea resurselor materiale utilizate care provin din deșeuri reciclate", față de rata media a UE de 12,8%. Acest lucru este deosebit de îngrijorător având în vedere creșterea radicală a utilizării materialelor la nivel mondial și presiunile pe care aceasta le va exercita asupra economiilor naționale și asupra mediului. Potrivit unui raport al OCDE din 2019, se preconizează că utilizarea materialelor la nivel mondial, atât primare, cât și secundare, se va dubla până în 2060, de la 79 Gt cât era în 2011 la 167 Gt*231. Prin urmare, o mai mare dependență de utilizarea materiilor prime secundare este deosebit de importantă, facilitată de progresele tehnologice și de politicile privind EC. Studiul OCDE anticipează că rata de utilizare a materiilor prime secundare se va accelera într-un ritm mult mai mare decât cea a materiilor prime virgine. Este important ca România să recupereze decalajul față de alte SM ale UE în ceea ce privește utilizarea materialelor circulare și să facă parte din acest proces global. *230 https://ec.europa.eu/info/publications/2022-european-semester-country-reports_en *231 https://www.oecd.org/environment/waste/highlights-global-material-resources-outlook-to-2060.pdf Proiectarea sustenabilă a produselor, colectarea și operațiunile performante de tratare a DEEE în România pot juca un rol cheie în acest proces, prin prelungirea duratei de viață a produselor și prin reintroducerea în economie a materialelor secundare reciclate, rezultate în urma proceselor de tratare și reciclare a DEEE. Pentru ca piața materialelor secundare să se dezvolte, toate etapele trebuie să fie viabile din punct de vedere economic, din momentul colectării DEEE și până la finalul procesului de tratare. În caz contrar, materiile prime secundare de calitate scăzută și/sau cu prețuri ridicate în comparație cu materiile prime virgine nu vor putea fi integrate în procesul de producție. Pentru a stimula și mai mult utilizarea materialelor reciclate din deșeuri, ar trebui stabilit un procent minim la nivelul UE de materie primă secundară utilizată în fabricarea EEE noi, ca în cazul ambalajelor din plastic pentru băuturi. Conform opiniei părților interesate consultate, există mai multe bariere care împiedică dezvoltarea pieței materialelor secundare. Printre cele mai importante se numără: prețul necompetitiv al materialelor reciclate în raport cu cele virgine, absența unor măsuri adecvate pentru siguranța și calitatea materialelor secundare și lipsa unor norme clare la nivelul UE privind "încetarea statutului de deșeu" pentru anumite produse. În prezent, materialele secundare provenite de la instalațiile de tratare a DEEE din România sunt exportate în principal în țările în care piața materialelor secundare este mai dezvoltată. Preocupările privind calitatea scăzută a materialelor secundare pot fi corectate prin aplicarea unor standarde adecvate, după cum se explică și în Acțiunea 41. De asemenea este nevoie să se stabilească prețuri de referință pentru materialele secundare în raport cu prețurile pentru materialele primare, luându-se în considerare și costurile cu implementarea standardelor adecvate. Totodată, autoritățile române trebuie să asigure diseminarea de informații relevante privind conformitatea cu normele UE în ceea ce privește criteriile de încetare a statutului de deșeu. Odată cu stabilirea la nivelul UE a unui conținut minim de materiale reciclate în producția de EEE, România va lua măsurile necesare conformării, în baza unor studii privind disponibilitatea, costurile și calitatea materialelor secundare. Până atunci, producătorii care folosesc materiale reciclate în produsele lor trebuie să fie stimulați, de exemplu, beneficiind de reduceri de taxe. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Entități implicate în implementare: ● Producători de EEE ● Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Buget de stat ● PNRR, Q1 2026, C.3 - Managementul deșeurilor ● Fonduri private7.9. Deșeuri  +  Acțiunea 43: Consolidarea sistemului de plată de tip "plătești pentru cât arunci".  +  OS 36. Creșterea ratelor de colectare separată și de reciclare a deșeurilor municipale  +  Descriere În România, majoritatea gospodăriilor plătesc o taxă fixă pentru colectarea și gestionarea deșeurilor municipale, indiferent de cantitatea de deșeuri pe care o produc sau de rata de colectare selectivă pe care o ating. În prezent, cetățenii nu suportă toate costurile sistemului de gestionare a deșeurilor municipale solide, deoarece din bugetele publice locale se acordă diverse subvenții, ceea ce afectează repararea, înlocuirea, modernizarea și extinderea infrastructurii de colectare și tratare a deșeurilor. În cadrul unui sistem de tipul PAYT, utilizatorii serviciului de colectare a deșeurilor trebuie să plătească o taxă bazată pe cantitatea de deșeuri pe care o produc și în funcție de gradul în care utilizează serviciul de gestionare a deșeurilor. Întrucât costurile deșeurilor de ambalaje colectate separat sunt acoperite de producători prin intermediul sistemului REP, cetățenii suportă doar costurile de gestionare a deșeurilor reciclabile care nu sunt din categoria ambalajelor, ale gestionării deșeurilor reziduale și ale gestionării deșeurilor biologice. În mod ideal, sistemul PAYT ar trebui să ofere cetățenilor stimulente financiare pentru a crește colectarea separată a deșeurilor în general și pentru a diminua cantitatea de deșeuri municipale reziduale, deoarece o cantitate mare de deșeuri generate este asociată cu un preț mai mare. Sistemul PAYT este implementat în prezent în legislația românească prin art. 9 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 196/2005, completată de prevederile Cap. IV din Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu. De asemenea, documentul intitulat "Recomandări pentru aplicarea modificărilor legislative introduse prin OUG nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, a Legii nr. 249/2015 și a OUG nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 31/2019" oferă clarificări autorităților locale cu privire la implementarea sistemului PAYT. Sistemul PAYT trebuie să fie utilizat de autoritățile publice locale, potrivit art. 17 din OUG nr. 92/2021. Implementarea sistemului PAYT este monitorizată prin intermediul Planurilor Județene de Gestionare a Deșeurilor, respectiv Planului de Gestionare a Deșeurilor pentru Municipiul București, în conformitate cu prevederile anexei la Ordinul ministrului nr. 140/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 295 din 17 aprilie 2019. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile administrației publice locale au obligația să implementeze instrumentul economic PAYT în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (5) lit. h) din OUG nr. 92/2021. Această atribuție este reiterată și la art. 28A5 alin. (1), respectiv: "În vederea operaționalizării instrumentului economic "plătește pentru cât arunci", autoritățile administrației publice locale ale unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale au competențe exclusive să elaboreze și să aprobe, după consultarea publică, regulamente locale privind implementarea instrumentului economic "plătește pentru cât arunci", prin aplicarea unuia sau mai multor elemente prevăzute la art. 17 alin. (5) lit. h) din OUG nr. 92/2021, respectiv volum, frecvență de colectare, greutate și saci de colectare personalizați, după caz." În prezent potrivit informațiilor de la ANRSC din 3180 UAT-uri în 2988 UAT-uri deșeurile municipale sunt colectate separat și spre exemplu 652 colectează separat pe 5 fracții: hârtie/carton + plastic + metal + sticlă + reziduale mixte/fracție umedă. Cu toate acestea au fost identificate și câteva provocări practice: ● În contractele de delegare a serviciului de gestionare a deșeurilor, tarifele variază în funcție de costurile fracționate în lei/tonă, în timp ce consumatorii finali suportă costurile fie prin plata unei taxe către unitatea administrativ teritorială, fie prin plata unei taxe direct către operatorul de salubritate. Cu toate acestea, în realitate, se întâmplă frecvent ca nici unitatea administrativă teritorială, și nici operatorul de salubritate să nu impună taxe cetățenilor; ● În cazul colectării deșeurilor din ușă în ușă, strategia bazată pe greutate, uneori nu funcționează întrucât echipamentul de cântărire se decalibrează adesea, ceea ce face imposibilă cântărirea exactă a deșeurilor de la o gospodărie la alta; ● Deși există o obligație de implementare a sistemului PAYT, nu toate unitățile administrativ teritoriale l-au implementat. Prin urmare, sistemul PAYT din România trebuie să fie consolidat și îmbunătățit pentru a face față acestor provocări. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în această privință presupune: ● Elaborarea unui studiu pregătitor privind punerea în aplicare a sistemului PAYT la nivel național, ținând cont de cele mai bune practici existente și de dificultățile întâmpinate în ceea ce privește determinarea cantității de deșeuri generate și stabilirea prețurilor pentru gospodării pe baza serviciilor prestate și a cantității de deșeuri colectate. ● Impunerea adoptării reglementărilor privind PAYT la nivelul tuturor administrațiilor publice locale și punerii în aplicare a sistemului PAYT. Unitățile administrative teritoriale trebuie să includă termene de implementare explicite în contractele cu furnizorii de servicii de salubritate. ● Monitorizarea în permanență a aplicării sistemului PAYT în toate unitățile administrativ- teritoriale în care acesta a fost deja adoptat. Instituirea unor sisteme de monitorizare coordonate de Garda Națională de Mediu și de autoritățile locale responsabile de aplicarea legislației, în vederea unei aplicări mai stricte a sancțiunilor deja stipulate în temeiul legilor în vigoare, cum ar fi Legea nr. 249/2015. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociațiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora Entități implicate în implementare: ● Garda Națională de Mediu ● Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilități Publice ● Autoritățile locale Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Programul Asistență Tehnică 2021-2027 ● Bugetul administrației publice locale ● Buget de stat  +  Acțiunea 44: Dezvoltarea/îmbunătățirea, infrastructurii pentru colectarea deșeurilor.  +  OS 36. Creșterea ratelor de colectare separată și de reciclare a deșeurilor municipale  +  Descriere România a introdus treptat sisteme integrate de gestionare a deșeurilor solide - SIGD pentru a moderniza sistemul municipal de gestionare a deșeurilor, ceea ce a facilitat extinderea acoperirii serviciilor de colectare a deșeurilor în zonele urbane și rurale. Până la douăzeci de sisteme au devenit complet operaționale până în 2019. Restul municipalităților externalizează serviciile de salubrizare, ceea ce duce la timpi de transport mai lungi și la cheltuieli mai mari. În ciuda acestui efort, ratele municipale de colectare selectivă și de reciclare sunt încă scăzute*232. *232 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Rata de reciclare a deșeurilor municipale este una dintre cele mai scăzute din UE, iar depozitarea deșeurilor la depozitul de deșeuri este încă forma dominantă de gestionare a deșeurilor*233. În 2018, rata de reciclare a tuturor deșeurilor, cu excepția deșeurilor minerale majore, s-a ridicat la numai 29%, comparativ cu media UE de 55%*234. În mod similar, rata de reciclare a deșeurilor municipale a ajuns la doar 14% în 2020, comparativ cu media UE de 48%, ceea ce plasează România printre cele mai puțin performante țări din UE. Prin urmare, CE a identificat România ca fiind una dintre țările care riscă să nu atingă obiectivele UE pentru 2020 și 2025, de 50% și, respectiv, 55%. Având în vedere că cele mai bune practici de colectare a deșeurilor municipale solide sunt implementate, de obicei, prin runde de colectare din ușă la ușă, din containere amplasate în zone locuite sau de la marginea trotuarului de la gospodării și întreprinderi, ca parte a sistemului PAYT sau prin colectarea regulată a deșeurilor municipale, acțiunea prevede următoarelor măsuri: *233 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wasmun/default/table?lang=en *234 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/env_wastrt/default/table?lang=en ● Elaborarea unui studiu pregătitor pentru a stabili infrastructura potrivită pentru colectarea separată a deșeurilor municipale, care să fundamenteze actualizarea legislației cu privire la: () cerințele minime privind frecvența de colectare a deșeurilor în casele de tip familial față de cele de tip apartament/clădiri înalte; () cerințe minime de infrastructură în ceea ce privește numărul și dimensiunea containerelor în casele de tip familial față de clădirile înalte, cu scopul de a colecta deșeurile colectate separat din ușă la ușă în casele de tip familial. ● Stimularea respectării normelor de colectare separată de către gospodării și întreprinderi, prin impunerea de sancțiuni; ● Îmbunătățirea gradului de acceptare a măsurilor de colectare separată și asigurarea faptului că infrastructura furnizată este adecvată pentru condițiile locale, cu implicarea părților interesate locale, cum ar fi întreprinderile, cetățenii, proprietarii de magazine și diferitele departamente ale orașului care sunt relevante pentru o strategie integrată de colectare a deșeurilor. Instituții responsabile de implementare: ● Autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, respectiv asociațiile de dezvoltare intercomunitară ale acestora Entități implicate în implementare: ● Autoritățile locale ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● PNRR, Q1 2026, P1- Tranziția ecologică, CB - Managementul deșeurilor ● Programul dezvoltare durabilă 2021 -2027, P1.Acțiunea 1.B Gestionarea eficientă a deșeurilor în vederea accelerării tranziției către economia circulară, pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediu  +  Acțiunea 45: Elaborarea de criterii pentru încetarea statutului de deșeu pentru a reduce consumul de materii prime virgine.  +  OS. S7 Creșterea ponderii materiilor prime secundare în economie  +  Descriere Pentru a realiza un sistem funcțional bazat pe principiile EC, este nevoie de o linie directoare clară care să informeze când și cum un anumit deșeu poate fi transformat într-un produs. Cerințele stabilite de CE, care au introdus criterii de încetare a statutului de deșeu - ISD, pentru anumite materiale, urmărind atât protecția mediului, cât și beneficii economice, sunt un punct de plecare în acest sens. Aceste criterii intenționează să promoveze reciclarea în UE prin stabilirea certitudinii juridice, a unor condiții de concurență echitabile și prin eliminarea sarcinilor administrative inutile*235. *235 https://environment.ec.europa.eu/topics/waste-and-recycling/waste-framework-directive_en În prezent, în România, prevederile generale ale OUG nr. 92/2021 privind încetarea statutului de deșeu nu sunt suficient de specifice pentru a reglementa condițiile și criteriile care trebuie îndeplinite pentru acceptarea deșeurilor în vederea reciclării și pentru ISD. Măsurile specifice pentru a asigura progresul în acest sens presupune: ● Elaborarea unui studiu care să constituie un document suport pentru viitoarele decizii administrative, de reglementare, care să fie orientat pe: () ierarhizarea și prioritizarea deșeurilor pentru care trebuie stabilite criteriile de încetare a statutului de deșeu, conform Directivei 851/2018 și a OUG nr. 92/2021; () Clarificarea circumstanțelor în care deșeurile încetează statutul de deșeu; ● Monitorizarea conformării la standardele și normele de reglementare pentru ISD () Operatorii trebuie să furnizeze date referitoare la materialele și cantitățile care încetează să mai fie considerate deșeuri pe baza criteriilor specificate, pentru a urmări progresele și a aborda eventualele probleme. Evaluarea conformității cu criteriile de ISD trebuie să se bazeze pe un sistem de evaluare transparent și verificabil, supravegheat de un organism național. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Universitățile tehnice Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Programul Asistență Tehnică 2021 -2027 ● Buget de stat pentru costul legiferării  +  Acțiunea 46: Promovarea formării profesionale și a cercetării în domeniul instalațiilor de sortare și tratare a deșeurilor, inclusiv a instalațiilor de sortare automată a deșeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile și a celor pe bază de substanțe biologice, posibila reciclare chimică a materialelor plastice sau textile, instalațiile de biogaz și de compostare.  +  OS 38. Îmbunătățirea sistemului de gestionare a deșeurilor prin cercetare și dezvoltare în domeniul economiei circulare  +  Descriere Pentru o mai mare eficiență a resurselor și pentru a facilita tranziția către EC, trebuie să crească înțelegerea viitoarelor cerințe în materie de infrastructură a deșeurilor, ca de exemplu în ceea ce privește soluțiile biotehnologice pentru tratarea deșeurilor biologice. În plus, este nevoie de abordări inovatoare pentru a reduce costurile pe termen lung și impactul pe termen lung asupra mediului al deșeurilor depozitate la depozitele de deșeuri*236. În urma consultărilor pentru elaborarea PAEC, această acțiune a fost identificată de către sectorul industrial ca fiind foarte necesară, deoarece există un deficit major de ingineri de mediu specializați în gestionarea deșeurilor, nu numai cu competențe în ceea ce privește principiile EC, ci și cu competențe adaptate la noile progrese în domeniul tehnologiilor de reciclare și recuperare. Ca urmare, este nevoie de un efort concertat din partea autorităților publice și a industriei pentru adaptarea programelor de studii la nevoile industriei și la noile progrese tehnologice în domeniul gestionării deșeurilor. Acest lucru poate oferi un avantaj competitiv pentru cercetarea și inovarea din România în general, dacă se dezvoltă un cadru juridic adecvat și investiții corespunzătoare în educație și cercetare. Etapele de punere în aplicare a acestei acțiuni sunt: *236 https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/765914/resources- waste-strategy-dec-2018.pdf ● Consultări inițiale cu universități și cadre didactice din medii tehnice pentru a identifica cele mai bune metode de promovare a cunoștințelor teoretice și practice ale studenților și cercetătorilor în domenii legate de instalațiile de sortare și tratare a deșeurilor; ● Adaptarea programelor existente de studii universitare și postuniversitare, în special pentru domeniul ingineriei, sau elaborarea de noi programe de studii și de materiale didactice privind cele mai noi instalații de sortare și tratare a deșeurilor bazate pe studii și experiențe practice, precum instalații de sortare automată a deșeurilor, sortarea materialelor plastice biodegradabile și a celor pe bază biologică, reciclarea materialelor plastice sau a textilelor etc. ● Colaborări între industrie și institutele de învățământ superior prin: () inițierea de stagii de practică dedicate doctoranzilor care studiază sortarea și tratarea deșeurilor; ● dezvoltarea de programe de formare profesională în colaborare cu cadre universitare și profesioniști din industrie pentru inginerii care lucrează în organizații implicate în activități de gestionare și sortare a deșeurilor. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Educației ● Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Universitățile tehnice Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Programul Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente financiare - Prioritatea 3. Dezvoltarea capacității de cercetare-dezvoltare-inovare a institutelor de învățământ superior ● Programul Educație și Ocupare 2021 -2027: Prioritatea 7. Creșterea calității ofertei de educație și formare profesională pentru asigurarea echității sistemului și o mai bună adaptare la dinamica pieței muncii și la provocările inovării și progresului tehnologic Acțiunea 47: Continuarea/inițierea campaniilor care să asigure informarea și creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la importanța colectării separate a deșeurilor și pentru a reducerea generării de deșeuri și depozitării/depozitării fără respectarea prevederilor legale.39. Educarea populației pentru a face alegeri sustenabile în ceea ce privește bunurile și serviciile.40. Creșterea în rândul populației a gradului de conștientizare cu privire la rolul și importanța economiei circulare  +  Descriere În România, este nevoie de încurajarea trecerii la un comportament cetățenesc orientat spre mediu și protejarea lui. Eforturile autorităților trebuie consolidate și orientate către: ● Extinderea campaniilor de sensibilizare în ceea ce privește gestionarea sustenabilă a deșeurilor ● Extinderea campaniilor de comunicare pentru a încuraja prevenirea generării de deșeuri și aplicarea ierarhiei deșeurilor; ● Campanii dedicate informării cu privire la sistemul PAYT ● Organizarea de evenimente publice și întâlniri între autoritățile locale și locuitori pentru a răspunde la întrebările și preocupările lor. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Ministerul Educației ● Experți din mediul academic ● Industrie ● Autorități publice locale ● ONG-uri Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Administrația Fondului pentru Mediu ● Buget de stat, prin Ministerul Educației ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027: P1 Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată și tranziția la o economie circulară, Acțiunea 1.3 Gestionarea eficientă a deșeurilor în vederea accelerării tranziției către economia circulară, pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediu7.10. Apă și ape uzate  +  Acțiunea 48: Încurajarea stocării apei de ploaie și utilizării acesteia în clădirile publice și rezidențiale pentru spălarea toaletelor, grădinărit, curățarea podelelor, etc.  +  OS 41. Creșterea eficienței utilizării apei  +  Descriere Apa de ploaie poate fi colectată și depozitată în rezervoare, în clădiri private și publice, și utilizată în scopuri casnice, cum ar fi apa utilizată la toaletă și pentru irigații*237. Apa colectată poate fi păstrată în rezervoare sau poate fi utilizată pentru a reîncărca acviferele subterane în perioadele de secetă. Apa de ploaie are o calitate mai ridicată decât cea a apelor uzate și, ca atare, necesită, de obicei, o tratare mai puțin intensă înainte de a putea fi reutilizată. Prin urmare, în timpul procesului de tratare se consumă mai puțină energie și resurse. În prezent, colectarea apei de ploaie nu este stimulată și nici reglementată la nivel național. De-a lungul anilor au existat proiecte individuale și private de instalare și utilizare a sistemelor de apă gri în clădiri, dar la nivel național nu au existat astfel de inițiative. *237 Delgado, Anna, Diego J. Rodriguez, Carlo A. Amadei și Midori Makino. 2021. "Apa în economia circulară și reziliența (WICER)". Banca Mondială, Washington, DC În lipsa unor strategii și tehnologii care să ghideze procesul, gestionarea apelor gri poate fi extrem de complexă. Încurajarea utilizării apei de ploaie la nivel național presupune următoarele etape: ● Elaborarea unui studiu de evaluare a potențialului de colectare a apei de ploaie și a instalațiilor de utilizare a apei gri în clădirile existente la nivel național, atât din punct de vedere al condițiilor de infrastructură, cât și al cererii consumatorilor; ● Colaborarea dintre mediul academic și sectorul privat pentru a crea soluții adaptate pentru cele mai frecvente tipuri de clădiri care se califică pentru captarea apelor pluviale și utilizarea apelor negre/gri, care ar putea avea ca rezultat pregătirea unor ghiduri în aceste sens; ● Transpunerea în profil spațial a sistemelor de captare a apelor pluviale și utilizare a apelor negre/gri prin intermediul documentațiilor de urbanism; ● Realizarea unui proiect-pilot axat pe instalarea de sisteme de apă gri în clădirile din sectorul public, care să poată fi apoi utilizat ca bună practică și pentru sectorul privat; ● Introducerea de stimulente pentru instalarea de sisteme de utilizare a apei gri, atunci când se construiesc clădiri noi, deoarece acest lucru poate contribui la reducerea cererii de apă dulce și la creșterea eficienței apei; ● Acordarea de stimulente financiare populației și IMM-urilor pentru achiziționarea și instalarea de echipamente de stocare a apei de ploaie în clădirile existente, urmând exemplul instalării de panouri solare în cadrul programului "Casa Verde", pentru a crește gradul de utilizare a apei de ploaie ● Lansarea de campanii de informare și conștientizare cu privire la beneficiile colectării apei de ploaie și la metodele de colectare a apei de ploaie, în colaborare cu mediul academic și ONG-uri. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului Entități implicate în implementare: ● Autorități ale administrației publice locale ● Institute de cercetare și universități ● ONG-uri Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● Buget de stat ● Programul Asistență Tehnică 2021 -2027  +  Acțiunea 49: Promovarea și stimularea producției de îngrășăminte, biogaz și ciment din nămoluri provenite din stațiile de epurare pentru comunități și industrie, în sinergie cu sectorul agricol.  +  OS 42. Îmbunătățirea recirculării nutrienților și a materiei organice prin ciclurile lor naturale  +  Descriere În 2021, producția de nămol de epurare din România a fost de 264.000 de tone, ceea ce corespunde la 13,8 kg pe cap de locuitor*238. Un procent de 24% din cantitatea de nămol de epurare produsă a fost utilizată în scopuri agricole sau pentru compostare. Această rată relativ scăzută de colectare a nămolurilor provenite din stațiile de epurare pe cap de locuitor în scopuri de valorificare în România poate fi legată de rata la fel de scăzută a conectării populației la instalații de tratare a apelor uzate. De asemenea, pentru utilizarea nămolurilor de epurare pentru compostare, este necesar ca sistemele de canalizare ale gospodăriilor să fie separate de cele industriale pentru a nu exista riscul de contaminare cu metale grele. În funcție de dezvoltarea economică a zonelor, nămolurile de epurare, pot fi utilizate la nivel local sau transferate către instalații de colectare, care ar putea fi deținute fie de antreprenori, fie de asociații profesionale. De asemenea, nămolul poate fi uscat și valorificat atât din punct de vedere energetic, prin conținutul său organic, cât și material prin co-procesare în industria cimentului. Conformarea cu cerințele Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale a fost problematică, România fiind printre țările UE cu cele mai multe cazuri de nerespectare a acestei Directive. Pentru a asigura progrese în această direcție, se vor lua în considerare următoarele măsuri: *238 https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WW_SPD custom_7458167/default/table?lang=en; https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ENV_WW_SPD_custom_7458067/default/table?lang=en ● Revizuirea Ordinului nr. 344/708 din 16 august 2004 pentru aprobarea "Normelor tehnice privind protecția mediului, în special a solurilor, la utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură" pentru a rezolva lipsa unor reglementări clare privind utilizarea nămolurilor rezultate din epurarea apelor uzate în silvicultură și agricultură, în condiții de siguranță pentru sănătatea publică; ● Acordarea de sprijin financiar pentru finanțarea cercetării privind tratarea nămolurilor pentru uz agricol și industrial, cu participarea unor institute specializate, cum ar fi, de exemplu, academiile și facultățile de științe agricole și silvice, facultățile tehnice; ● Dezvoltarea unui proiect demonstrativ privind producția de îngrășăminte, biogaz din nămoluri de epurare, care să servească în scopuri educaționale și de ilustrare a unui model de afaceri; ● Lansarea de campanii educaționale și de sensibilizare a utilizatorilor cu privire la beneficiile utilizării nămolurilor de epurare în agricultură și pentru încurajarea cererii de produse locale de fertilizare, în parteneriat cu mediul academic și ONG-urile. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ● Ministerul Sănătății/Institutul Național de Sănătate Publică ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor/Agenția Națională pentru Protecția Mediului Entități implicate în implementare: ● Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie ● Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice ● Autoritățile administrației locale, autoritățile teritoriale pentru protecția mediului, autoritățile teritoriale agricole ● Producătorii și utilizatorii de nămoluri provenite din stațiile de epurare a apelor uzate menajere și industriale Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● PNRR, Q 1 2026, Prioritatea 2.1 Investiții în sectorul apei și apelor uzate pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediu ● Buget de stat  +  Acțiunea 50: Promovarea și aplicarea standardelor care conduc la creșterea eficienței utilizării apei în industrie pentru a reduce consumul.  +  OS 43. Creșterea eficienței utilizării apei  +  Descriere S-a estimat că potențialul de economisire a apei în Europa este de 40%. Acest lucru ilustrează în mod clar importanța îmbunătățirii eficienței apei în toate sectoarele pentru a face față penuriei de apă și secetei*239. În România, nu există nicio estimare națională disponibilă în ceea ce privește utilizarea eficientă a apei în industrie. În funcție de industrie și de specificul fabricii, există sisteme de reciclare a apei care pot trata 10-95% din apă. Cea mai mare parte a apei utilizate în agricultură este pentru irigații, unde gradul de eficiență variază între 60-80%*240. *239 https://ec.europa.eu/environment/water/quantity/water_efficiency.htm *240 https://wateractionhub.org/geos/country/181/d/românia/ În prezent, nu există standarde specifice pentru reutilizarea apelor uzate urbane epurate în scopul irigării agricole. Cu toate acestea, CE a adoptat și publicat, ghiduri fără caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru a ajuta statele membre și părțile interesate să adopte măsuri pentru reutilizarea în condiții de siguranță a apelor uzate urbane epurate pentru irigarea agricolă. Regulamentul UE privind reutilizarea apei stabilește cerințe minime privind calitatea apei și monitorizarea pentru a asigura o reutilizare în condiții sigure a apei, precum și cerințe de gestionare a riscurilor pentru a evalua și a atenua riscurile pentru sănătate și mediu*241. *241 Detalii suplimentare disponibile în " Orientări în sprijinul aplicării Regulamentului (UE) 2020/741 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei " https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52022XC0805( 01) from=EN Pentru a încuraja utilizarea eficientă a apei în România, trebuie să se implementeze următoarele măsuri: ● Creșterea eficienței utilizării apei în industrie: () Organizarea de cursuri de formare, adaptate pentru fiecare industrie, privind modul de respectare a standardelor de eficiență a utilizării apei, în colaborare cu mediul academic; () Introducerea de stimulente economice pentru creșterea eficienței utilizării apei în industrie; () Promovarea tratării apelor uzate la fața locului pentru a diminua evacuarea apelor uzate dăunătoare și pentru a reduce consumul de apă; () Consolidarea colaborării între diferitele entități din mediul de afaceri pentru a încuraja schimburile de cunoștințe și experiență. ● Creșterea eficienței utilizării apei în zonele urbane: () Integrarea în legislația națională a ghidurilor emise de CE*242 privind reutilizarea în condiții de siguranță a apelor urbane reziduale epurate pentru irigații agricole; *242 Orientări în sprijinul aplicării Regulamentului (UE) 2020/741 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei. () Asigurarea finanțării pentru modernizarea infrastructurii de apă în sectorul public și privat pentru a, printre altele, elimina pierderile de apă din sistem; () Încurajarea colaborării între entitățile din sectorul public și privat, inclusiv instituțiile academice, pentru a identifica soluții practice de îmbunătățire a eficienței utilizării și livrării apei în zonele urbane. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Entități implicate în implementare: ● Institute de cercetare, autoritățile locale Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Buget de stat ● Programul Asistență Tehnică 2021-2027  +  Acțiunea 51: Restaurarea zonelor umede naturale și a solurilor pentru a îmbunătăți capacitatea lor naturală de tratare, pentru a reduce stresul hidric și pentru a crește capacitatea lor tampon în caz de inundații.  +  OS 44. Îmbunătățirea capacității naturale de autoepurare a corpurilor de apă naturale  +  Descriere Infrastructura verde, cum sunt zonele umede, acționează ca niște absorbitoare de dioxid de carbon și ca atare pot contribui la atingerea obiectivelor climatice dacă sunt gestionate și protejate corect*243. Apa este considerată ca fiind un capital natural în cadrul unei economii care funcționează pe modelul circular și care recunoaște importanța economică a zonelor umede și a apelor subterane. Prin încorporarea tehnicilor de regenerare, EC menține și îmbogățește capitalul natural în loc să îl degradeze. Prin urmare, scopul principal al strategiilor de restaurare a zonelor umede naturale este de a îmbunătăți sau de a restabili capacitatea de reținere a apei în soluri și în ecosistemele acvatice naturale și artificiale*244. *243 Chausson, A., Turner, B., Seddon, D., Chabaneix, N., Girardin, C. A., Kapos, V., ... Seddon, N. (2020). Cartografierea eficacității soluțiilor bazate pe natură pentru adaptarea la schimbările climatice. Global Change Biology, 26(11), 6134-6155. *244 Delgado, Anna, Diego J. Rodriguez, Carlo A. Amadei și Midori Makino. 2021. "Apa în economia circulară și reziliența (WICER)". Banca Mondială, Washington, DC În absența unui cadru politic specific pentru zonele umede, Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității servesc drept instrument politic pentru gestionarea zonelor umede*245. Utilizarea infrastructurii verzi și restaurarea zonelor umede sunt, de asemenea, incluse ca elemente importante în Planul Național de Management*246 elaborat în temeiul Directivei-cadru a UE privind apa. *245 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf *246 https://rowater.ro/despre-noi/descrierea-activității/managementul-european-integrat-resurse-de-apa/planurile-de-management-ale-bazinelor-hidrografice/planuri-de-management-naționale/ Pentru a identifica zonele umede care au potențialul să filtreze efluenții de ape uzate și, astfel, să reducă necesarul de epurare a apelor uzate, trebuie depuse eforturi concertate în următoarele direcții: ● Elaborarea unui cadru politic clar pentru conservarea și gestionarea zonelor umede, care să se concentreze pe: () Stabilirea obiectivelor și țintelor pentru conservarea și gestionarea zonelor umede în contextul schimbărilor climatice; () specificarea măsurilor de promovare a gestionării durabile a zonelor umede, inclusiv monitorizarea și evaluarea stării zonelor umede, în special în condițiile în care acestea sunt expuse la riscurile asociate schimbărilor climatice; și () stabilirea unor măsuri specifice de punere în aplicare, cum ar fi sancțiuni pentru distrugerea zonelor umede sau pentru scoaterea lor din inventarul zonelor umede. ● Elaborarea unui studiu pregătitor cu următoarele componente: () Evaluarea zonelor umede: identificarea stării și a riscurilor la care sunt expuse zonele umede; () Monitorizarea zonelor umede: instituirea unui sistem de colectare de informații specifice pentru monitorizarea gestionării zonelor umede. ● Realizarea de proiecte demonstrative în parteneriat cu mediul academic și cu ONG-uri, cu scopul de a explica și de a disemina modul în care pot fi restaurate zonele umede și de ce sunt importante, pentru a crește gradul de conștientizare în rândul populației generale și al întreprinderilor. Acest tip de proiect demonstrativ ar trebui să explice în mod clar și să includă: () rolul zonelor umede în reglarea climei, cum ar fi conservarea și gestionarea durabilă a carbonului stocat; () rolul zonelor umede în furnizarea de servicii de adaptare la schimbările climatice, precum și reziliență pentru comunităților umane și ecosisteme, cum ar fi un rol de tampon în calea inundațiilor, amortizarea pagubelor provocate de furtuni, protejarea calității apei prin filtrarea poluanților și a sedimentelor din scurgerile generate de furtuni puternice, reîncărcarea apelor subterane și asigurarea aprovizionării cu apă în timpul secetei, precum și coridoare de biodiversitate. Instituții responsabile de implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Entități implicate în implementare: ● Garda Națională de Mediu ● Autoritățile locale ● Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură ● Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate Orizont de timp: 2024-2029 Finanțare: ● Planul național de reziliență și redresare - C1 Managementul apei ● Programul Orizont Europa ● Programul LIFE ● Programul dezvoltare durabilă 2021-2027, P 2. Protecția mediului prin conservarea biodiversității, asigurarea calității aerului și reabilitarea siturilor contaminate  +  Acțiunea 52: Creșterea gradului de colectare și tratare a apelor uzate provenite din gospodării, în special în zonele rurale.  +  OS 45. Îmbunătățirea tratării apelor uzate și a conectivității  +  Descriere Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în raportul privind starea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare, elaborat anual de Asociația Română a Apei, populația totală acoperită de ariile de operare ale marilor operatori regionali și municipali era de 15.104.249 de locuitori în 2021*247. Potrivit Administrației Naționale "Apele Române", din totalul de 19,8 milioane de locuitori echivalenți care intră sub incidența prevederilor Directivei 91/271/CEE, aproximativ 66% sunt racordați la sisteme de canalizare, din care 63,5% sunt racordați la stații de epurare. De la aderarea României la UE s-au investit peste 10 miliarde de euro în sectorul de apă și canalizare, ceea ce a dus la creșterea cu aproximativ 20% a gradului de racordare a populației la sistemele de canalizare și la stațiile de epurare. Pentru perioada 2023-2030, sunt alocate aproximativ 9 miliarde de euro pentru sistemele de apă și canalizare, ceea ce va crește și mai mult ponderea populației conectate la infrastructura de canalizare și tratare. De asemenea, în prezent se finalizează un Plan național de investiții pentru sectorul apei potabile și al canalizării și o Strategie pentru sectorul apei și al canalizării. *247 https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/sistem_canal_2021r.pdf Cu toate acestea, există încă o proporție semnificativă de gospodării care nu sunt conectate la sistemul de alimentare cu apă și de canalizare, în special în zonele rurale ale țării. De exemplu, în regiunea de nord-est a țării, doar aproximativ 30% din populație avea acces la servicii de canalizare în 2018*248. Acest lucru este cauzat în principal de infrastructura insuficientă și adesea precară, precum și de reticența unei părți a populației rurale de a se conecta atât la rețelele de apă curentă, cât și la cele de canalizare, din cauza preocupărilor legate de accesibilitatea financiară. În ultimii ani, România a luat mai multe măsuri pentru a crește eficiența exploatării și întreținerii acestor sisteme prin procesul de regionalizare, oferind în același timp sprijin gospodăriilor cu venituri mici pentru a se racorda la rețelele de apă și la infrastructura de canalizare, prin modificarea Legii nr. 241/2006 privind serviciile de alimentare cu apă și de canalizare și prin PNRR. *248 https://unece.org/sites/default/files/2021 -12/ECE_CEP_189_0.pdf Pentru a spori și mai mult colectarea și tratarea apelor uzate, în special în zonele rurale, această acțiune propune următori pași: ● efectuarea un studiu pregătitor la nivel național pentru a evalua fezabilitatea creșterii conectivității și a epurării apelor uzate în zonele rurale, ținând seama de zonele problematice, de potențialul de conectivitate, de gradul de pregătire a infrastructurii și de principalele bariere cu care se confruntă autoritățile rurale locale; ● conectarea la stațiile centralizate de epurare a apelor uzate a gospodăriilor și comunităților identificate de către studiul pregătitor ca având un potențial adecvat, împreună cu construirea de noi facilități, cum ar fi sistemele de alimentare cu apă, conductele de apă, stații de epurare a apelor uzate și rețelele de canalizare, pentru a extinde capacitatea; ● crearea unui grup de lucru care să aibă ca obiectiv dezvoltarea de instalații de tratare avansate în colaborare cu mediul academic și sectorul privat, luând în considerare cele mai bune practici din alte țări ale UE și adaptându-le la contextul național; ● instruirea și formarea profesională a celor implicați în gestionarea apelor uzate: colectori de ape uzate, operatori și distribuitori de ape uzate epurate, fermieri etc. cu privire la avantajele valorificării apelor uzate și la modul de utilizare a principiilor EC. Formările ar putea lua forma unor ateliere naționale planificate în colaborare cu comunitatea academică sau prin organizarea de sesiuni de schimb de experiență între colectori și operatori, cu accent pe valorificarea apelor uzate și pe implementarea altor concepte de EC. De asemenea, pregătirea teoretică trebuie completată în mode constant de aplicații practice, ceea ce ar putea necesita unele investiții suplimentare; ● elaborarea unui ghid care să sprijine sistemele descentralizate de gestionare a apelor uzate- SDGAA. În primul rând, ghidul ar trebui să informeze asupra modului în care ar trebui să se facă planificarea pentru SDGAA pe baza: i) densității populației și a disponibilității terenurilor, ii) a topografiei, iii) a potențialului de reutilizare și iv) a cursurilor existente pentru evacuarea apelor uzate tratate. În al doilea rând, ghidul ar trebui să promoveze cele mai bune practici legate de modelele de afaceri ale sistemelor descentralizate de tratare a apelor uzate; ● evaluarea și adaptarea legislației aplicabile operatorilor economici care gestionează apa potabilă la nivel local, astfel încât să fie restabilită recircularea apei calde menajere și să nu se mai elimine apa caldă în canalul condominiilor; ● lansarea de campanii de conștientizare și sensibilizare a populației rurale cu privire la metodele adecvate de colectare și tratare a apei și a apelor uzate, în colaborare cu ONG-urile și cu mediul academic, axate pe comunicarea avantajelor acestora pentru sănătatea publică și pentru mediu. Instituții responsabile de implementare: ● Autoritățile administrației publice locale ● Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Entități implicate în implementare: ● Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor ● Administrația Națională "Apele Române" ● Operatorii serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare ● Asociația Română a Apei ● Universități ● Centre de formare profesională ● Operatori sisteme colectare ape uzate Orizont de timp: 2024-2027 Finanțare: ● PNRR, Q1 2026, componenta C1 - Gestionarea apei: () Investiția 1 - Extinderea sistemelor de apă și canalizare în aglomerările cu peste 2.000 de locuitori echivalenți, prioritizate prin Planul accelerat de conformare cu directivele europene; () Investiția 2: Colectarea apelor uzate în aglomerările mai mici de 2000 l.e. care împiedică realizarea unei stări bune a corpurilor de apă și/sau afectează ariile naturale protejate; () Investiția 3. Sprijinirea conectării populației cu venituri reduse la rețelele existente de alimentare cu apă și canalizare. ● Programul Dezvoltare Durabilă 2021-2027, P1. Dezvoltarea infrastructurii de apă și ape uzate și tranziția la EC, acțiunile 1.1 și 1.2 Investiții în sectorul apei și apei uzate, pentru a îndeplini cerințele directivelor de mediu".
    VIII. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI8.1. Acțiuni transversale  +  Acțiunea 1: Integrarea principiilor și a competențelor specifice economiei circulare în programele de educație și formare profesională, pe baza evaluărilor deficitului de competențe.  +  OS 1. Promovarea aptitudinilor și competențelor în domeniul economiei circulare Integrarea economiei circulare în educația națională: cazul Finlandei*249 *249 Sursa: Sitra, 2019: disponibil la: https://www.sitra.fi/en/articles/how-to-make-the-circular-economy-part-of-the- național-education-system-tips-from-finland/ Educația în domeniul economiei circulare poate începe încă de la grădiniță. Un exemplu ilustrativ în acest sens este Finlanda, unde copiii învață relativ devreme despre reducerea deșeurilor alimentare și despre cum să sorteze corect deșeurile. Această educație continuă în școala primară și secundară, până la învățământul superior. Predarea principiilor economiei circulare la toate nivelurile de educație din Finlanda a fost rezultatul unei abordări de jos în sus, inițiată de un fond privat dedicat promovării unui viitor echitabil și durabil. Programa educațională oferă informații importante care pot fi încorporate și de guvernele altor țări, utilizând, eventual, și materialele de formare pe care acestea le-au elaborat deja pentru diferite niveluri ale sistemului educațional. Deși programul a fost lansat abia în 2015, până în anul școlar 2018/2019, deja 75% dintre elevii de 12 ani și 40% dintre cei de 15 ani au învățat despre economia circulară. O evaluare externă a impactului acestui program educațional a concluzionat că inițiativa a produs rezultate excelente. O componentă esențială a implementării cu succes a constat în furnizarea de fonduri suplimentare pentru dezvoltarea materialelor didactice, care au contribuit la stabilirea cursurilor în activitățile instituțiilor de învățământ. Analiza programelor de studii a relevat că, deși economia circulară este adesea percepută ca un subiect care nu face parte din conținutul de bază al niciunei materii, de fapt, aceasta face parte din programa școlară a majorității disciplinelor. Majoritatea celor care au implementat acest program au recunoscut că cea mai mare provocare a fost lipsa de expertiză în rândul cadrelor didactice, ceea ce a îngreunat desfășurarea proiectului. Deschiderea drumului către o abordare de sus în jos pentru îmbunătățirea educației de mediu în România: oportunitatea unei bune practici pentru educația în domeniul economiei circulare România a făcut demersuri în vederea îmbunătățirii educației de mediu, ceea ce oferă o oportunitate de a extinde și aprofunda cunoștințele despre economia circulară. PNRR prevede crearea și susținerea unei rețele de "școli verzi", achiziționarea de autobuze electrice și renovarea clădirilor școlare, pentru a crește eficiența energetică. Pentru a dobândi statutul de "școală verde", printre alte criterii, școlile vor trebui să integreze în programele lor școlare și în activitățile extracurriculare elemente educaționale privind dezvoltarea durabilă*250. Metodologia care stă la baza acestui concept încurajează, de asemenea, parteneriatele și colaborările cu organizațiile locale în domenii legate de dezvoltarea durabilă și protecția mediului. De asemenea, România a adoptat recent Strategia privind Educația de Mediu, care introduce măsuri specifice ce trebuie luate pentru a îmbunătăți nivelul de conștientizare și de cunoștințe, în special în rândul elevilor mai tineri, în ceea ce privește responsabilitatea față de mediu și dezvolta