DECIZIA nr. 97 din 16 martie 2023referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 676 din 24 iulie 2023
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud din Bistrița, în numele membrilor săi Ilie Arieșan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiș și Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Excepția face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.521D/2022.2. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.826D/2022, nr. 1.952D/2022 și nr. 2.082D/2022, care au același obiect al excepției de neconstituționalitate. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Iulian Prioteasa în Dosarul nr. 1.837/113/2021 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea din Focșani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaș, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian și George Sabin Bogdan, în Dosarul nr. 873/44/2021 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Învățământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunații Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluța Bucurică, Ana-Maria Enache și Mariana Valentina Găulea, în Dosarul nr. 958/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.3. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.4. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.826D/2022, nr. 1.952D/2022 și nr. 2.082D/2022 la Dosarul nr. 1.521D/2022, care a fost primul înregistrat.5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată. În ceea ce privește critica autorilor referitoare la încălcarea art. 15 din Constituție, reprezentantul Ministerului Public arată că textul de lege nu este retroactiv, întrucât este aplicabil de la data intrării în vigoare a legii și nu afectează sumele deja încasate de beneficiarii sporului. Referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi, acesta susține că acest spor nu are relevanță constituțională, iar în jurisprudența Curții s-a statuat faptul că sporurile pot fi acordate diferențiat de către legiuitor, în funcție de mijloacele pe care le are la dispoziție, acesta putând să le modifice sau chiar să le anuleze.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 19 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 277/33/2022, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud din Bistrița, în numele membrilor săi Ilie Arieșan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiș și Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal cu prilejul soluționării cererii de anulare a unui act administrativ emis de Ministerul Educației prin care sunt stabilite drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ. 7. Prin Decizia civilă nr. 558 din 6 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.837/113/2021, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) cu referire la art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Iulian Prioteasa cu ocazia judecării cererii de apel formulate de autorul excepției împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea acestuia de acordare de drepturi bănești.8. Prin Sentința nr. 101 din 28 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 873/44/2021, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea din Focșani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaș, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian și George Sabin Bogdan, cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ.9. Prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 958/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare la data de 1.07.2017). Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Învățământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunații Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluța Bucurică, Ana-Maria Enache și Mariana Valentina Găulea, cu prilejul soluționării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt lipsite de claritate și previzibilitate - ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție -, în măsura în care acestea sunt aplicabile și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I în baza titlului științific de doctor anterior intrării în vigoare a legii, respectiv în măsura în care aceste prevederi se aplică situațiilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, se susține că sunt lipsite de claritate și precizie și dispozițiile art. 39 alin. (5) din legea-cadru, în măsura în care ar conduce la lipsirea cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor, anterior intrării în vigoare a legii, de beneficiul indemnizației pentru acest titlu științific.11. De asemenea, autorii excepției consideră că, drept urmare a lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, se încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea retroactivă a prevederilor noii legi asupra situațiilor juridice născute sub imperiul legislației anterioare. Este afectată astfel securitatea juridică a drepturilor dobândite de cadrele didactice care au obținut gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Or, acestor categorii de personal didactic de predare li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor, astfel încât au dobândit, anterior datei de 1 iulie 2017, toate drepturile cuvenite cadrelor didactice cu gradul didactic I (încadrare și salarizare ca profesor cu gradul didactic I, accesul la funcții de conducere, de îndrumare și de control - acces condiționat de gradul didactic deținut - etc.), beneficiind și de plata sporului pentru titlul științific/sumei compensatorii aferente titlului, în temeiul legislației în vigoare la momentul dobândirii titlului științific de doctor. 12. Se mai susține că prevederile criticate încalcă și principiul egalității în drepturi în cazul în care dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică și cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor anterior datei de 1 iulie 2017, în conformitate cu Metodologia privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011, cu modificările și completările ulterioare. Practic, se ajunge la un tratament diferențiat între două categorii de cadre didactice, care au dobândit gradul didactic I în baza titlului științific de doctor, după promovarea unor inspecții școlare, fără a exista o justificare obiectivă a acestui tratament diferențiat. În acest context, autorii excepției consideră că li se neagă dreptul la plata indemnizației pentru titlul științific de doctor pe baza unui criteriu temporar, ceea ce contravine dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.13. Nu în ultimul rând, se arată că textele criticate sunt în contradicție cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că prevederile criticate sunt în mod evident discriminatorii, diferența de tratament juridic dintre cele două categorii de cadre didactice neavând la bază o justificare obiectivă și rezonabilă.14. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. 15. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, prevederile criticate sunt clare și previzibile, autorul excepției fiind nemulțumit de însăși soluția legislativă adoptată de legiuitor. Referitor la așa-zisa încălcare a principiului neretroactivității legii, instanța de judecată reține că prevederile criticate sunt aplicabile pentru viitor, după intrarea în vigoare a legii. Nici principiul egalității în drepturi nu este încălcat de textele criticate, întrucât nu instituie un regim diferit în funcție de data obținerii gradului didactic sau a titlului științific de doctor. Nu în ultimul rând, instanța de judecată precizează că instituirea unor restricții se înscrie în marja de apreciere de care statul dispune în ceea ce privește acordarea, cuantificarea, limitarea sau chiar eliminarea indemnizațiilor pentru titlul de doctor. 16. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că textul art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de reclamanți câtă vreme, din rațiuni pur economice, legiuitorul a decis ca, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, persoanele vizate de art. 14 alin. (3) să aleagă între a primi indemnizația pentru titlul științific de doctor sau drepturile bănești aferente gradului didactic I obținut prin echivalare anterior datei de 1 iulie 2017. Indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale, așa încât suspendarea sau suprimarea acestuia nu contravine Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât acest drept se acordă din fonduri publice, statul având libertate deplină în adoptarea de legi care se referă la echilibrul între cheltuielile și veniturile bugetare ale statului prin luarea în considerare a unor chestiuni politice, economice și sociale, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României).17. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât drepturile în discuție ale reclamantelor încalcă dispozițiile invocate din Constituția României, având în vedere că acele categorii de personal didactic care au dobândit, sub imperiul legislației anterioare Legii-cadru nr. 153/2017, gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor nu pot fi afectate de aplicarea retroactivă a prevederilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (3) din aceeași lege-cadru.22. Din examinarea argumentelor formulate în susținerea criticilor de neconstituționalitate și a considerentele cuprinse în actele de sesizare, Curtea constată însă că, în concret, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia urmează a se pronunța îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conținut:– Art. 14 alin. (3): „Personalul didactic de predare care solicită și obține gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, nu primește indemnizația pentru titlul științific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.“;– Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“23. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenție privind interzicerea discriminării.24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că, drept urmare a aplicării prevederilor art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, personalul didactic de predare care a obținut gradul didactic I prin echivalare cu titlul științific de doctor, conform Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2011, nu mai poate beneficia de sporul pentru titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 14 și modificarea dispozițiilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a mai permis acordarea unui duble bonificații pentru aceeași calificare, respectiv pentru titlul științific de doctor și pentru gradul didactic I, dacă acesta din urmă a fost obținut prin echivalare, întrucât obținerea gradului I în această modalitate reprezintă un beneficiu în sine, având în vedere avantajele financiare acordate personalului didactic de predare.25. În prealabil analizării criticilor de neconstituționalitate ale autorilor, Curtea arată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor privind abrogarea sporului pentru titlul științific de doctor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 617 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015, paragraful 12, și Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012), statuând că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula.26. De asemenea, în ceea ce privește politica de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, precum și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021, paragraful 34).27. În ceea ce privește prima critică a autorilor excepției, în sensul că prevederile criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, fiind astfel neconstituționale în măsura în care acestea sunt aplicabile și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I folosindu-se de titlul științific de doctor deținut anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în realitate, autorii nu invocă o lipsă de claritate sau de precizie a prevederilor criticate, ci aceștia atacă soluția legislativă adoptată de legiuitor, respectiv imposibilitatea de a beneficia atât de avantajele obținute ca urmare a dobândirii gradului didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, cât și de indemnizația pentru deținerea titlului. De altfel, analizând prevederile art. 39 alin. (5) din legea-cadru anterior menționată rezultă cu claritate că acestea se aplică și categoriilor de personal didactic cărora le-a fost acordat titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul folosind sintagma „indiferent de data obținerii acestuia“ (a titlului științific de doctor - s.n.) și precizând că aceste categorii vor beneficia de prevederile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, Curtea reține că această critică este neîntemeiată.28. Cât privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, întrucât aceasta se aplică și personalului didactic de predare care a obținut titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020, paragrafele 31 și 32) că, în măsura în care prevederile criticate se aplică începând de la data intrării lor în vigoare, fără să aibă niciun efect cu privire la sumele încasate deja de beneficiarii sporului pentru titlul științific de doctor, nu se pune problema încălcării principiului care interzice aplicarea retroactivă a legii. Legea-cadru nr. 153/2017 nu conține nicio prevedere care să impună/permită aplicarea dispozițiilor sale și pentru situații din trecut. Ca atare, devine operantă regula de bază din dreptul intertemporal, potrivit căreia actele normative își produc efectele începând cu data intrării lor în vigoare (tempus regit actum). De altfel, Curtea a constatat deja că prevederile criticate nu sunt retroactive, deoarece se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, paragraful 28). 29. De asemenea, Curtea a mai statuat, în mod constant, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în modul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).30. Prin urmare, având în vedere că prevederile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 își produc efectele pentru viitor, respectiv începând cu data aplicării dispozițiilor noii legi, instanța de contencios constituțional constată că, în speța dedusă controlului, nu este încălcat principiul neretroactivității legii.31. Referitor la cea de-a treia critică a autorilor excepției, privind încălcarea principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, precum și a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenție privind interzicerea discriminării, Curtea observă că dispozițiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv tuturor celor care au dobândit gradul didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, indiferent de data la care au dobândit titlul. Cu alte cuvinte, prevederile criticate vor fi aplicabile personalului didactic de predare care a obținut titlul științific de doctor atât anterior, cât și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Tocmai pentru a evita orice diferență de tratament juridic între persoanele aflate în aceeași situație juridică, legiuitorul nu a acordat anumite beneficii personalului didactic de predare în funcție de data obținerii titlului științific de doctor, ci a prevăzut același regim juridic pentru cadrele didactice care se regăsesc în ipoteza prevăzută de normele criticate.32. Potrivit jurisprudenței Curții (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 20 iunie 2022), nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a reținut că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Însă, ținând cont că prevederile criticate se aplică tuturor persoanelor care au obținut gradul didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, fără să aibă relevanță data la care persoanele au dobândit titlul, nu suntem în prezența unei încălcări a principiului egalității în drepturi și nici a existenței unei discriminări în cadrul categoriei personalului didactic, în funcție de data dobândirii titlului. 33. Referitor la restul susținerilor autorilor excepției cu privire la aplicarea normelor criticate, Curtea reține că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud din Bistrița, în numele membrilor săi Ilie Arieșan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiș și Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Iulian Prioteasa în Dosarul nr. 1.837/113/2021 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea din Focșani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaș, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian și George Sabin Bogdan, în Dosarul nr. 873/44/2021 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Învățământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunații Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluța Bucurică, Ana-Maria Enache și Mariana Valentina Găulea, în Dosarul nr. 958/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
pentru Magistrat-asistent,
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează
Prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Raluca-Alexandra Buterez-Fășie | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 19 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 277/33/2022, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud din Bistrița, în numele membrilor săi Ilie Arieșan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiș și Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal cu prilejul soluționării cererii de anulare a unui act administrativ emis de Ministerul Educației prin care sunt stabilite drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ. 7. Prin Decizia civilă nr. 558 din 6 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.837/113/2021, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) cu referire la art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Iulian Prioteasa cu ocazia judecării cererii de apel formulate de autorul excepției împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea acestuia de acordare de drepturi bănești.8. Prin Sentința nr. 101 din 28 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 873/44/2021, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea din Focșani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaș, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian și George Sabin Bogdan, cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ.9. Prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 958/2/2022, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare la data de 1.07.2017). Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Învățământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunații Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluța Bucurică, Ana-Maria Enache și Mariana Valentina Găulea, cu prilejul soluționării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ.10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt lipsite de claritate și previzibilitate - ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție -, în măsura în care acestea sunt aplicabile și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I în baza titlului științific de doctor anterior intrării în vigoare a legii, respectiv în măsura în care aceste prevederi se aplică situațiilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, se susține că sunt lipsite de claritate și precizie și dispozițiile art. 39 alin. (5) din legea-cadru, în măsura în care ar conduce la lipsirea cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor, anterior intrării în vigoare a legii, de beneficiul indemnizației pentru acest titlu științific.11. De asemenea, autorii excepției consideră că, drept urmare a lipsei de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, se încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea retroactivă a prevederilor noii legi asupra situațiilor juridice născute sub imperiul legislației anterioare. Este afectată astfel securitatea juridică a drepturilor dobândite de cadrele didactice care au obținut gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Or, acestor categorii de personal didactic de predare li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor, astfel încât au dobândit, anterior datei de 1 iulie 2017, toate drepturile cuvenite cadrelor didactice cu gradul didactic I (încadrare și salarizare ca profesor cu gradul didactic I, accesul la funcții de conducere, de îndrumare și de control - acces condiționat de gradul didactic deținut - etc.), beneficiind și de plata sporului pentru titlul științific/sumei compensatorii aferente titlului, în temeiul legislației în vigoare la momentul dobândirii titlului științific de doctor. 12. Se mai susține că prevederile criticate încalcă și principiul egalității în drepturi în cazul în care dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică și cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor anterior datei de 1 iulie 2017, în conformitate cu Metodologia privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011, cu modificările și completările ulterioare. Practic, se ajunge la un tratament diferențiat între două categorii de cadre didactice, care au dobândit gradul didactic I în baza titlului științific de doctor, după promovarea unor inspecții școlare, fără a exista o justificare obiectivă a acestui tratament diferențiat. În acest context, autorii excepției consideră că li se neagă dreptul la plata indemnizației pentru titlul științific de doctor pe baza unui criteriu temporar, ceea ce contravine dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.13. Nu în ultimul rând, se arată că textele criticate sunt în contradicție cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că prevederile criticate sunt în mod evident discriminatorii, diferența de tratament juridic dintre cele două categorii de cadre didactice neavând la bază o justificare obiectivă și rezonabilă.14. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. 15. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În opinia instanței, prevederile criticate sunt clare și previzibile, autorul excepției fiind nemulțumit de însăși soluția legislativă adoptată de legiuitor. Referitor la așa-zisa încălcare a principiului neretroactivității legii, instanța de judecată reține că prevederile criticate sunt aplicabile pentru viitor, după intrarea în vigoare a legii. Nici principiul egalității în drepturi nu este încălcat de textele criticate, întrucât nu instituie un regim diferit în funcție de data obținerii gradului didactic sau a titlului științific de doctor. Nu în ultimul rând, instanța de judecată precizează că instituirea unor restricții se înscrie în marja de apreciere de care statul dispune în ceea ce privește acordarea, cuantificarea, limitarea sau chiar eliminarea indemnizațiilor pentru titlul de doctor. 16. Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că textul art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de reclamanți câtă vreme, din rațiuni pur economice, legiuitorul a decis ca, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, persoanele vizate de art. 14 alin. (3) să aleagă între a primi indemnizația pentru titlul științific de doctor sau drepturile bănești aferente gradului didactic I obținut prin echivalare anterior datei de 1 iulie 2017. Indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale, așa încât suspendarea sau suprimarea acestuia nu contravine Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu atât mai mult cu cât acest drept se acordă din fonduri publice, statul având libertate deplină în adoptarea de legi care se referă la echilibrul între cheltuielile și veniturile bugetare ale statului prin luarea în considerare a unor chestiuni politice, economice și sociale, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României).17. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât drepturile în discuție ale reclamantelor încalcă dispozițiile invocate din Constituția României, având în vedere că acele categorii de personal didactic care au dobândit, sub imperiul legislației anterioare Legii-cadru nr. 153/2017, gradul didactic I pe baza titlului științific de doctor nu pot fi afectate de aplicarea retroactivă a prevederilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, respectiv dispozițiile art. 14 alin. (3) din aceeași lege-cadru.22. Din examinarea argumentelor formulate în susținerea criticilor de neconstituționalitate și a considerentele cuprinse în actele de sesizare, Curtea constată însă că, în concret, obiectul excepției de neconstituționalitate asupra căruia urmează a se pronunța îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conținut:– Art. 14 alin. (3): „Personalul didactic de predare care solicită și obține gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, nu primește indemnizația pentru titlul științific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.“;– Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“23. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenție privind interzicerea discriminării.24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că, drept urmare a aplicării prevederilor art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, personalul didactic de predare care a obținut gradul didactic I prin echivalare cu titlul științific de doctor, conform Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2011, nu mai poate beneficia de sporul pentru titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 14 și modificarea dispozițiilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a mai permis acordarea unui duble bonificații pentru aceeași calificare, respectiv pentru titlul științific de doctor și pentru gradul didactic I, dacă acesta din urmă a fost obținut prin echivalare, întrucât obținerea gradului I în această modalitate reprezintă un beneficiu în sine, având în vedere avantajele financiare acordate personalului didactic de predare.25. În prealabil analizării criticilor de neconstituționalitate ale autorilor, Curtea arată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor privind abrogarea sporului pentru titlul științific de doctor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 617 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015, paragraful 12, și Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012), statuând că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula.26. De asemenea, în ceea ce privește politica de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituțională a statuat că reprezintă dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, precum și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021, paragraful 34).27. În ceea ce privește prima critică a autorilor excepției, în sensul că prevederile criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, fiind astfel neconstituționale în măsura în care acestea sunt aplicabile și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I folosindu-se de titlul științific de doctor deținut anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în realitate, autorii nu invocă o lipsă de claritate sau de precizie a prevederilor criticate, ci aceștia atacă soluția legislativă adoptată de legiuitor, respectiv imposibilitatea de a beneficia atât de avantajele obținute ca urmare a dobândirii gradului didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, cât și de indemnizația pentru deținerea titlului. De altfel, analizând prevederile art. 39 alin. (5) din legea-cadru anterior menționată rezultă cu claritate că acestea se aplică și categoriilor de personal didactic cărora le-a fost acordat titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul folosind sintagma „indiferent de data obținerii acestuia“ (a titlului științific de doctor - s.n.) și precizând că aceste categorii vor beneficia de prevederile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, Curtea reține că această critică este neîntemeiată.28. Cât privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, întrucât aceasta se aplică și personalului didactic de predare care a obținut titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020, paragrafele 31 și 32) că, în măsura în care prevederile criticate se aplică începând de la data intrării lor în vigoare, fără să aibă niciun efect cu privire la sumele încasate deja de beneficiarii sporului pentru titlul științific de doctor, nu se pune problema încălcării principiului care interzice aplicarea retroactivă a legii. Legea-cadru nr. 153/2017 nu conține nicio prevedere care să impună/permită aplicarea dispozițiilor sale și pentru situații din trecut. Ca atare, devine operantă regula de bază din dreptul intertemporal, potrivit căreia actele normative își produc efectele începând cu data intrării lor în vigoare (tempus regit actum). De altfel, Curtea a constatat deja că prevederile criticate nu sunt retroactive, deoarece se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, paragraful 28). 29. De asemenea, Curtea a mai statuat, în mod constant, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în modul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).30. Prin urmare, având în vedere că prevederile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 își produc efectele pentru viitor, respectiv începând cu data aplicării dispozițiilor noii legi, instanța de contencios constituțional constată că, în speța dedusă controlului, nu este încălcat principiul neretroactivității legii.31. Referitor la cea de-a treia critică a autorilor excepției, privind încălcarea principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, precum și a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenție privind interzicerea discriminării, Curtea observă că dispozițiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv tuturor celor care au dobândit gradul didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, indiferent de data la care au dobândit titlul. Cu alte cuvinte, prevederile criticate vor fi aplicabile personalului didactic de predare care a obținut titlul științific de doctor atât anterior, cât și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Tocmai pentru a evita orice diferență de tratament juridic între persoanele aflate în aceeași situație juridică, legiuitorul nu a acordat anumite beneficii personalului didactic de predare în funcție de data obținerii titlului științific de doctor, ci a prevăzut același regim juridic pentru cadrele didactice care se regăsesc în ipoteza prevăzută de normele criticate.32. Potrivit jurisprudenței Curții (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 20 iunie 2022), nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a reținut că discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Însă, ținând cont că prevederile criticate se aplică tuturor persoanelor care au obținut gradul didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, fără să aibă relevanță data la care persoanele au dobândit titlul, nu suntem în prezența unei încălcări a principiului egalității în drepturi și nici a existenței unei discriminări în cadrul categoriei personalului didactic, în funcție de data dobândirii titlului. 33. Referitor la restul susținerilor autorilor excepției cu privire la aplicarea normelor criticate, Curtea reține că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar, în caz de litigiu, instanțelor judecătorești. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud din Bistrița, în numele membrilor săi Ilie Arieșan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiș și Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, de Iulian Prioteasa în Dosarul nr. 1.837/113/2021 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învățământ Vrancea din Focșani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaș, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian și George Sabin Bogdan, în Dosarul nr. 873/44/2021 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și de Sindicatul Învățământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunații Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluța Bucurică, Ana-Maria Enache și Mariana Valentina Găulea, în Dosarul nr. 958/2/2022 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
pentru Magistrat-asistent,
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie,în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
semnează
Prim-magistrat-asistent,
Benke Károly
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari