CONVENŢIE EUROPEANĂ din 4 aprilie 1997pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina*)
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 28 februarie 2001
Notă *) Traducere.PREAMBULStatele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentei convenţii,luând în considerare Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,luând în considerare Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950,luând în considerare Carta socială europeană din 18 octombrie 1961,luând în considerare Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966,luând în considerare Convenţia referitoare la protecţia persoanelor în privinta tratamentului automatizat al datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981,luând, de asemenea, în considerare Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,considerând ca telul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai strânsă între membrii săi şi ca unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui tel este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,constiente de rapida dezvoltare a biologiei şi medicinei,convinse de necesitatea respectării fiinţei umane, deopotrivă ca individ, cat şi în apartenenţa sa la specia umană, şi recunoscând importanţa de a i se asigura demnitatea,constiente de actele care ar putea pune în pericol demnitatea umană printr-o folosire improprie a biologiei şi medicinei,afirmând ca progresele biologiei şi medicinei trebuie utilizate în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,subliniind necesitatea unei cooperări internaţionale pentru ca umanitatea în întregime sa beneficieze de aportul biologiei şi medicinei,recunoscând importanţa de a promova o dezbatere publică asupra intrebarilor puse de aplicatiile biologiei şi medicinei şi asupra raspunsurilor care trebuie date,dorind sa reaminteasca fiecărui membru al societăţii care îi sunt drepturile şi responsabilităţile,ţinând seama de lucrările Adunării Parlamentare în acest domeniu, inclusiv de Recomandarea 1160 (1991) privind elaborarea unei convenţii de bioetica,hotărâte sa ia în domeniul biologiei şi medicinei măsurile proprii garantarii demnităţii fiinţei umane şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,au convenit asupra următoarelor: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Scopul şi obiectulPărţile la aceasta convenţie protejeaza demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei.Fiecare parte va lua în legislaţia sa interna măsurile necesare pentru a da efect dispoziţiilor prezentei convenţii. + Articolul 2Intaietatea fiinţei umaneInteresul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei. + Articolul 3Accesul echitabil la ingrijirile de sănătatePărţile iau, ţinând seama de nevoile de sănătate şi de resursele disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate adecvată. + Articolul 4Obligaţii profesionale şi reguli de conduitaOrice intervenţie în domeniul sănătăţii, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduita aplicabile în speta. + Capitolul 2 Consimţământul + Articolul 5Regula generalăO intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizata şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţa de cauza.Aceasta persoana primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinta scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinta consecinţelor şi riscurilor.Persoana vizata poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul. + Articolul 6Protecţia persoanelor lipsite de capacitatea de a consimţi1. Sub rezerva art. 17 şi 20, o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul sau direct.2. Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului sau, a unei alte autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.Părerea minorului va fi luată în considerare ca un factor din ce în ce mai hotarator, în funcţie de vârsta şi de gradul sau de maturitate.3. Atunci când, conform legii, un major nu are, datorită unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului sau, a unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.Persoana vizata trebuie în măsura posibilului să fie asociata procedurii de autorizare.4. Reprezentantul, autoritatea, persoana sau instanţa menţionată la paragrafele 2 şi 3 primeşte, în aceleaşi condiţii, informaţiile prevăzute la art. 5.5. Autorizaţia prevăzută în paragrafele 2 şi 3 poate fi în orice moment retrasă în interesul persoanei vizate. + Articolul 7Protecţia persoanelor care suferă de o tulburare mintalăPersoana care suferă de o tulburare mintală grava nu poate fi supusă fără consimţământul sau la o intervenţie destinată sa îi trateze aceasta tulburare decât atunci când absenta unui astfel de tratament risca sa îi prejudicieze grav sănătatea şi sub rezerva condiţiilor de protecţie prevăzute de lege, cuprinzând proceduri de supraveghere şi de control, precum şi cai de recurs. + Articolul 8Situaţii de urgentaAtunci când, datorită unei situaţii de urgenta, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabila din punct de vedere medical în folosul sănătăţii persoanei vizate. + Articolul 9Dorinte exprimate anteriorVor fi luate în considerare dorintele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care în momentul intervenţiei nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa. + Capitolul 3 Viaţa privată şi dreptul la informaţie + Articolul 10Viaţa privată şi dreptul la informaţie1. Orice persoană are dreptul la respectul vieţii sale private din punct de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.2. Orice persoană are dreptul sa cunoască orice informaţie culeasa cu privire la sănătatea sa. Cu toate acestea, dorinţa unei persoane de a nu fi informată trebuie respectata.3. În cazuri excepţionale legea poate prevedea, în interesul pacientului, restrictii la exercitarea drepturilor menţionate la paragraful 2. + Capitolul 4 Genomul uman + Articolul 11NediscriminareaOrice forma de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului sau genetic este interzisă. + Articolul 12Testele genetice predictiveNu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boala, fie spre a depista o predispozitie sau o susceptibilitate genetica la o boala, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţifică legată de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat. + Articolul 13Intervenţii asupra genomului umanO intervenţie destinată sa modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dacă nu are drept scop introducerea unei modificări în genomul descendenţilor. + Articolul 14Nealegerea sexuluiUtilizarea tehnicilor de procreatie asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sex. + Capitolul 5 Cercetarea ştiinţifică + Articolul 15Regula generalăCercetarea ştiinţifică în domeniul biologiei şi medicinei se exercită liber, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii şi a altor dispoziţii juridice care asigura protecţia fiinţei umane. + Articolul 16Protecţia persoanelor pe care se fac cercetăriNu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:(i) nu exista nici o metoda alternativa la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabila;(îi) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproportionate în comparatie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competenţa după ce a făcut obiectul unei examinari independente asupra pertinentei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importantei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinari pluridisciplinare a acceptabilitatii sale pe plan etic;(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;(v) consimţământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber. + Articolul 17Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a consimţi la o cercetare1. O cercetare nu se poate face pe o persoană care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimţi, decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare:(i) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 16 subparagrafele (i) şi (iv);(îi) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;(iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabila pe subiecti capabili să îşi dea consimţământul;(iv) autorizarea necesară prevăzută la art. 6 a fost data specific şi în scris;(v) persoana în cauza nu are obiecţii.2. În mod excepţional şi sub condiţiile de protecţie prevăzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenţialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei în cauza, o astfel de cercetare poate fi autorizata numai dacă sunt întrunite condiţiile enunţate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) şi (v), precum şi următoarele condiţii suplimentare:(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o imbunatatire semnificativă a înţelegerii ştiinţifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obţinerea în final a unor rezultate care să dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauza sau pentru alte persoane din aceeaşi categorie de vârsta sau care suferă de aceeaşi boala ori tulburare sau care se afla în aceeaşi stare;(îi) cercetarea prezintă doar un risc minim şi o povara minima pentru persoana în cauza. + Articolul 18Cercetarea pe embrioni în vitro1. Atunci când cercetarea pe embrioni în vitro este permisă de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvată a embrionului.2. Este interzisă crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare. + Capitolul 6 Prelevarea de organe şi tesuturi de la donatori vii în scopul transplantarii + Articolul 19Regula generală1. Prelevarea de organe sau tesuturi de la o persoană în viaţa în scopul transplantarii se poate face numai în interesul terapeutic al primitorului şi numai atunci când nu exista tesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoană decedata şi nici alta metoda terapeutică alternativa de o eficacitate comparabila.2. Consimţământul necesar, astfel cum se prevede la art. 5, trebuie să se fi dat expres şi specific, fie în scris, fie în faţa unei instanţe oficiale. + Articolul 20Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a-şi da consimţământul la prelevarea organului1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau tesut de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul conform art. 5.2. În mod excepţional şi în condiţiile prevăzute de lege prelevarea de tesuturi regenerabile de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul poate fi autorizata dacă sunt reunite următoarele condiţii:(i) nu exista donator disponibil care să aibă capacitatea de a-şi da consimţământul;(îi) primitorul este fratele sau sora donatorului;(iii) donarea trebuie să fie de natura sa salveze viaţa primitorului;(iv) autorizarea prevăzută la paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 s-a dat specific şi în scris, conform legii şi cu aprobarea instanţei competente;(v) donatorul potenţial în cauza nu obiecteaza. + Capitolul 7 Interzicerea câştigului financiar şi utilizarea unei părţi a corpului uman + Articolul 21Interzicerea câştigului financiarCorpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie în sine sursa de câştig financiar. + Articolul 22Utilizarea unei părţi prelevate din corpul umanAtunci când în cursul unei intervenţii se preleveaza o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi păstrată şi utilizata în alt scop decât acela pentru care a fost prelevata şi numai dacă acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţământ. + Capitolul 8 Încălcarea prevederilor convenţiei + Articolul 23Încălcarea drepturilor sau a principiilorPărţile vor asigura o protecţie juridică adecvată pentru a preveni sau a împiedica de îndată încălcarea ilegala a drepturilor şi a principiilor recunoscute în prezenta convenţie. + Articolul 24Compensarea pentru daune nejustificatePersoana care a suferit daune nejustificate de pe urma unei intervenţii are dreptul la o reparatie echitabila conform condiţiilor şi procedurilor prevăzute de lege. + Articolul 25SancţiuniPărţile vor prevedea sancţiuni adecvate care să se aplice în cazurile de încălcare a dispoziţiilor cuprinse în prezenta convenţie. + Capitolul 9 Relaţia dintre prezenta convenţie şi alte dispoziţii + Articolul 26Restrictii la exercitarea drepturilor1. Exercitarea drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute în prezenta convenţie nu poate face obiectul altor restrictii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sănătăţii publice sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.2. Restricţiile vizate la paragraful precedent nu se pot aplica art. 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20 şi 21. + Articolul 27Protecţia mai largaNici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca o limitare sau o afectare în vreun alt mod a posibilităţii ca o parte sa acorde o protecţie mai larga faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei decât cea stipulată în prezenta convenţie. + Capitolul 10 Dezbaterea publică + Articolul 28Dezbaterea publicăPărţile la aceasta convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicatiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate. + Capitolul 11 Interpretarea şi urmărirea aplicării convenţiei + Articolul 29Interpretarea şi urmărirea aplicării convenţieiCurtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenta oricărui litigiu concret aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii, la cererea:- Guvernului unei părţi, după ce a informat celelalte părţi;- Comitetului instituit prin art. 32, în alcătuirea sa restrânsă la reprezentanţii părţilor la aceasta convenţie, printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. + Articolul 30Rapoarte privind aplicarea convenţieiLa cererea secretarului general al Consiliului Europei orice parte va furniza explicaţii privind modul în care dreptul sau intern asigura aplicarea efectivă a oricăreia dintre dispoziţiile prezentei convenţii. + Capitolul 12 Protocoale + Articolul 31ProtocoaleProtocoale pot fi încheiate conform dispoziţiilor art. 32, în vederea dezvoltării în domenii specifice a principiilor conţinute în prezenta convenţie.Protocoalele sunt deschise spre semnare semnatarilor convenţiei. Ele vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba protocoalele fără sa fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior ori simultan convenţia. + Capitolul 13 Amendamente la convenţie + Articolul 32Amendamente la convenţie1. Sarcinile încredinţate Comitetului conform prezentului articol şi art. 29 vor fi aduse la îndeplinire de Comitetul director pentru bioetica (CDBI) sau de orice alt comitet desemnat în acest scop de Comitetul de Miniştri.2. Fără a se prejudicia prevederile art. 29, fiecare stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecare parte la prezenta convenţie care nu este membra a Consiliului Europei pot fi reprezentate şi pot dispune de un vot în cadrul Comitetului atunci când acesta aduce la îndeplinire sarcinile care îi sunt încredinţate prin prezenta convenţie.3. Orice stat prevăzut la art. 33 sau invitat sa adere la convenţie în conformitate cu prevederile art. 34, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în cadrul Comitetului de un observator. Dacă Comunitatea Europeană nu este parte, ea poate fi reprezentată în Comitet de un observator.4. În scopul urmăririi progreselor ştiinţifice prezenta convenţie va fi examinata în cadrul Comitetului în termen de cel mult 5 ani de la intrarea sa în vigoare, iar ulterior la intervale hotărâte de Comitet.5. Orice propunere de amendament la prezenta convenţie, precum şi orice propunere de protocol sau de amendament la un protocol, prezentate de o parte, de Comitet sau de Comitetul de Miniştri, vor fi comunicate secretarului general al Consiliului Europei şi înaintate de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi, oricărui stat invitat să semneze prezenta convenţie conform art. 33 şi oricărui stat invitat sa adere conform art. 34.6. Comitetul va examina propunerea nu mai devreme de doua luni după ce a fost înaintată de secretarul general în conformitate cu paragraful 5. Comitetul va supune aprobării Comitetului de Miniştri textul adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. După aprobare acest text va fi comunicat părţilor în vederea ratificării, acceptării sau aprobării sale.7. Orice amendament va intra în vigoare, pentru acele părţi care l-au acceptat, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data la care 5 părţi, dintre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei vor informa secretarul general ca l-au acceptat.Pentru orice parte care îl va accepta ulterior amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data la care acea parte va informa Secretariatul cu privire la acceptarea sa. + Capitolul 14 Clauze finale + Articolul 33Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunităţii Europene.2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor exprima consimţământul de a fi legate de convenţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2.4. Pentru orice semnatar care îşi exprima ulterior consimţământul de a fi legat de convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 34Statele nemembre1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea părţilor, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la aceasta convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 paragraful d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri.2. Pentru orice stat care adera la prezenta convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. + Articolul 35Aplicarea teritorială1. Orice semnatar poate, la semnare sau la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa specifice teritoriul sau teritoriile la care se va aplica aceasta convenţie. Orice alt stat poate formula aceeaşi declaraţie în momentul depunerii instrumentului de aderare.2. Orice parte poate, la orice data ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea acestei convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie şi căruia îi asigura relaţiile internaţionale sau în numele căruia este abilitata să se angajeze. Pentru un astfel de teritoriu convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.3. Orice declaraţie facuta în virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, pentru orice teritoriu desemnat de aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va începe sa producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general. + Articolul 36Rezerve1. Orice stat şi Comunitatea Europeană pot, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa formuleze o rezervă cu privire la o anumită dispoziţie a convenţiei, în măsura în care o lege aflată atunci în vigoare pe teritoriul lor nu este conformă cu acea dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în baza acestui articol.2. Orice rezerva emisă conform prezentului articol va conţine o scurta expunere a legii relevante.3. Orice parte care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie în baza paragrafului 2 al art. 35 poate, pentru teritoriul respectiv, sa formuleze o rezervă, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente.4. Orice parte care a formulat rezerva menţionată în acest articol poate să o retragă prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va începe sa producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data primirii declaraţiei de către secretarul general. + Articolul 37Denunţarea1. Orice parte poate în orice moment sa denunţe aceasta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.2. O astfel de denunţare va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general. + Articolul 38NotificăriSecretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor Consiliului, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi şi oricărui alt stat care a fost invitat sa adere la aceasta convenţie: a) orice semnare; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a acestei convenţii conform art. 33 sau 34; d) orice amendament sau protocol adoptat conform art. 32 şi data la care un astfel de amendament sau protocol intră în vigoare; e) orice declaraţie facuta în virtutea dispoziţiilor art. 35; f) orice rezerva sau retragere a unei rezerve ca urmare a prevederilor art. 36; g) orice alt act, comunicare sau notificare legată de aceasta convenţie.Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.Întocmită la Oviedo (Asturias) la 4 aprilie 1997, în limbile engleza şi franceza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei convenţii şi oricărui stat invitat sa adere la aceasta convenţie.-------------
EMITENT |
Notă *) Traducere.PREAMBULStatele membre ale Consiliului Europei, celelalte state şi Comunitatea Europeană, semnatare ale prezentei convenţii,luând în considerare Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, proclamata de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,luând în considerare Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 4 noiembrie 1950,luând în considerare Carta socială europeană din 18 octombrie 1961,luând în considerare Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966,luând în considerare Convenţia referitoare la protecţia persoanelor în privinta tratamentului automatizat al datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981,luând, de asemenea, în considerare Convenţia privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,considerând ca telul Consiliului Europei este sa realizeze o uniune mai strânsă între membrii săi şi ca unul dintre mijloacele pentru atingerea acestui tel este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,constiente de rapida dezvoltare a biologiei şi medicinei,convinse de necesitatea respectării fiinţei umane, deopotrivă ca individ, cat şi în apartenenţa sa la specia umană, şi recunoscând importanţa de a i se asigura demnitatea,constiente de actele care ar putea pune în pericol demnitatea umană printr-o folosire improprie a biologiei şi medicinei,afirmând ca progresele biologiei şi medicinei trebuie utilizate în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare,subliniind necesitatea unei cooperări internaţionale pentru ca umanitatea în întregime sa beneficieze de aportul biologiei şi medicinei,recunoscând importanţa de a promova o dezbatere publică asupra intrebarilor puse de aplicatiile biologiei şi medicinei şi asupra raspunsurilor care trebuie date,dorind sa reaminteasca fiecărui membru al societăţii care îi sunt drepturile şi responsabilităţile,ţinând seama de lucrările Adunării Parlamentare în acest domeniu, inclusiv de Recomandarea 1160 (1991) privind elaborarea unei convenţii de bioetica,hotărâte sa ia în domeniul biologiei şi medicinei măsurile proprii garantarii demnităţii fiinţei umane şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,au convenit asupra următoarelor: + Capitolul 1 Dispoziţii generale + Articolul 1Scopul şi obiectulPărţile la aceasta convenţie protejeaza demnitatea şi identitatea fiinţei umane şi garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei.Fiecare parte va lua în legislaţia sa interna măsurile necesare pentru a da efect dispoziţiilor prezentei convenţii. + Articolul 2Intaietatea fiinţei umaneInteresul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei. + Articolul 3Accesul echitabil la ingrijirile de sănătatePărţile iau, ţinând seama de nevoile de sănătate şi de resursele disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate adecvată. + Articolul 4Obligaţii profesionale şi reguli de conduitaOrice intervenţie în domeniul sănătăţii, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduita aplicabile în speta. + Capitolul 2 Consimţământul + Articolul 5Regula generalăO intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizata şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţa de cauza.Aceasta persoana primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinta scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinta consecinţelor şi riscurilor.Persoana vizata poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul. + Articolul 6Protecţia persoanelor lipsite de capacitatea de a consimţi1. Sub rezerva art. 17 şi 20, o intervenţie nu se poate efectua asupra unei persoane care nu are capacitatea de a consimţi, decât spre beneficiul sau direct.2. Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului sau, a unei alte autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege.Părerea minorului va fi luată în considerare ca un factor din ce în ce mai hotarator, în funcţie de vârsta şi de gradul sau de maturitate.3. Atunci când, conform legii, un major nu are, datorită unui handicap mintal, unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără autorizaţia reprezentantului sau, a unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.Persoana vizata trebuie în măsura posibilului să fie asociata procedurii de autorizare.4. Reprezentantul, autoritatea, persoana sau instanţa menţionată la paragrafele 2 şi 3 primeşte, în aceleaşi condiţii, informaţiile prevăzute la art. 5.5. Autorizaţia prevăzută în paragrafele 2 şi 3 poate fi în orice moment retrasă în interesul persoanei vizate. + Articolul 7Protecţia persoanelor care suferă de o tulburare mintalăPersoana care suferă de o tulburare mintală grava nu poate fi supusă fără consimţământul sau la o intervenţie destinată sa îi trateze aceasta tulburare decât atunci când absenta unui astfel de tratament risca sa îi prejudicieze grav sănătatea şi sub rezerva condiţiilor de protecţie prevăzute de lege, cuprinzând proceduri de supraveghere şi de control, precum şi cai de recurs. + Articolul 8Situaţii de urgentaAtunci când, datorită unei situaţii de urgenta, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabila din punct de vedere medical în folosul sănătăţii persoanei vizate. + Articolul 9Dorinte exprimate anteriorVor fi luate în considerare dorintele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care în momentul intervenţiei nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa. + Capitolul 3 Viaţa privată şi dreptul la informaţie + Articolul 10Viaţa privată şi dreptul la informaţie1. Orice persoană are dreptul la respectul vieţii sale private din punct de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.2. Orice persoană are dreptul sa cunoască orice informaţie culeasa cu privire la sănătatea sa. Cu toate acestea, dorinţa unei persoane de a nu fi informată trebuie respectata.3. În cazuri excepţionale legea poate prevedea, în interesul pacientului, restrictii la exercitarea drepturilor menţionate la paragraful 2. + Capitolul 4 Genomul uman + Articolul 11NediscriminareaOrice forma de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului sau genetic este interzisă. + Articolul 12Testele genetice predictiveNu se va putea proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boala, fie spre a depista o predispozitie sau o susceptibilitate genetica la o boala, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţifică legată de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat. + Articolul 13Intervenţii asupra genomului umanO intervenţie destinată sa modifice genomul uman nu se poate face decât din motive preventive, diagnostice sau terapeutice şi numai dacă nu are drept scop introducerea unei modificări în genomul descendenţilor. + Articolul 14Nealegerea sexuluiUtilizarea tehnicilor de procreatie asistată medical nu este admisă pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sex. + Capitolul 5 Cercetarea ştiinţifică + Articolul 15Regula generalăCercetarea ştiinţifică în domeniul biologiei şi medicinei se exercită liber, sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii şi a altor dispoziţii juridice care asigura protecţia fiinţei umane. + Articolul 16Protecţia persoanelor pe care se fac cercetăriNu se poate întreprinde nici o cercetare pe o persoană decât dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:(i) nu exista nici o metoda alternativa la cercetarea pe fiinţe umane, de eficacitate comparabila;(îi) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproportionate în comparatie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;(iii) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa competenţa după ce a făcut obiectul unei examinari independente asupra pertinentei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importantei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinari pluridisciplinare a acceptabilitatii sale pe plan etic;(iv) persoana pe care se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;(v) consimţământul prevăzut la art. 5 a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras în orice moment, în mod liber. + Articolul 17Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a consimţi la o cercetare1. O cercetare nu se poate face pe o persoană care nu are, conform art. 5, capacitatea de a consimţi, decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare:(i) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 16 subparagrafele (i) şi (iv);(îi) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;(iii) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabila pe subiecti capabili să îşi dea consimţământul;(iv) autorizarea necesară prevăzută la art. 6 a fost data specific şi în scris;(v) persoana în cauza nu are obiecţii.2. În mod excepţional şi sub condiţiile de protecţie prevăzute de lege, atunci când cercetarea nu are potenţialul de a produce rezultate benefice direct pentru sănătatea persoanei în cauza, o astfel de cercetare poate fi autorizata numai dacă sunt întrunite condiţiile enunţate la paragraful 1 subparagrafele (i), (iii) şi (v), precum şi următoarele condiţii suplimentare:(i) cercetarea are scopul de a contribui, printr-o imbunatatire semnificativă a înţelegerii ştiinţifice a stării, bolii sau tulburării persoanei, la obţinerea în final a unor rezultate care să dea posibilitatea unui beneficiu pentru persoana în cauza sau pentru alte persoane din aceeaşi categorie de vârsta sau care suferă de aceeaşi boala ori tulburare sau care se afla în aceeaşi stare;(îi) cercetarea prezintă doar un risc minim şi o povara minima pentru persoana în cauza. + Articolul 18Cercetarea pe embrioni în vitro1. Atunci când cercetarea pe embrioni în vitro este permisă de lege, aceasta va asigura o protecţie adecvată a embrionului.2. Este interzisă crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare. + Capitolul 6 Prelevarea de organe şi tesuturi de la donatori vii în scopul transplantarii + Articolul 19Regula generală1. Prelevarea de organe sau tesuturi de la o persoană în viaţa în scopul transplantarii se poate face numai în interesul terapeutic al primitorului şi numai atunci când nu exista tesuturi sau organe adecvate disponibile de la o persoană decedata şi nici alta metoda terapeutică alternativa de o eficacitate comparabila.2. Consimţământul necesar, astfel cum se prevede la art. 5, trebuie să se fi dat expres şi specific, fie în scris, fie în faţa unei instanţe oficiale. + Articolul 20Protecţia persoanelor care nu au capacitatea de a-şi da consimţământul la prelevarea organului1. Nu se poate face nici o prelevare de organ sau tesut de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul conform art. 5.2. În mod excepţional şi în condiţiile prevăzute de lege prelevarea de tesuturi regenerabile de la o persoană care nu are capacitatea de a-şi da consimţământul poate fi autorizata dacă sunt reunite următoarele condiţii:(i) nu exista donator disponibil care să aibă capacitatea de a-şi da consimţământul;(îi) primitorul este fratele sau sora donatorului;(iii) donarea trebuie să fie de natura sa salveze viaţa primitorului;(iv) autorizarea prevăzută la paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 s-a dat specific şi în scris, conform legii şi cu aprobarea instanţei competente;(v) donatorul potenţial în cauza nu obiecteaza. + Capitolul 7 Interzicerea câştigului financiar şi utilizarea unei părţi a corpului uman + Articolul 21Interzicerea câştigului financiarCorpul uman şi părţile sale nu trebuie să fie în sine sursa de câştig financiar. + Articolul 22Utilizarea unei părţi prelevate din corpul umanAtunci când în cursul unei intervenţii se preleveaza o parte a corpului uman, aceasta nu poate fi păstrată şi utilizata în alt scop decât acela pentru care a fost prelevata şi numai dacă acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare şi consimţământ. + Capitolul 8 Încălcarea prevederilor convenţiei + Articolul 23Încălcarea drepturilor sau a principiilorPărţile vor asigura o protecţie juridică adecvată pentru a preveni sau a împiedica de îndată încălcarea ilegala a drepturilor şi a principiilor recunoscute în prezenta convenţie. + Articolul 24Compensarea pentru daune nejustificatePersoana care a suferit daune nejustificate de pe urma unei intervenţii are dreptul la o reparatie echitabila conform condiţiilor şi procedurilor prevăzute de lege. + Articolul 25SancţiuniPărţile vor prevedea sancţiuni adecvate care să se aplice în cazurile de încălcare a dispoziţiilor cuprinse în prezenta convenţie. + Capitolul 9 Relaţia dintre prezenta convenţie şi alte dispoziţii + Articolul 26Restrictii la exercitarea drepturilor1. Exercitarea drepturilor şi dispoziţiilor de protecţie conţinute în prezenta convenţie nu poate face obiectul altor restrictii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru siguranţa publică, prevenirea infracţiunilor penale, ocrotirea sănătăţii publice sau protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.2. Restricţiile vizate la paragraful precedent nu se pot aplica art. 11, 13, 14, 16, 17, 19, 20 şi 21. + Articolul 27Protecţia mai largaNici una dintre dispoziţiile prezentei convenţii nu va fi interpretată ca o limitare sau o afectare în vreun alt mod a posibilităţii ca o parte sa acorde o protecţie mai larga faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei decât cea stipulată în prezenta convenţie. + Capitolul 10 Dezbaterea publică + Articolul 28Dezbaterea publicăPărţile la aceasta convenţie vor veghea ca problemele fundamentale ridicate de progresele biologiei şi medicinei să facă subiectul unei discuţii publice adecvate, în special în lumina implicatiilor juridice, etice, economice, sociale şi medicale relevante, şi ca posibilele lor aplicaţii să facă obiectul unor consultări adecvate. + Capitolul 11 Interpretarea şi urmărirea aplicării convenţiei + Articolul 29Interpretarea şi urmărirea aplicării convenţieiCurtea Europeană a Drepturilor Omului poate da, în absenta oricărui litigiu concret aflat în derulare în faţa unei instanţe, opinii consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea prezentei convenţii, la cererea:- Guvernului unei părţi, după ce a informat celelalte părţi;- Comitetului instituit prin art. 32, în alcătuirea sa restrânsă la reprezentanţii părţilor la aceasta convenţie, printr-o decizie adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. + Articolul 30Rapoarte privind aplicarea convenţieiLa cererea secretarului general al Consiliului Europei orice parte va furniza explicaţii privind modul în care dreptul sau intern asigura aplicarea efectivă a oricăreia dintre dispoziţiile prezentei convenţii. + Capitolul 12 Protocoale + Articolul 31ProtocoaleProtocoale pot fi încheiate conform dispoziţiilor art. 32, în vederea dezvoltării în domenii specifice a principiilor conţinute în prezenta convenţie.Protocoalele sunt deschise spre semnare semnatarilor convenţiei. Ele vor fi supuse ratificării, acceptării sau aprobării. Un semnatar nu poate ratifica, accepta sau aproba protocoalele fără sa fi ratificat, acceptat sau aprobat anterior ori simultan convenţia. + Capitolul 13 Amendamente la convenţie + Articolul 32Amendamente la convenţie1. Sarcinile încredinţate Comitetului conform prezentului articol şi art. 29 vor fi aduse la îndeplinire de Comitetul director pentru bioetica (CDBI) sau de orice alt comitet desemnat în acest scop de Comitetul de Miniştri.2. Fără a se prejudicia prevederile art. 29, fiecare stat membru al Consiliului Europei, precum şi fiecare parte la prezenta convenţie care nu este membra a Consiliului Europei pot fi reprezentate şi pot dispune de un vot în cadrul Comitetului atunci când acesta aduce la îndeplinire sarcinile care îi sunt încredinţate prin prezenta convenţie.3. Orice stat prevăzut la art. 33 sau invitat sa adere la convenţie în conformitate cu prevederile art. 34, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în cadrul Comitetului de un observator. Dacă Comunitatea Europeană nu este parte, ea poate fi reprezentată în Comitet de un observator.4. În scopul urmăririi progreselor ştiinţifice prezenta convenţie va fi examinata în cadrul Comitetului în termen de cel mult 5 ani de la intrarea sa în vigoare, iar ulterior la intervale hotărâte de Comitet.5. Orice propunere de amendament la prezenta convenţie, precum şi orice propunere de protocol sau de amendament la un protocol, prezentate de o parte, de Comitet sau de Comitetul de Miniştri, vor fi comunicate secretarului general al Consiliului Europei şi înaintate de acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi, oricărui stat invitat să semneze prezenta convenţie conform art. 33 şi oricărui stat invitat sa adere conform art. 34.6. Comitetul va examina propunerea nu mai devreme de doua luni după ce a fost înaintată de secretarul general în conformitate cu paragraful 5. Comitetul va supune aprobării Comitetului de Miniştri textul adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate. După aprobare acest text va fi comunicat părţilor în vederea ratificării, acceptării sau aprobării sale.7. Orice amendament va intra în vigoare, pentru acele părţi care l-au acceptat, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data la care 5 părţi, dintre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei vor informa secretarul general ca l-au acceptat.Pentru orice parte care îl va accepta ulterior amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data la care acea parte va informa Secretariatul cu privire la acceptarea sa. + Capitolul 14 Clauze finale + Articolul 33Semnarea, ratificarea şi intrarea în vigoare1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa şi Comunităţii Europene.2. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.3. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data la care 5 state, printre care cel puţin 4 state membre ale Consiliului Europei, îşi vor exprima consimţământul de a fi legate de convenţie în conformitate cu prevederile paragrafului 2.4. Pentru orice semnatar care îşi exprima ulterior consimţământul de a fi legat de convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare. + Articolul 34Statele nemembre1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate, după consultarea părţilor, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la aceasta convenţie printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20 paragraful d) din Statutul Consiliului Europei şi prin votul unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de reprezentare în Comitetul de Miniştri.2. Pentru orice stat care adera la prezenta convenţie aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei. + Articolul 35Aplicarea teritorială1. Orice semnatar poate, la semnare sau la depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare, sa specifice teritoriul sau teritoriile la care se va aplica aceasta convenţie. Orice alt stat poate formula aceeaşi declaraţie în momentul depunerii instrumentului de aderare.2. Orice parte poate, la orice data ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa extindă aplicarea acestei convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie şi căruia îi asigura relaţiile internaţionale sau în numele căruia este abilitata să se angajeze. Pentru un astfel de teritoriu convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.3. Orice declaraţie facuta în virtutea celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, pentru orice teritoriu desemnat de aceasta declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va începe sa producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general. + Articolul 36Rezerve1. Orice stat şi Comunitatea Europeană pot, în momentul semnării prezentei convenţii sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa formuleze o rezervă cu privire la o anumită dispoziţie a convenţiei, în măsura în care o lege aflată atunci în vigoare pe teritoriul lor nu este conformă cu acea dispoziţie. Rezervele cu caracter general nu sunt autorizate în baza acestui articol.2. Orice rezerva emisă conform prezentului articol va conţine o scurta expunere a legii relevante.3. Orice parte care extinde aplicarea prezentei convenţii la un teritoriu desemnat printr-o declaraţie în baza paragrafului 2 al art. 35 poate, pentru teritoriul respectiv, sa formuleze o rezervă, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente.4. Orice parte care a formulat rezerva menţionată în acest articol poate să o retragă prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va începe sa producă efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de o luna de la data primirii declaraţiei de către secretarul general. + Articolul 37Denunţarea1. Orice parte poate în orice moment sa denunţe aceasta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.2. O astfel de denunţare va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării de către secretarul general. + Articolul 38NotificăriSecretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor Consiliului, Comunităţii Europene, oricărui semnatar, oricărei părţi şi oricărui alt stat care a fost invitat sa adere la aceasta convenţie: a) orice semnare; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a acestei convenţii conform art. 33 sau 34; d) orice amendament sau protocol adoptat conform art. 32 şi data la care un astfel de amendament sau protocol intră în vigoare; e) orice declaraţie facuta în virtutea dispoziţiilor art. 35; f) orice rezerva sau retragere a unei rezerve ca urmare a prevederilor art. 36; g) orice alt act, comunicare sau notificare legată de aceasta convenţie.Drept care subsemnaţii, împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.Întocmită la Oviedo (Asturias) la 4 aprilie 1997, în limbile engleza şi franceza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii conforme cu originalul fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene, statelor nemembre care au participat la elaborarea acestei convenţii şi oricărui stat invitat sa adere la aceasta convenţie.-------------