DECIZIA nr. 106 din 16 martie 2023referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 12 aprilie 2023



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila - judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1.898/115/2019 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.108D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate încalcă art. 16 din Constituție. În acest sens, arată că măsura legislativă criticată creează un dezechilibru între părți, nu este proporțională și nu este justificată din punct de vedere obiectiv. Or, există obligația pozitivă a statului de a asigura părinților firești aceleași drepturi cu cele ale altor părți în proceduri judiciare.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.898/115/2019, Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin într-o cauză având ca obiect deschiderea unei proceduri de adopție.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, în contextul în care creează un cadru procesual diferențiat între cetățenii care beneficiază de condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru numirea unui curator și cetățenii care sunt părți în procedura de adopție și care nu beneficiază de condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru numirea unui curator.6. Astfel, dispozițiile de lege criticate lezează egalitatea în fața legii în condițiile în care persoanele fizice pârâte în cadrul procedurii de deschidere a procedurii de adopție sunt numai persoane față de ai căror copii s-a instituit măsura de protecție a plasamentului din pricina condițiilor materiale, a afecțiunilor medicale severe, a situațiilor familiale (agresivitate extremă, alcoolism cronic etc.) improprii pentru dezvoltarea copilului. În astfel de situații se impune numirea unui curator în cauză, întrucât reprezentarea proprie a intereselor legitime în cadrul procedurii este extrem de dificilă sau chiar imposibilă. Prin urmare, tocmai în aceste situații, fie curatela, fie asistența juridică din oficiu trebuie să fie obligatorie și cu atât mai puțin să fie interzisă.7. Tribunalul Caraș-Severin - Secția I civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 23 septembrie 2016. Dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 au următorul cuprins: „Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopției copilului se face cu citarea părinților firești ai copilului sau, după caz, a tutorelui și a direcției în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului. În cazul cererilor de deschidere a procedurii adopției în care sunt incidente prevederile art. 8 alin. (4), citarea părinților firești care nu au putut fi găsiți se face prin afișarea citației la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al acestora. Dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la numirea curatorilor în cazul în care se dispune citarea prin publicitate nu sunt aplicabile. Procedura de citare se socotește îndeplinită în a 5-a zi de la afișarea citației.“12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 148 alin. (2)-(4) privind integrarea în Uniunea Europeană.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat - art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 - face parte din secțiunea a 2-a - Deschiderea procedurii adopției a capitolului III - Procedura adopției interne din Legea nr. 273/2004. Acest act normativ reglementează procedura adopției, iar în ceea ce privește adopția internă prevede trei etape ale acestei proceduri: deschiderea procedurii adopției, încredințarea în vederea adopției și încuviințarea adopției.14. Curtea observă că, în ceea ce privește deschiderea procedurii adopției, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 stabilește că: „În termen de 30 de zile de la data stabilirii adopției, ca finalitate a planului individualizat de protecție, direcția în a cărei rază teritorială domiciliază copilul are obligația sesizării instanței judecătorești pentru deschiderea procedurii adopției.“ Cât privește procedura de soluționare a cererii de deschidere a adopției, ca primă etapă în vederea adopției propriu-zise, Curtea reține că legea prevede următoarele reguli de procedură: cererea se judecă potrivit regulilor aplicabile procedurii necontencioase judiciare [potrivit art. 90 alin. (2), „Dispozițiile prezentului capitol se completează cu dispozițiile cărții a III-a «Procedura necontencioasă judiciară» din Codul de procedură civilă“]; cererea se formulează de către direcția de protecție a copilului în a cărei rază teritorială domiciliază acesta [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 273/2004]; cererea este de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului [art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004]; dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea cererii și regularizarea acesteia nu sunt aplicabile [art. 87 alin. (1) din Legea nr. 273/2004]; primind cererea, președintele instanței ia măsuri pentru fixarea, de îndată, a primului termen de judecată, care nu poate depăși 15 zile de la data înregistrării cererii, precum și pentru citarea și comunicarea cererii [art. 87 alin. (3) din Legea nr. 273/2004]; judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopției copilului se face cu citarea părinților firești ai copilului sau, după caz, a tutorelui și a direcției în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului [art. 31 alin. (3) fraza întâi din Legea nr. 273/2004]; în cazul cererilor de deschidere a procedurii adopției în care sunt incidente prevederile art. 8 alin. (4), citarea părinților firești care nu au putut fi găsiți se face prin afișarea citației la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al acestora [art. 31 alin. (3) fraza a doua din Legea nr. 273/2004]; dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la numirea curatorilor în cazul în care se dispune citarea prin publicitate nu sunt aplicabile [art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 - text ce face obiectul prezentului dosar]; procedura de citare se socotește îndeplinită în a 5-a zi de la afișarea citației [art. 31 alin. (3) fraza a patra din Legea nr. 273/2004]; întâmpinarea nu este obligatorie; părțile au posibilitatea redactării de note privind susținerile lor și depunerii acestora la dosar până la primul termen de judecată [art. 87 alin. (4) din Legea nr. 273/2004]; cererea se soluționează de complete specializate ale instanței judecătorești, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului (art. 86 din Legea nr. 273/2004); ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie (art. 92 din Legea nr. 273/2004); prima instanță se pronunță prin sentință, pe baza înscrisurilor, și, în măsura în care acest mijloc de probă nu este suficient sau împrejurările cauzei o cer, pot fi administrate și alte probe [art. 87 alin. (6) din Legea nr. 273/2004]; pronunțarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare [art. 87 alin. (7) din Legea nr. 273/2004]; hotărârea se comunică părților în termen de 48 de ore de la redactare [art. 87 alin. (8) din Legea nr. 273/2004]; hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă numai apelului, în termen de 30 de zile [art. 88 alin. (1) din Legea nr. 273/2004]; apelul poate fi exercitat de oricare dintre părți, precum și de procuror și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților, în camera de consiliu [art. 88 alin. (2) și (3) din Legea nr. 273/2004].15. Cu privire la citarea părinților firești în procedura de deschidere a adopției, Curtea constată că aceasta se face, de principiu, potrivit regulilor generale prevăzute în Codul de procedură civilă. Prin excepție însă de la regulile prevăzute de Codul de procedură civilă, în ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 (potrivit căruia, „În mod excepțional, în situația în care unul dintre părinții firești, deși au fost realizate demersuri suficiente, nu a putut fi găsit pentru exprimarea consimțământului, consimțământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinți se află în această situație, adopția se poate încheia fără consimțământul lor“), citarea părinților firești care nu au putut fi găsiți se face prin afișarea citației la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al acestora, iar, în această ipoteză, dispozițiile Codului de procedură civilă cu privire la numirea curatorilor în cazul în care se dispune citarea prin publicitate nu sunt aplicabile. Totodată, în această ipoteză, procedura de citare se socotește îndeplinită în a 5-a zi de la afișarea citației.16. Curtea reține că norma generală procesual civilă privind citarea prin publicitate o constituie art. 167 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, cu denumirea marginală Citarea prin publicitate, care prevede următoarele: (1) Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate.(2) Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competente și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. În cazurile în care apreciază că este necesar, instanța va dispune și publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.(3) Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.(4) Procedura se socotește îndeplinită în a 15-a zi de la publicarea citației, potrivit dispozițiilor alin. (2).17. Prin excepție de la aceste norme procedurale generale, în cadrul procedurii de deschidere a adopției, în ipoteza în care părinții firești nu au fost găsiți, citarea acestora se face prin publicitate (prin afișarea citației la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al acestora), însă fără a se numi un curator pentru reprezentarea intereselor lor.18. Analizând criticile de neconstituționalitate aduse de autorul excepției - reprezentantul Ministerului Public -, Curtea reține că principala critică vizează existența unor discriminări între persoanele fizice pârâte în procedura deschiderii adopției și celelalte persoane fizice pârâte în alte cauze, sub aspectul asigurării unui curator dintre avocații baroului sau a asistenței juridice din oficiu. Cu privire la această susținere, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, paragraful 55). Așadar, nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Curtea a constatat că, potrivit jurisprudenței sale, discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 24). În schimb, privilegiul se definește ca un avantaj sau o favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituționalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Așadar, Curtea a reținut că sintagma „fără privilegii și fără discriminări“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituție privește două ipoteze normative distincte, iar incidența uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancțiuni de drept constituțional diferite, astfel cum s-a arătat mai sus.19. Având în vedere aceste repere jurisprudențiale, Curtea reține în cauza de față incidența art. 16 alin. (1) din Constituție, teza referitoare la interzicerea discriminării, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.20. Citarea este actul prin care partea este încunoștințată de existența unui litigiu, despre data și locul înfățișării în vederea judecății. Scopul citării constă în asigurarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și a dreptului la apărare, garantat de art. 24 din Constituție. Aceasta a fost și rațiunea pentru care Codul de procedură civilă a introdus, în cazul procedurii de citare prin publicitate, norma referitoare la obligativitatea numirii unui curator dintre avocații baroului, care să reprezinte interesele pârâtului al cărui domiciliu nu a putut fi aflat. 21. Referitor la instituția curatorului special, prin Decizia nr. 455 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 31-35, Curtea a reținut că aceasta a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni și de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziții. Astfel, în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziții se aplicau, în mod corespunzător, și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanța competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată. Ulterior, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, a fost extinsă instituția curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) din același cod, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. În virtutea art. 58 alin. (3) din Codul de procedură civilă, „Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.“ Totodată, potrivit art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cazul în care instanța încuviințează citarea părții pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului. Astfel, legiuitorul a extins protecția prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă și asupra celor chemați în judecată și al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat. Curtea a reținut că această instituție este menită să dea eficiență art. 24 din Constituție, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, paragraful 19, sau Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 1 martie 2016, paragraful 15).22. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, art. 24 alin. (1) din Constituție stabilește că „Dreptul la apărare este garantat“ în absența oricărei circumstanțieri. Dreptul la apărare conține numeroase prerogative, iar una dintre acestea este, incontestabil, posibilitatea persoanei de a beneficia de asistență juridică, în condițiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017, paragraful 29).23. Curtea reține că în procedura de deschidere a adopției - procedură care se completează cu regulile privind procedura necontencioasă - se citează obligatoriu direcția generală de asistență socială și protecția copilului și părinții firești ai copilului. 24. Referitor la citarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aceasta se justifică prin faptul că, în temeiul art. 28 și 29 din Legea nr. 273/2004, ca urmare a derulării planului individualizat de protecție, direcția menționată a ajuns la concluzia că reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă ori substitutivă nu se poate realiza și că se impune, față de copilul în cauză, deschiderea procedurii adopției.25. Referitor la citarea părinților firești ai copilului, Curtea reține că aceasta este o măsură justificată și necesară, deoarece consimțământul acestora la adopție este o exigență legală pentru încuviințarea deschiderii procedurii adopției. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, „Consimțământul părinților firești sau, după caz, al tutorelui se dă în fața instanței judecătorești odată cu soluționarea cererii de deschidere a procedurii adopției“, iar, potrivit art. 8 alin. (3) din aceeași lege, „Consimțământul la adopție nu poate fi exprimat în locul părinților firești/tutorelui copilului de către curator, mandatar sau o altă persoană împuternicită în acest sens“. Prin urmare, potrivit acestei norme imperative, curatorul nu poate exprima, sub nicio formă și în nicio situație, consimțământul la adopție în locul părinților firești/tutorelui copilului.26. În cadrul procedurii de deschidere a adopției, părinții firești ai copilului sunt direct interesați de soluția instanței de judecată - încuviințarea deschiderii adopției sau respingerea cererii direcției generale de asistență socială și protecția copilului de deschidere a adopției - deoarece prin adopția copilului se pune în discuție însăși legătura de filiație firească dintre ei și copil. În cadrul acestei proceduri, părinții firești ai copilului trebuie să beneficieze, ca orice parte a unei proceduri judiciare, de dreptul la apărare, drept fundamental garantat de art. 24 din Constituție.27. Or, în situația în care părinții firești nu au putut fi găsiți, citarea acestora se face prin publicitate (prin afișarea citației la ușa instanței și la ultimul domiciliu cunoscut al acestora), fără ca instanța să dispună numirea unui curator dintre avocații baroului, care să fie citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor lor, așa cum prevede norma generală instituită la art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, diferența de tratament juridic - sub aspectul dreptului la apărare - între părinții firești ai copilului, părți în procedura de deschidere a adopției, și părțile oricărei alte proceduri judiciare, diferență cuprinsă de textul de lege criticat, nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă, instituind o discriminare sub aspectul dreptului la apărare, ceea ce contravine atât prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, teza referitoare la interzicerea discriminării, cât și prevederilor art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare. În concluzie, dispozițiile art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 sunt neconstituționale.28. Întrucât în cauză este incidentă teza referitoare la interzicerea discriminării cuprinsă de art. 16 alin. (1) din Constituție, remediul constituțional specific, în ipoteza constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă - în cazul părinților firești care nu au putut fi găsiți și a căror citare se realizează prin publicitate - acordarea beneficiului constând în dispunerea de către instanță a numirii unui curator dintre avocații baroului.29. În final, referitor la remunerația curatorului, Curtea observă că, prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 2016, precitată, paragraful 20, Curtea a reținut că, potrivit art. 48 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanța poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013]. Curtea a mai reținut că partea care avansează sumele cu titlu de remunerație a curatorului special are protecția drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiție, întrucât la finalul judecății aceste sume ce reprezintă remunerația curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013].30. Or, în procedura de deschidere a adopției, Curtea constată că, pentru asigurarea dreptului efectiv la apărare al părinților firești care nu au putut fi găsiți și care au fost citați prin publicitate, legiuitorul ar fi trebuit să prevadă că remunerația cuvenită curatorului special se suportă din bugetul statului, această sumă neputând fi pusă în sarcina părinților firești - părți în procedura de deschidere a adopției.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1.898/115/2019 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 31 alin. (3) fraza a treia din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției sunt neconstituționale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Tribunalului Caraș-Severin - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2023.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    MARIAN ENACHE
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    -----