DECIZIA nr. 516 din 3 noiembrie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1265 din 29 decembrie 2022



    Marian Enache- președinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Laura-Iuliana Scântei- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 9.521/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 888D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.529D/2019 și nr. 3.243D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza a doua, respectiv ale art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 9.514/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.529D/2019 și nr. 3.243D/2019 la Dosarul nr. 888D/2019, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune condiții de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât reglementarea căilor de atac este în competența legiuitorului, iar condițiile în care se poate exercita revizuirea sunt foarte clar reglementate de lege.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 3 aprilie 2019, 14 mai 2019 și 10 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 9.521/3/2017, nr. 9.514/3/2017 și nr. 1.998/62/2017, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel Brașov - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5, respectiv ale art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Carmen Ionescu în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri formulate împotriva unor decizii prin care au fost respinse cererile de revizuire. 8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților“ din cuprinsul dispoziției legale criticate este neconstituțională, având în vedere că există o serie de acte normative (în special ordine de ministru) care nu sunt publicate, nici în Monitorul Oficial al României și nici în alte surse publice. În aceste condiții, cetățenii care apelează la justiție sunt, practic, obligați să cunoască toată legislația, chiar și în cazul în care nu a fost făcută publică vreodată. Așadar, pot apărea situații în care să existe texte de lege care să fie utile unei anumite părți în cadrul unui proces, însă aceasta să nu știe de existența lor, întrucât nu au fost făcute publice vreodată. În acest caz, partea nu poate folosi actul pentru a formula cererea de revizuire, întrucât instanțele consideră că putea fi obținut oricând și, prin urmare, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865.9. De asemenea, se susține că sintagmele „înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică“, „înscris reținut“ și „înscris doveditor“ din cuprinsul dispoziției legale criticate sunt neconstituționale. Astfel, sintagma „înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică“ se referă numai la situația în care înscrisurile au fost solicitate părții adverse în faza de fond, iar aceasta a refuzat să le aducă, nu și la situația descoperirii unor înscrisuri care nu au fost solicitate în faza de fond. Astfel, un înscris este considerat a fi reținut numai în cazul în care s-a refuzat aducerea acestuia în faza de fond a dosarului, ceea ce presupune că partea interesată de înscris avea cunoștință de existența acestuia înainte de revizuire, situație care vine în contradicție cu sintagma „dacă, după darea hotărârii“ din cuprinsul aceluiași articol. Prin urmare, partea trebuie să descopere înscrisurile doveditoare „după darea hotărârii“, dar, ca să fie considerate tăinuite, trebuie să fie solicitate încă din faza de fond a litigiului.10. În ceea ce privește sintagma „înscris reținut“, autoarea excepției susține că aceasta se referă doar la înscrisul emis de partea potrivnică. Un înscris care se află în posesia părții adverse, fără să fie emis de ea, nu este considerat reținut și nici doveditor.11. În opinia autoarei excepției, sintagma „înscris doveditor“ presupune ca partea interesată să cunoască conținutul înscrisului și valoarea lui probatorie încă dinainte să știe că înscrisul există.12. Așadar, autoarea excepției de neconstituționalitate arată că partea este obligată să cunoască existența și conținutul înscrisului încă dinainte să formuleze cererea de revizuire, respectiv din faza de fond a dosarului. Partea este obligată să solicite documentul în fața instanței și numai dacă partea adversă refuză să îl aducă se consideră tăinuit. Totodată, dacă partea interesată intră în posesia înscrisului după darea hotărârii, se consideră că cererea de revizuire este tardiv introdusă, deoarece înscrisul era cunoscut încă din faza de fond a procesului, depășindu-se astfel termenul de 30 de zile.13. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 888D/2019, și Curtea de Apel Brașov - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.14. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.529D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii.15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 322 pct. 5, respectiv ale art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, având în vedere motivarea excepției, precum și structura dispoziției legale, Curtea constată că sunt criticate prevederile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, astfel încât va reține ca obiect al excepției aceste dispoziții legale, potrivit cărora: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...).“19. În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, având în vedere art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit căruia „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reținut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și ținând cont de data proceselor, anterioare datei de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunța cu privire la dispozițiile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865.20. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, se invocă și prevederile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci este, în realitate, nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către instanța judecătorească în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire raportat la momentul obținerii unui act doveditor. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate analizează textele de lege criticate prin prisma unor interpretări proprii, subiective.22. Astfel, Curtea reține că aspectele criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).23. Așa fiind, raportat la cauza concretă dedusă judecății, modul în care instanța care a judecat cererea de revizuire a înțeles să interpreteze și să aplice textele de lege criticate excedează controlului exercitat de Curtea Constituțională.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Carmen Ionescu în dosarele nr. 9.521/3/2017 și nr. 9.514/3/2017 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel Brașov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 noiembrie 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin    ----