DECIZIA nr. 439 din 6 octombrie 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1230 din 21 decembrie 2022
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vaszusz Mădălina-Mihaela în Dosarul nr. 832/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.278D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că autoarea excepției critică modalitatea de interpretare și aplicare a legii, aspecte ce intră exclusiv în competența instanței învestite cu soluționarea cauzei. Luarea măsurii procesuale constând în interceptarea unei persoane are drept premisă cunoașterea și respectarea competențelor legale în realizarea actului procedural corespunzător. Eventuala atribuire neconformă a competențelor procedurale ori o eventuală încălcare a legii nu poate fi convertită într-un temei de neconstituționalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, arătând că organele de urmărire penală sunt enumerate la art. 51 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea a reținut că este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală. Așa fiind, textul criticat întrunește cerințele de claritate și previzibilitate și nu afectează dreptul la un proces echitabil, existând prevederi suficiente în raport cu care să se asigure respectarea regulilor de competență funcțională a organelor de cercetare penală.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 832/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vaszusz Mădălina-Mihaela cu ocazia soluționării unei cauze penale în care aceasta a ridicat excepția nulității absolute a procedeelor probatorii constând în supravegheri tehnice.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că sintagma „de lucrători specializați din cadrul poliției“ este neconstituțională, încălcând prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 147 alin. (1) și (2). Arată că, într-o interpretare gramaticală, enumerarea din textul criticat are un caracter disjunctiv, astfel că lucrătorii specializați din cadrul poliției ar putea fi o categorie distinctă de cea a organelor de cercetare penală. În acest context, invocă paragraful 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României. Arată că sintagma anterior menționată este imprevizibilă, putând duce la interpretarea potrivit căreia supravegherea tehnică se poate realiza și de către organe extrajudiciare, ceea ce contravine celor statuate în jurisprudența Curții Constituționale. Or, deciziile instanței de contencios constituțional sunt obligatorii atât pentru organele judiciare, cât și pentru legiuitor, astfel încât nu este suficient ca persoana care efectuează supravegherea tehnică să facă parte din structurile poliției, ci trebuie ca aceasta să facă parte din poliția judiciară. În condițiile în care textul criticat permite ca punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică să fie realizată de către organe extrajudiciare se încalcă dreptul la un proces echitabil, lipsind garanțiile procesuale pe care numai organele de urmărire penală le pot oferi. Apreciază că în acest caz intervine sancțiunea nulității absolute, organelor extrajudiciare lipsindu-le competența funcțională și cea materială de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică.6. Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că textul criticat întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, formularea acestuia fiind suficientă în raport și cu legislația care reglementează în domeniu. Prin noua reglementare nu sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil cuprinse la art. 21 alin. (3) din Constituție, atât timp cât există prevederi legale suficiente în raport cu care să se asigure respectarea dispozițiilor de competență a organelor de urmărire penală. Dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, legiuitorul având în vedere în noua reglementare limitele de constituționalitate stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, nefiind identificate elemente pe baza cărora să se poată aprecia că aceasta nu a fost respectată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.“11. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 147 alin. (1) și (2) referitor la deciziile Curții Constituționale.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în varianta inițială, art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală dispunea în sensul că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului“. Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională.13. Curtea reține că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 34, a constatat că actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale.14. Cu același prilej, Curtea a subliniat importanța faptului că, „în multe state ale Uniunii Europene, dispozițiile codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică și de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare și previzibile și vizează doar organele judiciare“ (paragraful 36). Totodată, Curtea a constatat că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică (paragraful 47).15. Prin urmare, Curtea a reținut că este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei „alte organe specializate ale statului“, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale (paragraful 49).16. Totodată, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, paragraful 146, Curtea a constatat că stabilirea cu exactitate a organelor abilitate să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică este un element esențial și a subliniat necesitatea ca aceste organe să fie circumscrise sferei organelor judiciare, în speță procurorul, organele de cercetare penală, lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, iar nu altor persoane/entități ale căror atribuții se exercită în domenii care nu țin de prevenirea și descoperirea infracțiunilor și de tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.17. Având în vedere cele reținute prin deciziile anterior menționate, Curtea apreciază că, pe de-o parte, a sancționat din perspectivă constituțională sintagma „alte organe specializate ale statului“, iar, pe de altă parte, a enumerat organele care, potrivit rigorilor constituționale, sunt îndrituite să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică. 18. În acest context, Curtea reține că „lucrătorii specializați din cadrul poliției“ sunt menționați expres de către instanța de contencios constituțional în categoria acelor organe care pot efectua punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică cu respectarea exigențelor constituționale incidente. Așa fiind, Curtea apreciază că textul criticat este în concordanță cu jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie și nu contravine prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.19. În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).20. Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală ale poliției judiciare sunt organe de urmărire penală, ale căror atribuții sunt îndeplinite de lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori avizul procurorului desemnat în acest sens. Totodată, potrivit art. 55 alin. (6) din același act normativ, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului. În acest context, Curtea observă că legiuitorul a adoptat Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, care reglementează, astfel cum sugerează și titlul actului normativ, organizarea și funcționarea poliției judiciare, precum și modalitatea de desemnare în poliția judiciară. Totodată, prin Legea nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, este reglementat statutul polițistului.21. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, din coroborarea actelor normative anterior menționate, se pot determina înțelesul sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, precum și persoanele care pot face parte din această categorie, fiind respectate exigențele constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative. 22. În ceea ce privește incidența sancțiunii nulității absolute în cazul punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică de către organe care nu sunt abilitate potrivit legii, Curtea reține că dispozițiile art. 280-282 din Codul de procedură penală reglementează materia nulităților în procesul penal, precum și efectele constatării acesteia. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. Totodată, prin Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 21 decembrie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, este neconstituțională.23. În acest context, Curtea observă că analiza modalității de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică și stabilirea incidenței nulității absolute în acest caz sunt chestiuni ce intră în competența judecătorului de cameră preliminară sau a instanței judecătorești, după caz, în condițiile legii, Curtea Constituțională neputând analiza aceste aspecte. 24. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la modul de aplicare a legii de către organele de urmărire penală (Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, și Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). Atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, cât și aprecierea legalității activității desfășurate de către organele de urmărire penală sunt, în speță, de competența judecătorului de cameră preliminară (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, și Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 14).25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vaszusz Mădălina-Mihaela în Dosarul nr. 832/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și constată că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu----
| EMITENT |
| Marian Enache | - președinte |
| Mihaela Ciochină | - judecător |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
| Laura-Iuliana Scântei | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Daniela Ramona Marițiu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 832/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vaszusz Mădălina-Mihaela cu ocazia soluționării unei cauze penale în care aceasta a ridicat excepția nulității absolute a procedeelor probatorii constând în supravegheri tehnice.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că sintagma „de lucrători specializați din cadrul poliției“ este neconstituțională, încălcând prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 147 alin. (1) și (2). Arată că, într-o interpretare gramaticală, enumerarea din textul criticat are un caracter disjunctiv, astfel că lucrătorii specializați din cadrul poliției ar putea fi o categorie distinctă de cea a organelor de cercetare penală. În acest context, invocă paragraful 34 al Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României. Arată că sintagma anterior menționată este imprevizibilă, putând duce la interpretarea potrivit căreia supravegherea tehnică se poate realiza și de către organe extrajudiciare, ceea ce contravine celor statuate în jurisprudența Curții Constituționale. Or, deciziile instanței de contencios constituțional sunt obligatorii atât pentru organele judiciare, cât și pentru legiuitor, astfel încât nu este suficient ca persoana care efectuează supravegherea tehnică să facă parte din structurile poliției, ci trebuie ca aceasta să facă parte din poliția judiciară. În condițiile în care textul criticat permite ca punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică să fie realizată de către organe extrajudiciare se încalcă dreptul la un proces echitabil, lipsind garanțiile procesuale pe care numai organele de urmărire penală le pot oferi. Apreciază că în acest caz intervine sancțiunea nulității absolute, organelor extrajudiciare lipsindu-le competența funcțională și cea materială de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică.6. Tribunalul Vrancea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că textul criticat întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, formularea acestuia fiind suficientă în raport și cu legislația care reglementează în domeniu. Prin noua reglementare nu sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil cuprinse la art. 21 alin. (3) din Constituție, atât timp cât există prevederi legale suficiente în raport cu care să se asigure respectarea dispozițiilor de competență a organelor de urmărire penală. Dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, legiuitorul având în vedere în noua reglementare limitele de constituționalitate stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, nefiind identificate elemente pe baza cărora să se poată aprecia că aceasta nu a fost respectată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.“11. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 147 alin. (1) și (2) referitor la deciziile Curții Constituționale.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în varianta inițială, art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală dispunea în sensul că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului“. Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului“ din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională.13. Curtea reține că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 34, a constatat că actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale.14. Cu același prilej, Curtea a subliniat importanța faptului că, „în multe state ale Uniunii Europene, dispozițiile codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică și de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare și previzibile și vizează doar organele judiciare“ (paragraful 36). Totodată, Curtea a constatat că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică (paragraful 47).15. Prin urmare, Curtea a reținut că este justificată opțiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală. Această opțiune nu se justifică, însă, în privința includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, a sintagmei „alte organe specializate ale statului“, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale (paragraful 49).16. Totodată, prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 11 aprilie 2022, paragraful 146, Curtea a constatat că stabilirea cu exactitate a organelor abilitate să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică este un element esențial și a subliniat necesitatea ca aceste organe să fie circumscrise sferei organelor judiciare, în speță procurorul, organele de cercetare penală, lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, iar nu altor persoane/entități ale căror atribuții se exercită în domenii care nu țin de prevenirea și descoperirea infracțiunilor și de tragerea la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.17. Având în vedere cele reținute prin deciziile anterior menționate, Curtea apreciază că, pe de-o parte, a sancționat din perspectivă constituțională sintagma „alte organe specializate ale statului“, iar, pe de altă parte, a enumerat organele care, potrivit rigorilor constituționale, sunt îndrituite să realizeze punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică. 18. În acest context, Curtea reține că „lucrătorii specializați din cadrul poliției“ sunt menționați expres de către instanța de contencios constituțional în categoria acelor organe care pot efectua punerea în executare a metodelor speciale de supraveghere tehnică cu respectarea exigențelor constituționale incidente. Așa fiind, Curtea apreciază că textul criticat este în concordanță cu jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie și nu contravine prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.19. În ceea ce privește lipsa de claritate și previzibilitate a sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).20. Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură penală, organele de cercetare penală ale poliției judiciare sunt organe de urmărire penală, ale căror atribuții sunt îndeplinite de lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori avizul procurorului desemnat în acest sens. Totodată, potrivit art. 55 alin. (6) din același act normativ, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale își desfășoară activitatea de urmărire penală sub conducerea și supravegherea procurorului. În acest context, Curtea observă că legiuitorul a adoptat Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 24 aprilie 2014, care reglementează, astfel cum sugerează și titlul actului normativ, organizarea și funcționarea poliției judiciare, precum și modalitatea de desemnare în poliția judiciară. Totodată, prin Legea nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, este reglementat statutul polițistului.21. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, din coroborarea actelor normative anterior menționate, se pot determina înțelesul sintagmei „lucrătorii specializați din cadrul poliției“, precum și persoanele care pot face parte din această categorie, fiind respectate exigențele constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea actelor normative. 22. În ceea ce privește incidența sancțiunii nulității absolute în cazul punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică de către organe care nu sunt abilitate potrivit legii, Curtea reține că dispozițiile art. 280-282 din Codul de procedură penală reglementează materia nulităților în procesul penal, precum și efectele constatării acesteia. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională. Totodată, prin Decizia nr. 554 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1013 din 21 decembrie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 282 alin. (2) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulității relative, este neconstituțională.23. În acest context, Curtea observă că analiza modalității de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică și stabilirea incidenței nulității absolute în acest caz sunt chestiuni ce intră în competența judecătorului de cameră preliminară sau a instanței judecătorești, după caz, în condițiile legii, Curtea Constituțională neputând analiza aceste aspecte. 24. Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la modul de aplicare a legii de către organele de urmărire penală (Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, și Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23). Atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, cât și aprecierea legalității activității desfășurate de către organele de urmărire penală sunt, în speță, de competența judecătorului de cameră preliminară (Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, și Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 14).25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vaszusz Mădălina-Mihaela în Dosarul nr. 832/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secția penală și constată că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari