DECIZIA nr. 356 din 26 mai 2022referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1025 din 21 octombrie 2022



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza a doua (teza finală) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, excepție ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească în Dosarul nr. 2.006/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.724D/2018.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 martie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 5 mai 2022, apoi, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 17 mai 2022 și, ulterior, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 26 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.006/2/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza a doua (teza finală) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.4. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost respinsă o cerere de anulare unei decizii emise, în temeiul dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2000, de către Ministerul Justiției - Serviciul profesii juridice conexe.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 38 alin. (2) teza a doua (teza finală) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât formularea sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate. Necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor competente. La invocarea, din oficiu, a excepției de neconstituționalitate se au în vedere și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională.6. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (2) teza a doua (teza finală) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 aprilie 2002, care au următorul cuprins: „(2) Radierea din evidență a experților tehnici judiciari se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în caz de deces, în cazul în care au devenit inapți din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activității de expert, precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.“10. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Principiul legalității [în componenta privind calitatea legii], art. 16 alin. (1) și (2) - Egalitatea în drepturi și art. 41 alin. (1) - Munca și protecția socială a muncii.11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța judecătorească a invocat excepția de neconstituționalitate, din oficiu, în considerarea faptului că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor competente, ceea ce ar fi contrar prevederilor Legii fundamentale, astfel cum s-a reținut și prin Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată.12. Față de această împrejurare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de avocat din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat „este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat. Prin urmare, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat lasă loc arbitrarului, făcând posibilă aplicarea diferențiată a sancțiunii excluderii din profesie, în funcție de aprecierea subiectivă a structurilor profesiei de avocat competente să aprecieze asupra cazului de nedemnitate. Această lipsă de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei «de natură să aducă atingere prestigiului profesiei» de avocat din cadrul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 creează astfel premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.“13. Examinând cadrul legislativ cu privire la organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, Curtea reține că, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare, expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, precum și la cererea persoanelor fizice sau juridice, constituie expertiză tehnică judiciară. În ceea ce privește exercitarea activității de expertiză tehnică, Curtea observă că aceasta se poate exercita la alegere de către experții tehnici, individual sau în societăți constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice, iar calitatea de expert tehnic judiciar se dobândește în condițiile prevăzute de lege. Persoanele care au primit această calitate sunt înscrise în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit, pe specialități și pe județe, de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiției. De la această regulă operează o excepție, respectiv cetățeanul unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European și cetățeanul român care au dobândit calitatea de expert tehnic judiciar într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European și exercită profesia cu titlu permanent în unul dintre aceste state și care pot profesa în România și în mod temporar sau ocazional sunt exceptați de la procedura de înscriere în Tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari.14. Cu privire la răspunderi și sancțiuni, Curtea constată că, potrivit aceluiași cadru legislativ reprezentat de Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare, neefectuarea expertizei tehnice datorită unor cauze imputabile sau efectuarea acesteia cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat. Experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, următoarele sancțiuni disciplinare: avertisment scris; suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an; retragerea calității de expert tehnic judiciar. În situația în care împotriva expertului tehnic judiciar s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune care aduce atingere prestigiului profesiei, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice până la soluționarea definitivă a cauzei. Dacă împotriva sa a fost pusă în mișcare acțiunea penală în vreo cauză penală sau dacă a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, expertul tehnic judiciar sau specialistul are obligația de a comunica de îndată această situație Ministerului Justiției. Nerespectarea obligației de comunicare constituie abatere disciplinară. Instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea au obligația de a comunica de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile de la emitere, direcției de specialitate din Ministerul Justiției copii certificate ale documentelor prin care a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale sau condamnarea asupra unei persoane având calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist (art. 34,35,38^1 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000).15. Referitor la radierea din evidența experților tehnici judiciari, Curtea observă că această operațiune se efectuează, potrivit art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, la cererea experților tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiției. De asemenea, radierea din evidența experților tehnici judiciari se dispune, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare în caz de deces, în cazul în care au devenit inapți din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activității de expert, precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, legiuitorul a intenționat/înțeles să pună sub incidența acestei sancțiuni - radierea din evidență a experților tehnici judiciari - doar săvârșirea de infracțiuni intenționate, excluzându-le pe cele din culpă, în considerarea faptului că, în lipsa intenției din partea expertului tehnic judiciar, nu se poate ajunge la concluzia că acestuia îi sunt afectate probitatea și corectitudinea.16. În acest context, Curtea învederează că actul normativ ce reglementează organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, prevede radierea din evidență a experților tehnici judiciari, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesie, însă nu stabilește sfera infracțiunilor cu intenție care afectează sau nu afectează prestigiul profesiei de expert tehnic judiciar și, implicit, care conduc la radierea din evidența experților tehnici judiciari.17. Prin urmare, Curtea constată că măsura radierii din evidența experților tehnici judiciari, reglementată de art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, are natura unei măsuri legale sui generis, care intervine dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele două condiții: să existe o hotărâre definitivă de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; condamnarea respectivă să fie de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, măsura radierii din evidența experților tehnici judiciari trebuie luată, în mod obligatoriu, independent de faptul dacă infracțiunea intenționată a fost săvârșită sau nu în desfășurarea activității de expert tehnic judiciar, întrucât legea nu distinge. Prin urmare, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.18. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, expertul tehnic judiciar nu mai poate exercita profesia în cauză ca urmare a radierii din evidența experților tehnici judiciari, ceea ce conduce la împrejurarea ca un aspect esențial, care este de natură să influențeze gravitatea sancțiunilor aplicate - radierea din lista experților tehnici judiciari - să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor cu atribuții în domeniu. Or, asemenea norme trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a faptului dacă urmează să fie radiată din lista în discuție sau, dimpotrivă, poate rămâne în continuare și poate exercita profesia de expert tehnic judiciar.19. Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că o trăsătură esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014).20. Raportând considerentele de principiu antereferite la normele criticate, Curtea constată că legiuitorul are competența de a reglementa atât condițiile pentru exercitarea unor profesii, cât și de a stabili cazurile de încetare a acestora, respectiv de radiere din evidență a experților tehnici judiciari. Însă, în exercitarea actului de legiferare, astfel cum a reținut Curtea și prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, legiuitorului îi revine obligația ca, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii.21. Or, în ceea ce privește art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, Curtea constată că, pe lângă faptul că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracțiuni intenționate a căror săvârșire va conduce la radierea, din oficiu, din evidența experților tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, nici nu circumstanțiază sfera infracțiunilor intenționate. Prin urmare, persoanele vizate nu sunt în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și să aibă reprezentarea corectă a faptelor și a situației în care vor fi radiate din evidența experților tehnici judiciari. Or, această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de Codul penal și legile speciale, putând exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, să poată fi adoptate soluții diferite cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de expert tehnic judiciar prin radierea din oficiu, din tabelul în discuție.22. Ca atare, Curtea constată că sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ de expert tehnic judiciar din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, având în vedere că nu sunt menționate acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea și premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.23. Prin urmare, revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine radierea din evidență a experților tehnici judiciari, care se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.24. În acest context, având în vedere premisa de la care s-a pornit, Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, paragrafele 21 și 22, a constatat că legiuitorul nu a pus de acord textul legal ce a format obiectul controlului de constituționalitate concretizat prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 și nu a intervenit în niciun fel, în intervalul de 5 ani de la momentul publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru a fixa într-o manieră clară și explicită acele infracțiuni a căror săvârșire atrage nedemnitatea profesională a avocaților, deși în paragraful 26 al Deciziei nr. 225 din 4 aprilie 2017 Curtea Constituțională a precizat expres că revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine încetarea calității de avocat, prin excluderea din profesie, ca urmare a incidenței cazului de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995. Or, în absența intervenției active a legiuitorului, care să clarifice norma prin prisma celor statuate de Curtea Constituțională, s-a ajuns la o situație excesivă, contrară rațiunii avute în vedere de instanța de contencios constituțional prin pronunțarea deciziei menționate, urmând să fie excluși din profesie, în mod nediferențiat, toți avocații care au fost condamnați definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate.25. De asemenea, cu acel prilej, la paragraful 23 cuprins în Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, Curtea a observat că, prin comparație cu legislația aplicabilă altor categorii profesionale, devine cu atât mai evident caracterul disproporționat al soluției legislative actuale, rezultată ca urmare a nepunerii în acord a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 cu cele statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, potrivit căreia consecința săvârșirii oricărei infracțiuni intenționate pentru care s-a dispus, prin hotărâre judecătorească definitivă, pedeapsa închisorii o reprezintă pierderea calității de avocat. Față de această împrejurare, Curtea reține că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește calitatea de expert tehnic judiciar.26. Prin urmare, având în vedere lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, coroborată cu contextul jurisprudențial creat în dinamica legislativă ca urmare a faptului că legiuitorul în situații similare nu a depus toate diligențele și nu a dat efectivitate prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, precitată, pentru a nu se genera un viciu de neconstituționalitate mai grav, Curtea învederează că este necesar ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă și să se constate că sintagma „precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ este neconstituțională.27. Distinct de cele prezentate mai sus, în ceea ce privește menționarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă“, Curtea învederează că, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul la muncă este un drept complex, iar libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă intră în conținutul dreptului la muncă, Constituția dând fiecărei persoane posibilitatea de a-și alege profesia, meseria sau ocupația și, desigur, de a-și alege singură locul de muncă (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Însă, dispozițiile constituționale nu pot fi interpretate în sensul că orice persoană, oricând și în orice condiții, poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea și calificarea corespunzătoare ori fără a îndeplini condițiile stabilite de legiuitor (Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005). Prin urmare, stabilirea unor condiții privind exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă nu este contrară prevederilor art. 41 din Constituție. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar ce se desfășoară în condițiile legii, în speță fiind cele prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, care, însă, astfel cum s-a arătat mai sus, trebuie să îndeplinească criteriile aferente principiului legalității în componenta privind calitatea legii.28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească în Dosarul nr. 2.006/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma „precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei“ din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară este neconstituțională.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu
    -----