DECIZIE nr. 174 din 26 septembrie 2000referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii şi a celor ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 30 octombrie 2000
Ioan Muraru - preşedinteCostica Bulai - judecătorKozsokar Gabor - judecătorNicolae Popa - judecătorLucian Stangu - judecătorFlorin Bucur Vasilescu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorMariana Trofimescu - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii şi a celor ale art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piaţa-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt, având ca părţi pe autorul excepţiei şi pe Ioan Lazaroaei.La apelul nominal a răspuns Ion Ivescu, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece prevederile art. 132 din Codul muncii contravin principiului egalităţii în drepturi prin aceea ca sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale. Totodată, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991 sunt criticate, deoarece nu fac nici o distincţie între protecţie şi privilegii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, prevederile criticate fiind constituţionale. Situaţia diferita în care se afla liderii sindicali justifica stabilirea de către organul legislativ a unor măsuri de protecţie specială care, de altfel, se aplică numai în anumite situaţii, expres prevăzute de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.439/1999, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt într-o cauza civilă având ca obiect judecarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de muncă, emisă de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 132 din Codul muncii sunt neconstituţionale, deoarece sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât "judecarea chiar şi parţială - a cauzei de către un alt organ decât instanţa constituie o încălcare a principiului egalităţii de tratament". Se mai arata ca organul sindical, pentru a-şi da avizul, ar trebui sa funcţioneze ca un organ administrativ-jurisdicţional, calitate pe care nu o poate avea. Pentru aceleaşi motive, susţine autorul excepţiei, sunt neconstituţionale şi prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, care instituie o protecţie specială salariaţilor ce fac parte din conducerea sindicatului, în defavoarea celorlalţi salariaţi. În opinia autorului excepţiei prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, fără însă a motiva aceasta sustinere.Judecătoria Piatra-Neamt, exprimandu-şi opinia, pentru motive identice celor invocate de autorul excepţiei, considera ca "textul art. 132 din Legea nr. 10/1972 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 125 din Constituţia României".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata, deoarece art. 132 din Codul muncii "a suferit modificări implicite şi în prezent, acestor categorii de salariaţi, care sunt lideri de sindicat, li se aplică prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, în raport cu care urmează să se analizeze excepţia". Acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece constituie o măsura de protecţie specifică salariaţilor care au calitatea de lider sindical, iar o astfel de măsura nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminări. De altfel, liderii sindicali se afla într-o situaţie diferita faţă de cea a celorlalţi salariaţi, situaţie care justifica şi tratamentul juridic diferenţiat. Guvernul mai arata în punctul sau de vedere ca "prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementărilor referitoare la drepturile omului". Interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, trebuie făcute în concordanta cu pactele şi tratatele la care România este parte. Sub acest aspect, prevederile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 referitoare la protecţia eficace a reprezentanţilor lucrătorilor din întreprinderi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constata ca, deşi este criticat art. 132 din Codul muncii în întregul său, din motivarea excepţiei rezultă ca aceasta critica vizează doar prevederile alin. (1) referitoare la obligativitatea solicitării avizului organului sindical. Totodată, Curtea urmează să se pronunţe şi asupra alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 54/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, alin. (2) al aceluiaşi articol nefiind incident în soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia.Dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:- Alin. (1) al art. 132 din Codul muncii: "(1) La desfacerea, din iniţiativa unităţii, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat şi organul sindical superior; în cazul celor aleşi în organul de conducere colectivă al unităţii sau în comisia de judecată, se va lua şi aprobarea organului care i-a ales."- Alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 54/1991: "(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului."1. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 din Codul muncii, Curtea constata ca aceste reglementări au fost abrogate implicit prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991. Asa fiind, excepţia referitoare la aceste dispoziţii legale este inadmisibila, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) cu raportare la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei."2. Autorul excepţiei susţine ca prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare. Reprezentanţii salariaţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situaţie diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariaţi. Or, tratamentul juridic diferit al cetăţenilor care nu se afla în situaţii identice este nu numai justificat, ci şi obiectiv necesar. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 256/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat ca principiul egalităţii nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite. Sub acest aspect, situaţia deosebită în care se afla salariaţii membri ai organelor de conducere ale sindicatelor este determinata de atribuţiile lor în asigurarea îndeplinirii rolului sindicatelor, prevăzut în teza a doua a art. 9 din Constituţie, potrivit căreia sindicatele "[......] contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor". Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 reprezintă o măsura de protecţie a liderilor sindicali, pentru ca aceştia să poată îndeplini în bune condiţii atribuţiile cu care au fost însărcinaţi de salariaţii membri de sindicat care i-au ales. Măsura de protecţie se justifica prin necesitatea de a se contracara eventualele măsuri abuzive, cu caracter represiv sau de intimidare, din partea angajatorului. De altfel, este de reţinut şi faptul ca aceasta protecţie funcţionează doar în cazul modificării sau al desfacerii contractului de muncă din iniţiativa angajatorului şi pentru motive neimputabile liderilor sindicali salariaţi.Protecţia specială a liderilor sindicali este impusa şi prin prevederile art. 1 din Convenţia privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor din cadrul întreprinderilor şi facilităţile de acordat acestora, aprobată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la 23 iunie 1971, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, potrivit cărora "Reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aduna prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare."3. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a încălcării dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute ca relevante, întrucât, pe de o parte, toate litigiile legate de modificarea sau de desfacerea contractelor de muncă se judeca de către instanţele judecătoreşti, accesul la justiţie, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, nefiind îngrădit, iar pe de altă parte, solicitarea şi emiterea acordului organului sindical pentru modificarea sau desfacerea contractului de muncă nu se realizează în cadrul unei proceduri jurisdicţionale, efectuată de o instanţa extraordinară, cum susţine autorul excepţiei, ci constituie demersuri anterioare dispoziţiei de modificare sau de desfacere a contractului de muncă, ce poate declansa conflictul de muncă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta-------
| EMITENT |
Ioan Muraru - preşedinteCostica Bulai - judecătorKozsokar Gabor - judecătorNicolae Popa - judecătorLucian Stangu - judecătorFlorin Bucur Vasilescu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorMariana Trofimescu - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii şi a celor ale art. 11 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piaţa-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt, având ca părţi pe autorul excepţiei şi pe Ioan Lazaroaei.La apelul nominal a răspuns Ion Ivescu, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece prevederile art. 132 din Codul muncii contravin principiului egalităţii în drepturi prin aceea ca sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale. Totodată, dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991 sunt criticate, deoarece nu fac nici o distincţie între protecţie şi privilegii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, prevederile criticate fiind constituţionale. Situaţia diferita în care se afla liderii sindicali justifica stabilirea de către organul legislativ a unor măsuri de protecţie specială care, de altfel, se aplică numai în anumite situaţii, expres prevăzute de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.439/1999, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 54/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt într-o cauza civilă având ca obiect judecarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de muncă, emisă de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 132 din Codul muncii sunt neconstituţionale, deoarece sunt aplicabile numai unei categorii de salariaţi, şi anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, prevederile legale criticate contravin şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât "judecarea chiar şi parţială - a cauzei de către un alt organ decât instanţa constituie o încălcare a principiului egalităţii de tratament". Se mai arata ca organul sindical, pentru a-şi da avizul, ar trebui sa funcţioneze ca un organ administrativ-jurisdicţional, calitate pe care nu o poate avea. Pentru aceleaşi motive, susţine autorul excepţiei, sunt neconstituţionale şi prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, care instituie o protecţie specială salariaţilor ce fac parte din conducerea sindicatului, în defavoarea celorlalţi salariaţi. În opinia autorului excepţiei prevederile legale criticate contravin şi dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, fără însă a motiva aceasta sustinere.Judecătoria Piatra-Neamt, exprimandu-şi opinia, pentru motive identice celor invocate de autorul excepţiei, considera ca "textul art. 132 din Legea nr. 10/1972 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 125 din Constituţia României".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata, deoarece art. 132 din Codul muncii "a suferit modificări implicite şi în prezent, acestor categorii de salariaţi, care sunt lideri de sindicat, li se aplică prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, în raport cu care urmează să se analizeze excepţia". Acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece constituie o măsura de protecţie specifică salariaţilor care au calitatea de lider sindical, iar o astfel de măsura nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminări. De altfel, liderii sindicali se afla într-o situaţie diferita faţă de cea a celorlalţi salariaţi, situaţie care justifica şi tratamentul juridic diferenţiat. Guvernul mai arata în punctul sau de vedere ca "prevederile art. 11 din Legea nr. 54/1991, fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementărilor referitoare la drepturile omului". Interpretarea şi aplicarea acestor dispoziţii, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, trebuie făcute în concordanta cu pactele şi tratatele la care România este parte. Sub acest aspect, prevederile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 referitoare la protecţia eficace a reprezentanţilor lucrătorilor din întreprinderi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constata ca, deşi este criticat art. 132 din Codul muncii în întregul său, din motivarea excepţiei rezultă ca aceasta critica vizează doar prevederile alin. (1) referitoare la obligativitatea solicitării avizului organului sindical. Totodată, Curtea urmează să se pronunţe şi asupra alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 54/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, alin. (2) al aceluiaşi articol nefiind incident în soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia.Dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:- Alin. (1) al art. 132 din Codul muncii: "(1) La desfacerea, din iniţiativa unităţii, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat şi organul sindical superior; în cazul celor aleşi în organul de conducere colectivă al unităţii sau în comisia de judecată, se va lua şi aprobarea organului care i-a ales."- Alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 54/1991: "(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului."1. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 din Codul muncii, Curtea constata ca aceste reglementări au fost abrogate implicit prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 54/1991. Asa fiind, excepţia referitoare la aceste dispoziţii legale este inadmisibila, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) cu raportare la alin. (1) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei."2. Autorul excepţiei susţine ca prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispoziţiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu şi nici o discriminare. Reprezentanţii salariaţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situaţie diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariaţi. Or, tratamentul juridic diferit al cetăţenilor care nu se afla în situaţii identice este nu numai justificat, ci şi obiectiv necesar. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 256/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat ca principiul egalităţii nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite. Sub acest aspect, situaţia deosebită în care se afla salariaţii membri ai organelor de conducere ale sindicatelor este determinata de atribuţiile lor în asigurarea îndeplinirii rolului sindicatelor, prevăzut în teza a doua a art. 9 din Constituţie, potrivit căreia sindicatele "[......] contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor". Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 reprezintă o măsura de protecţie a liderilor sindicali, pentru ca aceştia să poată îndeplini în bune condiţii atribuţiile cu care au fost însărcinaţi de salariaţii membri de sindicat care i-au ales. Măsura de protecţie se justifica prin necesitatea de a se contracara eventualele măsuri abuzive, cu caracter represiv sau de intimidare, din partea angajatorului. De altfel, este de reţinut şi faptul ca aceasta protecţie funcţionează doar în cazul modificării sau al desfacerii contractului de muncă din iniţiativa angajatorului şi pentru motive neimputabile liderilor sindicali salariaţi.Protecţia specială a liderilor sindicali este impusa şi prin prevederile art. 1 din Convenţia privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor din cadrul întreprinderilor şi facilităţile de acordat acestora, aprobată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la 23 iunie 1971, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, potrivit cărora "Reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aduna prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare."3. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a încălcării dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca acestea nu pot fi reţinute ca relevante, întrucât, pe de o parte, toate litigiile legate de modificarea sau de desfacerea contractelor de muncă se judeca de către instanţele judecătoreşti, accesul la justiţie, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, nefiind îngrădit, iar pe de altă parte, solicitarea şi emiterea acordului organului sindical pentru modificarea sau desfacerea contractului de muncă nu se realizează în cadrul unei proceduri jurisdicţionale, efectuată de o instanţa extraordinară, cum susţine autorul excepţiei, ci constituie demersuri anterioare dispoziţiei de modificare sau de desfacere a contractului de muncă, ce poate declansa conflictul de muncă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 septembrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta-------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari