DECIZIA nr. 61 din 27 septembrie 2021referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1062 din 5 noiembrie 2021
Dosar nr. 1.794/1/2021
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.794/1/2021 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VIIa pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:În interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a se stabili dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază în plată, începând cu data de 1.07.2017.Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori ce a fost comunicat, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.Președintele completului, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării1. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.046/87/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.II. Normele de drept intern incidente2. Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 + Articolul 36Reîncadrarea personalului(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38. [...] + Articolul 38Aplicarea legii(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;c) prin excepție de la prevederile lit. a), indemnizațiile lunare ale personalului care ocupă funcții de demnitate publică se stabilesc prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată;d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană și tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;c) prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25.d) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6); [...](4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).(4^1) Prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere și personalul de îndrumare și control din învățământ beneficiază:a) începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;b) începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;c) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. + Articolul 39Aplicarea tranzitorie(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. [...](4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.Anexa nr. I cap. I lit. B pct. II art. 7 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020):Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial primește o majorare a salariului de bază după cum urmează:a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creștere cu 7% a salariului de bază deținut;b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creștere cu 15% a salariului de bază deținut;d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creștere cu 20% a salariului de bază deținut.III. Expunerea succintă a procesului3. Prin Acțiunea introductivă formulată la 20 august 2020, înregistrată cu nr. 1.046/87/2020, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul A, în numele și pentru membrul de sindicat B, în contradictoriu cu pârâta C, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la calculul și plata drepturilor salariale neacordate reprezentând majorarea salariului de bază cu 7%, acordată diferențiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar, în perioada 1 septembrie 2017-9 ianuarie 2020, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății și plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.4. Tribunalul Teleorman, prin Sentința civilă nr. 574 din 3 decembrie 2020, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, din interpretarea literală și sistematică a art. 1 alin. (3), art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1) și a art. 7 din anexa nr. I „Învățământ“ cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare de la 1 iulie 2017 până la 9 ianuarie 2020, când a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020), majorarea salariului de bază pentru predare simultană are natura unui element al sistemului de salarizare specific personalului didactic, care este distinct față de salariul de bază, chiar dacă în concret se calculează prin raportare la acesta.5. Plecând de la prevederile legale anterior menționate și având în vedere și dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin deciziile nr. 1/2018 și 82/2018, s-a apreciat că personalul didactic din învățământul preșcolar nu este îndreptățit la acordarea majorării salariului de bază pentru predare simultană în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, în care salariul brut lunar, deci și venitul salarial menționat se stabilesc conform dispozițiilor exprese ale art. 38, prevederi care sunt speciale și derogatorii față de cele prevăzute în anexe pentru fiecare categorie de personal bugetar.6. Prin apelul formulat împotriva acestei sentințe, A a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii; în susținere s-a apreciat că dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile în speță, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat un spor, ci o majorare a salariului de bază acordată în baza unui text de lege special, art. 7 din anexa nr. I din Legea-cadru nr. 153/2017, iar art. 38 alin. (2) lit. a) din același act normativ nu este de natură să determine concluzia neacordării, începând cu 1 iulie 2017 (în speță, 1 septembrie 2017 - data începerii anului școlar), a majorării arătate, întrucât textul normativ are în vedere menținerea în plată a salariului de bază și a sporurilor așa cum au fost acordate la categoriile de personal care au beneficiat de acestea în iunie 2017, fără a se referi și la situația de extindere a majorării sporului sau de majorare a salariului de bază conform textului și pentru alte categorii de personal didactic, respectiv cel din învățământul preșcolar și pentru care recunoașterea acestei majorări s-a realizat pentru prima dată prin Legea-cadru nr. 153/2017.7. Intenția legiuitorului, prin noua reglementare, a fost de a elimina diferențele existente între cadrele didactice din învățământul preșcolar, primar și gimnazial.8. Totodată, s-a susținut că Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este incidentă în cauză, deoarece dispozițiile ce au fost interpretate în cuprinsul acestei hotărâri prealabile, respectiv ale art. 6 din capitolul I al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, au fost abrogate la 1 august 2016 prin art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, iar în raport cu Decizia nr. 82/2018 a instanței supreme se impunea admiterea cererii măcar în ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 1 ianuarie 2019.9. La termenul de judecată din 3 iunie 2021, din oficiu, Curtea de Apel București a pus în discuție admisibilitatea și necesitatea sesizării instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept, legate de interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a se stabili dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază în plată, începând cu 1 iulie 2017.IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării10. Curtea de Apel București a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate a sesizării, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, anume:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță;c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.11. Primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să soluționeze pricina.12. Cât privește admisibilitatea sesizării din perspectiva celei de-a patra condiții, s-a reținut că modul de interpretare a dispozițiilor legale menționate constituie problema însăși a speței, antamând atât obiectul, cât și cauza juridică a cererii.13. În opinia instanței de sesizare, chestiunea de drept identificată prezintă și caracter de noutate, fiind îndeplinită și ultima condiție, întrucât asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege, nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii și nici al unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.14. Problema prezintă caracter de noutate și dificultate și prin prisma faptului că în această materie au fost pronunțate hotărâri judecătorești la nivel național prin care s-a realizat o interpretare diferită a textelor legale, fiind fie recunoscut, fie negat dreptul personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar de a primi majorarea salariului de bază prevăzută de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020).15. Această situație justifică și interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii generalizării unei practici neunitare privitoare la personalul din aceeași categorie profesională.V. Punctul de vedere al completului de judecată16. Pentru interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 este necesar, în primul rând, să se stabilească dacă textul legal instituie un drept salarial nou, situație în care este aplicabilă cu forță obligatorie dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 82/2018.17. Ceea ce diferențiază însă majorarea salariului de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar de majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii pentru funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale este faptul că, în primul caz, textul legal nu constituie un drept salarial pentru o categorie profesională, ci extinde ipoteza normei în cadrul aceleiași categorii profesionale.18. Se observă că dreptul este recunoscut tot pentru „personalul didactic“, fiind adăugat în categoria beneficiarilor și personalul didactic din învățământul preșcolar care asigură predarea simultană la 2-5 grupe.19. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, se include în sistemul național de învățământ preuniversitar.20. Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit Deciziei nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplica și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășura activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, deoarece forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislația primară și secundară.21. Prin Decizia nr. 8/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în categoria «personalului numit/încadrat», la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus și personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017.“22. Potrivit noilor funcții, grade/trepte profesionale și gradații prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât nu se mai face nicio deosebire între personalul didactic din învățământul preșcolar și cel din învățământul primar/gimnazial, ca efect al reîncadrării, se pune întrebarea dacă intenția legiuitorului a fost aceea de a înlătura disfuncționalitățile salariale existente în cadrul aceleiași categorii profesionale, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 1.615/2011.23. În cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că distincția operată în funcție de „ciclul de învățământ, respectiv primar sau gimnazial, în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat“, concluzionându-se în sensul că s-a creat „o situație de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană“.24. Rezultă că extinderea acordării unui drept salarial în cadrul aceleiași categorii profesionale (personal didactic din învățământul preuniversitar), conform dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, poate fi interpretată în sensul că intenția legiuitorului a fost aceea de a elimina disfuncționalitățile salariale existente între funcții similare, cu respectarea principiilor egalității și nediscriminării, consacrate de dispozițiile interne și de prevederile convenționale - art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție.25. Acestei interpretări fundamentate pe scopul legii (ratio legis) i se poate opune însă faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 legiuitorul a înțeles să excludă din nou personalul didactic din învățământul preșcolar de la beneficiul majorării salariului de bază pentru predarea simultană la 2-5 grupe, revenindu-se la forma anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, când de acest drept beneficia doar personalul didactic din învățământul primar și gimnazial.26. Pe de altă parte, dacă se apreciază că este vorba de un drept salarial nou, atunci dreptul salarial prevăzut de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul didactic din învățământul preșcolar va urma regimul juridic stabilit conform dezlegării obligatorii date prin Decizia nr. 82/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.27. Prin urmare, începând cu 1 iulie 2017, acesta nu ar putea fi acordat ca spor de predare simultană pentru personalul didactic din învățământul preșcolar, pe considerentul egalizării drepturilor salariale cuvenite pentru funcții similare, ca efect al reîncadrării.28. În acest context trebuie avute în vedere și efectele obligatorii ale Deciziei nr. 7/2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a analizat natura juridică a drepturilor salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, reținându-se că aceste majorări „vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creșterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizațiilor, primelor ș.a. la care se referă, diferențiindu-le de salariul de bază, art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017“.29. S-a reținut că, întrucât dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 „se referă la salariul brut lunar, ele nu sunt aplicabile în cazul personalului didactic care beneficiază de gradația de merit la care se referă art. 5 sau de majorarea de 10% instituită prin art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017“.30. Față de această dezlegare, întrucât majorarea prevăzută de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B are aceeași natură juridică cu drepturile salariale analizate în cuprinsul Deciziei nr. 7/2021, se impune a se stabili dacă și începând cu 1 iulie 2017 sunt valabile considerentele avute în vedere în analiza dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 care stabileau aceeași regulă a menținerii. Aceasta deoarece, la momentul 1 ianuarie 2019, nu rezultă din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 o altă viziune legislativă în ceea ce privește aplicarea etapizată a legii, fiind prevăzute doar creșterile salariale care se acordă conform art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017.31. Astfel, în opinia instanței, potrivit Deciziei nr. 7/2021 a Înaltei Curți de Casație - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a lămurit doar modalitatea de calcul a tranșei salariale prin determinarea unuia dintre termenii calculului - salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 -, în care trebuie să se includă și majorările prevăzute de art. 5 și 8 din anexa nr. I, deoarece nu mai au natura juridică de sporuri sau indemnizații. Ca urmare a acestei hotărâri prealabile nu rezultă cauza juridică ce ar putea fundamenta soluția de a acorda majorările prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 la salariul de bază aflat în plată, începând cu 1 ianuarie 2019, soluție adoptată de o parte a jurisprudenței naționale și pentru identitate de rațiune, nici începând cu 1 iulie 2017.32. Dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale enunțate a determinat soluții diferite privind acordarea, începând cu 1 iulie 2017, a majorării salariului de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar, potrivit prevederilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020), situație ce impune apelarea la mecanismul hotărârii prealabile pentru a se asigura o practică judiciară unitară în materie.VI. Punctul de vedere al părților33. Apelantul reclamant a apreciat că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt de natură să determine concluzia neacordării, începând cu 1 iulie 2017 (în speță, 1 septembrie 2017 - data începerii anului școlar), a majorării arătate, întrucât textul normativ are în vedere menținerea în plată a salariului de bază și a sporurilor, așa cum au fost acordate la categoriile de personal care au beneficiat de acestea în iunie 2017, fără a se referi și la situația de extindere a majorării sporului sau de majorare a salariului de bază conform textului și pentru alte categorii de personal didactic, respectiv cel din învățământul preșcolar și pentru care recunoașterea acestei majorări s-a realizat pentru prima dată prin Legea-cadru nr. 153/2017.Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învățământul primar sau gimnazial beneficiază de această majorare a salariului de bază, ca efect al menținerii drepturilor salariale avute în luna iunie 2017, conform art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În aplicarea prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, și reclamanta membră de sindicat, personal didactic din învățământul preșcolar, este îndreptățită la acordarea majorării salariale pentru predare simultană, deoarece își desfășoară activitatea în aceleași condiții, asigură predare simultană ca și colegii din învățământul primar și preșcolar, aceasta fiind și rațiunea legiuitorului afirmată prin art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală“.34. Intimata pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere în cauză.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie35. Analiza jurisprundenței înaintate de curțile de apel a relevat o opinie majoritară, potrivit căreia cadrele didactice care asigură predarea la grupă combinată în învățământul preșcolar beneficiază de majorarea salariului de bază potrivit art. 7 din capitolul 1 lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 de la 1 iulie 2017, cu mențiunea că anumite instanțe nu analizează dreptul la această majorare, ci doar modalitatea de acordare a acesteia.36. Curtea de Apel Cluj a apreciat că majorările/creșterile salariului de bază prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul didactic trebuie calculate conform dezlegărilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 la salariul de bază în plată începând cu 1 ianuarie 2019.37. S-a identificat și opinia conform căreia majorarea prevăzută de lege se acordă începând cu 1 septembrie 2020 sau, prin excepție, cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate de lege, având în vedere că majorarea salariului de bază pentru predare simultană reprezintă pentru personalul didactic din învățământul preșcolar un drept salarial nou, instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale38. Prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.208/1/2017 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 23 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.810/84/2016 și a stabilit că dispozițiile art. 6 capitolul I anexa nr. 5 din Legea nr. 63/2011, cu modificările ulterioare, se interpretează în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82/2018 din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.450/1/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.568/99/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, a stabilit următoarele:– majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018;– pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017;– prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.Prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.061/1/2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 175/89/2020 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 8 din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.118/1/2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 2 aprilie 2021, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.424/89/2018* și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, în categoria „personalului numit/încadrat“, la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus și personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din același act normativ.39. Din verificările efectuate rezultă că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în repetate rânduri, asupra constituționalității dispozițiilor art. 38 și 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, în acest sens fiind pronunțate, spre exemplu, deciziile nr. 310 din 7 mai 2019, nr. 700 din 31 octombrie 2019, nr. 834 din 12 decembrie 2019 etc.IX. Raportul asupra chestiunii de drept40. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că sesizarea nu este admisibilă.X. Înalta Curte de Casație și Justiție41. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.42. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul instituie, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care trebuie întrunite în mod cumulativ, respectiv:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;c) cauza care face obiectul judecății să fie în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.43. Se reține că sunt îndeplinite condițiile vizând existența unei cauze aflate în curs de judecată, pe rolul unei curți de apel, ce urmează a pronunța soluția în ultimă instanță. Astfel, sesizarea a fost formulată de un complet al Curții de Apel București, învestit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței de fond pronunțate într-un litigiu având ca obiect drepturi salariale, în cauză putând fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.44. Cu privire la condiția de admisibilitate ce vizează identificarea unei chestiuni de drept, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă, este necesar ca sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme.45. În încheierea de sesizare nu este însă argumentată dificultatea chestiunii de drept, completul de judecată expunând doar opinia sa cu privire la modalitatea de interpretare a normelor legale ce fac obiectul sesizării, din modul de expunere putând fi trasă concluzia că instanța de trimitere ar opina în sensul celor dispuse în fond. Dificultatea chestiunii de drept este justificată prin existența unei jurisprudențe neunitare. Or, acest singur criteriu nu este suficient pentru declanșarea mecanismului de asigurare a unei practici judiciare unitare în forma sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.46. Sub acest ultim aspect se constată că la momentul formulării sesizării există deja o jurisprudență consistentă, reflectată în hotărâri judecătorești definitive. Astfel, din relațiile transmise de curțile de apel rezultă o jurisprudență majoritară, consacrată prin hotărâri definitive, conform căreia instanțele au statuat în sensul acordării dreptului salarial reglementat de norma juridică ce face obiectul sesizării, precum și o jurisprudență minoritară, regăsită doar la nivelul curții de apel din cadrul căreia face parte și instanța de trimitere, conform căreia dreptul salarial nu este acordat. De asemenea, jurisprudența relevată este majoritară în sensul acordării dreptului salarial începând cu 1 iulie 2017, cu excepția unei singure curți de apel a cărei jurisprudență este în sensul acordării aceluiași drept începând cu 1 ianuarie 2019. Toată jurisprudența ce consacră dreptul personalului didactic la majorarea pentru predare simultană stabilește că majorarea se aplică la salariul de bază deținut.47. Este de subliniat faptul că instanțele de judecată au fost sesizate cu problema de drept ce formează obiectul învestirii instanței supreme, fiind conturată deja jurisprudența în materie, prin pronunțarea unor hotărâri definitive. Or, așa cum o arată chiar denumirea, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariția unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești.48. De asemenea, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă este necesar ca respectiva chestiune de drept să privească o problemă de drept reală în sensul că norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, susceptibilă de interpretări diferite, fie din cauză că textul este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale.49. Se reține din această perspectivă că în încheierea de sesizare nu se regăsește niciun raționament juridic care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în privința aspectelor vizate în cuprinsul întrebării, obiect al sesizării. Textul legal este clar redactat, reglementând în termeni preciși acordarea unor creșteri la salariul de bază deținut pentru personalul didactic care asigură predarea simultană.50. Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu sunt lacunare, incomplete sau contradictorii și nu prezintă un grad ridicat de dificultate, astfel încât instanța de trimitere trebuie doar să procedeze la o interpretare sistematică și logico-juridică a textelor legale incidente în cauză.51. Subsumat aceluiași considerent al lipsei de dificultate a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este de menționat că există deja hotărâri prealabile pronunțate în mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă care au incidență asupra problemei sesizate. Se menționează, astfel, Decizia nr. 82/2018 prin care s-a statuat asupra creșterii etapizate a drepturilor salariale reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Decizia nr. 7/2021 prin care s-a statuat asupra modalității de acordare a două tipuri de creșteri/majorări la salariul de bază reglementate de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B, parte integrată din Legea nr. 153/2017, precum și Decizia nr. 8/2021 prin care s-a statuat cu privire la categoria personalului reîncadrat.52. Plecând de la dezlegările de principiu cuprinse în deciziile menționate, instanța de trimitere trebuie să facă efortul de interpretare sistematică și logico-juridică, putând soluționa astfel litigiul cu care a fost învestită.53. Operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte legale la anumite circumstanțe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței învestite cu soluționarea cauzei. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, regulile de interpretare a actelor normative, în condițiile în care nu se identifică o reală dificultate în interpretarea normelor juridice ce fac obiectul sesizării.54. Dintr-o altă perspectivă, soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept sesizate. Astfel, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți să stabilească, în interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază, în plată, începând cu data de 1 iulie 2017.55. Rezolvarea de principiu a acestei chestiuni de drept nu este de natură a determina o legătură cu soluționarea pe fond a litigiului, în condițiile în care instanța de trimitere este învestită cu stabilirea dreptului salarial reglementat de textul legal menționat pentru o anumită categorie a personalului didactic.56. Din istoricul litigiului în cadrul căruia a fost declanșat mecanismul de unificare a practicii judiciare rezultă că reclamanții sunt în categoria personalului didactic care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar. Această categorie a personalului didactic nu a beneficiat prin efectul legilor anterioare de sporul pentru predare simultană, corespunzător majorării salariale din Legea-cadru nr. 153/2017. În acest context, instanța de trimitere a sesizat problema stabilirii naturii dreptului salarial pentru categoria de personal didactic din care face parte și reclamanta în litigiul pendinte (în sensul de drept salarial nou sau preexistent), fără însă a învesti și instanța supremă, prin mecanismul de unificare a practicii judiciare, cu această problemă de drept, sesizarea ce face obiectul prezentului dosar vizând strict momentul de la care ar trebui să fie aplicată majorarea prevăzută de lege în situația predării simultane.57. Chiar dacă s-ar considera că, într-un mod implicit, prin modalitatea de expunere efectuată de instanța de trimitere, această problemă de drept ar face obiectul învestirii în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, se apreciază că aspectul sesizat nu reprezintă o reală problemă de drept, ce ar impune intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.58. Instanța de trimitere trebuie să procedeze doar la analiza problemei de drept prin raportare la reglementările anterioare în materia salarizării personalului didactic, prin raportare și la Decizia Curții Constituționale nr. 1.615/2011, precum și la Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.046/87/2020, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a se stabili dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază în plată, începând cu data de 1.07.2017.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2021.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad-----
| EMITENT |
Dosar nr. 1.794/1/2021
| Gabriela Elena Bogasiu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Laura-Mihaela Ivanovici | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele Secției a II-a civile |
| Denisa Angelica Stănișor | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Valentin Mitea | - judecător la Secția I civilă |
| Mari Ilie | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Paraschiv | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Izabela Dolache-Bogdan | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Veronica Magdalena Dănăilă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Csaba Bela Nasz | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mariana Constantinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Decebal Constantin Vlad | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Emilia Claudia Vișoiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I. Titularul și obiectul sesizării1. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 3 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.046/87/2020, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.II. Normele de drept intern incidente2. Legea-cadru nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 + Articolul 36Reîncadrarea personalului(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38. [...] + Articolul 38Aplicarea legii(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.(2) Începând cu data de 1 iulie 2017:a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;c) prin excepție de la prevederile lit. a), indemnizațiile lunare ale personalului care ocupă funcții de demnitate publică se stabilesc prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată;d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană și tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;b) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;c) prin excepție de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătății și aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăși limita prevăzută la art. 25.d) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unitățile/instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar de stat, inclusiv unitățile conexe, precum și personalul din cadrul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, se majorează cu 20% față de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6); [...](4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).(4^1) Prin excepție de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere și personalul de îndrumare și control din învățământ beneficiază:a) începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;b) începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranșă de 1/4 din diferența dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 și cel din luna decembrie 2018;c) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022. + Articolul 39Aplicarea tranzitorie(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată. [...](4) În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.Anexa nr. I cap. I lit. B pct. II art. 7 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020):Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial primește o majorare a salariului de bază după cum urmează:a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creștere cu 7% a salariului de bază deținut;b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creștere cu 15% a salariului de bază deținut;d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creștere cu 20% a salariului de bază deținut.III. Expunerea succintă a procesului3. Prin Acțiunea introductivă formulată la 20 august 2020, înregistrată cu nr. 1.046/87/2020, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamantul A, în numele și pentru membrul de sindicat B, în contradictoriu cu pârâta C, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la calculul și plata drepturilor salariale neacordate reprezentând majorarea salariului de bază cu 7%, acordată diferențiat personalului didactic care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar, în perioada 1 septembrie 2017-9 ianuarie 2020, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata inflației la data plății și plata dobânzii legale penalizatoare, începând cu data nașterii dreptului și până la plata sumei datorate.4. Tribunalul Teleorman, prin Sentința civilă nr. 574 din 3 decembrie 2020, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, din interpretarea literală și sistematică a art. 1 alin. (3), art. 36 alin. (1), art. 38 alin. (1) și a art. 7 din anexa nr. I „Învățământ“ cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare de la 1 iulie 2017 până la 9 ianuarie 2020, când a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020), majorarea salariului de bază pentru predare simultană are natura unui element al sistemului de salarizare specific personalului didactic, care este distinct față de salariul de bază, chiar dacă în concret se calculează prin raportare la acesta.5. Plecând de la prevederile legale anterior menționate și având în vedere și dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin deciziile nr. 1/2018 și 82/2018, s-a apreciat că personalul didactic din învățământul preșcolar nu este îndreptățit la acordarea majorării salariului de bază pentru predare simultană în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, în care salariul brut lunar, deci și venitul salarial menționat se stabilesc conform dispozițiilor exprese ale art. 38, prevederi care sunt speciale și derogatorii față de cele prevăzute în anexe pentru fiecare categorie de personal bugetar.6. Prin apelul formulat împotriva acestei sentințe, A a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii; în susținere s-a apreciat că dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile în speță, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat un spor, ci o majorare a salariului de bază acordată în baza unui text de lege special, art. 7 din anexa nr. I din Legea-cadru nr. 153/2017, iar art. 38 alin. (2) lit. a) din același act normativ nu este de natură să determine concluzia neacordării, începând cu 1 iulie 2017 (în speță, 1 septembrie 2017 - data începerii anului școlar), a majorării arătate, întrucât textul normativ are în vedere menținerea în plată a salariului de bază și a sporurilor așa cum au fost acordate la categoriile de personal care au beneficiat de acestea în iunie 2017, fără a se referi și la situația de extindere a majorării sporului sau de majorare a salariului de bază conform textului și pentru alte categorii de personal didactic, respectiv cel din învățământul preșcolar și pentru care recunoașterea acestei majorări s-a realizat pentru prima dată prin Legea-cadru nr. 153/2017.7. Intenția legiuitorului, prin noua reglementare, a fost de a elimina diferențele existente între cadrele didactice din învățământul preșcolar, primar și gimnazial.8. Totodată, s-a susținut că Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este incidentă în cauză, deoarece dispozițiile ce au fost interpretate în cuprinsul acestei hotărâri prealabile, respectiv ale art. 6 din capitolul I al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, au fost abrogate la 1 august 2016 prin art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, iar în raport cu Decizia nr. 82/2018 a instanței supreme se impunea admiterea cererii măcar în ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 1 ianuarie 2019.9. La termenul de judecată din 3 iunie 2021, din oficiu, Curtea de Apel București a pus în discuție admisibilitatea și necesitatea sesizării instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept, legate de interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a se stabili dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază în plată, începând cu 1 iulie 2017.IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării10. Curtea de Apel București a apreciat ca fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate a sesizării, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, anume:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) cauza să fie soluționată în ultimă instanță;c) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.11. Primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluționarea apelului urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să soluționeze pricina.12. Cât privește admisibilitatea sesizării din perspectiva celei de-a patra condiții, s-a reținut că modul de interpretare a dispozițiilor legale menționate constituie problema însăși a speței, antamând atât obiectul, cât și cauza juridică a cererii.13. În opinia instanței de sesizare, chestiunea de drept identificată prezintă și caracter de noutate, fiind îndeplinită și ultima condiție, întrucât asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege, nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii și nici al unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.14. Problema prezintă caracter de noutate și dificultate și prin prisma faptului că în această materie au fost pronunțate hotărâri judecătorești la nivel național prin care s-a realizat o interpretare diferită a textelor legale, fiind fie recunoscut, fie negat dreptul personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar de a primi majorarea salariului de bază prevăzută de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020).15. Această situație justifică și interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii generalizării unei practici neunitare privitoare la personalul din aceeași categorie profesională.V. Punctul de vedere al completului de judecată16. Pentru interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 este necesar, în primul rând, să se stabilească dacă textul legal instituie un drept salarial nou, situație în care este aplicabilă cu forță obligatorie dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 82/2018.17. Ceea ce diferențiază însă majorarea salariului de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar de majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii pentru funcționarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituțiilor din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Mediului, Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și Ministerului Muncii și Justiției Sociale este faptul că, în primul caz, textul legal nu constituie un drept salarial pentru o categorie profesională, ci extinde ipoteza normei în cadrul aceleiași categorii profesionale.18. Se observă că dreptul este recunoscut tot pentru „personalul didactic“, fiind adăugat în categoria beneficiarilor și personalul didactic din învățământul preșcolar care asigură predarea simultană la 2-5 grupe.19. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, se include în sistemul național de învățământ preuniversitar.20. Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit Deciziei nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplica și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășura activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, deoarece forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislația primară și secundară.21. Prin Decizia nr. 8/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în categoria «personalului numit/încadrat», la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus și personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017.“22. Potrivit noilor funcții, grade/trepte profesionale și gradații prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât nu se mai face nicio deosebire între personalul didactic din învățământul preșcolar și cel din învățământul primar/gimnazial, ca efect al reîncadrării, se pune întrebarea dacă intenția legiuitorului a fost aceea de a înlătura disfuncționalitățile salariale existente în cadrul aceleiași categorii profesionale, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 1.615/2011.23. În cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut, în esență, că distincția operată în funcție de „ciclul de învățământ, respectiv primar sau gimnazial, în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat“, concluzionându-se în sensul că s-a creat „o situație de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană“.24. Rezultă că extinderea acordării unui drept salarial în cadrul aceleiași categorii profesionale (personal didactic din învățământul preuniversitar), conform dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, poate fi interpretată în sensul că intenția legiuitorului a fost aceea de a elimina disfuncționalitățile salariale existente între funcții similare, cu respectarea principiilor egalității și nediscriminării, consacrate de dispozițiile interne și de prevederile convenționale - art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție.25. Acestei interpretări fundamentate pe scopul legii (ratio legis) i se poate opune însă faptul că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 legiuitorul a înțeles să excludă din nou personalul didactic din învățământul preșcolar de la beneficiul majorării salariului de bază pentru predarea simultană la 2-5 grupe, revenindu-se la forma anterioară intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, când de acest drept beneficia doar personalul didactic din învățământul primar și gimnazial.26. Pe de altă parte, dacă se apreciază că este vorba de un drept salarial nou, atunci dreptul salarial prevăzut de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul didactic din învățământul preșcolar va urma regimul juridic stabilit conform dezlegării obligatorii date prin Decizia nr. 82/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.27. Prin urmare, începând cu 1 iulie 2017, acesta nu ar putea fi acordat ca spor de predare simultană pentru personalul didactic din învățământul preșcolar, pe considerentul egalizării drepturilor salariale cuvenite pentru funcții similare, ca efect al reîncadrării.28. În acest context trebuie avute în vedere și efectele obligatorii ale Deciziei nr. 7/2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a analizat natura juridică a drepturilor salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, reținându-se că aceste majorări „vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creșterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizațiilor, primelor ș.a. la care se referă, diferențiindu-le de salariul de bază, art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017“.29. S-a reținut că, întrucât dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 „se referă la salariul brut lunar, ele nu sunt aplicabile în cazul personalului didactic care beneficiază de gradația de merit la care se referă art. 5 sau de majorarea de 10% instituită prin art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017“.30. Față de această dezlegare, întrucât majorarea prevăzută de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B are aceeași natură juridică cu drepturile salariale analizate în cuprinsul Deciziei nr. 7/2021, se impune a se stabili dacă și începând cu 1 iulie 2017 sunt valabile considerentele avute în vedere în analiza dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 care stabileau aceeași regulă a menținerii. Aceasta deoarece, la momentul 1 ianuarie 2019, nu rezultă din cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 o altă viziune legislativă în ceea ce privește aplicarea etapizată a legii, fiind prevăzute doar creșterile salariale care se acordă conform art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017.31. Astfel, în opinia instanței, potrivit Deciziei nr. 7/2021 a Înaltei Curți de Casație - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a lămurit doar modalitatea de calcul a tranșei salariale prin determinarea unuia dintre termenii calculului - salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 -, în care trebuie să se includă și majorările prevăzute de art. 5 și 8 din anexa nr. I, deoarece nu mai au natura juridică de sporuri sau indemnizații. Ca urmare a acestei hotărâri prealabile nu rezultă cauza juridică ce ar putea fundamenta soluția de a acorda majorările prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 la salariul de bază aflat în plată, începând cu 1 ianuarie 2019, soluție adoptată de o parte a jurisprudenței naționale și pentru identitate de rațiune, nici începând cu 1 iulie 2017.32. Dificultatea de interpretare a dispozițiilor legale enunțate a determinat soluții diferite privind acordarea, începând cu 1 iulie 2017, a majorării salariului de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 grupe în învățământul preșcolar, potrivit prevederilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare în perioada 1 iulie 2017-9 ianuarie 2020), situație ce impune apelarea la mecanismul hotărârii prealabile pentru a se asigura o practică judiciară unitară în materie.VI. Punctul de vedere al părților33. Apelantul reclamant a apreciat că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt de natură să determine concluzia neacordării, începând cu 1 iulie 2017 (în speță, 1 septembrie 2017 - data începerii anului școlar), a majorării arătate, întrucât textul normativ are în vedere menținerea în plată a salariului de bază și a sporurilor, așa cum au fost acordate la categoriile de personal care au beneficiat de acestea în iunie 2017, fără a se referi și la situația de extindere a majorării sporului sau de majorare a salariului de bază conform textului și pentru alte categorii de personal didactic, respectiv cel din învățământul preșcolar și pentru care recunoașterea acestei majorări s-a realizat pentru prima dată prin Legea-cadru nr. 153/2017.Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi în învățământul primar sau gimnazial beneficiază de această majorare a salariului de bază, ca efect al menținerii drepturilor salariale avute în luna iunie 2017, conform art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. În aplicarea prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, și reclamanta membră de sindicat, personal didactic din învățământul preșcolar, este îndreptățită la acordarea majorării salariale pentru predare simultană, deoarece își desfășoară activitatea în aceleași condiții, asigură predare simultană ca și colegii din învățământul primar și preșcolar, aceasta fiind și rațiunea legiuitorului afirmată prin art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: „Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală“.34. Intimata pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere în cauză.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie35. Analiza jurisprundenței înaintate de curțile de apel a relevat o opinie majoritară, potrivit căreia cadrele didactice care asigură predarea la grupă combinată în învățământul preșcolar beneficiază de majorarea salariului de bază potrivit art. 7 din capitolul 1 lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 de la 1 iulie 2017, cu mențiunea că anumite instanțe nu analizează dreptul la această majorare, ci doar modalitatea de acordare a acesteia.36. Curtea de Apel Cluj a apreciat că majorările/creșterile salariului de bază prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul didactic trebuie calculate conform dezlegărilor obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 la salariul de bază în plată începând cu 1 ianuarie 2019.37. S-a identificat și opinia conform căreia majorarea prevăzută de lege se acordă începând cu 1 septembrie 2020 sau, prin excepție, cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate de lege, având în vedere că majorarea salariului de bază pentru predare simultană reprezintă pentru personalul didactic din învățământul preșcolar un drept salarial nou, instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale38. Prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.208/1/2017 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 23 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.810/84/2016 și a stabilit că dispozițiile art. 6 capitolul I anexa nr. 5 din Legea nr. 63/2011, cu modificările ulterioare, se interpretează în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82/2018 din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.450/1/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.568/99/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) și (6) din actul normativ anterior menționat, a stabilit următoarele:– majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 și pentru anul 2018;– pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condițiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017;– prin excepție, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.Prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.061/1/2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 175/89/2020 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 8 din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.118/1/2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 2 aprilie 2021, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.424/89/2018* și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, în categoria „personalului numit/încadrat“, la care se referă prevederile art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, este inclus și personalul reîncadrat în baza prevederilor art. 36 din același act normativ.39. Din verificările efectuate rezultă că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în repetate rânduri, asupra constituționalității dispozițiilor art. 38 și 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, în acest sens fiind pronunțate, spre exemplu, deciziile nr. 310 din 7 mai 2019, nr. 700 din 31 octombrie 2019, nr. 834 din 12 decembrie 2019 etc.IX. Raportul asupra chestiunii de drept40. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că sesizarea nu este admisibilă.X. Înalta Curte de Casație și Justiție41. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se reține că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.42. În privința obiectului și a condițiilor sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul instituie, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, care trebuie întrunite în mod cumulativ, respectiv:a) existența unei cauze aflate în curs de judecată;b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță;c) cauza care face obiectul judecății să fie în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.43. Se reține că sunt îndeplinite condițiile vizând existența unei cauze aflate în curs de judecată, pe rolul unei curți de apel, ce urmează a pronunța soluția în ultimă instanță. Astfel, sesizarea a fost formulată de un complet al Curții de Apel București, învestit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței de fond pronunțate într-un litigiu având ca obiect drepturi salariale, în cauză putând fi exercitată numai calea de atac a apelului, conform art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.44. Cu privire la condiția de admisibilitate ce vizează identificarea unei chestiuni de drept, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă, este necesar ca sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme.45. În încheierea de sesizare nu este însă argumentată dificultatea chestiunii de drept, completul de judecată expunând doar opinia sa cu privire la modalitatea de interpretare a normelor legale ce fac obiectul sesizării, din modul de expunere putând fi trasă concluzia că instanța de trimitere ar opina în sensul celor dispuse în fond. Dificultatea chestiunii de drept este justificată prin existența unei jurisprudențe neunitare. Or, acest singur criteriu nu este suficient pentru declanșarea mecanismului de asigurare a unei practici judiciare unitare în forma sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.46. Sub acest ultim aspect se constată că la momentul formulării sesizării există deja o jurisprudență consistentă, reflectată în hotărâri judecătorești definitive. Astfel, din relațiile transmise de curțile de apel rezultă o jurisprudență majoritară, consacrată prin hotărâri definitive, conform căreia instanțele au statuat în sensul acordării dreptului salarial reglementat de norma juridică ce face obiectul sesizării, precum și o jurisprudență minoritară, regăsită doar la nivelul curții de apel din cadrul căreia face parte și instanța de trimitere, conform căreia dreptul salarial nu este acordat. De asemenea, jurisprudența relevată este majoritară în sensul acordării dreptului salarial începând cu 1 iulie 2017, cu excepția unei singure curți de apel a cărei jurisprudență este în sensul acordării aceluiași drept începând cu 1 ianuarie 2019. Toată jurisprudența ce consacră dreptul personalului didactic la majorarea pentru predare simultană stabilește că majorarea se aplică la salariul de bază deținut.47. Este de subliniat faptul că instanțele de judecată au fost sesizate cu problema de drept ce formează obiectul învestirii instanței supreme, fiind conturată deja jurisprudența în materie, prin pronunțarea unor hotărâri definitive. Or, așa cum o arată chiar denumirea, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine apariția unei practici neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești.48. De asemenea, pentru a se pronunța o hotărâre prealabilă este necesar ca respectiva chestiune de drept să privească o problemă de drept reală în sensul că norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, susceptibilă de interpretări diferite, fie din cauză că textul este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale.49. Se reține din această perspectivă că în încheierea de sesizare nu se regăsește niciun raționament juridic care să conducă la concluzia că este vorba de identificarea unor texte de lege lacunare care să necesite o rezolvare de principiu, în scopul împiedicării apariției unei jurisprudențe neunitare în privința aspectelor vizate în cuprinsul întrebării, obiect al sesizării. Textul legal este clar redactat, reglementând în termeni preciși acordarea unor creșteri la salariul de bază deținut pentru personalul didactic care asigură predarea simultană.50. Dispozițiile legale a căror interpretare se solicită nu sunt lacunare, incomplete sau contradictorii și nu prezintă un grad ridicat de dificultate, astfel încât instanța de trimitere trebuie doar să procedeze la o interpretare sistematică și logico-juridică a textelor legale incidente în cauză.51. Subsumat aceluiași considerent al lipsei de dificultate a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este de menționat că există deja hotărâri prealabile pronunțate în mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă care au incidență asupra problemei sesizate. Se menționează, astfel, Decizia nr. 82/2018 prin care s-a statuat asupra creșterii etapizate a drepturilor salariale reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Decizia nr. 7/2021 prin care s-a statuat asupra modalității de acordare a două tipuri de creșteri/majorări la salariul de bază reglementate de art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B, parte integrată din Legea nr. 153/2017, precum și Decizia nr. 8/2021 prin care s-a statuat cu privire la categoria personalului reîncadrat.52. Plecând de la dezlegările de principiu cuprinse în deciziile menționate, instanța de trimitere trebuie să facă efortul de interpretare sistematică și logico-juridică, putând soluționa astfel litigiul cu care a fost învestită.53. Operațiunea de interpretare și aplicare a unor texte legale la anumite circumstanțe, ce caracterizează fiecare litigiu, nu poate fi transferată completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, ci revine instanței învestite cu soluționarea cauzei. Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere să soluționeze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând, în acest scop, regulile de interpretare a actelor normative, în condițiile în care nu se identifică o reală dificultate în interpretarea normelor juridice ce fac obiectul sesizării.54. Dintr-o altă perspectivă, soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept sesizate. Astfel, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți să stabilească, în interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază, în plată, începând cu data de 1 iulie 2017.55. Rezolvarea de principiu a acestei chestiuni de drept nu este de natură a determina o legătură cu soluționarea pe fond a litigiului, în condițiile în care instanța de trimitere este învestită cu stabilirea dreptului salarial reglementat de textul legal menționat pentru o anumită categorie a personalului didactic.56. Din istoricul litigiului în cadrul căruia a fost declanșat mecanismul de unificare a practicii judiciare rezultă că reclamanții sunt în categoria personalului didactic care asigură predarea simultană în învățământul preșcolar. Această categorie a personalului didactic nu a beneficiat prin efectul legilor anterioare de sporul pentru predare simultană, corespunzător majorării salariale din Legea-cadru nr. 153/2017. În acest context, instanța de trimitere a sesizat problema stabilirii naturii dreptului salarial pentru categoria de personal didactic din care face parte și reclamanta în litigiul pendinte (în sensul de drept salarial nou sau preexistent), fără însă a învesti și instanța supremă, prin mecanismul de unificare a practicii judiciare, cu această problemă de drept, sesizarea ce face obiectul prezentului dosar vizând strict momentul de la care ar trebui să fie aplicată majorarea prevăzută de lege în situația predării simultane.57. Chiar dacă s-ar considera că, într-un mod implicit, prin modalitatea de expunere efectuată de instanța de trimitere, această problemă de drept ar face obiectul învestirii în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, se apreciază că aspectul sesizat nu reprezintă o reală problemă de drept, ce ar impune intervenția instanței supreme prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.58. Instanța de trimitere trebuie să procedeze doar la analiza problemei de drept prin raportare la reglementările anterioare în materia salarizării personalului didactic, prin raportare și la Decizia Curții Constituționale nr. 1.615/2011, precum și la Decizia nr. 1/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.046/87/2020, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În interpretarea dispozițiilor art. 7 din anexa nr. I capitolul I lit. B și ale art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a se stabili dacă majorarea prevăzută de lege se aplică la salariul de bază în plată, începând cu data de 1.07.2017.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2021.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari