DECIZIA nr. 342 din 20 mai 2021referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 19 august 2021



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Mihaela Senia Costinescu- magistrat-asistent-șef
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară în Dosarul nr. 2.862/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători 1-2018. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.163D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 547 din 7 iulie 2020, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.862/1/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători 1-2018 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară într-o cauză care are ca obiect soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpați și părți civile împotriva unei sentințe penale pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală. În dosarul cauzei, procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de investigare a infracțiunilor din justiție a formulat o declarație de retragere a apelului.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit art. 132 din Constituție și art. 64 și 65 din Legea nr. 304/2004, procurorul șef al Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (S.I.I.J.) este subordonat ierarhic procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, cu referire expresă la statutul S.I.I.J. și la procurorul-șef al acestei secții, Curtea Constituțională a arătat că este subordonat ierarhic procurorului general, așa cum sunt toți procurorii. Prin urmare, concluzia neechivocă desprinsă din Constituție, din legile de organizare și din jurisprudența Curții Constituționale este că procurorul-șef al S.I.I.J. este un procuror subordonat ierarhic procurorului general.6. Retragerea unei căi de atac este o formă de exercitare a controlului ierarhic, fiind o atribuție a procurorului ierarhic superior celui care declară calea de atac. Or, în condițiile în care procurorul-șef al S.I.I.J. nu exercită controlul ierarhic nici față de procurorul șef de secție judiciară din Direcția Națională Anticorupție (D.N.A.) și nici față de procurorul-șef al D.N.A., el nu poate exercita controlul ierarhic nici față de procurorul de ședință din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (P.Î.C.C.J.), procuror care își desfășoară activitatea în cadrul Secției judiciare din P.Î.C.C.J., nu în cadrul S.I.I.J. Având în vedere că textul de lege criticat permite acest lucru, rezultă că norma încalcă prevederile art. 132 din Constituție.7. Retragerea apelului de către procurorul-șef al S.I.I.J. contravine și principiului legalității, întrucât dispoziția legală criticată acordă această posibilitate unui procuror care nu a participat la ședințele de judecată și, prin urmare, nu cunoaște dosarul și care nici nu a fost informat de procurorul care participă la judecată că apelul ar trebui retras. Se creează astfel premisele ca în activitatea judiciară Ministerul Public să nu mai reprezinte interesele generale ale societății.8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători 1-2018 apreciază că „pot exista aspecte de neconstituționalitate, care fac necesară examinarea pe fond a cererii de sesizare de către autoritatea competentă“.9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din actul de sesizare al instanței de judecată, îl constituie dispozițiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. 14 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019. Text de lege are următorul conținut: „(1) Atribuțiile Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție sunt următoarele: [...] d) exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența Secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018 privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție“.13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public și art. 132 alin. (1) privind statutul procurorului cu referire la principiul legalității, imparțialității și controlului ierarhic în virtutea cărora funcționează Ministerul Public.14. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a pronunțat în prealabil sub aspectul celor criticate și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate care vizează competența procurorilor S.I.I.J. de a exercita și retrage căile de atac în cauzele de competența secției, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia, prevăzută de art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, Curtea a constatat că aceasta reprezintă o opțiune a legiuitorului în acord cu prevederile constituționale cuprinse în art. 126 alin. (1) și (4), care sunt pe deplin aplicabile și în cazul structurilor de parchete care funcționează pe lângă instanțele de judecată. Împrejurarea că odată cu înființarea S.I.I.J. și stabilirea competenței acesteia după calitatea persoanei în activitatea de urmărire penală legiuitorul a stabilit competența funcțională a acestei structuri de parchet cu privire la exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele de competența secției, deci o competență ce ține de activitatea judiciară a Ministerului Public, nu poate fi considerată o depășire a cadrului constituțional de legiferare în materia competențelor acestei autorități publice. Așa cum în mod constant a reținut Curtea în jurisprudența sa, marja de apreciere a legiuitorului în materia stabilirii competențelor organelor judiciare și a procedurii de judecată este largă, limitele constituționale fiind determinate de drepturile și libertățile cetățenilor, care trebuie respectate în acord cu normele constituționale.15. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, Curtea a constatat că, atribuind competența promovării sau retragerii căilor de atac în cauzele de competența S.I.I.J., inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor sau soluționate definitiv anterior operaționalizării acesteia potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018, legiuitorul nu a operat modificarea corelativă a dispozițiilor legale în vigoare referitoare la competența Ministerului Public de reprezentare judiciară în fața instanțelor judecătorești. Pornind de la cele statuate de instanța constituțională în jurisprudența sa (Decizia nr. 345 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 15 iunie 2006), respectiv că, „prin aplicarea principiului controlului ierarhic, se asigură îndeplinirea de către toți procurorii din sistemul Ministerului Public a funcției lor de reprezentare a intereselor întregii societăți, altfel spus, exercitarea atribuțiilor de autoritate publică de către acesta, fără discriminare și fără părtinire. În virtutea acestui principiu, Ministerul Public este conceput ca un sistem piramidal, în care măsurile de aplicare a legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, ceea ce conferă substanțialitate principiului exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorități publice“, Curtea a reținut că activitățile judiciare pe care le implică participarea procurorului la ședințele de judecată sunt riguros stabilite prin lege, astfel că, prin modul în care este reglementată competența S.I.I.J. de a promova și de a retrage căile de atac, rezultă că această secție, evaluând legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești pronunțate, exercită, implicit, un control asupra activității procurorului de ședință, în condițiile în care nu există niciun temei legal care să instituie supraordonarea ierarhică a procurorului-șef al S.I.I.J față de procurorii din cadrul celorlalte secții ale P.Î.C.C.J., respectiv a procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.16. Apoi, Curtea a reținut că, deși statutul S.I.I.J. este cel de secție în cadrul P.Î.C.C.J., dispozițiile legale criticate atribuie S.I.I.J. un statut special, preeminent față de celelalte structuri de parchet din P.Î.C.C.J. (D.N.A., Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Secția judiciară) și, totodată, o poziție supraordonată în ierarhia Ministerului Public, cu încălcarea art. 132 din Constituție, care consacră principiul controlului ierarhic în cadrul acestei autorități publice, ignorând principiile legalității și imparțialității, materializate în principiul libertății concluziilor pe care procurorul de ședință le poate formula în cauza în care asigură reprezentarea intereselor generale ale societății.17. În fine, având în vedere cadrul normativ actual în care procurorii S.I.I.J. își desfășoară competențele, Curtea a reținut că dispozițiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 referitoare la promovarea și retragerea căilor de atac în cauzele date în competența lor de urmărire penală nu se corelează cu celelalte dispoziții ale legii de organizare judiciară, neîntrunind condițiile de calitate ale normei, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât, pe de o parte, procurorii S.I.I.J. nu asigură și participarea la ședințele de judecată în dosarele de competența Secției, activitate ce este realizată de procurori din cadrul Secției judiciare a P.Î.C.C.J. sau de procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu soluționarea cauzei, și, pe de altă parte, întrucât ele pot fi interpretate și în sensul că, alături de procurorii care participă la ședințele de judecată, care aparțin altor structuri de parchet, S.I.I.J. devine titular al acestei competențe, ceea ce poate genera practici neunitare sau conflicte pozitive de competență, situații pe care legiuitorul a omis să le reglementeze.18. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin art. 14 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2019, contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la respectarea legii și supremația Constituției, precum și în art. 131 alin. (1) și în art. 132 alin. (1) cu referire la principiul legalității și controlului ierarhic în virtutea cărora funcționează Ministerul Public.19. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de faptul că Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020, mai sus menționată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 a devenit inadmisibilă.20. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară în Dosarul nr. 2.862/1/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători 1-2018.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători 1-2018 și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 20 mai 2021.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent-șef,
    Mihaela Senia Costinescu
    -----