METODOLOGIE din 25 martie 2021 privind reglementarea activităţilor de scufundare în România

EMITENT

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 321 bis din 30 martie 2021

Notă
Aprobată prin ORDINUL nr. M.63 din 25 martie 2021, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 321 din 30 martie 2021.

METODOLOGIE

ANEXĂ

PRIVIND REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE ÎN ROMÂNIA

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România, denumită în continuare Metodologie, cuprinde pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii şi brevetarea scafandrilor, formarea şi atestarea personalului tehnic de asigurare a scufundărilor şi lucrărilor în imersiune, autorizarea şi inspectarea unităţilor care execută activităţi subacvatice cu scafandri, cercetarea ştiinţifică, de inginerie tehnologică şi medicală pentru realizarea mijloacelor tehnice şi perfecţionarea procedeelor de scufundare şi de lucru sub apă, verificarea periodică a scafandrilor brevetaţi, în vederea reconfirmării aptitudinilor, deprinderilor şi cunoştinţelor, formarea şi atestarea personalului medical de specialitate, potrivit legii.

Metodologia privind reglementarea activităţilor de scufundare în România stabileşte modul de desfăşurare şi organizare a activităţilor de scufundare, de formare, pregătire şi clasificare a scafandrilor, de autorizare şi inspectare a tuturor activităţilor subacvatice cu scafandri, normele generale şi specifice de securitate şi sănătate în muncă şi modul de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa „Scafandri", obţinute de către cetăţenii români şi străini în alte state, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul României.
Centrul de Scafandri (Unitatea Militară 02145 Constanţa) este structura de specialitate prin care Ministerul Apărării Naţionale îşi exercită atribuţiile în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice.
Art. 2. - Centrul de Scafandri este structura de specialitate care, pe teritoriul României:
1. execută brevetarea, atestarea şi calificarea pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa
  „Scafandri";
2. pregăteşte, antrenează şi perfecţionează scafandri;
3. formează şi atestă personalul tehnic de asigurare a scufundărilor şi lucrărilor în imersiune;
4. autorizează şi inspectează unităţile care execută activităţi subacvatice cu scafandri şi în mediu hiperbar;
5. execută cercetarea ştiinţifică, de inginerie tehnologică şi medicală pentru realizarea mijloacelor tehnice şi perfecţionarea procedeelor de scufundare şi de lucru sub apă;
6. asigură verificarea periodică a scafandrilor în vederea reconfirmării competenţelor, deprinderilor şi cunoştinţelor;
7. formează şi atestă personalul medical de specialitate, potrivit legii;
8. recunoaşte calificările profesionale pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa „Scafandri" obţinute de către cetăţenii români şi străini în ţările membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în alte state, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul României.

Art. 3. - În realizarea atribuţiilor, Centrul de Scafandri cooperează, pe bază de protocoale, cu instituţii similare, publice şi private.

Art. 4. - Conducerea activităţilor de scufundare se execută de către persoane care au efectuat o pregătire profesională corespunzătoare şi au fost atestate pentru îndeplinirea acestor funcţii în cadrul organizărilor de scufundare.

Art. 5. - Recunoaşterea calificărilor pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa „Scafandri" este procesul de analiză, examinare şi evaluare a calificărilor profesionale sau titlurilor de calificare obţinute de către cetăţenii români şi străini, în alte state, în vederea acordării dreptului de exercitare a acestor profesii pe teritoriul României.

Art. 6. - Registrul Unic al Scafandrilor din România reprezintă baza de date care cuprinde evidenţa persoanelor care au obţinut şi deţin atestarea pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa

„Scafandri", cu drept de exercitare a acestor profesii pe teritoriul României, precum şi detalii privind nivelul de pregătire profesională, specializările şi activitatea profesională a acestora.

Art. 7. - În activitatea de proiectare, construcţie, exploatare, întreţinere şi reparare a instalaţiilor mecanice sub presiune şi instalaţiilor de ridicat din compunerea echipamentului colectiv şi individual de scufundare, se aplică prevederile prescripţiilor tehnice în vigoare, ale Inspecţiei de Stat pentru Cazane, Recipienţi sub Presiune şi Instalaţii de Ridicat, denumită în continuare I.S.C.I.R.

Art. 8. - În sensul prezentelor prevederi, prin „unităţi" se înţeleg autorităţile şi instituţiile publice, societăţile comerciale, organizaţiile non-guvernamentale, fundaţiile, asociaţiile, cluburile sportive, institutele de cercetare, precum şi alte persoane juridice sau fizice autorizate, din sectorul public sau privat, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi de scufundare sau în mediul hiperbar, pe teritoriul României.

Art. 9. - În sensul prezentelor prevederi, definiţiile unor termeni şi expresii utilizate sunt prevăzute în anexa nr. 1 la Metodologie.

CAPITOLUL II

Clasificarea activităţilor de scufundare

Art. 10. - Tipul activităţii de scufundare este determinat de scopul şi obiectivul scufundării, de tipul de echipament/aparat de respirat folosit de către scafandri, de amestecul respirator utilizat şi de tipul lucrărilor subacvatice sau a activităţilor în mediul hiperbar executate.

Art. 11. - În funcţie de scopul şi obiectivul scufundării, activităţile de scufundare sunt împărţite în următoarele categorii:

scufundări pentru executarea de lucrări subacvatice;
scufundări pentru activităţi ştiinţifice;
scufundări pentru culegere/recoltare floră/faună subacvatică;
scufundări recreaţionale;
scufundări pentru operaţii militare;
scufundări pentru antrenament, reale sau simulate în simulatoare şi barocamere.

Art. 12. - (1) În funcţie de tipul de echipament/aparat de respirat folosit de scafandru, scufundările se clasifică în:

scufundări autonome;
scufundări cu alimentare de la suprafaţă;
scufundări cu alimentare de la suprafaţă cu turela deschisă sau închisă;
scufundări în saturaţie.

(2) În funcţie de tipul aparatului de respirat, scufundările autonome se împart în:

scufundări cu circuit deschis;
scufundări cu circuit semiînchis;
scufundări cu circuit închis.

Art. 13. - În funcţie de amestecul respirator utilizat de către scafandri, activităţile de scufundare sunt împărţite în:

scufundări cu aer;
scufundări cu oxigen pur;
scufundări cu amestecuri respiratorii sintetice.

Art. 14. - În cadrul activităţilor de scufundare, se pot executa următoarele lucrări subacvatice:

căutarea şi recuperarea de materiale, obiecte, floră/faună sau persoane în/din mediul
acvatic;
lucrări mecanice, manual sau cu scule acţionate hidraulic, pneumatic sau electric;
culegerea şi înregistrarea de informaţii legate de obiective subacvatice, respectiv
construcţii, instalaţii, ecosisteme, fundul apei etc.;
inspecţia corpurilor navelor sau a structurilor imerse;
curăţarea structurilor imerse;
verificarea tehnică a construcţiilor imersate, echipamentelor şi instalaţiilor hidromecanice şi hidrotehnice;
verificarea, controlul şi decolmatarea structurilor imerse;
lucrări subacvatice de construcţii şi montaje;
înlocuirea şi amplasarea de cabluri, şine şi conducte cu trasee subacvatice;
înlăturarea unor obstacole, cu punere sau nu la uscat;
sudarea şi tăierea subacvatică;
controlul nedistructiv al structurilor imerse;
ranfluarea;
salvarea personalului din submarine, nave, autovehicule, aeronave avariate şi scufundate parţial sau total;
lucrări speciale cu explozivi;
etanşarea, izolarea grupurilor hidroenergetice, a barajelor, ecluzelor etc.;
cercetarea şi arheologia subacvatică;
operaţiuni în scopuri militare.

CAPITOLUL III

Clasificarea scafandrilor

Art. 15. - Scafandrii sunt persoane instruite şi atestate pentru a se deplasa şi a desfăşura diferite activităţi sub apă, cu ajutorul unui echipament adecvat pentru respirat.

Art. 16. - (1) În funcţie de adâncimea maximă de scufundare pentru care sunt atestaţi, scafandrii se clasifică după cum urmează:

scafandri categoria a III-a;
scafandri categoria a II-a;
scafandri categoria I.

Scafandrii categoria a III-a sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări până la adâncimea de 30 metri.
Scafandrii categoria a III-a sunt: scafandri autonomi, scafandri de bord, scafandri genişti şi scafandri grei/cu alimentare de la suprafaţă.
Scafandrii categoria a II-a sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări până la adâncimea de 50 metri.
Scafandrii categoria a II-a pot executa scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă.
Scafandrii categoria I sunt pregătiţi, antrenaţi şi atestaţi pentru a executa scufundări la adâncimi mai mari de 50 metri.
Scafandrii categoria I sunt scafandri de mare adâncime/salvatori.

Art. 17. - În cadrul fiecărei categorii, în funcţie de vechime şi de numărul de ore de scufundare reale efectuate, scafandrii pot obţine clasele prevăzute în anexa nr. 2 la Metodologie.

Art. 18. - (1) Clasele în cadrul categoriilor de scufundare se acordă anual de către Centrul de Scafandri, la propunerea conducătorilor unităţilor/structurilor unde sunt încadraţi scafandri.

Conducătorii unităţilor/structurilor care au în compunere scafandri au obligaţia de a înainta propuneri cu personalul care îndeplineşte criteriile de la art. 17, în vederea acordării claselor în cadrul categoriilor de scufundare.
Art. 19. - Deţinătorii claselor în cadrul categoriilor de scufundare din structurile sistemului naţional de apărare, aflaţi în misiuni în afara teritoriului naţional, cu durata mai mare de şase luni, beneficiază, în următorul an calendaristic, de clasa deţinută la momentul plecării în misiune, dacă nu îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de o clasă superioară.
Art. 20. - În funcţie de competenţele dobândite, scafandrii se clasifică în:
1. scafandru de bord;
2. scafandru autonom;
3. scafandru greu/cu alimentare de la suprafaţă;
4. scafandru lucrător subacvatic;
5. scafandru de mare adâncime/salvator;
6. scafandru de luptă;
7. scafandru EOD.

Art. 21. - (1) Scafandrul de bord este atestat să execute scufundări autonome cu aer, până la adâncimea de 15 metri.

Scafandrul autonom este atestat să execute scufundări autonome cu aer sau cu amestecuri respiratorii, până la o adâncime maximă de 30 metri.
Scafandrul greu/cu alimentare de la suprafaţă este atestat să execute scufundări, până la o adâncime maximă de 30 metri, fiind alimentat cu aer sau cu amestec respirator de la suprafaţă printr-un furtun ombilical.
Scafandrul lucrător subacvatic este atestat să execute scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă, cu aer sau cu amestecuri respiratorii, până la adâncimea de 50 metri.
Scafandrul de mare adâncime/salvator este atestat să execute scufundări cu alimentare de la suprafaţă, cu amestecuri respiratorii, unitare sau în saturaţie, la adâncimi mai mari de 50 metri.
Scafandrul de luptă este atestat să execute scufundări cu circuit deschis, semiînchis şi închis la adâncimi de minimum 6 metri, în condiţii de zi sau noapte;
Scafandrul EOD este atestat să execute scufundări cu circuit deschis, semiînchis şi închis la adâncimi de minimum 24 metri, în condiţii de zi sau noapte.

CAPITOLUL IV
Admiterea la cursurile de formare profesională a scafandrilor

SECŢIUNEA 1
Probe eliminatorii

Art. 22. - Admiterea la cursurile de formare profesională pentru profesiile din grupa
„Scafandri" se desfăşoară în conformitate cu prezentele prevederi.
Art. 23. - (1) Participarea la admiterea la cursurile de formare profesională pentru profesiile din grupa „Scafandri" se face pe baza aprobării comandantului Centrului de Scafandri a cererii de înscriere la curs.
1. Modelul cererii de înscriere la curs este prevăzut în anexa nr. 3 la Metodologie.
  Art. 24. - (1) În cadrul admiterii la cursul de formare profesională scafandru/scafandru greu/scafandru cu alimentare de la suprafaţă, candidaţii parcurg următoarele probe eliminatorii:
  1. examen medical specific, prevăzut în prezenta metodologie;
  2. evaluarea nivelului de pregătire fizică;
  3. evaluarea aptitudinilor în mediul acvatic;
  4. test de barofuncţie;
  5. test de toleranţă la oxigen.

Probele şi baremele pentru evaluarea nivelului de pregătire fizică sunt stabilite şi făcute publice de către Centrul de Scafandri.
Probele şi baremele pentru evaluarea aptitudinilor în mediul acvatic sunt stabilite şi făcute publice de către Centrul de Scafandri.
Art. 25. - (1) Pentru admiterea unui scafandru la cursul de formare profesională scafandru lucrător subacvatic trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
1. să deţină competenţe profesionale la suprafaţă specifice tipurilor de lucrări pentru care urmează să obţină atestarea ca lucrător subacvatic;
2. să fie declarat apt în urma examenului medical specific;
3. să fie declarat apt în urma testului de narcoză.

(2) Candidaţii care nu sunt atestaţi/calificaţi scafandri/scafandri grei/cu alimentare de la suprafaţă, la înscrierea la cursul de formare profesională scafandru lucrător subacvatic, susţin şi probele prevăzute la art. 24.

Art. 26. - Pentru admiterea unui scafandru la cursul de formare profesională scafandru salvator trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

să fie calificat/atestat scafandru lucrător subacvatic şi să fi exercitat această profesie cel puţin doi ani;
să fie atestat pentru executarea a cel puţin două categorii de lucrări sub apă;
să fie declarat apt în urma examenului medical specific;
să fie declarat apt în urma testului pentru scufundări profunde.

Art. 27. - Testul de barofuncţie, testul de toleranţă la oxigen, testul de narcoză şi testul pentru scufundări profunde se execută la Centrul de Scafandri.

Art. 28. - (1) În cadrul admiterii la cursurile de perfecţionare, candidaţii parcurg următoarele probe eliminatorii:

examen medical specific, prevăzut în prezenta metodologie;
evaluarea nivelului de pregătire fizică;
evaluarea aptitudinilor în mediul acvatic.

Art. 29. - Probele şi baremele pentru evaluarea aptitudinilor în mediul acvatic, în vederea admiterii la cursurile de perfecţionare, sunt stabilite şi făcute publice de către Centrul de Scafandri.

Art. 30. - În urma rezultatelor obţinute la probele pentru admiterea la cursuri, se stabileşte pentru fiecare candidat admiterea sau respingerea participării la curs.

SECŢIUNEA a 2-a

Examenele medicale pentru admiterea la cursurile de formare profesională

Art. 31. - Examinarea medicală pentru admiterea la cursurile de formare profesională pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa „Scafandri" se efectuează la Centrul de Medicină Navală din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 32. - Aptitudinea medicală se stabileşte de către Centrul de Medicină Navală, conform normelor metodologice şi baremelor medicale privind expertiza medicală a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul hiperbar.

SECŢIUNEA a 3-a

Testul de barofuncţie

Art. 33. - Testul de barofuncţie se execută în Laboratorul Hiperbar în scopul determinării permeabilităţii tubare şi sinusale a căilor respiratorii.

Art. 34. - Personalul pentru asigurarea executării testului de barofuncţie este format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, 1-2 scafandri însoţitori şi un medic.

Art. 35. - Testul propriu-zis se execută cu 1-4 candidaţi, însoţiţi de 1-2 scafandri brevetaţi şi constă în presurizarea lentă a candidaţilor până la maximum 20 metri adâncime, fiind periodic întrebaţi asupra capacităţii de echilibrare, iar la adâncimea maximă, se staţionează 3-5 minute după care se revine la presiunea atmosferică.

Art. 36. - (1) În cazul în care unul sau mai mulţi candidaţi nu reuşesc să se echilibreze, sunt scoşi din barocameră după decompresie, iar testul se continuă cu ceilalţi.

(2) Candidaţii care nu au reuşit manevra şi sunt declaraţi „RESPINS" pot fi reprogramaţi sau nu în funcţie de rezultatul controlului ORL.

Art. 37. - Aptitudinea sau inaptitudinea în urma testului se dispune de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

SECŢIUNEA a 4-a

Testul de toleranţă la oxigen

Art. 38. - Testul de toleranţă la oxigen se execută în scopul determinării toleranţei organismului la oxigenul pur respirat la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică.

Art. 39. - Personalul pentru asigurarea executării testului de toleranţă la oxigen este format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, 1-2 scafandri însoţitori, un medic.

Art. 40. - Înainte de executarea testului, şeful de scufundare instruieşte candidaţii cu privire la măsurile de securitate şi sănătate în muncă referitoare la echipamentul din barocameră şi modul de utilizare a acestuia în caz de avarie, precum şi asupra fixării măştii oro-nazale şi a modului de respiraţie cu aceasta, pentru evitarea pierderii de oxigen pur în ambianţa barocamerei.

Art. 41. - (1) Testul propriu-zis se execută cu 1-4 candidaţi şi 1-2 însoţitori scafandri, astfel încât unui însoţitor să-i revină supravegherea a maximum 2 candidaţi.

Echipa este presurizată cu aer până la 18 metri, iar la adâncimea de 18 metri, candidaţilor, în poziţie de repaus întinşi pe spate, li se măsoară pulsul pe sfert de minut, de către însoţitori şi se comunică asistenţei la suprafaţă.
Candidaţii cu pulsul pe sfert de minut mai mare de 25 nu execută testul, urmând să fie reprogramaţi sau calificaţi inapţi.

Art. 42. - (1) Fixarea măştii oro-nazale şi începerea respiraţiei oxigenului pur se comandă de la suprafaţă, iar timpul de respirare a oxigenului este de 25 minute.

(2) Pe timpul respiraţiei, scafandrii însoţitori urmăresc alternativ pulsul candidaţilor şi comunică valoarea frecvenţei acestuia la suprafaţă, iar în situaţia creşterii pulsului peste 25 bătăi pe

sfert de minut, candidatului respectiv i se îndepărtează masca de pe figură şi se consideră că nu a trecut testul de toleranţă la oxigen.

Art. 43. - După expirarea celor 25 de minute, se îndepărtează masca oro-nazală de pe figura candidaţilor şi întreaga echipă este readusă la suprafaţă cu viteza de 15 m/min.

SECŢIUNEA a 5-a

Testul de narcoză

Art. 44. - Testul de narcoză se execută în Laboratorul Hiperbar, în scopul determinării sensibilităţii scafandrilor la efectul narcotic al azotului din aerul comprimat.

Art. 45. - Personalul minim pentru asigurarea executării testului de narcoză este format din: un şef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, un scafandru însoţitor şi un medic.

Art. 46. - Înainte de executarea testului scafandrii sunt instruiţi de către şeful de scufundare asupra măsurilor de securitate şi sănătate în muncă referitoare la echipamentul din barocameră, modul de utilizare în caz de avarie, precum şi asupra modului de desfăşurare a testului şi recunoaşterii primelor simptome ce apar în intoxicaţia cu azot.

Art. 47. - (1) Testul propriu-zis se execută cu 1-4 scafandri însoţiţi de 1-2 scafandri atestaţi pentru scufundări la adâncimi mai mari de 50 metri.

(2) Înainte de presurizare, scafandrii sunt supuşi la două teste, un test de memorie şi un test matematic.

Art. 48. - (1) Testul de memorie se desfăşoară după cum urmează: se citesc rar, într-un interval de maximum 30 secunde, 10 substantive comune, iar după o pauză de 30 secunde se cere candidatului să reproducă cuvintele fiind notat numărul de cuvinte reproduse corect.

(2) Timpul maxim acordat unui candidat este de un minut, iar pentru un grup de patru candidaţi, durata testului este de 6 minute, fiecare candidat primind grupe de cuvinte diferite.

Art. 49. - Testul matematic are durata de 3 minute şi constă în operaţii matematice, realizate în scris: adunarea a două numere cu câte 4 cifre, scăderea a 2 numere cu câte 4 cifre, înmulţirea unui număr cu 4 cifre cu un număr de 3 cifre şi împărţirea unui număr cu 4 cifre la un număr cu 3 cifre.

Art. 50. - Testul matematic se execută simultan cu toţi candidaţii şi se notează numărul de operaţii greşite şi omise.

Art. 51. - După efectuarea testelor la presiunea atmosferică, scafandrii sunt presurizaţi la 72 metri adâncime, într-un timp maxim de 6 minute şi imediat se trece la executarea testului de memorie şi matematic.

viteze:

Art. 52. - (1) Durata totală a compresiei şi a testelor nu trebuie să depăşească 15 minute.

(2) După 15 minute de la începutul presurizării se începe decompresia, cu următoarele

de la 72 m la 12 m, cu 15 m/min.;
paliere: 12 m - 1 min, 9 m - 3 min, 6 m - 5 min, 3 m - 23 min;
viteza decompresiei între paliere: 1 m/min.

Art. 53. - În cazul în care testul de narcoză depăşeşte cele 15 minute alocate, decompresia

nu se mai execută conform datelor specificate la art. 52, ci se consultă o tabelă adecvată de scufundare cu aer.

Art. 54. - Şeful de scufundare, cu avizul medicului, poate stabili administrarea de oxigen la mască în timpul palierelor de decompresie.

Art. 55. - Pentru stabilirea aptitudinii în urma testului de narcoză se compară rezultatele de la presiunea atmosferică cu cele de la 72 metri adâncime, iar în situaţia în care se constată depăşirea erorilor efectuate sub presiune cu 30%, candidatul se consideră inapt pentru scufundări la adâncimi mai mari de 30 metri.

Art. 56. - Rezultatele testului şi decizia finală privind aptitudinea sau inaptitudinea sunt stabilite de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

SECŢIUNEA a 6-a

Testul pentru scufundări profunde

Art. 57. - Testul pentru scufundări profunde se execută în simulatorul Laboratorului Hiperbar, în scopul determinării aptitudinii de scufundare la adâncimi de peste 150 metri a candidaţilor.

Art. 58. - Personalul minim pentru asigurarea executării testului pentru scufundări profunde este format din: un şef de şantier, 3 şefi de scufundare, 3 operatori barocameră, 3 tehnicieni de scufundare, un medic specialist neurolog, un medic pentru asistenţa medicală a scufundării.

Art. 59. - (1) Înainte de executarea testului, scafandrii sunt instruiţi de către şeful de şantier asupra măsurilor speciale de securitate şi sănătate în muncă privind procedeele de lucru cu instalaţiile din incintele hiperbare, procedeele pentru transferul unei părţi dintr-o echipă de scufundare, procedeele de lucru în caz de defectare a instalaţiilor de regenerare şi procedeele de întreţinere a instalaţiilor din interiorul barocamerei.

(2) Scafandrii se instruiesc şi cu privire la modul de lucru cu instalaţia de prelevare a parametrilor fiziologici specifici EEG şi asupra tremurului postural, precum şi asupra modului de menţinere şi scoatere a electrozilor EEG.

Art. 60. - (1) Testul propriu-zis se execută cu minimum 2 şi maximum 4 scafandri, fără a fi nevoie de scafandrii însoţitori.

(2) Înainte de începerea presurizării, scafandrilor li se efectuează două înregistrări tip EEG în poziţia culcat pe spate, cu sau fără stimuli luminoşi şi li se înregistrează tremurul postural, cu ajutorul accelerometrului pentru măsurarea tremurului postural, care se fixează pe degetul median al mâinii drepte, iar înregistrarea se face pe un înregistrator tip EKG, timp de 20 secunde cu mâna întinsă la orizontală, urmat de un repaus de 20 secunde cu mâna atârnând.

Art. 61. - După terminarea testelor la presiunea atmosferică scafandrii sunt presurizaţi până la 180 metri adâncime cu amestec HELIOX cu viteza de 18 m/min, iar după 10 minute de repaus la adâncimea de 180 metri, se execută aceleaşi înregistrări EEG şi tremur postural ca la presiunea atmosferică, iar durata totală a lucrului la 180 metri nu trebuie să depăşească 60-70 minute.

Art. 62. - Decompresia începe imediat după terminarea înregistrărilor şi se execută conform tabelelor de scufundare profundă cu amestecuri HELIOX corespunzătoare duratei scufundării.

Art. 63. - (1) Pentru stabilirea aptitudinii de scufundare la mare adâncime se compară rezultatele obţinute la 180 metri cu cele de la presiunea atmosferică.

(2) Creşterea amplitudinii tremurului postural peste 150%, precum şi a undelor EEG de 1-4 Hz cu peste 35% pot fi considerate criterii de inaptitudine pentru scufundări profunde cu viteze mari de compresie.

Art. 64. - Rezultatele testului sunt interpretate de către un medic specialist neurolog, iar decizia finală privind aptitudinea sau inaptitudinea este stabilită de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

CAPITOLUL V

Formarea profesională a scafandrilor şi exercitarea profesiei în România

SECŢIUNEA 1

Formarea profesională a scafandrilor

Art. 65. - (1) Brevetarea, pregătirea, perfecţionarea pregătirii, specializarea, atestarea şi calificarea scafandrilor pentru diferite categorii de scufundare, aparate de respirat subacvatic, lucrări

sub apă şi misiuni se face prin cursuri şi antrenamente organizate şi conduse de Centrul de Scafandri, din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Cursurile se desfăşoară pe bază de programe, durata acestora fiind stabilită în funcţie de categoria de scufundare sau de complexitatea lucrărilor sub apă pentru care se pregătesc scafandrii.

Art. 66. - Centrul de Scafandri se supune mecanismelor naţionale de autorizare a furnizorilor de formare profesională pentru cursurile sau stagiile de pregătire pentru care se eliberează certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaştere naţională.

Art. 67. - (1) La absolvirea primului curs de formare profesională pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa „Scafandri" se eliberează brevetul de scafandru şi certificatul de absolvire/calificare.

Brevetul de scafandru este documentul emis de către Centrul de Scafandri prin care titularul legitim este autorizat să execute sarcinile corespunzătoare competenţelor deţinute şi în care sunt înscrise cursurile absolvite, istoricul activităţii acestuia, admiterea pentru îndeplinirea funcţiilor în cadrul activităţilor de scufundare şi aptitudinea medicală specifică.
Brevetul de scafandru are un număr unic de identificare şi se redactează în limba română şi în limba engleză.
Modelul, forma şi conţinutul brevetului de scafandru sunt prevăzute în anexa nr. 4 la Metodologie.
Centrul de Scafandri ţine evidenţa brevetelor emise, suspendate, anulate, declarate pierdute sau distruse.
La cererea autorităţilor competente din alte state, Centrul de Scafandri furnizează informaţii despre autenticitatea brevetelor, certificatelor sau documentelor emise care atestă calificarea profesională a scafandrilor, în vederea recunoaşterii acestora pe teritoriul statului respectiv, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale.
Brevetele, certificatele sau alte documente care atestă calificarea profesională a scafandrilor, emise de un alt stat, pot fi recunoscute de către Centrul de Scafandri, în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

Art. 68. - (1) Programele de formare profesională iniţială şi continuă se organizează numai la forma cu frecvenţă şi se desfăşoară în limba română.

(2) În cazuri excepţionale, cursurile se pot desfăşura şi în alte limbi de circulaţie internaţională pentru un număr de cel puţin 5 cursanţi.

Art. 69. - Pregătirea teoretică şi/sau practică se organizează în săli de curs, poligoane sau centre/baze de antrenament ale Centrului de Scafandri ori în alte locaţii, în condiţiile de mediu necesare dobândirii competenţelor profesionale proiectate.

Art. 70. - (1) Structura din cadrul Centrului de Scafandri care organizează activităţile de formare profesională/instruire de specialitate are obligaţia să dispună toate măsurile necesare pentru evitarea situaţiilor care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a personalului implicat.

(2) La începerea cursurilor/programelor de formare profesională/instruire, cursanţii semnează un angajament de asumare a riscului, întrucât specificul acestor activităţi presupune existenţa unor riscuri mărite de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională.

Art. 71. - Participanţii la cursurile de formare profesională/programe de instruire organizate de către Centrul de Scafandri au obligaţia de a respecta regulamentul de ordine interioară al Centrului de Scafandri.

Art. 72. - Cifrele de şcolarizare, durata şi obiectivele pentru programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi taxele aferente participării se stabilesc de către Centrul de Scafandri.

Art. 73. - (1) Personalul care încadrează structura organizatoare a cursurilor de formare profesională/programe de instruire este constituit din scafandri militari sau civili, autorizaţi formatori/preparatori formare/instructori.

(2) În funcţie de necesităţi, la procesul de formare profesională/programe de instruire pot participa şi alţi specialişti, cu condiţia ca aceştia să fie autorizaţi formatori/preparatori formare/instructori.

Art. 74. - Competenţele generale şi specifice pe care le obţin scafandrii la sfârşitul programelor de formare profesională sunt conforme cu Standardul Ocupaţional Scafandru.

SECŢIUNEA a 2-a

Accesul la exercitarea profesiei

Art. 75. - Accesul la exercitarea profesiilor din grupa „Scafandri" îl au numai persoanele care au urmat un program de formare profesională, în urma căruia au obţinut atestarea specifică, sunt apte din punct de vedere medical pentru scufundări şi îndeplinesc condiţiile stabilite de prezentul ordin.

Art. 76. - Cetăţenii români sau străini, posesori ai unui titlu/document de calificare, obţinut în alt stat decât România, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire permanent sau cu caracter

temporar/ocazional, accesul în România la profesiile din grupa „Scafandri", numai după recunoaşterea acestor documente de către Centrul de Scafandri.

SECŢIUNEA a 3-a

Menţinerea dreptului de exercitare a profesiei

Art. 77. - (1) Dreptul de exercitarea profesiei se menţine anual, pentru scafandrii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

sunt atestaţi sau au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea profesiei pe teritoriul României;
au aptitudine medicală specifică valabilă conform prevederilor prezentei metodologii;
au executat, anual, numărul minim de ore de scufundare reală pentru menţinerea calificării.

Numărul minim de ore, anual, de scufundare reală pentru menţinerea dreptului de exercitare a profesiei este:
1. 50 de ore scufundare pentru scafandrii categoria a III-a;
2. 50 de ore scufundare pentru scafandrii categoria a II-a, din care cel puţin 10 ore la adâncimi cuprinse între 31 - 50 metri;
3. 40 de ore scufundare pentru scafandrii categoria I, la adâncimi cuprinse între 31 - 50 metri şi cel puţin o scufundare la adâncimi de peste 50 metri.

Art. 78. - (1) În cazul în care scafandrul nu îndeplineşte condiţiile de menţinere a dreptului de exercitare a profesiei pentru categoria în care este atestat, acesta este declarat apt pentru o categorie inferioară sau îşi pierde dreptul de a executa scufundări.

(2) Pentru redobândirea competenţelor şi a dreptului de exercitare a profesiei în gama de adâncimi pentru care a fost atestat, scafandrul trebuie să urmeze un curs de perfecţionare, organizat de către Centrul de Scafandri.

Art. 79. - (1) Scafandrii atestaţi pentru lucrări subacvatice îşi menţin competenţele dacă execută cel puţin două lucrări subacvatice din gama celor pentru care deţin calificare, într-un an calendaristic.

(2) Scafandrii care îşi pierd calificarea pentru lucrări subacvatice o redobândesc în urma unui curs de perfecţionare/reatestare.

Art. 80. - (1) Conducătorii/şefii de unităţi care au în subordine scafandri sunt obligaţi să asigure menţinerea categoriei de scufundare şi a deprinderilor de a executa lucrări sub apă pentru scafandrii care au fost calificaţi/atestaţi.

În cazuri excepţionale, o singură dată la un interval de 3 ani, când nu au putut fi executate scufundări reale la adâncimi mai mari de 31 metri, din motive obiective, care nu ţin de voinţa scafandrului, menţinerea dreptului de exercitare a profesiei se acordă prin aprobarea unei cereri scrise către comandantul Centrului de Scafandri, dacă:
1. scafandrul categoria a II-a a executat, în anul în curs, cel puţin 40 de ore de scufundare reală şi 20 de ore de scufundare simulată, în simulator hiperbar, în gama 31 - 50 metri;
2. scafandrul categoria I a executat, în anul în curs, cel puţin 40 de ore de scufundare reală şi 50 de ore de scufundare simulată, în simulator hiperbar, în gama 31 - 50 metri şi cel puţin două scufundări simulate la adâncimi mai mari de 50 metri.

SECŢIUNEA a 4-a

Suspendarea/încetarea dreptului de exercitare a profesiei

Art. 81. - (1) Accesul la exercitarea profesiei de scafandru se suspendă pentru scafandrii care nu au aptitudine medicală specifică valabilă conform prevederilor legale sau sunt declaraţi

„inapt temporar" pentru activităţile specifice de hiperbarism pe întreaga perioadă de inaptitudine.

(2) Accesul la exercitarea profesiei de scafandru încetează pentru personalul care este declarat inapt medical definitiv pentru executarea activităţilor specifice de hiperbarism.

Art. 82. - Pentru producerea de către scafandrul în culpă a unor evenimente în activitatea de scufundare cu consecinţe grave, inclusiv, dar fără a se limita la: vătămarea corporală gravă, invaliditatea, decesul altor persoane, pagube materiale, distrugerea totală a echipamentului de scufundare, la propunerea Comisiei de cercetare a evenimentului, comandantul Centrului de Scafandri suspendă sau anulează dreptul de exercitare a profesiei de scafandru.

CAPITOLUL VI

Examinarea medicală periodică a scafandrilor

Art. 83. - (1) Examinarea medicală în vederea reconfirmării aptitudinii medicale a scafandrilor atestaţi în una dintre categoriile de scufundare se execută anual la Centrul de Medicină Navală din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Aptitudinea medicală periodică pentru activităţi în hiperbarism se stabileşte de către Centrul de Medicină Navală, conform normelor metodologice şi baremelor medicale privind expertiza medicală a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul hiperbar.

Art. 84. - Aptitudinea medicală pentru activităţi în hiperbarism se consemnează în brevetul fiecărui scafandru, cu data expirării valabilităţii.
Art. 85. - (1) După suferirea unui accident de scufundare uşor, scafandrii care au fost trataţi cu vindecare completă se pot întoarce la scufundări normale după cel puţin 24 de ore după ce au ieşit la suprafaţă după recompresie, cu avizul medicului cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară.
1. Scafandrii trataţi pentru accidente de scufundare care s-au manifestat prin dureri de membre, simptome cutanate şi limfatice, cu încetarea completă a manifestărilor, pot reîncepe scufundările normale în a 7-a zi după tratament, cu avizul medicului cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară.
2. Scafandrii care au avut simptome neurologice limitate la senzaţii periferice intermitente, furnicături sau amorţeală, care au încetat complet în urma tratamentului, pot reîncepe efectuarea scufundărilor după cel puţin 14 zile cu avizul medicului cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară.
3. Scafandrii care au suferit barotraumatisme pulmonare trebuie să se adreseze, după o perioadă de cel puţin 28 de zile, medicului cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară pentru ca acesta să decidă dacă pot reîncepe efectuarea scufundărilor.
4. Scafandrii a căror recuperare este incompletă, sau au prezentat simptome şi semne grave sunt reevaluaţi în vederea reconfirmării aptitudinii medicale de către Centrul de Medicină Navală.
  
  CAPITOLUL VII
  Planificarea, organizarea, coordonarea, desfăşurarea şi conducerea activităţilor de scufundare
  
  SECŢIUNEA 1
  Cerinţe de planificare, organizare şi coordonare
  
  Art. 86. - Planificarea, organizarea şi coordonarea activităţilor de scufundare se execută avându-se în vedere următoarele:
  1. desemnarea personalului cu atribuţii în activitatea de scufundare;
  2. alte activităţi în zona şantierului de scufundare;
  3. verificarea existenţei planurilor de contingenţă;
  4. stabilirea cu atenţie a obiectivelor şi a sarcinilor fiecărei activităţi şi elaborarea unui
    
    plan al scufundării flexibil;
  5. informarea echipei de scufundare şi a personalului suport în părţile ce-i privesc;
  6. stabilirea exactă a adâncimii de lucru;
  7. verificarea existenţei unei rezerve cu gaz de respirat pentru întreaga activitate de scufundare, precum şi a rezervei cu gaz de respirat pentru situaţii de urgenţă;
  8. nicio activitate sau acţiune a echipei de scufundare, a personalului suport, a personalului bărcii, a tehnicienilor, a operatorilor de vinci, cabestane şi macarale etc. nu se execută fără acordul şi ordinul direct al şefului de scufundare;
  9. planificarea riguroasă, informarea, antrenamentul, organizarea şi alte activităţi de pregătire care să conducă la reducerea şi minimalizarea timpului de fund;
  10. stabilirea timpului de fund, pe baza adâncimii de lucru şi a stării fizice a scafandrului, în special starea de oboseală, şi nu pe cantitatea de muncă necesară;
  11. verificarea faptului că platforma de scufundare este ancorată în condiţii de siguranţă şi este într-o poziţie care permite efectuarea activităţilor de scufundare în cel mai eficient şi sigur mod;
  12. verificarea faptului că în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafaţă, de la bordul unei platforme navale, aceasta îşi poate menţine poziţia în concordanţă cu prevederile din prezentul ordin;
  13. asigurarea unei ambarcaţiuni pentru intervenţia rapidă în cazul unui scafandru aflat în pericol pentru operaţiile autonome cu circuit deschis.

Art. 87. - Planificarea şi organizarea scufundărilor se execută atât pentru antrenamente, cât şi pentru lucrări sub apă şi operaţiuni militare de către conducătorii/şefii structurilor de scafandri, care sunt obligaţi să stabilească, cu exactitate, obiectivele scufundării.

Art. 88. - Etapele planificării unei activităţi de scufundare sunt:

analiza misiunii din perspectiva siguranţei;
identificarea şi analizarea factorilor de risc;
alegerea personalului, echipamentului şi a procedurilor de urgenţă. Art. 89. - La analiza misiunii se au în vedere următoarele:

verificarea faptului că obiectivul misiunii este clar definit;
verificarea faptului că au fost identificate şi eliminate din cerinţele misiunii de scufundare acele nevoi de acţiuni ce se pot realiza fără scufundare;
verificarea modului de funcţionare a asistenţei în caz de urgenţă.

Art. 90. - La identificarea şi analizarea factorilor de risc se au în vedere următoarele:

pericolele naturale din atmosferă, de la suprafaţa apei şi de sub apă;
pericolele din zona de scufundare;

sunt:
pericolele generate de activitatea de scufundare;
pericolele generate de obiectul scufundării.

Art. 91. - (1) Principalele pericole din atmosferă care pot influenţa activităţile scafandrilor

expunerea personalului la condiţii extreme hidrometeorologice;
expunerea echipamentelor de scufundare la condiţii meteo peste limitele admise de
producători.
1. Principalele pericole de la suprafaţa apei care pot influenţa activităţile scafandrilor sunt:
  1. răul de mare;
  2. valurile ce pătrund pe punte;
  3. manipularea echipamentelor grele pe mare agitată;
  4. menţinerea poziţiei navei la curenţi puternici;
  5. gheaţa, obiectele plutitoare în derivă, algele, reziduurile petroliere în apă.
2. Principalele pericole de sub apă care pot influenţa activităţile scafandrilor sunt:
  1. adâncimile ce depăşesc limitele de scufundare ale scafandrului sau ale echipamentului;
  2. expunerea la temperaturi scăzute;
  3. fauna subacvatică periculoasă;
  4. curenţii puternici;
  5. vizibilitatea redusă;
  6. obstacolele subacvatice;
  7. obturarea căilor de acces la suprafaţă, în cazul scufundărilor sub gheaţă;
  8. solul periculos, mâlos, izvoarele sulfuroase etc.

Art. 92. - Pericolele care pot apărea în zona de scufundare şi care influenţează activităţile scafandrilor sunt:

traficul naval accentuat;
operaţiunile comerciale navale;
propulsoarele submerse în funcţiune, sonar;
contaminarea radioactivă sau de altă natură.

Art. 93. - Principalele pericole generate de activităţile de scufundare sunt:

accidentele de scufundare mecanice, chimice şi de decompresie;
problemele de comunicaţii;
defecţiunile echipamentelor folosite;
înecul;
rănirea.

Art. 94. - (1) Alegerea personalului se face de către şeful de şantier sau şeful de scufundare prin desemnarea unei echipe complete şi cu pregătirea corespunzătoare cerinţelor activităţii de scufundare, după verificarea valabilităţii aptitudinii medicale de scufundare, vizitei medicale dinaintea scufundării, a nivelului de pregătire şi a stării fizice a scafandrilor şi a prelucrării normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă.

Analiza nivelului de pregătire şi a stării fizice a scafandrilor se face urmărind în special următoarele:
1. condiţia fizică în general, precum şi semne ale unei stări de oboseală;
2. controlul medical dinaintea scufundării;
3. existenţa unei stări gripale sau răceală;
4. folosirea substanţelor stimulante, a drogurilor sau a alcoolului.
Factorii care trebuie luaţi în considerare la stabilirea echipei de scufundare sunt:
1. sarcinile ce trebuie îndeplinite;
2. modalităţile de scufundare;
3. locul de desfăşurare a operaţiunilor;
4. adâncimea apei;
5. condiţii speciale, cum ar fi curenţi puternici, vizibilitate redusă, spaţii închise etc.;
6. perioada de timp estimată pentru îndeplinirea obiectivelor.

Art. 95. - (1) Echipele pot să includă şi cursanţi, cum ar fi şef de scufundare cursant, operator barocameră cursant, tehnician de scufundare cursant ş.a.

(2) Şeful de scufundare cursant poate conduce o activitate de scufundare numai în prezenţa unui şef de scufundare calificat/atestat, nu poate fi folosit ca înlocuitor în nicio situaţie şi nu are dreptul de a conduce de unul singur scufundările.

Art. 96. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare autonome cu circuit deschis este:

doi scafandri;
un şef de scufundare;
un scafandru de securitate;
asistent medical/medic şi/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază conform art. 105.

Art. 97. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări de antrenament cu aparat de respirat cu circuit închis/semiînchis este:

un scafandru;
un şef de scufundare;
un scafandru de securitate;
un scafandru însoţitor, echipat cu aparat de respirat cu circuit deschis;
asistent medical/medic şi/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art. 105.

Art. 98. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu alimentare de la suprafaţă este:

un scafandru;
un şef de scufundare;
un scafandru de securitate;
un tehnician;
un tender pentru fiecare scafandru;
asistent medical/medic şi/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art. 105.

Art. 99. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela deschisă

este:

doi scafandri, dintre care unul şef de turelă;
un şef de şantier;
un şef de scufundare;
un scafandru de securitate;
asistent medical/medic şi/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art. 105;
un tehnician.
Art. 100. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela închisă
până la adâncimea de 120 metri este:
1. trei scafandri, dintre care unul şef de turelă;
2. un şef de şantier;
3. un şef de scufundare;
4. un scafandru de securitate;
5. doi tehnicieni;
6. un operator barocameră;
7. un medic.

Art. 101. - Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela închisă la adâncimi mai mari de 120 metri este:

trei scafandri, dintre care unul şef de turelă;
un şef de şantier;
un şef de scufundare;
un scafandru de securitate;
trei operatori barocameră;
trei tehnicieni care să fie şi ajutori pentru operatorii de barocameră;
un medic.

Art. 102. - Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări simulate în saturaţie este:

un şef de şantier;
trei şefi de scufundare;
trei operatori barocameră;
trei ajutori operatori barocameră;
trei tehnicieni;
un medic;
1-3 asistenţi medicali.

Art. 103. - Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări reale în saturaţie este:

un şef de şantier;
trei şefi de scufundare;
trei operatori barocameră;
trei ajutori operatori barocameră;
trei tehnicieni;
un medic;
1-3 asistenţi medicali.

Art. 104. - Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări în mediu uscat sau în mediu umed în simulator este:

un şef de scufundare;
un operator barocameră;
un tehnician;
asistent medical/medic şi/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază conform art. 105. Art. 105. - Asigurarea activităţilor de scufundare din punct de vedere medical se face

astfel:

până la adâncimi de maximum 12 metri, cu un scafandru la suprafaţă cu curs de prim
ajutor de bază sau un asistent medical cu curs de prim ajutor calificat sau medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară;
la adâncimi cuprinse între 12 şi 30 metri, cu un scafandru la suprafaţă cu curs de prim ajutor de bază şi un asistent medical cu curs de prim ajutor calificat sau medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară disponibili pentru instrucţiuni medicale transmise prin sisteme de comunicaţii audio/video;
peste 30 de metri cu un medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară la locul desfăşurării scufundării.

Art. 106. - (1) În cazul organizării unor activităţi de scufundare la care participă concomitent cel puţin două echipe de scafandri, conduse de către şefi de scufundare diferiţi, este obligatorie stabilirea unui şef de şantier.
1. De asemenea, în cazul organizării unor activităţi de scufundare la adâncimi mai mari de 30 metri, este obligatorie stabilirea unui şef de şantier.
2. În situaţia în care există un sistem de comunicaţii între scafandru şi suprafaţă sau când utilizarea mai multor scafandri creşte riscul producerii unor evenimente, şeful de scufundare poate decide utilizarea unui singur scafandru pentru scufundări autonome cu circuit deschis.

Art. 107. - În situaţia în care se impune prezenţa barocamerei la locul de desfăşurare a activităţii de scufundare, personalul minim se suplimentează cu personal calificat/competent pentru a pune în funcţiune şi exploata barocamera, alţii decât scafandrii utilizaţi sub apă.

Art. 108. - (1) Alegerea echipamentului de scufundare se face de către şeful de scufundare astfel încât să se utilizeze numai echipamente autorizate şi omologate pentru activităţi subacvatice.

Echipamentul suport, precum şi sculele de lucru folosite trebuie să fie potrivite pentru îndeplinirea sarcinilor în cel mai eficient şi sigur mod posibil.
Toate echipamentele suport, cum sunt vinciurile, cabestanele, macaralele, flotoarele, bărcile ş.a. trebuie să fie operaţionale, sigure şi sub controlul unui personal calificat pentru operarea acestora.

alarmă;

Art. 109. - (1) Alegerea echipamentului de urgenţă se face ţinând cont de:

asigurarea unui echipament de comunicaţii care să permită transmiterea unui semnal de
funcţionarea tuturor sistemelor de comunicaţii;
necesitatea existenţei unei barocamere pregătită să intervină în situaţia unui accident sau
incident;
necesitatea existenţei la locul scufundării a unei truse complete de prim ajutor şi a unei butelii de oxigen echipată cu o mască pentru administrarea oxigenului;
necesitatea asigurării transportului, în caz de urgenţă, la/de la locul scufundării.

În funcţie de specificul activităţii care urmează să fie executată, echipamentul de urgenţă poate fi completat şi cu alte elemente necesare pentru diminuarea riscurilor.
Art. 110. - Echipamentul minim obligatoriu pentru un scafandru care execută o scufundare autonomă cu circuit deschis este:
1. mască/vizor de scafandru;
2. vestă de compensare;
3. costum de scufundare;
4. profundimetru, opţional la scufundări până în 12 metri;
5. ceas etanş, opţional la scufundări până în 12 metri;
6. lanternă pentru scufundările pe timp de noapte;
7. lesturi şi sistem de fixare pe corp/echipament;
8. cuţit/foarfecă/dispozitiv tăiere destinat scufundărilor;
9. labe;
10. butelie sau aparat de respirat;
11. regulator treapta I şi treapta a II-a;
12. regulator de rezervă treapta I şi treapta a II-a, montat separat pe un alt robinet al buteliei/ansamblului de butelii, obligatoriu pentru activităţile de scufundare la peste 30 metri;
13. saulă de legătură cu suprafaţa, opţională la scufundări în ape cu curenţi mai mici de 0,5
  m/s;
  
  metri;
14. tub de respirat;
15. computer de scufundare sau tabele de decompresie, opţional la scufundări până în 12
16. manometru de control al presiunii.
  Art. 111. - (1) Echipamentul minim obligatoriu pentru un scafandru care execută o
  scufundare cu alimentare de la suprafaţă este:
  1. mască/cască cu alimentare de la suprafaţă;
  2. harnaşament de securitate;
  3. costum de scufundare;
  4. carabiniere;
  5. subveşmânt, pentru costumele uscate;
  6. lesturi şi sistem de fixare pe corp/echipament;
  7. cuţit/unealtă de tăiere;
  8. labe;
  9. butelie de securitate cu regulator;
  10. furtun ombilical;
  11. furtun presurizare costum, pentru costumele uscate;
  12. profundimetru;
  13. ceas etanş, opţional la scufundări până în 12 metri.
    1. Furtunul ombilical, denumit în continuare şi ombilicalul, pentru alimentarea scafandrului are în componenţă cel puţin următoarele repere:
      1. un furtun pentru gaz;
      2. un cablu de comunicaţii;
      3. saulă de siguranţă.
Opţional, în funcţie de nevoile operaţionale, în furtunul ombilical mai pot fi înglobate:
1. un furtun pentru alimentare cu apă caldă a costumelor;
2. un cablu video;
3. un cablu pentru proiector;
4. o sondă/tub de plastic pentru indicarea la suprafaţă a adâncimii de scufundare.

Art. 112. - (1) Echipamentul minim obligatoriu pentru un scafandru care execută o scufundare unitară cu turela deschisă este:

mască/cască cu alimentare de la suprafaţă;
harnaşament de securitate;
costum de scufundare;
carabiniere;
lesturi şi sistem de fixare pe corp/echipament;
subveşmânt, pentru costumele uscate;
cuţit/unealtă de tăiere;
labe;
butelie de securitate cu regulator;
furtun ombilical;
furtun presurizare costum, pentru costumele uscate;
profundimetru;
ceas etanş, opţional la scufundări până în 12 metri.

Echipamentul minim obligatoriu pentru şeful de turelă este:
1. mască cu alimentare de la suprafaţă;
2. harnaşament de securitate;
3. costum de scufundare;
4. cască de comunicaţii;
5. butelie de securitate cu detentor;
6. subveşmânt, pentru costumele uscate;
7. lesturi şi sistem de fixare pe corp/echipament;
8. cuţit/unealtă de tăiere;
9. labe;
10. ceas etanş.
Ieşirea din turela deschisă se realizează cu furtunuri ombilicale lungi de 25-30 metri, a căror componenţă este cea prevăzută la art. 111, pentru scufundări cu alimentare de la suprafaţă.

Art. 113. - Echipamentul standard pentru scafandrul şi şeful de turelă care execută scufundări cu turela închisă este cel stabilit la art. 112.

Art. 114. - (1) La stabilirea procedurilor de urgenţă, se ţine cont de următoarele:

stabilirea modului de asigurare imediată a asistenţei medicale;
stabilirea responsabilităţilor membrilor echipei de scufundare şi personalului suport pentru fiecare potenţială situaţie de urgenţă;
completarea şi afişarea unei liste de verificat pentru situaţii de urgenţă, precum şi verificarea modului de cunoaştere a listei de către întreg personalul;
stabilirea tabelelor de decompresie şi tratament adecvate;
stabilirea şi verificarea modului de cunoaştere a tabelei de semnale cu saulă de către întreg personalul participant la activitate: scafandrii, personalul bărcii sau al navei, personalul suport etc.;
stabilirea semnalelor de pericol şi chemare;
planificarea şi desfăşurarea unui exerciţiu complex cu întreg personalul privind procedurile de urgenţă.

Exerciţiul privind procedurile de urgenţă trebuie să cuprindă, dar fără să se limiteze la, următoarele moduri de acţiune în cazuri precum:
1. recompresia de urgenţă;
2. intervenţia în caz de incendiu;
3. pansarea de urgenţă;
4. restabilirea funcţiei respiratorii;
5. aplicarea şocului electric pentru resuscitare;
6. acordarea primului ajutor;
7. tratarea emboliei gazoase;
8. acordarea primului ajutor în caz de înec;
9. intervenţia în cazul ieşirii din apă „în balon".
În anexa nr. 5 la Metodologie sunt prezentate câteva posibile moduri de acţiune în cazul unor situaţii de urgenţă ce pot apărea în activitatea de scufundare.
Art. 115. - (1) Planul de scufundare cuprinde:
1. date specifice referitoare la tipul scufundării, tipul lucrărilor subacvatice, scop, adâncime, gaze utilizate, echipamente, specificul locului, temperatură apă, curent, vizibilitate etc.;
2. pericolele de la locul de lucru şi măsurile luate pentru eliminarea/reducerea sau controlarea acestor pericole;
3. echipamentul necesar pentru a executa activitatea în condiţii de siguranţă;
4. echipamente de urgenţă;
5. reguli şi proceduri standard bazate pe sarcinile specifice şi evaluările riscurilor;
6. proceduri de urgenţă;
7. modalităţile de efectuare a comunicaţiilor cu scafandri, medic, conducerea unităţii şi Centrul de Scafandri;
8. tabele de decompresie şi de tratament utilizate;
9. modul de realizare a evacuării medicale, a transportului şi acordării tratamentului unui scafandru accidentat sau inconştient.

Planul de scufundare trebuie să aibă la bază evaluarea riscurilor.
Modelul planului de scufundare este prezentat în anexa nr. 6 la Metodologie.
La planul de scufundare se anexează „Lista de verificare a condiţiilor de mediu" care se completează la locul de desfăşurare a activităţilor, prezentată în anexa nr. 7 la Metodologie.

Art. 116. - (1) Evaluarea riscurilor presupune identificarea riscurilor care ar putea cauza rănirea personalului care participă la activitatea de scufundare şi a măsurilor care trebuie luate pentru a elimina/reduce aceste riscuri.

(2) În evaluarea riscurilor trebuie luate în considerare următoarele:

compunerea echipei de scafandri: număr, competenţe, echipamente;
împărţirea sarcinilor între scafandri şi ceilalţi participanţi la activitatea de scufundare;
echipamentele de scufundare, de lucru şi de urgenţă care trebuie să fie folosite;
alegerea amestecului respirator şi a tabelelor de decompresie;
compatibilitatea echipamentelor de scufundare cu amestecul respirator ales;
utilizarea cu prioritate a scufundărilor cu alimentare de la suprafaţă;
existenţa a două modalităţi de comunicare între scafandru şi şeful de scufundare;
existenţa unui sistem de comunicare între şeful de scufundare şi personalul participant sau implicat în activităţi, cum ar fi: echipajul navei, operatorii de macarale, autoritatea portuară etc.;
alte elemente specifice tipului de activitate.

Art. 117. - În cadrul unui şantier de lucru, operaţiunile de scufundare sunt conduse de către unitatea unde sunt angajaţi scafandrii, denumită în continuare angajator.

SECŢIUNEA a 2-a

Controlul medical înainte de scufundare

Art. 118. - Înainte de executarea oricărei scufundări unitare, scafandrii sunt supuşi unui control medical sumar constând în verificarea stării generale de sănătate, a pulsului şi tensiunii arteriale de către personalul prevăzut la art. 105 care asigură activitatea de scufundare, primind calificativul recomandat sau nerecomandat.

Art. 119. - În cazul scufundărilor cu aer până la adâncimea de 12 metri, controlul medical sumar înainte de scufundare nu este obligatoriu.

Art. 120. - Înainte de executarea oricărei scufundări în saturaţie, scafandrii sunt supuşi controlului medical prevăzut la art. 118, la care se mai adaugă analizele de sânge şi urină, controlul ORL şi cel stomatologic prin examene de specialitate.

SECŢIUNEA a 3-a

Desfăşurarea scufundărilor unitare în mediu uscat

Art. 121. - Scufundarea unitară în mediu uscat se execută în barocamere de decompresie pentru scafandri, unde adâncimea scufundării este dată de nivelul presiunii realizate în incintă, cu aer sau amestec respirator sintetic.

Art. 122. - Scufundarea unitară în mediu uscat se execută în scopul efectuării testelor de aptitudine a scafandrilor, testării unor noi tehnologii de scufundare, antrenamentului scafandrilor, verificării funcţionale a unor aparate de respirat sau de altă natură, reglării unor aparate ce funcţionează în hiperbarism, executării de diferite lucrări de reparaţii şi verificări la tehnica hiperbară, omologării de aparatură pentru lucru sub apă şi cercetare ştiinţifică.

Art. 123. - Scufundările unitare în mediul uscat se execută de către candidaţii pentru cursurile de scafandri, scafandrii atestaţi, inginerii şi tehnicienii atestaţi scafandru care deservesc tehnica hiperbară, aparatura de scufundare sau aparatura de verificat.

Art. 124. - Amestecurile respiratorii folosite sunt:

aer, până la adâncimea de 50 metri, excepţie făcând testul de narcoză unde se foloseşte aer până la adâncimea de 72 metri;
He-N2-O2, în gama 48 - 120 metri;
He-O2, în gama 48 - 300 metri.

Art. 125. - Amestecurile respiratorii se folosesc numai în conformitate cu tabela de scufundare adecvată şi instrucţiunile de utilizare respective.

Art. 126. - Scufundările unitare în mediu uscat se execută numai în barocamere de decompresie care permit, în timpul activităţii sub presiune, transferul parţial de personal din barocameră spre exterior şi invers.

Art. 127. - (1) Pentru pregătirea barocamerei în vederea scufundărilor cu aer se verifică instalaţiile aferente, conform instrucţiunilor de exploatare, iar pentru scufundări cu amestecuri sintetice se mai execută fabricarea amestecurilor conform tabelei de scufundare şi, dacă durata scufundării depăşeşte 12 ore, se execută dezinfectarea camerei, se verifică, etalonează şi se pune în funcţiune instalaţia de control al ambianţei.

(2) Instalaţia de regenerare a ambianţei se verifică şi se pregăteşte conform instrucţiunilor tehnice, apoi se verifică şi se pregăteşte instalaţia de recuperare a gazelor.

Art. 128. - Scufundarea propriu-zisă se execută prin presurizarea cu aer sau amestec respirator corespunzător a barocamerei, până la adâncimea de lucru, iar după terminarea activităţilor se începe decompresia, conform tabelei de scufundare corespunzătoare adâncimii atinse, a duratei scufundării şi a amestecului respirator folosit.

Art. 129. - Aparatura minimă necesară pentru executarea în siguranţă a scufundărilor unitare în mediu uscat este prezentată în anexa nr. 8 la Metodologie.

Art. 130. - În cazul scufundărilor cu amestecuri sintetice se interzice introducerea în barocameră a mai multor persoane decât numărul măştilor oro-nazale de palier din dotarea acesteia.

Art. 131. - Asigurarea tehnico-medicală se face continuu, pe toată durata scufundării.

SECŢIUNEA a 4-a

Desfăşurarea activităţilor de scufundare unitară în mediu umed

Art. 132. - Scufundarea unitară în mediu umed se execută în simulatoare sau real.

Art. 133. - Scufundarea unitară în mediu umed în simulator se execută în scopul antrenării scafandrilor, testării de noi tehnologii de scufundare, verificării funcţionalităţii unor aparate de respirat sau de altă natură, omologării de aparatură pentru lucrul sub apă, cercetării ştiinţifice.

Art. 134. - (1) Scufundarea unitară în mediu umed în simulatoare se execută cu 2-8 scafandri, complet echipaţi, dintre care 1-2 sunt însoţitori care pot fi exceptaţi de la purtarea echipamentului de scafandru.

Simulatorul se presurizează până la adâncimea de lucru, minus înălţimea coloanei de apă, scafandrii intră în apă pentru executarea antrenamentului sau a lucrărilor.
După terminarea antrenamentelor/lucrărilor, scafandrii revin în partea uscată şi se începe decompresia după tabela adecvată.
Dacă durata decompresiei este mai mare de o oră, şeful de scufundare poate decide presurizarea barocamerei şi transferul scafandrilor în barocameră.

Art. 135. - Scufundările unitare în mediu umed în simulator se execută de către scafandrii atestaţi sau scafandrii cursanţi.

Art. 136. - În cazul scufundării unitare în mediu umed, în simulatoare se pot folosi şi alte tipuri de amestecuri respiratorii decât cele de la scufundarea unitară în mediu uscat.

Art. 137. - Scufundarea unitară în mediu umed, în simulatoare cu amestecuri sintetice HELIOX, până la începerea decompresiei, se execută ca la scufundarea cu aer, cu deosebirea că, barocamera se presurizează până la primul palier de decompresie sau până la nivelul indicat de tabela de scufundare, moment în care se execută trecerea scafandrilor din simulator în barocameră.

Art. 138. - După terminarea lucrului sub apă, scafandrii ies în partea uscată a simulatorului şi încep decompresia, în simulator sau în barocameră.

Art. 139. - Scufundarea unitară reală în mediu umed se execută autonom, cu alimentare de la suprafaţă, cu turela deschisă sau cu turela închisă.

Art. 140. - Gazele şi amestecurile respiratorii admise în scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafaţă sunt utilizate conform precizărilor din anexa nr. 9 la Metodologie.

Art. 141. - Amestecurile respiratorii admise pentru scufundarea cu turela deschisă sunt aceleaşi ca şi pentru scufundarea autonomă, cu deosebirea că adâncimea maximă de lucru cu amestecuri heliu-oxigen poate fi extinsă până la 90 metri.

Art. 142. - Amestecurile respiratorii folosite în scufundarea cu turela închisă sunt:

aer, până la adâncimea de 50 metri;
He-N2-O2, până la adâncimea de 120 metri;
He-O2, până la adâncimea de 180 metri.

Art. 143. - (1) În cazul scufundărilor cu aer, indiferent de aparatul de respirat/tehnologia de scufundare utilizată, adâncimea maximă este de 50 metri.

În cazul scufundărilor cu amestec He-O2 cu alimentare de la suprafaţă, altele decât cele cu turela închisă, adâncimea maximă este de 75 metri şi cu un timp de fund de maxim 30 minute.

SECŢIUNEA a 5-a
Desfăşurarea activităţilor de scufundare unitară cu turela închisă

Art. 144. - La scufundarea unitară cu turela închisă se aplică următoarele reguli:
1. scufundarea unitară cu turela închisă până la 120 metri adâncime se execută cu 2 scafandri, dintre care unul este şef de turelă;
2. scufundarea unitară cu turela închisă la adâncimi de peste 120 metri se execută, obligatoriu, cu 3 scafandri, dintre care unul este şef de turelă;
3. pentru scufundare, scafandrii complet echipaţi, exceptând montarea vizorului măştii faciale, intră în turelă şi sunt transportaţi la adâncimea de lucru, la presiunea atmosferică; după reverificarea echipamentului scafandrilor, şeful de turelă presurizează turela la adâncimea de lucru, până la deschiderea porţii inferioare;
4. scafandrii ies şi execută lucrarea după care revin în turelă, se închide poarta şi turela este readusă la suprafaţă, presurizată, barocamera ansamblului de scufundare fiind presurizată la nivelul primului palier sau în funcţie de indicaţiile şefului de şantier;
5. după cuplarea turelei la barocameră, şeful de turelă execută decompresia până la primul palier sau până la nivelul indicat de şeful de scufundare, care corespunde nivelului de presurizare a
  
  barocamerei, iar prin echilibrarea presiunii între cele două incinte, scafandrii trec în barocameră şi izolează turela prin închiderea porţii;
6. decompresia se execută în barocameră, fiind condusă de echipa de asigurare tehnico- medicală;
7. şeful de turelă părăseşte turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a supraveghea scafandrul în timpul lucrului;
8. pe timpul lucrului în imersiune scafandrii trebuie să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă pentru activitatea şi utilajele pe care le mânuiesc;
9. se interzice orice iniţiativă a şefului de turelă fără aprobarea şefului de şantier;
10. în cazul întreruperii sistemului de comunicaţii prin fir, scafandrii revin în turelă şi la indicaţia şefului de turelă, unul din scafandri lansează pe cablul de ghidare un flotor de semnalizare, revine în turelă şi închide poarta inferioară;
11. după aproximativ 15 minute de la apariţia flotorului la suprafaţă, şeful de şantier ordonă ridicarea turelei până la 50-60 de metri şi trimite scafandrul de securitate pentru inspecţie; după ce se convinge de închiderea corectă a porţii inferioare a turelei, şeful de şantier comandă aducerea turelei la suprafaţă şi executarea normală a decompresiei.
  
  SECŢIUNEA a 6-a
  Desfăşurarea activităţilor de scufundare în saturaţie
  
  Art. 145. - Scufundările în saturaţie simulate se execută în laboratoare hiperbare, dotate cu barocamere şi simulatoare care reproduc condiţiile de lucru sub apă.
  Art. 146. - Amestecurile respiratorii utilizate în scufundări în saturaţie sunt:
  1. aer, până la adâncimea de 12 metri;
  2. N2-O2, până la adâncimea de 70 metri;
  3. He-O2, până la adâncimea de 500 metri;
  4. He-N2-O2, până la adâncimea de 500 metri.
  Art. 147. - Amestecurile respiratorii se pregătesc şi se folosesc în conformitate cu instrucţiunile tabelelor de scufundare în saturaţie.
  Art. 148. - Scufundarea în saturaţie se execută în scopul: antrenării scafandrilor, executării unor lucrări de lungă durată sau la adâncime mare, cercetării ştiinţifice etc.
  Art. 149. - Scufundarea în saturaţie reală se execută de pe navele dotate cu barocamere şi mijloace de transport al scafandrilor la adâncimea de intervenţie: turelă de scufundare, minisubmarin.
  
  Art. 150. - Ansamblurile de scufundare care nu au prevăzute instalaţii de climatizare, regenerare şi control al ambianţei nu se admit pentru utilizare în scufundări în saturaţie, în acest caz se dispun toate măsurile, astfel încât să nu se depăşească timpii maximi admişi de tabelele de scufundare unitară.
  Art. 151. - Dacă din motive obiective, legate de funcţionarea tehnicii, trebuie să se treacă dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturaţie se vor respecta următoarele reguli:
  1. se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocameră;
  2. se stabileşte nivelul de presurizare/nivelul de viaţă cu ajutorul tabelelor de scufundare în saturaţie corespunzătoare;
  3. se decomprimă turela până la nivelul de viaţă cu viteza de 1 m/min şi se transferă scafandrii în barocameră;
  4. dacă scufundarea s-a executat până la 120 metri adâncime şi ansamblul de scufundare nu are instalaţii de climatizare şi regenerare, turela se decomprimă până la 50 metri, conform tabelei de scufundare în saturaţie, după care se face transferul scafandrilor în barocamera presurizată cu aer şi continuă decompresia după tabela de scufundare cu amestecuri azot-oxigen, iar stabilirea în baro- cameră a presiunii parţiale a oxigenului la 600 mbar se face prin simpla consumare a acestuia de către scafandri.
    Art. 152. - În cazul în care pe timpul decompresiei executate în cadrul unei scufundări unitare se produc accidente şi în urma tratamentului se depăşesc timpii maximi prevăzuţi în tabelele de decompresie pentru scufundările unitare, decompresia se execută după instrucţiuni de scufundare în saturaţie corespunzătoare.
    Art. 153. - În cazul în care din motive operaţionale este necesară prelungirea duratei activităţilor subacvatice şi ansamblul de scufundare este prevăzut cu instalaţii adecvate, iar asigurarea tehnico-materială permite, şeful de şantier poate lua decizia de a se trece din scufundare unitară în scufundare de saturaţie.
    Art. 154. - În cazul scufundărilor unitare la adâncimi cuprinse între 50 şi 120 metri, se respectă următoarele reguli:
    1. se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de timp admisibilă;
    2. se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocamera presurizată la nivelul de viaţă corespunzător tabelei de scufundare în saturaţie, în funcţie de adâncimea de lucru;
    3. se presurizează în barocameră un al treilea scafandru, dacă lucrarea nu s-a terminat;
    4. se decomprimă turela cu viteza de 1 m/min până la nivelul de viaţă şi scafandrii sunt transferaţi în barocameră;
    5. în continuare se procedează ca la scufundarea în saturaţie reală;
    6. în cazul în care decizia pentru trecerea într-o scufundare în saturaţie se ia pe timpul decompresiei, după scufundarea unitară se foloseşte recompresia numai dacă durata decompresiei în curs până la presiunea atmosferică este mai mare de 4 ore şi se introduce al treilea scafandru, iar dacă durata decompresiei după scufundarea unitară în curs este mai mică de 4 ore, se continuă decompresia şi se pregăteşte o altă echipă pentru scufundare în metoda corespunzătoare noilor date.
    Art. 155. - În cazul scufundărilor unitare cuprinse între 120 şi 180 metri, pentru trecerea dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturaţie, se respectă următoarele reguli:
    1. se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de timp admisibilă;
    2. se aduce turela la suprafaţă şi se cuplează la barocameră;
    3. se presurizează barocamera până la adâncimea corespunzătoare nivelului de viaţă stabilit, conform instrucţiunilor tabelei de scufundare;
    4. se decomprimă turela până la egalizarea presiunii cu barocamera;
    5. se efectuează transferul scafandrilor din turelă;
    6. în continuare se procedează ca la scufundarea în saturaţie reală.
    SECŢIUNEA a 7-a
    Pregătirea barocamerelor pentru scufundări profunde sau de lungă durată
    
    Art. 156. - Pregătirea barocamerei se execută de către operatorii de barocameră, sub conducerea şefului de scufundare.
    Art. 157. - Testul de etanşare cu aer, care confirmă că barocamera de decompresie pentru scafandri este etanşă, îl execută operatorul de barocameră astfel:
    1. presurizează barocamera la 10 metri;
    2. lasă barocamera presurizată timp de o oră şi controlează manometrele;
    3. dacă presiunea scade cu un metru, se controlează pierderea de gaz şi se remediază;
    4. după remedierea pierderilor de gaz, se reface proba;
    5. la decompresie se face un palier la 0,5 metri şi se verifică porţile etanşe, acestea nu trebuie să se deschidă singure.
      Art. 158. - Controlul echipamentului de bază al barocamerei se execută prin verificarea existenţei şi bunei funcţionări a următoarelor:
      1. instalaţia de regenerare separată pentru scufundări la peste 120 metri adâncime;
      2. transferul de persoană în/din barocameră, pe timpul lucrului sub presiune;
      3. instalaţiile sanitare corespunzătoare;
      4. sasurile medicale, la incintele locuibile, pentru transfer de medicamente, alimente sau materiale mărunte, la scufundările care depăşesc durata de 3 ore;
      5. instalaţia de încălzire sau climatizare pentru menţinerea temperaturii sau umidităţii în limitele indicate de tehnologia de scufundare.
  Art. 159. - Controlul echipamentului prevăzut pentru fiecare incintă hiperbară se execută prin verificarea existenţei şi bunei funcţionări a următoarelor elemente:
  1. epuratorul de CO2;
  2. fiecare scafandru să aibă mască de palier/BIBS cu deversor;
  3. să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentraţiei oxigenului, fie cu un detector plasat în interiorul incintei cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie o priză de gaz destins până la analizor, cu funcţionare continuă în staţia de control a scufundării;
  4. să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentraţiei CO2, fie o priză de gaz destins până la un analizor aflat în staţia de control a scufundării, fie cu citire directă pe un tub colorimetric la interiorul incintei, în cazul turelei;
  5. să existe posibilitatea măsurării temperaturii din interiorul incintei, fie printr-un detector termic plasat la interior cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie printr-un termometru plasat la interior cu afişaj în staţia de control a scufundării, fie cu un higrometru plasat la interior cu citire prin hublou;
  6. funcţionarea instalaţiei de comunicaţii;
  7. existenţa manometrului de control a presiunii interioare;
  8. existenţa trusei de prim ajutor, în conformitate cu instrucţiunile de tratare a accidentelor de decompresie;
  9. existenţa lenjeriei de pat pentru fiecare scafandru, dacă scufundarea durează mai mult de 12 ore;
  10. existenţa stingătorului sau a instalaţiei de stins incendiu.
  Art. 160. - Controlul poziţiei vanelor, de la interiorul şi exteriorul barocamerei, se face după o listă de control stabilită conform instrucţiunilor de exploatare a fiecărei barocamere în parte.
  
  SECŢIUNEA a 8-a
  Procedee de lucru cu instalaţiile din barocamerele de decompresie
  1. Procedeu pentru închiderea şi deschiderea porţilor
    Art. 161. - Pe timpul zilei, porţile între incintele hiperbare utilizate de câte o echipă de scafandri trebuie să fie deschise, dar într-o asemenea poziţie încât să se poată închide rapid, în caz de scăpări de gaz.
    
    Art. 162. - În funcţie de ordinul şefului de şantier sau a şefului de scufundare, scafandrii pot fie să treacă dintr-o incintă în alta, în cazul unei pierderi masive de gaz, fie să încerce să oprească scurgerea din propria incintă, dacă există o pierdere mai mică de gaz.
    Art. 163. - Pe timpul nopţii, incinta în care dorm scafandrii trebuie să aibă porţile interioare închise şi porţile exterioare ce dau în alte incinte presurizate deschise.
  2. Procedeu pentru închiderea şi deschiderea vanelor
    Art. 164. - În caz de pierdere a gazului, la ordinul şefului de scufundare, scafandrii trebuie să închidă imediat toate vanele de ieşire, vana de control presiune fiind singura vană care trebuie să stea deschisă.
    Art. 165. - (1) Înainte de folosirea WC-ului, scafandrul trebuie să ceară aprobare de la echipa de asistenţă tehnică de la suprafaţă.
    1. După confirmare şi folosirea WC-ului, scafandrul trebuie să procedeze la golirea şi spălarea acestuia în următoarea ordine:
      1. deschide prima vană a colectorului interior;
      2. închide prima vană a colectorului interior;
      3. deschide a doua vană a colectorului interior;
      4. închide a doua vană a colectorului interior.
    2. Operaţiunea se repetă până la golirea completă a scaunului WC, după care comunică la suprafaţă că a terminat folosirea WC-ului.
    3. Pe timpul manevrelor, operatorul barocameră urmăreşte presiunea din incintă şi completează gazul pierdut.
    4. În final se închide vana exterioară de evacuare.
    Art. 166. - (1) Înainte de utilizarea apei calde sau reci, scafandrul cere aprobarea echipei de asigurare tehnică de la suprafaţă.
    1. Se deschid vanele corespunzătoare şi se confirmă posibilitatea folosirii duşului sau chiuvetei.
    2. După terminarea duşului, scafandrul închide vanele corespunzătoare la interior şi confirmă la suprafaţă.
    3. Se închid şi vanele corespunzătoare de la exterior.
    Art. 167. - (1) Înainte de utilizarea sasului medical, fie de la interior, fie de la exterior, se cere aprobare „Pot manevra sasul?".
    (2) Odată manevra aprobată, fie din interior, fie din exterior, se deschide vana de echilibrare a presiunilor, se deschide poarta sasului şi se introduce sau se scoate materialul de transmis.
Se închide poarta şi vana de echilibrare a presiunilor şi se anunţă despre terminarea manevrei cu sasul.

Procedeu pentru transferul de personal
Art. 168. - Presurizarea unui scafandru care are nevoie de asistenţă medicală trebuie să fie făcută numai cu un însoţitor scafandru care să aibă suficiente cunoştinţe pentru acordarea tratamentului medical sau cu un cadru medical atestat pentru pătrunderea în mediul hiperbar.
Art. 169. - Un scafandru poate fi presurizat singur numai într-o scufundare unitară, până la maximum 180 metri adâncime.
Art. 170. - Presurizarea pentru o scufundare în saturaţie trebuie făcută cu cel puţin doi scafandri.
Procedeu de lucru în cazul defectării instalaţiilor de regenerare
Art. 171. - În caz de defectare a instalaţiilor de regenerare, pentru controlul ambianţei din incintele hiperbare, conform tabelelor de scufundare, se procedează astfel:
1. se întrerupe curentul de alimentare a instalaţiei de regenerare;
2. se închid toate vanele de intrare şi ieşire ale instalaţiei de regenerare;
3. se controlează funcţionarea instalaţiei de încălzire cu apă caldă;
4. se pun în funcţiune epuratoarele de CO2 din incinte;
5. se injectează oxigen, direct în cameră, în partea de jos a sistemului de epurare a CO2, dar nu direct pe motorul epuratorului;
6. se controlează presiunea parţială a CO2 şi se schimbă varul sodat ori de câte ori este
  nevoie;
7. se controlează presiunea parţială a oxigenului şi se face injecţia regulată a oxigenului,
  conform tabelei de scufundare;
8. se reduce la minim spălatul şi se interzice folosirea duşului;
9. se închid compartimentele umede: turelă, simulator.

SECŢIUNEA a 9-a

Desfăşurarea decompresiei

Art. 172. - (1) În scufundările unitare, decompresia este determinată de următorii parametri:

adâncimea scufundării;
durata scufundării;
gazul/amestecul respirator utilizat.
1. În scufundările în saturaţie, decompresia este determinată de următorii parametri:
  1. adâncimea scufundării;
  2. gazul/amestecul respirator utilizat.

Art. 173. - Durata scufundării trebuie limitată în funcţie de tipul decompresiei care poate fi executată şi de posibilităţile operaţionale ale navei suport, iar urcarea scafandrului începe la ora stabilită de şeful de scufundare.

Art. 174. - Decompresia se poate executa astfel:

cu paliere în apă;
cu paliere în apă şi într-o barocameră la suprafaţă;
în barocameră.

Art. 175. - În timpul opririlor de decompresie la paliere, scafandrul nu trebuie să efectueze nicio activitate suplimentară, orice efort fizic în timpul decompresiei putând genera accidente de decompresie.

Art. 176. - Decompresia este condusă de către şeful de scufundare, care utilizează tabele de decompresie adecvate şi respectă instrucţiunile de utilizare.

Art. 177. - Dacă decompresia este planificată în apă, trebuie să existe un plan de acţiune în cazul stopării decompresiei în situaţii de urgenţă sau datorită deteriorării vremii.

Art. 178. - Planul de acţiune trebuie să includă, de asemenea, o procedură pentru recuperarea în siguranţă a scafandrului întârziat accidental, pentru un timp de fund care depăşeşte pe cel indicat în tabele.

Art. 179. - (1) Dacă este programată decompresia la suprafaţă, echipa de suprafaţă trebuie instruită asupra îndatoririlor şi procedurilor pentru a asigura intrarea cât mai rapidă a scafandrilor în barocamera de decompresie, fiind indicat ca barocamera principală să fie deja presurizată, iar scafandrii sunt presurizaţi în sasul exterior.

(2) După transferul scafandrilor în barocamera principală, sasul exterior poate fi readus la presiunea atmosferică.

CAPITOLUL VIII

Răspunderile şi atribuţiile personalului implicat în activitatea de scufundare

Art. 180. - Persoanele cu atribuţii şi responsabilităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare sunt: şeful de şantier, şeful de scufundare, scafandrul de securitate, scafandrul, şeful de turelă, operatorul barocameră, tehnicianul de scufundare, tenderul, medicul, asistentul medical şi scafandrul cu curs de prim ajutor de bază.

Art. 181. - Personalul cu atribuţii şi responsabilităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare este obligat să cunoască şi să aplice întocmai prezentele prevederi, precum şi instrucţiunile de exploatare ale tehnicii din dotare.

Art. 182. - (1) În afara personalului prevăzut la art. 180, în organizarea activităţii de scufundare au responsabilităţi atât clientul, cât şi angajatorul scafandrilor.

(2) Prin client se înţelege persoana fizică sau juridică care a încheiat un contract cu angajatorul scafandrilor referitor la prestarea unor servicii cu scafandri.

SECŢIUNEA 1

Atribuţiile şi responsabilităţile clientului şi ale angajatorului

Art. 183. - Clientul este obligat să se asigure că angajatorul este autorizat pentru activitatea care urmează să fie prestată şi să furnizeze acestuia, printr-un document scris, toate informaţiile pe care le deţine, referitoare la riscurile la care sunt supuşi scafandri, atât la suprafaţă, la locul de desfăşurare a activităţii, cât şi sub apă.

Art. 184. - Angajatorul trebuie să se asigure că a fost făcută evaluarea riscurilor înainte de începerea activităţilor de scufundare, a fost întocmit planul de scufundare, există suficient personal calificat şi competent pentru activitatea care urmează să fie executată şi să ia toate măsurile astfel încât riscurile să fie eliminate sau diminuate.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile şi responsabilităţile şefului de şantier

Art. 185. - (1) Şeful de şantier este stabilit de către conducerea unităţi, din rândul persoanelor cu o vechime de cel puţin 3 ani ca şef de scufundare şi care sunt atestaţi prin absolvirea unui curs sau admişi prin examen.

Şeful de şantier îşi exercită atribuţiile şi responsabilităţile numai în cadrul categoriei de scufundare pentru care a fost atestat ca scafandru.
Cursurile de atestare a şefilor de şantier şi examenele sunt organizate anual de către Centrul de Scafandri Constanţa.
Şeful de şantier atestat prin curs îşi menţine dreptul de exercitare a profesiei dacă a îndeplinit funcţia de minimum 3 ori în anul precedent.
În cazul în care şeful de şantier şi-a pierdut dreptul de exercitare a profesiei, reatestarea se face printr-un examen organizat de către Centrul de Scafandri.
Şeful de şantier admis printr-un examen anual poate exercita competenţele specifice pentru o perioadă de un an de la data examenului.
Art. 186. - Şeful de şantier organizează toate scufundările şi stabileşte în funcţie de complexitatea acestora personalul cu funcţii în activitatea de scufundare, adâncimea de scufundare şi natura lucrărilor de efectuat, în vederea desfăşurării în deplină securitate a activităţilor.
Art. 187. - Şeful de şantier numeşte personalul cu funcţii în activitatea de scufundare astfel încât scufundările să se desfăşoare în siguranţă şi toate instalaţiile în funcţiune să fie asigurate de persoane calificate.
Art. 188. - Şeful de şantier trebuie să instruiască personalul care participă la activităţi asupra atribuţiilor pe timpul scufundărilor şi, în funcţie de complexitatea activităţilor, să întocmească instrucţiunile speciale şi regulile ce trebuie respectate pentru asigurarea activităţii subacvatice.
Art. 189. - Înaintea începerii unei activităţi de scufundare, şeful de şantier verifică echipamentele de scufundare, astfel:
1. echipamentul de scufundare să fie adecvat activităţii de scufundare care urmează a se desfăşura;
2. echipamentul de scufundare să fie potrivit adâncimii planificate;
3. echipamentele de care depinde viaţa scafandrului să aibă mentenanţa la zi;
4. echipamentele şi sculele auxiliare finalizării, cu succes, a lucrării subacvatice să fie în stare bună de funcţionare;
5. vinciurile, ambarcaţiunile, macaralele, flotoarele etc. să fie operaţionale şi deservite de personal calificat;
6. echipamentul de scufundare să fie bine întreţinut.

Art. 190. - Şeful de şantier răspunde de organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi de scufundare în deplină securitate şi este obligat:

să cunoască, în detaliu, conţinutul prezentelor prevederi, modul de folosire a tabelelor de decompresie, modul de acordare a primului ajutor şi de tratare a accidentelor de decompresie;
să se informeze asupra condiţiilor de lucru: adâncime, natura fundului, activitatea de desfăşurat, condiţii de temperatură, vizibilitate, curenţi, depuneri vegetale şi animale pentru a stabili natura lucrărilor posibile de executat în deplină securitate;
să prelucreze cu scafandrii şi personalul de asigurare a scufundărilor misiunile de îndeplinit, precum şi îndatoririle şi responsabilităţile fiecăruia;
să cunoască posibilităţile de lucru, aptitudinile de scufundare ale scafandrilor şi calificarea acestora;
să prelucreze cu întregul personal din subordine normele de securitate şi sănătate în

muncă pentru lucrările ce urmează a se efectua, să verifice şi să urmărească însuşirea şi respectarea acestora;
să se asigure că aparatura, dispozitivele şi echipamentul de scufundare sunt în bună stare de funcţionare, rezerva de amestec respirator este suficientă, materialele consumabile sunt în cantităţi suficiente, există tabele de decompresie şi tratament terapeutic adecvate tipului de scufundare care urmează a se executa;
să se asigure că toate mijloacele necesare pentru acţionare în caz de urgenţă pot fi puse imediat în folosinţă;
să conducă pregătirea instalaţiilor şi a întregului echipament de scufundare, antrenând pentru aceasta scafandrii şi personalul din compunerea echipei de asigurare tehnică, precum şi alte persoane, în funcţie de nevoile ce le impune scufundarea ce trebuie pregătită;
să urmărească executarea corectă a pregătirii turelei şi ansamblului de barocamere pentru începerea scufundării, în conformitate cu instrucţiunile de exploatare;
să verifice, periodic, buna funcţionare a dispozitivelor de securitate prevăzute pe turela de scufundare şi pentru recuperarea acesteia în caz de avarie;
să conducă, periodic, antrenamente cu scafandrii în procedeele de salvare pentru diferite cazuri de avarie la tehnică sau dificultăţi de readucere a scafandrului în turela de scufundare;
înainte de începerea scufundărilor să se asigure că toate semnalele de avertizare privind lucrul cu scafandrii au fost ridicate la navă;
să urmărească activitatea scafandrilor pe timpul lucrului sub apă, când este posibil, prin semnale sau mijloace de transmisiuni şi să conducă intervenţiile în caz de accident;
să raporteze comandantului navei despre momentul începerii şi terminării activităţilor de scufundare;
să urmărească completarea corectă a documentelor de scufundare, în conformitate cu prezentele prevederi;
să conducă şi să controleze, la terminarea scufundărilor, activitatea de întreţinere şi de depozitare a echipamentelor şi materialelor folosite;
să dispună refacerea plinurilor de gaze şi amestecuri respiratorii, în funcţie de perspectiva activităţilor subacvatice;
să raporteze accidentele şi incidentele, în conformitate cu precizările din prezentele prevederi.

SECŢIUNEA a 3-a
Atribuţiile şi responsabilităţile şefului de scufundare

Art. 191. - (1) Şeful de scufundare poate fi oricare scafandru cu cel puţin 3 ani de experienţă în activitatea de scufundare, care a fost atestat prin curs sau admis anual printr-un examen şi are capabilitatea să planifice, să organizeze şi să conducă activităţi de scufundare, acesta subordonându-se şefului de şantier.
1. Şeful de scufundare îşi exercită atribuţiile şi responsabilităţile numai în cadrul categoriei de scufundare pentru care a fost atestat ca scafandru.
2. Cursurile de atestare a şefilor de scufundare şi examenele sunt organizate anual de către Centrul de Scafandri.
3. Şeful de scufundare atestat prin curs îşi menţine accesul la exercitarea profesiei dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute în anexa nr. 10 la Metodologie.
4. În cazul în care şeful de scufundare şi-a pierdut dreptul de exercitare a profesiei, reatestarea se face printr-un examen organizat de către Centrul de Scafandri.
5. Şeful de scufundare admis printr-un examen anual poate exercita competenţele specifice pentru o perioadă de un an de la data examenului.
  Art. 192. - Şeful de scufundare planifică, organizează şi conduce activităţile de scufundare conform planului de scufundare, răspunde direct de executarea scufundării şi lucrului sub apă al scafandrilor, asigurându-se că sunt respectate măsurile de siguranţă rezultate în urma analizei riscurilor.
  Art. 193. - Şeful de scufundare are următoarele responsabilităţi:
  1. să menţină legătura cu şeful de şantier, direct sau prin mijloace de comunicaţii, pe toată perioada desfăşurării activităţilor de scufundare;
  2. să întocmească planul scufundării şi lista de verificare a condiţiilor de mediu;
  3. să se asigure că sunt respectate planul scufundării şi măsurile stabilite prin analiza riscurilor;
  4. să întocmească „Certificatul de aprobare a începerii activităţii de scufundare" prevăzut în anexa nr. 11 la Metodologie şi să obţină aprobările necesare;
  5. să verifice aparatura, dispozitivele şi echipamentul individual al fiecărui scafandru, înainte de scufundare şi să nu permită intrarea în apă a acestora cu echipament incomplet sau defect;
  6. să se asigure că scafandrii sunt apţi din punct de vedere medical şi competenţi pentru îndeplinirea sarcinilor;
  7. să se asigure că echipa de scufundare cunoaşte planul scufundării şi planurile de
    urgenţă;
  8. să pregătească barocamera înainte de începerea scufundării, pentru a fi în măsură să execute un tratament;
  9. să verifice existenţa materialelor necesare executării în deplină securitate a scufundării şi lucrului sub apă (saulă de ghidare, marcatori, saule de legătură etc.);
  10. să pregătească ambarcaţiunile de intervenţie şi de asigurare a scufundării;
  11. să ţină legătura cu scafandrii;
  12. să se asigure că au fost obţinute aprobările de la autorităţile responsabile;
  13. să planifice scufundarea ţinând cont de tabelele de decompresie utilizate;
  14. să se asigure că amestecul respirator utilizat în scufundare şi în tratamentul accidentelor de scufundare este disponibil şi are compoziţia corespunzătoare;
  15. să verifice calitatea gazului sau amestecului respirator;
  16. să se asigure că există posibilităţile tehnice pentru lansarea scafandrilor şi recuperarea acestora din apă, în siguranţă;
  17. să se asigure că scafandrul accidentat poate fi recuperat, cu uşurinţă, din apă;
  18. să completeze registrele de scufundare, prevăzute în prezentele prevederi, înainte şi după scufundare;
  19. să monitorizeze stadiul lucrărilor şi să raporteze şefului de şantier despre acesta;
  20. să instruiască echipele următoare şi să se asigure că scafandrii sunt la curent cu stadiul lucrărilor şi cu orice schimbare apărută faţă de planul iniţial;
  21. la terminarea operaţiunilor de scufundare, să întocmească raportul activităţii şi să îl înainteze şefului de şantier;
  22. să raporteze şefului de şantier orice defecţiuni ale echipamentelor, potenţialele pericole, incidentele şi accidentele, inclusiv cele fără urmări;
  23. să controleze, după scufundare, întreţinerea echipamentului individual al scafandrilor;
  24. să analizeze, înainte de începerea scufundării, amestecul respirator;
  25. să cunoască tabela de decompresie corespunzătoare adâncimii scufundării în curs de executare;
  26. să monitorizeze şi să contabilizeze durata scufundării şi timpul total petrecut sub apă de către fiecare scafandru;
  27. să conducă decompresia scafandrului pe timpul revenirii la presiunea atmosferică;
  28. să cunoască şi să aplice atribuţiile şefului de şantier, dacă organizarea de scufundare nu prevede funcţia de şef de şantier.

Art. 194. - Pentru scufundările cu turela, şeful de scufundare are aceleaşi obligaţii prevăzute la art. 193 şi în plus trebuie:

să execute, împreună cu şeful de turelă, pregătirea turelei pentru scufundare;
să ţină legătura telefonică cu şeful de turelă pe timpul decompresiei şi compresiei şi cu scafandrii pe timpul cât aceştia se află efectiv în apă, informându-se asupra stadiului lucrării şi condiţiilor zonei;
să urmărească aplicarea corectă a tabelei de decompresie;
în cazul pierderii comunicaţiilor cu suprafaţa, în momentul în care flotorul de semnalizare a ajuns la suprafaţă, să ordone echipei de asigurare tehnică începerea executării decompresiei şi să trimită scafandrul de securitate la primul palier, pentru control şi coordonare;
să conducă, după scufundare, lucrările de întreţinere a turelei.

Art. 195. - În cazul scufundărilor în saturaţie, şeful de scufundare este şi şef de turelă, având atribuţii pentru menţinerea şi urmărirea parametrilor fizici şi a ambianţei în barocamere, conform instrucţiunilor din tabelele de scufundare în saturaţie.

Art. 196. - În toate cazurile în care este necesară recompresia într-o barocameră, şeful de scufundare este responsabil pentru buna funcţionare a barocamerei.

SECŢIUNEA a 4-a

Atribuţiile şi responsabilităţile scafandrului

Art. 197. - Scafandrul este stabilit de şeful de şantier şi se subordonează şefului de scufundare.

Art. 198. - Scafandrul trebuie să desfăşoare numai activităţi pentru care deţine competenţe obţinute în urma absolvirii unor forme de pregătire organizate de către Centrul de Scafandri sau alte instituţii abilitate.

Art. 199. - Scafandrul răspunde pentru executarea lucrărilor sub apă, conform instrucţiunilor primite de la şeful de şantier sau şeful de scufundare şi este obligat:

să execute scufundarea şi alte sarcini primite de la şeful de scufundare;
să informeze şeful de scufundare despre orice motiv pentru care nu poate executa scufundarea;
să cunoască echipamentul cu care se scufundă, să-l verifice înainte de scufundare şi să se asigure că acesta funcţionează corespunzător;
să fie competent pentru realizarea sarcinilor;
să cunoască şi să respecte planul de scufundare;
să cunoască procedurile de rutină şi de urgenţă;
să cunoască echipamentele, sculele, aparatele cu care lucrează în apă şi instrucţiunile specifice de securitate şi sănătate în muncă;
să cunoască bine scopul şi obiectivele scufundării;
să respecte planificarea scufundării;
să respecte tabelele de decompresie la revenirea la suprafaţă;
să acorde ajutorul coechipierului aflat în dificultate;
să nu consume alcool, droguri, substanţe halucinogene, medicamente etc. înainte de scufundare;
să raporteze şefului de scufundare orice probleme medicale sau simptome avute în timpul sau după scufundare;
să raporteze şefului de scufundare orice defecţiuni ale echipamentelor, potenţialele pericole, incidentele, inclusiv cele fără urmări şi accidentele;
să-şi întreţină echipamentul individual de scufundare, executând lucrările periodice şi după fiecare scufundare;
să execute numai activităţile pentru care este atestat/calificat;
să recunoască semnele şi simptomele bolilor de decompresie;
să deţină la locul de desfăşurare a activităţii brevetul de scafandru, în original;
să nu desfăşoare activităţi de scufundare pe perioada cât are brevetul de scafandru reţinut de către Centrul de Scafandri pentru încălcări ale prezentelor metodologii;
să nu desfăşoare activităţi de scufundare dacă nu deţine aptitudine medicală, în conformitate cu prevederile prezentei metodologii.

SECŢIUNEA a 5-a

Atribuţiile şi responsabilităţile scafandrului de securitate

Art. 200. - Scafandrul de securitate se numeşte din rândul scafandrilor experimentaţi, este subordonat şefului de scufundare şi este pregătit pentru acordarea ajutorului scafandrului aflat într-o situaţie de urgenţă.

Art. 201. - Scafandrul de securitate participă la şedinţa pregătitoare a echipei de scafandri şi este pregătit pentru intervenţie, la ordinul şefului de scufundare.

Art. 202. - Obligaţiile scafandrului de securitate sunt:

să cunoască metodele şi procedeele generale şi specifice de salvare şi de acordare a ajutorului unui scafandru în dificultate;
să cunoască scopul şi obiectivele scufundării;
să monitorizeze desfăşurarea activităţii de scufundare;
să fie echipat şi gata de intervenţie pe toată perioada desfăşurării activităţii de scufundare.

Art. 203. - (1) Scafandrul de securitate poate interveni autonom sau cu alimentare de la suprafaţă, în funcţie de decizia şefului de scufundare.
1. Dacă scafandrul de securitate este echipat pentru scufundare autonomă, acesta are obligatoriu un reductor treapta a II-a de rezervă, montat pe butelie.
  
  SECŢIUNEA a 6-a
  Atribuţiile şi responsabilităţile tenderului
  
  Art. 204. - Tenderul se numeşte din rândul scafandrilor experimentaţi şi este subordonat şefului de scufundare.
  Art. 205. - Tenderul este un membru al echipei de suprafaţă în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafaţă care are următoarele responsabilităţi şi obligaţii:
  1. ajută la echiparea scafandrului cu alimentare de la suprafaţă;
  2. verifică echipamentul scafandrului înainte de intrarea în apă asigurându-se că nu există pierderi de presiune/neetanşeităţi sau alte probleme pe care scafandrul nu le poate constata singur;
  3. asigură intrarea şi ieşirea din apă a scafandrului în condiţii de siguranţă;
  4. monitorizează permanent lungimea ombilicalului scafandrului pe timpul când acesta se află sub apă, în scopul eliminării excesului de ombilical sau tensionării acestuia;
  5. menţine legătura prin semne şi semnale cu scafandrul aflat sub apă, în conformitate cu cerinţele şefului de scufundare;
  6. monitorizează alimentarea cu amestec respirator de la suprafaţă şi raportează şefului de scufundare orice problemă apărută;
  7. raportează şefului de scufundare semnalele transmise de către scafandru.

SECŢIUNEA a 7-a

Atribuţiile şi responsabilităţile şefului de turelă

Art. 206. - (1) Şeful de turelă este numit dintre scafandrii cu cea mai bună pregătire şi experienţă de scufundare, atestaţi prin examen anual că sunt în măsură să conducă activităţile din turela de scufundare.

(2) Examenul anual este organizat de către Centrul de Scafandri Constanţa.

Art. 207. - Şeful de turelă se subordonează nemijlocit şefului de scufundare şi are următoarele obligaţii:

să cunoască în detaliu aparatura din dotarea turelei de scufundare şi modul de deservire a acesteia, în condiţii de funcţionare normală şi de avarie;
să cunoască misiunea şi lucrările ce urmează a se executa, adâncimea scufundării, condiţiile hidrologice şi caracteristicile locului unde se desfăşoară activităţile subacvatice;
să execute pregătirea şi controlul turelei înainte de scufundare, conform instrucţiunilor specifice;
să echipeze şi să verifice echipamentul scafandrului pentru intervenţie, înainte de părăsirea turelei;
să urmărească, prin sistemul de comunicaţii, modul de desfăşurare a lucrărilor sub apă;
să raporteze, sistematic, şefului de scufundare, indicaţiile aparatelor de măsură şi control, observaţiile asupra scufundării şi lucrărilor sub apă, precum şi informaţiile cerute de şeful scufundării;
să fie în măsură să părăsească în cel mai scurt timp turela, la comanda şefului de scufundare, pentru a acorda primul ajutor scafandrului din afara turelei;
să părăsească turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a supraveghea scafandrul pe timpul lucrului;
să cunoască tabelele de decompresie, pentru scufundarea în curs şi să fie în măsură să execute decompresia din interiorul turelei;
în cazul întreruperii sistemului de comunicaţii prin fir să ordone întoarcerea scafandrului în turelă în timpul cel mai scurt şi să lanseze pe cablul de ghidare un flotor, pentru începerea decompresiei.

SECŢIUNEA a 8-a

Atribuţiile şi responsabilităţile operatorului de barocameră

Art. 208. - (1) Operatorul de barocameră este numit din rândul scafandrilor cu experienţă/ tehnicienilor de scufundare, care au în exploatare barocamere şi este persoana instruită şi atestată prin curs sau admisă prin examen anual să conducă activităţile de lucru cu barocamera şi răspunde de buna funcţionare a instalaţiilor interioare şi exterioare ale acesteia.

Cursul de atestare şi examenul anual sunt organizate de către Centrul de Scafandri Constanţa.
Operatorul de barocameră atestat prin curs îşi menţine accesul la exercitarea profesiei dacă a îndeplinit funcţia de minimum 3 ori în anul precedent.
În cazul în care operatorul de barocameră şi-a pierdut dreptul de exercitare a profesiei, reatestarea se face printr-un examen organizat de către Centrul de Scafandri.
Operatorul de barocameră admis printr-un examen anual poate exercita competenţele specifice pentru o perioadă de un an de la data examenului.

Art. 209. - Operatorul de barocameră este subordonat şefului de scufundare şi este obligat:
1. să cunoască barocamera şi instalaţiile aferente la interior şi exterior;
2. să cunoască aparatura de analiză şi control al ambianţei, modul de etalonare şi de funcţionare;
3. să cunoască, în detaliu, procedeul de scufundare ce urmează a fi executat şi care trebuie să fie gradul de pregătire al barocamerei pentru scufundarea în curs;
4. să menţină parametrii fizici ai ambianţei din barocameră, în funcţie de instrucţiunile tabelelor de scufundare;
5. să menţină barocamera gata de intervenţie încă 2-4 ore după terminarea decompresiilor sau a activităţilor de scufundare;
6. să completeze corect documentele de scufundare, conform prezentelor prevederi;
7. să fie în măsură să remedieze orice defecţiune apărută pe timpul lucrului cu scafandri în barocameră şi să cunoască procedeele de securitate prevăzute în prezentele prevederi;
8. să execute întreţinerea barocamerei, după terminarea activităţilor, conform instrucţiunilor de exploatare ale acesteia;
9. să execute testul de etanşeitate al barocamerei, în termenele prevăzute de prezentele prevederi.

SECŢIUNEA a 9-a

Atribuţiile şi responsabilităţile tehnicianului de scufundare

Art. 210. - (1) Tehnicianul de scufundare este persoana instruită şi atestată prin curs sau admisă prin examen să exploateze şi să întreţină tablourile de distribuţie a gazelor, tablourile de comunicaţii cu scafandri şi instalaţiile din compunerea ansamblului de scufundare.

Cursul de atestare şi examenul anual sunt organizate de către Centrul de Scafandri Constanţa.
Tehnicianul de scufundare atestat prin curs îşi menţine accesul la exercitarea profesiei dacă a îndeplinit funcţia de minimum 3 ori în anul precedent.
În cazul în care tehnicianul de scufundare şi-a pierdut dreptul de exercitare a profesiei, reatestarea se face printr-un examen organizat de către Centrul de Scafandri.
Tehnicianul de scufundare admis printr-un examen anual poate exercita competenţele specifice pentru o perioadă de un an de la data examenului.
Art. 211. - Tehnicianul de scufundare este subordonat şefului de scufundare şi este
obligat:
1. să cunoască modul de exploatare a instalaţiilor pe care le deserveşte;
2. să execute manevrele de alimentare cu gaze respiratorii;
3. să menţină în stare de funcţionare sistemul de comunicaţii cu scafandri;
4. să asigure înregistrarea activităţii subacvatice, când este cazul;
5. să execute manevrele de recuperare a amestecurilor respiratorii pe timpul decompresiei;
6. să execute pornirea grupului diesel-generator şi cuplarea acestuia în situaţia întreruperii sistemului de alimentare cu energie electrică;
7. să execute schimbarea periodică a calcei sodate şi a cărbunelui activ din instalaţia de regenerare;
8. să participe la remedierea defecţiunilor constatate;
9. să menţină în stare de operativitate compresoarele de gaze pentru scafandri;
10. să execute mentenanţa de bază la echipamentele de scufundare;
11. să participe la întreţinerea incintelor hiperbare, după scufundare şi pregătirea ansamblului de scufundare pentru o nouă scufundare.

SECŢIUNEA a 10-a

Atribuţiile şi responsabilităţile medicului, asistentului medical şi ale scafandrului cu curs de prim ajutor de bază

Art. 212. - (1) Personalul prevăzut la art. 105 lit. b) şi c) trebuie să fie cadru medical cu drept de liberă practică în termen de valabilitate.

(2) Personalul prevăzut la art. 105 se subordonează şefului de scufundare.

Art. 213. - Personalul prevăzut la art. 105 eliberează avizul pentru scufundare prin înscrierea într-un registru special, iar în cazul recomandărilor, acestea nu trebuie încălcate de cei care conduc scufundarea.

Art. 214. - Personalul prevăzut la art. 105 este obligat:

să completeze documentele specifice;
să raporteze ierarhic despre producerea accidentelor de scufundare, în conformitate cu prevederile prezentei metodologii.

Art. 215. - Personalul care asigură medical activităţile de scufundare în gama 0-12 metri trebuie să fie în măsură să acorde cel puţin primul ajutor de bază.

Art. 216. - Personalul care asigură medical activităţile de scufundare în gama 12-30 metri

trebuie:

scafandrul care are cursul de prim ajutor de bază să fie prezent la locul de desfăşurare al
activităţii, la suprafaţă;
să fie disponibil pe toată perioada de desfăşurare a activităţilor de scufundare pentru a fi contactat prin sisteme de comunicaţii audio/video;
la nevoie, să transmită instrucţiuni medicale scafandrului cu curs de prim ajutor de bază şi şefului de scufundare;
să stabilească diagnosticul şi modul de tratament pe baza raportărilor scafandrului cu curs de prim ajutor de bază şi ale şefului de scufundare;
să conducă prin sisteme de comunicaţii audio/video sau prin prezentarea la faţa locului, procedeele de tratament terapeutic.

Art. 217. - Medicul care asigură medical activităţile de scufundare la adâncimi mai mari de 30 metri trebuie:

să fie prezent la locul de desfăşurare a activităţilor de scufundare;
să stabilească diagnosticul şi modul de tratament;
să conducă procedeele de tratament terapeutic;
să consulte, dacă este cazul, scafandrii reveniţi la suprafaţă.

Art. 218. - (1) Medicii şi asistenţii medicali, alţii decât cei cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară, pot interveni în mediul hiperbar uscat pentru efectuarea intervenţiilor de specialitate, dacă au fost declaraţi apţi pentru lucru în hiperbarism.

Pentru intervenţii de specialitate în mediul uscat, la adâncime mai mare de 30 metri, personalul trebuie să fie declarat apt şi în urma testului de narcoză.
Aptitudinea pentru lucru în hiperbarism pentru personalul prevăzut la alin. (1) este dată de către Centrul de Medicină Navală.

SECŢIUNEA a 11-a
Atribuţiile şi responsabilităţile personalului de la bordul navelor suport pentru activităţi de scufundare

Art. 219. - Personalul de la bordul navelor suport trebuie să deţină suficiente cunoştinţe despre procesul de scufundare astfel încât să le permită înţelegerea corelaţiei dintre modul corect de îndeplinire a cerinţelor fişei postului şi siguranţa scafandrilor.
Art. 220. - Nivelul de cunoaştere a procesului de scufundare trebuie foarte bine stabilit, în special pentru funcţiile cheie: comandant, operator sistem poziţionare navă, şef mecanic, electrician, operator macara şi operator ROV sau minisubmarin.
Art. 221. - Şeful mecanic al navei suport are obligaţia să verifice şi să se asigură că:
1. elicele principale, alte elice, cârmele, stabilizatoarele sau orice alt sistem mecanic aflat în apă este în repaus;
2. toate instalaţiile prevăzute cu o tubulatură de admisie sau evacuare a apei de mare sunt în repaus;
3. sistemul catodic de protecţie al corpului navei este oprit;
4. pe timpul scufundării există comunicaţii permanente între compartimentul său şi comanda navei.

Art. 222. - Comandantul navei, prin ofiţerii de cart şi de specialitate, are obligaţia să urmărească:

interzicerea oricărei emisii radio sub apă;
interzicerea utilizării sonarului şi/sau telefonului subacvatic;
punerea în repaus a sondelor sau cupolelor sonarelor;
interzicerea manipulării obiectelor sau mărfurilor grele la/de la bordul navei suport incluzând ancore, ambarcaţiuni, marfă etc.;
interzicerea traficului naval în zona de operaţii, cu excepţia ambarcaţiunilor suport pentru activitatea de scufundare;
arborarea semnului internaţional de „Scafandru la Apă";
informarea autorităţii locale portuare şi primirea aprobării de executare a activităţii de scufundare, inclusiv confirmarea faptului că în zona de operaţii nu se execută alte activităţi ce pot afecta activitatea de scufundare: operare docuri, macarale etc.

Art. 223. - Toate sistemele de control ale instalaţiilor interzise la funcţionare pe timpul activităţii de scufundare trebuie marcate cu eticheta „A nu se folosi - Scufundare".

CAPITOLUL IX

Cerinţe minime generale de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţilor de scufundare

Art. 224. - (1) Conducătorii unităţilor şi persoanele cu atribuţii şi responsabilităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare sunt obligaţi să stabilească sarcini concrete în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare şi cele mai eficiente măsuri de securitate şi sănătate în muncă, care să ducă la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă, la prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

Măsurile de securitate şi sănătate în muncă fac parte integrantă din activitatea de scufundare şi de lucru sub apă.
Art. 225. - (1) Obligaţia şi răspunderea stabilirii şi realizării depline a măsurilor de securitate şi sănătate în muncă revine angajatorului.

(2) Angajatorul stabileşte măsurile de securitate şi sănătate în muncă în unitate prin instrucţiuni proprii.
Art. 226. - În scopul îmbunătăţirii continue a activităţii de securitate şi sănătate în muncă, personalul cu funcţii în activitatea de scufundare este obligat să sesizeze conducerea unităţii despre pericolul de accidente de muncă şi boli profesionale şi despre abaterile de la prezentele prevederi care ar putea provoca accidente de muncă.
Art. 227. - În organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare se asigură condiţii ca scafandrii să fie protejaţi de riscuri şi accidente de scufundare, temperaturi extreme şi ape cu un grad de poluare periculos, iar echipamentul individual de scufundare trebuie să fie specific, adecvat activităţii scafandrilor şi să asigure protecţia acestora.
Art. 228. - Pentru scufundări ce se execută în porturi, pe fluvii şi canale de navigaţie cu circulaţie intensă de nave şi ambarcaţiuni, se delimitează zonele de lucru cu balize şi indicatoare şi se cer organelor competente restricţii cu privire la traficul de navigaţie.
Art. 229. - Măsurile de protecţie a activităţilor de scufundare cerute prin Certificatul de aprobare a activităţilor de scufundare se aplică şi navelor aflate pe o rază de 100 metri de locul scufundării.
Art. 230. - Lucrul scafandrilor sub apă este semnalat prin pavilioane ale Codului Internaţional de Semnale, prin lumini şi semnale acustice, precum şi prin comunicaţii directe.
Art. 231. - (1) Activităţile de scufundare nu se desfăşoară în condiţii hidrometeorologice care pot pune în pericol siguranţa scafandrilor.
1. Şeful de scufundare stabileşte dacă siguranţa scafandrilor este pusă în pericol de condiţiile hidrometeorologice şi ia decizia întreruperii activităţilor de scufundare.
2. Scufundările sunt interzise dacă valurile au o înălţime mai mare de 2 metri.
Art. 232. - Când se execută scufundări în ape cu viteza curentului mai mare de 0,5 m/s, se iau măsuri speciale pentru a se putea recupera scafandrul.
Art. 233. - În funcţie de tipul fundului mediului subacvatic, se au în vedere condiţiile prezentate în anexa nr. 12 la Metodologie.
Art. 234. - (1) În vederea recuperării şi transportului de urgenţă a scafandrilor, asigurarea scufundărilor autonome se face cu o barcă cu motor.
(2) În funcţie de locul şi condiţiile desfăşurării activităţii de scufundare, şeful de scufundare poate dispune obligativitatea prezenţei unei bărci cu motor pentru asigurarea activităţilor.
Art. 235. - După scufundări la adâncimi mai mari de 12 metri, timp de 4 ore de la revenirea la presiunea atmosferică, scafandrii trebuie să se afle la o distanţă ce permite ajungerea la barocameră în cel mult o oră, pentru a se putea interveni rapid în cazul apariţiei unui accident de decompresie.

Art. 236. - Următoarele principii trebuie aplicate pentru ca navele suport pentru scufundări, operate cu un sistem dinamic de poziţionare şi folosite ca platforme de scufundare, să aibă capabilităţile necesare pentru asigurarea siguranţei activităţilor de scufundare şi a scafandrilor:
1. pot fi folosite ca platforme de scufundare numai navele clasa 2 sau 3 care îndeplinesc cerinţele IMO DP pentru echipament cu poziţionare dinamică;
2. sistemul dinamic de poziţionare trebuie să aibă configurarea şi capabilitatea de a permite, în caz de avarie, încheierea activităţilor de scufundare şi aducerea în siguranţă a scafandrilor la bordul navei;
3. sistemul dinamic de poziţionare trebuie să aibă o configurare redundantă a subsistemelor astfel încât defectarea oricărei componente a sistemului principal să nu permită pierderea poziţiei navei;
4. capabilităţile pe care trebuie să le îndeplinească o navă cu sistem dinamic de poziţionare, folosită ca platformă pentru activităţile de scufundare, trebuie stabilite pe baza tipului de scufundare ce urmează să se execute;
5. operatorii sistemului dinamic de poziţionare trebuie antrenaţi în mod regulat privind modul de acţiune în caz de situaţii de urgenţă.

SECŢIUNEA 1

Cerinţe minime de sănătate şi securitate impuse echipamentului individual şi colectiv de scufundare

Art. 237. - Echipamentul de scufundare se alege în funcţie tipul scufundării, de natura lucrărilor subacvatice de efectuat şi condiţiile de lucru şi se stabileşte de către şeful de şantier/şeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaţionale/divemasterul, cu respectarea restricţiilor stabilite de prezentele prevederi şi de confortul termic necesar.

Art. 238. - Echipamentul colectiv de scufundare cuprinde nava sau platforma de scufundare, ambarcaţiunea, autospeciala, compresoarele, surpresoarele, pompele de transfer, rezervoarele de gaz comprimat, reductoarele, tablourile pneumatice şi hidraulice, furtunurile ombilicale, tubulaturile şi armăturile, barocamere, turela de scufundare, instalaţiile de manevrare etc.

Art. 239. - (1) Echipamentul de scufundare individual se verifică personal de către scafandri.

(2) Este interzis a se face simplificări sau modificări în echipamentul stabilit. Acestea pot fi efectuate numai cu aprobarea şefului de şantier/şefului de scufundare/instructorului de scufundări recreaţionale/divemaster-ului.

Art. 240. - (1) Aparatele de respirat subacvatice trebuie să furnizeze în mod automat sau la cerere, fără o rezistenţă respiratorie mare, pentru a evita oboseala şi gâfâiala, gaze sau amestecuri de gaze la o presiune egală cu presiunea hidrostatică la care se află scafandrul.

Tipurile de aparate de respirat subacvatice care pot fi folosite de către scafandri sunt:
1. aparate de respirat în circuit deschis cu debit la cerere;
2. aparate de respirat cu circuit semiînchis;
3. aparate de respirat cu circuit închis.
În folosirea aparatelor de respirat este obligatoriu să se respecte instrucţiunile de utilizare a acestora.

Art. 241. - Utilizarea aparatelor de respirat în circuit deschis cu debit continuu este permisă numai în cazul scufundărilor demonstrative, cu valoare istorică, până la adâncimi de maximum 4 metri şi avându-se în vedere ca debitul de aer sau de amestec respirator să fie suficient pentru a menţine presurizat costumul şi a elimina, prin ventilaţie, dioxidul de carbon expirat de scafandru.

Art. 242. - Buteliile trebuie să fie prevăzute cu sistem de rezervă de gaz sau cu manometru de control al presiunii.

Art. 243. - Se interzice presurizarea buteliilor de aer cu oxigen pur sau amestecuri de gaze ce conţin mai mult de 23% oxigen, dacă nu au fost degresate de către un atelier autorizat de verificat aparate de scufundare.

Art. 244. - Se interzice utilizarea manometrelor şi a profundimetrelor cu termen de verificare metrologică expirat, a detentoarelor defecte, a buteliilor a căror verificare I.S.C.I.R. a expirat, precum şi a oricărui element al echipamentului care nu prezintă garanţie în scufundare.

Art. 245. - Alimentarea de la suprafaţă se face dintr-un tablou de distribuţie pentru aer, amestecuri sintetice şi oxigen pur, iar tabloul trebuie să satisfacă necesităţile alimentării simultane a minimum doi scafandri.

Art. 246. - Butelia de securitate folosită în scufundarea cu alimentare de la suprafaţă se încarcă cu amestec respirator identic cu amestecul furnizat de la suprafaţă.

Art. 247. - (1) Dacă scafandrul lucrează cu alimentare de la suprafaţă, furtunul ombilical trebuie detensionat pe o saulă de securitate, astfel încât să nu exercite nicio tracţiune asupra măştii faciale sau detentorului.

Racordurile trebuie să fie realizate astfel încât să nu se poată decupla când furtunul este sub presiune.
Ansamblul furtun-racorduri trebuie să posede o rezistenţă la tracţiune cel puţin egală cu cea a furtunului însuşi.
Furtunul ombilical trebuie să aibă o lungime astfel încât să nu-i permită scafandrului să fie afectat de curentul de apă produs de elicele sistemului dinamic de poziţionare al navei suport, iar scafandrului nu trebuie să-i fie permis să se apropie la mai puţin de 5 metri de elicele sistemului de poziţionare al navei suport.

Art. 248. - (1) Regulatoarele, profundimetrele, manometrele şi furtunurile de medie şi înaltă presiune din compunerea echipamentului de scufundare se verifică anual de către personal autorizat de către producătorii echipamentelor.

(2) Personalul autorizat de către producătorii de echipamente de scufundare este obligat să comunice Centrului de Scafandri competenţele deţinute.

Art. 249. - (1) Buteliile care fac parte din aparatele de respirat subacvatice se inspectează anual, vizual la interior şi exterior şi se testează la presiunea maximă de lucru pentru determinarea scurgerilor de gaz, de către personal autorizat, conform prescripţiilor I.S.C.I.R.

(2) În conformitate cu recomandările producătorilor, dar nu la un interval mai mare de 5 ani, buteliile utilizate în cadrul echipamentelor de scufundare sunt supuse testului la suprapresiune, hidraulic sau pneumatic, de către personal autorizat, conform prescripţiilor I.S.C.I.R.

Art. 250. - (1) Compresoarele de aer trebuie să fie autorizate pentru aer respirabil şi să aibă filtrele de epurare schimbate, conform instrucţiunilor de exploatare.

La încărcarea buteliilor, aspiraţia compresorului trebuie să fie într-o zonă nepoluată.
Aerul respirabil trebuie să satisfacă condiţiile prevăzute în anexa nr. 13 la Metodologie.

Art. 251. - Când se folosesc amestecuri respiratorii sintetice, acestea trebuie analizate şi confirmate înainte de a fi încărcate buteliile aparatelor de respirat.

Art. 252. - Compresoarele, surpresoarele şi pompele de transfer trebuie să fie lubrifiate cu produse, astfel încât gazele comprimate ce trec prin acestea să satisfacă condiţiile impuse pentru calitatea aerului şi amestecurilor respiratorii sintetice.

Art. 253. - Anual, precum şi după efectuarea unor reparaţii importante sau ori de câte ori calitatea aerului respirat este acuzată de către scafandri, compresoarele se verifică din punct de vedere a calităţii aerului refulat.

Art. 254. - (1) Rezervoarele fixe sau mobile pentru gaze trebuie să corespundă prescripţiilor I.S.C.I.R. şi să fie inscripţionate în mod vizibil cu gazul sau amestecul respirator pe care îl conţin.

(2) În conformitate cu recomandările producătorilor, dar nu la un interval mai mare de 5 ani, toate rezervoarele fixe sau mobile, sunt supuse testului la suprapresiune, hidraulic sau pneumatic, conform prescripţiilor I.S.C.I.R.

Art. 255. - Manodetentoarele destinate reducerii presiunii gazului la presiunea de utilizare convenabilă, trebuie menţinute în stare de funcţionare şi verificate anual la ateliere autorizate.

Art. 256. - (1) Toate scufundările reale, cu alimentare de la suprafaţă sau simulate, trebuie asigurate cu o rezervă de amestec respirator şi piese de schimb, pentru a se putea interveni eficient în caz de defectare a instalaţiilor.

Rezerva de amestec respirator trebuie stabilită în funcţie de tehnologia de scufundare
utilizată.
Alimentările de rezervă trebuie să fie disponibile imediat.
Amestecul respirator la o presiune mai mică de 50 bari nu poate fi considerat ca făcând
parte din rezervă.
Este obligatorie existenţa unei cantităţi suficiente de amestec terapeutic pentru tratamentul la orice adâncime.
În cazul scufundărilor în saturaţie, este obligatorie existenţa unei cantităţi suficiente de gaz pentru a alimenta toţi ocupanţii camerei la BIBS pentru o durată de 4 ore, în cazul în care atmosfera camerei este contaminată.

Art. 257. - (1) În cazul utilizării costumelor încălzite cu apă caldă se pot utiliza încălzitoare de apă cu schimbătoare de căldură electrice, cu aburi sau tip caldarină.

(2) Temperatura apei calde la nivelul scafandrului nu trebuie să depăşească 34-37oC.

Art. 258. - (1) Turela deschisă trebuie să asigure următoarele funcţiuni: presurizarea şi ventilarea bulei până la adâncimea de lucru, comunicaţii cu suprafaţa, iluminatul interior, executarea palierelor de decompresie cu oxigen la mască.

(2) Trebuie să dispună de furtun ombilical, instalaţie de lansare şi ridicare a turelei prevăzută cu sistem de ridicare în caz de avarie, tablou de alimentare cu amestecuri respiratorii.

Art. 259. - (1) Lansarea la apă a turelei se face pe cabluri-ghid.

(2) Lucrul sub apă se execută cu 2 scafandri, din care unul este şef de turelă.

Art. 260. - Se interzice scufundarea turelei cu instalaţiile defecte sau cu rezerva de amestec respirator incompletă.

Art. 261. - (1) Pe timpul imersiunii, şeful de turelă execută ventilarea turelei, conform instrucţiunilor de exploatare.

(2) Revenirea la presiunea atmosferică se face sub conducerea echipei de la suprafaţă, respectându-se instrucţiunile tabelei de scufundare corespunzătoare.

Art. 262. - Pentru scufundări cu turela închisă, echipamentul colectiv minim este format din barocameră, turela de scufundare cu instalaţiile de manevrare şi instalaţiile aferente pentru menţinerea unor condiţii igienice şi de ambianţă în limitele impuse de procedeele de scufundare.

Art. 263. - Pregătirea ansamblului de scufundare pentru intervenţie sub apă se face în conformitate cu instrucţiunile de exploatare a acestuia.

Art. 264. - În afara echipamentului din construcţie, pe timpul scufundării, turela trebuie să fie prevăzută cu pompă calorimetrică, cu tuburi pentru analiza ambianţei, trusă medicală, tabele de decompresie corespunzătoare adâncimii de scufundare, trusă de scule, garnituri de schimb pentru porţile etanşe, lanterne cu baterii, respiratoare individuale cu var sodat, un analizor pentru măsurarea presiunii parţiale a oxigenului.

Art. 265. - (1) Furtunurile ombilicale utilizate pentru scafandri se testează, anual, la presiunea maximă de lucru, pentru determinarea rezistenţei şi a pierderilor de amestec respirator, de către personal autorizat.

Ombilicalul scafandrului de securitate trebuie să fie cu cel puţin 5 m mai lung decât ombilicalul scafandrului.
Ombilicalurile folosite pentru ieşirea din turela închisă au lungimi de 25-30 m. Art. 266. - Barocamerele, în funcţie de scop, se împart în:
1. barocamere de decompresie pentru scafandri, destinate asigurării diferitelor tehnologii de scufundare, scufundărilor în mediul uscat, testelor, antrenamentelor, tratamentelor accidentelor de scufundare, cercetării ştiinţifice, testării de tehnică, tehnologii şi echipamente de scufundare etc.;
2. barocamere medicale, destinate tratamentelor medicale ale diferitelor afecţiuni, prin administrarea oxigenului pur sau a amestecului terapeutic la o presiune mai mare decât cea atmosferică, conform indicaţiilor medicale, inclusiv pentru tratarea accidentelor de scufundare.

Art. 267. - Barocamerele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

construcţia poate fi realizată numai după un proiect avizat de o firmă/societate de certificare specializată, conform standardelor de calitate şi reglementărilor de bună practică acceptate în domeniu;
documentaţia tehnică a barocamerelor va cuprinde destinaţia, caracteristicile, performanţele şi limitările tehnice, andosate de către societatea de certificare abilitată;
trebuie prevăzute cu un compartiment/sas care să permită transferul de personal. Incinta principală trebuie să permită staţionarea a cel puţin doi oameni şi echipamentul necesar pentru acordarea ajutorului unui accidentat;
compartimentul principal al barocamerei de decompresie trebuie să permită acomodarea confortabilă a cel puţin 2 ocupanţi, pe paturi, în poziţie orizontală, întins; trecerile/penetraţiile prin pereţii barocamerei trebuie clar marcate pentru identificarea uşoară a destinaţiei acestora;
penetraţiile pentru circuitele de gaze şi de lichide trebuie prevăzute cu vane de acţionare, atât la interior, cât şi la exterior astfel concepute pentru a preveni decomprimarea accidentală;
toate penetraţiile în corpul barocamerei de decompresie prin care se poate realiza accesul, refularea sau deversarea la exterior, să fie prevăzute cu sisteme de siguranţă concepute astfel încât să nu permită absorbţia echipamentului, hainelor sau a unor părţi ale corpului ocupanţilor;
să fie prevăzute cu circuite de presurizare şi decompresie suplimentare;
porţile de acces să fie de tip autoclavă, prevăzute cu dispozitive de securitate sau valve de egalizare, pentru a evita deschiderea acestora înainte de egalizarea presiunilor;
porţile să poată fi operate cu uşurinţă, garniturile de etanşare trebuie să fie în bună condiţie, iar suprafeţele de etanşare să fie nevopsite şi lipsite de coroziune;
fiecare incintă a barocamerei să fie prevăzută cu supapă de siguranţă certificată, pentru evitarea suprapresurizării accidentale a acesteia;
supapele să fie montate la exteriorul incintei, iar între barocameră şi supapă să fie plasată o vană de închidere rapidă;
toate vanele să fie clar marcate cu privire la destinaţie şi să poată fi acţionate cu
uşurinţă;
vanele/robineţii utilizaţi în circuitele/instalaţiile care utilizează O2 la presiuni mai mari
de 15 bari, nu trebuie să fie de tip ,, ¼ tură ";
rezervoarele de aer comprimat sau alte amestecuri respiratorii să fie separate astfel încât în cazul unei comunicaţii accidentale, volumul total să nu conducă la o creştere a presiunii mai mare de 20% faţă de presiunea de serviciu;
liniile de evacuare a gazelor folosite, trebuie să deverseze în exterior sau în spaţii deschise, bine ventilate. Este interzisă deversarea gazelor în spaţii închise;
circuitele de alimentare cu aer sau amestecuri respiratorii ale barocamerei trebuie, să fie prevăzute cu două vane de secţionare, dispuse în serie;
toate incintele care au legătură cu exteriorul să fie prevăzute constructiv cu dispozitive de blocare tip ,,interlock" care să nu permită deschiderea căilor de acces, fără egalizarea presiunilor şi izolarea incintelor;
instalaţiile sanitare şi sasurile medicale să fie verificate din punct de vedere funcţional cel puţin odată la 6 luni, iar rezultatele verificării consemnate;
rezerva de aer sau de amestecuri respiratorii să fie suficientă pentru a asigura desfăşurarea unei decompresii, conform tehnologiei de scufundare sau tratament utilizate, în caz de defectare a compresoarelor;
interiorul barocamerei să fie acoperit cu vopsea ignifugă neutră la acţiunea gazelor utilizate în incintă;
să fie prevăzute cu sistem video de supraveghere - CCTV;
să fie prevăzute cu sistem de comunicaţii cu exteriorul şi între ocupanţi, bidirecţional, în

fiecare compartiment, obligatoriu asigurându-se şi un sistem de rezervă independent;
să fie prevăzute la interior cu sistem de iluminare în ambele compartimente. Obligatoriu va exista şi un sistem de rezervă/de avarie;
sistemul de respiraţie la mască să fie asigurat de o linie separată care să poată furniza tuturor ocupanţilor şi un alt gaz de cât cel ambiental. Obligatoriu, să fie asigurată o mască de rezervă. Deversarea gazului expirat se realizează, obligatoriu, în afara barocamerei;
sistemul de stingere al incendiilor să fie automat sau să existe un stingător manual destinat pentru incinte hiperbare, cu apă sau spumă. Stingătoarele cu CO2 sau alte produse toxice sunt interzise;
tensiunea de alimentare a instalaţiei electrice din barocameră să nu fie mai mare de 24 V, iar întrerupătoarele se amplasează la exteriorul barocamerei;
atmosfera din barocameră se regenerează de regulă în circuit închis, circuitul de regenerare este completat cu un circuit de climatizare, aparatură pentru controlul temperaturii, umidităţii, concentraţiei de oxigen şi CO2;
în absenţa instalaţiei de regenerare, regenerarea ambianţei se face prin ventilaţie, automată sau manuală, care să nu modifice valoarea presiunii din barocameră, iar în interiorul barocamerei să fie menţinută o presiune parţială de CO2 mai mică de 0,02 bar;
toate echipamentele, vanele, conductele/liniile, hublourile, analizoarele, instalaţiile electrice să fie examinate vizual înainte de folosire şi testate funcţional, cel puţin o dată la 6 luni, verificările, constatările şi acţiunile întreprinse consemnându-se în registrele de evidenţă a funcţionării instalaţiilor;
panoul de comandă şi monitorizare să permită citirea facilă a instrumentelor de măsură şi analiză gaze, pentru fiecare compartiment al barocamerei;
în zona de lucru cu barocamere să fie asigurată o iluminare suficientă, care să permită vizualizarea cu uşurinţă a indicaţiilor echipamentelor de comandă, control şi analiză.
Art. 268. - Pentru scufundări cu durate mai mari de 12 ore, barocamerele trebuie prevăzute cu instalaţia de regenerare şi control al ambianţei.
Art. 269. - Este interzisă presurizarea barocamerei cu oxigen pur, concentraţia oxigenului din ambianţa barocamerei nu trebuie să depăşească 25%.
Art. 270. - Presurizarea barocamerelor, a turelei şi a simulatoarelor trebuie făcută cu amestecuri direct respirabile de către personalul din incintă.
Art. 271. - Utilizarea barocamerei de decompresie tip monoloc pentru asigurarea activităţilor cu scafandri este interzisă.
Art. 272. - Pentru operatorii barocamerelor este obligatorie asigurarea de aparate de respirat în atmosferă cu fum, prevăzute cu comunicaţii.

Art. 273. - (1) Folosirea barocamerei pentru diferite tipuri de activităţi se face respectându-se instrucţiunile de exploatare ale acesteia cu privire la pregătirea barocamerei pentru diferite tipuri de scufundări sau tratamente, procedeele de lucru pe timpul desfăşurării activităţilor, modul de intervenţie în cazul apariţiei unor defecte în instalaţie, răspunderile şi obligaţiile ce revin echipei de supraveghere din exterior şi scafandrilor/personalului care execută activitatea/tratamentul.
1. Instrucţiunile de exploatare ale barocamerelor vor cuprinde în mod obligatoriu informaţii clare cu privire la: arhitectura şi performanţele/limitările sistemului, locaţia şi modul de acţionare a echipamentelor şi instalaţiilor în varianta de bază şi de rezervă, referinţe la periodicitatea verificărilor şi testelor obligatorii, operaţiunile de pregătire şi verificare ale barocamerei înaintea utilizării diferitelor tipuri de activităţi specifice.
2. La locul de folosinţă, pe lângă instrucţiunile de exploatare, trebuie să existe formalizate şi: organizarea echipei de lucru, obligaţiile ce revin fiecărui membru al echipei de suprafaţă, cât şi personalului din interiorul barocamerei, procedurile de lucru pe timpul desfăşurării activităţilor, modul de intervenţie în cazul apariţiei unor defecţiuni la instalaţii, proceduri de urgenţă.

Art. 274. - Instrumentele de măsură folosite pentru operarea barocamerelor vor fi verificate din punct de vedere metrologic, anual.

Art. 275. - Rezistenţa la presiunea maximă de lucru a corpului, a hublourilor, a penetraţiilor, etanşeitatea barocamerelor, precum şi supapele de siguranţă se verifică la fiecare 2 ani.

Art. 276. - Barocamerele trebuie supuse testelor de suprapresiune, o dată la 5 ani.

Art. 277. - Hublourile barocamerelor trebuie înlocuite, conform standardelor recunoscute, la epuizarea numărului de cicluri de funcţionare sau la 10 ani, dacă producătorul nu recomandă altfel, iar verificarea acestora se face vizual înainte de utilizarea barocamerei, urmărindu-se existenţa zgârieturilor profunde, crăpăturilor sau modificări semnificative ale gradului de transparenţă.

Art. 278. - Analizoarele de gaze din dotarea barocamerelor se calibrează în funcţie de instrucţiunile producătorului, dar nu la un interval mai mare de şase luni, de către personalul nominalizat de către conducerea unităţii, utilizând etaloane pentru gaze şi amestecuri de gaze, verificate şi acreditate de către Asociaţia de Acreditare din România - RENAR.

Art. 279. - Barocamerele şi turelele de scufundare, indiferent de provenienţă, sunt autorizate pentru exploatare din punct de vedere al activităţilor în hiperbarism numai de către Centrul de Scafandri.

Art. 280. - (1) Atestarea funcţională a barocamerelor trebuie făcută obligatoriu o dată la doi ani de către Centrul de Scafandri, precum şi după fiecare reparaţie la corpul barocamerei sau la instalaţiile şi sistemele care au rol în crearea şi menţinerea parametrilor adecvaţi.

(2) Atestarea barocamerelor presupune:

verificarea condiţiilor legale de funcţionare şi dotare;
existenţa personalului atestat pentru exploatarea sistemului;
verificarea teoretică şi practică a personalului cu atribuţii în exploatarea sistemului;
verificarea existenţei procedurilor de lucru cu sistemul hiperbaric;
verificarea existenţei procedurilor de urgenţă.

SECŢIUNEA a 2-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate în executarea lucrărilor mecanice sub apă cu scafandri

Art. 281. - Lucrările mecanice sub apă, de orice natură şi cu orice fel de scule, sunt considerate activităţi de scufundare cu risc deosebit.

Art. 282. - Se interzice executarea de lucrări mecanice sub apă, dacă înainte de scufundare nu au fost prelucrate cu toţi scafandrii prevederile de securitate şi sănătate în muncă, specifice activităţii ce urmează a fi desfăşurată.

Art. 283. - (1) Se interzice utilizarea echipamentelor/aparaturii de măsură şi control ale căror termene de verificare metrologică au expirat.

Se interzice utilizarea sculelor sau dispozitivelor mecanice neautorizate la lucrul sub
apă.
Art. 284. - Pentru executarea de lucrări mecanice de salvare-avarii sau pentru ranfluarea
navelor, se impune studierea activităţii şi instruirea scafandrilor înainte de intervenţia propriu-zisă, pentru:
1. cunoaşterea compartimentajului;
2. cunoaşterea punctelor de legare;
3. stabilirea celei mai sigure metode de salvare sau ranfluare, cu un minimum de activităţi subacvatice;
4. alegerea unor trasee de intervenţie care să evite, pe cât posibil, zonele periculoase, cu echilibru instabil, ce pot pune, cu uşurinţă, în pericol viaţa scafandrului.

Art. 285. - Sunt interzise improvizaţiile în folosirea mijloacelor din dotare la coborârea sau recuperarea în şi din apă a unor materiale, scule sau dispozitive.

Art. 286. - (1) În cazul lucrărilor pentru recuperarea de materiale din epave, scafandrii trebuie instruiţi asupra:

caracterului încărcăturii;
posibilităţii de legare;
măsurilor speciale de securitate.

Când se impune pătrunderea scafandrului în epave, acesta trebuie asigurat cu o saulă de siguranţă.
În interiorul epavelor, trebuie evitată atingerea obiectelor care ar putea provoca accidente sau blocarea uşilor, porţilor şi tambuchiurilor.
Dacă activitatea de scufundare se execută în interiorul unei structuri, un scafandru intră iar celălalt asigură saula de siguranţă.

Art. 287. - Pe timpul intervenţiei cu scafandri la hidrocentrale este obligatorie oprirea grupurilor energetice.

Art. 288. - Lucrările subacvatice cu instalaţii mecanice pentru decolmatare, curăţare cu jet şi alte scule pneumatice sau hidraulice sunt permise numai dacă scafandrul este atestat să lucreze cu astfel de scule.

SECŢIUNEA a 3-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate în executarea lucrărilor speciale cu material exploziv în mediul acvatic

înţeleg:

imerse;

Art. 289. - Prin lucrări speciale cu material exploziv în mediul acvatic cu scafandri se

lucrări de tăiere cu material exploziv;
lucrări de demolare a construcţiilor, a elementelor constructive sau a altor structuri
lucrări de împuşcare subacvatice;
lucrări de derocări;
lucrări de îmbunătăţiri funciare.
Art. 290. - (1) În cazul lucrărilor speciale cu material exploziv în mediul acvatic,
personalul minim pentru desfăşurarea unei activităţi de scufundare, prevăzut în prezentele metodologii, se augmentează cu următorul personal:
1. artificier autorizat pentru lucrări de împuşcare sub apă;
2. conducător ambarcaţiune asigurare activitate de scufundare şi lucrare specială cu

exploziv.

Artificierul poate exercita, simultan, competenţele specifice şefului de scufundare dacă este atestat/admis ca şef de scufundare în condiţiile legale, prevăzute în prezentele metodologii.
Art. 291. - La lucrările speciale cu material exploziv în mediul acvatic, artificierul:
1. calculează distanţele de siguranţă;
2. determină limitele zonelor periculoase, atât la mal, cât şi în acvatoriul respectiv;
3. dispune măsuri pentru securitatea personalului, a mijloacelor plutitoare, a structurilor imerse şi a construcţiilor de la mal, aflate în limitele acestor zone;
4. indică locurile de dispunere a încărcăturilor de explozivi, avându-se în vedere să nu existe posibilitatea deplasării încărcăturii pe timpul întinderii firelor şi pregătirii detonării.
  Art. 292. - (1) Raionul în care se desfăşoară lucrări speciale cu material exploziv la suprafaţă sau sub apă se marchează corespunzător cu sisteme de balizare şi se asigură cu cel puţin o ambarcaţiune rapidă pentru interzicerea traficului în raion a navelor şi ambarcaţiunilor de orice fel, alta decât ambarcaţiunea de asigurare a activităţii de scufundare.
  1. Ambarcaţiunea rapidă necesară interzicerii raionului este asigurată de către organele competente, potrivit legii.
    Art. 293. - Lucrările speciale cu material exploziv în mediul acvatic se desfăşoară pe timp de zi, în condiţii meteo favorabile, pe timp de noapte fiind admise numai în cazuri excepţionale.
    Art. 294. - Explozivii trebuie manipulaţi numai de către personalul instruit în acest sens, cu respectarea următoarelor reguli generale:
    1. mijloacele de iniţiere şi cele explozive vor fi depozitate şi transportate separat;
    2. mijloacele de iniţiere vor fi transportate în cutii metalice, închise, căptuşite la interior pentru a amortiza şocurile;
    3. fumatul lângă explozivi sau mijloacele de iniţiere este interzis;
    4. se interzice atingerea explozivilor care par umezi sau din care se scurge lichid;
    5. se interzice lucrul cu explozivi în timpul furtunilor cu tunete şi fulgere, în apropierea cablurilor electrice sau în apropierea surselor radio de frecvenţă înaltă sau a radarelor;
    6. când se întind fitile sau cabluri de aprindere spre suprafaţă, se lasă suficient surplus pentru valurile de suprafaţă;
    7. întotdeauna se asigură fitilele la mijloacele de iniţiere pentru a se evita smulgerea accidentală;
    8. se verifică cablurile electrice şi mijloacele de iniţiere cu un ohmmetru de siguranţă înainte de conectare;
    9. explozivii trebuie plasaţi sub apă, numai sub stricta supraveghere a artificierului.
  Art. 295. - (1) Transportul materialului exploziv la locul de executare a lucrărilor speciale cu explozivi se face cu o barcă de asigurare de către personalul autorizat, materia explozivă confecţionată se dispune la prova, iar mijlocele de iniţiere la pupa.
  (2) Materia explozivă se transportă în barcă în containerele special destinate, în cantitate de maximum 25 kg.
Prezenţa în barcă a altor persoane şi transportarea în acelaşi timp a altor materiale sunt strict interzise.
Mijloacele de iniţiere se transportă, pe cât posibil, cu o altă ambarcaţiune, în containere special destinate.
În lipsa ambarcaţiunii de transport pentru mijloacele de iniţiere, acestea se pot transporta cu ambarcaţiunea pentru materia explozivă doar dacă aşezarea lor în aceeaşi ambarcaţiune permite o distanţă de siguranţă de minimum 2 metri.

Art. 296. - Lucrările speciale cu exploziv sunt conduse de către artificier din barca de asigurare activitate de scufundare.

Art. 297. - Pe timpul transportului cu ambarcaţiunea a materiei explozive în containerele special destinate, acestea se încuie, iar cheile de la lăzi se păstrează la artificier.

Art. 298. - Pe timpul executării lucrărilor speciale cu explozivi, nava suport trebuie să fie dispusă în afara zonei de siguranţă.

Art. 299. - Transportul materiei explozive în apă se execută numai cu scafandri sau cu ajutorul unui coş special cu locaşuri de forma materiei explozive, controlat de la suprafaţă.

Art. 300. - Imersiunea scafandrului cu materia explozivă se face pe parâma de coborâre fixată la distanţa de vizibilitate de locul de dispunere a încărcăturii.

Art. 301. - (1) Lucrările de tăiere, cu material exploziv, a epavelor se pot executa doar după cunoaşterea detaliată a locurilor de dispunere a tancurilor de combustibil şi, eventual, a compartimentelor destinate muniţiilor sau altor substanţe explozive.

(2) Lucrările de tăiere cu material exploziv a epavelor cu compartimente cu muniţii sau alte substanţe explozive se execută numai după ce au fost înlăturate muniţiile sau alte substanţe explozive de către responsabilii prevăzuţi de lege.

Art. 302. - Pregătirea locului de dispunere a materiei explozive se va face conform indicaţiilor artificierului, în scopul evitării deplasării accidentale a încărcăturii.

Art. 303. - Transportul materiei explozive şi a mijloacelor de iniţiere într-o singură imersiune, de către acelaşi scafandru, este interzisă.

Art. 304. - Pe timpul fixării mijloacelor de iniţiere la materia explozivă este interzisă staţionarea sub apă, în zona de siguranţă, a altor scafandri.

Art. 305. - (1) După ce scafandrii şi ambarcaţiunea/ambarcaţiunile sunt la o distanţă sigură, se execută pregătirea pentru explozie.

(2) Mijloacele de iniţiere se ataşează materialului exploziv numai la ordinul artificierului şi cu puţin timp înainte de darea focului.

(3) Explozia se execută doar la ordinul artificierului.

Art. 306. - (1) În cazul unui rateu, după trecerea a 20 de minute, artificierul verifică sistemul de iniţiere pentru a stabili cauza rateului şi repetă iniţierea.

În cazul repetării rateului, după alte 20 de minute de aşteptare, artificierul utilizează pentru iniţiere un alt cartuş amorsat, cu ajutorul căruia se realizează distrugerea.
În caz de rateu, este permisă coborârea unui singur scafandru sub apă pentru remedierea incidentului, numai după trecerea timpului de aşteptare.

Art. 307. - (1) Materia explozivă care nu a explodat se distruge cu ajutorul altui cartuş amorsat, plasat în imediata apropiere a materiei explozive neexplodate, fără a o atinge.

(2) Imersiunea pentru ridicarea/manipularea materiei explozive şi/sau mijloacelor de iniţiere neexplodate este interzisă.

Art. 308. - Echipamentele şi metodele de pătrundere sub apă se aleg având în vedere restricţiile impuse de caracteristicile tehnico-tactice ale încărcăturii de explozivi şi a mijloacelor de iniţiere.

Art. 309. - Pe timpul executării distrugerilor la suprafaţa apei sau sub apă se respectă următoarele reguli şi măsuri speciale de siguranţă:

şeful de scufundare este direct responsabil de executarea în siguranţă a scufundării şi de manevra bărcii de asigurare a scufundărilor şi a lucrării speciale cu exploziv;
artificierul ţine permanent legătura pe timpul activităţii cu ambarcaţiunea rapidă destinată interzicerii traficului în raion printr-un sistem de comunicaţii sau printr-un sistem de semnale pentru întreruperea şi reluarea activităţilor;
îndepărtarea de la locul unde a fost dispus materialul exploziv şi/sau mijloacele de aprindere pentru a iniţia explozia se execută cu rapiditate cu barca, evitând deplasarea în vânt.

Art. 310. - Pe timp de ploaie, furtună sau când înălţimea valurilor depăşeşte 2 metri, lucrările speciale cu exploziv sub apă se întrerup, materialele se strâng, iar ambarcaţiunea intră în port sau se adăposteşte.

Art. 311. - (1) Când lucrările speciale cu exploziv sub apă se fac în apropierea locului unde se execută şi alte lucrări subacvatice, artificierul are grijă ca în momentul exploziei toţi scafandrii din interiorul zonei de siguranţă să fie afară din apă.

Conducătorii activităţilor de scufundare din interiorul zonei de siguranţă dispun toate măsurile pentru oprirea activităţilor şi scoaterea scafandrilor din apă şi informează artificierul asupra acestui aspect.
Artificierul dispune iniţierea focului numai după primirea confirmării asupra încetării tuturor activităţilor de scufundare din zona de siguranţă.

Art. 312. - În situaţia executării lucrărilor speciale cu exploziv sub apă, de pe mal sau de pe gheaţă, alimentarea, transportul şi fixarea materialului exploziv se face după aceleaşi reguli ca în cazul lansărilor de pe mijloace plutitoare.

Art. 313. - Neutralizarea/distrugerea minelor, torpilelor, precum şi a altor muniţii aflate sub apă se execută numai de către responsabilii stabiliţi conform legilor naţionale.

Art. 314. - (1) La lucrările speciale cu material exploziv în mediul subacvatic cu scafandri se ţine cont şi de măsurile de siguranţă specifice activităţii de scufundare.

(2) Măsurile de siguranţă pentru participanţii la lucrările speciale cu exploziv în mediul acvatic sunt impuse şi de echipamentul necesar pătrunderii sub apă, de mijloacele de deplasare la suprafaţă şi de caracteristicile tehnico-tactice ale încărcăturii de explozivi şi ale mijloacelor de iniţiere.

Art. 315. - Prelucrarea măsurilor de siguranţă generale şi specifice prevăzute în legislaţia naţională, precum şi a prezentelor prevederi, pe timpul lucrărilor speciale cu material exploziv, se execută cu întreg personalul care participă la activităţile de distrugere, sub semnătură, cu menţiunea

„toate articolele actelor normative ce reglementează activitatea au fost explicate şi înţelese".

SECŢIUNEA a 4-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate în executarea lucrărilor de sudură şi tăiere oxi-arc sub apă

Art. 316. - Lucrările de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă, de orice natură şi cu orice fel de ansamblu sunt considerate activităţi de scufundare cu risc deosebit şi pot fi executate numai prin scufundare cu alimentare de la suprafaţă.

Art. 317. - Respectarea prezentelor prevederi este obligatorie pentru întregul personal care, prin natura funcţiei, organizează şi desfăşoară activităţi de sudură şi tăiere oxi-arc sub apă.

Art. 318. - Lucrările de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă se execută numai de scafandri instruiţi şi calificaţi pentru aceste operaţiuni.

Art. 319. - Când se lucrează în spaţii închise, trebuie avut în vedere că pot să apară acumulări de gaze explozive, iar înainte de începerea operaţiunilor de tăiere şi sudură sub apă trebuie verificate toate locurile unde s-ar putea acumula gaze şi practicate orificii corespunzătoare pentru ventilaţie.

Art. 320. - Personalul care organizează şi execută lucrări de sudare şi tăiere oxi-arc sub apă trebuie să ţină cont că pericolul de explozie există:

din apa însăşi, prin electroliză;
din produsele petroliere dizolvate şi pitura construcţiilor metalice;

din mâl.
din biogazul degajat prin descompunerea substanţelor minerale, vegetale sau animale

Art. 321. - (1) Normele de securitate ce trebuie respectate de echipa de asistenţă tehnică de
la suprafaţă, privind utilizarea tehnologiilor de sudură şi tăiere oxi-arc sunt:
1. sursa de alimentare trebuie să fie fixată pentru a împiedica deplasarea ei datorită vibraţiilor;
2. înainte de executarea operaţiunilor de sudare sau tăiere sub apă, se verifică întreaga instalaţie electrică pentru prevenirea vreunui scurt-circuit;
3. se verifică împământarea şi rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice, care trebuie să fie în limitele instrucţiunilor de exploatare;
4. personalul de deservire a sursei electrice, precum şi a cablurilor, trebuie să poarte mănuşi şi cizme din cauciuc electroizolante;
5. comutatorul sursei electrice trebuie să permită cuplarea şi decuplarea rapidă;
6. întrerupătorul trebuie montat astfel încât să nu poată aluneca sau să fie împins în poziţia
  pornit;
7. cablurile electrice trebuie să aibă izolaţia bună şi să fie construite pentru lucrul sub apă;
8. cablurile care alimentează portelectrodul trebuie să fie suficient de lungi pentru a
  permite lucrul lejer şi să fie flexibile;
9. conectorii subacvatici trebuie să fie bine prinşi şi să aibă o izolaţie bună;
10. cablurile electrice trebuie ferite de şocuri mecanice şi să fie etichetate pentru a preveni utilizarea lor în alte scopuri;
11. legăturile de la secundarul sursei trebuie făcute în conformitate cu instrucţiunile de exploatare ale acesteia, de regulă: polul negativ la portelectrod şi polul pozitiv la masă. Înainte de începerea operaţiunilor de sudare sau tăiere se verifică polaritatea la suprafaţă, într-un vas cu apă de mare, în care s-a introdus o piesă metalică la masa sursei;
12. sursa de sudare-tăiere trebuie să fie de curent continuu şi să asigure un curent maxim de
  500 A;
13. instalaţia de alimentare cu oxigen trebuie verificată prin: controlul funcţionării
  reductorului de presiune şi a capacităţii buteliilor;
14. echipamentele trebuie conectate şi folosite conform instrucţiunilor producătorului şi procedurilor din planul de scufundare.

(2) Se respectă normele de securitate şi sănătate în muncă privind manevrarea oxigenului sub presiune, potrivit prevederilor Ordinului ministrului economiei şi comerţului nr. 1610/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind depozitarea buteliilor transportabile pentru gaze comprimate,

lichefiate sau dizolvate sub presiune, exclusiv GPL şi prescripţiile I.S.C.I.R. PT C4 2010, PT C5 2003 şi PT C6 2010.

Art. 322. - (1) Înainte de începerea activităţilor de tăiere sub apă, trebuie luate următoarele măsuri de precauţie:

lungimea de cablu în exces trebuie desfăşurată şi întinsă pe punte;
suprafaţa de metal trebuie curăţată pentru a facilita un contact electric bun la conectarea cleştelui de masă; cleştele trebuie fixat cât mai aproape posibil de tăietura planificată;
scafandrul trebuie să poarte întotdeauna mănuşi de cauciuc în timpul tăierii;
torţa trebuie trimisă scafandrului sub apă cu alimentarea cu energie oprită;
nu se alimentează cu energie electrică decât dacă scafandrul o cere şi este gata să înceapă tăierea imediat;
întreruperea energiei electrice a sursei de curent care alimentează torţa sub apă, atunci când scafandrul schimbă electrozii, când pleacă de la punctul de lucru şi când se întoarce la clopot sau la suprafaţă;
nu se permite niciodată scafandrului să îndrepte torţa spre cineva, indiferent dacă este sau nu alimentată cu energie;
şeful de scufundare se asigură că scafandrul este amplasat în siguranţă şi că nu se află între torţă şi cleştele de masă sau într-o buclă de cablu;
şeful de scufundare se asigură că scafandrul verifică deasupra lui pentru a vedea dacă nu există pungi unde se pot strânge şi eventual aprinde gazele. La verificare trebuie avut în vedere faptul că gazele se pot colecta de asemenea şi în nămol, care în anumite condiţii poate conţine metan, care este inflamabil; de asemenea, scafandrul trebuie să verifice sub el pentru a se asigura că zgura topită nu cade pe el, pe ombilical sau pe orice alt echipament;
şeful de scufundare se asigură că scafandrul nu taie ţevi sau alte containere închise decât dacă ştie ce se află la interior; chiar şi o ţeavă goală poate conţine cantităţi reziduale de gaze explozive.

(2) La sudarea sub apă trebuie luate următoarele măsuri, în plus faţă de cele enumerate la tăierea sub apă:

se folosesc numai portelectrozi special concepuţi şi aprobaţi pentru sudură sub apă;
se interzice repararea portelectrodului sub apă; această operaţiune se execută la suprafaţă de către asistenţa tehnică;
în timpul lucrului sub apă, scafandrul trebuie să evite atingerea oricărei părţi metalice a echipamentului de scufundare de electrod sau piesă;
şeful de scufundare se asigură că scafandrii folosesc un vizor de sudură pentru a-şi proteja ochii;
şeful de scufundare nu permite niciodată folosirea electrozilor defecţi;
şeful de scufundare se asigură că electrozii sunt păstraţi uscaţi până la utilizare.

Art. 323. - Se interzice cu desăvârşire folosirea vizorului de scufundare şi a aparatului de scufundare autonomă în activitatea de sudare şi tăiere sub apă.

Art. 324. - În locurile cu vizibilitate redusă, scafandrul trebuie să aibă asupra lui un sistem de iluminat sub apă.

Art. 325. - Poziţia de lucru a scafandrului în apă trebuie să fie astfel încât să se evite accidentarea în urma căderii pieselor degajate prin tăiere.

SECŢIUNEA a 5-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind oxigenul, aerul şi amestecurile respiratorii sintetice utilizate în scufundare

Art. 326. - Metoda de scufundare cu aparat în circuit închis cu oxigen pur este interzisă pentru executarea de lucrări în domeniul industrial, fiind acceptată doar în operaţiuni militare, cu respectarea limitelor de adâncime sigure.

Art. 327. - Metoda de scufundare cu aer se interzice pentru executarea de lucrări la adâncimi mai mari de 50 metri.

Art. 328. - Metoda de scufundare cu amestecuri supraoxigenate azot-oxigen este interzisă pentru executarea de scufundări la adâncimi mai mari de 50 de metri.

Art. 329. - Metoda de scufundare cu amestecuri heliu-azot-oxigen sau heliu-oxigen se foloseşte pentru adâncimi de peste 50 metri şi doar în cazuri excepţionale poate fi folosită de la adâncimea de 18 metri.

Art. 330. - Aerul sau amestecurile respiratorii sintetice trebuie să satisfacă următoarele

cerinţe:

la adâncimea de utilizare, presiunea parţială a CO2, să fie mai mică de 0,01 bari, iar
presiunea parţială de CO2 mai mică de 0,05 mbari;
să fie epurat de vapori de apă, praf, oxizi sau particule metalice, vapori de ulei sau hidrocarburi;
aerul furnizat de către compresoare, destinat aparatelor de respirat, trebuie să fie analizat cel puţin o dată pe an, după fiecare reparaţie mai importantă a compresoarelor, precum şi ori de câte ori sunt semnalate anomalii de către scafandri, iar pe timpul umplerii buteliilor aparatelor de respirat, aspiraţia compresorului trebuie amplasată în aşa fel încât să nu existe riscuri de poluare, în special datorită gazelor de eşapament, vaporilor de ulei sau hidrocarburi, a dioxidului de carbon sau monoxidului de carbon.

Art. 331. - Amestecurile supraoxigenate azot-oxigen nu trebuie folosite la adâncimi la care presiunea parţială a oxigenului în amestecul efectiv respirat este mai mare de 1,6 bari, procentajul oxigenului în amestec trebuie garantat cu +/- l%.
Art. 332. - (1) Amestecurile respiratorii utilizate în scufundări unitare profunde sau în scufundări în saturaţie, nu trebuie în niciun caz să aibă o densitate mai mare decât a aerului la presiunea relativă de 6 bari, iar presiunile parţiale ale oxigenului şi azotului nu trebuie să fie mai mari de 1,6 şi respectiv 5 bari.
1. În aceste amestecuri procentajele gazelor inerte azot şi heliu, trebuie să fie garantate la
  +/- 1%, iar procentajele de oxigen astfel:
  1. pentru concentraţia oxigenului peste 10% în amestecuri: +/- 1%;
  2. pentru concentraţia oxigenului cuprinsă între 5 şi 10% în amestecuri de +/- 0,5% ;
  3. pentru concentraţia oxigenului sub 5% în amestec de + /- 0,1%;
2. Înainte de fiecare scufundare, şeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaţionale/divemaster-ul este obligat să se asigure de calitatea amestecului respirator prin analiză directă.

Art. 333. - Respirarea oxigenului pur sau amestecurilor supra-oxigenate poate fi utilizată la palierele de decompresie şi la tratamentele accidentelor de scufundare.

Art. 334. - (1) Pentru utilizarea în barocameră, scafandrii fiind în repaus, presiunea parţială a oxigenului nu trebuie să depăşească 2,5 bari la decompresie şi 2,8 bari pe timpul tratamentelor efectuate în absenţa medicului.

(2) Valorile admise ale presiunilor parţiale ale oxigenului pentru diferite tipuri de amestecuri respiratorii, în funcţie de adâncime, sunt prezentate în anexa nr. 14 la Metodologie.

Art. 335. - În conducerea scufundărilor cu turela şi în ansamblul de barocameră nu trebuie depăşite limitele de expunere la presiuni parţiale de CO2 prezentate în anexa nr. 15 la Metodologie.

Art. 336. - În funcţie de metoda de scufundare, nava de intervenţie cu scafandri sau laboratorul hiperbar trebuie să dispună de aparatura minimă de analiză a gazelor prezentate în anexa nr. 16 la Metodologie.

SECŢIUNEA a 6-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind manipularea gazelor la presiune ridicată

Art. 337. - (1) Numai personalul nominalizat de către şeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaţionale/divemaster-ul manipulează gazele, iar procedurile trebuie, întotdeauna, corect conduse şi urmate.

(2) Responsabilitatea manipulării gazelor poate fi delegată unui responsabil cu asigurarea gazelor, dar şeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaţionale/divemaster-ul face verificările uzuale ale sistemului.

Art. 338. - Întreg personalul care manipulează gaze trebuie să respecte următoarele măsuri de precauţie:

niciodată nu se conectează alimentarea cu gaz fără analizarea prealabilă a gazului din
rack;
niciodată nu se conectează o linie de gaz la scafandri fără a avea conectat în linie un
analizor de oxigen cu alarmă audio tip „înaltă-joasă";
se utilizează întotdeauna fitingurile corecte;
întotdeauna se verifică dacă furtunele sunt de calibru corect pentru operaţiunea respectivă, de lungime corespunzătoare şi curăţate de murdărie şi rugină;
se verifică starea tuturor furtunelor şi fitingurilor înainte de utilizare, iar cele care au fisuri se înlocuiesc;
se strâng furtunele şi fitingurile până la un punct suficient de tare pentru a preveni smulgerea acestora în eventualitatea cedării unui fiting;
se ghidează furtunele pe un traseu sigur;
se deschid toate vanele uşor, cu toată lungimea braţului, privind către vană, iar când vana este complet deschisă, se închide jumătate de tură, ceea ce face ca vana să fie liberă să se mişte, indicând clar că este deschisă;
niciodată nu se strâng vanele prea mult în poziţia închis deoarece se deteriorează scaunele;
când se ventilează gaz, se poartă apărători pentru urechi pentru a preveni afectarea auzului pe termen lung.

SECŢIUNEA a 7-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind manipularea gazelor la presiune joasă

Art. 339. - Gazele la presiune joasă se manipulează conform aceloraşi proceduri descrise la manipularea gazelor la presiune ridicată.

Art. 340. - (1) Este obligatoriu să se asigure că orice incintă sub presiune, inclusiv sasul medical şi corpul barocamerelor, este complet ventilată înainte de orice încercare de deschidere.

(2) Dacă există vreo dificultate la deschiderea sistemului de clampare, acesta este un indiciu că mai este încă presiune în incinta respectivă, indiferent de indicaţiile manometrelor sau de interblocări.

Art. 341. - Sasurile medicale trebuie să aibă opritoare la gurile interioare de ventilare pentru a preveni aspirarea oricărui obiect şi blocarea liniei de evacuare.

Art. 342. - Personalul dintr-o barocameră este expus riscului unor vătămări datorate absorbţiei prin gurile de evacuare; evitarea acestui risc se realizează prin montarea pieselor în formă de T sau a unor bucăţi de ţeavă găurite la aceste guri.

SECŢIUNEA a 8-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind depozitarea gazelor

Art. 343. - Gazul poate fi stocat în butelii independente, în rack-uri, în butelii de rezervă/bail-out, în butelii ataşate unui coş de scufundare, turelă sau habitat sau într-un rezervor de aer al unui compresor.

Art. 344. - Toate buteliile trebuie corect marcate şi etichetate astfel încât să indice cu precizie care este conţinutul fiecărui recipient, fiind precizat tipul şi procentajele gazelor pe care le conţine, cu procentul de oxigen specificat primul.

Art. 345. - Rack-urile de aer şi de amestecuri gazoase se stochează în zone separate, pentru a reduce riscul de conectări greşite.

Art. 346. - (1) Rack-urile pot fi depozitate sub punte, eventual fixate într-un suport, sau stocate pe punte, într-o zonă de depozitare protejată în mod corespunzător de sisteme antiincendiu sau de protecţii împotriva obiectelor în cădere, iar oxigenul nu se stochează niciodată în spaţii închise neventilate.

(2) Fumatul este interzis în spaţiile de depozitare.

Art. 347. - Vanele şi fitingurile expuse la deteriorări în timpul manevrelor de ridicare şi transportului se protejează împotriva deteriorărilor prin montarea unei protecţii adecvate care să permită accesul la vane.

Art. 348. - Toate rack-urile dispuse pe nave suport trebuie asigurate preventiv pentru a evita deplasări ale acestora.

SECŢIUNEA a 9-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind manipularea oxigenului

Art. 349. - Oxigenul pur sub presiune, sau orice amestec gazos care conţine oxigen peste 25%, are potenţialul de a genera un incendiu sau explozie.

Art. 350. - Orice amestec gazos care conţine oxigen peste 25% volum se manipulează ca şi oxigenul pur.

Art. 351. - Tuburile flexibile se utilizează la minim în sistemele cu oxigen, fiind solicitate cât de mult posibil conductele de lucru rigide.

Art. 352. - (1) Vanele cu sfert de tură nu se utilizează, ele pot fi deschise repede, ceea ce permite un flux rapid de gaz care generează suficientă căldură de compresie care să producă aprinderea.

Trebuie utilizate vanele cu ac care nu pot fi deschise decât încet.
Vanele cu sfert de tură pot fi utilizate pe linii ca vane de închidere rapidă în caz de urgenţă, se etichetează şi se fixează uşor deschise pentru a preveni utilizarea de rutină.
Art. 353. - Toate conductele de lucru, furtunurile, vanele şi alte fitinguri utilizate în sistemele cu oxigen trebuie să fie curăţate pentru lucrul cu oxigen, iar după fiecare curăţare trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se asigura că fluidele de curăţare nu au rămas în sistem.
Art. 354. - Echipamentul primit direct de la firmele furnizoare nu poate fi considerat curat pentru lucrul cu oxigen şi trebuie curăţat în conformitate cu procedurile specifice.
Art. 355. - Oxigenul sau orice amestec gazos care conţine peste 25% oxigen nu trebuie să fie stocat niciodată într-un spaţiu închis neventilat, întrucât există riscul de creştere a scurgerilor de oxigen în acel spaţiu.
Art. 356. - În plus faţă de procedurile obişnuite de manipulare a gazelor, trebuie luate următoarele măsuri de precauţie când se lucrează cu oxigen:
1. se interzice fumatul şi lucrul cu flacără deschisă în apropierea locului de stocaj a oxigenului;
2. se asigură că toate fitingurile, conductele şi furtunurile sunt curăţate corespunzător pentru oxigen;
3. se deschid toate vanele uşor;
4. oxigenul utilizat pentru amestecuri gazoase se transvazează la cea mai joasă presiune
  posibilă;
5. nu se fumează şi nu se apropie de o persoană care fumează sau de o flacără deschisă cel

puţin 15 minute după ce s-a manipulat oxigen pentru a permite oxigenului să se elimine din îmbrăcăminte.

SECŢIUNEA a 10-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind manipularea gazelor inerte

Art. 357. - Alimentarea accidentală a scafandrilor cu gaz inert pur duce la diverse accidente, cel mai frecvent, mortale.

Art. 358. - Gazul inert pur nu trebuie transportat la locul de desfăşurare a activităţii de scufundare, acesta trebuie înlocuit cu un amestec care să conţină oxigen.

Art. 359. - Gazul inert pur poate fi necesar în circumstanţe excepţionale, pentru presurizări la scufundări în saturaţie foarte adânci, situaţie în care, se stabilesc proceduri foarte stricte pentru transport, analiză, conectare şi utilizare a gazului inert pur.

SECŢIUNEA a 11-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind analiza gazelor

Art. 360. - Analiza gazelor este fundamentală pentru securitatea operaţiunilor de scufundare, şeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaţionale/divemaster-ul trebuie să facă verificări regulate ale purităţii gazului.

Art. 361. - Analizoarele trebuie calibrate în funcţie de instrucţiunile producătorului, dar nu la un interval mai mare de şase luni, de către personalul nominalizat de conducerea unităţii, utilizând etaloane pentru gaze şi amestecuri de gaze, verificate şi acreditate de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR.

SECŢIUNEA a 12-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind curăţarea conductelor de lucru şi a fitingurilor

Art. 362. - Toate operaţiunile de curăţare a conductelor de lucru, furtunurilor şi fitingurilor trebuie înregistrate într-un registru de către persoana responsabilă, menţionând data efectuării operaţiunilor, personalul implicat, conductele, furtunurile sau/şi fitingurile curăţate, fluidele de curăţare şi procedurile utilizate.

Art. 363. - Suflarea cu gaz a sistemului nu este adecvată şi numai porţiuni scurte de conducte sau părţi mici ale sistemului se pot curăţa odată, iar pentru evitarea deplasării soluţiilor apoase, se montează puncte de drenare.

Art. 364. - (1) La orice echipament, livrat la punctele de lucru, marcat „curăţat pentru lucrul cu oxigen" trebuie verificat nivelul de contaminare cu solvenţi înainte de utilizare.

(2) Odată ce ansamblurile sau fitingurile sunt curăţate pentru lucrul cu oxigen, acestea trebuie protejate de contaminare prin montarea de dopuri, capace sau etanşate în pungi de plastic corespunzătoare, etichetate „curăţate pentru lucrul cu oxigen" şi precizată data curăţării.

SECŢIUNEA a 13-a

Cerinţe minime de sănătate şi securitate privind utilizarea scafandrilor

Art. 365. - Este interzisă folosirea scafandrilor în activităţi sub apă dacă nu sunt atestaţi, nu au controlul medical anual valabil, nu sunt verificaţi înainte de scufundare, nu cunosc prezentele prevederi, în părţile ce-i privesc şi dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de lucru prevăzute de prezentul ordin.

Art. 366. - (1) După o scufundare unitară la adâncimi mai mari de 12 metri, se permite o singură scufundare succesivă cu aer sau amestecuri supraoxigenate, iar după această scufundare succesivă, intervalul pentru o altă scufundare trebuie să fie de minimum 8 ore.

(2) Scufundarea succesivă după o scufundare la peste 60 metri adâncime este interzisă, iar timpul total petrecut în apă, inclusiv decompresia, nu trebuie să depăşească 6 ore de lucru, într-un interval de 24 ore.

Art. 367. - În cazul în care un scafandru nu a executat cel puţin o scufundare în ultimele 3 luni, şeful de scufundare ia măsurile necesare, astfel încât scafandrul să execute cel puţin o scufundare de acomodare la mediul subacvatic, la o adâncime de maximum 15 metri, înainte de executarea unor lucrări subacvatice.

Art. 368. - (1) Lucrările subacvatice la adâncimi mai mari de 30 metri se execută prin scufundare cu alimentare de la suprafaţă.

Scufundările autonome cu circuit deschis trebuie limitate, ele pot fi executate numai pentru lucrări simple în acvarii sau piscine sau în ape cu vizibilitate mai mare de 5 metri, cu acces direct către suprafaţă, la o adâncime de maximum 30 metri.
Prin lucrări simple se înţelege: filmare, fotografiere subacvatică, inspecţie subacvatică structuri imerse, control operă vie a navelor, control nedistructiv structuri imerse, căutare şi recuperare persoane şi obiecte din mediul subacvatic, recoltare faună/floră subacvatică.
În cazuri excepţionale, lucrările subacvatice la adâncimi mai mari de 30 metri se pot executa autonom în cazul scufundărilor în scopuri militare, în cazul scufundărilor în scopul prospectării, cercetării ştiinţifice şi arheologiei subacvatice sau numai dacă şeful de scufundare decide în urma analizei riscurilor, cu condiţia ca echipa de scafandri să fie formată din cel puţin doi membri.
Lucrările subacvatice cu scule acţionate pneumatic sau hidraulic, care sunt alimentate sau controlate de la suprafaţă, sunt permise numai utilizând echipament de scufundare cu alimentare de la suprafaţă, indiferent de adâncimea la care se execută.

Art. 369. - Pentru lucrări de salvare a echipajelor submarinelor avariate, scafandrii trebuie instruiţi în ceea ce priveşte cunoaşterea echipamentelor individuale de salvare a submariniştilor, cunoaşterea submarinului şi a procedeelor de salvare a echipajului, precum şi a modului de asigurare a acestei salvări.

Art. 370. - În interiorul epavelor, trebuie evitată atingerea obiectelor care ar putea provoca accidente sau blocarea uşilor, porţilor sau a tambuchiurilor, iar în momentul ridicării unor materiale, scafandrul trebuie să părăsească raza de acţiune a instalaţiilor de ridicat.

Art. 371. - După o scufundare unitară cu turela până la 120 metri adâncime, intervalul petrecut la suprafaţă de către scafandru trebuie să fie de minimum 12 ore înaintea unei scufundări de cel mult o oră, oricare ar fi caracteristicile acesteia.

Art. 372. - (1) Pentru scufundări unitare cu turela la adâncimi între 40-120 metri cu amestecuri HELIOX, timpul maxim de staţionare a scafandrului pe şantierul subacvatic, inclusiv compresia, nu trebuie să depăşească 60 minute.

(2) Depăşirea acestui timp, din cauză de forţă majoră, se consemnează în raportul de scufundare, indicându-se şi motivele care au determinat acest lucru.

Art. 373. - După o scufundare unitară cu turela, la adâncimi de peste 120 metri, intervalul petrecut la suprafaţă trebuie să fie de minimum 24 ore.

Art. 374. - Pentru scufundări unitare cu turela, la adâncimi între 120 - 180 metri, timpul maxim de lucru a scafandrului pe şantierul subacvatic, inclusiv durata compresiei, este de 120 minute.

Art. 375. - După orice scufundare urmată de o decompresie la suprafaţă, conform tabelelor HELIOX, intervalul petrecut la suprafaţă trebuie să fie de minimum 12 ore.

Art. 376. - (1) La scufundarea în saturaţie, durata totală a lucrului efectiv sub apă, în 24 ore, este de 6 ore.

Intervalul între două scufundări în saturaţie, conduse de aceeaşi echipă de asigurare tehnico-medicală, trebuie să fie de minimum 24 ore, din care 12 ore continue de odihnă a personalului.
Intervalul între două scufundări în saturaţie pentru acelaşi scafandru este de:
1. 7 zile dacă scufundarea precedentă nu a durat mai mult de 5 zile;
2. 14 zile dacă scufundarea precedentă a avut o durată cuprinsă între 5 - 15 zile;
3. 21 zile dacă scufundarea precedentă a avut o durată mai mare de 15 zile.
În mod normal, durata unei scufundări în saturaţie nu trebuie să depăşească 21 zile.
Art. 377. - Se recomandă ca imediat după o scufundare în saturaţie să se acorde scafandrilor recuperare sau concediu suplimentar de odihnă, în funcţie de numărul orelor de scufundare.

Art. 378. - (1) Durata lucrului sub apă trebuie să fie limitată la 90 minute, când se utilizează scule pneumatice/hidraulice cu percuţie cu greutate în aer mai mare de 30 kg.
(2) Această durată trebuie redusă şi mai mult în cazul lucrărilor efectuate, fie pe hulă puternică sau curent, fie în mediul contaminat, dacă nu sunt prevăzute protecţii adecvate, speciale.
Art. 379. - (1) Pentru scufundări efectuate în apă, la temperaturi sub 10 grade Celsius, trebuie să se utilizeze fie costume etanşe cu sau fără sisteme de încălzire, fie costume umede prevăzute cu sistem de încălzire.
1. Când temperaturile sunt sub 5 grade Celsius, durata lucrului sub apă trebuie limitată la maximum 2 ore, dacă subveşmintele utilizate nu sunt încălzite, iar costumele de scufundare sunt din neopren şi etanşe.
2. Pentru scufundări de intervenţie, a căror durată nu depăşeşte 30 minute şi la adâncimi sub 25 m se pot utiliza costume umede fără sisteme de încălzire.
Art. 380. - (1) Pentru scufundări la adâncimi mai mari de 12 metri este obligatorie existenţa unei barocamere de decompresie pentru scafandri, pregătită pentru tratament la adâncimea la care se execută activităţile de scufundare.
1. Pe timpul cât barocamera este ocupată cu un tratament sau o decompresie la suprafaţă, se interzic activităţile de scufundare la adâncimi mai mari de 12 metri.
2. Pentru scufundări până la adâncimea de 30 metri, barocamera de decompresie pentru scafandri trebuie să fie disponibilă la o distanţă de cel mult 30 minute de locul de desfăşurare a activităţii de scufundare.
3. Pentru scufundări la adâncime mai mare de 30 metri, barocamera de decompresie pentru scafandri trebuie să fie disponibilă la o distanţă de cel mult 15 minute de locul de desfăşurare a activităţii de scufundare.
Art. 381. - (1) Pacienţii cu dureri ale membrelor, boli cutanate sau limfatice de decompresie la care toate simptomele au încetat, pot zbura după cel puţin 24 de ore de când au terminat recompresia, la recomandarea medicului specialist.
1. Pacienţii cu boli de decompresie neurologice, pulmonare sau care afectează mai multe sisteme, care nu mai prezintă simptome nu pot zbura pentru cel puţin 48 de ore, la recomandarea medicului specialist.
2. Pacienţii cu simptome reziduale nu trebuie să zboare cel puţin 72 de ore după terminarea tabelului de recompresie final şi pot face asta doar după ce s-au consultat cu un medic specialist.
  Art. 382. - Restricţiile de zbor după o activitate de scufundare fără probleme de decompresie sunt prezentate în anexa nr. 17 la Metodologie.
  
  CAPITOLUL X
  Documentele utilizate în activitatea de scufundare
  
  Art. 383. - (1) Documentele minime care se întocmesc/completează, înainte de începerea activităţii de scufundare, sunt:
  1. evaluarea riscurilor;
  2. planul de scufundare, conform anexei nr. 6;
  3. planuri de contingenţă;
  4. planul evacuării de urgenţă;
  5. lista de verificare a condiţiilor de mediu, conform anexei nr. 7;
  6. certificatul de aprobare a începerii activităţii de scufundare, conform anexei nr. 11;
  7. registrul de evidenţă nominală a scufundărilor reale şi simulate, conform anexei nr. 18;
  8. registrul medical, conform anexei nr. 19;
  9. registrul cu rapoarte ale operatorului barocameră, pentru scufundarea în saturaţie, conform anexei nr. 20;
  10. registrul de rapoarte de scufundare în saturaţie, conform anexei nr. 21;
  11. registrul evidenţă calibrare, conform anexei nr. 22.
1. Documentele minime care se întocmesc/completează, pe timpul desfăşurării activităţii, de scufundare, sunt:
  1. registrul cu rapoarte ale operatorului barocameră, pentru scufundarea în saturaţie;
  2. alte registre specifice.
2. Documentele minime care se întocmesc/completează la terminarea activităţii de scufundare, sunt:
  1. registrul de evidenţă nominală a scufundărilor reale şi simulate;
  2. raport de informare a beneficiarului întocmit de către şeful de scufundare privind activitatea desfăşurată;
  3. registrul de evidenţă a accidentelor de decompresie, dacă este cazul, conform anexei nr.
    23;
    
    nr. 25;
    
    nr. 26;
  4. registrul de scufundare cu turela, conform anexei nr. 24
  5. raport privind incidentele în activitatea de scufundare, dacă este cazul, conform anexei
  6. raport privind accidentele în activitatea de scufundare, dacă este cazul, conform anexei
  7. brevetul de scafandru, dacă este cazul.
3. Toate documentele sunt luate în evidenţa unităţilor cu număr de înregistrare.
Art. 384. - (1) Toate scufundările executate, indiferent de tip, se înscriu nominal de către şeful de scufundare în „REGISTRUL DE EVIDENŢA NOMINALĂ A SCUFUNDĂRILOR REALE ŞI SIMULATE".
1. Înainte de înscrierea nominală a scafandrilor, se notează activitatea, raionul în care aceasta se desfăşoară şi personalul cu atribuţiuni şi responsabilităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare, conform planului de scufundare.
2. Înainte de începerea activităţii, scafandrul semnează în registru pentru confirmarea verificării echipamentului individual de scufundare, personalul cu atribuţii medicale semnează în dreptul fiecărui scafandru apt pentru desfăşurarea activităţii, iar şeful de scufundare semnează că a verificat fiecare scafandru şi înscrie ora începerii imersiei.
3. După terminarea activităţii, fiecare scafandru semnează în registru pentru a confirma timpul total petrecut în apă. Toate scufundările unitare, cu turela deschisă sau închisă, se înscriu în
  „REGISTRUL DE SCUFUNDARE CU TURELA".
  Art. 385. - Pentru scufundările în saturaţie se completează următoarele registre:
  1. pe timpul compresiei, staţionării la nivelul de viaţă şi pe timpul decompresiei
    „REGISTRUL CU RAPOARTE ALE OPERATORULUI BAROCAMERĂ", conform modelului
    prezentat în anexa nr. 20;
  2. pe timpul lucrului sub apă „REGISTRUL DE RAPOARTE DE SCUFUNDAREA ÎN SATURAŢIE", conform modelului prezentat în anexa nr. 21.
Art. 386. - Accidentele de scufundare se înscriu în „REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A ACCIDENTELOR DE DECOMPRESIE", conform modelului prezentat în anexa nr. 23.
Art. 387. - Unităţile care execută activităţi subacvatice cu scafandri sunt obligate să înregistreze aceste registre şi să le păstreze cel puţin doi ani după completarea lor.
Art. 388. - (1) Brevetul de scafandru se păstrează la titularul acestuia şi trebuie prezentat autorităţilor care efectuează inspectarea activităţilor subacvatice, la cererea acestora.
1. Autorităţile care pot solicita brevetul de scafandru pentru verificări sunt:
  1. Centrul de Scafandri Constanţa;
  2. Inspecţia Muncii;
  3. alte autorităţi naţionale care eliberează autorizaţii de lucru, permise de lucru.
2. Scafandrul este obligat să aibă asupra sa, la locul desfăşurării activităţii de scufundare, brevetul de scafandru şi actul de identitate în original, copii ale acestor documente nefiind luate în considerare.
3. Înscrierile în brevetul de scafandru se fac numai de către:
  1. Centrul de Scafandri Constanţa, în calitate de emitent;
  2. Centrul de Medicină Navală pentru confirmarea aptitudinii medicale anuale;
  3. unitatea unde este angajat titularul brevetului, autorizată pentru desfăşurare de activităţi cu scafandri, pentru confirmarea numărului anual de ore de scufundare executate.
Valabilitatea datelor înscrise în brevetul de scafandru trebuie să poată fi dovedită prin documente oficiale.
Art. 389. - Unitatea unde este încadrat scafandrul trebuie să deţină, la dosarul personal al scafandrului, următoarele documente sau copii ale acestora, actualizate permanent:
1. act de identitate;
2. brevet de scafandru;
3. fişa postului;
4. dovada aptitudinii medicale;
5. diplome, atestate, certificate de competenţă.

CAPITOLUL XI

Informarea cu privire la producerea accidentelor de scufundare/decompresie şi a evenimentelor

Art. 390. - În concordanţă cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, întregul personal care participă la activităţile subacvatice cu scafandri trebuie să informeze cu privire la orice situaţie de muncă despre care are motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţa a echipamentelor/instalaţiilor de scufundare şefului de scufundare/instructorului de scufundări recreaţionale/divemasterul-ului

Art. 391. - (1) În afara structurilor prevăzute la cap. VI al Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, conducerea unităţii unde sunt încadraţi scafandrii este obligată să informeze de îndată şi Centrul de Scafandri, telefonic şi prin transmiterea raportului prevăzut la anexa nr. 23 la Metodologie, cu privire la toate evenimentele petrecute în timpul activităţilor desfăşurate în mediul hiperbar, precum şi lecţiile identificate, în vederea implementării unor măsuri care să conducă la împiedicarea reapariţiei evenimentelor respective.

(2) La solicitarea unităţii în care s-a produs evenimentul sau a organelor de control, Centrul de Scafandri poate desfăşura activităţi de expertizare. Modalitatea de expertizare se va stabili prin procedură internă.

Art. 392. - În cazul producerii unui accident de scufundare/decompresie, în afara structurilor prevăzute la cap. VI al Legii nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se informează de îndată şi Centrul de Scafandri, telefonic şi prin transmiterea raportului prevăzut la anexa nr. 25 sau anexa nr. 26 la Metodologie.

CAPITOLUL XII

Utilizarea tabelelor de decompresie şi de tratament terapeutic

Art. 393. - (1) Pe teritoriul României se pot utiliza următoarele tabele de decompresie sau instrucţiuni, respectându-se modul lor de utilizare:

pentru scufundări cu aer la nivelul mării: LH 82, LH 89, COMEX, GERS, US NAVY;
pentru scufundări cu HELIOX la nivelul mării: tabele de decompresie pentru HELIOX;
pentru scufundări la altitudine: BUHLMANN;
pentru scufundări în saturaţie: Instrucţiuni COMEX şi US NAVY.

(2) Pe teritoriul României se pot utiliza instrucţiunile de tratament COMEX , US NAVY şi cele prevăzute în Ghidul scafandrului autonom.

Art. 394. - Centrul de Scafandri va emite un buletin informativ care va conţine instrucţiunile şi tabelele de decompresie utilizate pe teritoriul României.

Art. 395. - Orice scafandru afectat de efectele presiunii trebuie tratat de urgenţă, respectându-se următoarele faze:

îngrijirea directă de urgenţă;
diagnosticul;
transportul, dacă este cazul;
tratamentul prin recompresie.
Art. 396. - (1) Medicul cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară decide asupra tratamentului de urmat în cazul în care un scafandru afectat de efectele presiunii trebuie tratat conform tabelei de decompresie terapeutică.
1. Dacă nu există la faţa locului un medic cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară, atunci cea mai calificată persoană va începe examinarea scafandrului pentru a se asigura, cât mai repede posibil, că acesta nu prezintă simptome neurologice şi va contacta un medic cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară pentru a decide alegerea tratamentelor suplimentare.
2. Dacă scafandrul nu prezintă simptome neurologice, este permisă o întârziere de până la 15 minute, barocamera fiind pregătită pentru a aştepta sosirea echipei medicale.
3. Dacă echipa medicală nu vine în acest interval de timp, întârzierea pentru a putea fi efectuat un examen neurologic adecvat poate fi extinsă până la 30 minute.
4. Dacă sunt găsite simptome neurologice, tratamentul trebuie început imediat.

Art. 397. - Scafandrii care manifestă simptome ale unor accidente de decompresie sau de embolie gazoasă arterială vor fi trataţi într-o barocameră compartimentată multi-loc.

Art. 398. - Elicopterul care transportă un scafandru afectat şi care nu este introdus într-o barocameră trebuie să zboare la o atitudine care să nu depăşească 300 metri, ideal ar fi 100 metri.

Art. 399. - (1) Atunci când victima unui accident de scufundare este evacuată fără recompresie, aceasta trebuie să primească pe tot timpul transportului oxigen pur printr-o mască oro

- nazală.

(2) De asemenea, trebuie administrată rehidratarea orală sau intravenoasă, funcţie de severitatea simptomelor.

Art. 400. - (1) Atunci când se planifică activităţi de scufundare, se va avea totdeauna în vedere evacuarea de urgenţă până la cea mai apropiată barocameră multi-loc, ţinându-se cont de faptul că întârzierea transportului poate determina întârzierea recuperării totale, afecţiuni neurologice permanente şi chiar decesul.

Monitorizarea continuă a funcţiilor vitale ale accidentatului este obligatorie înainte şi pe timpul transportului.
Eliminările de urină trebuie monitorizate din momentul în care au fost afectate funcţiile organismului.
Accidentatul trebuie însoţit pe timpul transportului de un cadru medical.

Art. 401. - (1) Forma definitivă de tratament pentru embolia gazoasă arterială cerebrală şi accidentul de decompresie este recompresia într-o barocameră compartimentată multi-loc.

(2) Administrarea de oxigen şi alte tratamente suplimentare pot fi avizate de către medicul cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară.

Art. 402. - Regulile generale privind tratamentul unei boli de decompresie sunt:

se începe tratamentul prompt şi adecvat: examinarea iniţială, înaintea recompresiei, trebuie să stabilească prezenţa anomaliilor majore dar nu trebuie să întârzie tratamentul pacienţilor grav bolnavi;
de îndată ce semnele de boală de decompresie, în special cele neurologice sunt identificate, pacientul trebuie introdus în camera hiperbarică şi supus recompresiei, urmând ca restul examinării să se facă sub presiune;
pacienţii trebuie examinaţi din nou în timpul tratamentului la adâncime, precum şi la terminarea tratamentului;
zonele de senzaţie alterată trebuie marcate astfel încât anomaliile senzoriale să fie monitorizate;
cazurile de inconştienţă se tratează ca şi afecţiuni neurologice acute de decompresie, făcând excepţie cazul în care această cauză poate fi exclusă cu certitudine;
se asigură prezenţa unui cadru medical calificat disponibil pentru presurizare în barocameră, pe tot timpul recompresiei;
se verifică şi înregistrează, periodic, starea pacientului şi semnele vitale;
se verifică, frecvent, dacă starea semnelor vitale se schimbă rapid sau semnele vitale sunt instabile;
se menţine un grafic al echilibrului hidroelectrolitic;
se vor aplica programele de tratament cu exactitate şi se va menţine gradul de ridicare/coborâre normal, cu excepţia cazului când un medic de medicină hiperbară recomandă modificări;
se menţine folosirea oxigenului sau a amestecului terapeutic conform tabelelor terapeutice aplicate şi se monitorizează semnele de avertizare ale toxicităţii cu oxigen;
se ţine pacientul sub observaţie după tratament, pentru orice recidivă a simptomelor, cel puţin o oră după dureri ale membrelor sau boli de decompresie cutanate şi cel puţin şase ore după tratamentul simptomelor mai serioase.

Art. 403. - (1) Se interzic următoarele:

modificarea tabelelor terapeutice;
folosirea oxigenului 100% la adâncimi mai mari de 18 metri.

(2) În funcţie de situaţie, singura persoană care poate modifica tabelele terapeutice este medicul care a decis asupra tratamentului de urmat.

Art. 404. - Tratamentul se începe chiar dacă există îndoieli asupra diagnosticului de boală de decompresie.

Art. 405. - (1) Procedurile de tratament nu trebuie scurtate niciodată, decât în cazul în care apar urgenţe care cer ca pacientul din barocameră să o părăsească mai devreme.

Terapia prin recompresie odată începută trebuie terminată, cu excepţia cazului când pacientul moare sau dacă prin continuarea tratamentului pacienţii din barocameră sunt în pericol de moarte.
Dacă se pare că pacientul a murit, un medic cu studii complementare/pregătire în medicină hiperbară trebuie să confirme decesul înainte ca tratamentul să fie încetat.
După ce decesul a fost constatat, însoţitorii pot fi supuşi decompresiei fie prin terminarea tabelului de tratament, fie prin urmarea unui tabel modificat de decompresie cu aer, adecvat caracteristicilor scufundării.
Art. 406. - Următoarele proceduri sunt recomandate în timpul tratamentului în barocameră:
1. când se atinge adâncimea maximă, pacientul, dacă este conştient, trebuie interogat şi examinat cât de mult posibil pentru a evalua gradul de calmare, încetare a simptomelor sau prezenţa simptomelor şi semnelor anterioare care nu au fost observate până la acel moment;
2. pacientul trebuie verificat periodic, în special în timpul decomprimării, când este probabil să reapară simptomele;
3. pacienţii trebuie treziţi pentru examinări periodice, dar li se poate permite să doarmă în orice altă fază a tratamentului;
4. pacienţii conştienţi pot mânca şi se pot hidrata în barocameră în timpul pauzelor de aer.

CAPITOLUL XIII

Scufundări recreaţionale

Art. 407. - (1) Scufundările recreaţionale sunt scufundările care se execută de către scafandri în scop de agrement şi se clasifică astfel:

scufundare neasistată, executată de către un scafandru/o echipă de scafandri certificaţi de către o asociaţie/organizaţie internaţională pentru scafandri recreaţionali;
scufundare asistată, executată de către un scafandru/o echipă de scafandri certificaţi de către o asociaţie/organizaţie internaţională pentru scafandri recreaţionali, însoţiţi de către un instructor/divemaster;
scufundare introductivă, asistată de către un instructor/divemaster;
scufundare de instruire asistată de către un instructor/divemaster.

(2) Activităţile de scufundare organizate conform clasificării de la alin. (1) lit. b), c) şi d) au caracter comercial.

Art. 408. - În cadrul scufundărilor recreaţionale sunt incluse scufundările autonome, cu circuit deschis, semiînchis sau închis, care folosesc ca amestec respirator aerul, amestecurile de N2-O2, He-N2-O2 sau He-O2 şi includ atât scufundările fără decompresie cât şi cele cu decompresie în apă.

Art. 409. - Scafandrul recreaţional este persoana care deţine un certificat de scafandru emis de un instructor de scufundări, recunoscut de către o asociaţie/organizaţie de certificare a scafandrilor de agrement, aşa cum sunt ele definite în prezentele prevederi.

Art. 410. - Scafandrul recreaţional poate executa scufundări numai în gama de adâncimi pentru care este certificat.

Art. 411. - Asociaţiile/organizaţiile de certificare pentru scufundări recreaţionale sunt organisme internaţionale care stabilesc standardele pentru certificarea scafandrilor recreaţionali şi a instructorilor de scufundare recreaţională.

Art. 412. - (1) Centrul de scufundări recreaţionale este unitatea care organizează scufundări de agrement şi pune la dispoziţia scafandrilor recreaţionali o gamă de servicii în strânsă legătură cu activitatea de scufundare.

(2) Fără să se limiteze la acestea, aceste servicii pot cuprinde:

vânzare şi/sau închiriere de echipamente de scufundare;
organizare de cursuri de scufundări în cazul în care în cadrul centrului funcţionează şcoala de scafandri recreaţionali;
organizare de scufundări recreaţionale din gama celor pe care este îndreptăţit să le organizeze, în conformitate cu certificările obţinute de la organizaţiile de certificare a scufundărilor sportive sub egida cărora funcţionează.

Art. 413. - (1) Şcoala de scafandri recreaţionali este unitatea care certifică, prin intermediul instructorilor angajaţi, scafandri recreaţionali în conformitate cu standardele asociaţiei/organizaţiei de scufundări recreaţionale sub egida căreia funcţionează.

În conformitate cu standardele organizaţiei sub egida căreia funcţionează, şcoala de scafandri poate exista independent sau ca parte a unui Centru de scufundări recreaţionale.
Art. 414. - Instructorul de scafandri recreaţionali este scafandrul care deţine un certificat valabil emis de o asociaţie/organizaţie de certificare a scafandrilor recreaţionali în baza căruia este îndreptăţit de către aceasta să certifice scafandri recreaţionali, conform specialităţii obţinute şi în conformitate cu standardele organizaţiei, iar în sensul prevederilor art. 407 alin. (2), activitatea prestată de instructor are caracter comercial.
Art. 415. - Divemaster-ul/ghidul de scufundare este scafandrul recreaţional care are o pregătire superioară în domeniul scufundărilor recreaţionale şi are atribuţii în organizarea, conducerea scufundărilor recreaţionale, precum şi rol de ghid subacvatic, iar în sensul prevederilor art. 407 alin. (2), activitatea prestată de divemaster are caracter comercial.
Art. 416. - Scufundarea organizată este serviciul oferit de către un centru de scufundări recreaţionale/şcoală de scafandri recreaţionali unor scafandri brevetaţi prin care aceştia sunt conduşi şi vizitează o destinaţie subacvatică.
Art. 417. - Scufundarea cu ghid este serviciul prin care un centru de scufundări recreaţionale/şcoală de scafandri recreaţionali asigură clienţilor săi un scafandru cu experienţă cu rol de ghid subacvatic.
Art. 418. - Echipa de scafandri recreaţionali este un grup de minimum doi scafandri care rămân împreună şi în contact vizual permanent pe timpul scufundării, în scopul sprijinului reciproc în caz de dificultate.

Art. 419. - Prevederile capitolelor III - VIII, capitolului IX - art. 230-237, art. 257 -266, secţiunile 2, 3, 4, 5, 13, capitolului X, XII, XVI, XVII din prezenta metodologie nu sunt aplicabile domeniului scufundărilor recreaţionale.
Art. 420. - Echipamentul standard pentru un scafandru recreaţional care execută o scufundare este:
1. mască/vizor de scafandru;
2. vestă de compensare;
3. costum de scufundare;
4. profundimetru, opţional la scufundări până în 12 metri;
5. ceas etanş, opţional la scufundări până în 12 metri;
6. lanternă pentru scufundările pe timp de noapte;
7. lesturi şi sistem de fixare pe corp/echipament;
8. cuţit/foarfecă/dispozitiv tăiere destinat scufundărilor;
9. labe;
10. butelie sau aparat de respirat;
11. regulator treapta I şi treapta a II-a;
12. regulator treapta I şi treapta a II-a de rezervă, montat separat pe un alt robinet al buteliei/ansamblului de butelii;
13. baliză/marcator şi saulă pentru semnalizare prezenţă scafandru;
14. tub de respirat;
15. tabele de decompresie sau computer de scufundare, opţional la scufundări până în 12
  metri;
16. manometru de control a presiunii.
  Art. 421. - Centrele, şcolile, instructorii şi divemasterii de scufundări recreaţionale sunt
  obligaţi să ia măsuri pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţilor de scufundare, conform legislaţiei române aplicabile şi a regulilor interne ale organizaţiei de scufundări sub egida cărora funcţionează.
  Art. 422. - Standardele minime de dotări şi echipamente sunt cele prevăzute de organizaţia de scufundări sub egida cărora funcţionează.
  Art. 423. - (1) Pentru scufundările recreaţionale organizate până la adâncimea de 12 metri este recomandată prezenţa la suprafaţă la locul scufundării a unui scafandru cu certificat valabil în acordarea primului ajutor de bază şi efectuarea masajului cardio-respirator.
  (2) Pentru scufundările recreaţionale organizate la adâncimi mai mari de 12 metri este obligatorie prezenţa la suprafaţă la locul scufundării a unui scafandru cu certificat valabil în acordarea primului ajutor de bază şi efectuarea masajului cardio-respirator.
Certificatul trebuie emis de una din organizaţiile de certificare pentru scufundări recreaţionale sau prin orice altă organizaţie recunoscută de Ministerul Sănătăţii.

Art. 424. - Pentru scufundările recreaţionale organizate la adâncimi mai mari de 30 de metri este obligatorie prezenţa la locul scufundării a unei truse de prim ajutor cu oxigen.

Art. 425. - Scafandrii recreaţionali au obligaţia de a lua toate măsurile pentru desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţilor de scufundare, în conformitate cu regulile privind siguranţa scufundărilor ale organizaţiei de scufundări, sub egida cărora deţin certificarea.

Art. 426. - Scafandri recreaţionali, aşa cum sunt definiţi în prezentele prevederi, pot executa numai tipuri de scufundări pentru care sunt certificaţi.

Art. 427. - Scafandri recreaţionali sunt obligaţi să aibă asupra lor, pe mal sau în barcă, documentele care atestă identitatea, pregătirea şi dreptul de a practica scufundările.

Art. 428. - Pentru scufundările recreaţionale efectuate până la adâncimea de 30 metri este obligatorie prezenţa a două regulatoare treapta a II-a conectate la aceeaşi treaptă I a regulatorului.

Art. 429. - Pentru scufundările recreaţionale efectuate la adâncimi mai mari de 30 metri este obligatorie prezenţa pe sursa de amestec respirator a cel puţin două alimentări separate pentru conectarea a două regulatoare distincte.

Art. 430. - Conducătorii unităţilor ce desfăşoară activităţi subacvatice recreaţionale au obligaţia să solicite autorizarea activităţii la Centrul de Scafandri.

CAPITOLUL XIV

Autorizarea

SECŢIUNEA 1

Autorizarea unităţilor care execută activităţi cu scafandri şi lucrări subacvatice sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice

Art. 431. - Pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicţie, desfăşurarea activităţilor cu scafandri, sub apă sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice, se poate executa numai pe baza autorizaţiei eliberate de către Centrul de Scafandri Constanţa.

Art. 432. - (1) Conducerea unităţii care execută pe teritoriul României activităţi cu scafandri este obligată să solicite Centrului de Scafandri autorizaţia de funcţionare, să menţină condiţiile de lucru şi dotarea pentru care s-a obţinut autorizarea şi să ceară revizuirea acesteia, în cazul modificării condiţiilor iniţiale în care a fost emisă.

Prevederile alin. (1) se aplică atât unităţilor care au sediul pe teritoriul României, cât şi unităţilor înregistrate în alt stat şi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicţie.
Prin activităţi cu scafandri, în sensul prezentelor prevederi, se înţelege:
1. cercetarea mediului subacvatic;
2. operaţiuni de căutare şi recuperare de obiecte şi persoane aflate în mediul subacvatic;
3. culegerea şi înregistrarea de informaţii legate de diverse obiective subacvatice: construcţii, instalaţii, ecosisteme, fundul apei etc.;
4. inspecţii tehnice la corpul navei;
5. lucrări subacvatice cu scule acţionate hidraulic/pneumatic;
6. verificarea, controlul şi decolmatarea structurilor imerse;
7. sudură/tăiere subacvatică;
8. control nedistructiv structuri imerse;
9. lucrări subacvatice de construcţii şi montaj;
10. verificarea tehnică a construcţiilor imersate, echipamentelor şi instalaţiilor hidromecanice şi hidrotehnice;
11. înlăturarea unor obstacole subacvatice;
12. înlocuiri şi amplasări de cabluri, şine şi conducte cu trasee subacvatice;
13. testare echipamente/obiecte în mediul hiperbar;
14. pescuit cu scafandri, culegerea de floră şi faună marină/acvatică;
15. scufundări în scop recreaţional/sportiv;
16. prospectarea, cercetarea ştiinţifică şi arheologia subacvatică;
17. alte activităţi cu scafandri, sub apă sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice.

Art. 433. - În vederea autorizării, unităţile solicitante trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

să fie legal constituite;
să aibă prevăzut în statut/actul de înfiinţare, activităţi subacvatice cu scafandri;
să nu facă obiectul unei proceduri legale pentru declararea falimentului/ lichidării/suspendării activităţii;
să nu existe o condamnare în ultimii 3 ani a conducătorului unităţii, prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională.

Art. 434. - (1) Unitatea care solicită autorizarea transmite o cerere scrisă direct la sediul Centrului de Scafandri sau prin poştă/fax/e-mail/Punct de Contact Unic Electronic.

Modelul Cererii de autorizare este prevăzut în anexa nr. 27 la Metodologie.
În termen de cel mult 14 zile calendaristice de la primirea solicitării, Centrul de Scafandri transmite, în scris, solicitantului informaţii referitoare la desfăşurarea procedurii de autorizare şi la planificarea auditului.

Art. 435. - (1) Tariful autorizării se stabileşte de către Centrul de Scafandri, conform prevederilor Ordinului ministrului apărării nr. M. 82/2008 pentru stabilirea domeniilor şi condiţiilor privind angajarea şi executarea, la cerere, prin unităţile Ministerului Apărării Naţionale, a prestărilor de servicii pentru persoane juridice sau pentru persoane fizice, cu modificările şi completările ulterioare.

Sunt exceptate de la plata autorizării, unităţile din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 436. - Comandantul Centrului de Scafandri desemnează specialişti calificaţi care se vor deplasa la sediul unităţii şi la punctele de lucru ale solicitantului pentru inspecţia şi verificarea activităţii de scufundare, a personalului supus autorizării şi a echipamentelor individuale şi colective de scufundare.
Art. 437. - Solicitantul întocmeşte şi pune la dispoziţia specialiştilor, în vederea constituirii dosarului de autorizare, următoarele documente:
1. listă cu aparatura, echipamentele şi instalaţiile de scufundare supuse autorizării;
2. fişe de evidenţă contabilă cu aparatura, echipamentele individuale şi colective, precum şi instalaţiile de scufundare care aparţin unităţii;
3. copii după contractele de închiriere sau comodat ale aparaturii, echipamentelor individuale şi colective, precum şi instalaţiilor de scufundare etc.;
4. documente care atestă verificarea şi evaluarea aparaturii, echipamentului şi instalaţiilor de scufundare;
5. tabel nominal cu personalul care face obiectul autorizării, indicându-se funcţiile fiecăruia în activitatea de scufundare;
6. documente care atestă calitatea de angajat al persoanelor nominalizate în tabel;
7. documente care atestă calificarea personalului;
8. documente care atestă menţinerea dreptului de exercitare a profesiei de scafandru, conform prezentelor prevederi;
9. documente care atestă calificarea şi dreptul la libera practică a personalului medical care asigură activităţile de scufundare;
10. fişe de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă;
11. alte documente pe care specialiştii Centrului de Scafandri le consideră relevante în vederea stabilirii acordării autorizaţiei;
12. manualul unităţii conform modelului din anexa nr. 28 la Metodologie.

Art. 438. - Dosarul de autorizare constituit din documentele prezentate la art. 437 se păstrează de către Centrul de Scafandri pentru o perioadă de 2 ani din momentul emiterii autorizaţiei, după care se distruge.

Art. 439. - Specialiştii Centrului de Scafandri verifică:

originalele documentelor aflate în copie la dosarul de autorizare;
documentaţia tehnică a tehnicii şi echipamentelor de scufundare prevăzută în lista de la dosarul autorizării şi instrucţiunile de exploatare;
funcţionarea şi starea tehnică a echipamentelor şi a instalaţiilor utilizate, prevăzute în lista de la dosarul autorizării;
instrucţiunile proprii privind securitatea şi sănătatea în muncă;
tabelele de decompresie şi de tratament utilizate;
prin testare, cunoştinţele teoretice ale scafandrilor şi ale personalului cu funcţii în activitatea de scufundare, privind cunoaşterea răspunderilor şi atribuţilor la scufundare, regulilor specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru diferite scule şi instalaţii folosite, regulilor de exploatare a tehnicii, modulului de folosire a sculelor, aparaturii, echipamentului şi instalaţiilor, conform prezentelor prevederi;
cunoştinţele practice prin desfăşurarea unui exerciţiu complex de scufundare ce va cuprinde minim aplicarea unei proceduri de urgenţă şi punerea în aplicare a unui plan de contingenţă, fără a se limita la acestea;
îndeplinirea condiţiilor pentru accesul la exercitarea profesiei;
existenţa documentelor, registrelor utilizate în activitatea de scufundare, prevăzute de prezentele prevederi şi modul de completare a acestora.

Art. 440. - După finalizarea inspecţiei şi a verificărilor de la sediul unităţii solicitante, părţile vor încheia un proces-verbal de inspecţie în care se menţionează constatările şi dacă este cazul, termene de remediere a deficienţelor constatate.

Art. 441. - Autorizarea unităţilor solicitante se efectuează de către comisia de expertizare şi autorizare tehnică a unităţilor cu profil de scufundare, numită de către comandantul Centrului de Scafandri.

Art. 442. - Comisia de expertizare şi autorizare tehnică a unităţilor cu profil de scufundare analizează dosarul de autorizare şi procesul-verbal de inspecţie întocmit de specialişti şi propune acordarea/neacordarea autorizaţiei printr-un proces-verbal de autorizare aprobat de comandantul Centrului de Scafandri/înlocuitorul legal.

Art. 443. - (1) În funcţie de dotarea unităţii şi atestările scafandrilor, în condiţiile respectării prezentelor prevederi, autorizaţia cuprinde tipul de scufundare pe care o poate organiza şi executa unitatea, gama de adâncimi şi activităţile care pot fi desfăşurate.

Autorizaţia este însoţită de un supliment descriptiv care cuprinde scafandrii autorizaţi în cadrul societăţii, personalul cu funcţii în activitatea de scufundare, echipamentele şi tehnica avizate pentru a fi utilizate.
Autorizaţia emisă de către Centrul de Scafandri este valabilă doi ani de la data eliberării, în condiţiile menţinerii condiţiilor de lucru şi a dotării pentru care s-a obţinut şi conţine timbru sec, număr, serie şi data eliberării, iar modelul acesteia este prevăzut în anexa nr. 29 la Metodologie.
În cazul pierderii, sustragerii sau deteriorării autorizaţiei, societatea poate solicita eliberarea unui duplicat, în baza unei cereri a titularului autorizaţiei.
Modelul suplimentului descriptiv care însoţeşte autorizaţia este prevăzut în anexa nr. 30 la Metodologie.

Art. 444. - (1) În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data finalizării inspecţiei, Centrul de Scafandri emite şi înaintează autorizaţia unităţii solicitante, însoţită de suplimentul descriptiv sau decizia, justificată, de neacordare a autorizaţiei.

(2) În situaţia în care în procesul-verbal de inspecţie au fost stabilite termene de remediere a deficienţelor, autorizaţia sau decizia de neacordare se emite în termen de 10 zile lucrătoare de la ultimul termen prevăzut în procesul-verbal de inspecţie.

Art. 445. - Autorizaţia emisă va fi înscrisă în Registrul de evidenţă a unităţilor autorizate al Centrului de Scafandri Constanţa, al cărui model este prezentat în anexa nr. 31 la Metodologie.

Art. 446. - Decizia de neacordare a autorizaţiei poate fi contestată în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia.

Art. 447. - (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, comandantul Centrului de Scafandri Constanţa numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiei, formată din specialişti, alţii decât cei care au efectuat evaluarea în vederea autorizării.

Comisia de expertizare şi autorizare tehnică a instituţiilor militare şi civile cu profil de scufundare pune la dispoziţia comisiei însărcinate cu soluţionarea contestaţiei toate datele solicitate de aceasta, în vederea analizei.
Raportul comisiei de soluţionare a contestaţiei se aprobă de către comandantul Centrului de Scafandri, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei.
Art. 448. - (1) Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiei, după aprobare, este comunicată societăţii contestatoare.
1. În cazul unei hotărâri favorabile contestatarului, Centrul de Scafandri Constanţa emite şi înaintează autorizaţia societăţii solicitante, însoţită de suplimentul descriptiv.
2. În cazul unei hotărâri nefavorabile, societatea solicitantă poate ataca în instanţă decizia comisiei de soluţionare a contestaţiei.
  Art. 449. - Unitatea autorizată are următoarele obligaţii:
  1. să execute numai tipurile de lucrări subacvatice înscrise în autorizaţia de funcţionare;
  2. să utilizeze numai scafandrii sau persoanele cu atribuţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare care au fost înscrişi în autorizaţia de funcţionare;
  3. să utilizeze numai echipamentele şi instalaţiile de scufundare care au fost avizate în urma procesului de autorizare.

Art. 450. - Conducerea unităţii care execută lucrări cu scafandri este direct responsabilă de respectarea prezentelor prevederi şi de respectarea condiţiilor pentru care a fost emisă autorizaţia.

SECŢIUNEA a 2-a

Autorizarea unităţilor care execută activităţi de scufundare recreaţională

Art. 451. - Pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicţie, desfăşurarea activităţilor cu scafandri recreaţionali, sub apă sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice, se poate executa numai pe baza autorizaţiei eliberate de către Centrul de Scafandri Constanţa.

Art. 452. - (1) Conducerea unităţii care execută, pe teritoriul României, activităţi cu scafandri recreaţionali este obligată să solicite Centrului de Scafandri autorizaţia de funcţionare, să menţină condiţiile de lucru şi dotarea pentru care s-a obţinut autorizarea şi să ceară revizuirea acesteia, în cazul modificării condiţiilor iniţiale în care a fost emisă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică atât unităţilor care au sediul pe teritoriul României, cât şi unităţilor înregistrate în alt stat şi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicţie.

Art. 453. - În vederea autorizării, unităţile solicitante trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

să fie legal constituite;
să aibă prevăzut în statut/actul de înfiinţare activităţi sportive, recreative şi distractive;
să nu facă obiectul unei proceduri legale pentru declararea falimentului/ lichidării/suspendării activităţii;
să nu existe o condamnare în ultimii 3 ani a conducătorului unităţii, prin hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională.

Art. 454. - (1) Unitatea care solicită autorizarea transmite o cerere scrisă direct la sediul Centrului de Scafandri sau prin poştă/fax/e-mail/Punct de Contact Unic Electronic.

Modelul cererii de autorizare este prevăzut în anexa nr. 27 la Metodologie.
În termen de cel mult 14 zile calendaristice de la primirea solicitării, Centrul de Scafandri transmite, în scris, solicitantului, informaţii referitoare la desfăşurarea procedurii de autorizare şi la planificarea auditului.

Art. 455. - (1) Tariful autorizării se stabileşte de către Centrul de Scafandri, conform prevederilor Ordinului ministrului apărării nr. M. 82/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Comandantul Centrului de Scafandri desemnează specialişti calificaţi care se vor deplasa la sediul unităţii şi la punctele de lucru ale solicitantului, pentru inspecţia şi verificarea activităţii de scufundare, a personalului supus autorizării şi a echipamentelor individuale şi colective de scufundare.
Art. 456. - Solicitantul întocmeşte şi pune la dispoziţia specialiştilor, în vederea constituirii dosarului de autorizare, următoarele documente:
1. listă cu aparatura, echipamentele şi instalaţiile de scufundare supuse autorizării;
2. fişe de evidenţă contabilă cu aparatura, echipamentele individuale şi colective, precum şi instalaţiile de scufundare care aparţin unităţii;
3. copii după contractele de închiriere sau comodate ale aparaturii, echipamentelor individuale şi colective, precum şi instalaţiilor de scufundare etc.;
4. documente care atestă verificarea şi evaluarea aparaturii, echipamentului şi instalaţiilor de scufundare;
5. tabel nominal cu personalul care face obiectul autorizării, indicându-se funcţiile fiecăruia în activitatea de scufundare;
6. documente care atestă calitatea de angajat al persoanelor nominalizate în tabel;
7. documente care atestă calificarea personalului;
8. documente care atestă menţinerea dreptului de exercitare a activităţilor conform funcţiei încadrate;
9. documente care atestă calificarea în acordarea primului ajutor şi efectuarea masajului cardio-respirator conform prevederilor art. 423;
10. fişe de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă;
11. alte documente pe care specialiştii Centrului de Scafandri le consideră relevante în vederea stabilirii acordării autorizaţiei.

Art. 457. - Dosarul de autorizare constituit din documentele prezentate la art. 456 se păstrează de către Centrul de Scafandri pentru o perioadă de 2 ani din momentul emiterii autorizaţiei, după care se distruge.

Art. 458. - Specialiştii Centrului de Scafandri verifică:

originalele documentelor aflate în copie la dosarul de autorizare;
documentaţia tehnică a tehnicii şi echipamentelor de scufundare prevăzută în lista de la dosarul autorizării şi instrucţiunile de exploatare;
funcţionarea şi starea tehnică a echipamentelor şi a instalaţiilor utilizate, prevăzute în lista de la dosarul autorizării şi fotografiază, filmează şi înregistrează pe format digital echipamentele şi instalaţiile supuse autorizării;
instrucţiunile proprii privind securitatea şi sănătatea în muncă;
documentaţia emisă de organismul de certificare sub egida căruia funcţionează, privind standardele minime de dotări şi echipamente;
prin testare, cunoştinţele teoretice ale scafandrilor şi ale personalului cu funcţii în activitatea de scufundare, privind cunoaşterea răspunderilor şi atribuţiilor la scufundare, regulilor specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru diferite instalaţii folosite, regulilor de exploatare a tehnicii, modulului de folosire a echipamentului şi instalaţiilor, conform prezentelor prevederi şi a normelor organismului de certificare sub egida căruia funcţionează;
cunoştinţele practice, prin desfăşurarea unui exerciţiu complex de scufundare ce va cuprinde minim aplicarea unei proceduri de urgenţă şi punerea în aplicare a unui plan de contingenţă, fără a se limita la acestea;
îndeplinirea condiţiilor legale de către personalul unităţii pentru participarea la activităţile de scufundare recreaţională;
existenţa documentelor utilizate în activitatea de scufundare, prevăzute de normele organismului de certificare sub egida căruia funcţionează.

Art. 459. - După finalizarea inspecţiei şi a verificărilor de la sediul unităţii solicitante, părţile vor încheia un proces-verbal de inspecţie în care se menţionează constatările şi dacă este cazul, termene de remediere a deficienţelor constatate.

Art. 460. - Autorizarea unităţilor solicitante se efectuează de către comisia de expertizare şi autorizare tehnică a unităţilor cu profil de scufundare recreaţională, numită de către comandantul Centrului de Scafandri.

Art. 461. - Comisia de expertizare şi autorizare tehnică a unităţilor cu profil de scufundare recreaţională analizează dosarul de autorizare şi procesul-verbal de inspecţie întocmit de specialişti

şi propune acordarea/neacordarea autorizaţiei printr-un proces-verbal de autorizare aprobat de comandantul Centrului de Scafandri/înlocuitorul legal.

Art. 462. - (1) În funcţie de dotarea unităţii şi atestările scafandrilor, în condiţiile respectării prezentelor prevederi, autorizaţia cuprinde tipul de scufundare recreaţională pe care o poate organiza şi executa unitatea, gama de adâncimi şi activităţile care pot fi desfăşurate.

Autorizaţia este însoţită de un supliment descriptiv care cuprinde scafandrii autorizaţi în cadrul societăţii, personalul cu funcţii în activitatea de scufundare, echipamentele şi tehnica avizate pentru a fi utilizate.
Autorizaţia emisă de către Centrul de Scafandri este valabilă 2 ani de la data eliberării, în condiţiile menţinerii condiţiilor de lucru şi a dotării pentru care s-a obţinut şi conţine timbru sec, număr, serie şi data eliberării, iar modelul acesteia este prevăzut în anexa nr. 29 la Metodologie.
În cazul pierderii, sustragerii sau deteriorării autorizaţiei, societatea poate solicita eliberarea unui duplicat al autorizaţiei.
Modelul suplimentului descriptiv care însoţeşte autorizaţia este prevăzut în anexa nr. 30 la Metodologie.

Art. 463. - (1) În termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data finalizării inspecţiei, Centrul de Scafandri emite şi înaintează autorizaţia unităţii solicitante, însoţită de suplimentul descriptiv sau decizia, justificată, de neacordare a autorizaţiei.

Art. 464. - Autorizaţia emisă va fi înscrisă în Registrul de evidenţă a unităţilor autorizate al Centrului de Scafandri Constanţa, al cărui model este prezentat în anexa nr. 31 la Metodologie.

Art. 465. - Decizia de neacordare a autorizaţiei poate fi contestată în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea deciziei.

Art. 466. - (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, comandantul Centrului de Scafandri Constanţa numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiei, formată din specialişti, alţii decât cei care au efectuat evaluarea în vederea autorizării.

Comisia de expertizare şi autorizare tehnică a unităţilor cu profil de scufundare recreaţională pune la dispoziţia comisiei însărcinate cu soluţionarea contestaţiei, toate datele solicitate de aceasta, în vederea analizei.
Raportul comisiei de soluţionare a contestaţiei se aprobă de către comandantul Centrului de Scafandri, în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării contestaţiei.
Art. 467. - (1) Hotărârea comisiei de soluţionare a contestaţiei, după aprobare, este comunicată societăţii contestatoare.
1. În cazul unei hotărâri favorabile contestatarului, Centrul de Scafandri Constanţa emite şi înaintează autorizaţia societăţii solicitante, însoţită de suplimentul descriptiv.
2. În cazul unei hotărâri nefavorabile, societatea solicitantă poate ataca în instanţă decizia comisiei de soluţionare a contestaţiei.
  Art. 468. - Unitatea autorizată are următoarele obligaţii:
  1. să execute numai tipurile de scufundări înscrise în autorizaţia de funcţionare;
  2. să utilizeze numai scafandrii sau persoanele cu atribuţii în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare care au fost înscrişi în autorizaţie;
  3. să utilizeze numai echipamentele şi instalaţiile de scufundare care au fost avizate în urma procesului de autorizare.

Art. 469. - Conducerea unităţii care execută scufundări recreaţionale este direct responsabilă de respectarea prezentelor prevederi şi de respectarea condiţiilor pentru care a fost emisă autorizaţia.

CAPITOLUL XV

Inspectarea

SECŢIUNEA 1

Inspectarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţilor la unităţile ce execută activităţi cu scafandri şi lucrări subacvatice sau în incinte în care presiunea

este superioară presiunii atmosferice

Art. 470. - În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Centrul de Scafandri este structura desemnată să asigure inspectarea unităţilor ce execută activităţi cu scafandri sau în mediul hiperbar, aşa cum este definită în anexa nr.1 la Metodologie.

Art. 471. - Pentru organizarea activităţii specifice de inspectare, comandantul Centrului de Scafandri emite precizări.

Art. 472. - Conducerea unităţii care execută activităţi subacvatice cu scafandri sau activităţi în mediul hiperbar este obligată să informeze Centrul de Scafandri înainte de începerea acestora, comunicând următoarele date:

perioada estimată a activităţilor;
locul de desfăşurare a activităţilor;
personalul cu atribuţii în activitatea de scufundare.

Art. 473. - Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor are următoarele drepturi:

acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul oricărei unităţi care desfăşoară activităţi subacvatice cu scafandri sau activităţi în mediul hiperbar sau la orice alt loc de muncă organizat de aceasta;
să solicite conducerii unităţii sau reprezentantului legal al acesteia, documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea inspectării;
să li se pună la dispoziţie de către unitatea inspectată copii de pe documentele care au legătură cu controlul efectuat;
să ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, angajaţilor, conducerii unităţii sau reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi altor persoane care pot da informaţii cu privire la obiectul controlului efectuat;
să înregistreze, în format digital, echipamentele, instalaţiile folosite, precum şi alte aspecte privind modul de desfăşurare a activităţii considerate relevante;
să dispună conducerii unităţii măsuri în vederea remedierii, într-un timp determinat, a neconformităţilor constatate;
să dispună interzicerea, restricţionarea sau retragerea din funcţionare a echipamentelor, aparatelor, instalaţiilor, tehnicii, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
să dispună sistarea activităţii, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;
să dispună suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare;
să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Art. 474. - (1) Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor are următoarele obligaţii:

să aibă asupra lui actul de identitate şi delegaţia care îi atestă calitatea, în timpul acţiunilor de inspectare;
să nu aibă vreun interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în unităţile care se află sub incidenţa inspectării;
să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta metodologie şi să nu dezvăluie angajatorului, prepuşilor săi sau altor persoane faptul că efectuează inspectarea ca urmare a unei sesizări.

Delegaţia este semnată de comandantul Centrului de Scafandri şi conţine datele de identificare ale persoanei, unitatea inspectată şi valabilitatea acesteia.

astfel:
Art. 475. - (1) Inspectarea, aşa cum este definită în anexa 1 la Metodologie, se realizează
1. planificată, având ca obiectiv verificarea modului în care unitatea respectă sau nu
  prevederile prezentei metodologii şi condiţiile în care a fost emisă autorizaţia;
2. inopinată, având ca obiectiv verificarea unui aspect sau a unui număr limitat de aspecte reglementate de legislaţia în domeniu.
(2) Inspectarea planificată se anunţă cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte.
(3) La inspectare pot participa şi reprezentanţi ai Inspectoratului Teritorial de Muncă.
Art. 476. - (1) Constatările rezultate în urma inspectărilor, măsurile şi sancţiunile dispuse de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţii subacvatice cu scafandri sau activităţii în mediul hiperbar sunt consemnate în procese-verbale.
(2) Procesele-verbale întocmite sunt, după caz:
1. procese-verbale de inspectare;
2. procese-verbale de sistare parţială sau totală a activităţii;
3. procese-verbale de oprire din funcţionare a echipamentelor sau instalaţiilor, când se constată o stare de pericol.
Art. 477. - Conducerea unităţii este obligată să îndeplinească măsurile dispuse prin procesele-verbale de inspectare şi să informeze, într-o formă scrisă, Centrul de Scafandri, cu privire la modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite, în termenul prevăzut în procesul-verbal.
Art. 478. - Realizarea măsurilor stabilite prin procese-verbale de inspectare se asigură prin verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin inspectări ulterioare, efectuate de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor subacvatice.
Art. 479. - (1) Pentru încălcarea prevederilor art. 199, Centrul de Scafandri poate dispune reţinerea brevetului de scafandru şi interzicerea accesului la scufundări a titularului, pentru o perioadă de 90 de zile.
(2) Brevetul de scafandru poate fi redobândit după 30 de zile în urma susţinerii unui examen de verificare a cunoştinţelor, organizat de către Centrul de Scafandri Constanţa.

SECŢIUNEA a 2-a
Inspectarea modului de organizare şi desfăşurare a activităţilor de scufundare recreaţională

Art. 480. - Inspectarea se realizează şi asupra unităţilor care execută activităţi de scufundare recreaţională.

Art. 481. - Pentru organizarea activităţii specifice de inspectare, comandantul Centrului de Scafandri emite precizări.
Art. 482. - Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor de scufundare recreaţională are următoarele drepturi:
1. acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul oricărei unităţi care desfăşoară activităţi cu scafandri sau la orice alt loc de muncă organizat de aceasta;
2. să solicite conducerii unităţii sau reprezentantului legal al acesteia, documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea inspectării;
3. să înregistreze, în format digital, echipamentele, instalaţiile folosite, precum şi alte aspecte privind modul de desfăşurare a activităţii considerate relevante;
4. să li se pună la dispoziţie de către unitatea inspectată copii de pe documentele care au legătură cu controlul efectuat;
5. să ia declaraţii scrise, singuri sau în prezenţa martorilor, angajaţilor, conducerii unităţii sau reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi altor persoane care pot da informaţii cu privire la obiectul controlului efectuat;
6. să dispună conducerii unităţii măsuri în vederea remedierii, într-un timp determinat, a neconformităţilor constatate;
7. să dispună interzicerea, restricţionarea sau retragerea din funcţionare a echipamentelor, aparatelor, instalaţiilor, tehnicii, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
8. să dispună sistarea activităţii, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare şi să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;
9. să dispună suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare;
10. să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Art. 483. - (1) Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor are următoarele obligaţii:

să aibă asupra lui actul de identitate şi delegaţia care atestă în calitatea în timpul acţiunilor de inspectare;
să nu aibă vreun interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în unităţile care se află sub incidenţa inspectării;
să păstreze confidenţialitatea asupra identităţii persoanei care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta metodologie şi să nu dezvăluie angajatorului, prepuşilor săi sau altor persoane faptul că efectuează inspectarea ca urmare a unei sesizări.
1. Delegaţia este semnată de comandantul Centrului de Scafandri şi conţine datele de identificare ale persoanei, unitatea inspectată şi valabilitatea acesteia.
  Art. 484. - (1) Centrul de Scafandri poate să realizeze două tipuri de inspectări:
  1. inspectare planificată, care are ca obiectiv verificarea modului în care unitatea aplică sau nu prevederile prezentei metodologii din domeniul activităţilor subacvatice cu scafandri;
  2. inspectare inopinată, care are ca obiectiv verificarea unui aspect sau a unui număr limitat de aspecte reglementate de prezenta metodologie.

(2) Inspectarea planificată se anunţă cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte.

Art. 485. - (1) Constatările rezultate în urma inspectărilor, măsurile şi sancţiunile dispuse de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor sunt consemnate în procese-verbale.

(2) Procesele-verbale întocmite sunt, după caz:

procese-verbale de inspectare;
procese-verbale de sistare parţială sau totală a activităţii;
procese-verbale de oprire din funcţionare a echipamentelor sau instalaţiilor, când se constată o stare de pericol.

Art. 486. - Conducerea unităţii este obligată să îndeplinească măsurile dispuse prin procesele-verbale de inspectare şi să informeze, într-o formă scrisă, Centrul de Scafandri cu privire la modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite, în termenul prevăzut în procesul-verbal. Realizarea măsurilor stabilite prin procese-verbale de inspectare se asigură prin verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin inspectări ulterioare efectuate de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităţilor subacvatice.

CAPITOLUL XVI

Recunoaşterea, pe teritoriul României, a calificărilor profesionale pentru profesiile din grupa „Scafandri"

Art. 487. - (1) Recunoaşterea calificărilor pentru ocupaţiile şi profesiile din grupa

„Scafandri" are ca scop stabilirea modului de analiză, examinare şi evaluare în vederea recunoaşterii calificărilor profesionale sau titlurilor de calificare obţinute de către cetăţenii români sau străini, în alt stat, în vederea exercitării acestor profesii pe teritoriul României.

(2) Recunoaşterea calificărilor profesionale se realizează prin analiza şi evaluarea competenţelor profesionale deţinute de către solicitant, raportate la reglementările naţionale pentru aceste profesii.

Art. 488. - (1) Recunoaşterea calificării profesionale poate fi solicitată de către orice persoană care deţine un titlu de calificare eliberat de către o autoritate dintr-un alt stat şi care doreşte să exercite profesia pe teritoriul României.

Recunoaşterea calificării profesionale poate fi solicitată şi în situaţia în care profesia şi cursurile de formare nu sunt reglementate în ţara de origine a solicitantului, dacă acesta poate face dovada experienţei profesionale în domeniu, exercitând profesia cu normă întreagă timp de un an de zile sau având durata globală echivalentă cu normă redusă în cei 10 ani anteriori, cu condiţia să deţină unul sau mai multe atestate de competenţă sau unul sau mai multe titluri de calificare.
Titlul de calificare sau atestatul de competenţă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
1. să fie eliberate de o autoritate a unui stat, desemnată în conformitate cu actele cu putere
  de lege şi actele administrative ale respectivului stat;
2. să ateste pregătirea titularului pentru exercitarea profesiilor din grupa ocupaţională

„Scafandri".

Art. 489. - (1) Solicitarea de recunoaştere a calificării pentru profesiile din grupa

„Scafandri", însoţită de documentele prevăzute la art. 507, se transmite Centrului de Scafandri, personal sau printr-un mandatar, prin curier, poşta electronică sau Punct Contact Unic Electronic.

(2) Modelul cererii de recunoaştere a calificării profesionale este prevăzut în anexa nr. 32 la Metodologie.

Art. 490. - Cererile de eliberare a atestatelor de recunoaştere a calificării profesionale, însoţite de documentaţia completă, se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora.

Art. 491. - (1) Documentele de recunoaştere a calificării profesionale sunt analizate din punct de vedere al autenticităţii şi al conţinutului, de către comisia Centrului de Scafandri, numită de comandant, în vederea recunoaşterii calificării profesionale.

Centrul de Scafandri poate solicita autorităţii competente din statul emitent al documentelor, confirmarea autenticităţii acestora, direct sau prin Sistemul de Informare al Pieţei Unice IMI PQ NET, dacă statul este membru al Uniunii Europene.
Art. 492. - În cazul în care, în urma analizei dosarului, se constată nereguli, Centrul de Scafandri notifică acest lucru solicitantului, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 490, precum şi modul de remediere a acestora. Cererea de eliberare a atestatului de recunoaştere a calificării profesionale se soluţionează în termen de 10 zile de la data remedierii neregulilor.
Art. 493. - În baza analizei documentelor depuse şi a informaţiilor obţinute din alte surse oficiale, Centrul de Scafandri:
1. recunoaşte titlul de calificare;
2. refuză, motivat, recunoaşterea titlului de calificare.

Art. 494. - Tarifele pentru procedura de recunoaştere a calificării profesionale se stabilesc de către Centrul de Scafandri, conform prevederilor Ordinului ministrului apărării nr. M.82/2008, pentru stabilirea domeniilor şi condiţiilor privind angajarea şi executarea, la cerere, prin unităţile ministerului apărării, a prestărilor de servicii pentru persoane juridice sau pentru persoane fizice cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 495. - Centrul de Scafandri recunoaşte calificarea profesională a solicitantului, dacă în urma analizei documentelor depuse la dosar, se constată că sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

acesta deţine un titlu de calificare, eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau din Confederaţia Elveţiană;
există corespondenţă între competenţele deţinute şi cele prevăzute în legislaţia naţională.

Art. 496. - (1) În situaţia în care nu există corespondenţă între competenţele înscrise în documente şi competenţele specifice din România sau formarea profesională a solicitantului acoperă discipline semnificativ diferite de cele incluse de titlul de calificare necesar în România, Centrul de Scafandri impune acestuia măsuri compensatorii, care constau în probă de aptitudini sau stagiu de adaptare.

Solicitantul are dreptul de a alege între proba de aptitudini şi stagiul de adaptare.
Cheltuielile suplimentare pentru participarea la proba de aptitudini se suportă de către solicitant.
Proba de aptitudini presupune susţinerea unui examen teoretic şi a unui examen practic.
Art. 497. - (1) În vederea susţinerii probei de aptitudini, Centrul de Scafandri pune la dispoziţia solicitantului lista cu disciplinele teoretice şi practice a căror cunoaştere este esenţială pentru accesul şi exercitarea profesiei în România.
(2) Disciplinele de examen sunt stabilite pentru fiecare caz în parte, prin alegerea de pe această listă a materiilor care nu figurează în documentul deţinut de solicitant, pe baza unei comparaţii între formarea profesională din România şi cea de care a beneficiat solicitantul.
Art. 498. - Stagiul de adaptare, cu o durată de trei săptămâni, se desfăşoară în cadrul unei unităţi de pe teritoriul României, aleasă de solicitant şi autorizată pentru desfăşurare de activităţi cu scafandri, sub supravegherea specialiştilor din cadrul Centrului de Scafandri şi se va finaliza cu teste de evaluare teoretice şi practice.
Art. 499. - (1) În funcţie de rezultatele obţinute la proba de aptitudini sau la evaluările stagiului de adaptare, comisia de recunoaştere propune acordarea/neacordarea recunoaşterii profesionale, printr-un proces-verbal de acordare/neacordare a recunoaşterii, aprobat de comandantul Centrului de Scafandri.

(2) În cazul neacordării recunoaşterii profesionale, Centrul de Scafandri transmite solicitantului decizia adoptată, însoţită de motivarea scrisă a comisiei.
Art. 500. - În cazul în care probele compensatorii nu sunt suficiente pentru acordarea accesului total la exercitarea profesiei, Centrul de Scafandri acordă accesul parţial la profesie, stabilind în mod transparent şi obiectiv, competenţele profesionale pe care beneficiarul recunoaşterii are dreptul să le exercite pe teritoriul României.
Art. 501. - (1) În termen de 5 zile calendaristice de la data aprobării procesului-verbal de recunoaştere, Centrul de Scafandri emite Atestatul de recunoaştere a calificării profesionale, în care sunt specificate competenţele pe care beneficiarul recunoaşterii profesionale le posedă şi pe care are dreptul să le exercite pe teritoriul României, în cadru organizat şi cu respectarea prevederilor prezentei metodologii.
(2) Modelul atestatului de recunoaştere a calificării profesionale este prevăzut în anexa nr. 33 la Metodologie.
Art. 502. - (1) Atestatul de recunoaştere a calificării profesionale emis este înscris într-un registru de evidenţă specific al Centrului de Scafandri şi conţine seria, numărul şi data eliberării.
1. În cazul pierderii, sustragerii sau deteriorării acestuia, titularul poate solicita eliberarea unui duplicat, în baza unei cereri.
2. Modelul registrului de evidenţă a atestatelor de recunoaştere este prevăzut în anexa nr. 34 la Metodologie.
Art. 503. - Beneficiarul recunoaşterii profesionale este obligat să respecte prevederile prezentei metodologii, în părţile ce îl privesc.
Art. 504. - (1) Decizia de refuzare a recunoaşterii calificării profesionale poate fi contestată în termen de 10 de zile lucrătoare de la comunicare.
(2) Contestaţia se depune la sediul Centrului de Scafandri.
Art. 505. - (1) Pentru soluţionarea contestaţiei, comandantul Centrului de Scafandri numeşte o comisie formată din specialişti, alţii decât cei care au efectuat analizarea dosarului, în vederea reanalizării solicitării de recunoaştere a calificării profesionale.
1. Comisia de recunoaştere pune la dispoziţia specialiştilor însărcinaţi cu soluţionarea contestaţiei toate datele solicitate de aceştia, în vederea analizei.
2. Hotărârea de respingere/admitere este materializată în Raportul comisiei de soluţionare a contestaţiei, în termen de 30 zile calendaristice de la data înregistrării contestaţiei, raport aprobat de comandantul Centrului de Scafandri.
3. Hotărârea de respingere a contestaţiei este comunicată solicitantului şi poate fi contestată în termen de 30 zile calendaristice.
4. Hotărârea de admitere a contestaţiei se comunicată solicitantului şi în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării raportului, Centrul de Scafandri emite Atestatul de recunoaştere a calificării profesionale, însoţit de un supliment descriptiv.
  Art. 506. - Criteriile de evaluare pentru recunoaşterea calificărilor profesionale sunt:
  1. caracterul complet şi autenticitatea documentaţiei depuse;
  2. corespondenţa dintre competenţele profesionale ale solicitantului şi competenţele profesionale specifice profesiei, conform legislaţiei din România;
  3. caracterul onorabil şi moral al solicitantului.
Art. 507. - Dosarul de recunoaştere a calificării profesionale trebuie să conţină următoarele documente:
1. cerere tip;
2. copie a actului de identitate sau paşaport;
3. copie după titlul de calificare care conferă acces la profesie;
4. documente privind durata totală a studiilor, disciplinele studiate şi proporţia fiecăreia şi dacă este cazul, raportul dintre teorie şi practică;
5. acte care atestă dezvoltarea profesională continuă a solicitantului, participarea la cursuri efectuate în scopul perfecţionării competenţelor dobândite, pentru a diminua măsurile compensatorii, acolo unde este cazul;
6. dovada experienţei profesionale, în cazul în care profesia nu este reglementată în statul de origine;
7. adeverinţă eliberată de către autoritatea competentă a statului de origine, prin care se certifică existenţa sau absenţa unei situaţii care suspendă sau interzice exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă sau infracţiune penală, după caz, cazier judiciar.
Art. 508. - Centrul de Scafandri poate solicita ca documentele depuse la dosar să fie însoţite de traduceri autorizate şi legalizate în limba română.

CAPITOLUL XVII
Registrul Unic al Scafandrilor din România

Art. 509. - (1) Registrul Unic al Scafandrilor din România constituie baza de date care cuprinde evidenţa persoanelor care au obţinut şi deţin atestarea pentru profesiile din Grupa
„Scafandri", cu drept de exercitare a acestor profesii pe teritoriul României, precum şi detalii privind nivelul de pregătire profesională, specializările şi activitatea profesională a acestora.

(2) Registrul Unic al Scafandrilor din România este elaborat şi se păstrează la Centrul de Scafandri.
Art. 510. - În Registrul Unic al Scafandrilor din România se înscriu cetăţenii, români sau străini, posesori ai unui titlu de calificare în România pentru profesiile din Grupa „Scafandri " sau care au obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale similare, într-un alt stat.
Art. 511. - (1) Înscrierea în Registrul Unic al Scafandrilor din România se face de către Centrul de Scafandri, la cerere, având la bază titlul/documentul de calificare obţinut pentru profesiile din Grupa „Scafandri" sau Atestatul de recunoaştere a calificărilor profesionale.
1. Înscrierea în secţiunea membrilor activi din Registrul Unic al Scafandrilor din România asigură şi dovedeşte exercitarea profesiilor din grupa „Scafandri", în condiţiile prezentei metodologii.
2. Cererea de înscriere în Registrul Unic al Scafandrilor din România se completează conform modelului din anexa nr. 35 la Metodologie şi se depune la sediul Centrului de Scafandri, însoţită de copiile documentelor de atestare.
3. Datele care se înscriu în Registrul Unic al Scafandrilor din România sunt următoarele:
  1. numele şi prenumele;
  2. sexul;
  3. data şi locul naşterii;
  4. cetăţenia;
  5. adresa;
  6. telefonul;
  7. e-mail-ul;
  8. codul numeric personal;
  9. seria şi numărul actului de identitate;
  10. fotografie tip paşaport;
  11. locul de muncă (dacă este cazul);
  12. calificarea/ocupaţia pentru care există atestare;
  13. denumirea formelor de pregătire şi data absolvirii;
  14. specializările;
  15. competenţele;
  16. adâncimea maximă pentru care are drept de scufundare;
  17. numărul de ore de scufundare executate, pe game de adâncimi;
  18. data expirării vizitei medicale;
  19. accidente de scufundare;
  20. abaterile disciplinare şi erorile profesionale;
  21. statusul (activ/inactiv);
  22. autoritatea naţională sau instanţa care a adoptat hotărârea privind restricţia sau interdicţia de executare a profesiei;
  23. sfera de aplicare a restricţiei sau interdicţiei;
  24. perioada pentru care se aplică restricţia sau interdicţia;
  25. alte date.
Pe site-ul oficial al Centrului de Scafandri se publică următoarele date din Registrul Unic al Scafandrilor din România:
1. numele şi prenumele;
2. calificările profesionale sau titlurile de calificare deţinute;
3. adâncimea maximă pentru care are drept de scufundare;
4. statusul.

Art. 512. - (1) Datele înscrise în Registrul Unic al Scafandrilor din România se actualizează ori de câte ori intervin modificări.

Inaptitudinea medicală, dobândirea de competenţe sau specializări noi sau orice alte modificări impun obligativitatea comunicării acestora la Centrul de Scafandri de către persoanele înscrise în Registrul Unic al Scafandrilor din România, în termen de 30 zile calendaristice.
În vederea actualizării permanente a Registrului Unic al Scafandrilor din România, în luna ianuarie a fiecărui an calendaristic, persoanele fizice sau juridice care execută activităţi subacvatice cu scafandri sunt obligate să transmită Centrului de Scafandri următoarele date referitoare la activitatea profesională a acestora: numărul de ore de scufundare executate în anul precedent pe game de adâncimi, aptitudinea de scufundare, accidentele de scufundare, abaterile disciplinare şi erorile profesionale.

Art. 513. - (1) Pentru activităţile şi operaţiunile desfăşurate pentru gestionarea Registrului Unic al Scafandrilor din România, Centrul de Scafandri percepe o taxă de înscriere şi o cotizaţie anuală a membrilor activi.

Valoarea acestor taxe se stabileşte periodic de către Centrul de Scafandri.
Fondurile obţinute reprezintă sursă de venituri proprii pentru Centrul de Scafandri şi se folosesc în scopul gestionării în bune condiţii a Registrului Unic al Scafandrilor din România, pentru procurarea de mijloace fixe, materiale gospodăreşti şi finanţarea cheltuielilor organizatorice.
Este exceptat de la plata taxei de înscriere şi a cotizaţiei anuale, personalul unităţilor militare din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 514. - (1) Este interzisă exercitarea pe teritoriul României a profesiilor din Grupa

„Scafandri" de către persoanele care nu sunt înscrise în Registrul Unic al Scafandrilor din România şi care nu îndeplinesc condiţiile pentru statusul activ.

Membrii al căror status este activ trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt atestaţi sau au obţinut recunoaşterea calificării pentru exercitarea profesiei pe teritoriul României;
2. au aptitudinea medicală specifică, conform prevederilor prezentei metodologii;
3. au îndeplinit în anul calendaristic anterior condiţiile prevăzute de prezenta metodologie pentru menţinerea calificării;
4. sunt membri cotizanţi.

Art. 515. - Modificările de status în Registrul Unic al Scafandrilor din România se fac la cerere sau din oficiu, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru statusul activ.

Art. 516. - Persoanele care desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi specifice profesiilor din Grupa „Scafandri" sunt obligate să solicite înscrierea în Registrul Unic al Scafandrilor din România.

CAPITOLUL XVIII

Dispoziţii finale

Art. 517. - Pe timp de război sau la intervenţia în situaţii de urgenţă, sau în cazul intervenţiei operative în cazul operaţiilor militare de scufundare, executate izolat, nu se aplică prezentele prevederi privind desfăşurarea şi conducerea activităţiilor de scufundare, unul dintre membrii echipei de scafandri este şef de scufundare şi are dreptul de a modifica planul scufundării, în funcţie de factorii variabili ai acesteia.

Art. 518. - Centrul de Scafandri emite Buletine informative ce conţin elemente de noutate din domeniu, bune practici, lecţii identificate/învăţate, alte informaţii utile.

Art. 519. - Pe timpul desfăşurării activităţilor de scufundare, participanţii sunt obligaţi să ia măsurile corespunzătoare pentru protecţia mediului conform legislaţiei specifice.

Art. 520. - Prezentul ordin nu exonerează unităţile ce desfăşoară activităţi în domeniul subacvatic de respectarea Legii nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 521. - Anexele nr. 1 - 35 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

ANEXA Nr. 1 la Metodologie

GLOSAR

Accident de scufundare - eveniment care are loc în condiţiile lucrului la presiune mai mare decât presiunea atmosferică, sub apă sau în condiţii simulate, având ca efect răniri, mutilări sau chiar moartea.

Accident de decompresie - accident datorat efectelor biofizice ale presiunii, specifice atât scafandrilor autonomi, cât şi scafandrilor alimentaţi de la suprafaţă, respirând fie aer comprimat, fie un alt amestec respirator.

Adâncimea scufundării - este adâncimea maximă atinsă în cursul scufundării, rotunjită la un multiplu de 3 metri imediat superior.

Amestec respirator - compoziţie gazoasă omogenă, formată din unul sau două gaze neutre şi oxigen, utilizată pentru respiraţia scafandrului.

Anoxia - reprezintă scăderea oxigenării ţesuturilor corpului omenesc sub valorile normale fiziologice. Anoxia poate fi provocată fie de lipsa oxigenului în amestecul respirator, fie de reducerea debitului sanguin, fie de diminuarea capacităţii hemoglobinei de a transporta oxigenul.

Aparat de respirat subacvatic - ansamblu de componente ale echipamentului de scufundare care permite scafandrului să respire sub apă. Aparatul poate fi autonom sau cu asistare şi control de la suprafaţă.

Apnee - oprirea voluntară a respiraţiei.

Autonomie - proprietatea unui sistem de a funcţiona liber, fără legături de dependenţă sau realimentări. Autonomia poate fi funcţională, temporală sau spaţială. Deseori, cele trei tipuri se intercondiţionează, determină o anumită posibilitate de utilizare a sistemului respectiv. De exemplu, un scafandru este autonom funcţional când nu are nicio legătură materială (tub, parâmă, cablu telefonic etc.) cu suprafaţa. Temporal, autonomia sa depinde de capacitatea buteliilor. Acelaşi lucru se poate spune şi despre autonomia spaţială, cu menţiunea că autonomia pe verticală este limitată şi de o serie de restricţii fiziologice sau fizice. În mod asemănător, un submersibil are o autonomie spaţială (rază de acţiune), temporală (durata maximă a unei submersii) şi funcţională (capacitatea de evoluţie în imersiune).

Autorizarea unităţilor care execută activităţi cu scafandri - procedură desfăşurată de către Centrul de Scafandri prin care, în urma constatării îndeplinirii cerinţelor aplicabile, se autorizează unităţile care desfăşoară activităţi cu scafandri, subacvatice sau în mediul hiperbar.

Azot - element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, de obicei inert, aflat în proporţie de 78% în atmosfera Pământului.

Bail-out - butelie de rezervă utilizată în scufundările cu alimentare de la suprafaţă.

Barocameră - o incintă rezistentă la presiune special construită pentru activităţi în hiperbarism; este cunoscută şi sub denumirea de cameră hiperbară sau cheson.

Barotraumatism - accident de scufundare ce survine ca urmare a dezechilibrului baric dintre unele cavităţi pneumatice ale corpului uman şi mediul exterior.

Bend - denumire consacrată pentru durerile osteo-artro-musculare cauzate de expansiunea bulelor de gaze ce apar în cazul bolii de decompresie.

Beţia adâncurilor - stare de euforie, asemănătoare beţiei alcoolice, produsă de respiraţia aerului la presiune relativă de peste 6 bari. Sinonim cu narcoza azotului.

BIBS - mască oro-nazală utilizată pentru respiraţia amestecului terapeutic, montată în barocamere.

Boala de cheson - afecţiune caracteristică muncii sub presiune, care survine ca urmare a formării unor bule de gaz în ţesuturile organismului uman în cursul unor decompresii prea rapide. Se întâlneşte atât la scafandri cât şi la muncitorii chesonieri. Sinonim cu: rău de cheson, boală de decompresie, embolie gazoasă.

Brevetare - ansamblu de activităţi finalizate cu eliberarea unui înscris oficial care atestă capacitatea unei persoane de a desfăşura anumite activităţi în cadrul activităţilor de scufundare şi/sau limitările acesteia.

Calificare - ansamblu de competenţe profesionale care permit unei persoane să desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii.

Casca de scafandru - componentă principală a echipamentului de scufundare al cărei rol este de a asigura scafandrului vizibilitate sub apă, respiraţia (eventual recuperarea gazului expirat), comunicaţiile cu suprafaţa şi protecţia capului.

Călăuza - parâmă de legătură între scafandrul aflat sub apă şi persoana de la suprafaţă, care-i acordă asistenţă.

Călăuzier - persoană aflată la suprafaţă, însărcinată cu acordarea asistenţei unui scafandru care lucrează sub apă prin manevrarea parâmei de legătură (călăuza), pe care o filează sau o recuperează, funcţie de solicitările acestuia.

Centrul de Scafandri - Unitatea Militară 02145 Constanţa, din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.

Cod de semnale şi semne - sistem de semnale şi semne convenţionale care servesc la transmiterea unui mesaj. Semnele sunt alcătuite dintr-o serie de gesturi semnificative, iar semnalele dintr-o succesiune anumită de tracţiuni în parâma călăuză. Atât semnele cât şi semnalele trebuie să fie simple şi neconfundabile cu gesturile sau tracţiunile normale de lucru.

Detentor - componentă a aparatului de respirat sub apă, concepută pentru a destinde aerul de la presiunea înaltă la care se află stocat în butelie, la presiunea corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul, permiţând astfel o respiraţie fără efort cu o frecvenţă corespunzătoare solicitării fiziologice.

Divemaster - scafandru recreaţional cu rol în organizarea şi conducerea activităţilor recreaţionale şi cu responsabilităţi în supervizarea/însoţirea unui grup de scafandri sub apă.

DP - Dinamic Position (engl.), sistem de poziţionare dinamic al navelor.

Durata scufundării/timpul de fund - timpul scurs între începutul imersiunii şi începutul urcării spre suprafaţă sau revenirii la presiunea atmosferică, după încheierea activităţilor.

Durata ridicării la suprafaţă - timpul scurs între momentul începerii urcării la suprafaţă şi momentul revenirii la presiunea atmosferică, incluzând timpul de staţionare la palierele de decompresie.

Durata totală a scufundării/timpul total de scufundare - suma dintre durata ridicării la suprafaţă şi durata scufundării.

Echilibrare - operaţiune de egalizare a presiunii între două incinte.

Echilibrarea urechilor - operaţiune de egalizare a presiunii din urechea medie cu cea exterioară prin trompa lui Eustachio. Echilibrarea urechilor poate avea loc spontan sau prin deglutiţie, mişcări ale maxilarului inferior, manevre speciale (Valsalva, Toynbee) , etc.

Echipament de scafandru - totalitatea pieselor principale şi a accesoriilor cu care este dotat scafandrul în vederea efectuării în bune condiţii a scufundărilor.

Echipament individual de scufundare - totalitatea pieselor principale şi a accesoriilor destinate a fi purtate de scafandru, în vederea efectuării în bune condiţii a scufundărilor.

Efort respirator - travaliu ventilator efectuat în mod reflex de om pentru săvârşirea actului respirator. Efortul respirator depinde de volumul de gaz vehiculat, de densitatea şi vâscozitatea lui, precum şi de rezistenţa căilor respiratorii la fluxul gazos. Odată cu mărirea presiunii amestecului respirat sporesc atât densitatea cât şi vâscozitatea acestuia, ducând la o creştere importantă a efortului respirator. Faţă de această situaţie, organismul se adaptează spontan printr-o mărire a amplitudinii şi o diminuare a frecvenţei respiraţiei, astfel ca efortul să fie minim.

EOD - Explosive Ordnance Disposal.

Etanşeitate - proprietatea unui costum, aparat, recipient etc. de a nu permite intrarea apei.

Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

Flotabilitate - proprietatea unui corp de a pluti la suprafaţa apei sau la o anumită adâncime. Flotabilitatea este dată de diferenţa dintre forţa de împingere arhimedică şi greutatea proprie.

Harnaşament - ansamblu de chingi, din pânză, cauciuc sau alte materiale, inele şi catarame, care servesc la prinderea pe spate a buteliilor de respirat sau a unor butelii speciale de respirat.

HELIOX - amestec respirator sintetic format din heliu şi oxigen. Helioxul se foloseşte în scufundările la mare adâncime. Utilizarea lui elimină efectul narcotic al azotului şi hiperoxia (prin alegerea unui procentaj de oxigen adecvat).

Hiperbar - aflat la o presiune superioară presiunii atmosferice.

Hipercapnie - exces de dioxid de carbon în sânge. Cunoaşterea efectelor hipercapniei are o mare importanţă în asigurarea condiţiilor de viaţă şi de lucru în incinte hiperbare, barocamere, chesoane, submersibile etc. Hipercapnia poate fi acută, atunci când presiunea parţială a dioxidului de carbon depăşeşte 0,015 bar, iar durata este relativ scurtă, sau cronică, sub 0,015 bar, însă durata este îndelungată. Hipercapnia acută acţionează asupra respiraţiei şi circulaţie şi asupra sistemului nervos, în funcţie de tipul respiraţiei subiectului. Hipercapnia cronică, mai puţin periculoasă, constituie mai degrabă o adaptare a organismului la condiţiile respirării unui amestec cu o proporţie ridicată de dioxid de carbon.

Hiperoxie - creşterea nivelului de oxigen în amestecul respirator. Se consideră hiperoxic un amestec care conţine oxigen la o presiune parţială mai mare de 0,40 bar.

Hiperventilaţie - manevra respiratorie constând într-o serie de respiraţii profunde şi expiraţii forţate, în scopul ventilării cât mai bune a plămânilor. Hiperventilaţia prelungeşte considerabil perioada în care un om poate să-şi ţină respiraţia, fiind practicată de toţi scufundătorii în apnee. ATENŢIE - poate duce la pierderea cunoştinţei.

Hipoxia - scădere a nivelului de oxigen în amestecul respirator. Se consideră hipoxic un amestec care conţine oxigen la o presiune parţială mai mică de 0,17 bar. Hipoxia conduce la lipsa de oxigen în organism.

IMO - International Maritime Organization.

Incident de scufundare - întâmplare neaşteptată şi neplăcută care are loc în condiţiile lucrului la presiune mai mare decât presiunea atmosferică, sub apă sau în condiţii simulate, neavând ca efect răniri, mutilări sau moartea.

Iniţiere - dobândirea unor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi minime necesare pentru desfăşurarea unei ocupaţii sau profesii.

Inspectarea unităţilor care execută activităţi cu scafandri - ansamblul activităţilor de control executate de către personalul desemnat al Centrului de Scafandri în vederea verificării

îndeplinirii condiţiilor de obţinere şi menţinere a autorizaţiei unităţilor care execută activităţi cu scafandri, pe baza criteriilor şi condiţiilor impuse de prevederile prezentei metodologii.

Interval de suprafaţă - timp scurs între două scufundări succesive, respectiv între ieşirea din apă după prima scufundare şi intrarea în apă pentru efectuarea celei de-a doua scufundări.

Interval de scufundare - timp scurs între ieşirea după o scufundare şi începutul imersiei într-o nouă scufundare.

Jug - piesa de fixare, rapid demontabilă, a detentoarelor sau a racordurilor flexibile ale compresoarelor, de buteliile de scufundare.

Lestare - operaţiune de îngreunare voluntară pentru obţinerea unei anumite flotabilităţi şi/sau stabilitate.

Manevra Toynbee - operaţiune efectuată de scafandri pentru a-şi echilibra presiunile pe cele două feţe ale timpanului, constând în mişcări de deglutiţie, cu nările blocate şi gura închisă.

Manevra Valsalva - operaţiune executată de scafandri pentru echilibrarea presiunii din urechea medie constând într-o încercare de suflare forţată a aerului pe nas, cu nările blocate.

Manifold - ansamblu de piese de racordare, garnituri, ţevi şi robinete care realizează unirea etanşă a două sau mai multe butelii de scufundare. Manifoldul conţine, de cele mai multe ori şi sistemul de rezervă al buteliilor.

Masca facială - componenta principală a echipamentului de scufundare având rolul de a asigura scafandrului vizibilitate sub apă, respiraţia (recuperarea gazului respirat, în funcţie de varianta constructivă a măştii) şi comunicaţiile cu suprafaţa.

Narcoza azotului - starea de euforie, asemănătoare beţiei alcoolice, produsă de respiraţia aerului la presiune relativă de peste 6-8 bar. Sinonim cu beţia adâncurilor.

Nitrox - amestec respiratoriu sintetic format din azot şi oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec binar de azot si oxigen. În scufundarea autonomă la mică adâncime se foloseşte uneori, în vederea scurtării palierelor de decompresie şi a măririi confortului respirator.

Nivel de lucru - noţiune caracteristică, în mod deosebit, scufundării în saturaţie şi reprezintă adâncimea la care se efectuează lucrul efectiv sub apă.

Nivel de viaţă - noţiune caracteristică scufundărilor în saturaţie şi reprezintă nivelul presiunii amestecului respirator din barocamerele de odihnă a scafandrilor între două scufundări pentru lucru sub apă.

Normobarism - condiţii normale de presiune.

Normoxie - situaţie în care presiunea parţială a oxigenului dintr-un amestec respirator se află în limite normale fiziologice. Un amestec respirator este normoxic dacă oxigenul are presiunea parţială cuprinsă între 0,17 si 0,40 bar, între aceste limite nu apar modificări fiziopatologice ale organismului, indiferent de durata respirării amestecului respectiv.

Ombilical - ansamblu de furtune, tuburi şi cabluri electrice legate între ele, la care se adaugă o saulă sau un cablu de rezistenţă. Narghileaua serveşte la alimentarea scafandrului cu aer (amestec respiratoriu), apă caldă, energie electrică şi asigură comunicaţiile, măsurători ale adâncimii, analize de gaze.

Organizare de scufundare - ansamblu de funcţii cu atribuţii în planificarea, organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţilor de scufundare.

Oxigen - element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezintă o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil în procesul respiraţiei. Respirat la presiune ridicată are un efect toxic asupra organismului.

Palier de decompresie - oprire a scafandrilor la o anumită adâncime, prevăzută în tabelele de decompresie. Palierele de decompresie sunt caracterizate de timpul de staţionare, de adâncimea şi gazul necesar a fi respirat.

Perfecţionare - dezvoltarea competenţelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări.

Perioada de saturaţie - este timpul necesar pentru ca ţesuturile să dizolve jumătate din cantitatea totală de gaz inert din amestecul respirator la o presiune dată.

Placaj - lipirea costumului de scafandru pe corp şi/sau a măştii pe figură, odată cu creşterea adâncimii.

Planuri de contingenţă - alternative la planul iniţial. Presupune modalităţi de lucru total diferite dorindu-se a fi o reacţie instantanee la un plan iniţial nefuncţional. Ele caută să identifice dinainte acele aspecte din planul iniţial care pot eşua, să decidă modul în care vor fi abordate şi rezolvate aceste situaţii adverse şi să ofere pregătire în acest sens. Răspund la întrebările:

„Ce anume ar putea să meargă rău?" şi „Ce ar fi dacă s-ar întâmpla?"

Profundimetru - instrument de măsură, purtat de scafandru, care indică adâncimea de scufundare. Profundimetrul este de fapt un manometru gradat în metri coloană de apă.

Rack – sistem de butelii, montate pe un cadru metalic, conectate între ele, utilizate, de regulă, în scufundările cu alimentare de la suprafaţă pentru stocarea amestecului respirator furnizat scafandrului sau pentru presurizarea barocamerelor.

Raion – perimetru, zonă.

Randament de scufundare - raportul între timpul efectiv petrecut la adâncimea de lucru (în care se include şi coborârea) şi timpul total al scufundării. La scufundarea în saturaţie, randamentul creşte prin creşterea timpului efectiv.

Ranfluare - repunere în stare de plutire a unei nave scufundate sau eşuate. Utilizarea scafandrilor este esenţială pentru orice operaţiune de ranfluare.

Recompresie - compresie efectuată scafandrilor, în chesoane sau chiar în apă, ulterior unei scufundări, în scopul prevenirii sau tratării accidentelor de decompresie.

Reductor de presiune - aparat care reduce presiunea gazului.

Respiraţie - proces fiziologic complex prin care se realizează schimbul de gaze dintre organism şi mediu. Deşi respiraţia este un act reflex, scafandrul trebuie să-şi impună un anumit ritm respiratoriu. Ritmul respiratoriu presupune frecvenţă şi amplitudine diferite, în funcţie de adâncimea de scufundare.

Rezervă - dispozitiv de siguranţă, inclus în manifoldul buteliilor de scufundare, care opreşte treptat debitul de aer când presiunea scade sub o anumită valoare (20-30 bari). Aerul rămas, suficient pentru ieşirea la suprafaţă, este pus la dispoziţia scafandrului, avertizat fiind de iminenţa epuizării rezervei respiratorii, prin acţionarea unei tije.

ROV - vehicul subacvatic telecomandat.

Saturare - fenomen de dizolvare a unui gaz într-un ţesut al corpului uman. Saturarea se produce ca urmare a unei diferenţe dintre presiunea parţială a gazului neutru la nivel alveolar şi cea la nivelul tisular. Fiecare ţesut are propria sa viteză de saturare.

Sas – încăpere sau compartiment dintr-un sistem/instalaţie de scufundare, care poate comunica alternativ cu alte încăperi ori cu exteriorul.

Saturaţie - fenomen fizic caracteristic tuturor scufundărilor şi reprezintă starea limită de dizolvare a unui gaz într-un ţesut al corpului uman, în funcţie de perioada de saturaţie a ţesuturilor.

Scafandrerie - meseria scafandrului.

Scafandru - persoană atestată/calificată pentru a putea evolua şi lucra sub apă cu ajutorul unui echipament adecvat.

Scufundător - persoană care se scufundă fără a utiliza un echipament omologat pentru respirat în mediul subacvatic.

Scufundare - activitate desfăşurată la o presiune superioară presiunii atmosferice cu cel puţin 0,1 bar, sub apă sau în incinte presurizabile pentru scafandri.

Scufundare pentru activităţi ştiinţifice - pătrunderea sub apă în sprijinul cercetării ştiinţifice, cercetării arheologice, prelevării de probe/mostre.

Scufundare reală - acţiune de pătrundere a omului sub apă folosind un echipament omologat pentru respirat în mediul subacvatic.

Scufundare simulată - acţiune de presurizare în mediu umed sau uscat, în simulatoare sau barocamere pentru scafandri.

Scufundare autonomă - procedeu de scufundare prin care scafandrul execută o activitate sub apă cu un aparat de respirat portabil, cu sau fără comunicaţii cu suprafaţa.

Scufundare cu alimentare de la suprafaţă - procedeu de pătrundere sub apă a unui scafandru, în care amestecul respirator este furnizat, la cerere, de la suprafaţă printr-un furtun ombilical.

Scufundare unitară cu turela deschisă - procedeu de scufundare cu alimentare de la suprafaţă, în care scafandrii sunt transportaţi spre şantierul subacvatic, cu ajutorul unei platforme, care la partea superioară este prevăzută cu o semisferă/clopot, în care se formează o bulă de gaz.

Scufundare unitară cu turela închisă - procedeu de scufundare cu alimentare de la suprafaţă, în care scafandrii sunt transportaţi la adâncimea de intervenţie la presiune atmosferică apoi sunt presurizaţi la presiunea corespunzătoare adâncimii, iar după efectuarea lucrărilor sunt readuşi sub presiune la suprafaţă şi transferaţi într-o barocameră pentru efectuarea decompresiei.

Scufundare unitară - scufundare în care scafandrul pătrunde sub apă, execută o anumită activitate şi apoi revine la suprafaţă sau la presiunea atmosferică, respectând un anumit procedeu de decompresie.

Scufundare succesivă - scufundare efectuată după o altă scufundare, într-un interval de timp mai mic decât cel specificat în tabelele de decompresie utilizate.

Scufundare de mare adâncime - scufundare executată la adâncimi mai mari de 50 metri.

Scufundare în saturaţie - scufundare în care scafandrii sunt presurizaţi în barocamere până la presiunea corespunzătoare nivelului de viaţă, apoi sunt transportaţi la adâncimea de lucru, de cel mult două ori în 24 ore, până la terminarea lucrării, cu revenire la nivelul de viaţă, după care se execută decompresia după un procedeu bine stabilit.

Scufundare în saturaţie simulată - executată în scopul antrenării scafandrilor, testării de noi tehnologii de scufundare şi cercetării ştiinţifice.

Scufundare în mediu uscat - operaţiune de presurizare în barocamere a scafandrilor, a cursanţilor sau a persoanelor participante la teste de aptitudini specifice.

Scufundare în mediu umed - executată real sau în simulatoare, prin crearea presiunii corespunzătoare adâncimii de lucru prin presurizarea părţii uscate a simulatorului.

Scufundare de noapte - operaţiune prin care scafandrul intră sau iese în/din apă în intervalul de timp cuprins între apusul şi răsăritul soarelui.

Scufundarea la altitudine - scufundare care se execută în ape situate la altitudini mai mari de 700 metri faţă de nivelul mării.

Scuter subacvatic - vehicul autopropulsat care serveşte la deplasare prin remorcarea sub apă a scafandrului autonom.

Simulator de scufundare – incintă presurizată utilizată pentru simularea condiţiilor reale în vederea antrenamentului scafandrilor, compusă dintr-o zonă uscată şi una umedă.

Sistem de lestare - componentă a echipamentului de scufundare utilizată pentru micşorarea flotabilităţii scafandrului. Datorită costumului de neopren, scafandrul are o flotabilitate pozitivă care trebuie redusă prin adăugarea unor greutăţi - de regulă confecţionate din plumb - înşirate de cele mai multe ori pe o centură.

Sistem de scufundare - instalaţie complexă montată la bordul navelor, pe platforme petroliere etc., concepută pentru efectuarea în siguranţă a scufundărilor la mare adâncime.

Subacvatic - aflat sub apă sau referitor la mediul de sub apă.

Subveşmânt - lenjerie de corp din lână sau bumbac utilizată pentru protecţia termică a scafandrilor care folosesc costume etanşe de scufundare.

Supapa de heliu - dispozitiv de evacuare a heliului infiltrat în ceasurile scafandrilor de mare adâncime.

Supapa non-retur - supapă care permite trecerea unui fluid printr-o conductă doar într-un sens. Se utilizează ca sistem de siguranţă în circuitele de alimentare a scafandrilor, pentru a împiedica depresurizarea costumelor în caz de rupere accidentală a furtunului.

Suprapresiune pulmonară - accident de scufundare survenit ca urmare a destinderii gazelor blocate în plămâni peste limita de elasticitate a acestora în timpul ridicării la suprafaţă. Dacă unui scafandru care urcă la suprafaţă îi este împiedicată expiraţia (oprire voluntară, reflexă sau spasm glotic), volumul de gaz conţinut în plămâni va creşte odată cu scăderea presiunii, dilatând toracele. Continuând urcarea, se va atinge limita de elasticitate, după care apar leziuni, uneori foarte grave : rupturi alveolare, vasculare sau ale pleurei. Accidentul este cu atât mai grav cu cât blocarea expiraţiei a survenit mai aproape de suprafaţă, unde variaţiile de volum sunt mai mari. Acest accident este unul dintre cele mai grave, deoarece în afara manifestărilor directe există pericolul injectării de gaz în sistemul circulator, prin rupturi, cauzând embolii fatale. Evitarea apariţiei suprapresiunii pulmonare se face controlând în permanenţă libera expiraţie în timpul urcării la suprafaţă.

Suprasaturaţia - este un fenomen fizic caracteristic perioadei de decompresie, după orice tip de scufundare, în funcţie de perioada de saturaţie a ţesuturilor. Se spune despre un ţesut că este în suprasaturaţie când tensiunea gazului inert dizolvat în ţesutul respectiv este mai mare decât presiunea aceluiaşi gaz din amestecul respirator. În timpul decompresiei, ţesuturile corpului se găsesc în stare de suprasaturaţie. Presiunea parţială a gazului inert dizolvat fiind mai mare decât presiunea parţială a gazului inert inspirat, gazele încep să iasă din ţesuturi. Pentru a nu se produce bule, trebuie ca decompresia să fie făcută în aşa fel încât să nu se depăşească suprasaturaţia critică exprimată fie printr-un gradient, fie printr-un raport (coeficient de saturaţie), fie prin nişte valori fixe de presiune ce nu trebuie depăşite.

SAR - Search and Rescue.

Tabela de decompresie - program conform căruia scafandrii execută urcarea la suprafaţă sau revenirea la presiunea atmosferică în scopul evitării accidentelor de decompresie.

Tabela terapeutică - program de efectuare a recompresiei şi decompresiei, în funcţie de tipul accidentului de scufundare şi de modul în care evoluează acesta în urma tratamentului aplicat.

Tehnica de scufundare - totalitatea cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pe care trebuie să le posede scafandrul pentru a evolua şi executa o lucrare sub apă în condiţii de securitate.

Tender – persoană din organizarea de scufundare cu alimentare de la suprafaţă, component al echipei de suprafaţă, care are rol în asistarea scafandrului la echipare şi manipularea ombilicalului scafandrului.

Test de oxigen - probă de rezistenţă fiziologică la acţiunea toxică acută a oxigenului hiperbaric, la care sunt supuşi candidaţii la meseria de scafandru. Proba constă în inhalarea la mască a oxigenului pur, într-o barocameră, la adâncimea simulată de 18 metri timp de 30 minute. Dacă în acest timp nu se produce criza hiperoxică, individul este apt pentru meseria de scafandru. În scopul măririi condiţiilor de securitate, candidaţii sunt asistaţi de un scafandru experimentat ce poate decela apariţia semnelor premergătoare crizei, pentru a întrerupe inhalarea oxigenului; dacă criza a apărut brusc, ea nu poate fi împiedicată chiar dacă inhalarea oxigenului a încetat. Singurul lucru rămâne protejarea celui în criză pentru a nu se lovi în timpul convulsiilor de structura interioară sau de instalaţia din barocameră.

Timp de latenţă - perioada scursă între debutul inhalării oxigenului la o presiune parţială de peste 1,7 bari şi declanşarea crizei hiperoxice. Cu cât presiunea parţială a oxigenului este mai ridicată, timpul de latentă este mai scurt. Există totodată o rezistenţă individuală variabilă la oxigenul hiperbar, în condiţii standard de presiune. Acest fapt este deosebit de important în activităţile desfăşurate la presiune, necesitând o selecţionare atentă a viitorilor scafandri.

Timp total de lucru al scafandrilor - perioada de timp care cuprinde durata totală a scufundării, la care se adaugă timpul necesar pentru desfăşurarea activităţilor la suprafaţă, înainte şi după scufundarea propriu-zisă, respectiv încărcarea şi verificarea buteliilor/staţiilor de stocaj amestecuri respiratorii, pregătirea şi verificarea aparatelor, instalaţiilor şi echipamentelor, controlul medical înainte de scufundare, echiparea şi dezechiparea scafandrilor, instruirea şi prelucrarea normelor de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţii care urmează a fi desfăşurată, activităţi de întreţinere a echipamentelor şi tehnicii după terminarea activităţilor de scufundare.

Toxicitatea gazelor - proprietatea gazelor din amestecul respirator de a fi toxice în anumite condiţii de presiune. Funcţie de componentele de bază ale amestecurilor respiratorii folosite în scufundare, întâlnim o toxicitate a oxigenului, a azotului, a heliului, a dioxidului de carbon etc.

Turela de observaţii - recipient etanş, rezistent la presiunea exterioară, cu ajutorul căruia se pot efectua observaţii subacvatice.

Turela de scufundare - recipient rezistent la presiunea interioară şi exterioară, de formă cilindrică sau sferică, destinat să transporte scafandrii la adâncimea de lucru şi să-i readucă la suprafaţă, păstrând presiunea de la adâncimea la care au fost.

Urcarea în balon - accident de scufundare constând într-o urcare rapidă şi necontrolată la suprafaţă. Este caracteristic scafandrilor grei sau celor echipaţi în costum cu volum variabil, fiind cauzată de umflarea excesivă a costumului. Accidentul este periculos atât prin riscul lovirii scafandrului de obiectele de la suprafaţă şi mai ales datorită decompresiei rapide precum şi prin consecinţele ruperii costumului de scufundare. Câteodată manevrele reflexe ale celui accidentat pot conduce la alte situaţii de accident. Prevenirea urcării în balon se face respectând cu stricteţe instrucţiunile tehnice de scufundare, controlând în permanenţă atât admisia aerului în costum cât şi evacuarea lui.

ANEXA Nr. 2 la Metodologie

CLASE ACORDATE ÎN CADRUL CATEGORIEI DE SCUFUNDARE

În cadrul categoriei a III-a cu circuit deschis:

Clasa

Vechime în categorie
Numărul minim de ore de scufundare la
adâncimi cu circuit deschis
0-20 metri
21-30 metri
III
Cel puţin un an
40
10
II
Cel puţin doi ani
80
20
I
Cel puţin trei ani
120
30
În cadrul categoriei a III-a cu circuit închis/semiînchis:

Clasa

Vechime în categorie

Numărul minim de ore de scufundare cu circuit închis/semiînchis
III
Cel puţin un an
20
II
Cel puţin doi ani
40
I
Cel puţin trei ani
60
În cadrul categoriei a II-a:

Clasa

Vechime în categorie
Numărul minim de ore de scufundare la
adâncimi
Peste 20 metri
Peste 30 metri
III
Cel puţin un an
20
10
II
Cel puţin doi ani
40
20
I
Cel puţin trei ani
60
30
În cadrul categoriei I:

Clasa	Vechime în categorie	Numărul minim de ore de scufundare la adâncimi
Clasa	Vechime în categorie	31-50 metri	Peste 50 metri
III	Cel puţin un an	20	10
II	Cel puţin doi ani	40	20
I	Cel puţin trei ani	60	30

ANEXA Nr. 3 la Metodologie

CERERE DE ÎNSCRIERE

LA CURSURILE DE FORMARE PROFESIONALĂ COMANDANTULUI CENTRULUI DE SCAFANDRI

Subsemnatul/Subsemnata ,

născut/ă în anul ----------, luna ----, ziua ----, domiciliat/ă în localitatea

--------------------------------, strada ------------------------------, nr. ,

bloc -------, scara ------, ap. -----, judeţul/sectorul --------------, telefon

domiciliu----------------------, e-mail --------------------------, loc de muncă

----------------------------------------------------------, în calitate de

------------------------------------------, telefon serviciu

-------------------------, fax ----------------------------, telefon mobil

-------------------------, care se legitimează cu B.I. / C.I. seria ------, nr.

---------------, cod numeric personal -----------------------------------, solicit înscrierea la cursul

- --.

Am solicitat şi am obţinut toate informaţiile referitoare la:

documentele necesare înscrierii la curs, care trebuie anexate prezentei cereri;
modul şi condiţiile de desfăşurare a cursului;
structura detaliată a modulelor ce compun cursul;
forma în care voi primi suportul de curs;
modul de desfăşurare şi condiţiile de participare la examenele finale;
certificatul pe care îl voi obţine în urma promovării examenelor finale.

Data Semnătura

ANEXA Nr. 4 la Metodologie

R O M Â N I A MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

STATUL MAJOR AL FORŢELOR NAVALE CENTRUL DE SCAFANDRI

BREVET DE

SCAFANDRU

Seria : CS -------

Număr file:

Numele Prenumele Data naşterii Locul naşterii Judeţul

CURSURI TEORETICE ŞI PRACTICE

Perioada	Denumirea cursului teoretic sau practic	Rezultate obţinute	Atestarea	Documentul care atestă

Semnătura posesorului ...............

Organul emitent: CENTRUL DE SCAFANDRI

Data eliberării: Comandantul :

DATE ASUPRA ACTIVITĂŢII DE SCUFUNDARE CONFIRMATE PRIN DOCUMENTE LA ELIBERAREA BREVETULUI

SCUFUNDĂRI REALE

Perioada
Timpul de scufundare
Adâncimea maximă
Documentul care atestă
Aer
O2 / N2O2
He - O2

-

Perioada
Nr. şi timpul de scufundare
Documentul care atestă
0 - 12 m
13 - 20 m
21 - 40 m

Perioada
Nr. şi timpul de scufundare
Documentul care atestă
41 - 70 m
71 -100 m
peste 101 m

Numărul de ore de scufundare reală confirmate
SCUFUNDĂRI SIMULATE

Perioada	Timpul de scufundare	Adâncimea maximă		Documentul care atestă
Perioada	Timpul de scufundare	Aer	He - O2	Documentul care atestă

Perioada	Nr. şi timpul de scufundare				Documentul care atestă
Perioada	0 - 40 m	41 - 70 m	71 -100 m	peste 101 m	Documentul care atestă

Numărul de ore de scufundare simulată confirmate

EVIDENŢA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE REALĂ

ANUL	NUMĂRUL ŞI TIMPUL DE SCUFUNDARE (aer, O2 şi amestecuri)
	0 - 20 m	21 - 40 m		41 - 70 m		71 - 100 m		peste 101 m
	Unitar	Unitar	Sat.	Unitar	Sat.	Unitar	Sat.	Unitar	Sat.

NOTĂ: Numărul şi timpul de scufundare se va înscrie astfel:



Timp sub presiune total
Timp de lucru efectiv în apă

Timpul total de scufundare (în cifre şi litere)	Adâncimea maximă (m)		Documentul care atestă	Denumirea, semnătura şi ştampila unităţii care face înscrierea
Timpul total de scufundare (în cifre şi litere)	Aer	He - O2	Documentul care atestă

EVIDENŢA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE SIMULATĂ

Timpul total de scufundare (în cifre şi litere)	Adâncimea maximă (m)		Documentul care atestă	Denumirea, semnătura şi ştampila unităţii care face înscrierea
Timpul total de scufundare (în cifre şi litere)	Aer	He - O2	Documentul care atestă

TESTE

Data

Testul

Rezultatul

Semnătura

şi parafa medicului

VIZE MEDICALE

DATA	SCOPUL VIZITEI MEDICALE	Adâncimea până la care este apt să facă scufundări
DATA	SCOPUL VIZITEI MEDICALE	cu AER	cu O2	cu He-O2

ACCIDENTE DE SCUFUNDARE

DATA	ACCIDENTUL	TRATAMENTUL

FUNCŢII ÎN ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE

Anul	ATESTAREA				Docu- mentul care atestă	Denumirea, semnătura şi ştampila unităţii care face înscrierea
Anul	Şef de şantier	Şef de scufundare	Operator barocameră	Tehnician de scufundare	Docu- mentul care atestă

FUNCŢII ÎN ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE

Anul	Număr activităţi executate ca:				Docu- mentul care atestă	Denumirea, semnătura şi ştampila unităţii care face înscrierea
Anul	Şef de şantier	Şef de scufundare	Operator barocameră	Tehnician de scufundare	Docu- mentul care atestă

MENŢIUNI SPECIALE:

ANEXA Nr. 5 la Metodologie

POSIBILE MODURI DE ACŢIUNE ÎN DIFERITE SITUAŢII

Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafaţă

Art. 1. - Dacă se pierde comunicarea audio cu scafandrul, se restabileşte contactul prin semnale cu saula sau prin aprinderea/stingerea repetată a luminii scafandrului sau ale luminilor video sau ale ROV-ului şi scafandrul trebuie adus la suprafaţă.

Art. 2. - (1) Scafandrul poate răspunde prin semnale cu saula sau semnale cu mâna spre camera video şi trebuie să revină la suprafaţă şi să se pregătească de decompresia la suprafaţă, dacă este cazul.

Dacă nu se poate restabili contactul sau există îndoieli asupra stării scafandrului, scafandrul de securitate trebuie trimis în apă imediat.
Dacă decompresia la suprafaţă nu este posibilă, scafandrul de securitate intervine şi decompresia se execută în apă, şeful de scufundare fiind cel care conduce decompresia şi comunică cu scafandrul de securitate.

Pierderea comunicaţiilor în cazul scufundărilor cu turela deschisă

Art. 1. - Dacă se pierde comunicarea audio cu scafandrul, şeful de scufundare poate restabili comunicarea prin aprinderea/stingerea repetată a luminilor, sau şeful turelei stabileşte contactul prin semnale cu frânghia, iar dacă nu se poate restabili contactul sau există îndoieli asupra stării scafandrului, şeful de turelă trebuie să recupereze scafandrul.

Art. 2. - Dacă se pierde comunicaţia audio cu şeful turelei, scafandrului trebuie să i se ceară să revină la turelă.

Art. 3. - Dacă se pierde complet comunicaţia audio cu turela, contactul se restabileşte astfel: şeful de scufundare semnalizează către turelă folosind luminile acesteia, iar scafandrii semnalizează prin operarea valvei de presurizare.

Pierderea alimentării cu apă caldă

Art. 1. - Dacă alimentarea cu apă caldă a scafandrului se defectează, situaţia trebuie evaluată, iar dacă problema nu se poate rezolva imediat, scufundarea trebuie stopată, nefiind

acceptată nicio întârziere în stoparea scufundării în cazul utilizării Heliox-ului, iar sistemul de încălzire de rezervă trebuie pus în funcţiune imediat.

Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu alimentare de la suprafaţă

Art. 1. - (1) Dacă se defectează alimentarea cu amestec respirator de la suprafaţă, şeful de scufundare trebuie să treacă pe alimentarea de urgenţă şi să informeze scafandrul.

(2) Dacă alimentarea de urgenţă poate fi menţinută, scafandrul trebuie adus la suprafaţă conform procedurii de decompresie adecvate, iar dacă alimentarea nu poate fi menţinută, trebuie adus imediat la suprafaţă, pentru decompresie la suprafaţă.

Art. 2. - (1) Dacă alimentarea cu amestec respirator se defectează la scafandru, acesta trebuie să treacă pe butelia bail-out şi să informeze şeful de scufundare, apoi trebuie să urce controlat la suprafaţă şi să treacă la decompresia la suprafaţă, dacă este cazul.

(2) Şeful de scufundare poate să pornească gazul la sonda de monitorizare a adâncimii, ca alimentare secundară.

Pierderea alimentării cu amestec respirator la scufundările cu turela

Art. 1. - În cazul întreruperii alimentării cu amestec respirator de la suprafaţă pe timpul când scafandrul este în afara turelei, se întrerupe activitatea desfăşurată.

Art. 2. - Scafandrul foloseşte rezerva bail-out şi se întoarce în turelă.

Art. 3. - Operatorul de turelă deschide rezerva de amestec respirator a acesteia.

Încurcarea ombilicalului

Art. 1. - Încurcarea sau înnodarea ombilicalului impune încetarea oricărei activităţi a scafandrului până la rezolvarea situaţiei, iar când este necesar, şeful de scufundare dispune ca scafandrul de securitate să îi acorde asistenţă.

Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu alimentare de la suprafaţă

Art. 1. - Dacă scafandrul este inconştient sau aparent inconştient, şeful de scufundare trebuie să trimită scafandrul de securitate, iar în cazul în care se poate face în siguranţă, tenderul poate începe aducerea la suprafaţă a scafandrului pe ombilical.

Art. 2. - Scafandrul de securitate trebuie să îl informeze în permanenţă pe şeful de scufundare asupra acţiunilor sale; el trebuie să recupereze scafandrul la suprafaţă sau în nacelă, iar când capul scafandrului este afară din apă, trebuie să-şi scoată casca proprie şi pe cea a scafandrului, să-i verifice respiraţia şi să înceapă resuscitarea dacă este necesară.

Art. 3. - La suprafaţă, asigurarea medicală trebuie alertată în vederea acordării primului ajutor scafandrului recuperat.

Recuperarea scafandrului pentru scufundările cu turela deschisă

Art. 1. - Procedurile sunt similare celor pentru scufundările cu alimentare de la suprafaţă, dar operatorul turelei recuperează scafandrul în turelă şi încearcă să efectueze resuscitarea în interiorul turelei.

Art. 2. - Este obligatorie strângerea ombilicalelor atât al scafandrului, cât şi al operatorului de turelă, înainte de începerea ridicării turelei spre suprafaţă.

-MODEL-

ANEXA Nr. 6 la Metodologie

A P R O B

TIPUL SCUFUNDĂRII:

COMANDANT/ŞEF/ADMINISTRATOR/DIRECTOR

PLANUL DE SCUFUNDARE

TIPUL LUCRĂRILOR SUBACVATICE:

SCOP:

LOCUL:

ADÂNCIMEA MAXIMĂ A APEI:

ADÂNCIMEA DE LUCRU:

VIZIBILITATE:

CURENT APĂ:

TEMPERATURĂ APĂ:

TABELE DE DECOMPRESIE UTILIZATE:

DATA:

TIMP ESTIMAT:

PARTICIPANŢI:

ASIGURARE MEDICALĂ:

ASIGURARE MATERIALĂ:

MODUL DE REALIZARE A EVACUĂRII MEDICALE: Din momentul producerii/aflării despre producerea evenimentului/accidentului, se anunţă comandantul/şeful/administratorul/directorul unităţii/ înlocuitorul legal şi, în cazul evenimentelor soldate cu victime, Serviciul de Urgenţă 112.

Evacuarea medicală se execută pe 3 niveluri principale:

NIVELUL 1 - auto-ajutorul: utilizându-se pachetul individual de auto-ajutor

NIVELUL 2 - prim-ajutorul: va fi acordat de personalul nominalizat pentru asigurarea medicală a activităţii NIVELUL 3 - evacuarea medicală de urgenţă: se va executa cu mijlocul de transport al unităţii/autosanitara unităţii/ambulanţa Serviciului de Urgenţă 112.

Limitări: În caz de accidentare pe linie medicală va acţiona numai personalul atestat şi specializat.

Nr. crt.	TIMP	ACTIVITATEA	Cine conduce	OBS
1	5-10 min	Moment organizatoric: anunţarea tipului activităţii; anunţarea organizării de scufundare; instruire SSM specifică tipului de activitate desfăşurată; verificarea asigurării materiale; vizita medicală.	Şefi de scufundare
2	5 min	Se prezintă detaliat activitatea subacvatică care urmează să fie executată şi evaluarea riscurilor, cu accent pe modul de diminuare/anulare a pericolelor identificate.
3	10 min	Verificarea materialelor
4	5 min	Bilanţul activităţii

EVALUAREA RISCURILOR: identificare pericole şi modalităţi de diminuare/anulare a riscurilor. REGULI ŞI PROCEDURI DE OPERARE SPECIFICE:

PROCEDURI DE URGENŢĂ:

ORGANIZAREA SCUFUNDĂRII

Şef de şantier: 1...............................................................

2...............................................................

Şef de scufundare: 1......................................................

2.......................................................

Scafandru de securitate: 1.................................................

2.................................................

Conducător ambarcaţiune: ...............................................

Asigurare medicală: ...............................................

SERIA I

ECHIPA 1 ECHIPA 2 ECHIPA 3

1............................................ 1............................................. 1..................................................

2 ........................................... 2............................................. 2..................................................

3 ........................................... 3 ........................................... 3.................................................. SERIA a II-a

ECHIPA 1 ECHIPA 2 ECHIPA 3

1............................................ 1............................................. 1..................................................

........................................... 2............................................. 2..................................................

........................................... 3 ........................................... 3..................................................

Şef de scufundare ................................................. Asigurare medicală:....................................

(nume, prenume, semnătura) (nume, prenume, semnătura)

RAPORT DE SCUFUNDARE LA DATA : ----------

		Seria I	Seria a II-a
Adâncimea de scufundare
Temperatură apă
Temperatură aer
Vizibilitate apă
Asigurare medicală	Trusă de prim ajutor
	Mască facială cu oxigen
	Apă dulce
Verificare semnale de mână şi de saulă
Comunicaţii
Verificarea procedurilor de urgenţă
Prelucrarea modului de evacuare în caz de urgenţă medicală
Verificarea echipamentului de scufundare înainte de intrarea în apă
SEMNĂTURA ŞEFULUI DE SCUFUNDARE

Echipa	Timp de lucru la fund	Paliere de decompresie					Timp total pentru decompresie	Timp total scufundare
Echipa	Timp de lucru la fund	15 m	12 m	9 m	6 m	3 m	Timp total pentru decompresie	Timp total scufundare
1
2
3
4
5
6

Probleme tehnice apărute.....................................................................................................................

................................................................................................................................

Probleme medicale înainte şi după scufundare .......................

................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................

Întocmit:

ANEXA Nr. 7 la Metodologie

LISTA DE VERIFICARE A CONDIŢIILOR DE MEDIU

Suprafaţa apei

Atmosfera:

Vizibilitate ...........

Răsăritul soarelui ........

Răsăritul lunii ..........

Temperatura ............

Umiditatea ........... Presiunea atmosferică ........ Precipitaţii .......... Descrierea norilor ....... Acoperire % ..........

Direcţia vântului .........

Forţa vântului ...........

Altele ............

Suprafaţa mării:

Starea mării ...................................

Acţiunea valurilor:

Înălţime...........

Lungime..........

Direcţie...........

Curentul:

Direcţie...........

Viteza..........

Tip............

Vizibilitate la suprafaţă ....... Temperatura apei la suprafaţă ... Caracteristici locale.......

Sub apă

Sub apă şi fundul mării: Adâncime ............ Temperatura apei.. la adâncimea........

......... la adâncimea........

.............. la fundul mării....... Zona de gradient termic ......

Curentul:

Direcţie .............

Sursa ..............

Viteza ............

Tip ..............

Vizibilitate:

Sub apă:

Metri.... la adâncimea ....

Metri ...... la adâncimea ....

La fundul mării:

Metri .... la adâncimea ....

Fundul mării:

Tipul .............

Obstacole:...........

Fauna marină: ........

Alte informaţii: ........

ANEXA Nr. 8 la Metodologie

APARATURA MINIMĂ NECESARĂ PENTRU EXECUTAREA ÎN SIGURANŢĂ A SCUFUNDĂRILOR UNITARE ÎN MEDIU USCAT

Aparatura	Amestecuri respiratorii
	Aer	He-O2 sau He-N2-O2
	Aer	Durata maximă 12 ore	Durata mai mare de 12 ore
Barocameră completă echipată cu sas de transfer	da	da	da
Sursă de alimentare cu aer sau amestec respirator	da	da	da
Instalaţie de control a ambianţei (O2, CO2, HR-umiditate relativă)	Opţional	da	da
Instalaţie de regenerare interioară	Opţional	da	da
Instalaţie de climatizare şi regenerare externă	-	-	da

ANEXA Nr. 9 la Metodologie

GAZE ŞI AMESTECURI RESPIRATORII ADMISE ÎN SCUFUNDĂRI AUTONOME

Gazul respirator		Adâncimea maximă de utilizare	Durata maximă a scufundării, inclusiv decompresia
Oxigen		3 m	175 min
		4,5 m	140 min
		6 m	45 min
Aer		50 m	3 ore
Amestecuri supraoxigenate azot-oxigen		54 m	2 ore
Amestecuri He- N2-O2 sau He-O2	cu circuit deschis	75 m	3 ore
Amestecuri He- N2-O2 sau He-O2	cu circuit semiînchis/ închis	90 m	3 ore

ANEXA Nr. 10 la Metodologie

ACTIVITĂŢI MINIME PENTRU MENŢINEREA DREPTULUI DE EXERCITARE A PROFESIEI DE ŞEF DE SCUFUNDARE

Şef de scufundare scafandru autonom sau scafandru de bord:

Denumire activitate	Nr. de activităţi / 12 luni
Planificarea şi conducerea activităţilor de control operă vie	1
Planificarea şi conducerea activităţilor de lucrări subacvatice simple la corpul navei	1
Planificarea şi conducerea activităţilor de căutare pe fundul mării	1
Planificarea şi conducerea activităţilor de operare în situaţii de urgenţă	1

Şef de scufundare scafandri lucrători subacvatici/scafandri cu alimentare de la suprafaţă

Denumire activitate	Nr. de activităţi / 12 luni
Conduce activitatea de inspecţie şi raportare	2
Conduce activitatea de căutare în raioane mici şi mari	2
Conduce activitatea de ridicare de obiecte mari şi mici	2
Conduce activitatea de tăiere şi sudură subacvatică	2
Conduce activitatea cu scule pneumatice şi hidraulice subacvatice	2
Conduce activitatea de înlăturare obstacole cu explozivi sub apă	1

Şef de scufundare scafandri EOD
Pentru a-şi menţine dreptul de exercitare a profesiei, şeful de scufundare EOD trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să deţină aptitudine medicală pentru serviciul militar;
2. să fie scafandru EOD cu minimum 3 ani vechime;
3. să fi condus, în ultimele 12 luni, activităţi de scufundare EOD.
Şef de scufundare scafandri de luptă
Pentru a-şi menţine dreptul de exercitare a profesiei, şeful de scufundare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să deţină aptitudine medicală pentru serviciul militar;
2. să fie scafandru de luptă cu minimum 3 ani vechime;
3. să fi condus, în ultimele 12 luni, activităţi de scufundare cu scafandri de luptă.
Şef de scufundare scafandri genişti
Pentru a-şi menţine dreptul de exercitare a profesiei, şeful de scufundare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să deţină aptitudine medicală pentru serviciul militar;
2. să fie scafandru genist cu minimum 3 ani vechime;
3. să fi condus, în ultimele 12 luni, activităţi de scufundare cu scafandri genişti.
Şef de scufundare în cadrul misiunilor de căutare şi salvare (SAR)
Pentru a-şi menţine dreptul de exercitare a profesiei, şeful de scufundare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să deţină aptitudine medicală pentru serviciul militar;
2. să fie scafandru SAR cu minimum 3 ani vechime;
3. să respecte cu stricteţe calificările naţionale privind conducerea activităţilor de scufundare;
4. să fi condus, în ultimele 12 luni, activităţi de căutare şi salvare.
Şef de scufundare în cadrul scufundărilor în saturaţie
Pentru a-şi menţine dreptul de exercitare a profesiei, şeful de scufundare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. să deţină aptitudine medicală pentru serviciul militar;
2. să fie scafandru de saturaţie cu minimum 3 ani vechime;
3. să respecte cu stricteţe calificările naţionale privind conducerea activităţilor de scufundare;
4. să fi condus, în ultimele 12 luni, activităţi de scufundare în saturaţie reală sau simulată sau prin înţepare, la adâncimi de minimum 80 de metri.

ANEXA Nr. 11 la Metodologie

Certificatul de aprobare a începerii activităţilor de scufundare de la bordul ...........

(NUMELE NAVEI)

ORA ÎNCEPERII: .....DATA .......

ORA TERMINĂRII: .....DATA .......

Referinţe:

...............
...............

ALTE NAVE .............................:

(Implicate în activitate sau aflate pe o rază de 200 m)

MISIUNE:

SCOP: Locaţie:................

Nava de la bordul căreia se va executa scufundarea:.......... Dana/Raion:...................

Măsuri specifice de precauţie (altele decât cele cuprinse în planul scufundării):

........................................

ACORDUL PERSONALULUI RESPONSABIL PENTRU ÎNCEPEREA ACTIVITĂŢII
	Şef de scufundare	Şef mecanic	Ofiţer de cart	Alte persoane cu responsabilităţi	Comandant de navă
Nume, prenume
Semnătură, dată, oră

Tip

Caracteristici

Vizibilitate

Mobilitatea scafandrului

pe fundul mediului subacvatic

Piatră

Netedă sau crestată

În general nu este afectată de mişcarea scafandrului

Bună. Necesită antrenament pentru prevenirea agăţării saulelor şi căderii de pe praguri,

margini.

Coral

Solid, ascuţit sau crestat, se găseşte numai în apele tropicale

În general nu este afectată de mişcarea scafandrului

Bună. Necesită antrenament pentru prevenirea agăţării saulelor şi căderii de pe praguri,

margini.

Pietriş

Relativ neted cu baza granulată

În general nu este afectată de mişcarea scafandrului

Bună. Câteodată înclinarea fundului cauzează alunecări ale straturilor de pietriş, fapt ce afectează deplasarea putând crea

dezechilibru şi chiar căderi

Scoică

Compusă din scoici fragmentate sau mâl

Amestecul de scoică şi nisip nu afectează vizibilitatea pe timpul mişcării deasupra fundului. Amestecul de scoică şi mâl afectează vizibilitatea (aceasta scade odată cu creşterea concentraţiei de

nămol).

Amestecul de scoică cu nisip oferă o bună stabilitate. Conţinutul ridicat de nămol poate cauza afundarea şi obstrucţionează mişcarea.

Nisip

Fundul cel mai des

întâlnit

În general nu împiedică

mişcarea scafandrului

Bună.

Nămol

Fundul cel mai des

Vizibilitate de la slab la

Slabă, se poate produce

ANEXA Nr. 12 la metodologie CONDIŢII ALE FUNDULUI MEDIULUI SUBACVATIC

întâlnit în râuri şi porturi	zero. Creşte pericolul	uşor împotmolirea
	reprezentat de epave,	scafandrului, se recomandă
	piloni şi alte obstacole	târârea pe fund pentru
	submarine.	prevenirea afundării
		excesive, fapt ce ar cauza
		oboseala prematură a
		scafandrului.

ANEXA Nr. 13 la Metodologie

VALORI ADMISE PENTRU AERUL RESPIRABIL

Denumire	Unitate de măsură	Valori admise
Miros	-	Fără mirosuri
Apă	mg.m-3	35
Monoxid de carbon	ppm (v)	10
Dioxid de carbon	ppm (v)	500
Ulei	mg.m-3	0,5
Total substanţe volatile (gaz metan sau echivalent)	ppm (v)	30
Clorofluorocarburi şi hidrocarburi halogenate	ppm (v)	2,0
Oxigen	%	21±1,0
Azot	%	restul

ANEXA Nr. 14 la Metodologie

VALORILE ADMISE ALE PRESIUNILOR PARŢIALE ALE OXIGENULUI

ppO2	Utilizare	Observaţii
2,8 bari	La testul de oxigen	Utilizare limitată max. 25 min. în mod continuu
1,6 bari	Amestec de fund în scufundarea unitară	l,6 bari O2 pur maxim admis la palier în apa pentru scufundarea unitară
0,5 bari 1,6 bari	Pentru decompresie după scufundarea în saturaţie
0,25-0,40 bari	Pentru nivelul de viaţă la scufundări în saturaţie	Poate fi tolerat indiferent de timpul de expunere
0,17 bari	Limita inferioară a presiunii parţiale a O2

ANEXA Nr. 15 la Metodologie

LIMITE DE EXPUNERE LA PRESIUNI PARŢIALE DE CO2

PpCO2	TIMP DE EXPUNERE	Observaţii
50 mbari	max. 30 minute	Poate fi tolerată în caz de urgenţă, în turelă
40 mbari	max. 2 ore	Tolerabilă, în turelă, când expunerile sunt de scurtă durată şi accidentale
30 mbari	2 - 8 ore
20 mbari	8 - 24 ore	Max. autorizată în activităţi de scufundare
10 mbari	nelimitat	Expunere maximă şi igienică în barocamere
6 mbari	nelimitat	Expunere optimă

ANEXA Nr. 16 la Metodologie

APARATURA MINIMĂ DE ANALIZĂ A GAZELOR

Tipul scufundării
Tipul scufundării	O2	CO2	Umiditate	T
Autonomă	1
Cu alimentare de la suprafaţă	1
Scufundare unitară cu turela deschisă	1
Scufundare unitară cu turela închisă la 120 m adâncime	1-2	1	1	1
Scufundare unitară cu turela închisă până la 180 m adâncime	2 din care unul pentru turelă	1	1	1
Scufundare în saturaţie până la 5 zile	2 din care unul pentru turelă	1	1 / incintă hiperbară	1 / incintă hiperbară
Scufundare în saturaţie pentru mai mult de 5 zile	2 din care unul pentru turelă	1	1 / incintă hiperbară	1 / incintă hiperbară

Parametrii controlaţi nr. analizoare

ANEXA Nr. 17 la Metodologie

RESTRICŢII DE ZBOR

Tip activitate	Durată până la zborul la o altitudine a cabinei de zbor de
Tip activitate	600 metri	Mai mare de 600 metri
Scufundări cu aer, cu durata mai mică de 60 minute	2 ore	4 ore
Scufundări cu aer, cu durata mai mică de 4 ore	12 ore	12 ore
Saturaţie cu nitrox sau aer (durata mai mare de 4 ore)	24 ore	48 ore
Orice scufundare cu amestecuri sintetice	12 ore	12 ore
După tratarea, cu succes, a bolii de decompresie	24 ore	28 ore
După tratarea bolii de decompresie, cu simptome reziduale	Conform recomandării unui medic specialist

								Nr. crt.
								Numele şi
								Data scufundării
								Real	Felul scufun-
								Simulat	Felul scufun-
								Temp apei (°C)	Condiţii de
								Vizibilitatea (m)
								Curentul apei (m/s)
								Adâncimea de lucru (m)
								Avizul tehnic al aparaturii
								Avizul medicului
								Semnătura scafandrului pentru verificarea personală a echipamentului
								Ora scufundării
								Timpul de staţionare la adâncimea de lucru
								Ora ieşirii la suprafaţă
								Timpul total de scufundare

Portal Legislativ

Meniu

Cuprins

BREVET DE

SCAFANDRU

SCUFUNDĂRI REALE

SCUFUNDĂRI SIMULATE

EVIDENŢA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE REALĂ

EVIDENŢA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE SIMULATĂ

TESTE

VIZE MEDICALE

ACCIDENTE DE SCUFUNDARE

FUNCŢII ÎN ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE

FUNCŢII ÎN ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢILOR DE SCUFUNDARE

MENŢIUNI SPECIALE:

A P R O B

Certificatul de aprobare a începerii activităţilor de scufundare de la bordul ...........

Clasa	Vechime în categorie	Numărul minim de ore de scufundare la adâncimi cu circuit deschis
Clasa	Vechime în categorie	0-20 metri	21-30 metri
III	Cel puţin un an	40	10
II	Cel puţin doi ani	80	20
I	Cel puţin trei ani	120	30

Clasa	Vechime în categorie	Numărul minim de ore de scufundare cu circuit închis/semiînchis
III	Cel puţin un an	20
II	Cel puţin doi ani	40
I	Cel puţin trei ani	60