EMITENT |
Notă Aprobat prin ORDINUL nr. 162 din 9 martie 2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 252 din 5 aprilie 2016.
REGLEMENTAREA AERONAUTICĂ CIVILĂ ROMÂNĂ
ANEXĂ
RACR-CNS - OPERAREA SISTEMELOR DE COMUNICA,II, NAVIGA,IE,
SUPRAVEGHERE, volumul IV „Sisteme de supraveghere şi de evitare a coliziunii”, edi,ia 2/ 2016
CUPRINS
PREAMBUL
CAPITOLUL 1. Definiţii
CAPITOLUL 2. Generalităţi
2.1 Radarul secundar de supraveghere (SSR)
2.2 Considerente privind factorii umani CAPITOLUL 3 Sisteme de supraveghere
3.1 Caracteristicile sistemului radar secundar de supraveghere (SSR) CAPITOLUL 4 Sistemul de bord pentru evitarea coliziunilor
4.1 Definiţii referitoare la sistemul de bord pentru evitarea coliziunilor
4.2 Prevederi generale şi caracteristici ACAS I
4.3 Prevederi generale referitoare la ACAS II şi ACAS III
4.4 Performanţa componentei logice de evitare a coliziunilor a ACAS-ului II
4.5 Utilizarea de către ACAS a rapoartelor cu squitter extins CAPITOLUL 5. Squitter extins de MOD S
5.1 Caracteristicile sistemului de emisie pentru squitter extins de Mod S
5.2 Caracteristicile sistemului de recepţie pentru squitter extins de Mod S (ADS-B IN ŞI TIS-B IN)
PREAMBUL
(1) Prezenta reglementare aeronautică civilă română RACR-CNS, volumul IV,
„Sisteme de supraveghere şi de evitare a coliziunii”, ediţia 2/ 2016 reprezintă transpunerea în cadrul reglementat naţional a standardelor şi practicilor recomandate prevăzute în Anexa nr. 10 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, denumită în continuare Anexa 10 OACI, „Aeronautical Telecommunications” (Telecomunicaţii aeronautice), volumul IV, „Surveillance and Colision Avoidance Systems”, ed. 4, iulie 2007, cu amendamentele sale ulterioare, inclusiv amendamentul nr. 89.
(2) Standardele şi practicile recomandate în Anexa 10 OACI, „Aeronautical Telecommunications”, se aplică în acele porţiuni de spaţiu aerian aflate sub jurisdicţia unui stat membru semnatar al Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, în care se furnizează servicii de trafic aerian, precum şi în acele spaţii aeriene unde statul acceptă responsabilitatea de a furniza servicii de trafic aerian deasupra mării libere sau în spaţii aeriene de suveranitate nedeterminată.
(3) Prezenta reglementare se aplică în România, împreună cu celelalte reglementări aeronautice naţionale, în scopul asigurării desfăşurării traficului în spaţiul aerian naţional, pe rutele aeriene interne şi internaţionale, în condiţii de siguranţă şi eficienţă.
(4) Prevederile RACR-CNS au fost elaborate astfel încât: :
Standardele şi practicile recomandate prevăzute în Anexa 10 OACI sunt transpuse integral în RACR-CNS. Acolo unde a fost cazul, au fost făcute particularizările necesare în scopul de a se facilita înţelegerea şi aplicarea corectă a acestora (de ex. acolo unde standardul OACI prevede o responsabilitate a statului, regula corespunzătoare din RACR-CNS precizează, în contextul instituţional din aviaţia civilă română, cărei anume instituţii îi revine responsabilitatea respectivă);
Notele din textul original au fost introduse, parţial sau total, după caz, ca text asociat regulilor, acolo unde s-a apreciat că precizările respective sunt necesare sau utile în aplicarea regulilor;
Au fost introduse în prezenta reglementare şi acele standarde şi practici recomandate ale Anexei 10 OACI pentru care serviciile CNS din România nu dispun încă, la data aprobării prezentei ediţii, de suportul tehnico-operaţional necesar, considerându-se însă că implementarea acestor standarde şi practici, ca reguli naţionale, este necesară în scopul dezvoltării în continuare a serviciilor CNS şi a sistemului ATM naţional;
Elaborarea RACR-CNS, volumul IV, ediţia 2/ 2016 a păstrat în cea mai mare măsură acelaşi sistem de numerotare/ identificare a capitolelor, secţiunilor, tabelelor şi figurilor faţă de Anexa 10 OACI, volumul IV.
(5) Modurile de conformare acceptate pentru cerinţele din RACR-CNS, volumul IV, ediţia 2/ 2016 sunt cele conţinute în manualele procedurale, circularele, etc. emise de OACI, dar şi în materialele cu caracter orientativ şi în indicaţiile EUROCONTROL.
CAPITOLUL 1 DEFINI,II
Nota 1. - Toate referinţele la reglementări radio sunt cu privire la reglementările radio publicate de Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (ITU). Reglementările radio sunt modificate periodic prin deciziile cuprinse în actele finale ale conferinţelor mondiale pentru radiocomunicaţii ţinute la fiecare doi sau trei ani. Informaţii suplimentare referitoare la procesele ITU aferente utilizării sistemului de frecvenţe radio aeronautice sunt cuprinse în Ghidul privind cerinţele spectrului de frecvenţe radio în aviaţia civilă, care include declaraţia referitoare la politicile aprobate ale OACI (Doc 9718).
Nota 2. - Sistemul de emisie cu squitter extins de Mod S este supus drepturilor de brevet acordate de „Massachusetts Institute of Technology (MIT) Lincoln Laboratory”. La data de 22 august 1996, „MIT Lincoln Laboratory” a emis o notă către „Commerce Business Daily (CBD)”, publicaţie a guvernului Statelor Unite ale Americii, privind intenţia sa de a nu revendica drepturi de brevet asupra sistemului în faţa niciunei persoane la folosirea patentului în scop comercial sau necomercial, în scopul de a promova utilizarea pe scară cât mai largă posibil, a tehnologiei cu squitter extins de Mod S. Ulterior, prin scrisoarea OACI din 27 august 1998, „MIT Lincoln Laboratory” a confirmat că notificarea CBD a fost prevăzută să asigure satisfacerea cerinţelor OACI privind declararea drepturilor de brevet pentru tehnici care sunt incluse în standardele şi practicile recomandate (SARPs), şi că deţinătorii acestor patente oferă această tehnologie în mod gratuit şi pentru orice scop.
Sistem de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS). Un sistem aflat la bordul aeronavei bazat pe semnalele transponderului radarului secundar de supraveghere (SSR), care funcţionează independent faţă de echipamentul de la sol, pentru a furniza pilotului informaţii asupra potenţialelor aeronave cu care poate intra în coliziune şi care sunt echipate cu transpondere SSR.
Notă. - Transponderele SSR la care se face referire mai sus sunt acelea care operează în Modul C sau Modul S.
Codul de adresă al aeronavei. O combinaţie unică de 24 biţi, disponibilă pentru a fi alocată unei aeronave, în scopul efectuării comunicaţiilor aer-sol, navigaţiei şi supravegherii.
Notă - Transponderele SSR de Mod S transmit squitter-e extinse pentru a permite indicarea poziţiei obţinute de la aeronavă, în scopul supravegherii. Transmisia acestui tip de informaţii reprezintă o formă de supraveghere dependentă automată (ADS) cunoscută ca ADS-Broadcast (ADS-B).
Supravegherea automată dependentă- de radioemisie (Automatic Dependent Surveillance Broadcast - ADS-B) OUT . O funcţie la bordul unei aeronave sau a unui vehicul prin care se radio emite periodic vectorul de stare (poziţie şi viteză) şi alte informaţii obţinute de la sistemele de bord, într-un format compatibil pentru receptoarele ADS-B IN.
Supravegherea automată dependentă- de radioemisie (Automatic Dependent Surveillance Broadcast - ADS-B) IN . O funcţie prin care se recepţionează date de supraveghere de la surse de date ADS-B OUT.
Componenta logică de evitare a coliziunilor. Subsistemul sau partea sistemului ACAS care analizează date referitoare la o aeronavă intrusă şi la aeronava proprie, care decide dacă este cazul sau nu de a emite avertismente, iar dacă este cazul, generează avertizările corespunzătoare. Subsistemul include următoarele funcţii: urmărirea distanţei şi a altitudinii, detectarea pericolelor şi generarea avertizărilor (RA). Subsistemul exclude supravegherea.
Principii privind factorii umani. Principii care se aplică la proiectare, certificare, pregătire, operare şi întreţinere şi care urmăresc stabilirea unei interfeţe sigure între om şi alte componente ale sistemului, prin luarea în considerare, în mod corespunzător, a performanţelor umane.
Radar secundar de supraveghere (SSR). Un sistem radar de supraveghere care utilizează emiţătoare/ receptoare (interogatoare) şi transpondere.
Notă - Cerinţele pentru interogatoare şi transpondere sunt specificate în capitolul 3. Radar de supraveghere. Echipament radar utilizat pentru determinarea poziţiei unei aeronave în distanţă şi azimut.
Serviciu de informare a traficului – radio-emisie (TIS-B) IN . O funcţie de supraveghere care recepţionează şi prelucrează date de supraveghere, de la surse
de date TIS-B OUT.
Serviciu de informare a traficului – radio-emisie (TIS-B) OUT . O funcţie, cu emisie periodică a informaţiilor de supraveghere, informaţii care sunt furnizate de senzorii de la sol într-un format compatibil cu receptoarele TIS-B IN.
Notă - Această tehnică poate fi realizată prin diferite tipuri de legături de date (data link). Cerinţele pentru Modul S cu squitter extins sunt specificate în RACR CNS, volumul IV, capitolul 5. Cerinţele pentru legătura digitală de date VHF (VDL) Mod 4 şi pentru „transceiver”-ele cu acces universal (UAT) sunt specificate în RACR CNS, volumul III, partea I, ediţia 2/ 2014.
Autoritatea de stat în domeniul avia,iei civile: Ministerul Transporturilor (MT). Autoritatea na,ională de supervizare în domeniul avia,iei civile, desemnată de autoritatea de stat pentru supervizarea siguran,ei în avia,ia civilă: Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR).
Furnizorul de servicii de naviga,ie aeriană: agent aeronautic de drept public sau privat care prestează servicii de navigaţie aeriană pentru traficul general: Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA).
CAPITOLUL 2 GENERALITĂ,I
2.1. RADARUL SECUNDAR DE SUPRAVEGHERE (SSR)
2.1.1 Atunci când sistemul SSR este instalat şi menţinut în funcţiune ca mijloc pentru serviciile de trafic aerian, acesta trebuie să se conformeze prevederilor de la cap. 3, pct. 3.1, în afară de cazul când se specifică altfel în această secţiune 2.1. Aşa cum se specifică în această reglementare, transponderele de Mod A/C sunt acelea care se conformează caracteristicilor impuse în cap. 3, pct. 3.1.1. Transponderele de Mod S sunt acelea care se conformează caracteristicilor recomandate în cap. 3, pct. 3.1.2. Capacităţile funcţionale ale transponderelor de Mod A/C constituie parte integrantă a capacităţilor funcţionale pentru transponderele de Mod S.
2.1.2 Modurile de interogare (sol-aer)
2.1.2.1 Interogarea pentru serviciile de trafic aerian trebuie să fie efectuată în conformitate cu modurile descrise în cap. 3, pct. 3.1.1.4.3 sau pct. 3.1.2. Utilizarea fiecărui mod trebuie să se facă după cum urmează:
1) Modul A — pentru a obţine răspunsuri de la transpondere pentru identificare şi supraveghere;
2) Modul C — pentru a obţine răspunsuri de la transpondere pentru transmiterea automată a altitudinii barometrice şi pentru supraveghere;
3) Intermod -
a) Modul A/C/S all-call (toate interogările): pentru a obţine răspunsuri de la transponderele de Mod A/C pentru supraveghere şi de la transponderele de Mod S pentru achiziţie de date;
b) Modul A/C -exclusiv all-call: pentru a obţine răspunsuri de la transponderele de Mod A/C pentru supraveghere; transponderele de Mod S nu răspund;
4) Modul S -
a) Modul S - exclusiv all-call: pentru a obţine răspunsuri pentru achiziţia de date a transponderelor de Mod S;
b) Radio-emisie (broadcast): pentru a transmite informaţii către toate transponderele de Mod S; nu se obţin răspunsuri;
c) Selectiv: pentru supraveghere şi comunicarea cu transponderele de Mod S individuale; pentru fiecare interogare, este obţinut un răspuns numai de la transponderul căruia îi este adresată interogarea.
Nota 1. Răspunsurile transponderelor de Mod A/C sunt suprimate de interogările de Mod S şi acestea nu răspund.
Nota 2. Există 25 de formate de interogare (uplink) posibile şi 25 de formate de răspuns de Mod S (downlink) posibile. Pentru alocarea formatelor, a se vedea cap. 3, pct. 3.1.2.3.2 şi figurile 3.7 şi 3.8.
2.1.2.1.1 Furnizorii de servicii de navigaţie aeriană trebuie să coordoneze cu autorităţile naţionale de supervizare şi cu alţi furnizori de servicii la nivel internaţional, acele aspecte de implementare a sistemului SSR care vor permite utilizarea optimă a acestuia.
Notă: Pentru a permite operarea eficientă a echipamentelor de la sol, proiectate să elimine interferenţele produse de răspunsurile nedorite provenite de la transponderele de la bordul aeronavelor care se adresează interogatoarelor adiacente (echipament de „defruiting”), poate fi necesar ca autoritatea naţională de supervizare în domeniul aviaţiei civile să dezvolte planuri coordonate pentru alocarea frecvenţelor de repetiţie a impulsurilor (PRF) pentru interogatoarele SSR.
2.1.2.1.2 Alocarea codurilor de identificare a interogatorului (II), acolo unde este
necesar, în zonele cu acoperire suprapusă , de-a lungul graniţelor internaţionale ale FIR-urilor (flight information region – regiune de informare a zborurilor), trebuie să facă obiectul unor acorduri regionale de navigaţie aeriană.
2.1.2.1.3 Alocarea codurilor de identificare de supraveghere (SI), acolo unde este necesar, în zonele cu acoperire suprapusă, trebuie să facă obiectul unor acorduri regionale de navigaţie aeriană.
Notă: Facilitatea de blocare a SI nu poate fi utilizată decât dacă toate transponderele de Mod S din zona de acoperire sunt echipate în acest scop.
2.1.2.2 Trebuie să fie furnizate interogări de Mod A şi Mod C.
Notă: Această cerinţă poate fi satisfăcută de interogările intermod care solicită răspunsuri de Mod A şi Mod C de la transponderele de Mod A/C.
2.1.2.3 În zonele în care este necesară îmbunătăţirea identificării aeronavelor pentru a mări eficienţa sistemului ATC (air traffic control – control de trafic aerian), sistemele SSR de la sol care au caracteristici de Mod S trebuie să includă capacitatea de identificare a aeronavelor.
Notă: Raportarea identificării aeronavelor prin legătura de date de Mod S asigură identificarea precisă a aeronavelor echipate corespunzător.
2.1.2.4 Interogarea pentru controlul suprimării lobilor secundari
2.1.2.4.1 Suprimarea lobilor secundari trebuie să fie realizată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.4 şi 3.1.1.5 pentru toate interogările de Mod A, Mod C şi intermod.
2.1.2.4.2 Suprimarea lobilor secundari trebuie să fie realizată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.1.5.2.1 pentru toate interogările de Mod S-numai de tip „all-call”.
2.1.3 Modurile de răspuns ale transponderelor (aer-sol)
2.1.3.1 Transponderele trebuie să răspundă la interogările de Mod A în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.1 şi la interogările de Mod C, în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.2.
Notă: Dacă nu sunt disponibile informaţii despre altitudinea barometrică, transponderele trebuie să răspundă la interogările de Mod C numai cu impulsuri cadru.
2.1.3.1.1 Rapoartele privind altitudinea barometrică conţinute în răspunsurile de Mod S trebuie sa fie obţinute conform specificaţiilor prevăzute în cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.2. Notă: Cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.2 face referire la răspunsurile de Mod C şi specifică,
printre altele, că rapoartele de altitudine barometrică de Mod C trebuie să fie raportate la setarea la presiunea standard de 1 013,25 hectopascali. Intenţia exprimată la pct. 2.1.3.1.1 este aceea de a asigura faptul că toate transponderele, nu doar transponderele de Mod C, raportează o altitudine barometrică necorectată.
2.1.3.2 Acolo unde s-a constatat ca fiind necesară capacitatea de transmitere automată a altitudinii barometrice pentru Modul C în cadrul unui spaţiu aerian specificat, transponderele, când sunt utilizate în spaţiul aerian respectiv, trebuie să răspundă interogărilor de Mod C cu informaţia de altitudine barometrică codată în impulsurile de răspuns.
2.1.3.2.1 Începând cu 1 ianuarie 1999, toate transponderele, indiferent de spaţiul aerian în care sunt utilizate, trebuie să răspundă la interogările de Mod C cu informaţii de altitudine barometrică.
Notă: Operarea sistemului de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS) depinde de raportarea de către aeronavele intruse a altitudinii barometrice în răspunsurile de Mod C.
2.1.3.2.2 Pentru aeronavele echipate cu surse de presiune barometrică care furnizează informaţii în trepte de 7,62 m (25 ft), sau mai bune, informaţiile de altitudine barometrică furnizate de transponderele de Mod S în răspunsurile la interogările selective (adică în câmpul AC, cap. 3, pct. 3.1.2.6.5.4) trebuie să fie raportate în trepte de 7,62 m (25 ft).
Notă: Performanţele ACAS-ului sunt îmbunătăţite semnificativ atunci când o aeronavă intrusă raportează altitudinea barometrică în trepte de 7,62 m (25 ft).
2.1.3.2.3 Toate transponderele de Mod A/C trebuie să raporteze altitudinea barometrică codată în informaţia transmisă prin impulsurile de răspuns de Mod C.
2.1.3.2.4 Toate transponderele de Mod S trebuie să raporteze altitudinea barometrică codată în informaţia transmisă prin impulsurile de răspuns de Mod C şi în câmpul AC al răspunsurilor de Mod S.
2.1.3.2.5 Atunci când un transponder de Mod S nu recepţionează mai multe informaţii de altitudine barometrică de la o sursă cuantificată la 7,62 m (25 ft) sau cu trepte mai bune, valoarea raportată pentru altitudine trebuie să fie valoarea obţinută prin exprimarea valorii măsurate a altitudinii barometrice necorectate a aeronavei, în trepte de 30,48 m (100 ft) iar bitul Q (a se vedea cap. 3, pct. 3.1.2.6.5.4 b) trebuie setat la 0.
Notă: Această cerinţă se referă la instalarea şi utilizarea transponderului de Mod S.
Scopul este de a se asigura că datele de altitudine obţinute de la o sursă cu trepte la 30,48 m (100 ft) nu sunt raportate folosindu-se formatele destinate datelor cu trepte de 7,62 m (25 ft).
2.1.3.3 Transponderele utilizate în cadrul spaţiului aerian, unde s-a constatat necesitatea capacităţii de Mod S trebuie să răspundă de asemenea şi interogărilor intermod şi de Mod S, în conformitate cu prevederile aplicabile prevăzute la cap. 3, pct. 3.1.2.
2.1.3.3.1 Cerinţele pentru echiparea obligatorie cu transpondere SSR de Mod S trebuie să fie stabilite pe baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană, care trebuie să specifice spaţiul aerian considerat şi termenele pentru implementarea acestor sisteme la bord.
2.1.3.3.2 Acordurile indicate la pct. 2.1.3.3.1 trebuie să prevadă un termen de minim cinci ani.
2.1.4 Coduri de răspuns de Mod A (impulsuri de informaţii)
2.1.4.1 Toate transponderele trebuie să fie capabile să genereze 4 096 de coduri de răspuns, conform caracteristicilor prevăzute la cap. 3, pct. 3.1.1.6.2.
2.1.4.1.1 Autorităţile naţionale de supervizare trebuie să stabilească procedurile pentru atribuirea de coduri SSR, în conformitate cu acordurile regionale de navigaţie aeriană, ţinând cont şi de alţi utilizatori ai sistemului.
Notă: Principiile pentru alocarea de coduri SSR sunt prezentate în procedurile şi instrucţiunile de aeronautică civilă PIAC-ATS (transpunerea în limba română a documentului PANS-ATM (DOC 4444)), cap.8 .
2.1.4.2 Următoarele coduri de Mod A trebuie să fie rezervate unor scopuri speciale:
2.1.4.2.1 Codul 7700 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave aflate într-o situaţie de urgenţă.
2.1.4.2.2 Codul 7600 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave având sistemul de radiocomunicaţii defect.
2.1.4.2.3 Codul 7500 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave care este supusă unui act de intervenţie ilicită.
2.1.4.3 Trebuie realizate prevederi corespunzătoare privind echipamentele de decodare de la sol, pentru a asigura recunoaşterea imediată a codurilor de Mod A 7500, 7600 şi 7700.
2.1.4.4 Codul de Mod A 0000 trebuie să fie rezervat pentru alocare conform acordurilor regionale, ca fiind un cod cu destinaţie generală.
2.1.4.5 Codul de Mod A 2000 trebuie să fie rezervat pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave care nu a primit niciun fel de instrucţiuni din partea unităţilor de control al traficului aerian pentru operarea transponderului.
2.1.5 Capacităţile echipamentelor de Mod S de la bord
2.1.5.1 Toate transponderele de Mod S trebuie să se conformeze unuia din următoarele cinci niveluri:
Notă: Transponderul utilizat pentru monitorizare la un amplasament în care există un sistem de Mod S poate diferi de cerinţele definite pentru un transponder normal de Mod S. De exemplu, poate fi necesar să răspundă la interogările de tip „all call”, atunci când acesta se află la sol. Pentru mai multe detalii a se vedea Manualul pentru Servicii Aeronautice (Aeronautical Surveillance Manual) (doc. 9924), apendicele D.
2.1.5.1.1 Nivel 1 — Transponderele de nivel 1 trebuie să aibă capacităţi prevăzute pentru:
a) raportarea identităţii în Mod A şi a altitudinii barometrice în Mod C (cap. 3, pct. 3.1.1);
b) tranzacţii de tip intermod şi de Mod S „all-call” (cap. 3, pct. 3.1.2.5);
c) tranzacţii privind altitudinea de supraveghere adresată şi tranzacţii privind identitatea (cap. 3, pct. 3.1.2.6.1, 3.1.2.6.3, 3.1.2.6.5 şi 3.1.2.6.7);
d) protocoalele de blocare (cap. 3, pct. 3.1.2.6.9);
e) protocoalele de date elementare, cu excepţia raportării capacităţii de legătură de date (cap. 3, pct. 3.1.2.6.10); şi
f) servicii aer-aer şi tranzacţii de tip squitter (cap. 3, pct. 3.1.2.8).
Notă: Nivelul 1 permite supravegherea SSR pe baza raportării altitudinii barometrice şi a codului de identitate de Mod A. Într-un mediu SSR de Mod S, performanţele tehnice referitoare la un transponder de Mod A/C sunt îmbunătăţite datorită interogării selective a aeronavelor în Modul S.
2.1.5.1.2 Nivel 2 — Transponderele de nivel 2 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.1 şi de asemenea pe cele impuse pentru:
a) comunicaţii cu lungime standard (Comm-A şi Comm-B) (cap. 3, pct. 3.1.2.6.2, 3.1.2.6.4, 3.1.2.6.6, 3.1.2.6.8 şi 3.1.2.6.11);
b) raportarea existenţei capacităţii de legături de date (cap. 3, pct. 3.1.2.6.10.2.2);
şic) raportarea identificării aeronavei (cap. 3, pct. 3.1.2.9) şi
d) paritatea datelor cu control suplimentar (3.1.2.6.11.2.5) pentru echipamentul
certificat după 1 ianuarie 2020.
Notă: Nivelul 2 permite raportarea identificării aeronavei şi alte comunicaţii de date cu lungime standard sol-aer şi aer-sol. Capacitatea de raportare a identificării aeronavei necesită o interfaţă şi un dispozitiv de intrare adecvat.
2.1.5.1.3 Nivel 3 — Transponderele de nivel 3 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.2 şi de asemenea pe cele stabilite pentru comunicaţiile sol- aer prin mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.7.1 până la 3.1.2.7.5). Notă: Nivelul 3 permite comunicaţii sol - aer de date cu lungime extinsă şi astfel se poate asigura recuperarea informaţiilor din băncile de date aflate la sol şi recepţionarea altor servicii de trafic aerian, care nu sunt disponibile pentru transponderele de nivel 2.
2.1.5.1.4 Nivel 4 — Transponderele de nivel 4 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.3 şi pe cele stabilite pentru comunicaţiile aer-sol, prin mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.7.7 şi 3.1.2.7.8).
Notă: Nivelul 4 permite comunicaţii aer-sol de date cu lungime extinsă, şi astfel poate asigura accesul de la sol la sursele de date de la bordul aeronavelor şi transmiterea altor date cerute de serviciile de trafic aerian care nu sunt disponibile pentru transponderele de nivel 2.
2.1.5.1.5 Nivel 5 — Transponderele de nivel 5 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.4 şi pe cele stabilite pentru comunicaţiile Comm-B îmbunătăţite şi de asemenea pe cele de mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.6.11.3.4, 3.1.2.7.6 şi 3.1.2.7.9).
Notă: Nivelul 5 permite comunicaţii Comm-B şi comunicaţii de date cu lungime extinsă cu interogatoare multiple, fără a necesita utilizarea rezervărilor cu mai multe locaţii. Acest nivel de transponder are o capacitate minimă a legăturii de date superioară celorlalte niveluri ale transponderului.
2.1.5.1.6 Squitter extins — Transponderele cu squitter extins trebuie să aibă capacităţile stabilite la pct. 2.1.5.1.2, 2.1.5.1.3, 2.1.5.1.4 sau 2.1.5.1.5, capacităţile cerute pentru operarea cu squitter extins (cap. 3, pct. 3.1.2.8.6) şi capacităţile stabilite pentru operarea ACAS cu legături încrucişate (cap. 3, pct. 3.1.2.8.3 şi 3.1.2.8.4). Transponderele cu aceste capacităţi trebuie să fie desemnate prin sufixul
„e”.
Notă: De exemplu, un transponder de nivel 4 cu capacitate de squitter extins trebuie denumit nivel 4e.
2.1.5.1.7 Capacitatea SI — Transponderele care pot procesa coduri SI trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.2, 2.1.5.1.3, 2.1.5.1.4 sau 2.1.5.1.5, şi, de asemenea, pe cele stabilite pentru operarea codurilor SI (cap. 3, pct. 3.1.2.3.2.1.4, 3.1.2.5.2.1, 3.1.2.6.1.3, 3.1.2.6.1.4.1, 3.1.2.6.9.1.1 şi 3.1.2.6.9.2). Transponderele cu
această capacitate trebuie desemnate prin sufixul „s”.
Notă: De exemplu, un transponder de nivel 4 care are capacitatea de squitter extins şi capacitatea SI trebuie denumit nivel 4es.
2.1.5.1.7.1 Capacitatea de cod SI trebuie să fie asigurată în conformitate cu prevederile de la pct. 2.1.5.1.7 pentru toate transponderele de Mod S instalate începând cu 1 ianuarie 2003 şi pentru toate transponderele de Mod S instalate până la 1 ianuarie 2005.
2.1.5.1.8 Dispozitive cu squitter extins non-transponder. Dispozitivele capabile să radio-emită squitter-e extinse şi care nu fac parte dintr-un transponder de Mod S, trebuie să se conformeze tuturor cerinţelor pentru semnalele RF de 1.090 MHz specificate pentru un transponder de Mod S, cu excepţia nivelurilor puterii de emisie pentru clasa de echipamente identificată conform cap. 5, pct. 5.1.1.
2.1.5.2 Toate transponderele de Mod S utilizate de traficul aerian civil internaţional trebuie să se conformeze, cel puţin, cu cerinţele pentru nivelul 2 prezentate la pct. 2.1.5.1.2.
Nota 1. Nivelul 1 poate fi acceptat pentru utilizare în cadrul unui stat sau regional, în baza unui acord regional de navigaţie aeriană. Transponderul de Mod S de nivel 1 cuprinde setul minim de caracteristici pentru operarea compatibilă a transponderelor de Mod S cu interogatoarele SSR de Mod S. Acest nivel este definit pentru a preveni răspândirea transponderelor de tip inferior nivelului 2, care ar fi incompatibile cu interogatoarele SSR de Mod S.
Nota 2. Scopul cerinţei privind capacitatea de nivel 2 este acela de a se asigura utilizarea pe scara largă a capacităţii transponderelor standard OACI, pentru, a permite planificarea la nivel mondial a serviciilor şi echipamentelor de sol de Mod S. Cerinţa descurajează, de asemenea, instalarea iniţială a transponderelor de nivel 1, care ar deveni învechite conform cerinţelor ulterioare, într-un anumit spaţiu aerian, care prevede echiparea obligatorie a aeronavelor cu transpondere având capacităţi de nivel 2.
2.1.5.3 Transponderele de Mod S instalate pe aeronave cu masa brută mai mare decât 5 700 kg sau având o viteză maximă reală de croazieră mai mare de 463
km/h (250 kt) trebuie să opereze cu diversitate de antene (antenna diversity), conform prevederilor cap. 3, pct. 3.1.2.10.4, dacă:
a) certificatul individual de navigabilitate al aeronavei este emis pentru prima dată începând cu 1 ianuarie 1990; sau
b) este cerută echiparea aeronavei cu transponder de Mod S în baza unui acord regional de navigaţie aeriană, în conformitate cu prevederile pct. 2.1.3.3.1 şi 2.1.3.3.2.
Notă: Aeronavelor cu viteza maximă reală de croazieră mai mare de 324 km/h (175 kt) li se cere să opereze cu o putere la vârf nu mai mică de 21,0 dBW, conform celor specificate în prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.10.2 c).
2.1.5.4 Raportarea capacităţii în squitter-ele de Mod S
2.1.5.4.1 Capacitatea de raportare prin intermediul squitter-elor de identificare de Mod S (transmisii „downlink” nesolicitate) trebuie să fie asigurată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.8.5.1 pentru toate transponderele de Mod S instalate începând cu 1 ianuarie 1995.
2.1.5.4.2 Transponderele echipate pentru operarea cu squitter extins trebuie să fie dotate cu un mijloc de a dezactiva squitter-ele de achiziţie, atunci când sunt emise squitter-e extinse.
Notă: Aceasta va facilita suprimarea squitter-elor de achiziţie dacă toate unităţile ACAS au fost modificate astfel încât să recepţioneze squitter-ul extins.
2.1.5.5 Puterea de transmisie a mesajelor cu lungime extinsă (ELM)
Pentru a facilita conversia transponderelor de Mod S existente pentru a include capacităţi complete de Mod S, transponderelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1999 trebuie să li se permită transmiterea instantanee a unei secvenţe de 16 segmente ELM la un nivel de putere minim de 20 dBW.
Notă: Aceasta reprezintă o relaxare de 1 dB faţă de cerinţa puterii specificate în cap. 3, pct. 3.1.2.10.2.
2.1.6 Adresa SSR de Mod S (codul de adresă al aeronavei)
Adresa SSR de Mod S trebuie să fie una din cele 16.777.214 adrese de douăzeci şi patru de biţi, alocate de OACI statului care face înmatricularea sau autorităţii naţionale de supervizare de înregistrare şi trebuie să fie alocată conform prevederilor cap. 3, pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.1 şi procedurilor specifice de aplicare a prevederilor reglementării RACR-CNS, volumul III, partea I, capitolul 9.
2.2 CONSIDERENTE PRIVIND FACTORII UMANI
Principiile privind factorii umani trebuie să fie respectate la proiectarea şi certificarea sistemelor radar de supraveghere, transponderelor şi a sistemelor pentru evitarea coliziunilor.
Notă: Materiale de îndrumare referitoare la principiile privind factorii umani pot fi găsite în Doc 9683, „Manualul de instruire privind factorii umani” şi Circulara 249 (Publicaţia privind factorii umani nr. 11 — factorii umani în sistemele CNS/ATM).
2.2.1 Operaţiunea de control
2.2.1.1 Controlul transponderelor care nu se intenţionează a fi utilizate în zbor nu trebuie să fie accesibil în mod direct echipajului de bord.
2.2.1.2 Operaţiunea de control al transponderelor ce se intenţionează a fi utilizate la bord trebuie evaluată astfel încât să asigure că acestea sunt logice şi tolerante la erorile umane. În particular, acolo unde funcţiile transponderului sunt integrate cu alte funcţii de control ale sistemului, producătorul trebuie să asigure că se reduce la minimum posibilitatea comutării neintenţionate a modurilor transponderelor (adică de la starea operaţională la cea de „STANDBY” sau „OFF”).
Notă: Aceasta poate lua forma unei confirmări privind comutarea modurilor, cerută de echipajul de bord. Metodele prin care tastele „Line Select” (selectare linie),
„Touch Screen” sau „Cursor Controlled/Tracker-ball” (cursor controlat/ tracker-ball) sunt utilizate pentru a schimba modurile transponderelor trebuie proiectate cu grijă pentru a minimiza erorile echipajului de bord.
2.2.1.3 Echipajul de bord trebuie să aibă acces permanent la informaţii privind starea de operare a transponderului.
Notă.- Informaţia asupra monitorizării stării operaţionale a transponderului este furnizată în RTCA DO-181 E, „Minimum Operational Performance Standards for Air Traffic Control Radar Beacon System Mode Select” (ATCRBS/Mode S) (Standarde minime de performanţă operaţională pentru sistemele radar de mod S utilizate în controlul traficului aerian) – Echipamentul de bord şi în EUROCAE ED-73E,
„Minimum Operational Performance Specification for Secondary Surveillance Radar Mode S Transponders” (Specificaţii minime de performanţă operaţională pentru transponderele radarului de supraveghere secundar de mod S).
CAPITOLUL 3 SISTEMELE DE SUPRAVEGHERE
3.1 CARACTERISTICILE SISTEMULUI RADAR SECUNDAR DE SUPRAVEGHERE (SSR)
Nota 1. Secţiunea 3.1.1 prezintă caracteristicile tehnice ale sistemelor SSR care au doar capacităţi de Mod A şi Mod C. Secţiunea 3.1.2 prezintă caracteristicile sistemelor cu capacităţi de Mod S. Capitolul 5 prezintă cerinţe suplimentare privind Modul S cu squitter extins.
Nota 2. Sistemele care utilizează capacităţi de Mod S sunt în general folosite în cadrul sistemelor de supraveghere pentru controlul traficului aerian. În plus, unele aplicaţii ATC pot utiliza emiţătoare de Mod S, de exemplu, în cadrul sistemelor de supraveghere pentru supravegherea mişcării vehiculelor pe suprafaţa aeroportului sau pentru detectarea ţintelor fixe. În asemenea condiţii specifice, termenul
„aeronavă” poate fi înţeles ca „aeronavă sau vehicul (A/V)”. În timp ce aceste aplicaţii pot utiliza un set limitat de date, orice abatere de la caracteristicile fizice standard trebuie luată în considerare cu foarte multă atenţie de autorităţile corespunzătoare. Acestea trebuie să ia în calcul nu doar propriul mediu de supraveghere (SSR), ci şi posibilele efecte asupra altor sisteme, precum ACAS.
Nota 3. Unităţile internaţionale non-standard alternative sunt folosite în măsura permisă de prevederile procedurilor şi instrucţiunilor de aeronautică civilă PIAC-UM (transpunerea în limba română a Anexei 5 OACI), cap.3.
3.1.1 Sisteme având doar capacităţi de Mod A şi Mod C
Nota 1. În această secţiune, modurile SSR sunt denumite prin literele A şi C. Literele cu sufixe, de exemplu A2, C4, sunt folosite pentru a denumi impulsurile individuale utilizate în trenurile de impulsuri aer-sol. Această utilizare comună a literelor nu trebuie interpretată ca implicând vreo asociere particulară de moduri şi coduri.
Nota 2. Prevederile pentru înregistrarea şi menţinerea datelor radar sunt incluse în RACR-ATS, capitolul 6.
3.1.1.1 Frecvenţele radio (sol-aer) pentru interogare şi control (suprimarea lobilor laterali la interogare)
3.1.1.1.1 Frecvenţa purtătoare pentru semnalele de interogare şi control trebuie să fie de 1.030 MHz.
3.1.1.1.2 Toleranţa frecvenţei trebuie să fie ± 0,2 MHz.
3.1.1.1.3 Frecvenţele purtătoare pentru transmisiile de control şi pentru fiecare din
transmisiile impulsurilor de interogare nu trebuie să difere între ele cu mai mult de 0,2 MHz.
3.1.1.2 Frecvenţa purtătoare de răspuns (aer-sol)
3.1.1.2.1 Frecvenţa purtătoare a transmisiei de răspuns trebuie să fie de 1.090 MHz.
3.1.1.2.2 Toleranţa frecvenţei trebuie să fie ± 3 MHz.
3.1.1.3 Polarizarea
Polarizarea transmisiilor de interogare, control şi răspuns trebuie să fie predominant verticală.
3.1.1.4 Moduri de interogare (semnale-în-spaţiu)
3.1.1.4.1 Interogarea trebuie să constea din două impulsuri transmise, denumite P1 şi P3. Un impuls de control P2 trebuie să fie transmis după primul impuls de interogare P1.
3.1.1.4.2 Modurile de interogare A şi C trebuie să fie definite conform prevederilor din cap. 3, pct. 3.1.1.4.3.
3.1.1.4.3 Intervalul dintre P1 şi P3 trebuie să determine modul de interogare, şi va fi după cum urmează:
- Modul A: 8 ±0,2 μs;
- Modul C: 21 ±0,2 μs
3.1.1.4.4 Intervalul dintre P1 şi P2 trebuie să fie 2,0μs ± 0,15μs.
3.1.1.4.5 Durata impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie 0,8 μs ± 0,1 μs.
3.1.1.4.6 Timpul de creştere a impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie între 0,05 μs şi 0,1 μs.
Nota 1. Definiţiile sunt incluse în figura 3-1 „Definiţiile formelor de undă pentru radarul secundar de supraveghere, a intervalelor şi punctului de referinţă pentru sensibilitate şi putere”.
Nota 2. Scopul limitei inferioare a timpului de creştere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă de o undă trapezoidală având timpul de creştere menţionat.
3.1.1.4.7 Timpul de cădere a impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie între 0,05 şi 0,2 μs.
Notă: Scopul limitei inferioare pentru timpul de cădere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă
de o undă trapezoidală având timpul de cădere menţionat.
3.1.1.5 Caracteristicile transmisiilor de interogare şi control (suprimarea lobilor laterali la interogare — semnale-în-spaţiu)
3.1.1.5.1 Amplitudinea radiată a impulsului P2 în antena transponderului trebuie să fie:
a) egală cu, sau mai mare decât amplitudinea radiată a impulsului P1 din transmisiile lobilor secundari ai antenei care radiază P1; şi
b) la un nivel mai mic cu 9 dB decât amplitudinea radiată a impulsului P1, în limitele arcului de interogare dorit.
3.1.1.5.2 În cadrul lăţimii dorite a fasciculului de interogare direcţional (lobul principal), amplitudinea radiată a impulsului P3 trebuie să se încadreze în limita a 1 dB din amplitudinea radiată a impulsului P1.
3.1.1.6 Caracteristicile transmisiei de răspuns (semnale-în-spaţiu)
3.1.1.6.1 Impulsurile de încadrare. Funcţia de răspuns trebuie să folosească un semnal care să conţină două impulsuri de încadrare distanţate la 20,3 μs, ca fiind cel mai elementar cod.
3.1.1.6.2 Impulsurile de informare. Impulsurile de informare trebuie să fie distanţate între ele prin creşteri (trepte) de 1,45 μs de la primul impuls de încadrare. Denumirea şi poziţia acestor impulsuri de informare trebuie să fie după cum urmează:
Impulsuri Poziţia (μs)
C1 1,45
A1 2,90
C2 4,35
A2 5,80
C4 7,25
A4 8,70
X 10,15
B1 11,60
D1 13,05
B2 14,50
D2 15,95
B4 17,40
D4 18,85
Notă: Standardul referitor la utilizarea acestor impulsuri este dat în cap. 2, pct.
2.1.4.1. Totuşi, poziţia impulsului „X” este specificată numai ca standard tehnic pentru a asigura o posibilă utilizare viitoare.
3.1.1.6.3 Impulsul special de identificare a poziţiei (SPI). Suplimentar faţă de impulsurile de informare furnizate, trebuie transmis şi un impuls special de identificare a poziţiei, dar numai ca rezultat al selectării manuale (de către pilot). Atunci când este transmis, SPI trebuie să fie distanţat numai la un interval de 4,35 μs faţă de ultimul impuls de încadrare al răspunsurilor de Mod A.
3.1.1.6.4 Forma impulsului de răspuns. Toate impulsurile de răspuns trebuie să aibă o durată de 0,45 μs ± 0,1 μs, un timp de creştere al impulsului între 0,05 μs şi 0,1 μs şi un timp de cădere al impulsului între 0,05 μs şi 0,2 μs. Variaţia amplitudinii unui impuls faţă de orice alt impuls dintr-un tren de răspuns nu trebuie să depăşească 1 dB.
Notă: Scopul limitei inferioare a timpilor de creştere şi de cădere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă de o undă trapezoidală având timpii de creştere şi de cădere menţionaţi.
3.1.1.6.5 Toleranţele privind poziţia impulsurilor de răspuns. Toleranţa de spaţiere a impulsurilor pentru fiecare impuls (inclusiv pentru ultimul impuls de încadrare) faţă de primul impuls de încadrare al grupului de răspuns trebuie să fie de ± 0,10 μs. Toleranţa intervalului de impuls a impulsului special de identificare a poziţiei referitoare la ultimul impuls de încadrare al grupului de răspuns, trebuie să fie de ± 0,10 μs. Toleranţa impulsului de spaţiere a oricărui impuls din grupul de răspuns cu privire la orice alt impuls (cu excepţia primului impuls de încadrare), trebuie să nu depăşească ± 0,15 μs.
3.1.1.6.6 Nomenclatorul codurilor. Desemnarea codurilor trebuie să fie compusă din cifre între 0 şi 7 inclusiv, şi va consta în suma indicilor inferiori ai numerelor impulsurilor descrise la pct. 3.1.1.6.2 de mai sus, utilizate după cum urmează:
Cifra Grupul din care face parte impulsul Prima (cea mai semnificativă) A
A doua B
A treia C
A patra D
3.1.1.7 Caracteristicile tehnice ale transponderelor cu capacităţi numai de Mod A şi Mod C
3.1.1.7.1 Răspunsul. Transponderul trebuie să răspundă (declanşare la nu mai puţin de 90 % din interogări) atunci când toate condiţiile următoare au fost îndeplinite :
a) amplitudinea recepţionată a impulsului P3 depăşeşte un nivel cu 1 dB mai mic decât amplitudinea recepţionată a impulsului P1, dar nu mai mare de 3 dB peste amplitudinea recepţionată a impulsului P1;
b) dacă nu se recepţionează niciun impuls în intervalul de timp de la 1,3 μs până la 2,7 μs după P1, sau P1 depăşeşte cu mai mult de 9 dB orice impuls primit în acest interval;
c) amplitudinea recepţionată a unei interogări corecte este cu mai mult de 10 dB peste amplitudinea recepţionată a impulsurilor aleatorii, acestea din urmă nefiind recunoscute de transponder ca fiind impulsuri P1, P2 sau P3.
3.1.1.7.2 Transponderul nu trebuie să răspundă în următoarele condiţii:
a) la interogările pentru care intervalul dintre impulsurile P1 şi P3 diferă de cele specificate la pct. 3.1.1.4.3 cu mai mult de ± 1,0 μs;
b) după recepţionarea oricărui impuls individual care nu are variaţii în amplitudine ce pot aproxima o condiţie normală de interogare.
3.1.1.7.3 Timpul mort. După recunoaşterea unei interogări corespunzătoare, transponderul trebuie să nu mai răspundă niciunei alte interogări, cel puţin pe durata trenului de impulsuri de răspuns. Acest timp mort trebuie să se încheie nu mai târziu de 125 de μs după transmiterea ultimului impuls de răspuns al grupului.
3.1.1.7.4 Blocarea
Notă: Această caracteristică este utilizată pentru a împiedica răspunsurile la interogări primite prin lobii laterali ai antenei interogatorului şi pentru a împiedica transponderele de Mod A/C să răspundă la interogări de Mod S.
3.1.1.7.4.1 Transponderul trebuie să fie blocat atunci când amplitudinea recepţionată a impulsului P2 este egală cu, sau mai mare decât amplitudinea recepţionată a impulsului P1 şi acesta este distanţat la 2,0 μs, ± 0,15 μs. Detectarea impulsului P3 nu reprezintă o condiţie obligatorie pentru iniţierea acţiunii de suprimare.
3.1.1.7.4.2 Blocarea transponderului trebuie să se facă pentru o perioadă de 35 μs, ± 10 μs.
3.1.1.7.4.2.1 Blocarea trebuie să poată fi reiniţiată pentru întreaga durată, în decursul a 2 μs după terminarea oricărei perioade de blocare.
3.1.1.7.5 Sensibilitatea şi domeniul dinamic ale receptorului
3.1.1.7.5.1 Pragul minim de declanşare a transponderului trebuie să fie astfel încât să genereze răspunsuri la cel puţin 90 la sută dintre semnalele de interogare, atunci când:
a) cele două impulsuri P1 şi P3 ce constituie o interogare, au aceeaşi amplitudine, iar impulsul P2 nu este detectat; şi
b) amplitudinea acestor semnale are o valoare nominală de 71 dB sub 1 mW, cu limite între 69 dB şi 77 dB sub 1 mW.
3.1.1.7.5.2 Caracteristicile de răspuns şi blocare trebuie să se aplice pentru o amplitudine recepţionată a impulsului P1 aflată între nivelul minim de declanşare şi 50 dB peste acest nivel.
3.1.1.7.5.3 Variaţia nivelului minim de declanşare între moduri nu trebuie să depăşească 1 dB pentru valorile nominale ale spaţierii între impulsuri şi ale lăţimii acestora.
3.1.1.7.6 Diferenţierea în funcţie de durata impulsurilor. Semnalele recepţionate având amplitudini cuprinse între nivelul minim de declanşare şi cel cu 6 dB peste acest nivel şi cu o durată mai mică de 0,3 μs nu trebuie să determine transponderul să iniţieze acţiuni de răspuns sau de suprimare. Cu excepţia impulsurilor singulare având variaţii de amplitudine aproximând o interogare, niciun impuls singular cu o durată mai mare de 1,5 μs nu trebuie să determine transponderul să iniţieze acţiuni de răspuns sau de suprimare, pentru intervalul de amplitudine a semnalului cuprins între nivelul minim de declanşare (MTL) şi cel de 50 dB peste acest nivel.
3.1.1.7.7 Suprimarea ecoului şi recuperarea. Transponderul trebuie să conţină o facilitate de suprimare a ecoului proiectată pentru a permite operarea normală în prezenţa ecourilor semnalelor din spaţiu. Prevederea pentru această facilitate trebuie să fie compatibilă cu cerinţele pentru suprimarea lobilor laterali, specificate la pct. 3.1.1.7.4.1.
3.1.1.7.7.1 Desensibilizarea. După recepţionarea oricărui impuls cu o durată mai mare de 0,7 μs, receptorul trebuie să fie desensibilizat cu o valoare care este în limita a cel puţin 9 dB faţă de amplitudinea impulsului de desensibilizare, dar nu trebuie să depăşească niciodată amplitudinea acestuia, cu excepţia unei posibile supracreşteri în timpul primei μs de după impulsul de desensibilizare.
Notă: Nu se impune ca impulsurile singulare cu durata mai mică de 0,7 μs să producă desensibilizarea specificată, şi nici să producă o desensibilizare cu o durata mai mare decât cea permisă la pct. 3.1.1.7.7.1 şi 3.1.1.7.7.2.
3.1.1.7.7.2 Recuperarea. După desensibilizare, receptorul trebuie să îşi recapete sensibilitatea (în limita a 3 dB din nivelul minim de declanşare) în 15 μs după recepţionarea unui impuls de desensibilizare având o intensitate a semnalului cu până la 50 dB peste nivelul minim de declanşare. Recuperarea trebuie să se facă la o rată medie ce nu depăşeşte 4,0 dB pe microsecundă.
3.1.1.7.8 Rata de declanşare aleatorie. În absenţa semnalelor de interogare valide, transponderele de Mod A/C trebuie să nu genereze mai mult de 30 de răspunsuri de Mod A sau Mod C nedorite pe secundă, cuprinse într-un interval de timp echivalent cu cel puţin 300 declanşări aleatorii sau 30 de secunde, oricare dintre ele este mai mic. Această rată de declanşare aleatorie nu trebuie să fie depăşită atunci când toate echipamentele care pot produce interferenţe instalate pe aceeaşi aeronavă, funcţionează la niveluri maxime de interferenţă.
3.1.1.7.8.1 Rata de declanşare aleatorie în prezenţa interferenţei undelor continue de nivel scăzut (CW) din bandă. Rata totală de declanşare aleatorie pentru toate răspunsurile de Mod A şi/sau Mod C trebuie să nu fie mai mare de 10 grupuri de impulsuri de răspuns, sau suprimări pe secundă, ca medie pentru o perioadă de 30 de secunde, atunci când se operează în prezenţa unor interferenţe CW incoerente la o frecvenţă de 1 030 ±0,2 MHz şi un nivel al semnalului de –60 dBm sau mai mic.
3.1.1.7.9 Rata de răspuns
3.1.1.7.9.1 Toate transponderele trebuie să fie capabile de a genera în mod continuu cel puţin 500 de răspunsuri pe secundă cu fiecare răspuns codat format din 15 impulsuri. Transponderele utilizate numai sub 4500 m (15000 feet), sau mai jos de o altitudine stabilită de furnizorul de servicii de navigaţie aeriană, sau printr-un acord regional de navigaţie aeriană şi aflate într-o aeronavă cu o viteză reală de croazieră care să nu depăşească 175 kt (324 km/h) trebuie să fie capabile de a genera cel puţin 1000 de răspunsuri pe secundă codate, formate din 15 impulsuri fiecare, pentru o perioadă de 100 ms. Transponderele care operează peste nivelul de 4500 m (15000 ft) sau într-o aeronavă cu viteza maximă de croazieră reală ce depăşeşte 175 kt (324 km/h) trebuie să fie capabile de a genera cel puţin 1200 de răspunsuri pe secundă codate, formate din 15 impulsuri fiecare, pentru o perioadă de 100 ms.
Nota 1. – Un răspuns format din 15 impulsuri include 2 impulsuri de încadrare, 12 impulsuri de informaţie şi impulsul SPI.
Nota 2.- Cerinţa pentru rata de răspuns de 500 de răspunsuri pe secundă stabileşte capacitatea minimă a ratei de răspuns continuu al transponderului. Criteriile de altitudine şi viteză menţionate mai sus, de 100 sau 120 de răspunsuri într-un interval de 100 milisecunde definesc capacitatea de vârf a transponderului. Transponderul trebuie să fie capabil să răspundă la această secvenţă instantanee, chiar dacă transponderul nu poate fi capabil să susţină această rată. Dacă transponderul este supus unor rate de interogare care depăşesc capacitatea ratei sale de răspuns, controlul limitei ratei de răspuns din 3.1.1.7.9.2 acţionează cu succes în sensul desensibilizării transponderului într-un mod care favorizează interogatoarele mai apropiate. Desensibilizarea elimină semnalele de interogare mai slabe.
3.1.1.7.9.2 Controlul limitei ratei de răspuns. Pentru a proteja sistemul de efectele supra-interogării transponderului prin prevenirea răspunsurilor la semnale mai slabe atunci când a fost atinsă o rată de răspuns predefinită, un tip de control pentru reducerea sensibilităţii limitei de răspuns, trebuie să fie incorporat în echipamente. Caracteristica acestui control trebuie să permită reglarea cel puţin la orice valoare cuprinsă între 500 si 2 000 de răspunsuri pe secundă, sau la capacitatea maximă a ratei de răspuns, dacă aceasta este mai mică decât 2 000 de răspunsuri pe secundă, fără a acorda atenţie numărului de impulsuri conţinute în fiecare răspuns. Reducerea sensibilităţii cu mai mult de 3dB trebuie să nu aibă efect până când nu se depăşeşte 90% din valoarea selectată. Reducerea sensibilităţii trebuie să se facă cu cel puţin 30 dB pentru ratele de răspuns mai mari cu 150% din valoarea selectată.
3.1.1.7.9.3 Se recomandă ca limita ratei de răspuns să fie setată la 1200 răspunsuri pe secundă sau la valoarea maximă sub 1 200 de răspunsuri pe secundă, la care este capabil transponderul.
3.1.1.7.10 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile (jitter-ul). Timpul de întârziere între sosirea în receptorul transponderului a frontului crescător al impulsului P3 şi transmiterea frontului crescător al primului impuls din răspuns trebuie să fie de 3 ± 0,5 μs. Instabilitatea totală a grupului codurilor impulsurilor de răspuns, faţă de P3, nu trebuie să depăşească 0,1 μs pentru nivelurile de intrare ale receptorului între 3 dB şi 50 dB peste nivelul minim de declanşare. Variaţiile întârzierii între modurile în care transponderul este capabil să răspundă nu trebuie să depăşească 0,2 μs.
3.1.1.7.11 Puterea de ieşire şi ciclul de funcţionare ale transponderului
3.1.1.7.11.1 Valoarea de vârf a puterii disponibile a impulsului la capătul antenei liniei de transmisie a transponderului trebuie să fie de cel puţin 21 dB, însă nu mai mult de 27 dB peste 1 W, excepţie făcând, sistemele transponder folosite numai sub 4500 m (15000 ft), sau sub o altitudine mai joasă, stabilită de furnizorul de servicii de navigaţie aeriană, sau prin acord regional de navigaţie aeriană, unde va fi permisă, o valoare de vârf a puterii disponibile a impulsului, la vârful antenei liniei de transmisie a transponderului de cel puţin 18,5 dB, şi nu mai mult de 27 dB peste 1 W.
Notă: Un dispozitiv cu squitter extins non-transponder, instalat pe un vehicul ce se deplasează pe suprafaţa aerodromului, poate funcţiona cu o putere de ieşire minimă mai mică, aşa cum este specificat în cap. 5, pct. 5.1.1.2.
3.1.1.7.12 Coduri de răspuns
3.1.1.7.12.1 Identificarea. Răspunsul la o interogare de Mod A trebuie să fie alcătuit din cele două impulsuri de încadrare specificate la pct. 3.1.1.6.1, împreună cu impulsurile de informaţii (cod de Mod A) specificate la pct. 3.1.1.6.2.
Notă: Denumirea codurilor de Mod A se face prin secvenţe de câte patru cifre în conformitate cu prevederile pct. 3.1.1.6.6.
3.1.1.7.12.1.1 Codul de Mod A trebuie să fie selectat manual dintre cele 4.096 de coduri disponibile.
3.1.1.7.12.2 Transmiterea altitudinii barometrice. Răspunsul la interogarea de Mod C trebuie să constea din cele două impulsuri de încadrare specificate la pct. 3.1.1.6.1. Atunci când sunt disponibile informaţii digitale de altitudinea barometrică, impulsurile de informaţii specificate la pct. 3.1.1.6.2 trebuie să fie de asemenea transmise.
3.1.1.7.12.2.1 Transponderele trebuie să fie dotate cu mijloace de înlăturare a impulsurilor de informaţii, dar să reţină impulsurile de încadrare, atunci când prevederea de la pct. 3.1.1.7.12.2.4, de mai jos, nu este respectată privind răspunsul la o interogare de Mod C.
3.1.1.7.12.2.2 Impulsurile de informaţii trebuie să fie selectate automat de un convertor analog-digital conectat la o sursă de date de altitudine barometrică de la bordul aeronavei, având ca referinţă presiunea standard de 1.013,25 hectopascali.
Notă: Setarea presiunii la 1.013,25 hectopascali este egală cu 29,92 ţoli coloană de mercur.
3.1.1.7.12.2.3 Altitudinea barometrică trebuie să fie raportată în trepte de 100 ft, prin selectarea impulsurilor, după cum se arată în apendicele acestui capitol.
3.1.1.7.12.2.4 Codul numeric selectat trebuie să corespundă unei valori de ± 38,1 m
(125 ft), cu o probabilitate de 95 de procente, cu informaţia de altitudine barometrică (având ca referinţă presiunea standard de 1.013,25 hectopascali) folosită la bordul aeronavei pentru aderarea la profilul de zbor atribuit.
3.1.1.7.13 Transmiterea impulsului special de identificare a poziţiei (SPI). Atunci când se cere, acest impuls trebuie să fie transmis împreuna cu răspunsurile de Mod A, după cum se specifică la pct. 3.1.1.6.3, pentru o perioadă de timp între 15 şi 30 de secunde.
3.1.1.7.14 Antena
3.1.1.7.14.1 Sistemul de antene al transponderului, când este instalat pe o aeronavă, trebuie să aibă o diagramă de radiaţie care este preponderent omnidirecţională în plan orizontal.
3.1.1.7.14.2 Diagrama de radiaţie verticală trebuie să fie nominal echivalentă cu cea a unei antene monopol de lungime /4 în plan orizontal.
3.1.1.8 Caracteristicile tehnice ale interogatoarelor de la sol având numai capacităţi de Mod A şi Mod C
3.1.1.8.1 Frecvenţa de repetiţie a interogărilor. Frecvenţa maximă de repetiţie a interogărilor trebuie să fie de 450 interogări pe secundă.
3.1.1.8.1.1 Pentru a reduce numărul declanşărilor inutile ale transponderului şi densitatea mare a interferenţelor reciproce rezultată, toate interogatoarele trebuie să utilizeze cea mai mică frecvenţă de repetiţie a interogărilor posibilă, care este compatibilă cu caracteristicile de afişare, cu lăţimea fasciculului antenei interogatorului şi cu viteza de rotaţie utilizată de antenă.
3.1.1.8.2 Puterea radiată
Pentru a minimiza interferenţele de sistem, puterea efectiv radiată a interogatoarelor trebuie să fie redusă la cea mai mică valoare, în concordanţă cu raza de acţiune operaţională necesară poziţiei fiecărui interogator.
3.1.1.8.3 Atunci când urmează a fi folosite informaţii de Mod C de la aeronave care zboară sub nivelurile de tranziţie, trebuie să fie luată în calcul informaţia de altitudine barometrică.
Notă: Utilizarea Modului C sub nivelurile de tranziţie se face conform concepţiei potrivit căreia Modul C poate fi întrebuinţat în toate mediile.
3.1.1.9 Diagrama câmpului de radiaţie a interogatorului
Lăţimea fasciculului antenei direcţionale a interogatorului care radiază impulsul P3 nu trebuie să fie mai mare decât este necesar din punct de vedere operaţional. Radiaţia
lobilor laterali şi posteriori ai antenei direcţionale trebuie să fie cu cel puţin 24 dB mai mică decât valoarea de vârf a radiaţiei lobului principal.
3.1.1.10 Monitorul interogatorului
3.1.1.10.1 Acurateţea în distanţă şi azimut a interogatorului de la sol trebuie monitorizată la intervale de timp suficient de dese pentru a se asigura integritatea sistemului.
Notă: Interogatoarele care sunt asociate şi operează coroborat cu un radar primar, pot utiliza radarul primar ca dispozitiv de monitorizare; alternativ, pentru acurateţea în azimut şi distanţă este necesară utilizarea unui monitor electronic.
3.1.1.10.2 Pe lângă monitorizarea distanţei şi a azimutului, trebuie să fie luate măsuri pentru monitorizarea continuă a celorlalţi parametri critici ai interogatorului de la sol, pentru a releva orice degradare a performanţei sistemului care depăşeşte toleranţele permise ale acestuia şi pentru a semnala apariţia oricărui eveniment de acest gen.
3.1.1.11 Emisiile parazite şi răspunsurile parazite
3.1.1.11.1 Radiaţia parazită
Radiaţia CW trebuie să nu depăşească 76 dB sub 1 W pentru interogator şi 70 dB sub 1 W pentru transponder.
3.1.1.11.2 Răspunsurile parazite
Răspunsul, atât al echipamentelor de la bord cât şi al celor de la sol, la semnalele care nu se încadrează în banda de trecere a receptorului, trebuie să fie cu cel puţin 60 dB sub sensibilitatea normală.
3.1.2 Sisteme cu capacităţi de Mod S
3.1.2.1 Caracteristicile semnalelor de interogare în spaţiu. Aceste paragrafe descriu semnalele propagate în spaţiu, aşa cum se aşteaptă să apară în antena transponderului.
Notă: Deoarece semnalele pot fi deformate în timpul propagării, anumite durate ale impulsurilor de interogare, spaţieri ale impulsurilor şi toleranţe de amplitudine ale impulsurilor sunt mai stricte pentru interogatoare, după cum este descris la pct. 3.1.2.11.4.
3.1.2.1.1 Frecvenţa purtătoare pentru interogare. Frecvenţa purtătoare a tuturor interogărilor (transmisii uplink) provenind de la staţiile de la sol având capacităţi de Mod S trebuie să fie de 1.030 ± 0,01 MHz, cu excepţia schimbărilor de fază, în timpul cărora se menţin cerinţele legate de spectru din 3.1.2.1.2.
Notă.- În timpul schimbării de fază, frecvenţa semnalului se poate schimba cu câţiva
MHz, înainte de a reveni la valoarea specificată.
3.1.2.1.2 Spectrul de interogare. Spectrul unei interogări de Mod S raportat la frecvenţa purtătoarei nu trebuie să depăşească limitele specificate în figura 3.2.
Notă: Spectrul de interogare de Mod S depinde de date. Cel mai larg spectru este generat de o interogare care conţine toate valorile binare de UNU.
3.1.2.1.3 Polarizarea. Polarizarea transmisiilor de interogare şi control trebuie să fie nominal pe verticală.
3.1.2.1.4 Modulaţia. Pentru interogările de Mod S, frecvenţa purtătoare trebuie să fie modulată în impuls. În plus, impulsul de date P6 trebuie să aibă modulaţie internă de fază.
3.1.2.1.4.1 Modulaţia în impuls. Interogările intermod şi de Mod S trebuie să constea într-o secvenţă de impulsuri, aşa cum este specificat la pct. 3.1.2.1.5 şi în tabelele 3.1, 3.2, 3.3 şi 3.4.
Notă: Impulsurile cu durata de 0,8 μs utilizate la interogările intermod şi de Mod S sunt identice ca formă cu cele folosite la Modurile A şi C, aşa cum sunt definite la pct. 3.1.1.4.
3.1.2.1.4.2 Modulaţia de fază. Impulsurile P6 scurte (16,25 μs) şi lungi (30,25 μs), de la pct. 3.1.2.1.4.1, trebuie să aibă modulaţia de fază diferenţială binară internă, constând din inversări de fază de 180 de grade ale purtătoarei, la o rată de 4 megabiţi pe secundă.
3.1.2.1.4.2.1 Durata inversării de fază. Durata inversării de fază trebuie să fie mai mică de 0,08 μs, iar semnalul trebuie să avanseze (sau să regreseze) monoton prin regiunea de tranziţie. În faza de tranziţie nu trebuie să fie aplicată nicio modulaţie în amplitudine.
Nota 1.- Durata minimă a inversării de fază nu este specificată. Cu toate acestea, trebuie să fie îndeplinite cerinţele privind spectrul, prevăzute la pct. 3.1.2.1.2.
Nota 2.- Inversarea de fază poate fi generată utilizând diferite metode. Aceasta include o puternică codare cu o rapidă micşorare a amplitudinii şi o inversare rapidă de fază, sau alte tehnici cu creştere mică sau nulă a amplitudinii, dar cu schimbare de frecvenţă în timpul schimbării de fază şi schimbare de fază mică (80 ns). Un demodulator nu poate face nicio estimare asupra tipului de tehnologie de modulaţie utilizată şi în consecinţă nu se poate baza pe particularităţile semnalului în timpul schimbării de fază pentru a detecta schimbarea de fază.
3.1.2.1.4.2.2 Relaţia de fază. Toleranţa pentru relaţia de fază de 0 şi 180 grade între
vârfurile (chip) succesive şi pentru inversarea sincronizării de fază (pct. 3.1.2.1.5.2.2) în cadrul impulsului P6 trebuie să fie de ± 5 grade.
Notă: În Modul S, un vârf (chip) este intervalul de timp de 0,25 μs de pe purtătoare între posibile inversări de fază ale datelor.
3.1.2.1.5 Secvenţele de impuls şi de inversare de fază. Secvenţele specifice ale impulsurilor sau ale inversărilor de fază descrise la pct. 3.1.2.1.4, trebuie să formeze interogări.
3.1.2.1.5.1 Interogarea intermod
3.1.2.1.5.1.1 Interogarea „all-call” de Mod A/C/S. Această interogare trebuie să fie formată din trei impulsuri: P1, P3 şi impulsul lung P4, după cum este prezentat în figura 3.3. Unul sau două impulsuri de control (doar P2 sau P1 şi P2) trebuie să fie transmise utilizând o diagramă de antenă diferită, pentru suprimarea răspunsurilor de la aeronave, în lobii laterali ai antenei interogatorului.
Notă: Interogarea „all-call” de Mod A/C/S obţine un răspuns de Mod A sau Mod C (în funcţie de spaţierea impulsurilor P1-P3), de la un transponder de Mod A/C, întrucât acesta nu recunoaşte impulsul P4. Un transponder de Mod S recunoaşte impulsul lung P4 şi răspunde cu un răspuns de Mod S. Această interogare a fost concepută iniţial pentru a fi utilizată de interogatoarele izolate sau grupate (clustered). Blocarea pentru această interogare s-a bazat pe utilizarea codului II egal cu 0. Dezvoltarea subreţelei de Mod S impune în prezent utilizarea unui cod II diferit de zero, cu scop de comunicare. Din acest motiv, codul II egal cu 0 a fost rezervat pentru utilizarea ca suport pentru o formă de achiziţii de date pentru Modul S, care foloseşte corecţia stochastică/ de blocare (pct. 3.1.2.5.2.1.4 şi 3.1.2.5.2.1.5). Interogarea „all-call” de Mod A/C/S nu poate fi folosită cu operarea integrală de Mod S, întrucât codul II egal cu 0 poate fi blocat numai pentru perioade scurte de timp (pct. 3.1.2.5.2.1.5.2.1). Această interogare nu poate fi folosită cu corecţia stocastică/ de blocare, întrucât nu poate fi specificată o probabilitate de răspuns.
3.1.2.1.5.1.1.1 Interogările de tip „all-call” pentru modul A/C/S trebuie să nu fie utilizate începând cu 1 ianuarie 2020.
Nota 1.- Utilizarea interogărilor de tip „all-call” pentru modul A/C/S nu permite anularea blocării stohastice şi în consecinţă nu ar putea asigura o probabilitate bună de achiziţie în zonele cu densitate mare a zborurilor sau atunci când alte interogatoare blochează transponderul cu codul II=0 pentru achiziţie suplimentară (de date).
Nota 2.- Răspunsurile pentru interogările de tip „all-call” pentru modul A/C/S nu vor mai fi ca opţiune pentru echipamentele certificate începând cu 1 ianuarie 2020, pentru a reduce poluarea RF generată de răspunsurile generate de detecţia falsă a interogărilor de tip „all-call” pentru modul A/C/S în cadrul altor tipuri de interogări.
3.1.2.1.5.1.2 Interogarea „all-call” numai de Mod A/C. Această interogare trebuie să fie identică cu aceea a interogării „all-call” de Mod A/C/S, cu excepţia faptului că trebuie întrebuinţat impulsul scurt P4.
Notă: Interogarea „all-call” numai de Mod A/C obţine un răspuns de Mod A sau Mod C de la un transponder de Mod A/C. Un transponder de Mod S recunoaşte impulsul scurt P4, dar nu răspunde la această interogare.
3.1.2.1.5.1.3 Intervalele dintre impulsuri. Intervalele dintre impulsurile P1, P2 şi P3 trebuie să fie conform celor definite la pct. 3.1.1.4.3 şi 3.1.1.4.4. Intervalul dintre impulsurile P3 şi P4 trebuie să fie de 2 ± 0,05 μs.
3.1.2.1.5.1.4 Amplitudinile impulsurilor. Amplitudinile relative între impulsurile P1, P2 şi P3 trebuie să fie în conformitate cu pct. 3.1.1.5. Amplitudinea impulsului P4 trebuie să varieze în limita a 1 dB din amplitudinea impulsului P3.
3.1.2.1.5.2 Interogarea de Mod S. Interogarea de Mod S trebuie să fie alcătuită din trei impulsuri: P1, P2 şi P6, după cum este prezentat în figura 3.4.
Notă: Impulsul P6 este precedat de o pereche de impulsuri P1 – P2 care blochează răspunsurile de la transponderele de Mod A/C pentru a se evita distorsiunea sincronă (garbling) datorită declanşării aleatorii de către interogarea de Mod S. Inversarea sincronă de fază din cadrul impulsului P6 este reperul de timp pentru demodularea unei serii de intervale de timp (chips-uri) de 0,25 μs. Această serie de intervale de timp începe la 0,5 μs după inversarea sincronă de fază şi se termină cu 0,5 μs înainte de frontul descrescător al impulsului P6. O inversare de fază poate sau nu poate preceda fiecare chip pentru a coda valoarea informaţiei sale binare.
3.1.2.1.5.2.1 Suprimarea lobilor laterali în Modul S. Impulsul P5 trebuie să fie folosit cu interogarea „all-call” numai pentru Modul S (UF = 11, a se vedea pct. 3.1.2.5.2) pentru a împiedica răspunsurile de la aeronave în lobii laterali şi posteriori ai antenei (pct. 3.1.2.1.5.2.5). Atunci când este folosit, P5 trebuie transmis utilizându-se o diagramă separată a antenei.
Nota 1. Acţiunea impulsului P5 este automată. Prezenţa sa, dacă amplitudinea sa este suficient de mare la amplasamentul de recepţie, maschează inversarea de fază pentru sincronizare a impulsului P6.
Nota 2. Impulsul P5 poate fi folosit cu alte interogări de Mod S.
3.1.2.1.5.2.2 Inversarea fazei sincrone. Prima inversare de fază din cadrul impulsului P6 trebuie să fie inversarea fazei sincrone. Aceasta trebuie să devină referinţa de timp pentru operaţiunile ulterioare de interogare ale transponderului.
3.1.2.1.5.2.3 Inversările fazei de date. Fiecare inversare de fază de date trebuie să aibă loc numai la un interval de timp (de N ori 0,25) de ± 0,02 μs (N egal cu, sau mai mare decât 2) după inversarea fazei de sincronizare. Impulsul P6 cu durata de 16,25 μs trebuie să conţină cel mult 56 de inversări de fază de date. Impulsul P6 cu durata de 30,25 μs trebuie să conţină cel mult 112 inversări de fază de date. Ultimul interval de timp, adică cel de 0,25 μs care urmează după ultima poziţie de inversare de fază de date, trebuie să fie urmat de un interval de gardă de 0,5 μs.
Notă: Intervalul de gardă de 0,5 μs, care urmează după ultimul interval de timp de 0,25 μs, împiedică frontul descrescător al impulsului P6 să interfereze cu procesul de demodulare.
3.1.2.1.5.2.4 Intervale. Intervalul de timp dintre impulsurile P1 şi P2 trebuie să fie de 2
± 0,05 μs. Intervalul de timp dintre frontul crescător al impulsului P2 şi inversarea sincronă de fază a impulsului P6 trebuie să fie de 2,75, ± 0,05 μs. Frontul crescător al impulsului P6 trebuie să apară cu 1,25 ± 0,05 μs, înainte de inversarea sincronă de fază. Impulsul P5, dacă este transmis, trebuie să fie centrat pe inversarea sincronă de fază; frontul crescător al impulsului P5 trebuie să apară cu 0,4 ± 0,05 μs, înainte de inversarea sincronă de fază.
3.1.2.1.5.2.5 Amplitudinile impulsurilor. Amplitudinea impulsului P2 şi amplitudinea primei μs a impulsului P6 trebuie să fie mai mari decât amplitudinea impulsului P1 minus 0,25 dB. Excluzând oscilaţiile de amplitudine asociate cu inversările de fază, variaţia în amplitudine a impulsului P6 trebuie să fie mai mică de 1 dB, iar variaţia în amplitudine între intervalele de timp de 0,25 μs succesive din impulsul P6 trebuie să fie mai mică de 0,25 dB. Amplitudinea radiată a impulsului P5 în antena transponderului trebuie să fie:
a) egală cu sau mai mare decât amplitudinea radiată a impulsului P6 din transmisiile lobilor laterali ai antenei care radiază P6; şi
b) la un nivel cu 9 dB sub amplitudinea radiată a P6 în interiorul arcului de interogare dorit.
3.1.2.2 Caracteristicile semnalelor de răspuns în spaţiu
3.1.2.2.1 Frecvenţa purtătoare de răspuns. Frecvenţa purtătoare a tuturor
răspunsurilor (transmisii downlink) de la transponderele care au capacităţi de Mod S trebuie să fie 1.090 ± 1 MHz.
3.1.2.2.2 Spectrul de răspuns. Spectrul de răspuns de Mod S raportat la frecvenţa purtătoarei nu trebuie să depăşească limitele specificate în figura 3.5.
3.1.2.2.3 Polarizarea. Polarizarea transmisiilor de răspuns trebuie să fie nominal, pe verticală.
3.1.2.2.4 Modulaţia. Răspunsul de Mod S trebuie să fie alcătuit dintr-un preambul şi un bloc de date. Preambulul trebuie să fie o secvenţă de 4 impulsuri iar blocul de date trebuie să fie modulat binar prin poziţia impulsurilor, la o rată de date de 1 megabit pe secundă.
3.1.2.2.4.1 Formele impulsurilor. Formele impulsurilor trebuie să fie conform celor definite în tabelul 3.2. Toate valorile sunt exprimate în μs.
3.1.2.2.5 Răspunsul de Mod S. Răspunsul de Mod S trebuie să fie conform celor prezentate în figura 3.6. Blocul de date din răspunsurile de Mod S trebuie să fie alcătuit fie din 56, fie din 112 biţi de informaţii.
3.1.2.2.5.1 Intervalele dintre impulsuri. Toate impulsurile de răspuns trebuie să înceapă la un multiplu definit de 0,5 μs, de la primul impuls transmis. Toleranţa în toate cazurile trebuie să fie ± 0,05 μs.
3.1.2.2.5.1.1 Preambulul răspunsului. Preambulul trebuie să fie alcătuit din patru impulsuri, fiecare cu o durată de 0,5 μs. Intervalele dintre impulsuri de la primul impuls transmis la al doilea, al treilea şi al patrulea impuls transmis trebuie să fie de 1, 3,5 şi respectiv 4,5 μs.
3.1.2.2.5.1.2 Impulsurile de date de răspuns. Blocul de date de răspuns trebuie să înceapă la 8 μs după frontul crescător al primului impuls transmis. Fiecărei transmisii trebuie să i se aloce fie 56, fie 112 intervale de câte o microsecundă. Un impuls de 0,5 μs trebuie să fie transmis fie în prima, fie în a doua jumătate a fiecărui interval. Atunci când un impuls transmis în a doua jumătate a unui interval este urmat de un alt impuls transmis în prima jumătate a intervalului următor, cele două impulsuri se contopesc şi trebuie să fie transmis un impuls de o microsecundă.
3.1.2.2.5.2 Amplitudinea impulsurilor. Variaţia amplitudinii impulsurilor între un impuls şi orice alt impuls într-un răspuns de Mod S trebuie să nu depăşească 2 dB.
3.1.2.3 Structura de date de Mod S
3.1.2.3.1 Codarea datelor
3.1.2.3.1.1 Datele de interogare. Blocul de date de interogare trebuie să fie alcătuit
din secvenţa de 56 sau 112 intervale de timp de 0,25 μs de date poziţionate după inversările de fază de date din cadrul impulsului P6 (pct. 3.1.2.1.5.2.3). O inversare de fază de 180 de grade a purtătoarei care precede un astfel de interval de timp trebuie să caracterizeze acel interval ca fiind UNU în sistem binar. Absenţa unei inversări de fază precedente trebuie să denote un ZERO binar.
3.1.2.3.1.2 Datele de răspuns. Blocul de date de răspuns trebuie să fie alcătuit din 56 sau 112 biţi de date formaţi prin modulaţia binară a impulsului de codare a răspunsului de date, prezentată la pct. 3.1.2.2.5.1.2. Un impuls transmis în prima jumătate a intervalului trebuie să reprezinte un UNU binar, în timp ce un impuls transmis în a doua jumătate trebuie să reprezinte un ZERO binar.
3.1.2.3.1.3 Numerotarea biţilor. Biţii trebuie numerotaţi în ordinea transmiterii lor, începând cu bitul 1. Dacă nu se specifică altfel, valorile numerice codate prin grupuri (câmpuri) de biţi trebuie să fie codate utilizând o notaţie binară pozitivă, iar primul bit transmis trebuie să fie cel mai semnificativ bit (MSB). Informaţiile trebuie să fie codate prin câmpuri care constau din cel puţin un bit.
Notă: În descrierea formatelor de Mod S, echivalentul zecimal al codului binar format de secvenţa de biţi dintr-un câmp este folosit ca indicativ al funcţiei sau comenzii câmpului.
3.1.2.3.2 Formatele interogărilor şi răspunsurilor de Mod S
Notă: Un rezumat al tuturor formatelor de interogare şi răspuns de Mod S este prezentat în figurile 3.7 şi 3.8. Un rezumat al tuturor câmpurilor care apar în formatele uplink şi downlink este prezentat în tabelul 3.3, iar un sumar al tuturor subcâmpurilor în tabelul 3.4.
3.1.2.3.2.1 Câmpurile esenţiale. Fiecare transmisie de Mod S trebuie să conţină două câmpuri esenţiale. Unul este un descriptor care trebuie să definească în mod unic formatul transmisiei. Acesta trebuie să apară la începutul transmisiei pentru toate formatele. Descriptorii sunt desemnaţi de câmpurile UF (format uplink) sau DF (format downlink). Al doilea câmp esenţial trebuie să fie un câmp de 24 de biţi care apare la sfârşitul fiecărei transmisii şi trebuie să conţină informaţii de paritate. În toate formatele uplink şi în formatele downlink definite curent, informaţia de paritate trebuie să fie suprapusă fie peste adresa aeronavei (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1), fie peste identificatorul de interogare, conform pct. 3.1.2.3.3.2. Indicativele sunt AP (adresă/paritate) sau PI (paritate/identificator de interogare).
Notă: Spaţiul de codare rămas este folosit pentru a transmite câmpurile active. Pentru funcţii specifice se stabileşte un set specific de câmpuri active. Câmpurile active de Mod S au indicative formate din două litere. În câmpurile active pot apărea subcâmpuri. Subcâmpurile de Mod S sunt etichetate prin indicative formate din trei litere.
3.1.2.3.2.1.1 UF - format uplink. Acest câmp de format uplink (cu lungimea de 5 biţi, cu excepţia formatului 24, unde lungimea este de 2 biţi) trebuie să servească drept descriptor al formatului uplink în toate interogările de Mod S şi trebuie să fie codat conform figurii 3.7.
3.1.2.3.2.1.2 DF - format downlink. Acest câmp de format downlink (cu lungimea de 5 biţi, cu excepţia formatului 24, unde lungimea este de 2 biţi) trebuie să servească drept descriptor al formatului downlink în toate răspunsurile de Mod S şi trebuie să fie codat conform figurii 3.8.
3.1.2.3.2.1.3 AP - adresă/paritate. Acest câmp de 24 de biţi (33-56 sau 89-112) trebuie să apară în toate formatele uplink şi în formatele downlink definite curent, cu excepţia răspunsului „all-call” de Mod S-exclusiv, DF = 11. Câmpul trebuie să conţină paritatea suprapusă peste adresa aeronavei, conform pct. 3.1.2.3.3.2.
3.1.2.3.2.1.4 PI: paritate/identificator al interogatorului. Acest câmp downlink de 24 de biţi (33-56) sau (89-112) trebuie să aibă paritatea suprapusă peste codul de identificare al interogatorului, conform pct. 3.1.2.3.3.2 şi trebuie să apară în răspunsul de „all-call” de Mod S, DF = 11 şi în squitter-ul extins, DF = 17 sau DF = 18. Dacă răspunsul este dat ca răspuns la o interogare „all-call” de Mod A/C/S, numai all-call de Mod S, cu câmp CL (pct. 3.1.2.5.2.1.3) şi câmp IC (pct. 3.1.2.5.2.1.2) egale cu 0, sau dacă este o achiziţie sau un squitter extins (pct. 3.1.2.8.5, 3.1.2.8.6 sau 3.1.2.8.7), codurile II şi SI trebuie să fie 0.
3.1.2.3.2.1.5 DP: paritatea datelor. Acest câmp downlink de 24 de biţi (89-112) trebuie să conţină paritatea suprapusă peste un câmp „Modified AA” (modificat AA), care este stabilit prin efectuarea unei însumări modulo 2 (ex. funcţia SAU EXCLUSIV) a celor mai semnificativi 8 biţi ai adresei discrete şi BDS1, BDS2, unde BDS1 (3.1.2.6.11.2.2) şi BDS2 (3.1.2.6.11.2.3) sunt date de „RR” (3.1.2.6.1.2) şi
„RRS” (3.1.2.6.1.4.1), după cum se specifică în 3.1.2.6.11.2.2 şi 3.1.2.6.11.2.3.
Exemplu:
Adresa discretă = AA AA AA Hex = 1010 1010 1010 1010 1010 1010
BDS1, BDS2 = 5F 00 00 Hex = 0101 1111 0000 0000 0000 0000
Adresa discretă + BDS1,BDS2 Hex = 1111 0101 1010 1010 1010 1010
„AA modificat” = F5 AA AA Hex = 1111 0101 1010 1010 1010 1010
unde „+” reprezintă adunarea modulo 2.
Câmpul rezultat „AA modificat” reprezintă apoi secvenţa de 24 de biţi (a1, a2...a24), care trebuie utilizată pentru a genera câmpul DP, conform paragrafului 3.1.2.3.3.2.
Câmpul DP trebuie utilizat în răspunsurile DF=20 şi DF=21, dacă transponderul este capabil de a utiliza câmpul DP şi dacă bitul de control al suprapunerii (OVC – 3.1.2.6.1.4.1.i) este setat la unu (1) în interogarea ce trebuie sa cuprindă regiştrii GICB în transmisia downlink.
3.1.2.3.2.2 Spaţiul de codare nealocat. Spaţiul de codare nealocat trebuie să conţină numai ZERO-uri, ce sunt transmise astfel de interogatoare şi transpondere.
Notă: Un anumit spaţiu de codare indicat ca fiind nealocat din această secţiune este rezervat pentru alte aplicaţii, precum ACAS, legături de date, etc.
3.1.2.3.2.3 Codurile zero şi codurile nealocate. Alocarea codului zero în toate câmpurile definite trebuie să indice faptul că nu este necesară nicio acţiune pentru câmpul respectiv. În plus, codurile nealocate în cadrul câmpurilor trebuie să indice faptul că nu este necesară nicio acţiune.
Notă: Prevederile de la pct. 3.1.2.3.2.2 şi 3.1.2.3.2.3 asigură faptul că viitoarele alocări ale spaţiului de codare nealocat anterior nu vor produce ambiguitate. Aceasta înseamnă că, echipamentele de Mod S la care noua codare nu a fost implementată, vor indica în mod clar faptul că nu sunt transmise niciun fel de informaţii în noul spaţiu de codare alocat.
3.1.2.3.2.4 Formatele rezervate pentru uz militar. Furnizorul de servicii de navigaţie aeriană trebuie să se asigure că formatele uplink sunt folosite numai pentru interogări adresate în mod selectiv şi că transmisiile formatelor uplink sau downlink nu depăşesc puterea RF, rata de interogare, rata de răspuns şi cerinţele privind rata de squitter din prezenta reglementare.
3.1.2.3.2.4.1 Prin investigaţii şi validări, autorităţile militare trebuie să se asigure că aplicaţiile militare nu afectează mediul de operare de 1.030/1.090 MHz al aviaţiei civile.
3.1.2.3.3 Protecţia împotriva erorilor
3.1.2.3.3.1 Tehnica. Codarea controlului parităţii trebuie să fie folosită în cadrul
interogărilor şi răspunsurilor de Mod S, pentru a asigura protecţie împotriva producerii erorilor.
3.1.2.3.3.1.1 Secvenţa de control a parităţii. O secvenţă de verificare a parităţii de 24 de biţi trebuie generată după regula descrisă la pct. 3.1.2.3.3.1.2 şi trebuie inclusă în câmpul format din ultimii 24 de biţi ai tuturor transmisiilor de Mod S. Cei 24 de biţi de control ai parităţii trebuie combinaţi fie cu codarea adresei, fie cu codarea identificatorului de interogare, după cum este descris la pct. 3.1.2.3.3.2. Combinaţia rezultată formează apoi fie câmpul AP (adresă/paritate, pct. 3.1.2.3.2.1.3), fie câmpul PI (paritate/identificator al interogatorului, pct. 3.1.2.3.2.1.4).
3.1.2.3.3.1.2 Generarea secvenţei de control a parităţii. Secvenţa de 24 biţi de paritate (p1, p2,..., p24) trebuie să fie generată din secvenţa biţilor de informaţie (m1, m2,..., mk), unde k este 32 sau 88 pentru transmisiile scurte, respectiv pentru cele lungi. Aceasta trebuie să se facă prin intermediul unui cod generat de polinomul:
G(x) =1 + x3 + x10 + x12 + x13 + x14 + x15 + x16
+ x17 + x18 + x19 + x20 + x21 + x22 + x23+ x24
Atunci când prin aplicarea algebrei polinoamelor binare, x24 [M(x)] se împarte la G(x), unde secvenţa de informaţii M(x) este:
mk + mk-1x + mk-2x2 +... + m1xk-1,
rezultatul este un cât şi un rest R(x) de grad mai mic decât 24. Secvenţa de biţi formată de acest rest reprezintă secvenţa de control a parităţii. Bitul de paritate pi, pentru orice i de la 1 la 24, este coeficientul lui x24-i din R(x).
Notă: Efectul pe care îl are înmulţirea lui M(x) cu x24 este acela de a adăuga 24 de biţi ZERO la sfârşitul secvenţei.
3.1.2.3.3.2 Generarea câmpurilor AP şi PI. Pentru uplink şi downlink trebuie să fie folosite secvenţe diferite de paritate ale adreselor.
Notă: Secvenţa de uplink este adecvată pentru implementarea decodorului transponderului. Secvenţa de downlink facilitează utilizarea corecţiei erorilor la decodarea downlink.
Codul folosit la generarea câmpului AP uplink trebuie să fie format, aşa cum este specificat mai jos, fie din adresa aeronavei (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.1), adresa „all-call” (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.2) sau din codul de adresă de radio-emisie (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.3).
Codul folosit la generarea câmpului AP downlink trebuie să fie format direct din secvenţa de 24 de biţi a codului de adresă de Mod S (a1, a2,...,a24), unde ai este al i-
lea bit transmis în câmpul de adresă al aeronavei (AA) al unui răspuns „all-call” (pct. 3.1.2.5.2.2.2).
Codul folosit la generarea câmpului PI downlink trebuie să fie format dintr-o secvenţă de 24 de biţi (a1, a2,..., a24), unde primii 17 biţi sunt ZERO, următorii trei biţi sunt o replică a câmpului etichetei codului (CL) (pct. 3.1.2.5.2.1.3), şi ultimii patru biţi sunt o replică a câmpului de cod al interogatorului (IC) (pct. 3.1.2.5.2.1.2).
Notă: Codul PI nu este folosit în transmisii uplink.
O secvenţă modificată (b1, b2,..., b24) trebuie folosită pentru generarea câmpului AP uplink. Bitul bi este coeficientul lui x48-i din polinomul G(x)A(x), unde:
A(x) = a1x23 + a2x22 +... + a24
şi
G(x) este cel definit la pct. 3.1.2.3.3.1.2.
În adresa aeronavei, ai este al i-lea bit transmis în câmpul AA al unui răspuns „all- call”. În adresele „all-call” şi de radio-emisie, ai trebuie să fie egal cu 1 pentru toate valorile lui i.
3.1.2.3.3.2.1 Ordinea transmisiilor uplink. Secvenţa de biţi transmisă în câmpul AP uplink este:
tk + 1, tk + 2... tk + 24
unde biţii sunt numerotaţi în ordinea transmisiei, începând cu k + 1. În transmisiile uplink:
tk + i = bi
pi
unde „
” descrie adunarea în clasa modulo 2: i egal cu 1 este primul bit transmis în câmpul AP.
3.1.2.3.3.2.2 Ordinea transmisiilor downlink. Secvenţa de biţi transmisă în câmpurile AP şi PI la downlink este:
tk + 1, tk + 2... tk + 24
unde biţii sunt numerotaţi în ordinea transmisiei, începând cu k + 1. În transmisiile downlink:
tk + i = ai
pi
unde „
” descrie adunarea în clasa modulo 2: i egal cu 1 este primul bit transmis în câmpul AP sau PI.
3.1.2.4 Protocolul general de interogare - răspuns
3.1.2.4.1 Ciclul de operaţiuni al transponderului. Un ciclu de operaţiuni al transponderului trebuie să înceapă atunci când transponderul SSR de Mod S
recunoaşte o interogare. Transponderul trebuie apoi să evalueze interogarea şi să determine dacă aceasta trebuie sau nu acceptată. Dacă este acceptată, transponderul trebuie apoi să proceseze interogarea recepţionată şi să genereze un răspuns, dacă este cazul. Ciclul de tranzacţionare trebuie să se încheie atunci când:
a) una din condiţiile necesare pentru acceptare nu a fost îndeplinită, sau
b) a fost acceptată o interogare iar transponderul fie:
1) a finalizat procesarea interogării acceptate, dacă nu este cerut niciun răspuns, sau
2) a finalizat transmiterea unui răspuns.
Un nou ciclu de operaţiuni al transponderului trebuie să nu înceapă până când nu s-a încheiat ciclul precedent.
3.1.2.4.1.1 Recunoaşterea interogărilor. Transponderele SSR de Mod S trebuie să fie capabile să recunoască următoarele tipuri distincte de interogări:
a) Modurile A şi C;
b) intermod; şi
c) Mod S.
Notă: Procesul de recunoaştere depinde de nivelul semnalului de intrare şi de gama dinamică specificată (pct. 3.1.2.10.1).
3.1.2.4.1.1.1 Recunoaşterea interogărilor de Mod A şi Mod C. O interogare de Mod A sau Mod C trebuie să fie recunoscută atunci când o pereche de impulsuri P1 – P3, care întruneşte cerinţele de la pct. 3.1.1.4, a fost recepţionată şi frontul crescător al unui impuls P4, cu valoarea amplitudinii mai mare decât cea a nivelului aflat cu 6 dB sub amplitudinea impulsului P3, nu este recepţionat în cadrul intervalului de la 1,7 la 2,3 μs, care urmează după frontul crescător al lui P3.
Dacă o pereche de blocare a P1 – P2 şi o interogare de Mod A sau Mod C sunt recunoscute simultan, transponderul trebuie să fie blocat. O interogare nu trebuie să fie recunoscută ca fiind de Mod A sau Mod C dacă transponderul este blocat (pct. 3.1.2.4.2). Dacă o interogare de Mod A şi una de Mod C sunt recunoscute simultan, transponderul încheie ciclul de operaţiuni ca şi cum ar fi fost recunoscută doar o interogare de Mod C.
3.1.2.4.1.1.2 Recunoaşterea interogărilor intermod. O interogare intermod trebuie să fie recunoscută atunci când este recepţionat un grup de trei impulsuri P1 – P3 – P4 care îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct. 3.1.2.1.5.1. O interogare nu trebuie să fie recunoscută ca o interogare intermod dacă:
a) amplitudinea recepţionată a impulsului la poziţia lui P4 este cu 6 dB sub amplitudinea lui P3; sau
b) intervalul dintre impulsurile P3 şi P4 este mai mare decât 2,3 μs sau mai mic decât 1,7 μs; sau
c) amplitudinea recepţionată a impulsurilor P1 şi P3 este între MTL şi –45 dBm, iar durata impulsurilor lui P1 sau P3 este mai mică de 0,3 μs; sau
d) transponderul este blocat (pct. 3.1.2.4.2).
Dacă o pereche de blocare P1 – P2 şi o interogare intermod de Mod A sau Mod C sunt recunoscute simultan, transponderul trebuie să fie blocat.
3.1.2.4.1.1.3 Recunoaşterea interogărilor de Mod S. O interogare de Mod S trebuie să fie recunoscută atunci când este recepţionat un impuls P6 cu inversarea fazei de sincronizare în intervalul de la 1,20 la 1,30 μs, care urmează după frontul crescător al lui P6. O interogare de Mod S trebuie să nu fie recunoscută dacă nu este recepţionată inversarea fazei de sincronizare în intervalul de la 1,05 la 1,45 μs, care urmează după frontul crescător al lui P6.
3.1.2.4.1.2 Acceptarea interogărilor. Recunoaşterea conform pct. 3.1.2.4.1 trebuie să reprezinte o condiţie obligatorie pentru acceptarea oricărei interogări.
3.1.2.4.1.2.1 Acceptarea interogărilor de Mod A şi Mod C. Interogările de Mod A şi Mod C trebuie să fie acceptate atunci când sunt recunoscute (pct. 3.1.2.4.1.1.1).
3.1.2.4.1.2.2 Acceptarea interogărilor intermod
3.1.2.4.1.2.2.1 Acceptarea interogărilor „all-call” de Mod A/C/S. O interogare „all-call” de Mod A/C/S trebuie să fie acceptată dacă frontul descrescător al impulsului P4 este recepţionat în limita a 3,45 până la 3,75 μs după frontul crescător al impulsului P3 şi dacă nicio condiţie de blocare (pct. 3.1.2.6.9) nu împiedică acceptarea. O interogare
„all-call” de Mod A/C/S trebuie să nu fie acceptată dacă frontul descrescător al impulsului P4 este recepţionat mai devreme de 3,3 sau mai târziu de 4,2 μs după frontul crescător al impulsului P3 sau dacă o condiţie de blocare (pct. 3.1.2.6.9) împiedică acceptarea.
3.1.2.4.1.2.2.2 Acceptarea interogărilor „all-call” numai de Mod A/C. O interogare „all- call” numai de Mod A/C nu trebuie să fie acceptată de un transponder de Mod S. Notă: Condiţia tehnică pentru neacceptarea unei interogări „all-call” numai de Mod A/C este dată în paragraful precedent de cerinţa privind respingerea unei interogări intermod având un impuls P4 al cărui front descrescător urmează după frontul crescător al impulsului P3 la mai puţin de 3,3 μs.
3.1.2.4.1.2.3 Acceptarea interogărilor de Mod S. O interogare de Mod S trebuie să fie acceptată numai dacă:
a) transponderul este capabil să proceseze formatul uplink (UF) al interogării (pct. 3.1.2.3.2.1.1);
b) adresa de interogare corespunde uneia dintre adresele definite la pct. 3.1.2.4.1.2.3.1 indicând faptul că paritatea este stabilită, aşa cum este definit la pct. 3.1.2.3.3;
c) în cazul unei interogări „all-call”, nu se aplică nicio condiţie de blocare „all-call”, aşa cum este definit la pct. 3.1.2.6.9; şi
d) transponderul este capabil să proceseze datele uplink ale unei interogări (UF-16) de supraveghere aer-aer cu format lung (ACAS) şi să le prezinte la o interfaţă de ieşire, aşa cum este prevăzut la pct. 3.1.2.10.5.2.2.1.
Notă: O interogare de Mod S poate fi acceptată dacă sunt întrunite condiţiile specificate la pct. 3.1.2.4.1.2.3 a) şi b) şi transponderul nu este capabil să proceseze date uplink ale unei interogări Comm-A (UF=20 cât şi 21) şi să le prezinte, în acelaşi timp, la o interfaţă de ieşire, aşa cum este prevăzut la pct. 3.1.2.10.5.2.2.1.
3.1.2.4.1.2.3.1 Adrese. Interogările de Mod S trebuie să conţină fie:
a) adresa aeronavei; sau
b) adresa „all-call”; sau
c) adresa de radio-emisie.
3.1.2.4.1.2.3.1.1 Adresa aeronavei. Dacă adresa aeronavei este identică cu adresa extrasă dintr-o interogare recepţionată conform procedurii de la pct. 3.1.2.3.3.2 şi 3.1.2.3.3.2.1, adresa extrasă trebuie considerată corectă în scopul acceptării interogării de Mod S.
3.1.2.4.1.2.3.1.2 Adresa „all-call”. O interogare „all-call” pentru Modul S-exclusiv (format uplink UF = 11) trebuie să conţină o adresă, denumită adresă „all-call”, constând din douăzeci şi patru de UNU consecutivi. Dacă adresa „all-call” este extrasă dintr-o interogare recepţionată cu format UF = 11, conform procedurii de la pct. 3.1.2.3.3.2 şi 3.1.2.3.3.2.1, adresa trebuie să fie considerată corectă pentru acceptarea interogării „all-call” numai pentru Modul S.
3.1.2.4.1.2.3.1.3 Adresa de radio-emisie. Pentru a emite un mesaj radio către toate transponderele de Mod S din cadrul fasciculului interogatorului, trebuie să fie folosit un format uplink de interogare de Mod S cod 20 sau 21 iar o adresă formată din douăzeci şi patru de UNU consecutivi trebuie să înlocuiască codul de adresă al
aeronavei. Dacă codul UF este 20 sau 21 şi această adresă de radio-emisie este extrasă dintr-o interogare recepţionată, conform procedurii de la pct. 3.1.2.3.3.2 şi 3.1.2.3.3.2.1, adresa trebuie considerată corectă pentru acceptarea interogării de radio-emisie de Mod S.
Notă: Transponderele asociate cu sistemele de bord pentru evitarea coliziunilor trebuie să accepte de asemenea radio-emisiile cu UF = 16.
3.1.2.4.1.3 Răspunsurile transponderelor. Transponderele de Mod S trebuie să transmită următoarele tipuri de răspunsuri:
a) Răspunsuri de Mod A şi Mod C; şi
b) Răspunsuri de Mod S.
3.1.2.4.1.3.1 Răspunsurile de Mod A şi Mod C. Un răspuns de Mod A (Mod C) trebuie să fie transmis după cum se specifică la pct. 3.1.1.6, atunci când a fost acceptată o interogare de Mod A (Mod C).
3.1.2.4.1.3.2 Răspunsurile de Mod S. Răspunsurile la interogări, altele decât cele de Mod A şi Mod C, trebuie să fie răspunsuri de Mod S.
3.1.2.4.1.3.2.1 Răspunsurile la interogările intermod. Un răspuns de Mod S cu format downlink 11 trebuie să fie transmis în conformitate cu prevederile prevăzute la pct. 3.1.2.5.2.2 atunci când a fost acceptată o interogare „all-call” de Mod A/C/S. Echipamentul certificat începând cu data de 1 ianuarie 2020 nu va răspunde la interogările de tip „all-call” pentru Intermodul de Mod A/C/S.
Notă: Deoarece transponderele de Mod S nu acceptă interogări „all-call” de Mod A/C- exclusiv, nu este generat nici un răspuns.
3.1.2.4.1.3.2.2 Răspunsurile la interogările de Mod S. Conţinutul informaţional al unui răspuns de Mod S trebuie sa reflecte condiţiile existente în transponder după finalizarea întregii procesări a interogării care determină acel răspuns. Corespondenţa dintre formatul uplink şi cel downlink trebuie să fie în conformitate cu tabelul 3.5.
Patru categorii de răspunsuri de Mod S pot fi transmise ca răspuns la interogările de Mod S:
a) răspunsurile „all-call” de Mod S (DF = 11);
b) răspunsurile de supraveghere şi ale comunicaţiilor cu lungime standard (DF = 4, 5, 20 şi 21);
c) răspunsurile comunicaţiilor cu lungime extinsă (DF = 24); şi
d) răspunsuri de supraveghere aer-aer (DF = 0 şi 16).
3.1.2.4.1.3.2.2.1 Răspunsurile la interogările SSR „all-call” numai pentru Modul S- exclusiv. Formatul downlink al răspunsului la o interogare „all-call” numai pentru Modul S (dacă este cerut) trebuie să fie DF = 11. Conţinutul răspunsului şi regulile pentru determinarea cerinţei de răspuns trebuie să fie conform celor definite la pct. 3.1.2.5.
Notă: Un răspuns de Mod S poate sau nu poate fi transmis atunci când a fost acceptată o interogare de Mod S cu UF = 11.
3.1.2.4.1.3.2.2.2 Răspunsurile la interogările de supraveghere şi comunicaţiile cu lungime standard. Un răspuns de Mod S trebuie să fie transmis atunci când a fost acceptată o interogare de Mod S cu UF = 4, 5, 20 sau 21 şi un cod de adresă al aeronavei. Conţinutul acestor interogări şi răspunsuri trebuie să fie aşa cum au fost definite la pct. 3.1.2.6.
Notă: Dacă este acceptată o interogare de Mod S cu UF = 20 sau 21 şi un cod de adresă de radio-emisie, nu se transmite niciun răspuns (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.3).
3.1.2.4.1.3.2.2.3 Răspunsurile la interogările comunicaţiilor cu lungime extinsă. O serie de răspunsuri de Mod S, variind ca număr între 0 şi 16, trebuie să fie transmisă atunci când a fost acceptată o interogare de Mod S cu UF = 24. Formatul downlink al răspunsului (dacă există) trebuie să fie DF = 24. Protocoalele care definesc numărul şi conţinutul răspunsurilor trebuie să fie aşa cum sunt definite la pct. 3.1.2.7.
3.1.2.4.1.3.2.2.4 Răspunsurile la interogările de supraveghere aer-aer. Un răspuns de Mod S trebuie să fie transmis atunci când au fost acceptate o interogare de Mod S cu UF = 0 şi un cod de adresă al aeronavei. Conţinutul acestor interogări şi răspunsuri trebuie să fie precum este definit la pct. 3.1.2.8.
3.1.2.4.2 Blocarea
3.1.2.4.2.1 Efectele blocării. Un transponder blocat (pct. 3.1.1.7.4) nu trebuie să recunoască interogările de Mod A, Mod C sau intermod, dacă numai impulsul P1, ori ambele impulsuri P1 şi P3 ale interogărilor sunt recepţionate pe durata intervalului de blocare. Blocarea nu trebuie să afecteze recunoaşterea, acceptarea sau răspunsurile la interogările de Mod S.
3.1.2.4.2.2 Perechile de blocare. Perechea de impulsuri de blocare formată din cele două impulsuri de Mod A/C, definită la pct. 3.1.1.7.4.1, trebuie să iniţieze blocarea într-un transponder de Mod S, indiferent de poziţia perechii de impulsuri într-un grup de impulsuri, cu condiţia ca transponderul să nu fie deja blocat sau într-un ciclu de operare.
Notă: Perechea P3 – P4 a interogării „all-call” numai de Mod A/C împiedică atât un răspuns şi totodată iniţiază blocarea. De asemenea, preambulul P1 – P2 al unei interogări de Mod S iniţiază blocarea, independent de forma de undă care îi urmează.
3.1.2.5 Operaţiuni (tranzacţii) intermod şi „all-call” de Mod S
3.1.2.5.1 Operaţiuni intermod.
Notă: Operaţiunile intermod permit supravegherea aeronavelor numai de Mod A/C şi achiziţia datelor privind aeronavele de Mod S. Interogarea „all-call” de Mod A/C/S permite transponderelor numai de Mod A/C şi celor de Mod S să fie interogate prin aceeaşi transmisie. Interogarea „all-call” numai de Mod A/C face posibilă obţinerea răspunsurilor doar de la transponderele de Mod A/C. În cazul scenariilor multisite, interogatorul trebuie să transmită codul său de identificare în interogările „all-call” numai pentru Modul S. Astfel, se foloseşte o pereche de interogări „all-call” numai pentru Modul S şi numai de Mod A/C. Interogările intermod sunt definite la pct. 3.1.2.1.5.1, iar protocoalele de interogare-răspuns corespunzătoare sunt definite la pct. 3.1.2.4.
3.1.2.5.2 Operaţiuni (tranzacţii) „all-call” numai pentru Modul S.
Notă: Aceste operaţiuni permit echipamentelor de la sol să identifice aeronavele echipate cu transponder de Mod S prin utilizarea unei interogări adresate tuturor aeronavelor echipate pentru Modul S. Răspunsul se face prin formatul downlink 11, care transmite înapoi codul de adresă al aeronavei. Protocoalele de interogare- răspuns sunt definite la pct. 3.1.2.4.
3.1.2.5.2.1 Interogarea „all-call” numai pentru Modul S, format uplink 11
1 6 10 14 17 33
UF
PR
IC
CL
AP
5 9 13 16 32 56
Formatul acestei interogări trebuie să constea din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
UF format uplink
3.1.2.3.2.1.1
PR probabilitate de răspuns
3.1.2.5.2.1.1
IC cod de interogator
3.1.2.5.2.1.2
CL etichetă de cod
3.1.2.5.2.1.3
liberi — 16 biţi
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.5.2.1.1 PR - probabilitatea de răspuns. Acest câmp uplink de 4 biţi (6-9) trebuie să conţină comenzi către transponder care să specifice probabilitatea de răspuns la acea interogare (pct. 3.1.2.5.4). Codurile sunt după cum urmează:
0 înseamnă răspuns cu probabilitatea 1
1 înseamnă răspuns cu probabilitatea 1/2
2 înseamnă răspuns cu probabilitatea 1/4
3 înseamnă răspuns cu probabilitatea 1/8
4 înseamnă răspuns cu probabilitatea 1/16
5, 6, 7 Nealocate
8 înseamnă ignorarea blocării, răspuns cu probabilitatea 1
9 înseamnă ignorarea blocării, răspuns cu probabilitatea 1/2
10 înseamnă ignorarea blocării, răspuns cu probabilitatea 1/4
11 înseamnă ignorarea blocării, răspuns cu probabilitatea 1/8
12 înseamnă ignorarea blocării, răspuns cu probabilitatea 1/16 13, 14, 15 nealocate.
3.1.2.5.2.1.2 IC - codul interogatorului. Acest câmp uplink de 4 biţi (10-13) trebuie să conţină fie codul de identificare al interogatorului de 4 biţi (pct. 3.1.2.5.2.1.2.3), fie ultimii 4 biţi ai codului de identificare a supravegherii de 6 biţi (pct. 3.1.2.5.2.1.2.4), în funcţie de valoarea câmpului CL (pct. 3.1.2.5.2.1.3).
3.1.2.5.2.1.2.1 [Rezervat]
3.1.2.5.2.1.2.2 Utilizarea codurilor de interogator multiple. Un interogator nu trebuie să intercaleze interogări „all-call” numai pentru Modul S utilizând diferite coduri de interogator.
Notă: O explicaţie asupra problemelor de interferenţă RF, dimensiune a sectorului şi impact asupra operaţiunilor efectuate prin legături de date, este prezentată în
„Manualul Sistemelor Radar Secundar de Supraveghere (SSR)” (Doc 9684). 3.1.2.5.2.1.2.3 II- identificatorul interogatorului. Această valoare de 4 biţi trebuie să definească un cod (II) al identificatorului interogatorului. Aceste coduri II trebuie să fie alocate interogatoarelor într-o gamă de la 0 la 15. Valoarea lui 0 a codului II trebuie folosită numai pentru achiziţia suplimentară de date, împreună cu achiziţia bazată pe suprapunerea blocării (pct. 3.1.2.5.2.1.4 şi 3.1.2.5.2.1.5). Atunci când două coduri II sunt alocate unui singur interogator, numai un cod II trebuie folosit strict în scopul
stabilirii unei legături complete de date.
Notă: Activitatea limitată a legăturii de date, inclusiv Comm-A cu segment unic, protocoalele de radio-emisie uplink şi downlink şi extracţia GICB pot fi efectuate de ambele coduri II.
3.1.2.5.2.1.2.4 SI - identificatorul de supraveghere. Această valoare de 6 biţi trebuie să definească un cod al identificatorului de supraveghere (SI). Aceste coduri SI trebuie să fie alocate interogatoarelor în gama de la 1 la 63. Valoarea 0 a codului SI nu trebuie să fie folosită. Codurile SI trebuie să fie folosite cu protocoalele de blocare multisite (pentru amplasamente multiple) (pct. 3.1.2.6.9.1). Codurile SI nu trebuie să fie folosite cu protocoale de comunicaţii multisite, (pct. 3.1.2.6.11.3.2, 3.1.2.7.4 sau 3.1.2.7.7).
3.1.2.5.2.1.3 CL - eticheta de cod. Acest câmp uplink de 3 biţi (14-16) trebuie să definească conţinutul câmpului IC.
Codare (în binar)
000
câmpul IC conţine codul II
001
câmpul IC conţine coduri SI de la 1 până la 15
010
câmpul IC conţine coduri SI de la 16 până la 31
011
câmpul IC conţine coduri SI de la 32 până la 47
100
câmpul IC conţine coduri SI de la 48 până la 63
Celelalte valori ale câmpului CL nu trebuie să fie folosite.
3.1.2.5.2.1.3.1 Raportul privind capacitatea codului identificatorului de supraveghere (SI). Transponderele care procesează codurile SI (pct. 3.1.2.5.2.1.2.4) trebuie să raporteze această capacitate prin setarea bitului 35 la valoarea 1 în subcâmpul de capacitate al identificatorului de supraveghere (SIC) al câmpului MB, din raportul privind capacitatea legăturii de date (pct. 3.1.2.6.10.2.2).
3.1.2.5.2.1.4 Operaţiunea bazată pe suprapunerea blocării.
Nota 1. Suprapunerea blocării „all-call” numai pentru Modul S asigură baza pentru achiziţia datelor privind aeronavele ce utilizează Modul S, pentru interogatoarele cărora nu le-a fost alocat un cod IC (II sau SI) unic pentru operarea integrală în Mod S (achiziţia de date protejată prin asigurarea că nici un alt interogator cu acelaşi IC nu poate bloca ţinta din aceeaşi arie de acoperire).
Nota 2. Suprapunerea blocării este posibilă utilizând orice cod de interogator.
3.1.2.5.2.1.4.1 Rata maximă de interogare „all-call” numai pentru Modul S. Rata
maximă a interogărilor „all-call” numai pentru Modul S, atinsă de un interogator care utilizează achiziţia de date bazată pe suprapunerea blocării, trebuie să depindă de probabilitatea de răspuns, după cum urmează:
a) pentru o probabilitate de răspuns egală cu 1,0:
o rată mai mică de 3 interogări pe intervalul (dwell) de 3 dB al fasciculului sau 30 interogări pe secundă;
b) pentru o probabilitate de răspuns egală cu 0,5:
o rată mai mică de 5 interogări pe intervalul (dwell) de 3 dB al fasciculului sau 60 de interogări pe secundă; şi
c) pentru o probabilitate de răspuns egală cu 0,25 sau mai mică:
o rată mai mică de 10 interogări pe intervalul (dwell) de 3 dB al fasciculului de 3 dB sau 125 interogări pe secundă.
Notă: Aceste limite au fost definite pentru a minimiza poluarea RF generată printr-o asemenea metodă, menţinând un minim de răspunsuri pentru a permite achiziţia de date privind aeronavele, cât timp acestea se află în intervalul fasciculului.
3.1.2.5.2.1.4.2 Achiziţia pasivă fără utilizarea interogărilor de tip „all-call” ar trebui să fie utilizată în locul anulării blocării.
Notă.- Manualul pentru supraveghere aeronautică (Doc. 9924) prezintă îndrumare asupra a diferite metode de achiziţie pasivă.
3.1.2.5.2.1.4.3 Conţinutul câmpurilor pentru o interogare adresată selectiv de un interogator care nu are alocat un cod de interogator. Un interogator căruia nu i-a fost alocat un cod unic individual de interogator şi care este autorizat să transmită, trebuie să utilizeze codul II de valoare 0 pentru a efectua interogările selective. În acest caz, interogările adresate selectiv, folosite în legătură cu achiziţia de date care utilizează suprapunerea blocării, trebuie să aibă conţinutul câmpurilor de interogare restricţionate după cum urmează:
UF
PC
=
=
4, 5, 20 sau 21
0
RR
#
16 dacă RRS = 0
DI
=
7
IIS
=
0
LOS = 0, cu excepţia celor specificate la pct. 3.1.2.5.2.1.5 TMS = 0.
Notă: Aceste restricţii permit supravegherea şi operaţiunile GICB, însă împiedică
interogarea să facă orice modificări la starea de blocare multisite a transponderului sau la starea protocoalelor de comunicaţii.
3.1.2.5.2.1.5 Achiziţia suplimentară de date utilizând codul II egal cu 0.
Nota 1. Tehnica de achiziţii de date definită la pct. 3.1.2.5.2.1.4 asigură achiziţia rapidă de date pentru majoritatea aeronavelor. Din cauza naturii probabilistice a procesului, pot fi necesare multe interogări pentru a obţine date privind ultima aeronavă dintr-un grup mare de aeronave aflate în intervalul (dwell) aceluiaşi fascicul şi la aproximativ aceeaşi distanţă (denumită zonă locală de distorsiune/denaturare - garble). Performanţa achiziţiei de date este cu mult îmbunătăţită pentru obţinerea de date privind aceste aeronave prin utilizarea unei blocări selective limitate folosind codul II egal cu 0.
Nota 2. Achiziţia suplimentară de date constă în blocarea datelor obţinute privind aeronavele la codul II=0, urmată de achiziţia prin intermediul interogării „all-call” numai pentru Modul S având II=0. Numai aeronavele despre care nu au fost obţinute date şi acestea nu au fost blocate, vor răspunde, rezultând o achiziţie de date mai facilă.
3.1.2.5.2.1.5.1 Blocarea în cadrul unui interval (dwell) de fascicul.
3.1.2.5.2.1.5.1.1 Atunci când este folosită blocarea codului de interogator II egal cu zero pentru a suplimenta achiziţia de date, toate aeronavele din interiorul fasciculului în care este aeronava ce urmează a fi achiziţionată trebuie să primească comanda de a se bloca pentru II egal cu 0, nu doar cele din zona de distorsiune/denaturare (garbling).
Notă: Blocarea tuturor aeronavelor din interiorul intervalului (dwell) fasciculului reduce numărul de răspunsuri „all-call” de tip FRUIT generate de interogările „all-call” având codul II egal cu 0.
3.1.2.5.2.1.5.2 Durata blocării
3.1.2.5.2.1.5.2.1 Interogatoarele care efectuează achiziţia suplimentară de date utilizând II egal cu 0 trebuie să efectueze achiziţia prin transmiterea unei comenzi de blocare pentru nu mai mult de două scanări consecutive către fiecare dintre aeronavele despre care au fost deja obţinute date din cadrul intervalului (dwell) fasciculului care include zona de distorsiune/denaturare (garbling) şi nu trebuie să repete această comandă înainte de trecerea a 48 de secunde.
Notă: Minimizarea timpului de blocare reduce probabilitatea de conflict cu activităţile de achiziţie de date ale unui interogator învecinat care utilizează de asemenea II egal
cu 0 pentru achiziţia suplimentară de date.
3.1.2.5.2.1.5.2.2 Interogările „all-call” numai pentru Modul S cu II=0, în scopul achiziţiei suplimentare de date, trebuie să aibă loc în cadrul zonei de distorsiune, pentru nu mai mult de două scanări consecutive, sau în maximum 18 secunde.
3.1.2.5.2.2 Răspunsul „all-call”, format downlink 11
1 6 9 33
DF
CA
AA
PI
5 8 32 56
Răspunsul la interogarea „all-call” numai pentru Modul S sau la interogarea „all-call” de Mod A/C/S, trebuie să fie răspunsul „all-call” de Mod S, format downlink 11. Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din câmpurile următoare:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
CA capacitate
3.1.2.5.2.2.1
AA adresă anunţată
3.1.2.5.2.2.2
PI paritate/identificator de interogare
3.1.2.3.2.1.4
3.1.2.5.2.2.1 CA - capacitate. Acest câmp downlink de 3 biţi (6-8) trebuie să transmită informaţii privind nivelul transponderului, informaţiile suplimentare de mai jos şi trebuie să fie folosit în formatele DF = 11 şi DF = 17.
Codare
0 înseamnă transponder de nivel 1 (numai supraveghere) şi nu are posibilitatea de a seta codul CA 7 nici în zbor nici la sol
1 Rezervat
2 Rezervat
3 Rezervat
4 înseamnă transponder de nivel 2 sau superior şi posibilitatea de a seta codul CA 7 la sol
5 înseamnă transponder de nivel 2 sau superior şi posibilitatea de a seta codul CA 7 în zbor
6 înseamnă transponder de nivel 2 sau superior şi posibilitatea de a seta codul CA 7 atât în zbor cât şi la sol
7 înseamnă câmp DR diferit de 0 sau câmp FS egal cu 2, 3, 4 sau 5, atât în
zbor cât şi la sol
Atunci când condiţiile pentru codul CA 7 nu sunt îndeplinite, aeronavele dotate cu transpondere de nivel 2 sau superior:
a) care nu au mijloace automate de a seta condiţia la sol, trebuie să utilizeze codul CA 6.
b) cu sisteme automate de determinare a condiţiei la sol trebuie să utilizeze codul CA 4 când se află la sol şi 5 când se află în zbor.
Notă: Codurile CA de la 1 la 3 sunt rezervate pentru a menţine compatibilitatea cu versiunea anterioară (backward compatibility)
3.1.2.5.2.2.2 AA - adresa anunţată. Acest câmp downlink de 24 de biţi (9-32) trebuie să conţină codul de adresă al aeronavei care asigură identificarea neechivocă a acesteia.
3.1.2.5.3 Protocolul de blocare. Protocolul ‚all-call” de blocare definit la pct. 3.1.2.6.9 trebuie să fie utilizat de interogator cu privire la o aeronavă, odată ce adresa acelei aeronave a fost obţinută de un interogator, cu condiţia ca:
- interogatorul să utilizeze un cod IC diferit de zero; şi
- aeronava să se afle într-o zonă în care interogatorul este autorizat să utilizeze blocarea.
Nota 1. După achiziţia datelor, un transponder este interogat prin interogări adresate discret, după cum se prevede la pct. 3.1.2.6, 3.1.2.7 şi 3.1.2.8, iar protocolul „all-call” de blocare este folosit pentru a împiedica răspunsurile la alte interogări „all-call”.
Nota 2. Autorităţile naţionale de supervizare din regiune, responsabile cu alocarea codurilor IC pot defini reguli care să limiteze utilizarea interogărilor selective şi a protocolului de blocare (de ex. fără blocare într-o zona limitată definită, utilizarea blocării intermitente în zone definite şi fără blocarea aeronavelor care nu au fost încă echipate cu capacitate de cod SI).
3.1.2.5.4 Protocolul „all-call” stocastic. Transponderul trebuie să execute un proces aleatoriu la acceptarea tipului de interogare „all-call” numai pentru Mod S, având cod PR egal cu o valoare de la 1 la 4 sau de la 9 la 12. Decizia de răspuns trebuie să fie luată în conformitate cu probabilitatea specificată în interogare. Un transponder nu trebuie să răspundă dacă este recepţionat un cod PR egal cu 5, 6, 7, 13, 14 sau 15
(pct. 3.1.2.5.2.1.1).
Notă: Apariţia aleatorie a răspunsurilor permite interogatorului să obţină date despre
aeronavele eşalonate la distanţe mici, ale căror răspunsuri altfel s-ar fi perturbat (garble) sincron unul pe celălalt.
3.1.2.6 Supravegherea adresată şi operaţiunile referitoare la comunicaţii cu lungime standard.
Nota 1. Interogările descrise în această secţiune sunt adresate unei anumite aeronave. Există două tipuri de bază de interogări şi de răspunsuri, scurte şi lungi. Interogările şi răspunsurile scurte sunt UF 4 şi 5 şi DF 4 şi 5, în timp ce interogările şi răspunsurile lungi sunt UF 20 şi 21 şi DF 20 şi 21.
Nota 2. Protocoalele de comunicaţii sunt date la pct. 3.1.2.6.11. Aceste protocoale descriu controlul schimbului de date.
3.1.2.6.1 Supravegherea, solicitarea altitudinii, formatul uplink 4
1 6 9 14 17 33
UF
PC
RR
DI
SD
AP
5 8 13 16 32 56
Formatul acestei interogări trebuie să constea din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
UF format uplink
3.1.2.3.2.1.1
PC protocol
3.1.2.6.1.1
RR solicitare de răspuns
3.1.2.6.1.2
DI identificarea indicativului
3.1.2.6.1.3
SD indicativ special
3.1.2.6.1.4
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.1.1 PC - protocol. Acest câmp uplink de 3 biţi (6-8) trebuie să conţină comenzi de operare pentru transponder. Câmpul PC, valorile de la 2 la 7 trebuie să fie ignorat, iar valorile 0 şi 1 trebuie procesate pentru supraveghere sau interogări Comm-A care conţin DI = 3 (pct. 3.1.2.6.1.4.1).
Codare
0 înseamnă nicio acţiune
1 înseamnă blocare „all-call” neselectivă (pct. 3.1.2.6.9.2)
2 Nealocat
3 Nealocat
4 înseamnă încheiere Comm-B (pct. 3.1.2.6.11.3.2.3)
5 înseamnă încheiere ELM uplink (pct. 3.1.2.7.4.2.8)
6 înseamnă încheiere ELM downlink (pct. 3.1.2.7.7.3)
7 Nealocat
3.1.2.6.1.2 RR - solicitare de răspuns. Acest câmp uplink de 5 biţi (9-13) trebuie să impună lungimea şi conţinutul unui răspuns solicitat.
Ultimii patru biţi din codul RR de 5 biţi, transformaţi în echivalentul lor zecimal, trebuie să reprezinte codul BDS1 (pct. 3.1.2.6.11.2 sau 3.1.2.6.11.3) al mesajului solicitat Comm-B, dacă cel mai semnificativ bit (MSB) al codului RR este 1 (RR este mai mare sau egal cu16).
Codarea
RR = 0-15 trebuie utilizat pentru a solicita un răspuns cu format de supraveghere (DF = 4 sau 5);
RR = 16-31 trebuie utilizat pentru a solicita un răspuns cu format Comm-B (DF = 20 sau 21);
RR = 16 trebuie utilizat pentru a solicita transmiterea unui mesaj Comm-B iniţiat la bord conform pct. 3.1.2.6.11.3;
RR = 17 trebuie utilizat pentru a solicita un raport privind capacitatea legăturii de date, conform pct. 3.1.2.6.10.2.2;
RR = 18 trebuie utilizat pentru a solicita identificarea aeronavei conform pct. 3.1.2.9;
19-31 nu sunt atribuite în secţiunea 3.1.
Notă: Codurile 19-31 sunt rezervate pentru aplicaţii precum comunicaţiile prin legătura de date (data link), sistemul de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS), etc. 3.1.2.6.1.3 DI - identificarea indicativului. Acest câmp uplink de 3 biţi (14-16) trebuie să identifice structura câmpului SD (pct. 3.1.2.6.1.4).
Codarea
0 înseamnă SD nealocat, cu excepţia IIS, biţii 21 -27 şi 29 – 32 nu sunt alocaţi, iar bitul 28 conţine „OVC” (overlay control – controlul suprapunerii – 3.1.2.6.1.4.1.i).
1 înseamnă că SD conţine informaţii de control multisite şi pentru comunicaţii
2 înseamnă că SD conţine date de control pentru squitter extins
3 înseamnă că SD conţine informaţii de control pentru blocare SI multisite, radio-emisie şi GICB, iar bitul 28 conţine „OVC” (overlay control – controlul suprapunerii – 3.1.2.6.1.4.1.i).
4-6 înseamnă SD nealocate
7 înseamnă că SD conţine solicitarea de citire a datelor extinse, informaţii de control multisite şi pentru comunicaţii, iar bitul 28 conţine „OVC” (overlay control – controlul suprapunerii – 3.1.2.6.1.4.1.i)..
3.1.2.6.1.4 SD - indicativ special. Acest câmp uplink de 16 biţi (17-32) trebuie să conţină coduri de control care depind de codarea din câmpul DI.
Notă: Câmpul indicativului special (SD) este prevăzut pentru a realiza transferul de informaţii de control multisite, de blocare şi de comunicaţii de la staţia de la sol către transponder.
Codul DI Structura câmpului SD
17 21 28 29
IIS
Rezervat
OVC
Rezervat
0
20 27 28 32
17 21 23 26 27 29
IIS
MBS
MES
LOS
RSS
TMS
1
20 22 25 26 28 32
17 21 24 27 29
Rezervat
TCS
RCS
SAS
Rezervat
2
20 23 26 28 32
3 17 23 24 28 29
SIS
LSS
RSS
OVC
Rezervat
22 23 27 28 32
17 21 25 26 27 28 29
IIS
RRS
Rezervat
LOS
Rezervat
OVC
TMS
7
20 24 25 26 27 28 32
3.1.2.6.1.4.1 Subcâmpurile în SD. Câmpul SD trebuie să conţină informaţii după cum
urmează:
a) Dacă DI = 0, 1 sau 7:
IIS, subcâmpul de 4 biţi (17-20) al identificatorului interogatorului, trebuie să conţină un cod alocat identificatorului interogatorului (pct. 3.1.2.5.2.1.2.3);
b) Dacă DI = 0:
biţii 21-32 nu sunt alocaţi;
c) Dacă DI = 1:
MBS, subcâmpul Comm-B multisite de 2 biţi (21, 22), trebuie să aibă următoarele coduri:
0 înseamnă nicio acţiune Comm-B
1 înseamnă solicitare de rezervare Comm-B iniţiată la bord (pct. 3.1.2.6.11.3.1)
2 înseamnă întreruperea Comm-B (pct. 3.1.2.6.11.3.2.3)
3 Nealocat
MES, subcâmpul ELM multisite de 3 de biţi (23-25), trebuie să conţină comenzi de rezervare şi încheiere pentru ELM după cum urmează:
0 înseamnă nicio acţiune ELM
1 înseamnă solicitare de rezervare ELM uplink (pct. 3.1.2.7.4.1)
2 înseamnă încheiere ELM uplink (pct. 3.1.2.7.4.2.8)
3 înseamnă solicitare de rezervare ELM downlink (pct. 3.1.2.7.7.1.1)
4 înseamnă încheiere ELM downlink (pct. 3.1.2.7.7.3)
5 înseamnă solicitare de rezervare ELM uplink şi încheiere ELM downlink
6 înseamnă încheiere ELM uplink şi solicitare de rezervare ELM downlink
7 înseamnă încheiere ELM uplink şi ELM downlink.
RSS, subcâmpul de 2 biţi (27, 28) al stării rezervărilor, trebuie să solicite transponderului să îşi raporteze starea de rezervare în câmpul UM. Următoarele coduri au fost alocate:
0 înseamnă nicio solicitare
1 înseamnă raportarea stării rezervării Comm-B în UM
2 înseamnă raportarea stării rezervării ELM uplink în UM
3 înseamnă raportarea stării rezervării ELM downlink în UM.
d) Dacă DI = 1 sau 7:
LOS, subcâmpul de blocare de 1 bit (26), dacă este setat la 1, trebuie să însemne o comandă de blocare multisite de la interogatorul indicat în IIS; LOS setat la 0 trebuie să fie utilizat pentru a indica faptul că nu este comandată nicio schimbare a stării de
blocare;
TMS, subcâmpul de mesaje tactice de 4 biţi (29-32), trebuie să conţină informaţii de control pentru comunicaţiile de date utilizate de echipamentele de bord;
e) Dacă DI = 7:
RRS, subcâmpul de solicitare de răspuns, de 4 biţi (21-24) din SD, trebuie să furnizeze codul BDS2 al unui răspuns Comm-B solicitat;
biţii 25, 27 şi 28 nu sunt alocaţi.
f) Dacă DI = 2:
TCS, subcâmpul de control de tip (21-23), de 3 biţi din SD, trebuie să controleze tipurile de format de squitter extins utilizat de transponder şi cel de suprafaţă raportat de transponder şi răspunsul acestuia la interogările de Mod A/C, la interogările de tip
„all-call” de Mod A/C/S şi la interogările de tip „all-call” de Mod S. Au fost alocate următoarele coduri:
0 înseamnă nicio comandă privind tipurile de format de suprafaţă sau inhibare a răspunsului.
1 înseamnă utilizarea tipurilor de format de suprafaţă pentru următoarele 15 secunde (a se vedea 3.1.2.6.1.4.2).
2 înseamnă utilizarea tipurilor de format de suprafaţă pentru următoarele 60 secunde (a se vedea 3.1.2.6.1.4.3).
3 înseamnă anularea comenzii privind tipurile de format de suprafaţă şi de inhibare a răspunsului.
4 -7 Rezervate
Transponderul trebuie să aibă capacitatea de a accepta o comandă nouă chiar dacă o comandă anterioară nu şi-a încetat încă acţiunea.
RCS, subcâmpul de control al ratei de 3 biţi (24-26) din SD, trebuie să controleze rata de squitter a transponderului când acesta raportează formatele tipurilor de squitter extins de suprafaţă. Acest subcâmp nu trebuie să aibă efect asupra ratei de squitter a transponderului când acesta raportează formatele tipului de squitter extins de la bord. Următoarele coduri au fost alocate:
0 înseamnă nicio comandă privind rata de squitter extins pentru poziţia de sol
1 înseamnă raportarea unei rate mari de squitter extins pentru poziţia de sol pentru 60 secunde
2 înseamnă raportarea unei rate mici de squitter extins pentru poziţia de sol
pentru 60 secunde
3- 7 Rezervate
Nota 1. Definiţiile ratelor de squitter extins mari şi mici sunt date la pct. 3.1.2.8.6.4.şi se aplică poziţiei de la sol, identificării şi categoriei aeronavei şi mesajelor cu statut operaţional.
Nota 2. Aşa cum se prevede la pct. 3.1.2.8.5.2 d), squitter-ele de achiziţie sunt transmise atunci când squitter-ele extinse pentru formatele de tip suprafaţă nu sunt transmise.
SAS, subcâmpul antenei de suprafaţă de 2 biţi (27-28) din SD, trebuie să controleze selecţia antenei pentru recepţia în diversitate a transponderului, care este folosită (1) pentru squitter-ul extins, atunci când transponderul raportează formatele de tip suprafaţă, şi (2) pentru squitter-ul de identificare atunci când transponderul raportează aeronava pe sol. Acest subcâmp nu trebuie să aibă efect asupra selectării antenei pentru recepţia în diversitate a transponderului, atunci când acesta raportează faza zborului. Următoarele coduri au fost alocate:
0 înseamnă nicio comandă pentru antene
1 înseamnă alternarea antenelor de sus şi de jos pentru 120 secunde
2 înseamnă utilizarea antenei de jos pentru 120 secunde
3 înseamnă revenirea la starea implicită.
Notă: Antena de sus este selectată în mod implicit (pct. 3.1.2.8.6.5).
g) Dacă DI = 3:
SIS, subcâmpul identificatorului de supraveghere de 6 biţi (17-22) din SD, trebuie să conţină un cod alocat identificatorului de supraveghere al interogatorului (pct. 3.1.2.5.2.1.2.4).
LSS, subcâmpul de supraveghere a blocării de 1 bit, (23), dacă este setat la 1, trebuie să semnifice o comandă de blocare multisite de la interogatorul indicat în SIS. Dacă este setat la 0, LSS trebuie să semnifice că nu este comandată nicio schimbare a stării de blocare.
RRS, subcâmpul de solicitare de răspuns de 4 biţi (24-27) din SD, trebuie să conţină codul BDS2 al unui registru GICB solicitat.
Biţii de la 28 la 32 nu sunt atribuiţi.
h) Dacă DI=4, 5 sau 6, atunci câmpul SD nu are nicio semnificaţie şi nu trebuie să aibă impact asupra altor cicluri de tranzacţie a protocoalelor. Aceste coduri DI rămân rezervate până la o viitoare alocare a câmpului SD.
i) Dacă DI=0, 3 sau 7:
Suplimentar faţă de cerinţele de mai sus, „SD” trebuie să conţină următoarele:
„OVC” Subcâmpul de „overlay control” (control al suprapunerii) de 1 bit (bitul 28) în
„SD” este utilizat de interogator pentru a comanda ca paritatea datelor („DP” – 3.1.2.3.2.1.5) să fie suprapusă peste răspunsul rezultat dat interogării, conform paragrafului 3.1.2.6.11.2.5.
3.1.2.6.1.4.2 Subcâmpul TCS egal cu unu (1) în câmpul SD pentru squittere extinse. Atunci când subcâmpul TCS din câmpul SD este setat să fie egal cu unu (1), acesta semnifică următoarele:
a) emisia squitterelor extinse pentru formatele de suprafaţă, ce cuprind mesajul privind poziţia la suprafaţă (3.1.2.8.6.4.3), identificarea şi categoria mesajului (3.1.2.8.6.4.4), mesajul privind starea operaţională a aeronavei (3.1.2.8.6.4.6) şi mesajul privind starea aeronavei (3.1.2.8.6.4.6) pentru următoarele 15 secunde, la rate apropiate, la vârful antenei, pentru sistemele de bord care au capacitatea de diversitate a antenei, cu excepţia situaţiilor în care se specifică altfel de către SAS (3.1.2.6.1.4.1 f).
b) inhibarea răspunsurilor la interogările de Mod A/C, Mod A/C/S „all-call” şi numai Mod S „all-call” pentru următoarele 15 secunde.
c) emisia squitterelor de achiziţie, conform 3.1.2.8.5 utilizând antene conform specificaţiilor din 3.1.2.8.5.3.a.
d) neafectarea stării aer-sol, raportată prin câmpurile CA, FS şi VS.
e) emisia discontinuă a squitterelor extinse cu formatul mesajelor de bord.
f) emisia squitterelor extinse având formate de suprafaţă, cu rate conform subcâmpului TRS, cu excepţia situaţiei în care sunt comandate pentru a transmite cu rate setate de subcâmpul RCS.
3.1.2.6.1.4.3 Subcâmpul TCS egal cu doi (2) în câmpul SD pentru squittere extinse. Când subcâmpul TCS din subcâmpul SD este setat la valoarea doi (2), acesta semnifică următoarele:
a) emisia squitterelor extinse in formatele de sol, ce include mesajele pentru poziţia pe sol (3.1.2.8.6.4.3), mesajul de identificare şi categorie (3.1.2.8.6.4.4), mesajul privind starea operaţională a aeronavei (3.1.2.8.6.4.6) şi mesajul privind starea
aeronavei (3.1.2.8.6.4.6) pentru următoarele 60 de secunde, cu rate corespunzătoare, la antena de vârf pentru sistemele de bord care au capacitatea de diversitate a antenei, cu excepţia situaţiilor în care este specificat altfel prin SAS (3.1.2.6.1.4.1.f);
b) inhibarea răspunsurilor pentru interogările de Mod A/C, Mod A/C/S „all-call” şi Mod S numai „all-call” pentru următoarele 60 de secunde;
c) emisia squitterelor de achiziţie conform 3.1.2.8.5 utilizând antene conform celor specificate în 3.1.2.8.5.3..a;
d) nu are impact asupra situaţiei aer-sol raportate prin câmpurile CA, FS şi VS;
e) emisia discontinuă a squitterelor extinse cu formatele mesajelor de bord şi
f) emisia squitterelor extinse în formate de suprafaţă cu rate ce corespund subcâmpului TRS, cu excepţia situaţiei în care sunt comandate să transmită cu rate setate de subcâmpul RCS.
3.1.2.6.1.5 Procesarea câmpurilor PC şi SD. Atunci când DI = 1, procesarea câmpului PC trebuie finalizată înainte de procesarea câmpului SD.
3.1.2.6.2 Solicitarea de altitudine Comm-A, format uplink 20
1 6 9 14 17 33 89
UF
PC
RR
DI
SD
MA
AP
5 8 13 16 32 88 112
Formatul acestei interogări trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
UF format uplink
3.1.2.3.2.1.1
PC protocol
3.1.2.6.1.1
RR solicitare de răspuns
3.1.2.6.1.2
DI identificare indicativ
3.1.2.6.1.3
SD indicativ special
3.1.2.6.1.4
MA mesaj, Comm-A
3.1.2.6.2.1
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.2.1 MA - mesaj Comm-A. Acest câmp de 56 de biţi (33-88) trebuie să conţină un mesaj de legătură de date (data link) către aeronavă.
3.1.2.6.3 Solicitarea privind identitatea supravegherii, format uplink 5
1 6 9 14 17 33
UF
PC
RR
DI
SD
AP
5 8 13 16 32 56
Formatul acestei interogări trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
UF format uplink
3.1.2.3.2.1.1
PC protocol
3.1.2.6.1.1
RR solicitare de răspuns
3.1.2.6.1.2
DI identificare indicativ
3.1.2.6.1.3
SD indicativ special
3.1.2.6.1.4
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.4 Solicitarea de identitate Comm-A, format uplink 21
1 6 9 14 17 33 89
UF
PC
RR
DI
SD
MA
AP
5 8 13 16 32 88 112
Formatul acestei interogări trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
UF format uplink
3.1.2.3.2.1.1
PC protocol
3.1.2.6.1.1
RR solicitare de răspuns
3.1.2.6.1.2
DI identificare indicativ
3.1.2.6.1.3
SD indicativ special
3.1.2.6.1.4
MA mesaj, Comm-A
3.1.2.6.2.1
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.5 Răspunsul privind altitudinea de supraveghere, format downlink 4
1 6 9 14 20 33
DF
FS
DR
UM
AC
AP
5 8 13 19 32 56
Acest răspuns trebuie să fie generat ca răspuns la o interogare UF 4 sau 20, având o valoare a câmpului RR mai mică decât 16. Formatul acestui răspuns trebuie să fie
alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
FS faza (stare) zbor
3.1.2.6.5.1
DR solicitare downlink
3.1.2.6.5.2
UM mesaj utilitar
3.1.2.6.5.3
AC cod de altitudine
3.1.2.6.5.4
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.5.1 FS - faza (stare) zbor. Acest câmp downlink de 3 biţi (6-8) trebuie să conţină următoarele informaţii:
Codarea
0 înseamnă nicio alertă şi niciun SPI, aeronava este în zbor
1 înseamnă nicio alertă şi niciun SPI, aeronava este la sol
2 înseamnă alertă, niciun SPI, aeronava este în zbor
3 înseamnă alertă, niciun SPI, aeronava este la sol
4 înseamnă alertă şi SPI, aeronava este în zbor sau la sol
5 înseamnă nicio alertă şi niciun SPI, aeronava este în zbor sau la sol
6 rezervat
7 nealocat
Notă: Condiţiile care provoacă o alertă sunt prezentate la pct. 3.1.2.6.10.1.1. 3.1.2.6.5.2 DR - solicitare downlink. Acest câmp downlink de 5 biţi (9-13) trebuie să conţină solicitări pentru informaţii downlink:
Codare
0 înseamnă nicio solicitare downlink
1 înseamnă solicitare de trimitere mesaj Comm-B
2 rezervat pentru ACAS
3 rezervat pentru ACAS
4 înseamnă mesaj de radio-emisie Comm-B 1 disponibil
5 înseamnă mesaj de radio-emisie Comm-B 2 disponibil
6 rezervat pentru ACAS
7 rezervat pentru ACAS 8-15 neatribuite
16-31 a se vedea protocolul ELM downlink (pct. 3.1.2.7.7.1)
Codurile 1-15 trebuie să aibă prioritate faţă de codurile 16-31.
Acordarea de prioritate codurilor 1-15 permite ca anunţarea unui mesaj Comm-B să întrerupă anunţarea unui ELM downlink. Acesta acordă prioritate anunţării mesajului mai scurt.
3.1.2.6.5.3 UM - mesaj utilitar. Acest câmp downlink de 6 biţi (14-19) trebuie să conţină informaţii privind starea comunicaţiilor transponderului, după cum este specificat la pct. 3.1.2.6.1.4.1 şi 3.1.2.6.5.3.1.
3.1.2.6.5.3.1 Subcâmpurile din UM pentru protocoalele multisite Structura câmpului UM
14 18
IIS
IDS
17 19
Următoarele subcâmpuri trebuie să fie introduse de transponder în câmpul UM al răspunsului, dacă o interogare de supraveghere sau de Comm-A (UF este egal cu 4, 5, 20, 21) conţine DI = 1 şi RSS diferit de 0:
IIS - subcâmpul identificatorului interogatorului de 4 biţi (14-17) raportează identificatorul interogatorului care este rezervat pentru comunicaţiile multisite;
IDS - subcâmpul indicativului identificatorului de 2 biţi (18, 19) raportează tipul de rezervare efectuată de interogatorul identificat în IIS.
Codarea alocată este:
0 înseamnă fără informaţii
1 înseamnă că IIS conţine codul II Comm-B
2 înseamnă că IIS conţine codul II Comm-C
3 înseamnă că IIS conţine codul II Comm-D.
3.1.2.6.5.3.2 Starea rezervărilor multisite. Identificatorul interogatorului staţiei de la sol, rezervate în mod curent pentru transmiterea multisite de Comm-B, (pct. 3.1.2.6.11.3.1), trebuie să fie transmis în subcâmpul IIS împreună cu codul 1 în subcâmpul IDS, dacă conţinutul UM nu este specificat de interogare (când DI = 0 sau 7 sau atunci când DI = 1 şi RSS = 0).
Identificatorulul interogatorului staţiei de la sol rezervate în mod curent pentru
transmiterea ELM downlink (pct. 3.1.2.7.6.1), dacă este cazul, trebuie să fie transmis în subcâmpul IIS împreună cu codul 3 în subcâmpul IDS, dacă conţinutul UM nu este specificat de interogare şi nu există nicio rezervare curentă Comm-B.
3.1.2.6.5.4 AC - codul altitudinii. Acest câmp de 13 biţi (20-32) trebuie să conţină altitudinea codată după cum urmează:
a) Bitul 26 este desemnat ca bitul M şi trebuie să fie 0 dacă altitudinea este raportată în ft. M egal cu 1 trebuie să fie rezervat pentru a indica că raportarea altitudinii se efectuează în unităţi metrice.
b) Dacă M este egal cu 0, atunci bitul 28 este desemnat ca bitul Q. Q egal cu 0 trebuie să fie folosit pentru a arăta că altitudinea este raportată în incremente de 100 ft. Q egal cu 1 trebuie să fie utilizat pentru a arăta că altitudinea este raportată în incremente de 25 ft.
c) Dacă bitul M (bitul 26) şi bitul Q (bitul 28) sunt egali cu 0, altitudinea trebuie să fie codată conform modelului pentru răspunsurile de Mod C de la pct. 3.1.1.7.12.2.3. Începând cu bitul 20, secvenţa trebuie să fie C1, A1, C2, A2, C4, A4, ZERO, B1, ZERO, B2, D2, B4, D4.
d) Dacă bitul M este egal cu 0 şi bitul Q este egal cu 1, câmpul de 11 biţi, reprezentat de biţii de la 20 până la 25, bitul 27 şi biţii de la 29 până la 32, trebuie să reprezinte un câmp codat binar, având cel mai puţin semnificativ bit (LSB) cu valoarea de 25 ft. Valoarea binară a numărului întreg pozitiv „N” trebuie să fie codată pentru a raporta altitudinea barometrică în intervalul [(25 N – 1 000) ± 12,5 ft]. Codarea de la pct. 3.1.2.6.5.4 c) trebuie să fie folosită pentru a raporta altitudinea barometrică peste 50.187,5 ft.
Nota 1.- Această metodă de codare este capabilă să furnizeze doar valori între minus
1.000 ft şi plus 50.175 ft.
Nota 2.- Cel mai semnificativ bit (MSB) al acestui câmp este bitul 20, conform cerinţelor de la pct. 3.1.2.3.1.3.
e) Dacă bitul M este egal cu 1, câmpul de 12 biţi, reprezentat de biţii de la 20 până la 25 şi de biţii de la 27 până la 31, trebuie să fie rezervat pentru codarea altitudinii în unităţi metrice.
f) ZERO trebuie să fie transmis în fiecare dintre cei 13 biţi ai câmpului AC, dacă nu sunt disponibile informaţii de altitudine sau dacă altitudinea a fost determinată ca nefiind validă.
3.1.2.6.6 Răspunsul de altitudine Comm-B, format downlink 20
1 6 9 14 20 33 89
DF
FS
DR
UM
AC
MB
AP
5 8 13 19 32 88 112
Acest răspuns trebuie să fie generat ca răspuns la o interogare UF 4 sau 20, având valoarea câmpului RR mai mare decât 15. Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
FS faza (stare) zbor
3.1.2.6.5.1
DR solicitare downlink
3.1.2.6.5.2
UM mesaj utilitar
3.1.2.6.5.3
AC cod de altitudine
3.1.2.6.5.4
MB mesaj, Comm-B
3.1.2.6.6.1
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.6.1 MB - mesaj Comm-B. Acest câmp downlink de 56 de biţi (33-88) trebuie să fie folosit pentru a transmite mesajele de legătura de date către sol.
3.1.2.6.7 Răspunsul de identitate pentru supraveghere, format downlink 5
1 6 9 14 20 33
DF
FS
DR
UM
ID
AP
5 8 13 19 32 56
Acest răspuns trebuie generat ca răspuns la o interogare UF 5 sau 21 având valoarea câmpului RR mai mică decât 16. Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
FS faza (stare) zbor
3.1.2.6.5.1
DR solicitare downlink
3.1.2.6.5.2
UM mesaj utilitar
3.1.2.6.5.3
ID identitate
3.1.2.6.7.1
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.7.1 ID - identitate (cod de Mod A). Acest câmp de 13 biţi (20-32) trebuie să
conţină codul de identitate al aeronavei, conform modelului pentru răspunsurile de Mod A de la pct. 3.1.1.6. Începând cu bitul 20, secvenţa de biţi trebuie să fie C1, A1, C2, A2, C4, A4, ZERO, B1, D1, B2, D2, B4, D4.
3.1.2.6.8 Răspunsul de identitate Comm-B, format downlink 21
1 6 9 14 20 33 89
DF
FS
DR
UM
ID
MB
AP
5 8 13 19 32 88 112
Acest răspuns trebuie să fie generat ca răspuns la o interogare UF 5 sau 21 având valoarea câmpului RR mai mare de 15. Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
FS faza (starea) zbor
3.1.2.6.5.1
DR solicitare downlink
3.1.2.6.5.2
UM mesaj utilitar
3.1.2.6.5.3
ID identitate
3.1.2.6.7.1
MB mesaj, Comm-B
3.1.2.6.6.1
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.6.9 Protocoale de blocare
Notă.- Blocările „all-call” neselective şi blocările multisite nu se exclud mutual. Interogatoarele care utilizează protocoale de blocare multisite, pentru coordonarea interogatoarelor aflate în reţea, se pot utiliza comenzi de blocare neselective în cadrul aceleiaşi interogări. De exemplu, blocarea non-selectivă poate fi utilizată pentru a împiedica transponderul de Mod S să răspundă în mod eronat cu un răspuns de tip DF=11 la o interogare de tip Mod A/C/S „all-call” detectată în mod greşit dintr-o interogare de Mod A/C exclusiv „all-call”. Acest lucru se datorează interpretării eronate a impulsului P4 îngust ca un impuls P4 larg.
3.1.2.6.9.1 Blocarea „all-call” multisite.
Notă: Protocolul de blocare multisite previne ca achiziţia de date a transponderului să fie împiedicată de o staţie de la sol, prin comenzi de blocare primite de la o altă staţie de la sol învecinată, a cărei acoperire se suprapune cu prima staţie.
3.1.2.6.9.1.1 Comanda de blocare multisite trebuie să fie transmisă în câmpul SD (pct. 3.1.2.6.1.4.1). O comandă de blocare pentru un cod II trebuie transmisă într-un câmp SD cu DI = 1 sau DI = 7. O comandă de blocare II trebuie să fie indicată prin codul LOS egal cu 1 şi prin prezenţa unui identificator al interogatorului diferit de zero, în subcâmpul IIS al câmpului SD. O comandă de blocare pentru un cod SI trebuie să fie transmisă într-un câmp SD cu DI = 3. Blocarea SI trebuie să fie indicată prin LSS egal cu 1 şi prin prezenţa unui identificator al interogatorului diferit de zero în subcâmpul SIS al SD. După ce un transponder a acceptat o interogare conţinând o comandă de blocare multisite, acesta trebuie să înceapă să blocheze (de ex. să nu accepte) orice interogare „all-call” numai pentru Modul S, care include identificatorul interogatorului care a comandat blocarea. Blocarea trebuie să persiste pentru un interval TL (pct. 3.1.2.10.3.9) de la ultima acceptare a unei interogări ce conţine comanda de blocare multisite. Blocarea multisite nu trebuie să împiedice acceptarea unei interogări „all-call” numai pentru Mod S, conţinând coduri PR de la 8 la 12. Dacă o comandă de blocare (LOS = 1) este recepţionată împreună cu IIS = 0, aceasta trebuie să fie interpretată ca blocare neselectivă „all-call” (pct. 3.1.2.6.9.2).
Nota 1.- Cincisprezece interogatoare pot trimite comenzi de blocare multisite II independente. În plus, 63 de interogatoare pot trimite comenzi de blocare SI independente. Fiecare dintre aceste comenzi de blocare trebuie să fie temporizată separat.
Nota 2.- Blocarea multisite, care utilizează numai coduri II diferite de zero, nu afectează răspunsul transponderului la interogările „all-call” numai pentru Mod S conţinând II egal cu 0 sau interogările „all-call” de Mod A/C/S.
3.1.2.6.9.2 Blocarea „all-call” neselectivă.
Nota 1.- În cazurile în care protocolul de blocare „all-call” multisite pentru codurile II nu este cerut (de ex. atunci când nu există suprapunere de acoperire sau există coordonare la nivelul staţiilor de la sol prin intermediul comunicaţiilor sol-sol), poate fi folosit protocolul de blocare neselectivă.
La acceptarea unei interogări care conţine codul 1 în câmpul PC, un transponder trebuie să înceapă să blocheze (de ex. să nu accepte) două tipuri de interogări „all- call”:
a) „all-call” numai pentru Mod S (UF = 11), cu II egal cu 0; şi
b) „all-call” de Mod A/C/S de la pct. 3.1.2.1.5.1.1.
Această condiţie de blocare trebuie să persiste pentru un interval TD (pct.
3.1.2.10.3.9) de la ultima recepţionare a comenzii. Blocarea neselectivă nu trebuie să împiedice acceptarea unei interogări „all-call” numai pentru Modul S conţinând codurile PR de la 8 până la 12.
Nota 2.- Blocarea neselectivă nu afectează răspunsul transponderului la interogările
„all-call” numai pentru Modul S conţinând II diferit de 0.
3.1.2.6.10 Protocoale de date elementare
3.1.2.6.10.1 Protocolul privind faza (starea) zborului. Faza zborului trebuie să fie raportată în câmpul FS (pct. 3.1.2.6.5.1).
3.1.2.6.10.1.1 Alerta. O condiţie de alertă trebuie să fie raportată în câmpul FS dacă, codurile de identitate de Mod A transmise în răspunsurile de Mod A şi în formatele downlink DF egal cu 5 şi DF egal cu 21 sunt modificate de pilot.
3.1.2.6.10.1.1.1 Condiţia de alertă permanentă. Condiţia de alertă trebuie să fie menţinută dacă codul de identitate de Mod A este modificat la 7.500, 7.600 sau 7.700.
3.1.2.6.10.1.1.2 Condiţia de alertă temporară. Condiţia de alertă trebuie să fie temporară şi să se auto anuleze după TC secunde dacă codul de identitate de Mod A este schimbat la o valoare diferită de cele enumerate la pct. 3.1.2.6.10.1.1.1.
Notă: Valoarea TC este dată la pct. 3.1.2.10.3.9.
3.1.2.6.10.1.1.3 Încetarea condiţiei de alertă permanentă. Condiţia de alertă permanentă trebuie să înceteze şi să fie înlocuită cu o condiţie de alertă temporară atunci când codul de identitate de Mod A este setat la o valoare diferită de 7.500, 7.600 sau 7.700.
3.1.2.6.10.1.2 Raportul privind poziţia la sol. Poziţia la-sol a aeronavei trebuie să fie raportată în câmpul CA (pct. 3.1.2.5.2.2.1), câmpul FS (pct. 3.1.2.6.5.1) şi câmpul VS (pct. 3.1.2.8.2.1). Dacă o indicaţie automată a stării la sol (de ex. greutatea pe roţi sau comutatorul de pe o jambă a trenului de aterizare) este disponibilă în interfaţa de date a transponderului, aceasta trebuie să fie folosită ca bază pentru raportarea poziţiei la sol, cu excepţia specificaţiilor de la pct. 3.1.2.6.10.3.1 şi 3.1.2.8.6.7. Dacă o asemenea indicaţie nu este disponibilă în interfaţa de date a transponderului (pct. 3.1.2.10.5.1.3), codurile FS şi VS trebuie să indice faptul că aeronava este în zbor, iar câmpul CA trebuie să indice faptul că aeronava este fie în zbor, fie la sol (CA=6),. 3.1.2.6.10.1.3 Identificarea specială a poziţiei (SPI). Un echivalent al impulsului SPI trebuie să fie transmis de transponderele de Mod S în câmpul FS şi în subcâmpul stării de supraveghere (SSS), atunci când acestea sunt activate manual. Acest
impuls trebuie să fie transmis pentru TI secunde de la iniţiere (pct. 3.1.1.6.3, 3.1.1.7.13 şi 3.1.2.8.6.3.1.1).
Notă.- Valoarea TI este dată la pct. 3.1.2.10.3.9.
3.1.2.6.10.2 Protocolul de raportare a capacităţii. Structura şi conţinutul datelor din registrele de raport privind capacitatea legăturii de date trebuie să fie implementate astfel încât să fie asigurată interoperabilitatea.
Nota 1.- Capacitatea aeronavei este raportată în câmpuri speciale, aşa cum este definit în următoarele paragrafe.
Nota 2.- Formatul de date din registrele pentru raportarea capacităţii este specificat în „Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871).
3.1.2.6.10.2.1 Raportul privind capacitatea. Câmpul CA de 3 biţi, conţinut în răspunsul „all-call”, DF egal cu 11, trebuie să raporteze capacitatea elementară (de bază) a unui transponder de Mod S, după cum este descris la pct. 3.1.2.5.2.2.1.
3.1.2.6.10.2.2 Raportul privind capacitatea legăturii de date. Raportul privind capacitatea legăturii de date trebuie să furnizeze interogatorului o descriere a capacităţii legăturii de date a echipamentului de Mod S.
Notă.- Raportul privind capacitatea legăturii de date este conţinut în registrul 1016 cu o posibilă extensie în registrele de la 1116 la 1616 atunci când este solicitată o continuare.
3.1.2.6.10.2.2.1 Extragerea şi subcâmpurile din MB pentru raportul privind capacitatea legăturii de date.
3.1.2.6.10.2.2.1.1 Extragerea raportului privind capacitatea legăturii de date, conţinut în registrul 1016. Raportul trebuie să fie obţinut printr-un răspuns Comm-B iniţiat de la sol, ca răspuns la o interogare care include RR egal cu 17 şi DI diferit de 7 sau DI egal cu 7 şi RRS egal cu 0 (pct. 3.1.2.6.11.2).
3.1.2.6.10.2.2.1.2 Sursele capacităţii legăturii de date. Rapoartele privind capacitatea legăturii de date trebuie să conţină capacităţile furnizate de transponder, ADLP-ul (Airborne Data Link Processor – procesor de la bordul aeronavei pentru legăturile de date) şi unitatea ACAS. Dacă se pierd intrările externe, transponderul trebuie să aducă la zero biţii corespunzători din raportul privind legătura de date.
3.1.2.6.10.2.2.1.3 Raportul privind capacitatea legăturii de date trebuie să conţină informaţii privind capacităţile, după cum sunt specificate în tabelul 3.1.
3.1.2.6.10.2.2.1.4 Numărul versiunii de subreţea de Mod S trebuie să conţină informaţii pentru a asigura interoperabilitatea cu echipamentele mai vechi de la
bordul aeronavelor.
3.1.2.6.10.2.2.1.4.1 Numărul versiunii de subreţea de Mod S trebuie să indice faptul că toate funcţiile implementate ale subreţelei sunt în conformitate cu cerinţele numărului versiunii indicate. Numărul versiunii subreţelei de Mod S trebuie setat la o valoare diferită de zero dacă este instalat cel puţin un DTE (data terminal equipment
- echipament terminal de date) sau un serviciu specific de Mod S.
Notă.- Numărul versiunii nu indică faptul că sunt implementate toate funcţiile posibile ale respectivei versiuni.
3.1.2.6.10.2.2.2 Actualizarea raportului privind capacitatea legăturii de date. Transponderul trebuie să compare, la intervale de timp care nu depăşesc patru secunde, starea curentă a legăturii de date (biţii 41-88 din raportul privind capacitatea legăturii de date), cu ultima stare raportată şi, dacă se observă o diferenţă, trebuie să iniţieze un raport revizuit privind capacitatea legăturii de date prin radio-emisie Comm-B (pct. 3.1.2.6.11.4), pentru BDS1 = 1 (33-36) şi BDS2 = 0 (37-40).
Transponderul trebuie să iniţieze, să genereze şi să transmită raportul revizuit privind capacitatea, chiar dacă legătura de date a aeronavei este degradată sau pierdută. Transponderul trebuie să seteze codul BDS pentru raportul privind capacitatea legăturii de date.
Notă.- Setarea codului BDS de către transponder asigură faptul că o radio-emisie de schimbare a raportului privind capacitatea, va conţine codul BDS pentru toate cazurile de întrerupere a legăturii de date (de ex. pierderea interfeţei legăturii de date a transponderului).
3.1.2.6.10.2.2.3 Aducerea la zero a biţilor din raportul privind capacitatea legăturii de date. Dacă informaţiile privind capacitatea, transmise către transponder, nu reuşesc să asigure o actualizare cu o rată de cel puţin o dată la 4 secunde, transponderul trebuie să insereze ZERO în biţii de la 41 la 56 din raportul privind capacitatea legăturii de date (registrul de transponder 1016).
Notă.- Biţii de la 1 la 8 conţin codurile BDS1 şi BDS2. Biţii 16 şi de la 37 la 40 conţin informaţii privind capacitatea ACAS. Bitul 33 indică disponibilitatea datelor de identificare a aeronavelor şi este setat de transponder atunci când datele vin de la o interfaţă separată şi nu de la ADLP. Bitul 35 reprezintă indicaţia pentru codul SI. Toţi aceşti biţi sunt inseraţi de transponder.
3.1.2.6.10.2.3 Raportul privind capacitatea GICB de folosire uzuală . Serviciile GICB de folosire uzuală care sunt actualizate în mod activ, trebuie să fie raportate în
registrul 1716. al transponderului
3.1.2.6.10.2.4 Rapoartele privind capacitatea GICB a serviciilor specifice de Mod S. Serviciile GICB care sunt instalate trebuie să fie raportate în registrele de la 1816 la 1C16.
3.1.2.6.10.2.5 Rapoartele privind capacitatea MSP a serviciilor specifice de Mod S. Serviciile MSP care sunt instalate trebuie să fie raportate în registrele de la 1D16 la 1F16.
3.1.2.6.10.3 Validarea stării la sol declarată printr-un mijloc automat.
Notă.- Pentru aeronavele având un mijloc automat pentru determinarea stării pe verticală, câmpul CA raportează dacă aeronava este în zbor sau la sol. ACAS II face achiziţii de date de la aeronavă utilizând squitter-ul scurt sau extins, ambele conţinând câmpul CA. Dacă o aeronavă raportează starea la sol, acea aeronavă nu va fi interogată de ACAS II, pentru a reduce activitatea de interogare inutilă. Dacă aeronava este echipată pentru a raporta mesaje de squitter extins, funcţia care configurează aceste mesaje poate avea informaţii disponibile pentru a confirma dacă o aeronavă care raportează condiţia la sol este de fapt în zbor.
3.1.2.6.10.3.1 Aeronavele având mijloace automate pentru determinarea stării la sol, care sunt echipate să configureze mesaje de squitter extins, trebuie să efectueze următoarea verificare pentru validare:
Dacă starea în zbor/la sol determinată automat nu este disponibilă sau este „în zbor”, nu trebuie să fie efectuată nicio validare. Dacă starea în zbor/la sol determinată automat este disponibilă şi starea raportată este „la sol”, starea aer/sol trebuie suprascrisă şi schimbată cu „în zbor” dacă:
Viteza la Sol > 100 noduri SAU Viteza de zbor > 100 noduri SAU Altitudinea Radio > 50 picioare.
Notă.- În timp ce acest test este necesar doar pentru aeronavele care sunt echipate pentru a configura mesaje de squitter extins, această caracteristică este de dorit să fie disponibilă pentru toate aeronavele.
3.1.2.6.11 Protocoalele privind comunicaţiile cu lungime standard.
Nota 1.- Cele două tipuri de protocoale de comunicaţii cu lungime standard sunt Comm-A şi Comm-B; mesajele care utilizează aceste protocoale sunt transferate sub controlul interogatorului. Mesajele Comm-A sunt trimise direct către transponder şi sunt finalizate într-o singură operaţiune. Un mesaj Comm-B este folosit pentru a transfera informaţii din aer către sol şi poate fi iniţiat fie de interogator, fie de
transponder. În cazul transferurilor Comm-B iniţiate de la sol, interogatorul solicită ca datele să fie citite de la transponder, care livrează mesajul în aceeaşi operaţiune. În cazul transferurilor Comm-B iniţiate din aer, transponderul anunţă intenţia de a transmite un mesaj; într-o operaţiune ulterioară un interogator va extrage mesajul.
Nota 2.- Într-un protocol Comm-B neselectiv iniţiat din aer, toate operaţiunile (tranzacţiile) necesare pot fi controlate de orice interogator.
Nota 3.- În unele zone de suprapunere a acoperirii interogatorului, este posibil să nu existe mijloace de coordonare a acţiunilor interogatoarelor prin intermediul comunicaţiilor de la sol. Protocoalele de comunicaţii Comm-B iniţiate din aer necesită mai mult de o operaţiune pentru finalizare. Există prevederi pentru asigurarea faptului că un mesaj Comm-B este încheiat doar de interogatorul care a transferat efectiv mesajul. Aceasta se poate realiza prin utilizarea protocoalelor de comunicaţii Comm- B multisite, sau prin utilizarea protocoalelor de comunicaţii Comm-B extinse.
Nota 4.- Protocoalele de comunicaţii multisite şi cele neselective nu pot fi folosite simultan într-o regiune de suprapunere a acoperirii interogatorului, decât dacă interogatoarele îşi coordonează activităţile de comunicaţii prin comunicaţii de sol.
Nota 5.- Protocolul de comunicaţii multisite este independent de protocolul de blocare multisite. Aceasta înseamnă că protocolul de comunicaţii multisite poate fi folosit cu protocolul de blocare neselectivă şi invers. Alegerea protocoalelor de comunicaţii şi de blocare ce urmează a fi folosite depinde de tehnica folosită pentru managementul reţelei.
Nota 6.- Protocolul Comm-B de radio-emisie poate fi folosit pentru a face un mesaj disponibil tuturor interogatoarelor active.
3.1.2.6.11.1 Comm-A. Interogatorul trebuie să furnizeze un mesaj Comm-A în câmpul MA al unei interogări UF = 20 sau 21.
3.1.2.6.11.1.1 Confirmarea tehnică Comm-A. Acceptarea unei interogări Comm-A trebuie să fie confirmată tehnic de transponder în mod automat, prin transmiterea răspunsului solicitat (pct. 3.1.2.10.5.2.2.1).
Notă.- Recepţionarea unui răspuns de la transponder, potrivit regulilor de la pct. 3.1.2.4.1.2.3 d) şi 3.1.2.4.1.3.2.2.2, reprezintă confirmarea către interogator că interogarea a fost acceptată de transponder. Dacă fie legătura uplink, fie legătura downlink cade, acest răspuns va lipsi, iar interogatorul va trimite, în mod normal, mesajul încă o dată. În cazul unei căderi a legăturii downlink, transponderul poate primi mesajul de mai multe ori.
3.1.2.6.11.1.2 Radio-emisia Comm-A. Dacă se acceptă o interogare de radio-emisie Comm-A (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.3), transferul informaţiilor trebuie să fie gestionat conform pct. 3.1.2.10.5.2.1.1, însă trebuie ca celelalte funcţii ale transponderului să nu fie afectate şi nu trebuie să se transmită vreun răspuns.
Nota 1.- Nu există nicio confirmare tehnică pentru un mesaj de radio-emisie Comm- A.
Nota 2.- Întrucât transponderul nu procesează câmpurile de control ale unei interogări de radio-emisie Comm-A, cei 27 de biţi care urmează după câmpul UF sunt de asemenea disponibili pentru datele utilizatorului.
3.1.2.6.11.2 Comm-B iniţiat de la sol
3.1.2.6.11.2.1 Selectorul de date Comm-B, BDS. Codul BDS de 8 biţi trebuie să determine registrul al cărui conţinut trebuie transferat în câmpul MB al răspunsului Comm-B. Acesta trebuie să fie exprimat în două grupuri de câte 4 biţi fiecare, BDS1 (cei mai semnificativi 4 biţi) şi BDS2 (cei mai puţin semnificativi 4 biţi).
Notă.- Alocarea registrelor transponderului se face în conformitate cu RACR-CNS, vol. 3, partea I, cap. 5, tabelul 5-24.
3.1.2.6.11.2.2 Codul BDS1. Codul BDS1 trebuie să fie aşa cum este definit în câmpul RR al unei interogări de supraveghere sau Comm-A.
3.1.2.6.11.2.3 Codul BDS2. Codul BDS2 trebuie să fie aşa cum este definit în subcâmpul RRS al câmpului SD (pct. 3.1.2.6.1.4.1), atunci când DI = 7 sau DI = 3. Dacă nu este specificat niciun cod BDS2 (de ex. DI este diferit de 7 sau de 3), aceasta trebuie să însemne că BDS2 = 0.
3.1.2.6.11.2.4 Protocolul. La recepţionarea unei asemenea solicitări, câmpul MB al răspunsului trebuie să cuprindă conţinutul registrului Comm-B, iniţiat de la sol, care a fost solicitat.
3.1.2.6.11.2.4.1 Dacă registrul solicitat nu este deservit de echipamentul de bord, transponderul trebuie să răspundă, iar câmpul MB al răspunsului trebuie să conţină numai ZEROURI.
3.1.2.6.11.2.5 Controlul suprapunerii. Dacă codul „DI” al interogării solicitate Comm-B este 0, 3 sau 7, „SD” conţine câmpul de control al suprapunerii (OVC), conform paragrafului 3.1.2.6.1.4.1.i.
a) Dacă „OVC” este egal cu „1”, atunci răspunsul la interogare trebuie să conţină câmpul „DP” (data parity – paritatea datelor), conform paragrafului 3.1.2.3.2.1.5 şi
b) Dacă „OVC” este egal cu „0”, atunci răspunsul la interogare trebuie să conţină
câmpul „AP”, conform paragrafului 3.1.2.3.2.1.3.
3.1.2.6.11.3 Comm-B iniţiat în aer
3.1.2.6.11.3.1 Protocolul general. Transponderul trebuie să anunţe prezenţa unui mesaj Comm-B iniţiat din aer prin inserarea codului 1 în câmpul DR. Pentru a extrage un mesaj Comm-B iniţiat din aer, interogatorul trebuie să transmită o solicitare de răspuns pentru un mesaj Comm-B într-o interogare ulterioară cu RR egal cu 16, iar dacă DI este egal cu 7, RRS trebuie să fie egal cu 0 (pct. 3.1.2.6.11.3.2.1 şi 3.1.2.6.11.3.3.1). Recepţionarea acestui cod de solicitare trebuie să determine transponderul să transmită mesajul Comm-B iniţiat din aer. Dacă este recepţionată o comandă de transmitere a unui mesaj Comm-B iniţiat din aer în timp ce nici un mesaj nu aşteaptă să fie transmis, răspunsul va conţine numai ZERO-uri în câmpul MB. Răspunsul care livrează mesajul trebuie să continue să conţină codul 1 în câmpul DR. După ce a fost realizată încheierea comunicaţiei Comm-B, mesajul trebuie să fie anulat iar codul DR aparţinând acestui mesaj trebuie să fie îndepărtat imediat. Dacă un alt mesaj Comm-B iniţiat din aer aşteaptă să fie transmis, transponderul trebuie să seteze codul DR la 1, astfel încât răspunsul să conţină anunţul acestui mesaj următor.
Notă.- Protocolul de anunţare şi anulare asigură faptul că un mesaj iniţiat din aer nu va fi pierdut din cauza căderii legăturii uplink sau downlink care s-ar produce în timpul procesului de livrare.
3.1.2.6.11.3.2 Protocolul suplimentar pentru Comm-B multisite iniţiat din aer.
Notă.- Anunţarea unui mesaj Comm-B iniţiat din aer, care aşteaptă să fie livrat, poate fi însoţită de un raport privind situaţia rezervărilor multisite, în câmpul UM (pct. 3.1.2.6.5.3.2).
Un interogator nu trebuie să încerce să extragă un mesaj dacă a determinat că nu reprezintă amplasamentul rezervat.
3.1.2.6.11.3.2.1 Transferul de mesaje. Un interogator trebuie să solicite o rezervare Comm-B şi să extragă un mesaj Comm-B iniţiat din aer transmiţând o interogare de supraveghere sau Comm-A cu UF egal cu 4, 5, 20 sau 21, care conţine:
RR = 16
DI = 1
IIS = identificatorul alocat interogatorului MBS = 1 (solicitare de rezervare Comm-B)
Notă.- O solicitare de rezervare Comm-B multisite, este însoţită în mod normal de o
solicitare privind situaţia rezervărilor Comm-B (RSS = 1). Aceasta determină identificatorul interogatorului amplasamentului rezervat să fie inserat în câmpul UM al răspunsului.
3.1.2.6.11.3.2.1.1 Procedura protocolului de răspuns la această interogare trebuie să depindă de starea temporizatorului B care arată dacă o rezervare Comm-B este activă. Acest temporizator trebuie să funcţioneze timp de TR secunde.
Nota 1.- Valoarea TR este dată la pct. 3.1.2.10.3.9.
a) Dacă temporizatorul B nu funcţionează, transponderul trebuie să acorde o rezervare interogatorului solicitant prin:
1) memorarea subcâmpului IIS al interogării ca şi II Comm-B; şi
2) pornirea temporizatorului B.
O rezervare Comm-B multisite, nu trebuie să fie acordată de transponder decât dacă un mesaj Comm-B iniţiat din aer aşteaptă să fie transmis, iar interogarea solicitantă conţine RR egal cu 16, DI egal cu 1, MBS egal cu 1 şi IIS diferit de 0.
b) Dacă temporizatorul B funcţionează şi IIS al interogării este egal cu II Comm-B, transponderul trebuie să repornească temporizatorul B.
c) Dacă temporizatorul B funcţionează, însă IIS al interogării nu este egal cu II Comm-B, atunci nu trebuie să se facă vreo schimbare a II Comm-B sau a temporizatorului B.
Nota 2.- În cazul c), solicitarea de rezervare a fost respinsă.
3.1.2.6.11.3.2.1.2 În fiecare caz, transponderul trebuie să răspundă cu mesajul Comm-B în câmpul MB.
3.1.2.6.11.3.2.1.3 Un interogator trebuie să determine dacă este amplasamentul rezervat pentru acest mesaj, prin codarea câmpului UM. Dacă este amplasamentul rezervat, acesta trebuie să încerce să încheie mesajul într-o interogare ulterioară. Dacă nu este amplasamentul rezervat, acesta nu trebuie să încerce să încheie mesajul.
3.1.2.6.11.3.2.2 Transmisiuni Comm-B direcţionate multisite. Pentru a direcţiona un mesaj Comm-B iniţiat din aer către un anumit interogator, trebuie să fie folosit protocolul Comm-B multisite. Atunci când temporizatorul B nu funcţionează, identificatorul interogatorului destinaţiei dorite trebuie stocat ca II Comm-B. Simultan trebuie să fie pornit temporizatorul B, iar codul DR trebuie să fie setat la 1. Pentru un mesaj Comm-B direcţionat multisite, temporizatorul B nu trebuie să se întrerupă automat, ci să continue să funcţioneze până când:
a) mesajul este citit şi încheiat de amplasamentul rezervat; sau
b) mesajul este anulat (pct. 3.1.2.10.5.4) de aparatele de bord care utilizează legătura de date.
Notă.- Protocoalele de la pct. 3.1.2.6.5.3 şi 3.1.2.6.11.3.2.1 determină apoi livrarea mesajului către amplasamentul rezervat. Aparatele de bord care utilizează legătura de date pot anula mesajul dacă livrarea către amplasamentul rezervat nu poate fi realizată.
3.1.2.6.11.3.2.3 Încheierea unui Comm-B multisite. Interogatorul trebuie să încheie un Comm-B multisite iniţiat din aer, transmiţând fie o interogare de supraveghere, fie una Comm-A, care conţine:
ori
ori
DI = 1
IIS = identificatorul interogatorului alocat MBS = 2 (încheiere Comm-B),
DI = 0, 1 sau 7
IIS = identificatorul interogatorului alocat PC = 4 (încheiere Comm-B)
Transponderul trebuie să compare identificatorul IIS al interogării cu identificatorul II Comm-B, iar dacă identificatoarele interogatoarelor nu se potrivesc, mesajul nu trebuie să fie şters iar starea II Comm-B, temporizatorul B şi codul DR trebuie să nu fie schimbate. Dacă identificatoarele interogatoarelor se potrivesc, transponderul trebuie să seteze II Comm-B la 0, să reseteze temporizatorul B, să şteargă codul DR pentru acest mesaj şi să şteargă însuşi mesajul. Transponderul nu trebuie să încheie un mesaj Comm-B multisite iniţiat din aer, cu excepţia situaţiei în care acesta a fost citit cel puţin odată de amplasamentul rezervat.
3.1.2.6.11.3.2.4 Expirarea automată a rezervării Comm-B. Dacă perioada temporizatorului B expiră înainte de a fi realizată o încheiere multisite, II Comm-B trebuie setat la 0 iar temporizatorul B trebuie resetat. Mesajul Comm-B şi câmpul DR nu trebuie să fie şterse de transponder.
Notă.- Aceasta face posibil ca un alt amplasament să citească şi să şteargă acest mesaj.
3.1.2.6.11.3.3 Protocolul adiţional pentru Comm-B neselectiv iniţiat din aer.
Notă.- În cazurile în care protocoalele multisite nu sunt cerute (de ex. nu există
acoperire suprapusă sau coordonarea senzorilor prin comunicaţii sol-sol), poate fi folosit protocolul Comm-B neselectiv iniţiat din aer.
3.1.2.6.11.3.3.1 Transferul de mesaje. Interogatorul trebuie să extragă mesajul transmiţând fie RR egal cu 16 şi DI diferit de 7, fie RR egal cu 16, DI egal cu 7 şi RRS egal cu 0, într-o interogare de supraveghere sau de Comm-A.
3.1.2.6.11.3.3.2 Încheierea Comm-B. Interogatorul trebuie să încheie un mesaj Comm-B neselectiv iniţiat din aer, transmiţând PC egal cu 4 (încheiere Comm-B). La primirea acestei comenzi, transponderul trebuie să efectueze încheierea, dacă nu funcţionează temporizatorul B. Dacă temporizatorul B funcţionează, indicând că o rezervare multisite este în curs, încheierea trebuie realizată conform pct. 3.1.2.6.11.3.2.3. Transponderul nu trebuie să încheie un mesaj Comm-B neselectiv iniţiat din aer, dacă acesta nu a fost citit cel puţin o dată de o interogare care utilizează protocoale neselective.
3.1.2.6.11.3.4 Protocolul Comm-B extins iniţiat din aer.
Notă.- Protocolul Comm-B extins iniţiat din aer asigură o capacitate sporită a legăturii de date, permiţând livrarea în paralel a mesajelor Comm-B iniţiate din aer până la şaisprezece interogatoare, câte unul pentru fiecare cod II. Operarea, fără a fi nevoie de rezervări Comm-B multisite, este posibilă în regiuni cu acoperire suprapusă, pentru interogatoarele echipate pentru protocolul Comm-B extins iniţiat din aer. Protocolul este în deplină conformitate cu protocolul multisite standard şi astfel este compatibil cu interogatoarele care nu sunt echipate pentru protocolul extins.
3.1.2.6.11.3.4.1 Transponderul trebuie să fie capabil să memoreze fiecare dintre cele şaisprezece coduri II: (1) un mesaj Comm-B iniţiat din aer sau direcţionat multisite şi
(2) conţinutul registrelor GICB de la 2 la 4.
Notă.- Registrele GICB de la 2 la 4 sunt folosite pentru protocolul de legătură Comm- B definit în standardele şi practicile recomandate pentru subreţeaua de Mod S (RACR-CNS, volumul III, partea I, capitolul 5).
3.1.2.6.11.3.4.2 Protocolul Comm- B multisite extins iniţiat în aer
3.1.2.6.11.3.4.2.1 Iniţierea. Un mesaj Comm-B iniţiat din aer, intrat în transponder, trebuie să fie memorat în registrele alocate pentru II = 0.
3.1.2.6.11.3.4.2.2 Anunţarea şi extragerea. Un mesaj în aşteptare Comm-B, iniţiat din aer, trebuie să fie anunţat în câmpul DR al răspunsurilor către toate interogatoarele, pentru care nu se aşteaptă niciun mesaj Comm-B multisite direcţionat. Câmpul UM al răspunsului la anunţ trebuie să indice faptul că mesajul nu este rezervat pentru
niciun cod II, de ex. subcâmpul IIS trebuie setat la 0. Atunci când este recepţionată o comandă de citire a acestui mesaj de la un anumit interogator, răspunsul care conţine mesajul trebuie să cuprindă conţinutul unui subcâmp IIS care indică faptul că mesajul este rezervat pentru codul II cuprins în interogarea primită de la acel interogator. După citire şi până la încheiere, mesajul trebuie să continue să fie alocat codului II respectiv. Odată ce un mesaj este alocat unui anumit cod II, anunţarea acestui mesaj nu mai trebuie făcută şi în răspunsurile către interogatoare cu alte coduri II. Dacă mesajul nu este încheiat de interogatorul alocat pentru perioada temporizatorului B, mesajul trebuie să revină la starea multisite iniţiată din aer, iar procesul trebuie să se repete. Numai un singur mesaj Comm-B multisite iniţiat din aer trebuie să fie procesat la un moment dat.
3.1.2.6.11.3.4.2.3 Încheierea. O încheiere pentru un mesaj multisite iniţiat din aer trebuie să fie acceptată numai de la interogatorul alocat în mod curent pentru a transfera mesajul.
3.1.2.6.11.3.4.2.4 Anunţarea următorului mesaj aflat în aşteptare. Câmpul DR trebuie să indice un mesaj aflat în aşteptare în răspunsul la o interogare ce conţine o încheiere Comm-B, dacă un mesaj nealocat iniţiat din aer se află în aşteptare şi nu a fost alocat unui cod II, sau dacă un mesaj direcţionat multisite se află în aşteptare pentru acel cod II (pct. 3.1.2.6.11.3.4.3).
3.1.2.6.11.3.4.3 Protocolul extins Comm-B multisite direcţionat
3.1.2.6.11.3.4.3.1 Iniţierea. Atunci când un mesaj multisite direcţionat a intrat în transponder, acesta trebuie să fie plasat în registrele Comm-B alocate codului II specificat pentru mesajul respectiv. Dacă registrele pentru acest cod II sunt deja ocupate (de ex. un mesaj multisite direcţionat este deja în curs pentru acest cod II), noul mesaj trebuie să fie pus în aşteptare până când operaţiunea curentă pentru codul II respectiv este încheiată.
3.1.2.6.11.3.4.3.2 Anunţarea. Anunţarea transferului unui mesaj Comm-B, aflat în aşteptare, trebuie să se efectueze utilizând câmpul DR, după cum se specifică la pct. 3.1.2.6.5.2, cu codul II al destinaţiei interogatorului conţinut în subcâmpul IIS, aşa cum se specifică la pct. 3.1.2.6.5.3.2. Conţinuturile câmpului DR şi subcâmpului IIS trebuie să fie setate într-un mod anume pentru interogatorul care trebuie să primească răspunsul. Un mesaj multisite direcţionat, aflat în aşteptare, trebuie să fie anunţat numai în răspunsurile către interogatorul vizat. Acesta nu trebuie să fie anunţat în răspunsurile către alte interogatoare.
Nota 1.- Dacă un mesaj multisite direcţionat se află în aşteptare pentru II = 2, răspunsurile de supraveghere către acel interogator vor conţine DR = 1 şi IIS = 2. Dacă acesta este singurul mesaj în curs, răspunsurile către toate celelalte interogatoare vor arăta că nu există niciun mesaj în aşteptare.
Nota 2.- În plus faţă de operarea în paralel, această formă de anunţare permite un grad mai mare de anunţare a mesajelor ELM downlink. Anunţurile pentru ELM downlink şi Comm-B partajează câmpul DR. Un singur anunţ poate avea loc la un moment dat, din cauza limitărilor de codare. În cazul în care atât un Comm-B cât şi un ELM downlink sunt în aşteptare, prioritatea la anunţare este acordată mesajului Comm-B. În exemplul de mai sus, dacă un Comm-B direcţionat din aer s-ar afla în aşteptare pentru II = 2 şi un ELM downlink multisite direcţionat s-ar afla în aşteptare pentru II = 6, ambele interogatoare şi-ar vedea anunţurile respective la prima scanare, întrucât nu va fi niciun anunţ Comm-B pentru II = 6, care să blocheze anunţul ELM downlink aflat în aşteptare.
3.1.2.6.11.3.4.3.3 Încheierea. Încheierea trebuie să fie realizată conform celor specificate la pct. 3.1.2.6.11.3.2.3.
3.1.2.6.11.3.4.3.4 Anunţarea următorului mesaj aflat în aşteptare. Câmpul DR trebuie să indice un mesaj aflat în aşteptare, din răspunsul la o interogare care conţine o încheiere Comm-B, dacă un alt mesaj multisite direcţionat se află în aşteptare pentru acel cod II, sau dacă un mesaj iniţiat din aer se află în aşteptare şi nu a fost alocat unui cod II. (A se vedea pct. 3.1.2.6.11.3.4.2.4.).
3.1.2.6.11.3.4.4 Protocolul Comm-B neselectiv extins. Disponibilitatea unui mesaj Comm-B neselectiv trebuie să fie anunţată tuturor interogatoarelor. Altfel, protocolul trebuie să fie conform celor specificate la pct. 3.1.2.6.11.3.3.
3.1.2.6.11.4 Radio-emisia Comm-B
Nota1.- Un mesaj Comm-B poate fi radio-emis tuturor interogatoarelor active din raza sa. Mesajele sunt numerotate alternativ 1 şi 2 şi se auto-anulează după 18 secunde. Interogatoarele nu deţin mijloace de a anula mesajele de radio-emisie Comm-B.
Nota 2.- Utilizarea radio-emisiei Comm-B este restricţionată la transmiterea informaţiilor care nu necesită un răspuns uplink ulterior iniţiat de la sol.
Nota 3.- Temporizatorul folosit pentru ciclul de radio-emisie Comm-B este identic cu cel folosit pentru protocolul Comm-B multisite.
Nota 4.- Formatele de date pentru radio-emisia Comm-B sunt specificate în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871).
3.1.2.6.11.4.1 Iniţierea. Un ciclu de radio-emisie Comm-B nu trebuie să fie iniţiat atunci când un mesaj Comm-B iniţiat din aer aşteaptă să fie transmis. Un ciclu de radio-emisie Comm-B trebuie să înceapă cu:
a) inserarea codului DR 4 sau 5 (pct. 3.1.2.6.5.2) în răspunsurile cu DF 4, 5, 20 sau
21; şi
b) pornirea temporizatorului.
3.1.2.6.11.4.2 Extragerea. Pentru a extrage mesajul de radio-emisie, un interogator trebuie să transmită RR egal cu 16 şi DI diferit de 7 sau RR egal cu 16 şi DI egal cu 7, cu RRS egal cu 0 într-o interogare ulterioară.
3.1.2.6.11.4.3 Expirarea. Atunci când perioada temporizatorului B expiră, transponderul trebuie să şteargă codul DR pentru acest mesaj, să înlăture prezentul mesaj de radio-emisie şi să schimbe numărul mesajului de radio-emisie (de la 1 la 2 sau de la 2 la 1) pentru pregătirea unei radio-emisii Comm-B ulterioare.
3.1.2.6.11.4.4 Întreruperea. Pentru a împiedica un ciclu de radioemisie Comm-B să întârzie livrarea unui mesaj Comm-B iniţiat din aer, trebuie să fie luate măsuri pentru ca un Comm-B iniţiat din aer să întrerupă un ciclu de radio-emisie Comm-B. Dacă un ciclu de radio-emisie este întrerupt, temporizatorul B trebuie să fie resetat, mesajul de radio-emisie întrerupt trebuie să fie reţinut, iar numărul mesajului trebuie să nu fie schimbat. Livrarea/transmisia mesajului de radio-emisie întrerupt trebuie să reînceapă atunci când nu este în curs nici o operaţiune Comm-B iniţiată din aer. Mesajul trebuie să fie radio-emis apoi pe toată durata activării temporizatorului B.
3.1.2.6.11.4.5 Protocolul extins Comm-B de radio-emisie. Un mesaj Comm-B de radio-emisie trebuie să fie transmis tuturor interogatoarelor care utilizează coduri II. Mesajul trebuie să rămână activ pe perioada activării temporizatorului B, pentru fiecare cod II. Prevederea pentru întreruperea unei radio-emisii de către un Comm-B care nu este o radio-emisie, conform pct. 3.1.2.6.11.4.4 trebuie să fie aplicată separat pentru fiecare cod II. Când perioada de activare a temporizatorului B s-a încheiat pentru toate codurile II, mesajul de radio-emisie trebuie să fie şters automat, după cum se specifică la pct. 3.1.2.6.11.4.3. Nu trebuie să fie iniţiat un nou mesaj de radio-emisie până când mesajul curent de radio-emisie nu a fost şters.
Notă.- Datorită faptului că întreruperea mesajului de radio-emisie se produce independent pentru fiecare cod II, este posibil ca întreruperea mesajului de radio- emisie să se producă în momente diferite, pentru coduri II diferite.
3.1.2.7 Operaţiuni privind mesajele de comunicaţii cu lungime extinsă
Nota 1.- Mesajele lungi, fie uplink , fie downlink, pot fi transferate de protocoalele pentru mesaje cu lungime extinsă (ELM), prin utilizarea formatelor Comm-C (UF = 24) şi respectiv Comm-D (DF = 24). Protocolul ELM uplink asigură transmiterea, prin legătură uplink, a până la şaisprezece segmente de mesaj a câte 80 de biţi, înainte de a solicita un răspuns de la transponder. Acestea permit, de asemenea, o procedură similară şi pentru legătura downlink.
Nota 2.- În unele zone cu acoperirea interogatoarelor suprapusă este posibil să nu existe mijloace de coordonare a activităţilor interogatoarelor prin comunicaţiile la sol. Totuşi, protocoalele de comunicaţii ELM necesită mai mult de o operaţiune pentru finalizare; prin urmare, coordonarea este necesară pentru a se asigura faptul că segmente din diferite mesaje nu sunt intercalate şi că operaţiunile nu sunt încheiate accidental de un alt interogator (nu cel care ar fi trebuit sa facă încheierea). Aceasta se poate realiza prin utilizarea protocoalelor de comunicaţii multisite, sau prin utilizarea protocoalelor ELM extinse.
Nota 3.- Mesajele downlink cu lungime extinsă sunt transmise numai după autorizarea de către interogator. Segmentele care urmează a fi transmise sunt incluse în răspunsuri Comm-D. Ca şi în cazul mesajelor Comm-B iniţiate din aer, mesajele ELM downlink sunt transmise fie către toate interogatoarele, fie direcţionate către un anumit interogator. În primul caz, un interogator individual poate utiliza protocolul multisite pentru a-şi rezerva facilitatea de a încheia operaţiunea cu ELM downlink. Un transponder poate fi instruit să identifice interogatorul care l-a rezervat pentru o operaţiune cu ELM. Numai acel interogator poate încheia transmisia şi rezervarea ELM.
Nota 4.- Protocolul multisite şi protocolul neselectiv nu pot fi folosite simultan într-o regiune cu acoperirea interogatoarelor suprapusă, decât dacă interogatoarele îşi coordonează activităţile de comunicaţii prin comunicaţiile la sol.
3.1.2.7.1 Comm-C, format uplink 24
1 3 5 9 89
UF
RC
NC
MC
AP
2 4 8 88 112
Formatul acestei interogări trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri: Câmp Referinţă
UF format uplink 3.1.2.3.2.1.1
RC control răspuns
3.1.2.7.1.1
NC număr segment C
3.1.2.7.1.2
MC mesaj, Comm-C
3.1.2.7.1.3
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.7.1.1 RC - controlul răspunsului. Acest câmp uplink de 2 biţi (3-4) trebuie să desemneze importanţa segmentelor şi decizia de răspuns.
Codare
RC = 0 înseamnă segment iniţial ELM uplink în câmpul MC
= 1 înseamnă segment intermediar ELM uplink în câmpul MC
= 2 înseamnă segment final ELM uplink în câmpul MC
= 3 înseamnă solicitare pentru livrarea ELM downlink (pct. 3.1.2.7.7.2) 3.1.2.7.1.2 NC - numărul segmentului C. Acest câmp uplink de 4 biţi (5-8) trebuie să desemneze numărul segmentului de mesaj conţinut în MC (pct. 3.1.2.7.4.2.1). NC trebuie să fie codat ca număr binar.
3.1.2.7.1.3 MC - mesaj, Comm-C. Acest câmp uplink de 80 de biţi (9-88) trebuie să conţină:
a) unul dintre segmentele unei secvenţe folosite pentru a transmite un mesaj ELM uplink către transponderul care conţine subcâmpul IIS de 4 biţi (9-12); sau
b) codurile de control pentru un mesaj ELM downlink, subcâmpul SRS de 16 biţi (9- 24) (pct. 3.1.2.7.7.2.1) şi subcâmpul IIS de 4 biţi (25-28).
Notă.- Conţinutul mesajului şi codurile nu sunt incluse în acest capitol, excepţie făcându-se doar pentru pct. 3.1.2.7.7.2.1.
3.1.2.7.2 Protocolul de interogare-răspuns pentru UF 24
Notă.- Coordonarea interogare-răspuns pentru formatul de mai sus este în conformitate cu protocolul stabilit în tabelul 3-5 (pct. 3.1.2.4.1.3.2.2).
3.1.2.7.3 Comm-D, format downlink 24
1 4 5 9 89
DF
KE
ND
MD
AP
2 8 88 112
Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri: Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2 liber – 1 bit
KE control, ELM
3.1.2.7.3.1
ND număr segment D
3.1.2.7.3.2
MD mesaj, Comm-D
3.1.2.7.3.3
AP adresă/paritate
3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.7.3.1 KE - control, ELM. Acest câmp downlink de 1 bit (4) trebuie să definească conţinutul câmpurilor ND şi MD.
Codare
KE = 0 înseamnă transmisie ELM downlink 1 înseamnă confirmare ELM uplink
3.1.2.7.3.2 ND - numărul segmentului D. Acest câmp downlink de 4 biţi (5-8) trebuie să desemneze numărul segmentului de mesaj conţinut în MD (pct. 3.1.2.7.7.2). ND trebuie codat ca număr binar.
3.1.2.7.3.3 MD - mesaj, Comm-D. Acest câmp downlink de 80 de biţi (9-88) trebuie să conţină:
a) unul dintre segmentele unei secvenţe folosite pentru a transmite un mesaj ELM downlink către interogator; sau
b) coduri de control pentru un mesaj ELM uplink.
3.1.2.7.4 Protocolul ELM uplink multisite
3.1.2.7.4.1 Rezervarea ELM uplink multisite. Un interogator trebuie să solicite o rezervare pentru un mesaj ELM uplink transmiţând o interogare de supraveghere sau Comm-A, care conţine:
DI = 1
IIS = identificatorul interogatorului alocat
MES = 1 sau 5 (solicitare de rezervare ELM uplink)
Notă.- O solicitare de rezervare ELM uplink multisite este în mod normal însoţită de o solicitare privind starea rezervării ELM uplink (RSS = 2). Aceasta face ca identificatorul interogatorului amplasamentului rezervat să fie inserat în câmpul UM al răspunsului.
3.1.2.7.4.1.1 Procedura de protocol, ca răspuns la această interogare, trebuie să depindă de starea temporizatorului C, care indică dacă o rezervare ELM uplink este activă. Acest temporizator trebuie să funcţioneze pentru TR secunde.
Nota 1.- Valoarea TR este dată la pct. 3.1.2.10.3.9.
a) Dacă temporizatorul C nu funcţionează, transponderul trebuie să acorde o rezervare interogatorului solicitant prin:
1) stocarea subcâmpului IIS al interogării ca II Comm-C şi,
2) pornirea temporizatorului C.
b) Dacă temporizatorul C funcţionează şi codul IIS al interogării este egal cu II Comm-C, transponderul trebuie să restarteze temporizatorul C.
c) Dacă temporizatorul C funcţionează însă codul IIS al interogării nu este egal cu II Comm-C, nu trebuie să intervină nicio schimbare a II Comm-C sau a temporizatorului C.
Nota 2.- În cazul c), solicitarea de rezervare a fost respinsă.
3.1.2.7.4.1.2 Un interogator nu trebuie să declanşeze activitatea ELM decât dacă, în timpul aceleiaşi scanări, în urma solicitării unui raport de stare ELM uplink, acesta a recepţionat în câmpul UM identificatorul interogatorului propriu ca fiind interogatorul rezervat pentru ELM uplink.
Notă.- Dacă activitatea ELM nu începe în timpul aceleiaşi scanări ca şi rezervarea, în timpul următoarei scanări poate fi făcută o nouă solicitare de rezervare.
3.1.2.7.4.1.3 Dacă livrarea/transmisia ELM uplink nu este încheiată în timpul scanării curente, interogatorul trebuie să se asigure că încă mai are o rezervare înainte de a livra segmente suplimentare într-o scanare ulterioară.
3.1.2.7.4.2 Livrarea/transmisia ELM uplink multisite. Lungimea minimă a unui ELM uplink trebuie să fie de 2 segmente, iar cea maximă trebuie sa fie de 16 segmente.
3.1.2.7.4.2.1 Transferul segmentului iniţial. Interogatorul trebuie să înceapă livrarea/ transmisia ELM uplink pentru un mesaj de n segmente (valori NC de la 0 la n-1) printr-o transmisie Comm-C care conţine RC egal cu 0. Segmentul de mesaj transmis în câmpul MC trebuie să fie ultimul segment al mesajului şi să aibă NC egal cu n-1.
La recepţionarea unui segment de iniţializare (RC = 0), transponderul trebuie să stabilească o configurare definită prin:
a) ştergerea numărului şi conţinutului registrelor de stocare ale segmentelor precedente şi a câmpului TAS asociat;
b) alocarea spaţiului de stocare pentru numărul de segmente anunţat în NC a acestei interogări; şi
c) memorarea câmpului MC al segmentului recepţionat. Transponderul nu trebuie să răspundă la această interogare.
Recepţionarea unui alt segment de iniţializare trebuie să aibă ca rezultat o nouă configurare în cadrul transponderului.
3.1.2.7.4.2.2 Confirmarea transmisiei. Transponderul trebuie să utilizeze subcâmpul
TAS pentru a raporta segmentele recepţionate până în momentul respectiv, într-o secvenţă ELM uplink. Informaţia conţinută în subcâmpul TAS trebuie să fie actualizată în mod continuu de transponder, pe măsură ce sunt recepţionate segmentele.
Notă.- Segmentele pierdute în transmisia uplink sunt depistate prin absenţa lor în raportul TAS şi sunt retransmise de interogator, care trimite în continuare segmente finale suplimentare pentru a evalua gradul de finalizare a mesajului.
3.1.2.7.4.2.2.1 TAS, subcâmpul de confirmare a transmisiei în MD. Acest subcâmp downlink de 16 biţi (17-32), în câmpul MD, raportează numerele segmentelor recepţionate până în momentul respectiv într-o secvenţă ELM uplink. Începând cu bitul 17, care desemnează segmentul numărul 0, fiecare dintre următorii biţi trebuie setat la UNU dacă segmentul corespunzător al secvenţei a fost recepţionat. TAS trebuie să apară în MD dacă KE este egal cu 1 în acelaşi răspuns.
3.1.2.7.4.2.3 Transferul segmentelor intermediare. Interogatorul trebuie să transfere segmentele intermediare prin transmiterea de interogări Comm-C cu RC egal cu 1. Transponderul trebuie să stocheze segmentele şi să actualizeze TAS numai dacă configuraţia de la pct. 3.1.2.7.4.2.1 se aplică şi dacă NC recepţionat este mai mic decât valoarea stocată la recepţionarea segmentului iniţial. Nu trebuie să fie generat vreun răspuns la recepţionarea unui segment intermediar.
Notă.- Segmentele intermediare pot fi transmise în orice ordine.
3.1.2.7.4.2.4 Transferul segmentului final. Interogatorul trebuie să transfere un segment final prin transmiterea unei interogări Comm-C cu RC egal cu 2. Transponderul trebuie să stocheze conţinutul câmpului MC şi să actualizeze TAS, dacă configuraţia de la pct. 3.1.2.7.4.2.1 se aplică şi dacă NC recepţionat este mai mic decât valoarea NC a segmentului iniţial. Transponderul trebuie să răspundă în toate cazurile conform prevederilor specificate la. pct. 3.1.2.7.4.2.5.
Nota 1.- Această interogare de transfer a segmentului final poate conţine orice segment de mesaj.
Nota 2.- RC egal cu 2 este transmis oricând interogatorul doreşte să recepţioneze subcâmpul TAS în răspuns. Prin urmare, în timpul livrării unui ELM uplink se pot transfera mai multe segmente „finale”.
3.1.2.7.4.2.5 Răspunsul de confirmare. La recepţionarea unui segment final, transponderul trebuie să transmită un răspuns Comm-D (DF = 24), cu KE egal cu 1 şi cu subcâmpul TAS în câmpul MD. Acest răspuns trebuie transmis la 128 de μs, ±
0,25 μs, de la inversiunea fazei de sincronizare a interogării care livrează segmentul final.
3.1.2.7.4.2.6 Mesajul complet. Transponderul trebuie să considere mesajul complet dacă toate segmentele anunţate de NC în segmentul de iniţializare au fost recepţionate. Dacă mesajul este complet, conţinutul mesajului trebuie să fie transmis în exterior prin interfaţa ELM, prevăzută la pct. 3.1.2.10.5.2.1.3 şi şters. Segmentele sosite mai târziu nu trebuie să fie stocate. Conţinutul TAS trebuie să rămână neschimbat până la încheiere (pct. 3.1.2.7.4.2.8) sau până când este solicitată o nouă configurare (pct. 3.1.2.7.4.2.1).
3.1.2.7.4.2.7 Restartarea temporizatorului C. Temporizatorul C trebuie să fie restartat de fiecare dată când un segment recepţionat este stocat şi II Comm-C este diferit de 0.
Notă.- Cerinţa pentru II Comm-C de a fi diferit de zero împiedică restartarea timerului C în timpul unei transmisii ELM uplink neselective.
3.1.2.7.4.2.8 Încheierea ELM uplink multisite. Interogatorul trebuie să încheie un mesaj ELM uplink multisite, transmiţând fie o interogare de supraveghere, fie una Comm-A care conţine:
fie
fie
DI = 1
IIS = identificatorul interogatorului alocat MES = 2, 6 sau 7 (încheiere ELM uplink)
DI = 0, 1 sau 7
IIS = identificatorul interogatorului alocat PC = 5 (încheiere ELM uplink)
Transponderul trebuie să compare IIS al interogării cu II Comm-C şi dacă identificatoarele interogatoarelor nu se potrivesc, starea procesului ELM uplink nu trebuie să fie schimbată.
Dacă identificatoarele interogatoarelor se potrivesc, transponderul trebuie să seteze
II Comm-C la 0, să reseteze temporizatorul C, să şteargă TAS stocat şi să îndepărteze orice segment stocat aparţinând unui mesaj incomplet.
3.1.2.7.4.2.9 Încheierea automată ELM uplink multisite. Dacă perioada temporizatorului C expiră înainte de a fi realizată o încheiere multisite, acţiunile de încheiere descrise la pct. 3.1.2.7.4.2.8 trebuie să fie iniţiate automat de transponder.
3.1.2.7.5 ELM uplink neselectiv.
Notă.- Protocolul ELM uplink neselectiv poate fi folosit în cazurile în care nu sunt solicitate protocoalele multisite, (de ex. nu există acoperire care se suprapune sau coordonarea senzorilor prin comunicaţii sol-sol).
Livrarea/transmisia neselectivă a unui ELM uplink trebuie să aibă loc ca şi pentru mesajele ELM uplink multisite descrise la pct. 3.1.2.7.4.2. Interogatorul trebuie să încheie un ELM uplink transmiţând PC egal cu 5 (încheiere ELM uplink) într-o interogare de supraveghere sau de Comm-A. La primirea acestei comenzi, transponderul trebuie să efectueze încheierea, numai dacă funcţionează temporizatorul C. Dacă temporizatorul C funcţionează, indicând că o rezervare multisite este în curs, încheierea trebuie să fie realizată conform prevederilor de la pct. 3.1.2.7.4.2.8. Un mesaj incomplet, prezent atunci când încheierea este acceptată, trebuie să fie anulat.
3.1.2.7.6 Protocolul ELM uplink extins
Notă.- Protocolul ELM uplink extins asigură o capacitate superioară a legăturii de date, permiţând livrarea/transmisia în paralel a mesajelor ELM uplink până la şaisprezece interogatoare, câte unul pentru fiecare cod II. Operarea, fără a fi necesare rezervări ELM uplink multisite, este posibilă în regiuni cu acoperire suprapusă, pentru interogatoarele echipate pentru protocolul ELM uplink extins. Protocolul este pe deplin conform cu protocolul multisite standard şi astfel este compatibil cu interogatoarele care nu sunt echipate pentru protocolul extins.
3.1.2.7.6.1 Generalităţi
3.1.2.7.6.1.1 Interogatorul trebuie să determine, din raportul privind capacitatea legăturii de date, dacă transponderul permite protocoalele extinse. Dacă protocoalele extinse nu sunt suportate nici de interogator şi nici de transponder, trebuie să fie folosite protocoalele de rezervare multisite specificate la pct. 3.1.2.7.4.1.
Notă.- Dacă protocoalele extinse sunt suportate, mesajele ELM uplink livrate/transmise prin utilizarea protocolului multisite pot fi transmise fără o rezervare prealabilă.
3.1.2.7.6.1.2 Dacă transponderul şi interogatorul sunt echipate pentru protocolul extins, interogatorul trebuie să utilizeze protocolul uplink extins.
3.1.2.7.6.1.3 Transponderul trebuie să fie capabil să stocheze un mesaj de şaisprezece segmente pentru fiecare din cele şaisprezece coduri II.
3.1.2.7.6.2 Procesarea rezervării. Transponderul trebuie să permită procesarea
rezervării pentru fiecare cod II, după cum se specifică la pct. 3.1.2.7.4.1.
Nota 1.- Procesarea rezervării este necesară pentru interogatoarele care nu permit protocolul extins.
Nota 2.- Întrucât transponderul poate procesa mesaje ELM uplink simultane pentru toate cele şaisprezece coduri II, întotdeauna se va acorda o rezervare.
3.1.2.7.6.3 Livrarea/Transmisia şi încheierea mesajului ELM uplink extins. Transponderul trebuie să proceseze segmentele recepţionate separat, după codul II. Pentru fiecare valoare a codului II, livrarea/transmisia şi încheierea ELM uplink trebuie să se efectueze după cum se specifică la pct. 3.1.2.7.4.2, cu excepţia câmpului MD folosit pentru a transmite confirmarea tehnică, ce trebuie să conţină şi subcâmpul IIS de 4 biţi (33-36).
Notă.- Interogatorul poate utiliza codul II conţinut în confirmarea tehnică pentru a verifica dacă a recepţionat confirmarea tehnică corectă.
3.1.2.7.7 Protocolul ELM downlink multisite
3.1.2.7.7.1 Iniţializarea. Transponderul trebuie să anunţe prezenţa unui mesaj ELM downlink de n segmente, făcând disponibil codul binar corespunzător valorii zecimale 15 + n, pentru a fi inserat în câmpul DR al unui răspuns de supraveghere sau Comm- B cu DF egal cu 4, 5, 20, 21. Acest anunţ trebuie să rămână activ până când mesajul ELM este încheiat (pct. 3.1.2.7.7.3, 3.1.2.7.8.1).
3.1.2.7.7.1.1 Rezervarea ELM downlink multisite. Un interogator trebuie să solicite o rezervare pentru extragerea unui mesaj ELM downlink, prin transmiterea unei interogări de supraveghere sau Comm-A care include:
DI = 1
IIS = identificatorul interogatorului alocat
MES = 3 sau 6 (solicitare de rezervare ELM downlink)
Notă.- O solicitare de rezervare ELM downlink multisite este în mod normal însoţită de o solicitare privind starea rezervării ELM downlink (RSS = 3). Aceasta face ca identificatorul interogatorului pentru interogatorul rezervat să fie inserat în câmpul UM al răspunsului.
3.1.2.7.7.1.1.1 Procedura protocolului de răspuns la această interogare depinde de starea temporizatorului D, care arată dacă există o rezervare ELM downlink activă. Acest temporizator trebuie să funcţioneze pentru TR secunde.
Nota 1.- Valoarea TR este dată la pct. 3.1.2.10.3.9.
a) dacă temporizatorul D nu funcţionează, transponderul trebuie să acorde o
rezervare interogatorului solicitant prin:
1) stocarea subcâmpului IIS al interogării ca II Comm-D; şi
2) pornirea temporizatorului D.
O rezervare ELM downlink multisite nu trebuie să fie acordată de transponder, afară de cazul în care un ELM downlink aşteaptă să fie transmis.
b) dacă temporizatorul D funcţionează şi IIS al interogării este egal cu II Comm-D, transponderul trebuie să restarteze temporizatorul D; şi
c) dacă temporizatorul D funcţionează însă IIS al interogării nu este egal cu II Comm- D, nu trebuie să apară schimbări in II Comm-D sau la temporizatorul D.
Nota 2.- În cazul c), solicitarea de rezervare a fost respinsă.
3.1.2.7.7.1.1.2 Un interogator trebuie să determine dacă acela este amplasamentul rezervat prin codarea câmpului UM şi, dacă este aşa, acesta este autorizat să solicite livrarea ELM downlink. Altfel, activitatea ELM trebuie să nu fie declanşată pe timpul acestei scanări.
Notă.- Dacă interogatorul nu este în amplasamentul rezervat, poate fi făcută o nouă solicitare de rezervare pe timpul următoarei scanări.
3.1.2.7.7.1.1.3 Dacă activitatea ELM downlink nu este încheiată în timpul scanării curente, interogatorul trebuie să se asigure că încă mai are o rezervare înainte de a solicita segmente suplimentare într-o scanare ulterioară.
3.1.2.7.7.1.2 Transmisiile ELM downlink multisite direcţionate. Pentru a direcţiona un mesaj ELM downlink către un anumit interogator, trebuie să fie folosit protocolul ELM downlink multisite. Când temporizatorul D nu funcţionează, identificatorul interogatorului destinaţiei dorite trebuie să fie stocat ca II Comm-D. Simultan, temporizatorul D trebuie să fie pornit, iar codul DR (pct. 3.1.2.7.7.1) trebuie setat. Pentru un ELM downlink multisite direcţionat, temporizatorul D nu trebuie să se oprească automat, ci trebuie să continue să funcţioneze până când:
a) mesajul este citit şi încheiat de amplasamentul rezervat; sau
b) mesajul este anulat (pct. 3.1.2.10.5.4) de echipamentele de bord ce utilizează legătura de date.
Notă.- Protocoalele de la pct. 3.1.2.7.7.1 vor determina apoi livrarea/transmisia mesajului către amplasamentul rezervat. Echipamentele de bord ce utilizează legătura de date pot anula mesajul dacă livrarea/transmisia către amplasamentul rezervat nu poate fi realizată.
3.1.2.7.7.2 Livrarea/Transmisia mesajelor ELM downlink. Interogatorul trebuie să
extragă un mesaj ELM downlink, prin transmiterea unei interogări Comm-C cu RC egal cu 3. Această interogare trebuie să poarte subcâmpul SRS care specifică segmentele ce urmează a fi transmise. La primirea acestei solicitări, transponderul trebuie să transfere segmentele solicitate prin intermediul răspunsurilor Comm-D cu KE egal cu 0 şi ND corespunzător numărului segmentului din MD. Primul segment trebuie să fie transmis la 128 de μs ± 0,25 μs, de la inversiunea de fază sincronizată a interogării care solicită livrarea/transmisia, iar segmentele ulterioare trebuie transmise cu o rată de unul la fiecare 136 de μs ± 1 μs. Dacă este recepţionată o solicitare pentru transmiterea de segmente ELM downlink şi niciun mesaj nu se află în aşteptare, fiecare segment de răspuns trebuie să conţină numai ZERO-uri în câmpul MD.
Nota 1.- Segmentele solicitate pot fi transmise în orice ordine.
Nota 2.- Segmentele pierdute în transmisiile downlink vor fi solicitate din nou de interogator într-o interogare ulterioară care poartă subcâmpul SRS. Acest proces se repetă până când sunt transferate toate segmentele.
3.1.2.7.7.2.1 SRS, subcâmpul pentru solicitarea segmentelor din MC. Acest subcâmp uplink de 16 biţi (9-24) din MC, trebuie să solicite transponderului să transfere segmente ELM downlink. Începând cu bitul 9, care indică segmentul numărul 0, fiecare dintre următorii biţi trebuie setat la UNU dacă este solicitată transmiterea segmentului corespondent. SRS trebuie să apară în MC dacă RC este egal cu 3 în cadrul aceleiaşi interogări.
3.1.2.7.7.2.2 Restartarea temporizatorului D. Temporizatorul D trebuie să fie restartat de fiecare dată când este recepţionată solicitarea unor segmente Comm-D, dacă II Comm-D este diferit de zero.
Notă.- Cerinţa ca II Comm-D să fie diferită de zero împiedică restartarea temporizatorului D în timpul unei operaţiuni ELM downlink neselective.
3.1.2.7.7.3 Încheierea ELM downlink multisite. Interogatorul trebuie să încheie un mesaj ELM downlink multisite transmiţând fie o interogare de supraveghere, fie una Comm-A care include:
fie
fie
DI = 1
IIS = identificatorul interogatorului alocat MES = 4, 5 sau 7 (încheiere ELM downlink)
DI = 0, 1 sau 7
IIS = identificatorul interogatorului alocat PC = 6 (încheiere ELM downlink).
Transponderul trebuie să compare IIS al interogării cu II Comm-D, iar dacă identificatoarele interogatoarelor nu se potrivesc, starea procesului downlink nu trebuie să fie modificată.
Dacă identificatoarele interogatoarelor se potrivesc şi dacă o solicitare de transmisie a fost îndeplinită cel puţin o dată, transponderul trebuie să seteze II Comm-D la 0, să reseteze temporizatorul D, să şteargă codul DR pentru acest mesaj şi să şteargă însuşi mesajul.
Dacă un alt mesaj ELM downlink aşteaptă să fie transmis, transponderul trebuie să seteze codul DR (dacă niciun mesaj Comm-B nu aşteaptă să fie livrat) astfel încât răspunsul să conţină anunţarea următorului mesaj.
3.1.2.7.7.4 Expirarea automată a rezervării ELM downlink. Dacă perioada temporizatorului D expiră înainte de a fi realizată o încheiere multisite, II Comm-D trebuie setat la 0, iar temporizatorul D trebuie să fie resetat. Mesajul şi codul DR nu trebuie să fie şterse.
Notă.- Aceasta permite ca un alt amplasament să citească şi să şteargă acest mesaj.
3.1.2.7.8 Mesaje ELM downlink neselective.
Notă.- În cazurile în care protocoalele multisite nu sunt necesare (de ex. nu există acoperire care se suprapune sau coordonare a senzorilor prin comunicaţii sol-sol), poate fi folosit protocolul ELM downlink neselectiv.
Livrarea/transmisia ELM downlink neselectivă trebuie să se desfăşoare după cum este descris la pct. 3.1.2.7.7.2.
3.1.2.7.8.1 Încheierea ELM downlink neselectivă. Interogatorul trebuie să încheie un mesaj ELM downlink neselectiv transmiţând PC egal cu 6 (încheiere ELM downlink), într-o interogare de supraveghere sau Comm-A. La primirea acestei comenzi şi dacă o solicitare de transmisie a fost îndeplinită cel puţin o dată, transponderul trebuie să efectueze încheierea, cu excepţia cazului în care temporizatorul D funcţionează. Dacă temporizatorul D funcţionează, indicând că o rezervare multisite este în curs, încheierea trebuie să se realizeze conform pct. 3.1.2.7.7.3.
3.1.2.7.9 Protocolul ELM downlink extins.
Notă.- Protocolul ELM downlink extins asigură o capacitate superioară a legăturii de date, permiţând livrarea/transmisia în paralel a mesajelor ELM downlink până la
şaisprezece interogatoare, câte unul pentru fiecare cod II. Operarea fără a fi necesare rezervări ELM downlink multisite este posibilă în regiuni cu acoperire, care se suprapune pentru interogatoarele echipate pentru protocolul ELM downlink extins. Protocolul este pe deplin conform cu protocolul multisite standard şi este astfel compatibil cu interogatoarele care nu sunt echipate pentru protocolul extins.
3.1.2.7.9.1 Generalităţi
3.1.2.7.9.1.1 Interogatorul trebuie să determine din raportul privind capacitatea legăturii de date dacă transponderul suportă protocoalele extinse. Dacă protocoalele extinse nu sunt permise atât de interogator cât şi de transponder, trebuie să fie folosite protocoalele de rezervare multisite specificate la pct. 3.1.2.6.11, pentru mesajele ELM downlink multisite şi multisite direcţionate.
Notă.- Dacă protocoalele extinse sunt permise, mesajele ELM downlink livrate/transmise utilizând protocolul direcţionat multisite, pot fi livrate fără o rezervare anterioară.
3.1.2.7.9.1.2 Dacă transponderul şi interogatorul sunt echipate pentru protocolul extins, interogatorul ar trebui să utilizeze protocolul downlink extins.
3.1.2.7.9.2 Protocolul ELM downlink multisite extins
3.1.2.7.9.2.1 Transponderul trebuie să fie capabil să stocheze un mesaj de şaisprezece segmente pentru fiecare dintre cele şaisprezece coduri II.
3.1.2.7.9.2.2 Iniţializarea. Un mesaj multisite intrat în transponder trebuie să fie stocat în registrele alocate pentru codul II = 0.
3.1.2.7.9.2.3 Anunţarea şi extragerea. Un mesaj ELM downlink multisite, aflat în aşteptare, trebuie să fie anunţat în câmpul DR al răspunsurilor către toate interogatoarele pentru care nu se află în aşteptare niciun mesaj ELM downlink multisite direcţionat. Câmpul UM al răspunsului la anunţ trebuie să indice faptul că mesajul nu este rezervat pentru niciun cod II, de ex. subcâmpul IIS trebuie setat la 0. Când o comandă pentru rezervarea acestui mesaj este recepţionată de la un interogator dat, mesajul trebuie să fie rezervat pentru codul II conţinut în interogarea ce provine de la acel interogator. După preluare şi până la încheiere, mesajul trebuie sa continue să fie alocat codului II respectiv. Odată ce un mesaj este alocat unui anumit cod II, anunţarea acestui mesaj nu mai trebuie făcută în răspunsurile către interogatoarele care au alte coduri II. Dacă mesajul nu este încheiat de interogatorul asociat pe perioada temporizatorului D, mesajul trebuie să revină la starea multisite , iar procesul trebuie să se repete. Un singur mesaj ELM downlink multisite trebuie să
fie procesat la un moment dat.
3.1.2.7.9.2.4 Încheierea. O încheiere pentru un mesaj multisite trebuie să fie acceptată numai de interogatorul cel mai recent alocat pentru transferul mesajului.
3.1.2.7.9.2.5 Anunţarea următorului mesaj în aşteptare. Câmpul DR trebuie să indice un mesaj aflat în aşteptare, în răspunsul la o interogare care conţine o încheiere ELM downlink, dacă un mesaj ELM downlink multisite nealocat se află în aşteptare sau dacă un mesaj multisite direcţionat se află în aşteptare pentru acel cod II (pct. 3.1.2.7.9.2).
3.1.2.7.9.3 Protocolul ELM downlink multisite direcţionat extins
3.1.2.7.9.3.1 Iniţializarea. Atunci când un mesaj multisite direcţionat este intrat în transponder, acesta trebuie să fie plasat în registrele ELM downlink alocate codului II specificat pentru acest mesaj. Dacă registrele pentru acest cod II sunt deja utilizate (de ex. un mesaj ELM downlink multisite direcţionat este deja în curs pentru acest cod II, noul mesaj trebuie să fie pus în aşteptare până când transmisia curentă, având codul II respectiv, este încheiată.
3.1.2.7.9.3.2 Anunţarea. Anunţarea unui mesaj ELM downlink aflat în aşteptarea transferului trebuie să fie făcută utilizând câmpul DR, după cum se specifică la pct. 3.1.2.7.7.1, având codul II al interogatorului de destinaţie conţinut în subcâmpul IIS, după cum se specifică la pct. 3.1.2.6.5.3.2. Conţinuturile câmpului DR şi subcâmpului IIS trebuie să fie setate special pentru interogatorul care urmează să primească răspunsul. Un mesaj direcţionat multisite aflat în aşteptare trebuie să fie anunţat numai în răspunsurile către interogatorul vizat. Acesta nu trebuie să fie anunţat în răspunsurile către alte interogatoare.
3.1.2.7.9.3.3 Livrarea/transmisia. Un interogator trebuie să determine dacă este amplasamentul rezervat, prin codarea în câmpul UM. Livrarea/transmisia trebuie să fie solicitată numai dacă acesta este amplasamentul rezervat, conform celor specificate la pct. 3.1.2.7.7.2. Transponderul trebuie să transmită mesajul conţinut în buffer-ul asociat codului II specificat în subcâmpul IIS al interogării de solicitare a segmentului.
3.1.2.7.9.3.4 Încheierea. Încheierea trebuie să fie realizată conform celor specificate la pct. 3.1.2.7.7.3, cu excepţia faptului că încheierea unui mesaj trebuie să fie acceptată numai de la interogatorul care are codul II egal cu al celui care a transferat mesajul.
3.1.2.7.9.3.5 Anunţarea următorului mesaj în aşteptare. Câmpul DR trebuie să indice
un mesaj aflat în aşteptare, în răspunsul la o interogare care conţine o încheiere ELM downlink, dacă un alt mesaj direcţionat multisite se află în aşteptare pentru acel cod II sau dacă un mesaj downlink se află în aşteptare şi nu i-a fost alocat un cod II (pct. 3.1.2.7.9.2).
3.1.2.7.9.4 Protocolul ELM downlink neselectiv extins. Disponibilitatea unui mesaj ELM downlink neselectiv trebuie să fie anunţată tuturor interogatoarelor. Altfel, protocolul trebuie să fie conform celor specificate la pct. 3.1.2.7.7.
3.1.2.8 Operaţiunile pentru servicii aer-aer şi squitter.
Notă.- Echipamentele sistemului de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS) folosesc formatele UF sau DF egale cu 0 sau 16 pentru supravegherea aer-aer.
3.1.2.8.1 Supravegherea aer-aer de format scurt, format uplink 0
1 9 14 15 33
UF
RL
AQ
DS
AP
5 22 56
Formatul acestei interogări trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
UF format uplink 3.1.2.3.2.1.1
rezervaţi — 3 biţi
RL lungime răspuns 3.1.2.8.1.2
rezervaţi — 4 biţi
AQ achiziţie 3.1.2.8.1.1
DS selector de date 3.1.2.8.1.3
rezervaţi — 10 biţi
AP adresă/paritate 3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.8.1.1 AQ - achiziţie. Acest câmp uplink de 1 bit (14) trebuie să conţină un cod care controlează conţinutul câmpului RI.
3.1.2.8.1.2 RL - lungimea răspunsului. Acest câmp uplink de 1 bit (9) trebuie să stabilească formatul ce urmează a fi folosit pentru răspuns.
Codare
0 înseamnă un răspuns cu DF = 0
1 înseamnă un răspuns cu DF = 16
Notă.- Un transponder care nu suportă DF = 16 (adică un transponder care nu suportă capacitatea cross-link a sistemului ACAS şi care nu este asociat cu echipamentul de bord pentru evitarea coliziunilor) nu trebuie să răspundă la o interogare UF=0 având RL=1.
3.1.2.8.1.3 DS - selector de date. Acest câmp uplink de 8 biţi (15-22) trebuie să conţină codul BDS (pct. 3.1.2.6.11.2.1) al registrului GICB al cărui conţinut trebuie să fie returnat răspunsului corespunzător având DF = 16.
3.1.2.8.2 Supravegherea aer-aer de format scurt, format downlink 0
1 6 7 14 20 33
DF
VS
CC
RI
AC
AP
5 17 32 56
Acest răspuns trebuie să fie trimis ca răspuns la o interogare având UF egal cu 0 şi RL egal cu 0. Formatul acestui răspuns trebuie să fie alcătuit din următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2
VS starea pe verticală 3.1.2.8.2.1
CC capacitate cross-link 3.1.2.8.2.3
rezervaţi— 6 biţi
RI informaţii despre răspuns 3.1.2.8.2.2
rezervaţi — 2 biţi
AC cod altitudine 3.1.2.6.5.4
AP adresă/paritate 3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.8.2.1 VS - starea pe verticală: Acest câmp downlink de 1 bit (6) trebuie să indice starea aeronavei (pct. 3.1.2.6.10.1.2).
Codare
0 înseamnă că aeronava este în aer
1 înseamnă că aeronava este la sol
3.1.2.8.2.2 RI - informaţiile de răspuns, aer-aer. Acest câmp downlink de 4 biţi (14-
17) trebuie să raporteze valoarea vitezei reale maxime de zbor a aeronavei şi tipul de răspuns către aeronava care interoghează. Codarea trebuie să fie următoarea:
0 înseamnă un răspuns la o interogare aer-aer UF = 0 cu AQ = 0, ACAS nu operează
1-7 rezervat pentru ACAS
8-15 înseamnă un răspuns la o interogare aer-aer UF = 0 cu AQ = 1 şi că viteza maximă este după cum urmează:
8 fără date disponibile despre viteza maximă
9 viteza maximă este .LE. 140 km/h (75 kt)
10 viteza maximă este .GT. 140 şi .LE. 280 km/h (75 şi 150 kt)
11 viteza maximă este .GT. 280 şi .LE. 560 km/h (150 şi 300 kt)
12 viteza maximă este .GT. 560 şi .LE. 1.110 km/h (300 şi 600 kt)
13 viteza maximă este .GT. 1.110 şi .LE. 2 220 km/h (600 şi 1.200 kt)
14 viteza maximă este mai mare de 2.220 km/h (1.200 kt)
15 nealocat
Notă.- „.LE.” înseamnă „mai mic sau egal cu” şi „.GT.” înseamnă „mai mare ca”. 3.1.2.8.2.3 CC - capacitatea cross-link. Acest câmp downlink (7) de 1 bit trebuie să indice posibilitatea transponderului de a suporta capacitatea cross-link, de ex. de a decoda conţinutul câmpului DS într-o interogare cu UF egal cu 0 şi de a răspunde cu conţinutul registrului GICB specificat în răspunsul corespunzător având DF egal cu 16.
Codare
0 înseamnă că transponderul nu poate suporta capacitatea cross-link
1 înseamnă că transponderul suportă capacitatea cross-link.
3.1.2.8.3 Supravegherea aer-aer de format lung, format downlink 16
1 6 14 20 33 89
DF
VS
RI
AC
MV
AP
5 17 32 88 112
Acest răspuns trebuie să fie trimis ca răspuns la o interogare având UF egal cu 0 şi RL egal cu 1. Formatul acestui răspuns trebuie să fie constituit din următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2
VS starea pe verticală 3.1.2.8.2.1
rezervaţi — 7 biţi
RI informaţii despre răspuns 3.1.2.8.2.2
rezervaţi — 2 biţi
AC cod altitudine 3.1.2.6.5.4
MV mesaj, ACAS 3.1.2.8.3.1
AP adresă/paritate 3.1.2.3.2.1.3
3.1.2.8.3.1 MV - mesaj, ACAS. Acest câmp downlink de 56 de biţi (33-88) trebuie să conţină informaţii GICB, după cum au fost cerute în câmpul DS al interogării UF 0 care a solicitat răspunsul.
Notă.- Câmpul MV este de asemenea folosit de ACAS pentru coordonarea aer-aer (pct. 4.3.8.4.2.4).
3.1.2.8.4 Protocol privind operaţiunile aer-aer.
Notă.- Coordonarea interogare-răspuns pentru formatele aer-aer respectă protocolul descris în tabelul 3.5 (3.1.2.4.1.3.2.2).
Cel mai semnificativ bit (bitul 14) al câmpului RI al unui răspuns aer-aer trebuie să reproducă valoarea câmpului AQ (bitul 14) recepţionat într-o interogare cu UF egal cu 0.
Dacă AQ este egal cu 0 în interogare, câmpul RI al răspunsului trebuie să conţină valoarea 0.
Dacă AQ este egal cu 1 în interogare, câmpul RI al răspunsului trebuie să conţină valoarea maximă a vitezei adevărate de zbor a aeronavei, după cum este definit la pct. 3.1.2.8.2.2.
Ca răspuns la o interogare UF = 0 cu RL = 1 şi DS # 0, transponderul trebuie să transmită un răspuns DF = 16, în care câmpul MV trebuie să conţină registrul GICB indicat prin valoarea DS. Dacă registrul solicitat nu este deservit de către echipamentul de bord, transponderul trebuie să răspundă, iar câmpul MV al răspunsului trebuie să conţină toate ZEROURILE.
3.1.2.8.5 Squitter-ul de achiziţie.
Notă.- Transponderele SSR de Mod S transmit squitter-e de achiziţie (transmisii downlink nesolicitate) pentru a permite achiziţia pasivă de către interogatoarele care
au fascicule largi de antenă, iar achiziţia activă poate fi împiedicată de distorsiunea (garbling) „all-call” sincron. Exemple de asemenea interogatoare sunt sistemele de bord pentru evitarea coliziunilor şi sistemele de supraveghere de suprafaţă ale aeroporturilor.
3.1.2.8.5.1 Formatul squitter-ului de achiziţie. Formatul folosit pentru transmiterea squitter-elor de achiziţie trebuie să fie răspunsul „all-call”, (DF = 11) cu II = 0.
3.1.2.8.5.2 Rata squitter-ului de achiziţie. Transmisiile squitter-ului de achiziţie trebuie să fie emise la intervale de timp aleatorii care sunt distribuite uniform în intervalul de la 0,8 la 1,2 secunde, utilizând o cuantificare de timp nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul de achiziţie precedent, cu următoarele excepţii:
a) squitter-ul de achiziţie programat trebuie să fie întârziat dacă transponderul se află într-un ciclu de tranzacţionare (pct. 3.1.2.4.1);
b) squitter-ul de achiziţie trebuie să fie întârziat dacă un squitter extins este în curs;
c) squitter-ul de achiziţie programat trebuie să fie întârziat dacă este activă o interfaţă reciprocă de suprimare; sau
d) squitter-ele de achiziţie trebuie să fie transmise numai pe suprafaţă (la sol) dacă transponderul nu raportează tipul de poziţie la sol al squitter-ului extins de Mod S.
Un squitter de achiziţie nu trebuie să fie întrerupt de operaţiunile prin legătura de date sau de activităţi de suprimare reciprocă după ce a început transmisia de squitter.
Nota 1.- Un sistem de suprimare reciprocă poate fi folosit pentru a conecta echipamentul de bord care funcţionează în aceeaşi bandă de frecvenţe cu scopul de a împiedica interferenţele reciproce. Acţiunea squitter-ului de achiziţie se reia imediat ce este posibil după un interval de suprimare reciprocă.
Nota 2.- Tipul de raport privind poziţia pe suprafaţă (la sol) poate fi selectat în mod automat de aeronavă sau prin comenzi de la o staţie de squitter, de la sol (pct. 3.1.2.8.6.7).
3.1.2.8.5.3 Selectarea antenei pentru squitter-ul de achiziţie. Transponderele care funcţionează cu diversitate de antene (pct. 3.1.2.10.4) trebuie să transmită squitter-e de achiziţie după cum urmează:
a) atunci când se află în aer (pct. 3.1.2.8.6.7), transponderul trebuie să transmită squitter-e de achiziţie în mod alternativ, de la cele două antene; şi
b) atunci când se află pe sol (pct. 3.1.2.8.6.7), transponderul trebuie să transmită squitter-e de achiziţie sub controlul SAS (pct. 3.1.2.6.1.4.1 f)). În absenţa oricărei comenzi SAS, utilizarea doar a antenei superioare trebuie să fie opţiunea implicită.
Notă.- Squitter-ele de achiziţie nu sunt emise de la sol dacă transponderul raportează tipul de squitter extins privind poziţia pe suprafaţă (la sol) (pct. 3.1.2.8.6.4.3).
3.1.2.8.6 Squitter extins, format downlink 17
1 6 9 33 89
DF
CA
AA
ME
PI
5 8 32 88 112
Notă.- Transponderele SSR de Mod S transmit squitter-e extinse pentru a declanşa radio-emisia poziţiei aeronavei, în scopul supravegherii. Radio-emisia acestui tip de informaţii reprezintă o formă de supraveghere automată dependentă (ADS) cunoscută sub denumirea de radio-emisie -ADS (ADS-B).
3.1.2.8.6.1 Formatul de squitter extins. Formatul folosit pentru squitter-ul extins trebuie să fie format downlink de 112 biţi (DF = 17) care este constituit din următoarele câmpuri:
Câmp
Referinţă
DF format downlink
3.1.2.3.2.1.2
CA capacitate
3.1.2.5.2.2.1
AA adresă, anunţat
3.1.2.5.2.2.2
ME mesaj, squitter extins
3.1.2.8.6.2
PI paritate/identificatorul interogatorului
3.1.2.3.2.1.4
Câmpul PI trebuie să fie codat având II egal cu 0.
3.1.2.8.6.2 ME - mesaj, squitter extins. Acest câmp downlink de 56 de biţi (33-88) în DF = 17, trebuie să fie folosit pentru a transmite mesajele de radio-emisie. Squitter-ul extins trebuie să fie susţinut de registrele 05, 06, 07, 08, 09, 0A {HEX} şi 61-6F
{HEX} şi trebuie să se conformeze fie versiunii 0, fie versiunii 1, sau versiunii 2 a formatului de mesaj, după cum este descris mai jos:
a) Versiunea 0 a formatului de mesaj ES şi cerinţele aferente raportează calitatea supravegherii prin categoria de incertitudine a navigaţiei (NUC), care poate fi un indicator fie al acurateţii, fie al integrităţii datelor de navigaţie folosite de ADS-B. Totuşi, nu există nici o indicaţie care să arate căreia dintre acestea, integritate sau acurateţe, serveşte drept indicator valoarea NUC.
b) Versiunea 1 a formatului de mesaj ES şi cerinţele aferente raportează acurateţea şi integritatea supravegherii separat, sub forma categoriei de acurateţe a navigaţiei (NAC), a categoriei de integritate a navigaţiei (NIC) şi a nivelului de integritate a
supravegherii (SIL). Formatele ES versiunea 1 includ de asemenea prevederi pentru raportarea extinsă a informaţiilor de stare şi.
c) Versiunea 2 a formatului de mesaj ES şi cerinţele aferente conţin prevederile din versiunea 1, dar îmbunătăţesc integritatea şi raportarea parametrilor. Versiunea 2 a formatului de mesaj raportează separat integritatea sursei de poziţie faţă de integritatea echipamentului de emisie ADS-B. Versiunea 2 a formatului de mesaj ES separă raportarea acurateţii pe verticală de acurateţea poziţiei pe orizontală, înlătură integritatea verticală din integritatea poziţiei şi permite raportarea codului SSR de Mod A, a offset-ului antenei GNSS şi a unor valori adiţionale privind integritatea poziţiei pe orizontală. Versiunea 2 a formatului de mesaj ES modifică de asemenea raportul privind starea ţintei pentru a include altitudinea selectată, capul magnetic selectat şi setarea altitudinii barometrice.
Nota 1.- Formatele şi ratele de actualizare ale fiecărui registru sunt specificate în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). Formatele şi ratele de actualizare pentru squitterele individuale sunt definite prin numărul versiunii squitterului extins.
Nota 2.- Formatele pentru cele trei versiuni diferite sunt interoperabile. Un receptor de squitter extins poate recunoaşte şi decoda semnalele propriei versiuni, precum şi cele ale versiunilor inferioare ale formatelor mesajelor. Receptorul poate totuşi decoda semnale cu versiuni superioare, in acord cu capacitatea proprie.
Nota 3.- Materialul de îndrumare privind formatele registrelor transponderului şi sursele de date este inclus în „ Manualul privind serviciile specifice de Mod S şi squitter-ul extins” (Doc 9871).
3.1.2.8.6.3 Tipuri de squitter extins
3.1.2.8.6.3.1 Squitter-ul de poziţie de la bord. Tipul de squitter extins pentru poziţia de la bord trebuie să utilizeze formatul DF = 17 cu conţinutul registrului GICB 05 {HEX} inserat în câmpul ME.
Notă.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) care conţine RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 5, va determina ca răspunsul rezultat să conţină mesajul privind poziţia la bord în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.3.1.1 SSS, subcâmpul stării de supraveghere din ME. Transponderul trebuie să raporteze starea de supraveghere a transponderului în acest subcâmp de 2 biţi (38, 39) al ME, atunci când ME conţine un mesaj indicând poziţia la bord.
Codarea
0 înseamnă fără informaţii de stare
1 înseamnă transponder care raportează o condiţie de alertă permanentă (3.1.2.6.10.1.1.1)
2 Înseamnă transponder care raportează o condiţie de alertă temporară (3.1.2.6.10.1.1.2)
3 înseamnă transponder care raportează condiţia SPI (3.1.2.6.10.1.3) Codurile 1 şi 2 trebuie să aibă prioritate faţă de codul 3.
3.1.2.8.6.3.1.2 ACS, subcâmpul codului altitudinii din ME. Sub controlul ATS (pct. 3.1.2.8.6.3.1.3), transponderul trebuie să raporteze în acest subcâmp de 12 biţi (41- 52) din ME, fie altitudinea obţinută din baza de date de navigaţie, fie codul altitudinii barometrice, atunci când ME conţine un mesaj indicând poziţia la bord. Atunci când este raportată altitudinea barometrică, conţinutul ACS trebuie să fie conform specificaţiilor pentru câmpul AC de 13 biţi (pct. 3.1.2.6.5.4), cu excepţia faptului că bitul M (bitul 26) trebuie să fie omis.
3.1.2.8.6.3.1.3 Controlul raportării ACS. Raportarea de către transponder a datelor de altitudine în ACS trebuie să depindă de subcâmpul tipului de altitudine (ATS), după cum se specifică la pct. 3.1.2.8.6.8.2. Inserarea de către transponder a datelor de altitudine barometrică în subcâmpul ACS trebuie să aibă loc atunci când subcâmpul ATS are valoarea ZERO. Inserarea de către transponder a datelor de altitudine barometrică în ACS trebuie să fie blocată atunci când ATS are valoarea 1.
3.1.2.8.6.3.2 Squitter-ul privind poziţia pe suprafaţă (la sol). Tipul de squitter extins privind poziţia pe suprafaţă (la sol) trebuie să utilizeze formatul DF = 17 având conţinutul registrului GICB 06 {HEX} inserat în câmpul ME.
Notă.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) conţinând RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 6, va determina ca răspunsul rezultat să conţină mesajul privind poziţia pe suprafaţă în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.3.3 Squitter-ul de identificare a aeronavelor. Tipul de squitter extins de identificare a aeronavelor trebuie să utilizeze formatul DF = 17 având conţinutul registrului GICB 08 {HEX} inserat în câmpul ME.
Notă.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) conţinând RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 8 va determina ca răspunsul rezultat să conţină mesajul privind identificarea aeronavelor, în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.3.4 Squitter-ul pentru viteza la bord. Tipul de squitter extins pentru viteza la
bord trebuie să utilizeze formatul DF = 17 având conţinutul registrului GICB 09
{HEX} inserat în câmpul ME.
Notă.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) conţinând RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 9 va determina ca răspunsul rezultat să conţină mesajul privind viteza la bord, în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.3.5 Starea periodică si Squitter-ele determinate de evenimente 3.1.2.8.6.3.5.1 Starea periodică a Squitter-ului. Pentru starea periodică, tipurile de squittere extinse trebuie să utilizeze formatul DF=17 pentru a indica starea aeronavei şi alte date de supraveghere. Tipul de squitter extins cu privire la starea operaţională a aeronavei trebuie să utilizeze conţinutul registrului GICB 65 (HEX) inserat în câmpul ME. Tipul de squitter extins cu privire la starea şi statutul ţintei trebuie să utilizeze conţinutul registrului GICB 62 (HEX) inserat în câmpul ME.
Nota 1.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) ce conţine RR egal cu 22 şi DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 5, va determina ca răspunsul care rezultă să conţină mesajul privind statutul operaţional al aeronavei în câmpul său MB.
Nota 2.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) ce conţine RR egal cu 22 şi DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 2, va determina ca răspunsul care rezultă să conţină informaţia cu privire la starea şi statutul ţintei în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.3.5.2 Squitterul determinat de evenimente. Tipul de squitter extins determinat de evenimente trebuie să utilizeze formatul DF = 17 având conţinutul registrului GICB 0A {HEX} inserat în câmpul ME.
Notă.- O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) conţinând RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 10 face ca răspunsul rezultat să conţină mesajul determinat de evenimente, în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.4 Rata de squitter extins
3.1.2.8.6.4.1 Iniţializarea. La punerea sub tensiune, transponderul trebuie să înceapă operarea într-un mod în care radio-emite numai squitter-e de achiziţie (pct. 3.1.2.8.5). Transponderul trebuie să iniţieze radio-emisia squitter-elor extinse pentru poziţia la bord, poziţia pe suprafaţă (la sol), viteza la bord şi identificarea aeronavelor atunci când sunt inserate date în registrele transponderului 05, 06, 09 şi respectiv 08 {HEX}. Această determinare trebuie să fie efectuată individual, pentru fiecare tip de squitter. Atunci când sunt radio-emise squittere extinse, ratele de transmisie trebuie să fie în conformitate cu cele indicate în paragrafele următoare. Squitter-ele de achiziţie trebuie să fie raportate în plus faţă de squitter-ele extinse, numai dacă squitter-ul de
achiziţie este inhibat (cap. 2, pct. 2.1.5.4). Squitter-ele de achiziţie trebuie să fie raportate întotdeauna dacă atât poziţia cât şi viteza squitter-ului extins nu sunt raportate.
Nota 1.- Aceasta suprimă transmiterea squitter-elor extinse de la aeronave care nu pot să raporteze poziţia, viteza sau identitatea. Dacă intrarea în registrul pentru squitter-ul de poziţie încetează pentru 60 de secunde, radioemisia va fi întreruptă până când este reluată introducerea de date. Radioemisia squitter-elor de poziţie de bord nu este întreruptă dacă sunt disponibile datele referitoare la altitudinea barometrică. Încetarea radioemisiei altor tipuri de squittere este descrisă în
„Specificaţiile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins”(Doc. 9871).
Nota 2.- După întrerupere (pct. 3.1.2.8.6.6), squitter-ul de poziţie poate conţine un câmp ME format numai din zerouri.
3.1.2.8.6.4.2 Rata squitter-elor privind poziţia la bord. Transmisiile squitter-elor privind poziţia la bord trebuie să fie efectuate atunci când aeronava este în zbor (3.1.2.8.6.7), la intervale aleatorii care sunt distribuite uniform în intervalul de la 0,4 la 0,6 secunde, utilizând o cuantificare nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent pentru poziţia în zbor, cu excepţiile specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.7.
3.1.2.8.6.4.3 Rata squitter-elor privind poziţia pe suprafaţă (la sol). Transmisiile squitter-elor privind poziţia pe suprafaţă (la sol) trebuie să fie efectuate atunci când aeronava se află pe sol (pct. 3.1.2.8.6.7), utilizând una din cele două rate posibile, numai dacă a fost selectată o rată de squitter mare sau una mică (pct. 3.1.2.8.6.9). Atunci când a fost selectată rata mare de squitter, squitter-ele pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) trebuie să fie emise la intervale aleatorii, distribuite uniform în intervalul de la 0,4 la 0,6 secunde, utilizând o cuantificare nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) (numită rata mare). Atunci când a fost selectată rata mică de squitter, squitter-ele pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) trebuie să fie emise la intervale aleatorii distribuite uniform, în intervalul de la 4,8 la 5,2 secunde, utilizând o cuantificare nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent pentru poziţia de suprafaţă (la sol) (numită rata mică). Excepţiile pentru aceste rate de transmisie sunt specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.7.
3.1.2.8.6.4.4 Rata squitter-elor pentru identificarea aeronavelor. Transmisiile squitter- elor pentru identificarea aeronavelor trebuie să fie făcute la intervale aleatorii, distribuite uniform în intervalul de la 4,8 la 5,2 secunde, utilizând o cuantificare nu
mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent de identificare, atunci când aeronava raportează tipul de squitter pentru poziţia în zbor, sau atunci când aeronava raportează tipul de squitter pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) şi când a fost selectată rata mare de squitter pentru poziţia pe suprafaţă (la sol). Atunci când tipul de squitter pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) este raportat la rata mică pentru poziţia pe suprafaţă (la sol), squitter-ul pentru identificarea aeronavelor trebuie să fie emis la intervale aleatorii, distribuite uniform în intervalul de la 9,8 la 10,2 secunde, utilizând o cuantificare nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent de identificare. Excepţiile la aceste rate de transmisie sunt specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.7.
3.1.2.8.6.4.5 Rata squitter-elor privind viteza în zbor. Transmisiile squitter-elor pentru viteza în zbor trebuie să fie emise atunci când aeronava se află în zbor (pct. 3.1.2.8.6.7), la intervale aleatorii distribuite uniform în intervalul de la 0,4 la 0,6 secunde, utilizând o cuantificare nu mai mare de 15 milisecunde faţă de squitter-ul precedent pentru viteza în zbor , cu excepţiile specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.7.
3.1.2.8.6.4.6 Starea periodică şi rata squitter-ului determinat de evenimente. 3.1.2.8.6.4.6.1 Starea periodică privind rata squitter-ului. Starea periodică privind tipurile de squitter susţinute printr-o clasă de sisteme ce emit squittere de Mod S extins, după cum se specifică în 5.1.1.2, trebuie emisă periodic la intervale definite, ce depind de starea la sol şi dacă conţinutul lor s-a schimbat.
Notă.- Statutul operaţional al aeronavei, exprimat în tipul squitter-ului extins şi starea ţintei şi statutul ratelor tipurilor de squitter extins sunt specificate în „Specificaţiile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc. 9871).
3.1.2.8.6.4.6.2 Rata squitter-ului determinat de eveniment. Squitter-ul determinat de eveniment trebuie transmis o dată, în situaţia în care registrul GICB 0A {HEX} este încărcat, respectând în acelaşi timp condiţiile de întârziere specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.7. Rata maximă de transmisie pentru squitter-ul determinat de evenimente trebuie să fie limitată de transponder la de două ori pe secundă. Dacă un mesaj este inserat în registrul determinat de evenimente şi nu poate fi transmis din cauza limitării ratei, acesta trebuie să fie reţinut şi transmis atunci când condiţia de limitare a ratei a fost ştearsă. Dacă un nou mesaj este recepţionat înainte ca transmisia să fie permisă, acesta trebuie să suprascrie mesajul anterior.
3.1.2.8.6.4.7 Transmisia întârziată. Transmisia squitter-elor extinse trebuie să fie întârziată în următoarele situaţii:
a) dacă transponderul se află într-un ciclu de operaţiuni (pct. 3.1.2.4.1);
b) dacă un squitter de achiziţie sau un alt tip de squitter extins este în curs; sau
c) dacă este activă o interfaţă reciprocă de suprimare.
Squitter-ul întârziat trebuie să fie transmis imediat ce transponderul devine activ. 3.1.2.8.6.5 Selectarea antenei pentru squitter-ul extins. Transponderele care funcţionează cu diversitate de antene (pct. 3.1.2.10.4) trebuie să transmită squitter-e extinse după cum urmează:
a) atunci când se află în zbor (pct. 3.1.2.8.6.7), transponderul trebuie să transmită fiecare tip de squitter extins în mod alternativ de la cele două antene; şi
b) atunci când se află pe suprafaţă (la sol) (pct. 3.1.2.8.6.7), transponderul trebuie să transmită squitter-e extinse sub controlul SAS (pct. 3.1.2.6.1.4.1 f)).
În absenţa oricărei comenzi SAS, utilizarea doar a antenei de sus trebuie să fie opţiunea implicită.
3.1.2.8.6.6 Timpul de expirare şi încheiere a registrelor. Transponderul trebuie să şteargă şi să termine emisia informaţiei în
registrele cu squitter extins, după cum este necesar, pentru a preveni raportarea informaţiei expirate.
Notă.- Întreruperea şi încheierea radioemisiei squitter-elor extinse sunt specificate în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). 3.1.2.8.6.7 Determinarea poziţiei la bord (în zbor)/ pe suprafaţă (la sol). Aeronavele dotate cu mijloace automate pentru determinarea parametrilor la sol trebuie să utilizeze aceste date de intrare pentru a selecta dacă să raporteze tipul de mesaj în zbor sau pe suprafaţă (la sol). Aeronavele fără asemenea mijloace trebuie să raporteze mesajele de tip în zbor, cu excepţia situaţiilor prevăzute în tabelul 3-8. Utilizarea acestui tabel se aplică numai aeronavelor care sunt echipate pentru a furniza date de radio altitudine ŞI, cel puţin viteza indicată SAU viteza la sol. Altfel, aeronavele din categoriile specificate care sunt echipate doar pentru a furniza date privind viteza indicată şi viteza la sol trebuie să radio-emită formatul pentru poziţia pe sol a aeronavei dacă:
viteza indicată <50 noduri ŞI viteza la sol <50 noduri.
Aeronavele cu sau fără asemenea mijloace de determinare automată a poziţiei pe suprafaţă (la sol) trebuie să utilizeze tipuri de mesaje de poziţie comandate de codurile de control din TCS (pct. 3.1.2.6.1.4.1 f)). După perioada de întrerupere a comenzilor TCS, controlul determinării poziţiei în zbor/pe sol trebuie să revină la mijloacele descrise mai sus.
Nota 1.- Utilizarea acestei tehnici poate determina transmiterea formatului poziţiei pe suprafaţă (la sol) atunci când starea aer-sol din câmpurile CA indică „în zbor sau pe suprafaţă (la sol)”.
Nota 2.- Staţiile de la sol ce utilizează squitter extins determină poziţia în zbor sau la sol a aeronavei prin monitorizarea poziţiei acesteia, a altitudinii şi a vitezei la sol a aeronavei. Aeronavele despre care s-a constatat că se află la sol şi care nu raportează tipul de mesaj privind poziţia pe suprafaţă (la sol) a aeronavei, vor primi comanda să raporteze formatele de suprafaţă (la sol) a aeronavei prin TCS (pct. 3.1.2.6.1.4.1 f). Revenirea normală la tipul de mesaj privind poziţia în zbor se face printr-o comandă de la sol privind raportarea tipului de mesaj în zbor. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pierderii legăturii radio după decolare, comenzile de raportare a tipului de mesaj privind poziţia pe suprafaţă (la sol) a aeronavei trebuie să se întrerupă automat pentru o anumită perioadă de timp (time-out).
3.1.2.8.6.8 Raportarea stării squitter-ului. O solicitare GICB (pct. 3.1.2.6.11.2) care conţine RR egal cu 16, DI egal cu 3 sau 7 şi RRS egal cu 7 trebuie să determine ca răspunsul rezultat să conţină raportul de stare al squitter-ului, în câmpul său MB.
3.1.2.8.6.8.1 TRS, subcâmpul ratei de transmisie din MB. Transponderul trebuie să raporteze în acest subcâmp de 2 biţi (33, 34) din MB, capacitatea aeronavei de a -şi determina în mod automat rata de squitter pe suprafaţă (la sol) şi rata curentă de squitter.
Codare
0 înseamnă fără capacitate de a determina în mod automat rata de squitter pe suprafaţă (la sol)
1 înseamnă că a fost selectată rata mare de squitter pe suprafaţă (la sol)
2 înseamnă că a fost selectată rata mică de squitter pe suprafaţă (la sol)
3 Nealocat
Nota 1.- Rata mare şi rata mică de squitter sunt determinate la bordul aeronavei.
Nota 2.- Rata mică este folosită atunci când aeronava este staţionară iar rata mare este folosită atunci când aeronava este în mişcare. Pentru detalii privind modul în care este determinată „mişcarea”, a se vedea formatul datelor din registrul 0716 din
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). 3.1.2.8.6.8.2 ATS, subcâmpul tipului de altitudine din MB. Transponderul trebuie să raporteze în acest subcâmp de 1 bit (35) din MB, tipul de altitudine furnizat în squitter- ul extins privind poziţia la bord atunci când răspunsul conţine conţinutul registrului de
transponder 07 {HEX}.
Codare
0 înseamnă că altitudinea barometrică trebuie să fie raportată în ACS (3.1.2.8.6.3.1.2) al registrului transponderului 05 {HEX}.
1 înseamnă că altitudinea obţinută din baza de date de navigaţie trebuiesă fie raportată în ACS (3.1.2.8.6.3.1.2) al registrului transponderului 05 {HEX}.
Notă.- Detalii despre conţinutul registrelor transponderului 05 {HEX} şi 07 {HEX} sunt prezentate în „Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871).
3.1.2.8.6.9 Controlul ratei squitter-elor pe suprafaţă (la sol). Rata squitter-elor pe suprafaţă (la sol) trebuie să fie determinată după cum urmează:
a) o dată pe secundă trebuie să fie citit conţinutul TRS; dacă valoarea TRS este 0 sau 1, transponderul trebuie să transmită squitter-ele pe suprafaţă (la sol) cu rata mare; dacă valoarea TRS este 2, transponderul trebuie să transmită squitter-ele pe suprafaţă (la sol) cu rata mică;
b) rata de squitter determinată prin TRS trebuie să poată fi înlocuită (suprascrisă) de comenzile recepţionate prin RCS (pct. 3.1.2.6.1.4.1 f); codul RCS 1 trebuie să determine transponderul să emită squitter-e cu rata mare, timp de 60 de secunde; codul RCS 2 trebuie să determine transponderul să emită squitter-e cu rata mică, timp de 60 de secunde; aceste comenzi trebuie să poată fi reluate pentru o nouă perioadă de 60 de secunde înainte de întreruperea pentru un timp (time-out) a perioadei anterioare; şi
c) după timpul de întrerupere (time-out) şi în absenţa codurilor RCS 1 şi 2, controlul trebuie să revină subcâmpului TRS.
3.1.2.8.6.10 Codarea latitudinii/longitudinii utilizând raportarea compactă a poziţiei (CPR). Squitter-ul extins de Mod S trebuie să utilizeze raportarea compactă a poziţiei (CPR) pentru a codifica eficient latitudinea şi longitudinea în mesaje.
Notă.- Metoda folosită pentru a codifica/decodifica CPR este specificată în
„ Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). 3.1.2.8.6.11 Inserarea de date. Atunci când transponderul determină că este momentul să emită un squitter privind poziţia în zbor, acesta trebuie să insereze valoarea curentă a altitudinii barometrice (cu excepţia cazului în care este împiedicat de subcâmpul ATS, pct. 3.1.2.8.6.8.2) şi starea de supraveghere, în câmpurile corespunzătoare ale registrului 05 {HEX}. Conţinutul acestui registru trebuie apoi să fie
introdus în câmpul ME al DF = 17 şi transmis.
Notă.- Inserarea efectuată în acest mod asigură faptul că (1) squitter-ul conţine ultimele informaţii de altitudine şi de stare de supraveghere, şi că (2) citirea la sol a registrului 05 {HEX} furnizează exact aceleaşi informaţii ca şi câmpul AC al unui răspuns de supraveghere de Mod S.
3.1.2.8.7 Squitter extins/suplimentar, format downlink 18
10010
CF:3
PI:24
Nota 1.- Acest format permite radio-emisia mesajelor de squitter extins de tipul ADS- B, de către dispozitive non-transponder, de ex. care nu sunt incluse într-un transponder de Mod S. Un format distinct este folosit pentru a identifica în mod clar acest caz non-transponder, pentru a împiedica ACAS II sau staţiile de squitter extins de la sol să încerce să interogheze aceste dispozitive.
Nota 2.- Acest format este de asemenea folosit pentru radio-emisia la sol a serviciilor aferente ADS-B, precum radio-emisia informaţiilor de trafic (TIS-B).
Nota 3.- Formatul transmisiei DF = 18 este definit de valoarea câmpului CF.
3.1.2.8.7.1 Formatul suplimentului ES. Formatul folosit pentru suplimentul ES trebuie să fie un format downlink de 112 biţi (DF = 18) care conţine următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2
CF câmp de control 3.1.2.8.7.2
PI paritate/identificator de interogare 3.1.2.3.2.1.4
Câmpul PI trebuie să fie codat cu II egal cu zero.
3.1.2.8.7.2 Câmpul de control. Acest câmp downlink de 3 biţi (6-8) în DF = 18, trebuie să fie folosit pentru a defini formatul transmisiei de 112 biţi după cum urmează:
Codul 0 = dispozitive ADS-B ES/NT care raportează adresa ICAO de 24 de biţi în câmpul AA (pct. 3.1.2.8.7)
Codul 1 = rezervat pentru ADS-B pentru dispozitive ES/NT care utilizează alte tehnici de adresare în câmpul AA (pct. 3.1.2.8.7.3)
Codul 2 = mesaj TIS-B în format prelucrat Codul 3 = mesaj TIS-B în format brut
Codul 4 = rezervat pentru mesaje TIS-B de administrare
Codul 5 = mesaje TIS-B care retransmit mesaje ADS-B care utilizează alte tehnici de adresare în câmpul AA
Codul 6 = ADS-B retransmise, utilizând aceleaşi coduri tip şi aceleaşi formate de mesaj precum cele definite pentru mesajele ADS-B DF = 17
Codul 7 = rezervat
Nota 1.- Administraţiile pot dori să facă alocări de adrese pentru dispozitivele ES/NT în plus faţă de adresele de 24 de biţi alocate de OACI (RACR-CNS, volumul III, partea I, capitolul 9) pentru a mări numărul disponibil de adrese de 24 de biţi.
Nota 2.- Aceste adrese de 24 de biţi non-OACI nu sunt destinate utilizării internaţionale.
3.1.2.8.7.3 ADS-B pentru dispozitivele cu squitter extins/non-transponder (ES/NT)
10010
CF=0
AA:24
ME:56
PI:24
3.1.2.8.7.3.1 Formatul ES/NT. Formatul folosit pentru ES/NT trebuie să fie un format downlink de 112 biţi (DF = 18), care conţine următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2
CF câmp de control = 0 3.1.2.8.7.2
AA adresă anunţată 3.1.2.5.2.2.2
ME mesaj, squitter extins 3.1.2.8.6.2
PI paritate/identificatorul interogatorului 3.1.2.3.2.1.4
Câmpul PI trebuie codat cu II egal cu zero.
3.1.2.8.7.3.2 Tipuri de squitter ES/NT
3.1.2.8.7.3.2.1 Squitter-ul pentru poziţia în zbor. Tipul de squitter ES/NT pentru poziţia în zbor trebuie să utilizeze formatul DF = 18, cu formatul pentru registrul 05 {HEX} după cum este definit la pct. 3.1.2.8.6.2, inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.2.2 Squitter-ul pentru poziţia pe suprafaţă (la sol) a aeronavei. Tipul de squitter ES/NT pentru poziţia la sol a aeronavei trebuie să utilizeze formatul DF = 18, cu formatul pentru registrul 06 {HEX} aşa cum este definit la pct. 3.1.2.8.6.2 inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.2.3 Squitter-ul de identificare a aeronavelor. Tipul de squitter ES/NT de identificare a aeronavelor trebuie să utilizeze formatul DF = 18, cu formatul pentru registrul 08 {HEX}, aşa cum este definit la pct. 3.1.2.8.6.2, inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.2.4 Squitter-ul de viteză la bord. Tipul de squitter ES/NT de viteză de la bord trebuie să utilizeze formatul DF = 18, cu formatul pentru registrul 09 {HEX} aşa cum este definit la pct. 3.1.2.8.6.2, inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.2.5 Starea periodică şi squitter-ele determinate de evenimente.
3.1.2.8.7.3.2.5.1 Starea periodică a squitter-elor. Pentru starea periodică, tipurile de squittere extinse trebuie să utilizeze formatul DF=18 pentru a transmite starea aeronavei şi alte date de supraveghere. Tipul de squitter extins privind starea operaţională a aeronavei trebuie să utilizeze formatul registrului GICB 65 (HEX), aşa cum este definit în 3.1.2.8.6.4.6.1 inserat în câmpul ME. Tipul de squitter extins pentru starea şi statutul ţintei trebuie să utilizeze formatul registrului GICB 62 (HEX), aşa cum este definit în 3.1.2.8.6.4.6.1 inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.2.5.2 Squitter-ul determinat de evenimente. Tipul de squitter ES/NT determinat de evenimente trebuie să utilizeze formatul DF =18, cu formatul pentru registrul 0A {HEX} aşa cum este definit la pct. 3.1.2.8.6.2, inserat în câmpul ME.
3.1.2.8.7.3.3 Rata de squitter ES/NT
3.1.2.8.7.3.3.1 Iniţializarea. La punerea sub tensiune, dispozitivul non-transponder trebuie să înceapă operarea într-un mod în care nu radio-emite niciun squitter. Dispozitivul non-transponder trebuie să iniţieze radio-emisia squitter-elor ES/NT pentru poziţia în zbor, poziţia la sol a aeronavei, viteza în zbor şi identificarea aeronavelor, atunci când există date disponibile pentru includere în câmpul ME al acestor tipuri de squitter-e. Această determinare trebuie să fie efectuată individual pentru fiecare tip de squitter. Atunci când se radio-emit squitter-e ES/NT, ratele de transmisie trebuie să fie conform celor specificate la pct. 3.1.2.8.6.4.2, până la pct. 3.1.2.8.6.4.6.
Nota 1.- Această determinare suprimă transmiterea squitter-elor extinse de la aeronavele care nu sunt capabile să raporteze poziţia, viteza sau identitatea. Dacă intrarea datelor în registrul pentru tipurile de squitter de poziţie încetează pentru 60 de secunde, radioemisia va înceta până când se va relua introducerea de date, cu excepţia unui dispozitiv ES/NT care funcţionează la sol (după cum se specifică în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). Radioemisia squitter-elor pentru poziţia la bord nu este întreruptă dacă datele privind altitudinea barometrică sunt disponibile. Încetarea radioemisiei altor tipuri de squitter- e este descrisă în Doc. 9871.
Nota 2.- După perioada de întrerupere (pct. 3.1.2.8.6.7), acest tip de squitter poate conţine un câmp ME format numai din zerouri.
3.1.2.8.7.3.3.2 Transmisia întârziată. Transmisia squitter-elor ES/NT trebuie să fie întârziată dacă dispozitivul non-transponder este ocupat cu radioemisia unuia dintre celelalte tipuri de squitter.
3.1.2.8.7.3.3.2.1 Squitter-ul întârziat trebuie să fie transmis îndată ce dispozitivul non- transponder devine disponibil.
3.1.2.8.7.3.3.3 Selectarea antenei ES/NT. Dispozitivele non-transponder care funcţionează cu diversitate de antene ( antenna diversity) (pct. 3.1.2.10.4) trebuie să transmită squitter-ele ES/NT după cum urmează:
a) atunci când se află în zbor (pct. 3.1.2.8.6.7), dispozitivul non-transponder trebuie să transmită fiecare tip de squitter ES/NT alternativ de la cele două antene; şi
b) atunci când se află pe sol (pct. 3.1.2.8.6.7), dispozitivul non-transponder trebuie să transmită squitter-ele ES/NT utilizând antena de sus.
3.1.2.8.7.3.3.4 Perioada de întrerupere (timeout) a registrului şi cea de încheiere. Dispozitivul non-transponder trebuie să şteargă câmpurile mesajului şi să încheie radioemisia pentru mesajele cu squitter extins, după cum este necesar pentru a preveni raportarea informaţiei nedatate.
Notă.- Întreruperea şi încheierea unei radioemisii de squitter extins este specificată în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871). 3.1.2.8.7.3.3.5 Determinarea poziţiei la bord/ pe suprafaţă (la sol). Aeronavele dotate cu mijloace automate de determinare a poziţiei pe suprafaţă (la sol) trebuie să utilizeze aceste date de intrare pentru a selecta dacă trebuie să raporteze tipurile de mesaje în zbor sau pe suprafaţă (la sol), cu excepţia celor specificate la pct. 3.1.2.6.10.3.1. Aeronavele fără asemenea mijloace trebuie să raporteze tipul de mesaj în zbor.
3.1.2.8.7.3.3.6 Controlul ratei squitter-elor pe suprafaţă (la sol). Mişcarea aeronavei trebuie să fie determinată o dată pe secundă. Rata squitter-elor pe suprafaţă trebuie să fie setată conform rezultatelor acestei determinări.
Notă.- Algoritmul pentru determinarea mişcării aeronavei este specificat în definiţia registrului 0716 din „Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871).
3.1.2.8.7.4 Utilizarea ES de către alte sisteme de supraveghere
3.1.2.8.7.4.1 Controlul sistemului de sol
Atunci când un sistem de supraveghere de sol utilizează DF=18 ca parte a unei funcţii de supraveghere, acesta nu trebuie să utilizeze formatele care au fost alocate cu scopul supravegherii aeronavelor, vehiculelor şi/sau obstacolelor.
Nota 1-. Formatele alocate cu scopul supravegherii aeronavelor, vehiculelor şi/sau obstacolelor sunt specificate în Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi
squitter extins (Doc. 9871).
Nota 2.- Transmisia oricărui format de mesaj utilizat pentru transportul informaţiilor privind poziţia, viteza, identificarea şi starea, etc. poate avea ca rezultat iniţierea şi menţinerea traiectoriilor false în alte receptoare 1090 ES. Utilizarea acestor mesaje în acest scop poate fi interzisă în viitor.
3.1.2.8.7.4.2 Starea sistemului de suprafaţă (de sol)
Tipul de mesaj privind starea sistemului de suprafaţă (de sol) (codul tipului = 24) trebuie să fie singurul mesaj utilizat pentru a furniza starea sau sincronizarea sistemelor de supraveghere de suprafaţă (de sol).
Notă.- Mesajul de stare al sistemului de suprafaţă (de sol) este specificat în
„Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins (Doc. 9871). Acest mesaj va fi utilizat numai de sistemele de supraveghere de suprafaţă (de sol) care l- au generat şi va fi ignorat de alte sisteme de suprafaţă.
3.1.2.8.8 Aplicaţii militare ale squitter-elor extinse, format downlink 19.
10011
AF:3
Notă.- Acest format permite radio-emisia mesajelor ADS-B cu squitter extins în sprijinul aplicaţiilor militare. Un format distinct este folosit pentru a deosebi aceste squitter-e extinse de setul de mesaje standard ADS-B utilizând DF = 17 sau 18.
3.1.2.8.8.1 Formatul militar. Formatul folosit pentru DF = 19 trebuie să fie un format downlink de 112 biţi care conţine următoarele câmpuri:
Câmp Referinţă
DF format downlink 3.1.2.3.2.1.2 AF câmp de control 3.1.2.8.8.2
3.1.2.8.8.2 Câmpul aplicaţiei. Acest câmp downlink de 3 biţi (6-8) în DF = 19 trebuie să fie folosit pentru a defini formatul transmisiei de 112 biţi.
Codurile de la 0 la 7 = rezervate
3.1.2.8.9 Rata maximă de transmisie a squitter-elor extinse.
3.1.2.8.9.1 Numărul total maxim de squitter-e extinse de capacitate maximă (DF = 17, 18 sau 19), emise de orice echipament pentru squitter extins, trebuie să nu depăşească următoarele:
a) 6,2 mesaje pe secundă, în medie, în decurs de 60 de secunde, pentru operaţiuni aeriene obişnuite, fără situaţii de urgenţă şi fără activitate RA a ACAS-ului şi în acelaşi timp care să nu depăşească 11 mesaje, care să fie transmise în fiecare interval de 1 secundă, sau
b) 7,4 mesaje pe secundă, în medie, în decurs de 60 de secunde, în cazul unei situaţii de urgenţă şi/sau în condiţia de RA a ACAS, în condiţiile în care nu se depăşesc 11 mesaje transmise în fiecare interval de 1 secundă.
3.1.2.9 Protocolul de identificare a aeronavelor
3.1.2.9.1 Raportarea identificării aeronavelor. O solicitare Comm-B iniţiată de la sol (pct. 3.1.2.6.11.2) care conţine RR egal cu 18 şi fie DI este diferit de 7, fie DI este egal cu 7 şi RRS este egal cu 0, trebuie să determine ca răspunsul rezultat să conţină identificarea aeronavelor în câmpul său MB.
3.1.2.9.1.1 AIS, subcâmpul de identificare a aeronavelor în MB. Transponderul trebuie să raporteze identificarea aeronavelor în subcâmpul AIS de 48 de biţi (41-88), din MB. Identificarea aeronavelor transmisă trebuie să fie cea utilizată în planul de zbor. Atunci când nu este disponibil un plan de zbor, însemnele de naţionalitate şi marca de ordine (codul de înmatriculare) a aeronavei trebuie să fie introduse în acest subcâmp.
Notă.- Atunci când sunt folosite, însemnele de naţionalitate şi marca de ordine a aeronavei, acestea sunt clasificate ca „date directe fixe” (pct. 3.1.2.10.5.1.1). Atunci când este folosit un alt tip de identificare a aeronavelor, acesta este clasificat ca „date directe variabile” (pct. 3.1.2.10.5.1.3).
3.1.2.9.1.2 Codarea subcâmpului AIS. Subcâmpul AIS trebuie să fie codificat după cum urmează:
33 41 47 53 59 65 71 77 83
BDS
Car.1
Car.2
Car.3
Car.4
Car.5
Car.6
Car.7
Car.8
40 46 52 58 64 70 76 82 88
Notă.- Codarea identificării aeronavelor prevede până la opt caractere.
Codul BDS pentru mesajul de identificare a aeronavelor trebuie să fie BDS1 egal cu 2 (33-36) şi BDS2 egal cu 0 (37-40).
Fiecare caracter trebuie să fie codat ca un subset de 6 biţi al Alfabetului Internaţional Numărul 5 (IA-5), după cum este prezentat în tabelul 3-9. Codul caracterelor trebuie să fie transmis începând cu unitatea de ordin superior (b6) iar identificarea raportată a aeronavelor trebuie să fie transmisă începând cu primul caracter din stânga. Caracterele trebuie să fie codate consecutiv, fără a interpune codul SPAŢIU. Spaţiile neutilizate de la sfârşitul subcâmpului trebuie să conţină codul caracterului SPAŢIU.
3.1.2.9.1.3 Raportul privind capacitatea de identificare a aeronavelor. Transponderele care răspund la o solicitare de identificare a aeronavelor iniţiată de la sol trebuie să raporteze această capacitate în raportul privind capacitatea legăturii de date (pct.
3.1.2.6.10.2.2.2), setând bitul 33 din subcâmpul MB la 1.
3.1.2.9.1.4 Schimbarea identificării aeronavelor. Dacă identificarea aeronavelor raportată în subcâmpul AIS este schimbată în timpul zborului, transponderul trebuie să raporteze noua identificare către sol prin utilizarea protocolului privind mesajele de radio-emisie Comm-B de la pct. 3.1.2.6.11.4.
3.1.2.10 Caracteristicile esenţiale de sistem ale transponderului SSR de Mod S
3.1.2.10.1 Sensibilitatea transponderului şi gama dinamică. Sensibilitatea transponderului trebuie să fie definită prin nivelul de intrare al unui semnal de interogare dat şi al unui procent dat de răspunsuri corespunzătoare. Numai răspunsurile corecte care conţin caracteristica de biţi cerută de interogarea recepţionată trebuie să fie luate în calcul. Fiind dată o interogare care solicită un răspuns conform pct. 3.1.2.4, nivelul minim de declanşare, MTL, trebuie să fie definit ca nivelul minim al puterii de intrare pentru un raport de răspuns la interogare de 90 la sută. MTL trebuie să fie –74 dBm ± 3 dB pentru interogările de Mod S (interogări ce utilizează P6) şi este definit în 3.1.1.7.5.1
b) pentru Modurile A şi C şi interogările intermod. Rata de răspuns la interogare a unui transponder de Mod S trebuie să fie:
a) cel puţin 99 la sută pentru niveluri de intrare ale semnalului între 3 dB peste MTL şi –21 dBm; şi
b) nu mai mult de 10 la sută pentru nivelurile de intrare ale semnalului sub –81 dBm. Notă.- Sensibilitatea transponderului şi puterea de ieşire sunt descrise în această secţiune prin nivelul semnalului la terminalele antenei. Aceasta conferă proiectantului libertatea de a pregăti echipamentul, optimizând lungimea cablurilor şi proiectarea receptor-emiţătorului, şi nu exclude ca părţi componente ale receptorului şi/sau emiţătorului să devină parte integrantă a subansamblului antenei.
3.1.2.10.1.1 Rata răspunsurilor în prezenţa interferenţelor
Notă.- Următoarele paragrafe prezintă măsuri ale performanţei transponderului de Mod S în prezenţa impulsurilor de interogare de Mod A/C perturbatoare şi a interferenţelor CW cu nivel scăzut în bandă.
3.1.2.10.1.1.1 Rata răspunsurilor în prezenţa unui impuls perturbator. Fiind dată o interogare de Mod S care solicită un răspuns (pct. 3.1.2.4), rata răspunsurilor unui transponder trebuie să fie de cel puţin 95 la sută, în prezenţa unui impuls de interogare de Mod A/C perturbator, dacă nivelul impulsului perturbator este cu 6 dB sau mai mult, sub nivelul semnalului, pentru nivelurile de intrare ale semnalelor de Mod S între –68 dBm şi –21 dBm şi dacă impulsul perturbator se suprapune peste impulsul P6 al
interogării de Mod S, oriunde după inversiunea fazei de sincronizare.
În aceleaşi condiţii, rata răspunsurilor trebuie să fie de cel puţin 50 la sută, dacă nivelul impulsului perturbator este cu 3 dB sau mai mult sub nivelul semnalului.
3.1.2.10.1.1.2 Rata răspunsurilor în prezenţa interferenţei datorată perechilor de impulsuri . Pentru o interogare dată care solicită un răspuns (3.1.2.4), rata răspunsurilor unui transponder trebuie să fie cel puţin 90 la sută în prezenţa unei perechi de impulsuri perturbatoare P1 – P2, dacă nivelul perechii de impulsuri perturbatoare este cu 9 dB sau mai mult, sub nivelul semnalului, pentru nivelurile de intrare ale semnalelor între –68 dBm şi –21 dBm şi dacă impulsul P1 al perechii perturbatoare nu apare mai devreme decât impulsul P1 al semnalului de Mod S.
3.1.2.10.1.1.3 Rata răspunsurilor în prezenţa interferenţelor asincrone de nivel scăzut. Pentru toate semnalele recepţionate între –65 dBm şi –21 dBm şi o interogare dată de Mod S care solicită un răspuns conform pct. 3.1.2.4 şi cu condiţia să nu existe nicio condiţie de blocare în vigoare, transponderul trebuie să răspundă corect, cu un raport de răspuns de cel puţin 95 la sută, în prezenţa interferenţelor asincrone. Interferenţele asincrone trebuie să fie considerate ca fiind un singur impuls de interogare de Mod A/C care apare la toate ratele de repetiţie până la 10.000 Hz, la un nivel cu 12 dB sau mai mult, sub nivelul semnalului de Mod S.
Notă.- Asemenea impulsuri se pot combina cu impulsurile P1 şi P2 ale interogării de Mod S pentru a forma o interogare validă „all-call” numai de Mod A/C. Transponderul de Mod S nu răspunde la interogări „all-call” numai de Mod A/C. Un impuls precedent se poate combina, de asemenea, cu P2 al interogării de Mod S pentru a forma o interogare validă de Mod A sau de Mod C. Totuşi, perechea P1 – P2 a preambulului de Mod S prevalează (pct. 3.1.2.4.1.1.1). Procesul de decodare de Mod S este independent de procesul de decodare de Mod A/Mod C, iar interogarea de Mod S este acceptată.
3.1.2.10.1.1.4 Rata răspunsurilor în prezenţa interferenţelor CW într-o bandă cu nivel scăzut. În prezenţa unor interferenţe CW incoerente la o frecvenţă de 1.030 ± 0,2 MHz, cu niveluri de semnal cu 20 dB sau mai mult, sub nivelul de semnal dorit al interogărilor de Mod A/C sau de Mod S, transponderul trebuie să răspundă corect la cel puţin 90 la sută din interogări.
3.1.2.10.1.1.5 Răspuns parazit.
Răspunsurile la semnalele care nu sunt în banda de trecere a receptorului trebuie să fie
mai mici cu cel puţin 60 dB faţă de sensibilitatea normală.
3.1.2.10.2 Puterea de vârf a impulsurilor transponderului. Puterea de vârf a fiecărui impuls al unui răspuns trebuie:
a) să nu fie mai mică de 18,5 dBW pentru aeronavele care nu pot opera la altitudini care depăşesc 4.570 m (15.000 ft);
b) să nu fie mai mică de 21,0 dBW pentru aeronavele care pot opera peste 4.570 m (15.000 ft);
c) să nu fie mai mică de 21,0 dBW pentru aeronavele cu viteza maximă de croazieră care depăşeşte 324 km/h (175 kt); şi
d) să nu depăşească 27,0 dBW.
3.1.2.10.2.1 Puterea de ieşire a transponderului în stare inactivă. Atunci când transponderul este în starea inactivă, puterea de vârf a impulsurilor de 1.090 MHz ± 3 MHz nu trebuie să depăşească –50 dBm. Starea inactivă este definită astfel încât să includă întreaga perioadă dintre transmisii, mai puţin perioadele de tranziţie de 10 μs dinaintea primului impuls şi de după ultimul impuls al transmisiei.
Notă.- Puterea transponderului în stare inactivă este redusă astfel, pentru a se asigura faptul că o aeronavă, atunci când se află la o distanţă de 185 m (0,1 NM) de un interogator de Mod A/C sau Mod S, nu provoacă interferenţe acelui echipament. În anumite aplicaţii de Mod S, de exemplu sistemele de bord pentru evitarea coliziunilor, unde un emiţător şi un receptor de 1.090 MHz sunt în aceeaşi aeronavă, poate fi necesar să se reducă şi mai mult puterea transponderului în stare inactivă.
3.1.2.10.2.2 Radiaţia emisiilor parazite.
Radiaţia CW nu trebuie să depăşească 70 dB sub 1 watt.
3.1.2.10.3 Caracteristici speciale
3.1.2.10.3.1 Suprimarea lobilor laterali la Modul S.
Notă.- Suprimarea lobilor laterali pentru formatele de Mod S are loc atunci când un impuls P5 se suprapune peste poziţia inversării fazei de sincronizare a P6, determinând transponderul să nu recunoască interogarea (pct. 3.1.2.4.1.1.3).
Dată fiind o interogare de Mod S care solicită un răspuns, transponderul trebuie ca:
a) la toate nivelurile de semnal între MTL +3 dB şi –21 dBm, să aibă o rată de răspuns mai mică de 10 la sută, dacă amplitudinea recepţionată a impulsului P5 depăşeşte amplitudinea recepţionată a impulsului P6, cu 3 dB sau mai mult;
b) la toate nivelurile de semnal între MTL +3 dB şi –21 dBm, să aibă o rată de răspuns de cel puţin 99 la sută, dacă amplitudinea recepţionată a impulsului P6
depăşeşte amplitudinea recepţionată a impulsului P5, cu 12 dB sau mai mult. 3.1.2.10.3.2 Timpul mort în Modul S. Timpul mort trebuie să fie definit ca intervalul de timp care începe la finalul unei transmisii de răspuns şi se termină atunci când transponderul şi-a redobânditt sensibilitatea în limita a 3 dB faţă de MTL. Transponderele de Mod nu S trebuie să aibă timpul mort mai mare de 125 μs.
3.1.2.10.3.3 Desensibilizarea receptoarelor de Mod S. Receptorul transponderului trebuie să fie desensibilizat conform pct. 3.1.1.7.7.1, la recepţionarea oricărui impuls cu durata mai mare de 0,7 μs.
3.1.2.10.3.3.1 Restabilirea după desensibilizare. Restabilirea după desensibilizare trebuie să înceapă odată cu frontul descrescător al fiecărui impuls al unui semnal recepţionat şi să se producă cu rata impusă la pct. 3.1.1.7.7.2, cu condiţia ca nici un răspuns sau transfer de date să nu aibă loc ca răspuns la semnalul recepţionat.
3.1.2.10.3.4 Restabilirea după interogările de Mod S care nu obţin răspunsuri
3.1.2.10.3.4.1 Restabilirea după o singură interogare de Mod S
3.1.2.10.3.4.1.1 Transponderul trebuie să îşi restabilească sensibilitatea în limita a 3 dB faţă de MTL, nu mai târziu de 128 de μs după recepţionarea inversării fazei de sincronizare care urmează după o interogare de Mod S care nu este acceptată (pct. 3.1.2.4.1.2) sau care este acceptată, dar nu solicită niciun răspuns.
3.1.2.10.3.4.1.2 [Rezervat]
3.1.2.10.3.4.1.3 Toate transponderele de Mod S instalate la sau după 1 ianuarie 1999, trebuie să îşi restabilească sensibilitatea în limita a 3 dB faţă de MTL, nu mai târziu de 45 de μs după recepţionarea inversării fazei de sincronizare care urmează după o interogare de Mod S care nu este acceptată (pct. 3.1.2.4.1.2) sau care este acceptată dar nu solicită niciun răspuns.
3.1.2.10.3.4.2 Restabilirea după o interogare Comm-C de Mod S. Un transponder de Mod S având capacitate Comm-C trebuie să îşi restabilească sensibilitatea în limita a
3 dB faţă de MTL, nu mai târziu de 45 μs după recepţionarea inversării fazei de sincronizare care urmează după acceptarea unei interogări Comm-C pentru care nu este cerut niciun răspuns.
3.1.2.10.3.5 Răspunsurile nedorite de Mod S. Transponderele de Mod S nu trebuie să genereze răspunsuri nedorite de Mod S, mai des decât o dată la 10 secunde. Montarea la bordul aeronavei trebuie să fie realizată în aşa fel încât acest standard să fie atins atunci când toate echipamentele perturbatoare posibile, montate la bordul aceleiaşi aeronave, funcţionează la niveluri maxime de interferenţă.
3.1.2.10.3.5.1 Răspunsurile nedorite de Mod S în prezenţa unor interferenţe CW în banda de nivel scăzut. În prezenţa unor interferenţe CW incoerente, la o frecvenţă de
1.030 ± 0,2 MHz şi la niveluri de semnal de -60 dBm sau mai puţin şi în absenţa semnalelor de interogare valide, transponderele de Mod S nu trebuie să genereze răspunsuri nedorite de Mod S mai des decât o dată la 10 secunde.
3.1.2.10.3.6 Limitarea ratei de răspuns.
Notă: Limitarea ratei de răspuns este stabilită separat pentru Modurile A şi C şi pentru Modul S.
3.1.2.10.3.6.1 Limitarea ratei de răspuns pentru Modul S. Limitarea ratei de răspuns nu este cerută pentru formatele de Mod S ale unui transponder. Dacă o asemenea limitare este integrată pentru protecţia circuitelor, aceasta trebuie să permită ratele minime de răspuns solicitate la pct. 3.1.2.10.3.7.2 şi 3.1.2.10.3.7.3.
3.1.2.10.3.6.2 Limitarea ratei de răspuns pentru Modurile A şi C. Limitarea ratei de răspuns pentru Modurile A şi C trebuie să fie efectuată conform pct. 3.1.1.7.9.1. Reducerea prescrisă pentru sensibilitate (pct. 3.1.1.7.9.2) trebuie să nu afecteze performanţele de Mod S ale transponderului.
3.1.2.10.3.7 Capacitatea minimă a ratei de răspuns, Modurile A, C şi S
3.1.2.10.3.7.1 Toate ratele de răspuns specificate la pct. 3.1.2.10.3.7 trebuie să fie în afara oricăror transmisii de squitter pe care transponderul este solicitat să le efectueze. 3.1.2.10.3.7.2 Capacitatea minimă a ratei de răspuns, Modurile A şi C. Capacitatea minimă a ratei de răspuns pentru Modurile A şi C trebuie să fie în conformitate cu pct. 3.1.1.7.9.
3.1.2.10.3.7.3 Capacitatea ratei minime de răspuns, Modul S. Un transponder capabil să transmită numai răspunsuri scurte de Mod S trebuie să fie capabil să genereze răspunsuri la următoarele rate:
50 răspunsuri de Mod S, în orice interval de 1 secundă
18 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 100 milisecunde 8 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 25 milisecunde
4 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 1,6 milisecunde
În plus faţă de transmisiile ELM downlink, un transponder de nivel 2, 3 sau 4 trebuie să fie capabil să genereze, cât timp răspunde, cel puţin:
16 din 50 răspunsuri de Mod S, în orice interval de 1 secundă
6 din 18 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 100 milisecunde
4 din 8 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 25 milisecunde 2 din 4 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 1,6 milisecunde
În plus faţă de transmisiile ELM downlink, un transponder de nivel 5 trebuie să fie capabil să genereze, cât timp răspunde cel puţin:
24 din 50 răspunsuri de Mod S, în orice interval de 1 secundă
9 din 18 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 100 milisecunde 6 din 8 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 25 milisecunde
2 din 4 răspunsuri de Mod S, într-un interval de 1,6 milisecunde
În plus, un transponder din cadrul unui echipament ACAS trebuie să fie capabil să genereze drept răspunsuri de coordonare ACAS, cel puţin 3 din 50 de răspunsuri de Mod S, în orice interval de 1 secundă.
3.1.2.10.3.7.4 Rata minimă pentru răspuns de vârf pentru ELM de Mod S.
Nota 1.- Atunci când un mesaj ELM downlink este iniţializat (pct. 3.1.2.7.7.1), transponderul de Mod S anunţă lungimea (în segmente) a mesajului aflat în aşteptare. Transponderul trebuie să fie capabil să transmită acest număr de segmente, plus o marjă suplimentară pentru a compensa răspunsurile pierdute, în timpul în care aeronava se află în lăţimea fasciculului interogatorului de la sol.
Cel puţin o dată la fiecare secundă, un transponder de Mod S echipat pentru operaţii cu ELM downlink, trebuie să fie capabil să transmită, într-un interval de 25 milisecunde, cu cel puţin 25 la sută mai multe segmente decât au fost anunţate la iniţializare (pct. 3.1.2.7.7.1). Capacitatea ELM downlink de lungime minimă pentru transponderele de nivel 4 şi 5 trebuie să fie conformă celor specificate la pct. 3.1.2.10.5.2.2.2.
Nota 2.- Unui transponder capabil să proceseze un mesaj ELM downlink de lungime maximă (16 segmente), i se cere deci să poată transmite 20 de răspunsuri lungi în condiţiile de mai sus. Pot fi fabricate transpondere de nivel 4 care să proceseze mai puţin decât lungimea maximă a mesajului. Aceste transpondere nu pot iniţializa o lungime de mesaj care depăşeşte capacitatea emiţătorului lor. De exemplu, un transponder care poate transmite cel mult 10 răspunsuri lungi în condiţiile de mai sus, nu poate anunţa niciodată un mesaj alcătuit din mai mult de 8 segmente.
3.1.2.10.3.8 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile (jitter-ul).
Notă.- După ce a fost acceptată o interogare şi dacă este solicitat un răspuns, transmisia de răspuns începe după o întârziere predefinită, necesară pentru executarea protocoalelor. Se atribuie valori diferite pentru această întârziere pentru Modurile A şi C,
pentru Modul S şi pentru răspunsurile „all-call” de Mod A/C/S.
3.1.2.10.3.8.1 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile pentru Modurile A şi C. Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile pentru schimbul de date de Mod A şi C trebuie să fie stabilite conform celor indicate la pct. 3.1.1.7.10.
3.1.2.10.3.8.2 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile pentru Modul S. Pentru toate nivelurile semnalului de intrare între MTL şi –21 dBm, frontul crescător al primului impuls al preambulului răspunsului (pct. 3.1.2.2.5.1.1) trebuie să se producă la 128 ± 0,25 μs după inversarea fazei de sincronizare (pct. 3.1.2.1.5.2.2) a impulsului P6 recepţionat. Fluctuaţiile răspunsului nu trebuie să depăşească 0,08 μs, valoare de vârf (probabilitate 99,9%).
3.1.2.10.3.8.3 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile pentru Modurile A/C/S „all-call”. Pentru toate nivelurile semnalului de intrare între MTL +3 dB şi –21 dBm, frontul crescător al primului impuls al preambulului răspunsului (3.1.2.2.5.1.1) trebuie să se producă la 128 ± 0,5 μs după frontul crescător al impulsului P4 al interogării (3.1.2.1.5.1.1). Fluctuaţiile nu trebuie să depăşească 0,1 μs, valoare de vârf (probabilitate 99,9%).
Notă.- Fluctuaţiile de vârf de 0,1 μs sunt în concordanţă cu instabilitatea impusă la pct. 3.1.1.7.10.
3.1.2.10.3.9 Temporizatoare (timere). Perioadele de timp şi caracteristicile temporizatoarelor trebuie să fie în conformitate cu cele specificate în tabelul 3-10.
Toate temporizatoarele trebuie să aibă capacitatea de a fi restartate. La primirea oricărei comenzi de pornire, ele trebuie să funcţioneze pentru perioadele de timp care le-au fost specificate. Aceasta trebuie să aibă loc indiferent dacă ele sunt în stare de funcţionare sau de nefuncţionare, în momentul în care este recepţionată comanda de pornire. O comandă de resetare a temporizatorului trebuie să determine temporizatorul să se oprească din funcţionare şi să revină la starea iniţială, pregătindu-se pentru o comandă ulterioară de pornire.
3.1.2.10.3.10 Inhibarea răspunsurilor. Răspunsurile la interogările „all-call” de Mod A/C/S şi cele „all-call” numai de Mod S trebuie să fie inhibate întotdeauna atunci când aeronava declară poziţia la sol. Nu trebuie să fie posibilă inhibarea răspunsurilor la interogările de Mod S adresate discret (selectiv), indiferent dacă aeronava se află în zbor sau la sol.
3.1.2.10.3.10.1 Aeronavele trebuie să asigure mijloace de determinare automată a poziţiei la sol şi să furnizeze această informaţie transponderului.
3.1.2.10.3.10.2 Răspunsurile de Mod A/C trebuie să fie inhibate atunci când aeronava se află la sol, pentru a preveni interferenţele atunci când aceasta se află în apropiere de un interogator sau de o altă aeronavă.
Notă.- Interogările de Mod S adresate în mod selectiv nu dau naştere la astfel de interferenţe şi pot fi cerute pentru comunicaţii de date cu aeronavele de pe suprafaţa aeroportului. Transmisiile squitter-elor de achiziţie pot fi folosite pentru supravegherea pasivă a aeronavelor de pe suprafaţa aeroportului.
3.1.2.10.4 Sistemul de antene al transponderului şi operarea cu diversitate de antene. Transponderele de Mod S echipate pentru operare în diversitate trebuie să aibă două porturi RF pentru operarea cu două antene, o antenă deasupra şi cealaltă dedesubtul fuzelajului aeronavei. Semnalul recepţionat de la una dintre antene trebuie să fie selectat în vederea acceptării, iar răspunsul trebuie transmis numai de la antena selectată.
3.1.2.10.4.1 Caracteristica de radiaţie. Caracteristica de radiaţie a antenelor de Mod S, atunci când sunt instalate pe o aeronavă, trebuie să fie echivalentă nominal cu aceea a unei antene monopol de lungime /4 (lambda pe patru) în plan orizontal.
Notă.- Antenele transponderului proiectate să mărească câştigul în detrimentul deschiderii (aperturii) verticale a fasciculului nu sunt de dorit, din cauza performanţelor scăzute pe timpul virajelor.
3.1.2.10.4.2 Amplasarea antenelor. Antenele de sus şi de jos trebuie să fie montate cât mai aproape posibil de axa fuzelajului. Antenele trebuie să fie amplasate astfel încât să se minimizeze obstrucţionarea câmpurilor lor în plan orizontal.
3.1.2.10.4.2.1 Distanţa pe orizontală dintre antena de sus şi cea de jos nu trebuie să fie mai mare de 7,6 m (25 ft).
Notă.- Această cerinţă are ca scop asigurarea funcţionării oricărui tip de transponder în diversitate (inclusiv cabluri), cu orice sistem de antene în diversitate şi totuşi să îndeplinească cerinţa de la pct. 3.1.2.10.4.5.
3.1.2.10.4.3 Selectarea antenei. Transponderele de Mod S echipate pentru operarea în diversitate trebuie să aibă capacitatea de a evalua o secvenţă de impulsuri recepţionată simultan pe canalele ambelor antene, pentru a stabili în mod individual pentru fiecare canal, dacă impulsul P1 şi impulsul P2 ale unui preambul al unei interogări de Mod S întrunesc cerinţele pentru o interogare de Mod S, aşa cum sunt definite la pct. 3.1.2.1, şi dacă impulsul P1 şi impulsul P3 ale unei interogări de Mod A, Mod C sau intermod întrunesc cerinţele pentru interogările de Mod A şi Mod C aşa cum sunt definite la pct.
3.1.1.
Notă.- Transponderele echipate pentru operarea în diversitate pot avea în mod opţional capacitatea de a evalua caracteristici suplimentare ale impulsurilor recepţionate ale interogărilor, la selectarea unui canal de diversitate. Transponderul poate evalua, ca opţiune, o interogare completă de Mod S, recepţionată simultan pe ambele canale, pentru a stabili în mod individual, pentru fiecare canal, dacă interogarea întruneşte cerinţele pentru acceptarea interogărilor de Mod S, aşa cum sunt ele definite la pct. 3.1.2.4.1.2.3.
3.1.2.10.4.3.1 Dacă cele două canale recepţionează simultan cel puţin o pereche de impulsuri P1 – P2 care întruneşte cerinţele pentru o interogare de Mod S sau o pereche de impulsuri P1 – P3 care întruneşte cerinţele pentru o interogare de Mod A sau Mod C sau dacă cele două canale acceptă simultan o interogare completă, antena la care intensitatea semnalului este mai mare, trebuie să fie selectată pentru recepţionarea restului interogării (dacă este cazul) şi pentru transmiterea răspunsului.
3.1.2.10.4.3.2 Dacă doar un singur canal recepţionează o pereche de impulsuri care întruneşte cerinţele pentru o interogare sau dacă doar un singur canal acceptă o interogare, antena asociată cu acel canal trebuie s ă f i e selectată indiferent de intensitatea semnalului recepţionat.
3.1.2.10.4.3.3 Pragul de selectare. Dacă selectarea antenei se bazează pe nivelul semnalului, aceasta trebuie să fie efectuată la toate nivelurile de semnal între MTL şi – 21 dBm.
Notă.- Oricare dintre cele două antene poate fi selectată dacă diferenţa dintre nivelurile semnalelor este mai mică de 3 dB.
3.1.2.10.4.3.4 Toleranţa la întârzierea semnalului recepţionat. Dacă o interogare este recepţionată de o antenă cu 0,125 μs sau mai puţin, înainte de a fi recepţionată de cealaltă antenă, interogările trebuie să fie considerate interogări simultane şi se aplică criteriile de mai sus, de selecţie a antenei. Dacă o interogare acceptată este recepţionată de oricare dintre antene cu 0,375 μs sau mai mult, înainte de a fi recepţionată de cealaltă antenă, antena selectată pentru răspuns trebuie să fie aceea care a recepţionat interogarea mai devreme. Dacă timpul relativ de recepţie este între 0,125 şi 0,375 μs, transponderul trebuie să selecteze antena pentru răspuns, fie pe baza criteriilor de interogare simultană, fie pe baza criteriului timpului de sosire mai devreme a interogării.
3.1.2.10.4.4 Izolarea canalelor de transmisie în diversitate. Puterea RF de vârf
transmisă de la antena selectată trebuie să depăşească puterea transmisă de la antena neselectată, cu cel puţin 20 dB.
3.1.2.10.4.5 Întârzierea răspunsului la transponderele cu transmisie în diversitate. Diferenţa totală la transmisia în ambele direcţii, dintre întârzierea medie a răspunsului dintre cele două canale de antenă (inclusiv întârzierea diferenţială cauzată de cablurile dintre transponder şi antenă şi de distanţa pe orizontală de-a lungul axului central al aeronavei dintre cele două antene), trebuie să nu depăşească 0,13 μs pentru interogări cu amplitudine egală. Această cerinţă trebuie să fie valabilă pentru intensităţi ale semnalului de interogare cuprins între MTL +3 dB şi –21 dBm. Cerinţele pentru fluctuaţii (jitter) pentru fiecare canal individual trebuie să rămână conform celor specificate pentru transponderele fără diversitate.
Notă.- Această cerinţă limitează fluctuaţia aparentă provocată de comutarea între antene şi de diferenţele de întârziere datorate cablurilor.
3.1.2.10.5 Procesarea de date şi interfeţele
3.1.2.10.5.1 Datele directe. Datele directe trebuie să fie acelea care sunt solicitate pentru protocolul de supraveghere al sistemului de Mod S.
3.1.2.10.5.1.1 Datele directe fixe. Datele directe fixe sunt date provenite de la aeronavă care nu se modifică în timpul zborului şi acestea trebuie să fie:
a) codul de adresă al aeronavei (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.1 şi 3.1.2.5.2.2.2);
b) viteza maximă de zbor (pct. 3.1.2.8.2.2); şi
c) însemnele de naţionalitate şi marca de ordine (codul de înmatriculare) a aeronavei, dacă este folosită pentru identificarea zborului (pct. 3.1.2.9.1.1).
3.1.2.10.5.1.2 Interfeţele pentru datele directe fixe
Interfeţele de la transponder către aeronavă trebuie să fie proiectate astfel încât valorile datelor directe fixe devin o funcţie a echipamentului de bord şi nu a configuraţiei transponderului.
Notă.- Scopul acestei cerinţe este acela de a încuraja o tehnică de interfaţare care să permită schimbarea datelor transponderului, fără manipularea transponderului în sine în vederea setării datelor directe fixe.
3.1.2.10.5.1.3 Datele directe variabile. Datele directe variabile sunt datele provenite de la aeronavă care se pot modifica în timpul zborului şi acestea trebuie să fie:
a) codul de altitudine de Mod C (pct. 3.1.2.6.5.4);
b) codul de identitate de Mod A (pct. 3.1.2.6.7.1);
c) poziţia la-sol a aeronavei (pct. 3.1.2.5.2.2.1, 3.1.2.6.5.1 şi 3.1.2.8.2.1);
d) identificarea aeronavei, dacă este diferită de înmatricularea acesteia (pct. 3.1.2.9.1.1); şi
e) condiţia SPI (pct. 3.1.2.6.10.1.3).
3.1.2.10.5.1.4 Interfeţele pentru datele directe variabile.
3.1.2.10.5.1.4.1 Trebuie să fie prevăzut un mijloc, atunci când aeronava se află la sol sau în zbor, astfel încât condiţia SPI să fie introdusă de pilot, fără introducerea sau modificarea altor date de zbor.
3.1.2.10.5.1.4.2 Trebuie furnizat un mijloc, în timp ce aeronava se află la sol sau în zbor, astfel încât codul de identitate de Mod A să fie afişat pilotului şi modificat fără introducerea sau modificarea altor date de zbor.
3.1.2.10.5.1.4.3 Pentru transponderele de nivel 2 şi superior trebuie furnizat un mijloc, în timp ce aeronava se află la sol sau în zbor, astfel încât identificarea aeronavei să fie afişată pilotului şi, atunci când conţine date variabile (3.1.2.10.5.1.3.d), să fie modificată fără introducerea sau modificarea altor date de zbor.
Notă.- Implementarea acţiunii pilotului în vederea introducerii datelor va fi cât mai simplă şi eficientă posibil, pentru a minimiza timpul necesar şi pentru a reduce posibilitatea apariţiei erorilor în timpul introducerii datelor.
3.1.2.10.5.1.4.4 Trebuie să fie incluse interfeţe care să accepte codarea altitudinii barometrice şi a poziţiei la sol.
Notă.- Nu se stabileşte niciun model specific pentru interfaţa privind datele directe variabile.
3.1.2.10.5.2 Datele indirecte.
Notă.- Datele indirecte sunt acelea care trec prin transponder în orice direcţie, dar care nu afectează funcţia de supraveghere.
Dacă originea şi/sau destinaţia datelor indirecte nu se regăsesc în cadrul transponderului, trebuie să fie folosite interfeţe pentru realizarea conexiunilor necesare.
3.1.2.10.5.2.1 Funcţia interfeţelor
Notă.- Interfeţele de date indirecte pentru operaţiunile standard deservesc interogările care solicită un răspuns şi funcţia de radio-emisie. Interfeţele de date indirecte pentru ELM ce deservesc acel sistem, necesită memorie intermediară şi circuite pentru protocol, în cadrul transponderului. Porturile unei interfeţe pot fi separate pentru fiecare direcţie şi pentru fiecare serviciu sau pot fi combinate în orice
fel.
3.1.2.10.5.2.1.1 Interfaţa pentru operaţiuni uplink cu lungime standard. Interfaţa pentru operaţiuni uplink cu lungime standard trebuie să transfere toţi biţii interogărilor acceptate (cu posibilitatea excluderii câmpului AP), cu excepţia UF = 9, 11 sau 16.
Notă.- Câmpul AP poate fi de asemenea transferat pentru a ajuta la implementarea integrităţii.
3.1.2.10.5.2.1.2 Interfaţa pentru operaţiuni downlink cu lungime standard. Un transponder care transmite informaţii care provin de la dispozitive periferice trebuie să poată să primească biţi sau structuri de biţi în vederea inserării în poziţiile corespunzătoare din cadrul transmisiei. Aceste poziţii nu trebuie să le includă pe acelea în care sunt inseraţi biţi generaţi intern de transponder şi nici câmpul AP al răspunsului.
Un transponder care transmite informaţii utilizând formatul Comm-B trebuie să aibă acces imediat la datele solicitate, în sensul că transponderul trebuie să răspundă unei interogări cu datele cerute de acea interogare.
Notă.- Această cerinţă poate fi îndeplinită în două feluri:
a) transponderul poate fi prevăzut cu memorie intermediară pentru datele interne şi protocol;
b) transponderul poate utiliza o interfaţă „în timp real” care să opereze astfel încât datele uplink să părăsească transponderul înainte ca răspunsul corespondent să fie generat şi datele downlink să intre la timp în transponder pentru a fi integrate în răspuns.
3.1.2.10.5.2.1.3 Interfaţa pentru mesajele cu lungime extinsă
Notă.- Interfaţa ELM extrage din şi introduce în transponder datele schimbate între aeronavă şi sol prin intermediul protocolului ELM (3.1.2.7).
3.1.2.10.5.2.2 Ratele de tranzacţionare ale datelor indirecte
3.1.2.10.5.2.2.1 Operaţiunile cu lungime standard. Un transponder echipat pentru transferul de informaţii către şi dinspre dispozitive externe trebuie să fie capabil să proceseze datele a cel puţin tot atâtor răspunsuri câte sunt prevăzute pentru ratele minime de răspuns la pct. 3.1.2.10.3.7.2, precum şi datele uplink de la interogările transmise cu o rată de cel puţin:
50 interogări lungi, în orice interval de 1 secundă
18 interogări lungi, într-un interval de 100 milisecunde
8 interogări lungi, într-un interval de 25 milisecunde 4 interogări lungi, într-un interval de 1,6 milisecunde.
Nota 1.- Un transponder capabil să aibă rate de răspuns mai mari decât minimul de la pct. 3.1.2.10.3.7.2, nu trebuie să accepte interogări lungi după ce atinge limitele de procesare de date uplink de mai sus.
Nota 2.- Răspunsul de Mod S este singurul mijloc de confirmare a recepţionării conţinutului de date a unei interogări de Mod S. Astfel, dacă transponderul este capabil să răspundă la o interogare, echipamentul de Mod S trebuie să fie capabil să accepte conţinutul de date din acea interogare, indiferent de sincronizarea dintre ea şi alte interogări acceptate. Suprapunerea fasciculelor de Mod S ale mai multor interogatoare, poate să conducă la cerinţa pentru procesare şi memorie intermediară de date considerabile. Minimul descris în acest paragraf, reduce procesarea datelor la un nivel realist, în timp ce prevederea pentru neacceptare asigură notificarea interogatorului că datele, temporar, nu vor fi acceptate.
3.1.2.10.5.2.2.2 Operaţiunile cu lungime extinsă. Transponderele de nivel 3 (cap. 2, pct. 2.1.5.1.3) şi de nivel 4 (cap. 2, pct. 2.1.5.1.4) trebuie să poată transfera datele de la cel puţin patru mesaje ELM uplink complete, de câte şaisprezece segmente (pct. 3.1.2.7.4), în orice interval de patru secunde. Un transponder de nivel 5 (cap. 2, pct. 2.1.5.1.5) trebuie să poată transfera datele de la cel puţin patru mesaje ELM uplink complete de câte şaisprezece segmente, în orice interval de o secundă şi să fie capabil să accepte cel puţin două mesaje ELM uplink complete de câte şaisprezece segmente, cu acelaşi cod II, într-un interval de 250 ms. Un transponder de nivel 4 trebuie să poată transmite cel puţin un mesaj ELM downlink de patru segmente (pct. 3.1.2.7.7 şi 3.1.2.10.3.7.3), în orice interval de o secundă. Un transponder de nivel 5 trebuie să poată transmite cel puţin un mesaj ELM downlink de şaisprezece segmente, în orice interval de o secundă.
3.1.2.10.5.2.2.2.1 În mod uzual, transponderele de nivel 3 şi de nivel 4 trebuie să poată accepta cel puţin două mesaje ELM uplink complete de câte şaisprezece segmente, într-un interval de 250 ms.
3.1.2.10.5.2.3 Formatele de date pentru operaţiunile cu lungime standard şi parametrii downlink (DAP-uri) solicitaţi ai aeronavei
3.1.2.10.5.2.3.1 Toate transponderele de nivel 2 şi superior trebuie să admită următoarele registre:
a) rapoartele privind capacitatea (pct. 3.1.2.6.10.2);
b) registrul 20 {HEX} pentru protocolul de identificare a aeronavelor (pct. 3.1.2.9); şi
c) pentru aeronavele echipate cu ACAS, registrul 30 {HEX} privind avertizările active, indicând un iminent pericol de coliziune cu o altă aeronavă (pct. 4.3.8.4.2.2). 3.1.2.10.5.2.3.2 Acolo unde este necesar, DAP-urile trebuie să fie admise de registrele enumerate în tabelul 3-11. Formatele şi ratele minime de actualizare ale registrelor transponderului trebuie să fie implementate într-un mod consecvent, pentru a se asigura interoperabilitatea.
3.1.2.10.5.2.3.3 Interfaţa pentru operaţiuni downlink cu lungime standard trebuie să furnizeze parametrii downlink ai aeronavei (DAP-urile) către transponderul care le pune la dispoziţia staţiilor de la sol. Fiecare DAP trebuie să fie împachetat în formatul Comm-B (câmpul MB) şi poate fi extras fie utilizând protocolul Comm-B iniţiat de la sol (GICB), fie utilizând canalul 3 downlink MSP, prin aplicaţia dataflash.
Notă.- Formatele şi ratele de actualizare ale fiecărui registru şi aplicaţia dataflash sunt specificate în „Prevederile tehnice pentru serviciile de Mod S şi squitter extins” (Doc 9871).
3.1.2.10.5.3 Integritatea transferului conţinutului de date. Un transponder care utilizează interfeţe de date trebuie să aibă o protecţie suficientă pentru a asigura rate de eroare mai mici de o eroare la 103 mesaje şi o eroare nedetectată la 107 transmisii de câte 112 biţi, în ambele direcţii, între antenă şi fiecare port al interfeţei.
3.1.2.10.5.4 Anularea mesajelor. Interfaţa pentru operaţiuni downlink cu lungime standard şi interfaţa de mesaje cu lungime extinsă, trebuie să aibă capacitatea de anulare a unui mesaj trimis către transponder în vederea transmiterii la sol, dar al cărui ciclu de transmitere nu a fost încheiat (de ex. încheierea nu a fost realizată de un interogator de la sol).
Notă.- Un exemplu privind necesitatea acestei capacităţi, îl reprezintă anularea unui mesaj, dacă se încearcă livrarea sa atunci când aeronava nu se află în zona de acoperire a unei staţii de Mod S de la sol. Mesajul trebuie să fie anulat pentru a se preveni citirea şi interpretarea sa ca mesaj curent, atunci când aeronava intră din nou în spaţiul aerian de Mod S.
3.1.2.10.5.5 Mesaje direcţionate în zbor. Transferul acestui tip de mesaj necesită toate acţiunile indicate la pct. 3.1.2.10.5.4, plus transferul către transponder al identificatorului interogatorului din amplasamentul care urmează să recepţioneze mesajul.
3.1.2.11 Caracteristicile esenţiale de sistem ale interogatorului de la sol.
Notă.- Pentru a se asigura faptul că acţiunea interogatoarelor de Mod S nu are loc în detrimentul interogatoarelor de Mod A/C, există limite de performanţă pentru interogatoarele de Mod S.
3.1.2.11.1 Ratele de repetare a interogărilor. Interogatoarele de Mod S trebuie să utilizeze cele mai mici rate posibile de repetare a interogărilor, pentru toate modurile de interogare.
Notă.- Date exacte privind azimutul pot fi obţinute la rate mici de interogare, prin tehnicile monopuls.
3.1.2.11.1.1 Rata de repetare a interogărilor „all-call”.
3.1.2.11.1.1.1 Rata de repetare a interogărilor pentru Modul „all-call” A/C/S, utilizată pentru achiziţie, trebuie să fie mai mică de 250 de interogări pe secundă. Această rată trebuie să se aplice de asemenea şi interogărilor pereche de Mod S şi de Mod A/C, folosite pentru achiziţie în modul multisite.
3.1.2.11.1.1.2 Numărul maxim de răspunsuri de Mod S „all-call” generate de un interogator. Pentru aeronave care nu sunt blocate, un interogator de Mod S nu trebuie să genereze, în medie, mai mult de 6 răspunsuri „all-call” pe o perioadă de 200 ms şi nu mai mult de 26 de răspunsuri „all-call”, numărate într-o perioadă de 18 secunde.
3.1.2.11.1.2 Rata de repetare a interogărilor către o singură aeronavă
3.1.2.11.1.2.1 Interogările care necesită un răspuns. Interogările de Mod S care necesită un răspuns nu trebuie să fie transmise unei singure aeronave la intervale mai scurte de 400 de μs.
3.1.2.11.1.2.2 Interogările ELM uplink. Timpul minim între începuturile interogărilor Comm-C succesive trebuie să fie de 50 de μs.
3.1.2.11.1.3 Rata de transmisie pentru interogările selective
3.1.2.11.1.3.1 Pentru toate interogatoarele de Mod S, rata de transmisie pentru interogările selective trebuie să fie:
a) mai mică de 2.400 pe secundă, calculată ca medie într-un interval de 40 ms; şi
b) mai mică de 480 în orice sector de 3 grade, calculată ca medie într-un interval de 1 secundă.
3.1.2.11.1.3.2 În plus, pentru un interogator de Mod S care are acoperire, care se suprapune cu lobii secundari ai oricărui alt interogator de Mod S, rata de transmisie pentru interogările selective trebuie să fie:
a) mai mică de 1.200 pe secundă, calculată ca medie într-un un interval de 4
secunde; şi
b) mai mică de 1.800 pe secundă, calculată ca medie într-un un interval de 1 secundă.
Notă.- Distanţa minimă tipică pentru a se asigura separarea lobilor secundari între interogatoare, este de 35 km.
3.1.2.11.2 Puterea efectiv radiată a interogatorului
Puterea efectiv radiată a tuturor impulsurilor de interogare trebuie să fie diminuată în conformitate cu cele descrise la pct. 3.1.1.8.2.
3.1.2.11.3 Puterea de ieşire a interogatorului în stare inactivă. Atunci când emiţătorul interogatorului nu transmite o interogare, puterea sa de ieşire nu trebuie să depăşească –5 dBm putere efectiv radiată la orice frecvenţă cuprinsă între 960 MHz şi 1.215 MHz.
Notă.- Această limitare asigură faptul că aeronavele care zboară în apropierea interogatorului (până la 1,85 km (1 NM)) nu recepţionează interferenţe care le-ar împiedica să fie urmărite de un alt interogator. În anumite situaţii, chiar şi distanţele interogator-aeronavă mai mici sunt semnificative, de exemplu, dacă este folosită supravegherea de Mod S pe suprafaţa aeroportului. În aceste cazuri poate fi necesară o limitare suplimentară privind puterea de ieşire a interogatorului în stare inactivă.
3.1.2.11.3.1 Radiaţia emisiilor parazite
Radiaţiile CW nu trebuie să depăşească 76 dB sub 1 watt.
3.1.2.11.4 Toleranţele privind semnalele transmise. Pentru ca semnalele-din-spaţiu să fie recepţionate de transponder, aşa cum este descris la pct. 3.1.2.1, toleranţele privind semnalul transmis trebuie să fie în conformitate cu tabelul 3-12.
3.1.2.11.5 Răspunsul parazit
Răspunsul la semnalele care nu sunt în banda de trecere, trebuie să fie cu cel puţin 60 dB sub sensibilitatea normală.
3.1.2.11.6 Coordonarea blocării. Un interogator de Mod S nu trebuie să fie folosit prin utilizarea blocării „all-call” până când nu a fost realizată coordonarea cu toate celelalte interogatoare de Mod S care funcţionează şi care au un volum oarecare de suprapunere în acoperire, pentru a se asigura faptul că nici un interogator nu poate fi împiedicat să facă achiziţii de date de la aeronave echipate cu Mod S.
Notă.- Această coordonare poate fi realizată prin reţeaua de la sol sau prin alocarea de coduri (II) identificatoarelor interogatoarelor şi implică acorduri regionale acolo
unde acoperirea se suprapune peste graniţe.
3.1.2.11.7 Interogatoare mobile.
Interogatoarele mobile trebuie obţină date prin recepţionarea de squitter-e, ori de câte ori este posibil, de la aeronave echipate cu Mod S.
Notă.- Achiziţia pasivă de squitter-e reduce încărcarea canalelor şi se poate realiza fără a fi nevoie de coordonare.
TABELE AFERENTE CAPITOLULUI 3
Tabelul 3-1. Formele impulsurilor – Interogările de Mod S şi intermod
Impulsurile | Durata (μs) | Toleranţa duratei (μs) | Timpul de creştere (μs) | Timpul de descreştere (μs) | ||
Min. | Max. | Min. | Max. | |||
P1, P2, P3,P5 | 0,8 | ±0,1 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
P4 (scurt) | 0,8 | ±0,1 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
P4 (lung) | 1,6 | ±0,1 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
P6 (scurt) | 16,25 | ±0,25 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
P6 (lung) | 30,25 | ±0,25 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
Tabelul 3-2. Formele impulsurilor – Răspunsurile de Mod S
Durata impulsului (μs) | Toleranţa duratei (μs) | Timpul de creştere (μs) | Timpul de descreştere (μs) | ||
Min. | Max. | Min. | Max. | ||
0,5 | ±0,05 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
1,0 | ±0,05 | 0,05 | 0,1 | 0,05 | 0,2 |
Tabelul 3-3. Defini,iile câmpurilor
Câmpul | Formatul | Referinţa | ||
Indicativul | Funcţia | UF | DF | |
AA | Adresă anunţată | 11,17,18 | 3.1.2.5.2.2.2. | |
AC | Codul de altitudine | 4, 20 | 3.1.2.6.5.4. |
AF | Câmpul aplicaţiei | 19 | 3.1.2.8.8.2. | |
AP | Adresă/paritate | Toate | 0, 4, 5, 16, 20, 21, 24 | 3.1.2.3.2.1.3 |
AQ | Achiziţie | 0 | 3.1.2.8.1.1. | |
CA | Capacitate | 11,17 | 3.1.2.5.2.2.1. | |
CC | Capacitatea de legătură încrucişată | 0 | 3.1.2.8.2.3. | |
CF | Câmpul de control | 18 | 3.1.2.8.7.2. | |
CL | Eticheta codului | 11 | 3.1.2.5.2.1.3. | |
DF | Format downlink | Toate | 3.1.2.3.2.1.2. | |
DI | Identificarea indicatorului | 4,5 20,21 | 3.1.2.6.1.3. | |
DP | Paritatea datelor | 20, 21 | 3.1.2.3.2.1.5 | |
DR | Solicitare downlink | 4, 5, 20, 21 | 3.1.2.6.5.2. | |
DS | Selector de date | 0 | 3.1.2.8.1.3. | |
FS | Faza zborului | 4, 5, 20, 21 | 3.1.2.6.5.1 | |
IC | Codul de interogare | 11 | 3.1.2.5.2.1.2. | |
ID | Identitate | 5, 21 | 3.1.2.6.7.1. | |
KE | Control, ELM | 24 | 3.1.2.7.3.1. | |
MA | Mesaj, Comm-A | 20, 21 | 3.1.2.6.2.1. | |
MB | Mesaj, Comm-B | 20, 21 | 3.1.2.6.6.1. | |
MC | Mesaj, Comm-C | 24 | 3.1.2.7.1.3. | |
MD | Mesaj, Comm-D | 24 | 3.1.2.7.3.3. | |
ME | Mesaj, squitter extins | 17,18 | 3.1.2.8.6.2. | |
MU | Mesaj, ACAS | 16 | 4.3.8.4.2.3. | |
MV | Mesaj, ACAS | 16 | 3.1.2.8.3.1. 4.3.8.4.2.4. | |
NC | Numărul segmentului C | 24 | 3.1.2.7.1.2. |
ND | Numărul segmentului D | 24 | 3.1.2.7.3.2. | |
PC | Protocol | 4, 5, 20, 21 | 3.1.2.6.1.1. | |
PI | Paritate/ Identificatorul interogatorului | 11,17,18 | 3.1.2.3.2.1.4 | |
PR | Probabilitatea de răspuns | 11 | 3.1.2.5.2.1.1. | |
RC | Controlul răspunsului | 24 | 3.1.2.7.1.1. | |
RI | Informaţia de răspuns | 0 | 3.1.2.8.2.2. | |
RL | Lungimea răspunsului | 0 | 3.1.2.8.1.2. | |
RR | Cererea de răspuns | 4, 5, 20, 21 | 3.1.2.6.1.2. | |
SD | Indicator special | 4,5, 20,21 | 3.1.2.6.1.4. | |
UF | Format uplink | Toate | 3.1.2.3.2.1.1. | |
UM | Mesaj de utilitate | 4, 5, 20, 21 | 3.1.2.6.5.3. | |
VS | Stare verticală | 0 | 3.1.2.8.2.1. |
Tabelul 3-4. Defini,iile subcâmpurilor
Subcâmpul | |||
Identifi- cator | Funcţie | Câmp | Referinţă |
ACS | Subcâmpul codului de altitudine | ME | 3.1.2.8.6.3.1.2. |
AIS | Subcâmpul de identificare al aeronavei | MB | 3.1.2.9.1.1. |
ATS | Subcâmpul tipului de altitudine | MB | 3.1.2.8.6.8.2. |
BDS 1 | Subcâmpul 1 pentru selectorul de date Comm B | MB | 3.1.2.6.11.2.1. |
BDS 2 | Subcâmpul 2 pentru selectorul de date Comm B | MB | 3.1.2.6.11.2.1. |
IDS | Subcâmpul indicatorului identificatorului | UM | 3.1.2.6.5.3.1. |
IIS | Subcâmpul identificatorului interogatorului | SD | 3.1.2.6.1.4.1.a) |
UM | 3.1.2.6.5.3.1. | ||
LOS | Subcâmpul de blocare | SD | 3.1.2.6.1.4.1.d) |
LSS | Subcâmpul de blocare a supravegherii | SD | 3.1.2.6.1.4.1.g) |
MBS | Subcâmpul Comm-B multisite | SD | 3.1.2.6.1.4.1.c) |
MES | Subcâmpul ELM multisite | SD | 3.1.2.6.1.4.1.c) |
OVC | Controlul suprapunerii | SD | 3.1.2.6.1.4.1.i) |
RCS | Subcâmpul de control al ratei | SD | 3.1.2.6.1.4.1.f) |
RRS | Subcâmpul de solicitare al răspunsului | SD | 3.1.2.6.1.4.1.e) şi g) |
RSS | Subcâmpul stării de rezervare | SD | 3.1.2.6.1.4.1.c) |
SAS | Subcâmpul antenei de suprafaţă | SD | 3.1.2.6.1.4.1.f) |
SCS | Subcâmpul capacităţii de squitter | MB | 3.1.2.6.10.2.2.1. |
SIC | Capacitatea identificatorului de supraveghere | MB | 3.1.2.6.10.2.2.1. |
SIS | Subcâmpul identificatorului de supraveghere | SD | 3.1.2.6.1.4.1.g) |
SRS | Subcâmpul pentru solicitarea segmentului | MC | 3.1.2.7.7.2.1 |
SSS | Subcâmpul stării de supraveghere | ME | 3.1.2.8.6.3.1.1. |
TAS | Subcâmpul pentru notificarea transmisiei | MD | 3.1.2.7.4.2.6. |
TCS | Subcâmpul pentru tipul controlului | SD | 3.1.2.6.1.4.1.f) |
TMS | Subcâmpul pentru mesaje tactice | SD | 3.1.2.6.1.4.1.d) |
TRS | Subcâmpul ratei de transmisie | MB | 3.1.2.8.6.8.1. |
Tabelul 3-5 Sumarul protocolului interogare – răspuns
Interogare UF | Condiţii speciale | Răspuns DF |
0 | RL (3.1.2.8.1.2) egal cu 0 | 0 |
RL (3.1.2.8.1.2) egal cu 1 | 16 | |
4 | RR (3.1.2.6.1.2) mai mic decât 16 | 4 |
RR (3.1.2.6.1.2) mai mare sau egal cu 16 | 20 | |
5 | RR (3.1.2.6.1.2) mai mic decât 16 | 5 |
RR (3.1.2.6.1.2) mai mare sau egal cu 16 | 21 | |
11 | Transponderul blocat la codul de interogare, IC (3.1.2.5.2.1.2) | Fără răspuns |
Testul pentru răspunsul stocastic eşuează (3.1.2.5.4) | Fără răspuns | |
Altfel | 11 | |
20 | RR (3.1.2.6.1.2) mai mic decât 16 | 4 |
RR (3.1.2.6.1.2) mai mare sau egal cu 16 | 20 | |
AP conţine adresa de radio-emisie (3.1.2.4.1.2.3.1.3) | Fără răspuns | |
21 | RR (3.1.2.6.1.2) mai mic decât 16 | 5 |
RR (3.1.2.6.1.2) mai mare sau egal cu 16 | 21 | |
AP conţine adresa de radio-emisie (3.1.2.4.1.2.3.1.3) | Fără răspuns | |
24 | RC (3.1.2.7.1.1) egal cu 0 sau 1 | Fără răspuns |
RC (3.1.2.7.1.1) egal cu 2 sau 3 | 24 |
Tabelul 3-6. Tabel pentru registrul 1016
Subcâmpuri ale registrului 1016 | MB (biţi) | Comm B (biţi) |
Indicator de continuitate (flag) | 9 | 41 |
Capacitate de comandă a suprapunerii | 15 | 47 |
Capacitate ACAS | 16 şi 37-40 | 48 şi 69-72 |
Numărul versiunii subreţelei de Mod S | 17-23 | 49-55 |
Indicatorul protocolului extins al transponderului | 24 | 56 |
Capacitatea specifică a serviciilor | 25 | 57 |
Capacitatea ELM uplink | 26-28 | 58-60 |
Capacitatea ELM downlink | 29-32 | 61-64 |
Capacitatea de identificare a aeronavei | 33 | 65 |
Subcâmpul privind capacitatea de squitter (SCS) | 34 | 66 |
Capacitatea codului de identificare pentru supraveghere (SIC) | 35 | 67 |
Raportul capacităţii de utilizare în comun a GICB | 36 | 68 |
Starea subadreselor DTE de la 0 la 15 | 41-56 | 73-88 |
Tabelul 3-7. Validarea pozi,iei la sol
Determinarea stării de la bord | |||||
Categoria A/V | Viteza la sol | Viteza în aer | Radio altitudine |
Fără informaţii | Fără schimbări asupra stării la sol | ||||
Masa < 15500 lbs (7031 Kg) | Fără schimbări asupra stării la sol | ||||
Masa >= 15500 lbs (7031 Kg) | >100 noduri | sau | >100 noduri | sau | >50 ft |
Performanţă ridicată (>5g acceleraţie şi > 400 noduri) | >100 noduri | sau | >100 noduri | sau | >50 ft |
Aeronave cu aripă rotativă | Fără schimbări asupra poziţiei la sol |
Tabelul 3-8. Radio-emisia pozi,iei la sol a aeronavei fără un mijloc automat de determinare a pozi,iei la sol
Setul „A” al categoriei emiţătorului ADS-B | ||||||
Coda -rea | Semnificaţia | Viteza la sol | Viteza indicată | Radio altitudi- nea | ||
0 | Nicio informaţie legată de categoria emiţătorului ADS-B | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
1 | Uşoare (<15500 lbs sau 7031 kg) | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
2 | Mici (15500 până la 75000 lbs sau 7031 până la 34019 Kg) | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
3 | Mari (75000 lbs până la 300000 lbs sau 34019 până la 136078 kg) | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
4 | Aeronavă cu vortex ridicat | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
5 | Grele (>300000 lbs sau 136078 kg) | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
6 | Performanţă ridicată (>5g accelerare şi >400 noduri) | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
7 | Aeronave cu aripă rotativă | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
Setul „B” al categoriei emiţătorului ADS-B | ||||||
Coda | Semnificaţia | Viteza la sol | Viteza în aer | Radio |
-rea | altitudi- nea | |||||
0 | Nicio informaţie legată de categoria emiţătorului ADS-B | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
1 | Planoare | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
2 | Mai uşoare decât aerul | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
3 | Paraşutişti | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
4 | Ultrauşoare/deltaplane/parapante | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
5 | Rezervat | Rezervat | ||||
6 | Vehicule aeriene nepilotate | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
7 | Vehicule spaţiale/transatmosferice | <100 noduri | şi | <100 noduri | şi | <50 ft |
Setul „C” al categoriei emiţătorului ADS-B | ||||||
Coda -rea | Semnificaţia | |||||
0 | Nicio informaţie legată de categoria emiţătorului ADS-B | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
1 | Vehicule de suprafaţă – vehicule de urgenţă | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia la sol (3.1.2.8.6.3.2) | ||||
2 | Vehicule de suprafaţă – vehicule de asistenţă | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia la sol (3.1.2.8.6.3.2) | ||||
3 | Obstacole fixe la sol sau obstacolări | Raportează întotdeauna mesajul privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | ||||
4-7 | Rezervat | Rezervat | ||||
Setul „D” al categoriei emiţătorului ADS-B | ||||||
Coda -rea | Semnificaţia | |||||
0 | Nicio informaţie legată de categoria | Raportează întotdeauna mesajul |
emiţătorului ADS-B | privind poziţia în zbor (3.1.2.8.6.3.1) | |
1-7 | Rezervat | Rezervat |
Tabelul 3-9. Codarea caracterelor pentru transmisia identificării aeronavei prin legătură de date (subsetul IA-5 – a se vedea 3.1.2.9.1.2)
b6 | 0 | 0 | 1 | 1 | ||||
b5 | 0 | 1 | 0 | 1 | ||||
b4 | b3 | b2 | b1 | |||||
0 | 0 | 0 | 0 | P | SP | 0 | ||
0 | 0 | 0 | 1 | A | Q | 1 | ||
0 | 0 | 1 | 0 | B | R | 2 | ||
0 | 0 | 1 | 1 | C | S | 3 | ||
0 | 1 | 0 | 0 | D | T | 4 | ||
0 | 1 | 0 | 1 | E | U | 5 | ||
0 | 1 | 1 | 0 | F | V | 6 | ||
0 | 1 | 1 | 1 | G | W | 7 | ||
1 | 0 | 0 | 0 | H | X | 8 | ||
1 | 0 | 0 | 1 | I | Y | 9 | ||
1 | 0 | 1 | 0 | J | Z | |||
1 | 0 | 1 | 1 | K | ||||
1 | 1 | 0 | 0 | L | ||||
1 | 1 | 0 | 1 | M | ||||
1 | 1 | 1 | 0 | N | ||||
1 | 1 | 1 | 1 | O |
Tabelul 3-10. Caracteristicile temporizatorului
Temporizator | Durată | Toleranţă | ||||
Denumire | Număr | Referinţă | Simbol | s | s | Rese- tabil |
Blocare neselectivă | 1 | 3.1.2.6.9.2. | TD | 18 | ±1 | nu |
Alertă temporară | 1 | 3.1.2.6.10.1.1.2 | TC | 18 | ±1 | nu |
SPI | 1 | 3.1.2.6.10.1.3 | TI | 18 | ±1 | nu |
Rezervări B,C,D | 3* | 3.1.2.6.11.3.1 | TR | 18 | ±1 | da |
Blocare multisite | 78 | 3.1.2.6.9.1 | TL | 18 | ±1 | nu |
* Daca există ca cerinţă
Tabelul 3-11. Registrele DAP
Registru | Denumire | Conţinutul datelor | Biţi |
40 {HEX} | Intenţia de selectare pe verticală | Altitudinea selectată MCP/FCU | 1-13 |
Altitudinea selectată FMS | 14-26 | ||
Setarea presiunii barometrice minus 800 mb | 27-39 | ||
Biţii modului MCP/FCU | 48-51 | ||
Biţii sursei de altitudine a ţintei | 54-56 | ||
50 {HEX} | Raport privind traiectoria şi virajele | Unghiul de rotaţie | 1-11 |
Unghiul traiectoriei reale | 12-23 | ||
Viteza la sol | 24-34 | ||
Rata unghiului traiectoriei | 35-45 | ||
Viteza reală de zbor | 46-56 | ||
60 {HEX} | Raport privind direcţia şi viteza de zbor | Cap magnetic | 1-12 |
Viteza de zbor indicată | 13-23 | ||
Mach | 24-34 | ||
Rata altitudinii barometrice | 35-45 | ||
Viteza verticală inerţială | 46-56 |
Tabelul 3-12. Toleran,a semnalului transmis
Referinţa | Funcţia | Toleranţa |
3.1.2.1.4.1 | Durata impulsurilor P1,P2,P3,P4,P5 | ±0,09 μs |
Durata impulsului P6 | ±0,20 μs | |
3.1.1.4 | Durata impulsurilor P1-P3 | ±0,18 μs |
Durata impulsurilor P1-P2 | ±0,10 μs | |
3.1.2.1.5.1.3 | Durata impulsurilor P3-P4 | ±0,04 μs |
3.1.2.1.5.2.4 | Durata impulsurilor P1-P2 | ±0,04 μs |
Durata impulsului P2-inversarea de fază sincronă | ±0,04 μs | |
Durata impulsului P6-inversarea de fază sincronă | ±0,04 μs | |
Durata impulsului P5-inversarea de fază sincronă | ±0,05 μs | |
3.1.1.5 | Amplitudinea impulsului P3 | P1±0,5 dB |
3.1.2.1.5.1.4 | Amplitudinea impulsului P4 | P3±0,5 dB |
3.1.2.1.5.2.5 | Amplitudinea impulsului P6 | Mai mare sau egal cu P2 -0,25 dB |
3.1.2.1.4.1 | Timpii de creştere ai impulsurilor | Minimum 0,05 μs |
Maximum 0,1 μs | ||
3.1.2.1.4.1 | Timpii de descreştere ai impulsurilor | Minimum 0,05 μs |
Maximum 0,2 μs |
FIGURI PENTRU CAPITOLUL 3
Figura 3.5 Limitele cerute ale spectrului pentru emi,ătorul transponderului
Notă: Figura ilustrează spectrul centrat pe frecvenţa purtătoare şi care se poate deplasa cu totul cu ± 1 MHz împreună cu frecvenţa purtătoarei.
Nr. format | UF | ||||||||
0 | 00000 | 3 | RL:1 | 4 | AQ:1 | 18 | AP:24 | …Supraveghere aer-aer de tip scurt (ACAS) | |
1 | 00001 | 27 sau 83 | AP:24 | …Rezervat | |||||
2 | 00010 | 27 sau 83 | AP:24 | …Rezervat | |||||
3 | 00011 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
4 | 00100 | PC:3 | RR:5 | DI:3 | SD:16 | AP:24 | …Supraveghere, cerere de raportare a altitudinii | ||
5 | 00101 | PC:3 | RR:5 | DI:3 | SD:16 | AP:24 | … Supraveghere, cerere de raportare a identităţii | ||
6 | 00110 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
7 | 00111 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
8 | 01000 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
9 | 01001 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
10 | 01010 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
11 | 01011 | PR:4 | IC:4 | CL:3 | 16 | AP:24 | …Mod S numai pentru “all-call” | ||
12 | 01100 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
13 | 01101 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
14 | 01110 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
15 | 01111 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | |||||
16 | 10000 | 3 | RL:1 | 4 | AQ:1 | 18 | MU:56 | AP:24 | …Supraveghere aer-aer de tip lung (ACAS) |
17 | 10001 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat |
18 | 10010 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | ||||
19 | 10011 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat pentru utilizare militară | ||||
20 | 10100 | PC:3 | RR:5 | DI:3 | SD:16 | MA:56 | AP:24 | …Comm A, cerere de raportare a altitudinii |
21 | 10101 | PC:3 | RR:5 | DI:3 | SD:16 | MA:56 | AP:24 | …Comm A, cerere de raportare a identităţii |
22 | 10110 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat pentru utilizare militară | ||||
23 | 10111 | 27 sau 83 | AP:24 | … Rezervat | ||||
24 | 11 | RC:2 | NC:4 | MC:80 | AP:24 | …Comm-C (ELM) |
Note: 1.
XX:M
2.
N
Specifică faptul că unui câmp definit „XX”, i se alocă M biţi.
Specifică faptul că există un spaţiu de codare nealocat de N biţi. Pentru
transmisie, aceştia trebuie să fie setaţi pe ZERO.
3. Pentru formatele uplink (UF) de la 0 la 23, numărul formatului corespunde codului binar al primilor 5 biţi din interogare. Formatul numărul 24 este definit ca fiind formatul care începe cu „11” în primii 2 biţi, în timp ce următorii 3 biţi pot varia în funcţie de conţinutul interogării.
4. Toate formatele sunt prezentate ca fiind complete, cu toate că o parte din acestea nu sunt utilizate. Toate formatele fără aplicare, definite în prezent, au lungime nedefinită. În funcţie de alocarea în viitor, acestea vor putea fi formate scurte (56 de biţi) sau lungi (112 biţi). Formatele specifice asociate nivelurilor de performanţă pentru Modul S sunt descrise în paragrafele care urmează.
5. Câmpurile PC, RR, DI şi SD nu sunt aplicabile pentru interogarea de tip Comm-A.
Figura 3-7. Sumarul interogărilor de Mod S sau al formatelor uplink
Nr. format | DF | ||||||
0 | 00000 | VS:1 | 7 | RI:4 | 2 | AC:13 | …Supraveghere aer-aer de tip scurt (ACAS) |
1 | 00001 | 27 sau 83 | P:24 | …Rezervat | |||
2 | 00010 | 27 sau 83 | P:24 | …Rezervat | |||
3 | 00011 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||
4 | 00100 | FS:3 | DR:5 | UM:6 | AC:13 | AP:24 | …Supraveghere, răspuns de raportare a altitudinii |
5 | 00101 | FS:3 | DR:5 | UM:6 | ID:13 | AP:24 | … Supraveghere, răspuns de raportare a identităţii |
6 | 00110 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||
7 | 00111 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||
8 | 01000 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat |
9 | 01001 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
10 | 01010 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
11 | 01011 | CA:3 | AA:24 | PI:24 | … Răspuns „all-call” | ||||
12 | 01100 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
13 | 01101 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
14 | 01110 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
15 | 01111 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
16 | 10000 | VS:1 | 7 | RI:4 | 2 | AC:13 | MV:56 | AP:24 | …Supraveghere aer-aer de tip lung (ACAS) |
17 | 10001 | CA:3 | AA:24 | ME:56 | PI:24 | … Squitter extins | |||
18 | 10010 | CF:3 | AA:24 | ME:56 | PI:24 | … Squitter extins/ non transponder | |||
19 | 10011 | AF:3 | 104 | … Squitter extins utilizare militară | |||||
20 | 10100 | FS:3 | DR:5 | UM:6 | AC:13 | MB:56 | AP:24 | …Comm B, raportare a altitudinii (a se vedea Nota 5) | |
DP 24 | |||||||||
21 | 10101 | FS:3 | DR:5 | UM:6 | ID:13 | MB:56 | AP:24 | …Comm B, raportare a identităţii (a se vedea Nota 5) | |
DP 24 | |||||||||
22 | 10110 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat pentru utilizare militară | |||||
23 | 10111 | 27 sau 83 | P:24 | … Rezervat | |||||
24 | 11 | 1 | KE:1 | ND:4 | MD:80 | AP:24 | …Comm-D (ELM) |
P:24
XX:M
Note: 1.
2.
N
Specifică faptul că unui câmp definit „XX”, i se alocă M biţi.
Specifică un câmp rezervat de 24 de biţi pentru informaţia de paritate.
Specifică faptul că există un spaţiu de codare nealocat de N biţi. Pentru
transmisie, aceştia trebuie să fie setaţi pe ZERO.
3. Pentru formatele downlink de la 0 la 23, numărul formatului corespunde codului binar ai primilor 5 biţi ai răspunsului. Formatul numărului 24 este definit ca fiind formatul care începe cu „11” în primii 2 biţi, în timp ce următorii 3 biţi pot varia în funcţie de conţinutul răspunsului.
4. Toate formatele sunt prezentate ca fiind complete, cu toate că o parte din acestea nu sunt utilizate. Toate formatele fără aplicare definite în prezent, au lungime nedefinită. În funcţie de alocarea în viitor, acestea vor putea fi formate scurte (56 de biţi) sau lungi (112 biţi). Formatele specifice asociate nivelelor de performanţă pentru Modul S sunt descrise în paragrafele următoare.
5. Paritatea datelor (DP) (3.1.2.3.2.1.5) este utilizată dacă a fost comandată de OVC (3.1.2.6.1.4.1.i), conform paragrafului 3.1.2.6.11.2.5.
Figura 3-8. Sumarul răspunsurilor de Mod S sau al formatelor downlink
APENDIX LA CAPITOLUL 3
Codul SSR de transmisie automată a altitudinii barometrice (alocarea pozi,iei impulsurilor))
Domeniu | POZIŢIA IMPULSURILOR (0 sau 1 într-o anumită poziţie a impulsurilor denotă absenţa, respectiv prezenţa impulsului) | |||||||||||
trepte (ft) | D2 | D4 | A1 | A2 | A4 | B1 | B2 | B4 | C1 | C2 | C4 | |
De la | la | |||||||||||
- 1000 -950 -850 | -950 -850 -750 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 0 0 | 0 1 1 | 1 1 0 | 0 0 0 |
-750 -650 -550 -450 -350 | -650 -550 -450 -350 -250 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 1 1 1 1 1 | 1 1 0 0 0 | 0 1 1 1 0 | 0 0 0 1 1 |
-250 -150 -50 50 150 | -150 -50 50 150 250 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 1 1 1 1 1 | 1 1 1 1 1 | 0 0 0 1 1 | 0 1 1 1 0 | 1 1 0 0 0 |
250 350 450 550 650 | 350 450 550 650 750 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 1 1 1 1 1 | 0 0 0 0 0 | 1 1 0 0 0 | 0 1 1 1 0 | 0 0 0 1 1 |
750 850 950 1050 1150 | 850 950 1050 1150 1250 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 0 0 | 1 1 1 1 1 | 1 1 1 1 1 | 0 0 0 0 0 | 0 0 0 1 1 | 0 |