DECIZIE nr. 136 din 11 iulie 2000referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 21 august 2000
Lucian Mihai - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorLucian Stangu - judecătorFlorin Bucur Vasilescu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorPaula C. Pantea - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian în Dosarul nr. 14.763/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca părţi pe autorii excepţiei şi pe Remus Radu Coman şi Ramira Rodica Gruia.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând ca art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu interzice accesul liber la justiţie, întrucât atât chiriaşul, cat şi proprietarul se pot adresa instanţelor judecătoreşti, unde pot administra orice mijloace de proba pentru apărarea intereselor lor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 14.763/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian, având ca obiect judecarea cererii de evacuare a autorilor excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca instituirea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, ca forma de soluţionare a unui litigiu locativ, prin prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece liberul acces la justiţie, principiu prevăzut de acest text constituţional, presupune obligaţia statului de a reglementa procedura de judecată astfel încât justiţia să se poată pronunţa asupra drepturilor şi intereselor cetăţenilor. Totodată textul de lege criticat este considerat neconstitutional, deoarece, de esenta ordonanţei preşedinţiale fiind neprejudicierea fondului, şi anume interdicţia pentru judecător de a se pronunţa asupra existenţei sau inexistentei dreptului, partea interesată este astfel lipsită de a-şi apara pe fond dreptul, în cazul de faţa, dreptul locativ.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, motivand ca "dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt conforme cu prevederile referitoare la proprietate din Constituţie, iar ordonanţa a fost emisă cu respectarea principiului constituţionalităţii actelor normative prevăzut de art. 150 din Constituţie".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este nefondata, având în vedere ca prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în principiu, se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale în orice litigiu, indiferent dacă instanţa este sesizată sau nu asupra fondului. Dat fiind caracterul de urgenta al ordonanţei preşedinţiale, pentru ca soluţia sa nu fie arbitrară, instanţa este datoare sa cerceteze aparenta dreptului. Se arata totodată ca, "din împrejurarea ca legea prevede unele condiţii speciale, proprii ordonanţei preşedinţiale, nu se poate trage concluzia că nu sunt aplicabile dispoziţiile generale, reglementate de Codul de procedură civilă, privind judecarea unei acţiuni de drept civil". Astfel, sunt admisibile orice probe, dar acestea vor fi administrate în termene rezonabile, care să nu conducă la tergiversarea judecaţii. În consecinţa, precizează Guvernul în punctul sau de vedere, chiriaşul chemat în judecata în baza ordonanţei criticate poate solicita probe pentru a dovedi caracterul justificat al refuzului sau de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul imobilului sau imposibilitatea de a răspunde în scris la notificarea trimisa de acesta în termenul prevăzut de lege. Mai mult, "dispoziţia privind obligarea la plata daunelor-interese obliga la administrarea probelor din partea reclamantului şi a contraprobelor din partea pârâtului".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, precum şi a susţinerilor autorilor excepţiei formulate în dosarul cauzei rezultă ca obiectul excepţiei îl constituie art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, potrivit căruia: "Lipsa unui răspuns scris sau răspunsul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."Se susţine ca aceste reglementări contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, potrivit cărora "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", deoarece "de esenta ordonanţei preşedinţiale este neprejudicierea fondului", situaţie în care judecătorul nu se poate pronunţa asupra fondului cauzei.Din analiza textului art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 Curtea retine ca aceasta reglementare, care îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarului, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu numai că nu ingradeste accesul liber la justiţie, dar permite, în egala măsura, atât proprietarului sa intervină în justiţie pentru apărarea dreptului sau, cat şi locatarului să îşi facă apărările corespunzătoare faţă de cererile proprietarului. Cererea proprietarului nu poate să surprinda pe locatar, din moment ce este precedată de o notificare şi de un termen de 60 de zile în care chiriaşul sau fostul chiriaş poate acţiona. De aceea susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia partea nu îşi poate apara, pe fond, dreptul sau locativ este neîntemeiată. Aceştia, printr-o acţiune de drept comun, pot să solicite instanţei de judecată recunoaşterea unui eventual drept locativ, pe care să îl opună dreptului aparent al proprietarului.Faţa de cele de mai sus, Curtea constata ca prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie şi, în consecinţa, excepţia ridicată urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian în Dosarul nr. 14.763/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────
EMITENT |
Lucian Mihai - preşedinteCostica Bulai - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorLucian Stangu - judecătorFlorin Bucur Vasilescu - judecătorRomul Petru Vonica - judecătorPaula C. Pantea - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian în Dosarul nr. 14.763/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, având ca părţi pe autorii excepţiei şi pe Remus Radu Coman şi Ramira Rodica Gruia.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând ca art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu interzice accesul liber la justiţie, întrucât atât chiriaşul, cat şi proprietarul se pot adresa instanţelor judecătoreşti, unde pot administra orice mijloace de proba pentru apărarea intereselor lor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 14.763/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian, având ca obiect judecarea cererii de evacuare a autorilor excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca instituirea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, ca forma de soluţionare a unui litigiu locativ, prin prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece liberul acces la justiţie, principiu prevăzut de acest text constituţional, presupune obligaţia statului de a reglementa procedura de judecată astfel încât justiţia să se poată pronunţa asupra drepturilor şi intereselor cetăţenilor. Totodată textul de lege criticat este considerat neconstitutional, deoarece, de esenta ordonanţei preşedinţiale fiind neprejudicierea fondului, şi anume interdicţia pentru judecător de a se pronunţa asupra existenţei sau inexistentei dreptului, partea interesată este astfel lipsită de a-şi apara pe fond dreptul, în cazul de faţa, dreptul locativ.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, motivand ca "dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt conforme cu prevederile referitoare la proprietate din Constituţie, iar ordonanţa a fost emisă cu respectarea principiului constituţionalităţii actelor normative prevăzut de art. 150 din Constituţie".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este nefondata, având în vedere ca prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în principiu, se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale în orice litigiu, indiferent dacă instanţa este sesizată sau nu asupra fondului. Dat fiind caracterul de urgenta al ordonanţei preşedinţiale, pentru ca soluţia sa nu fie arbitrară, instanţa este datoare sa cerceteze aparenta dreptului. Se arata totodată ca, "din împrejurarea ca legea prevede unele condiţii speciale, proprii ordonanţei preşedinţiale, nu se poate trage concluzia că nu sunt aplicabile dispoziţiile generale, reglementate de Codul de procedură civilă, privind judecarea unei acţiuni de drept civil". Astfel, sunt admisibile orice probe, dar acestea vor fi administrate în termene rezonabile, care să nu conducă la tergiversarea judecaţii. În consecinţa, precizează Guvernul în punctul sau de vedere, chiriaşul chemat în judecata în baza ordonanţei criticate poate solicita probe pentru a dovedi caracterul justificat al refuzului sau de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul imobilului sau imposibilitatea de a răspunde în scris la notificarea trimisa de acesta în termenul prevăzut de lege. Mai mult, "dispoziţia privind obligarea la plata daunelor-interese obliga la administrarea probelor din partea reclamantului şi a contraprobelor din partea pârâtului".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, precum şi a susţinerilor autorilor excepţiei formulate în dosarul cauzei rezultă ca obiectul excepţiei îl constituie art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, potrivit căruia: "Lipsa unui răspuns scris sau răspunsul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."Se susţine ca aceste reglementări contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, potrivit cărora "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", deoarece "de esenta ordonanţei preşedinţiale este neprejudicierea fondului", situaţie în care judecătorul nu se poate pronunţa asupra fondului cauzei.Din analiza textului art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 Curtea retine ca aceasta reglementare, care îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarului, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu numai că nu ingradeste accesul liber la justiţie, dar permite, în egala măsura, atât proprietarului sa intervină în justiţie pentru apărarea dreptului sau, cat şi locatarului să îşi facă apărările corespunzătoare faţă de cererile proprietarului. Cererea proprietarului nu poate să surprinda pe locatar, din moment ce este precedată de o notificare şi de un termen de 60 de zile în care chiriaşul sau fostul chiriaş poate acţiona. De aceea susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia partea nu îşi poate apara, pe fond, dreptul sau locativ este neîntemeiată. Aceştia, printr-o acţiune de drept comun, pot să solicite instanţei de judecată recunoaşterea unui eventual drept locativ, pe care să îl opună dreptului aparent al proprietarului.Faţa de cele de mai sus, Curtea constata ca prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Constituţie şi, în consecinţa, excepţia ridicată urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Leonard Nicogosian şi Flora Nicogosian în Dosarul nr. 14.763/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────