DECIZIA nr. 816 din 10 noiembrie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 17 februarie 2021
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepție ridicată de Aristotel Mihail Popa în Dosarul nr. 3.817/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.618D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a transmis la dosar note scrise, prin care solicită amânarea dezbaterilor la un moment ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 63 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, susținând că motivele de neconstituționalitate sunt invocate în legătură indisolubilă cu situația concretă a interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată. De asemenea, prin note scrise, autorul excepției susține neconstituționalitatea prevederilor legale criticate.4. Totodată, partea Ministerul Apărării Naționale a transmis la dosarul cauzei note scrise, prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate. 5. Reprezentantul Ministerului Public susține respingerea cererii de amânare formulate și arată că prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi reparate eventualele vicii de neconstituționalitate ale unui text de lege.6. Curtea, deliberând asupra cererii, o respinge, reținând că analiza constituționalității prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept presupune extinderea cadrului procesual dincolo de limitele sesizării, ceea ce este inadmisibil. Potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunță numai „asupra excepțiilor de neconstituționalitate (...) ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial“, iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți (...)“.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că prevederile de lege criticate nu creează discriminări între beneficiari, iar aplicarea principiului tempus regit actum nu echivalează cu încălcarea art. 16 din Constituție. De asemenea susține că dreptul fundamental la pensie se exercită în condițiile legii, legiuitorul fiind liber să stabilească în concret criteriile de acordare a pensiilor militare de stat. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 44 din Constituție, deoarece prevederile de lege criticate nu afectează drepturi câștigate.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.817/62/2018, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Excepția a fost ridicată de Aristotel Mihail Popa într-o cauză având ca obiect o contestație a unei decizii de pensionare.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015 sunt neconstituționale, deoarece partea introductivă a textului de lege criticat generează o contradicție între beneficiul rezultat din dreptul solicitantului de a-și alege cele 6 luni consecutive de activitate și împrejurarea că acest avantaj este transformat simultan într-unul pur iluzoriu, ca efect nemijlocit al „aducerii la zi“, inclusiv atunci când veniturile salariale la data deschiderii drepturilor de pensie sunt mai mici decât media celor din intervalul de referință pentru care s-a optat. Lipsa de claritate existentă în privința reglementării sintagmei „actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie“ este în contradicție cu principiile constituționale ale statului de drept, care includ caracterul previzibil, predictibil și clar al actului normativ. Susceptibilă de interpretări multiple, aceeași sintagmă conturează un regim juridic confuz în privința procedurii de stabilire a pensiei militare de stat. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte referitoare la exigențele de calitate a legii (accesibilitate și previzibilitate) și principiul securității raporturilor juridice, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 6 iunie 2005 pronunțată în Cauza Androne împotriva României; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). În același sens, sunt invocate și dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Niciuna dintre rigorile sus-menționate nu-și găsește însă reflectarea în structura art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (partea introductivă), această imprecizie a textului criticat permițând Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, sub masca „actualizării“ insuficient definite a drepturilor salariale care formează baza de calcul, să ignore alegerea solicitantului și să stabilească discreționar pensia prin plafonarea ei la nivelul ultimului salariu net în plată și nu la cel al mediei veniturilor nete corespunzătoare perioadei efective pentru care s-a optat, potrivit art. 60 din același act normativ.10. De asemenea, autorul excepției arată că dreptul constituțional la pensie nu are un caracter abstract, ci presupune obținerea efectivă a unor prestații de asigurări sociale bine definite, care să fie stabilite pe baza unor reguli clare, cu suficiente elemente de calcul apte să asigure previzibilitatea cuantumului rezultat. Orice diminuare (mai ales dacă are o pondere semnificativă) generată de imprecizia normativă afectează implicit substanța dreptului la pensie, deoarece în accepțiunea Legii fundamentale nu este garantată o pensie oarecare, ci exact pensia care se cuvine beneficiarului în urma unei determinări precise, fără factori de natură aleatorie.11. Totodată, grava deficiență conceptuală a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (partea introductivă) viciază în egală măsură și posibilitatea instanței de judecată sesizate cu soluționarea speței de a da o dezlegare echitabilă litigiului, dat fiind că un proces corect, în spiritul dreptății și adevărului, presupune existența unor repere care să permită judecătorului să aplice norma juridică în litera și spiritul ei. Or, în cauza de față acestea lipsesc cu desăvârșire, ceea ce face imposibilă interpretarea.12. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere, autorul excepției susține că pensia de serviciu a magistraților, așa cum este în prezent reglementată și având cuantumul stabilit prin lege, constituie un „drept de proprietate“ în sensul Convenției și al Primului Protocol adițional la Convenție, iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere. Referitor la încălcarea art. 44 din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate susține că pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească. Practic, prin incertitudinea legislativă sesizată are loc o diminuare abuzivă a cuantumului pensiilor, ceea ce face ca proprietatea să nu fie apărată, ci afectată de însuși statul român, care în acest mod refuză să își achite creanțele. Orice magistrat, în funcție la acest moment ori deja pensionar, are o firească speranță legitimă privind stabilitatea și coerența legislativă, expresie a principiului constituțional, propriu oricărui stat de drept, privind supremația legii, astfel încât să poată beneficia neîngrădit de drepturile legal dobândite privind indemnizația, respectiv pensia cuvenită, cu precizarea că acestea țin intrinsec de însăși cariera de magistrat.13. Tribunalul Brașov - Secția I civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, reținând că, raportate la chestiunile invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție consacră principii care nu au legătură directă cu textul articolului considerat neconstituțional. Art. 47 alin. (2) din Constituție, ce instituie dreptul cetățenilor la pensie, nu este încălcat, întrucât textul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu interzice sau restrânge în niciun fel dreptul la pensie. Este adevărat că textul legal reglementează cuantumul pensiei, însă nu se poate susține că prin modul în care este formulat golește de conținut dreptul la pensie. Este atributul legiuitorului să reglementeze accesul cetățenilor la pensie, astfel că instituirea unor condiții și a unui mod de calcul nu poate fi apreciată ca încălcând dreptul la pensie. De asemenea, o eventuală exprimare defectuoasă ce dă naștere unor interpretări diferite nu poate fi calificată ca încălcând dreptul la pensie cât timp aceasta vizează doar cuantumul pensiei. Art. 44 alin. (1) din Constituție consacră garantarea dreptului de proprietate de către stat în consens cu art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.“ Contestatorul apreciază că prin interpretarea defectuoasă a noțiunii de „actualizare“ din textul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 îi este încălcat dreptul de proprietate asupra veniturilor pe care trebuie să le încaseze cu titlu de pensie și, în consecință, consideră că textul nu se bucură de previzibilitate. Instrumentul procedural pus la dispoziție pentru unificarea practicii judiciare este procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Faptul că un text de lege a primit mai multe interpretări din partea instanțelor de judecată nu conduce automat la prezumția că este neconstituțional în cazul în care interpretarea este în defavoarea părții. În acest context, instanța judecătorească apreciază că textul legal în discuție nu încalcă dreptul de proprietate.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, având următorul cuprins: „Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: (...)“.18. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (2) din privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările ulterioare, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 783 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 7 mai 2019, sau Decizia nr. 863 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 22 iulie 2020, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate.20. Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, invocată prin prisma pretinsei lipse de claritate a sintagmei „actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie“ din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, Curtea a reținut că absența unei definiții nu reprezintă, în mod necesar, un impediment pentru destinatarii legii de a-și adapta conduita la prescripțiile acesteia. Așa cum a subliniat Curtea Constituțională, urmând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Ca atare, soluționarea pretinsei neclarități a noțiunii „actualizate“ din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în vederea interpretării și aplicării normei, reprezintă un atribut al puterii judecătorești, astfel încât critica formulată nu poate fi primită.21. Distinct, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020*), pronunțată în Dosarul nr. 2.136/1/2020, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a dezlegat chestiunea de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) și ale art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.*) Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 63/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020.22. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului fundamental la pensie, Curtea a reținut că art. 47 alin. (2) din Constituție conferă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor la pensie, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului pensiilor. Ca atare, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, legiuitorul poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, stabilirea prin prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 a veniturilor care se includ în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, permisă de dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție.23. În continuare, referitor la critica privind încălcarea art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocat, prin prisma art. 20 din Constituție, Curtea a reținut că nu se încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, deoarece cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil (a se vedea, spre exemplu, și Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020).24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor enunțate anterior își păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză.25. De asemenea, Curtea observă că autorul excepției invocă și prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, fără a indica în concret în ce constă contrarietatea dintre prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și norma de referință menționată. Or, simpla invocare a unor dispoziții constituționale nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. Totodată, Curtea constată că sub aspectul conținutului normativ, prevederile de lege criticate nu interferează cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aristotel Mihail Popa în Dosarul nr. 3.817/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că prevederile art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Simina Popescu-Marin | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.817/62/2018, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Excepția a fost ridicată de Aristotel Mihail Popa într-o cauză având ca obiect o contestație a unei decizii de pensionare.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015 sunt neconstituționale, deoarece partea introductivă a textului de lege criticat generează o contradicție între beneficiul rezultat din dreptul solicitantului de a-și alege cele 6 luni consecutive de activitate și împrejurarea că acest avantaj este transformat simultan într-unul pur iluzoriu, ca efect nemijlocit al „aducerii la zi“, inclusiv atunci când veniturile salariale la data deschiderii drepturilor de pensie sunt mai mici decât media celor din intervalul de referință pentru care s-a optat. Lipsa de claritate existentă în privința reglementării sintagmei „actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie“ este în contradicție cu principiile constituționale ale statului de drept, care includ caracterul previzibil, predictibil și clar al actului normativ. Susceptibilă de interpretări multiple, aceeași sintagmă conturează un regim juridic confuz în privința procedurii de stabilire a pensiei militare de stat. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte referitoare la exigențele de calitate a legii (accesibilitate și previzibilitate) și principiul securității raporturilor juridice, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 6 iunie 2005 pronunțată în Cauza Androne împotriva României; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). În același sens, sunt invocate și dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Niciuna dintre rigorile sus-menționate nu-și găsește însă reflectarea în structura art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (partea introductivă), această imprecizie a textului criticat permițând Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, sub masca „actualizării“ insuficient definite a drepturilor salariale care formează baza de calcul, să ignore alegerea solicitantului și să stabilească discreționar pensia prin plafonarea ei la nivelul ultimului salariu net în plată și nu la cel al mediei veniturilor nete corespunzătoare perioadei efective pentru care s-a optat, potrivit art. 60 din același act normativ.10. De asemenea, autorul excepției arată că dreptul constituțional la pensie nu are un caracter abstract, ci presupune obținerea efectivă a unor prestații de asigurări sociale bine definite, care să fie stabilite pe baza unor reguli clare, cu suficiente elemente de calcul apte să asigure previzibilitatea cuantumului rezultat. Orice diminuare (mai ales dacă are o pondere semnificativă) generată de imprecizia normativă afectează implicit substanța dreptului la pensie, deoarece în accepțiunea Legii fundamentale nu este garantată o pensie oarecare, ci exact pensia care se cuvine beneficiarului în urma unei determinări precise, fără factori de natură aleatorie.11. Totodată, grava deficiență conceptuală a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (partea introductivă) viciază în egală măsură și posibilitatea instanței de judecată sesizate cu soluționarea speței de a da o dezlegare echitabilă litigiului, dat fiind că un proces corect, în spiritul dreptății și adevărului, presupune existența unor repere care să permită judecătorului să aplice norma juridică în litera și spiritul ei. Or, în cauza de față acestea lipsesc cu desăvârșire, ceea ce face imposibilă interpretarea.12. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere, autorul excepției susține că pensia de serviciu a magistraților, așa cum este în prezent reglementată și având cuantumul stabilit prin lege, constituie un „drept de proprietate“ în sensul Convenției și al Primului Protocol adițional la Convenție, iar reducerea prin recalculare a acestui drept ar echivala cu o expropriere. Referitor la încălcarea art. 44 din Constituție privind garantarea dreptului de proprietate susține că pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească. Practic, prin incertitudinea legislativă sesizată are loc o diminuare abuzivă a cuantumului pensiilor, ceea ce face ca proprietatea să nu fie apărată, ci afectată de însuși statul român, care în acest mod refuză să își achite creanțele. Orice magistrat, în funcție la acest moment ori deja pensionar, are o firească speranță legitimă privind stabilitatea și coerența legislativă, expresie a principiului constituțional, propriu oricărui stat de drept, privind supremația legii, astfel încât să poată beneficia neîngrădit de drepturile legal dobândite privind indemnizația, respectiv pensia cuvenită, cu precizarea că acestea țin intrinsec de însăși cariera de magistrat.13. Tribunalul Brașov - Secția I civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, reținând că, raportate la chestiunile invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție consacră principii care nu au legătură directă cu textul articolului considerat neconstituțional. Art. 47 alin. (2) din Constituție, ce instituie dreptul cetățenilor la pensie, nu este încălcat, întrucât textul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu interzice sau restrânge în niciun fel dreptul la pensie. Este adevărat că textul legal reglementează cuantumul pensiei, însă nu se poate susține că prin modul în care este formulat golește de conținut dreptul la pensie. Este atributul legiuitorului să reglementeze accesul cetățenilor la pensie, astfel că instituirea unor condiții și a unui mod de calcul nu poate fi apreciată ca încălcând dreptul la pensie. De asemenea, o eventuală exprimare defectuoasă ce dă naștere unor interpretări diferite nu poate fi calificată ca încălcând dreptul la pensie cât timp aceasta vizează doar cuantumul pensiei. Art. 44 alin. (1) din Constituție consacră garantarea dreptului de proprietate de către stat în consens cu art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.“ Contestatorul apreciază că prin interpretarea defectuoasă a noțiunii de „actualizare“ din textul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 îi este încălcat dreptul de proprietate asupra veniturilor pe care trebuie să le încaseze cu titlu de pensie și, în consecință, consideră că textul nu se bucură de previzibilitate. Instrumentul procedural pus la dispoziție pentru unificarea practicii judiciare este procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Faptul că un text de lege a primit mai multe interpretări din partea instanțelor de judecată nu conduce automat la prezumția că este neconstituțional în cazul în care interpretarea este în defavoarea părții. În acest context, instanța judecătorească apreciază că textul legal în discuție nu încalcă dreptul de proprietate.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, având următorul cuprins: „Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c), în care nu se includ: (...)“.18. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (2) din privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) teza întâi privind dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările ulterioare, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 783 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 6 mai 2019, Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 7 mai 2019, sau Decizia nr. 863 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 22 iulie 2020, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate.20. Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, invocată prin prisma pretinsei lipse de claritate a sintagmei „actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie“ din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, Curtea a reținut că absența unei definiții nu reprezintă, în mod necesar, un impediment pentru destinatarii legii de a-și adapta conduita la prescripțiile acesteia. Așa cum a subliniat Curtea Constituțională, urmând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. Ca atare, soluționarea pretinsei neclarități a noțiunii „actualizate“ din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în vederea interpretării și aplicării normei, reprezintă un atribut al puterii judecătorești, astfel încât critica formulată nu poate fi primită.21. Distinct, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 63 din 26 octombrie 2020*), pronunțată în Dosarul nr. 2.136/1/2020, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, a dezlegat chestiunea de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) și ale art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.*) Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 63/2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020.22. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dreptului fundamental la pensie, Curtea a reținut că art. 47 alin. (2) din Constituție conferă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor la pensie, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului pensiilor. Ca atare, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, legiuitorul poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, stabilirea prin prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 a veniturilor care se includ în baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, permisă de dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție.23. În continuare, referitor la critica privind încălcarea art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocat, prin prisma art. 20 din Constituție, Curtea a reținut că nu se încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, deoarece cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil (a se vedea, spre exemplu, și Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020).24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor enunțate anterior își păstrează, în mod corespunzător, valabilitatea în prezenta cauză.25. De asemenea, Curtea observă că autorul excepției invocă și prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, fără a indica în concret în ce constă contrarietatea dintre prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și norma de referință menționată. Or, simpla invocare a unor dispoziții constituționale nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. Totodată, Curtea constată că sub aspectul conținutului normativ, prevederile de lege criticate nu interferează cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aristotel Mihail Popa în Dosarul nr. 3.817/62/2018 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că prevederile art. 28 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari