DECIZIA nr. 568 din 9 iulie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 1125 din 23 noiembrie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf în Dosarul nr. 19.333/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 57D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 și nr. 1.897D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Ioan Barbuci în Dosarul nr. 3.507/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Luminița Nedelcu în Dosarul nr. 12.871/3/2017 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Cristina Alice Altendorfer în Dosarul nr. 22.644/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Csavossy Gheorghe Ștefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel și Gabriela Maria Pietraru în Dosarul nr. 12.340/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Ioan Croitoru în Dosarul nr. 16.383/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în Dosarul nr. 36.092/3/2016 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.4. La apelul nominal, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că, în Dosarul nr. 1.897D/2019, autoarea excepției a transmis note scrise prin care, în esență, solicită admiterea acesteia. De asemenea, în toate aceste dosare, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, în sensul netemeiniciei acesteia. 6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 și nr. 1.897D/2019 la Dosarul nr. 57D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.187D/2018, nr. 1.542D/2018, nr. 378D/2019, nr. 1.553D/2019, nr. 1.698D/2019 și nr. 1.897D/2019 la Dosarul nr. 57D/2018, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune schimbarea jurisprudenței existente în materie.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin încheierile din 14 decembrie 2017, 26 iunie 2018, 24 septembrie 2018, 11 decembrie 2018, 14 decembrie 2017, 12 aprilie 2019 și 3 iunie 2019, pronunțate în dosarele nr. 19.333/3/2017, nr. 3.507/3/2017, nr. 12.871/3/2017, nr. 22.644/3/2018, nr. 12.340/3/2018, nr. 16.383/3/2018 și nr. 36.092/3/2016, Tribunalul București - Secția a III-a civilă, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Tribunalul București - Secția a V-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf, de Ioan Barbuci, de Luminița Nedelcu, de Cristina Alice Altendorfer, de Csavossy Gheorghe Ștefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel și Pietraru Gabriela Maria, de Ioan Croitoru și, respectiv, de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor referitoare la despăgubirile acordate autorilor excepției de neconstituționalitate în compensare pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 unui litigiu în curs, început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și care vizează raporturi juridice civile născute sub imperiul Legii nr. 10/2001, echivalează cu o aplicare retroactivă a legii noi. Aplicarea prevederilor criticate și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii încalcă și principiul constituțional al securității juridice, prin nesocotirea principiului general de drept tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Astfel, legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.10. Totodată, textul de lege supus controlului de constituționalitate generează o discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică, respectiv între persoanele ale căror dosare de despăgubire au fost soluționate în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 anterior modificării acestuia prin Legea nr. 111/2017, pentru care despăgubirile au fost calculate prin raportare la grila notarială a anului 2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință a acestuia de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și persoanele pentru care despăgubirea se calculează având în vedere caracteristicile tehnice ale imobilului și categoria de folosință la data preluării abuzive. Astfel, în cadrul aceleiași categorii de persoane se aplică un tratament juridic diferit, generator de grave inechități. Simpla împrejurare de fapt constând în soluționarea cu întârziere a notificărilor de către entitățile învestite de lege nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel că nu se poate justifica tratamentul discriminatoriu instituit. De asemenea, textul de lege criticat creează o inegalitate și între alte două categorii de persoane care au aceleași drepturi asupra statului, respectiv persoanele ale căror proprietăți au fost preluate abuziv de către regimul comunist cu titlu la o anumită dată raportat la care se poate stabili categoria de folosință la data preluării și persoanele ale căror proprietăți au fost preluate abuziv de către regimul comunist fără titlu, fără acte, pentru care nu se poate stabili în mod efectiv și nici prin aproximație data la care au fost preluate și, în consecință, nici categoria de folosință avută la acea dată.11. Se mai arată că, prin aplicarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 în forma modificată, se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, drept dobândit de persoanele îndreptățite asupra măsurilor compensatorii. Textul legal criticat încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât evaluarea unui imobil pe baza unei grile notariale pur orientative, minimale, plafonate la anul 2013, care este luată în vedere doar ca reper de către notari și a cărei rațiune a fost plata unor impozite minime de către cei care fac tranzacții imobiliare încalcă dreptul la proprietate al persoanelor îndreptățite. Scopul grilei notariale nu a fost niciodată cel de evaluare a valorii de piață a unor bunuri, cu atât mai puțin evaluarea unor bunuri din trecut.12. Prin modificarea textului de lege supus controlului de constituționalitate s-au încălcat principiile care au stat la baza adoptării Legii nr. 165/2013 cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, respectiv principiul echității, transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii și principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, singurul subiect de drept avantajat de măsurile adoptate fiind statul.13. Se susține că este încălcat și dreptul la un proces echitabil, sub aspectul independenței instanței, prin faptul că Parlamentul emite o lege cu aplicare retroactivă, care influențează soluționarea litigiilor în care statul este parte, impunând judecătorului prin lege promovarea unei soluții în favoarea statului.14. În fine, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neclare și lipsite de precizie, ca o condiție esențială a calității și constituționalității normei juridice, contravenind art. 1 alin. (5) din Constituție.15. Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are o largă marjă de apreciere în domeniul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, așa cum s-a statuat, de altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.16. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar textul de lege criticat respectă exigențele constituționale impuse de prevederile invocate de autorii excepției.17. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale în măsura în care valoarea despăgubirii acordate pentru privarea de proprietate operată de stat este în mod rezonabil proporțională cu valoarea bunului.20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autorilor excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. La data ridicării excepției, textul de lege criticat avea următorul conținut: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“23. Ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 18 martie 2020. Noua redactare a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este următoarea: „(6) Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ Aplicarea acestui text a fost însă suspendată până la data de 1 martie 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020.24. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (2) care statuează cu privire la neretroactivitatea legii civile, art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii. Totodată, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție, se invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 14 privind interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la convenția menționată privind protecția dreptului de proprietate, precum și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării.25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze conexate. Exemplificative în acest sens sunt deciziile nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, sau nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, prin care instanța de contencios constituțional a constatat conformitatea textului de lege criticat cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. 26. Astfel, în ceea ce privește criteriul de evaluare în vederea stabilirii măsurilor compensatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către instanța europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Or, textul de lege criticat în cauza de față reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele și recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în materia restituirii proprietăților.27. Totodată, Curtea Constituțională a remarcat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv - că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). 28. Mai mult, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, deși printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.29. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.30. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezentele cauze conexate, care au ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, respectiv prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, având în vedere că soluția legislativă este, în esență, aceeași cu cea existentă înaintea modificării.31. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragrafele 29 și 30), de vreme ce, la data sesizării instanței de judecată, textul de lege criticat nu prevedea în mod expres că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea caracteristicilor tehnice ale acestuia și a categoriei de folosință la data preluării sale, însă pe parcursul soluționării cauzei textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Astfel, în cauză nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 64-66].32. Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, rezultată din modalitatea diferită de calcul al despăgubirilor, Curtea a observat (paragraful 32 din Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019) că, în jurisprudența sa constantă, a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, în acest caz, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Totodată, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).33. În ceea ce privește precizarea, prin modificarea adusă textului de lege criticat, în sensul că evaluarea imobilului se face în considerarea „caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării“, Curtea a observat (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragraful 34) că aceste sintagme nu au caracter novator, fiind în acord cu scopul inițial al legiuitorului, care a urmărit introducerea, prin Legea nr. 165/2013, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, care să se raporteze la valoarea bunurilor preluate în mod abuziv, raportare care nu se poate realiza în mod rezonabil altfel decât prin luarea în considerare a caracteristicilor bunurilor de la momentul preluării abuzive de către stat. O apreciere similară se regăsește, de altfel, și în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 48-49.34. Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauzele de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia.35. În fine, nu se poate reține nici pretinsa nerespectare a cerinței previzibilității legii, pe considerentul că textul de lege criticat nu ar fi apt a se adresa tuturor situațiilor de fapt, în condițiile în care grila notarială nu poate fi aplicată în anumite situații, deoarece nu prevede criterii de evaluare a construcțiilor monumentale, cu finisaje de lux și nici a construcțiilor precum terase, prispe, pivnițe sub încăperi, padocuri și împrejmuiri. Criticile formulate din această perspectivă vizează în realitate modul de aplicare în concret a dispozițiilor legale în discuție. De altfel, lipsa din conținutul unor prevederi legale a unor precizări pe care autorii excepției le-ar considera necesare nu reprezintă un aspect care să poată fi cenzurat în cadrul controlului de constituționalitate. 36. Referitor la invocarea prevederilor art. 78 din Constituție potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la publicare, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză.37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf în Dosarul nr. 19.333/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Ioan Barbuci în Dosarul nr. 3.507/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Luminița Nedelcu în Dosarul nr. 12.871/3/2017 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Cristina Alice Altendorfer în Dosarul nr. 22.644/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Csavossy Gheorghe Ștefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel și Gabriela Maria Pietraru în Dosarul nr. 12.340/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Ioan Croitoru în Dosarul nr. 16.383/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în Dosarul nr. 36.092/3/2016 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă, Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Cristian Deliorga | - judecător |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Valentina Bărbățeanu | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin încheierile din 14 decembrie 2017, 26 iunie 2018, 24 septembrie 2018, 11 decembrie 2018, 14 decembrie 2017, 12 aprilie 2019 și 3 iunie 2019, pronunțate în dosarele nr. 19.333/3/2017, nr. 3.507/3/2017, nr. 12.871/3/2017, nr. 22.644/3/2018, nr. 12.340/3/2018, nr. 16.383/3/2018 și nr. 36.092/3/2016, Tribunalul București - Secția a III-a civilă, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Tribunalul București - Secția a V-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf, de Ioan Barbuci, de Luminița Nedelcu, de Cristina Alice Altendorfer, de Csavossy Gheorghe Ștefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel și Pietraru Gabriela Maria, de Ioan Croitoru și, respectiv, de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii ale Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor referitoare la despăgubirile acordate autorilor excepției de neconstituționalitate în compensare pentru imobile preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 unui litigiu în curs, început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și care vizează raporturi juridice civile născute sub imperiul Legii nr. 10/2001, echivalează cu o aplicare retroactivă a legii noi. Aplicarea prevederilor criticate și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii încalcă și principiul constituțional al securității juridice, prin nesocotirea principiului general de drept tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Astfel, legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.10. Totodată, textul de lege supus controlului de constituționalitate generează o discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică, respectiv între persoanele ale căror dosare de despăgubire au fost soluționate în temeiul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 anterior modificării acestuia prin Legea nr. 111/2017, pentru care despăgubirile au fost calculate prin raportare la grila notarială a anului 2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință a acestuia de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și persoanele pentru care despăgubirea se calculează având în vedere caracteristicile tehnice ale imobilului și categoria de folosință la data preluării abuzive. Astfel, în cadrul aceleiași categorii de persoane se aplică un tratament juridic diferit, generator de grave inechități. Simpla împrejurare de fapt constând în soluționarea cu întârziere a notificărilor de către entitățile învestite de lege nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel că nu se poate justifica tratamentul discriminatoriu instituit. De asemenea, textul de lege criticat creează o inegalitate și între alte două categorii de persoane care au aceleași drepturi asupra statului, respectiv persoanele ale căror proprietăți au fost preluate abuziv de către regimul comunist cu titlu la o anumită dată raportat la care se poate stabili categoria de folosință la data preluării și persoanele ale căror proprietăți au fost preluate abuziv de către regimul comunist fără titlu, fără acte, pentru care nu se poate stabili în mod efectiv și nici prin aproximație data la care au fost preluate și, în consecință, nici categoria de folosință avută la acea dată.11. Se mai arată că, prin aplicarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 în forma modificată, se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, drept dobândit de persoanele îndreptățite asupra măsurilor compensatorii. Textul legal criticat încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât evaluarea unui imobil pe baza unei grile notariale pur orientative, minimale, plafonate la anul 2013, care este luată în vedere doar ca reper de către notari și a cărei rațiune a fost plata unor impozite minime de către cei care fac tranzacții imobiliare încalcă dreptul la proprietate al persoanelor îndreptățite. Scopul grilei notariale nu a fost niciodată cel de evaluare a valorii de piață a unor bunuri, cu atât mai puțin evaluarea unor bunuri din trecut.12. Prin modificarea textului de lege supus controlului de constituționalitate s-au încălcat principiile care au stat la baza adoptării Legii nr. 165/2013 cu privire la acordarea măsurilor reparatorii, respectiv principiul echității, transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii și principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății, singurul subiect de drept avantajat de măsurile adoptate fiind statul.13. Se susține că este încălcat și dreptul la un proces echitabil, sub aspectul independenței instanței, prin faptul că Parlamentul emite o lege cu aplicare retroactivă, care influențează soluționarea litigiilor în care statul este parte, impunând judecătorului prin lege promovarea unei soluții în favoarea statului.14. În fine, se susține că dispozițiile legale criticate sunt neclare și lipsite de precizie, ca o condiție esențială a calității și constituționalității normei juridice, contravenind art. 1 alin. (5) din Constituție.15. Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul are o largă marjă de apreciere în domeniul despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, așa cum s-a statuat, de altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.16. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând, în esență, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar textul de lege criticat respectă exigențele constituționale impuse de prevederile invocate de autorii excepției.17. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.19. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale în măsura în care valoarea despăgubirii acordate pentru privarea de proprietate operată de stat este în mod rezonabil proporțională cu valoarea bunului.20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentanților autorilor excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. La data ridicării excepției, textul de lege criticat avea următorul conținut: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“23. Ulterior ridicării excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 22/2020 pentru modificarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și pentru completarea articolului 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 18 martie 2020. Noua redactare a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este următoarea: „(6) Evaluarea imobilului care face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ Aplicarea acestui text a fost însă suspendată până la data de 1 martie 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și instituirea unor măsuri tranzitorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 19 mai 2020.24. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (2) care statuează cu privire la neretroactivitatea legii civile, art. 16 care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii. Totodată, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituție, se invocă și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil și cele ale art. 14 privind interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la convenția menționată privind protecția dreptului de proprietate, precum și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării.25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze conexate. Exemplificative în acest sens sunt deciziile nr. 645 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, sau nr. 794 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 martie 2020, prin care instanța de contencios constituțional a constatat conformitatea textului de lege criticat cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. 26. Astfel, în ceea ce privește criteriul de evaluare în vederea stabilirii măsurilor compensatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către instanța europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Or, textul de lege criticat în cauza de față reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele și recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în materia restituirii proprietăților.27. Totodată, Curtea Constituțională a remarcat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care aceasta a reamintit că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv - că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). 28. Mai mult, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 24, deși printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituție.29. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.30. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezentele cauze conexate, care au ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, respectiv prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, având în vedere că soluția legislativă este, în esență, aceeași cu cea existentă înaintea modificării.31. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragrafele 29 și 30), de vreme ce, la data sesizării instanței de judecată, textul de lege criticat nu prevedea în mod expres că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare se face în considerarea caracteristicilor tehnice ale acestuia și a categoriei de folosință la data preluării sale, însă pe parcursul soluționării cauzei textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Astfel, în cauză nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii, în concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 64-66].32. Referitor la pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, rezultată din modalitatea diferită de calcul al despăgubirilor, Curtea a observat (paragraful 32 din Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019) că, în jurisprudența sa constantă, a statuat că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: „Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective“ (Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, în acest caz, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19). Totodată, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea în acest sens deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).33. În ceea ce privește precizarea, prin modificarea adusă textului de lege criticat, în sensul că evaluarea imobilului se face în considerarea „caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării“, Curtea a observat (Decizia nr. 794 din 3 decembrie 2019, paragraful 34) că aceste sintagme nu au caracter novator, fiind în acord cu scopul inițial al legiuitorului, care a urmărit introducerea, prin Legea nr. 165/2013, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, care să se raporteze la valoarea bunurilor preluate în mod abuziv, raportare care nu se poate realiza în mod rezonabil altfel decât prin luarea în considerare a caracteristicilor bunurilor de la momentul preluării abuzive de către stat. O apreciere similară se regăsește, de altfel, și în Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, paragrafele 48-49.34. Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în cauzele de față, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acesteia.35. În fine, nu se poate reține nici pretinsa nerespectare a cerinței previzibilității legii, pe considerentul că textul de lege criticat nu ar fi apt a se adresa tuturor situațiilor de fapt, în condițiile în care grila notarială nu poate fi aplicată în anumite situații, deoarece nu prevede criterii de evaluare a construcțiilor monumentale, cu finisaje de lux și nici a construcțiilor precum terase, prispe, pivnițe sub încăperi, padocuri și împrejmuiri. Criticile formulate din această perspectivă vizează în realitate modul de aplicare în concret a dispozițiilor legale în discuție. De altfel, lipsa din conținutul unor prevederi legale a unor precizări pe care autorii excepției le-ar considera necesare nu reprezintă un aspect care să poată fi cenzurat în cadrul controlului de constituționalitate. 36. Referitor la invocarea prevederilor art. 78 din Constituție potrivit cărora legea intră în vigoare la 3 zile de la publicare, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză.37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dozsa Jozsef Rudolf în Dosarul nr. 19.333/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Ioan Barbuci în Dosarul nr. 3.507/3/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, de Luminița Nedelcu în Dosarul nr. 12.871/3/2017 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Cristina Alice Altendorfer în Dosarul nr. 22.644/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Csavossy Gheorghe Ștefan, Szasz Maria Magdalena Elisabeta, Csavossy Anton-Daniel și Gabriela Maria Pietraru în Dosarul nr. 12.340/3/2018 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Ioan Croitoru în Dosarul nr. 16.383/3/2018 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Roy Chowdhury Katalina Zsuzsana în Dosarul nr. 36.092/3/2016 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a III-a civilă, Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari