DECIZIA nr. 520 din 30 iunie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1027 din 4 noiembrie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Atilla- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 și ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă în Dosarul nr. 4.229/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.147D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 9D/2019, nr. 67D/2019, nr. 91D/2019 și nr. 97D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) teza I din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Județeană CNSLR - FRĂȚIA Filiala Satu Mare, în Dosarul nr. 423/83/2018 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Georgiana Roxana Glăvan, Ștefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Crețu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruța Micu, Aurel Florin Moțiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Pușa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătrașcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ștefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeți, Cristian Pup, Rujița Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anișoara Țira, Dana Vișoiu, Ramona Vladu, Alina Ștefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky și Adina Burdan în Dosarul nr. 3.761/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteș, Gabriela Ghizela Ceușan și Carmen Izabela Firoiu în Dosarul nr. 3.563/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și ale „art. 36 alin. (6)“ din Legeacadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Marilena Gabriela Coman în Dosarul nr. 11.847/3/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la Dosarul nr. 91D/2019 a fost înregistrat memoriul „amicus curiae“, comunicat de doamna Iolanda M. Grecu.6. Având în vedere obiectul similar al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 9D/2019, nr. 67D/2019, nr. 91D/2019 și nr. 97D/2019 la Dosarul nr. 2.147D/2018, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea regulilor privind salarizarea categoriilor de personal plătite din fonduri publice reprezintă opțiunea legiuitorului, fără a fi încălcate prevederile din Constituție invocate. Arată că sporurile nu reprezintă drepturi fundamentale, iar fixarea unui nivel al salariului corespunzător anului 2022 are caracter tehnic, integrat concepției legislative de eliminare a disfuncționalităților existente în ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.229/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 și art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.9. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 423/83/2018, Curtea de Apel Oradea -Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) teza I din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Județeană CNSLR - FRĂȚIA Filiala Satu Mare, cu prilejul soluționării apelului împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză având ca obiect obligația de a face.10. Prin Sentința civilă nr. 4.468 din 2 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.761/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Georgiana Roxana Glăvan, Ștefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Crețu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruța Micu, Aurel Florin Moțiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Pușa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătrașcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ștefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeți, Cristian Pup, Rujița Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anișoara Țira, Dana Vișoiu, Ramona Vladu, Alina Ștefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky și Adina Burdan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.11. Prin Încheierea din 16 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.563/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteș, Gabriela Ghizela Ceușan și Carmen Izabela Firoiu întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.12. Prin Sentința civilă nr. 7.004 din 1 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 11.847/3/2018*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și ale „art. 36 alin. (6)“ din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Marilena Gabriela Coman într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că limitarea la 30% pe ordonator de credite a sumei sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv a celor pentru hrană și vacanță, este de natură a crea discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, în funcție de structura personalului avut în subordine și drepturile cuvenite acestora. Astfel, dacă în cadrul a două tribunale există un număr diferit de personal contractual sau alte categorii care nu beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, prevăzute de dispozițiile art. 5, capitolul VIII, secțiunea 1, din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, a soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, a gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare diferă. Ca atare, atingerea pragului de 30% din suma acestora se realizează diferit în cadrul instituțiilor de același grad, iar plafonarea sporurilor judecătorilor va fi, de asemenea, diferită. Se va ajunge astfel ca un judecător cu același grad, aceeași funcție, treaptă să beneficieze de drepturi diferite față de un coleg aflat în aceeași situație. Se încalcă astfel principiile de echitate, coerență, creare de oportunități egale și remunerare egală pentru munca de valoare egală, pe baza principiilor și a normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar statuate de legea unică de salarizare și de Constituție. Mai mult, drepturile acordate de lege ajung să fie iluzorii în condițiile în care un judecător beneficiază, potrivit legii, de anumite sporuri, pe care în realitate nu le poate încasa. Plafonând cuantumul sporurilor acordate, se observă că persoane care lucrează în condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și care ar trebui să beneficieze de un spor de până la 15% din salariul de bază sunt private de acest drept, în cazul în care celelalte sporuri acordate de lege depășesc pragul de 30%, acestea încasând aceleași drepturi salariale cu persoanele care lucrează în condiții normale de muncă.14. De asemenea, se susține că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, deoarece prin denumirile sporurilor a căror sumă nu trebuie să depășească 30% din cuantumul salariilor de bază se instituie, în mod indirect, prin interpretarea coroborată cu art. 24 din același act normativ, un privilegiu pentru anumite categorii de funcționari publici (spre exemplu, funcționari publici, funcționari publici cu statut special, angajați din sistemul medical, învățământ), aceștia beneficiind de creșterea salariului de bază prin majorări ce nu au fost enumerate în cuprinsul art. 25 din lege. Deși diferențierea nu este explicit formulată, aceasta se subînțelege, având în vedere că în art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute majorările ca parte a sistemului de salarizare, acestea fiind menționate în anexele la legea-cadru, care privesc doar anumite categorii de salariați. Astfel, sub aspectul limitării la 30% a sumei tuturor sporurilor, prin exceptarea de la aplicarea acestui articol a majorărilor prevăzute pentru funcționarii publici sau alte categorii de salariați, prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă art. 16 din Constituție privind interzicerea discriminării. Se consideră că noțiunea de sporuri din cuprinsul art. 25 din lege, a căror sumă nu poate să depășească 30%, este aplicabilă doar personalului din sistemul judiciar.15. Referitor la prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, se susține că acestea instituie discriminări sub aspectul salarizării pentru anumite categorii profesionale (specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor în raport cu specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism). Prin aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a ajuns în situația reducerii cu aproximativ 50% a salariilor specialiștilor IT din cadrul instanțelor și al parchetelor, ceea ce încalcă dreptul acestora la salariu, drept fundamental, calificat ca atare prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.16. Se susține că prevederile legale criticate determină o restrângere a dreptului la salariu, restrângere care nu respectă exigențele art. 53 din Constituție. Măsura diminuării salariale doar pentru specialiștii IT din Ministerul Justiției și instanțele judecătorești, care asigură funcționarea tehnică în cele mai bune condiții a întregului sistem informatic din cadrul instanțelor și al parchetelor din România, nu și pentru specialiștii IT din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau pentru alte categorii de funcționari (ale căror eventuale reduceri ale salariului de încadrare se ajustează prin majorări salariale al căror cuantum total nu este limitat), este discriminatorie, nu este proporțională, necesitatea ei într-o societate democratică nu a fost justificată în niciun mod în expunerea de motive și aduce grave atingeri dreptului de proprietate privată.17. În același timp, se mai susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece afectează injust și disproporționat veniturile salariale ale auditorilor interni sau ale angajaților cu contract individual de muncă. Diminuarea/Reducerea pentru viitor a drepturilor patrimoniale, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, coroborată cu trecerea contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reducerea/ Diminuarea veniturilor salariale are caracter discriminatoriu și nu respectă exigențele art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. În susținerea criticii de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010.18. În fine, se arată că diminuarea veniturilor salariale reprezintă o restrângere care intră în contradicție și cu principiile dreptului muncii, potrivit cărora drepturile salariatului sunt prezervate atât timp cât sunt păstrate condițiile de muncă, și contravine regulii potrivit căreia normarea relațiilor sociale și aplicarea legii se realizează în sens pozitiv, al creșterii bunăstării și nivelului de trai ori cel puțin al conservării drepturilor și, nicidecum, al restrângerii acestora, România înregistrând în anul 2017 o creștere economică.19. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.147D/2018, apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, exprimarea opiniei sale este obligatorie doar în măsura în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezenta o opinie. În cauza de față, pe fondul expunerii detaliate de către părți a argumentelor favorabile și defavorabile excepției de neconstituționalitate, curtea de apel se limitează la analizarea admisibilității sesizării Curții Constituționale.20. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale și că excepția de neconstituționalitate este nefondată.21. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 67D/2019, consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, respectiv art. 4, 16, 41, 124 și 125 din Constituție. Prin Legea-cadru nr. 153/2017, întreaga categorie profesională a autorilor excepției este salarizată prin raportare la aceleași dispoziții din cuprinsul actului normativ. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010 și reține că în cauză reclamanții autori ai excepției nu invocă faptul că prin modalitatea de stabilire a drepturilor salariale a operat o modificare a salariului în sensul diminuării acestuia, ci invocă o stabilire eronată a drepturilor salariale, aspect care nu este de natură a determina o limitare a liberei exercitări a dreptului la muncă.22. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 91D/2019, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în măsura în care se reține că aplicarea prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 ar putea crea o încălcare a dispozițiilor art. 4 și art. 16 din Constituție.23. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate invocate.24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.25. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 91D/2019, consideră că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, în măsura în care creează diferențiere de salarizare între persoanele care au aceeași vechime și îndeplinesc aceeași funcție de magistrat, prin limitarea la un procent de 30% pe ordonator de credite a sumei sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, fiind de natură a crea discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv cea a magistraților, în funcție de structura personalului avut în subordine și drepturile cuvenite, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă.26. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului, în dosarele nr. 2.147D/2018, nr. 9D/2019, nr. 67D/2019 și nr. 97D/2019, nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.28. Referitor la obiectul excepției de neconstituționalitate, din examinarea actelor de sesizare și a notelor scrise ale autorilor excepției Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, urmând să rețină ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, având următorul cuprins:– Art. 25 alin. (1):Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.– Art. 38 alin. (6): În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.29. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor.30. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor și ale Protocolului nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.31. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că aceste dispoziții de lege au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, sau Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020).32. Cu acele prilejuri, instanța de contencios constituțional a reținut, în esență, că prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie regula potrivit căreia suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. Curtea a observat că soluția legislativă a limitării sporurilor salariale nu este de noutate, aceasta fiind consacrată anterior prin art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia „Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.“ Aceste prevederi legale au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea a statuat că „dispozițiile art. 22 din lege prevăd două reguli (...) clare care vizează transparența și echitatea sistemului public de salarizare“. De asemenea, Curtea a observat că o soluție legislativă similară a fost consacrată și prin dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care stabileau că: „Suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.“33. Astfel, regula limitării sumei sporurilor la un anumit procent reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări.34. În ceea ce privește critica vizând existența unor diferențe de venit lunar între angajații care prestează aceeași activitate și au aceeași vechime în muncă și în funcție, dar care își desfășoară activitatea în instituții publice diferite, Curtea a reținut că principiul egalității în drepturi nu este încălcat, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabilește diferențe în ceea ce privește salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții identice sau asemănătoare, dar la autorități sau instituții publice diferite.35. Totodată, Curtea a reținut că la stabilirea nivelului veniturilor salariale trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „Gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se asigură de fiecare ordonator de credite“, și ale art. 3 alin. (4) din aceeași lege, potrivit cărora: „Ordonatorii de credite au obligația să stabilească salariile de bază/soldele de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.“36. De asemenea, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că „limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII.“. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. O asemenea soluție legislativă ține de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 și 16 din Constituție și nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării.37. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 41 din Constituție, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Legea fundamentală prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la drepturi salariale suplimentare, cum sunt sporurile, primele, stimulentele și altele (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).38. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. De asemenea, Curtea europeană a statuat că o autoritate de stat nu poate invoca lipsa de fonduri ca pretext pentru a nu-și îndeplini obligațiile (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 26).39. În consecință, Curtea a constatat că, interpretate în ansamblul dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prevederile legale criticate nu încalcă art. 4, 16 și 41 din Constituție și nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.40. În fine, Curtea a reținut că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile art. 124 și 125 din Constituție, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, referitoare la înfăptuirea justiției și statutul judecătorilor, nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.41. Distinct de acestea, referitor la critica de neconstituționalitate vizând apariția unor pretinse discriminări între diferite categorii profesionale, generate de utilizarea în cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017 a noțiunilor de „sporuri“ și „majorare“, precum și de instituirea unor excepții de la regula generală a limitării la 30% din suma salariilor de bază a sumei sporurilor, Curtea constată că cele două elemente ale venitului salarial sunt distincte, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2007, care se referă la sporuri și drepturi salariale specifice. Astfel, opțiunea legiuitorului cu privire la acordarea sporurilor și majorărilor în mod diferențiat, în raport cu diferite categorii profesionale, nu are semnificația încălcării dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească elementele componente ale venitului salarial al personalului din sectorul bugetar și să diferențieze în mod corespunzător drepturile în bani și/sau în natură, pe baza unor criterii obiective, precum și să stabilească excepții de la regulile generale în funcție de regimul juridic specific fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.42. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că și aceste dispoziții de lege au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 77 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020, Decizia nr. 80 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2020, și Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, precitată).43. Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat că stabilirea prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.44. Curtea Constituțională a reiterat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, precitată). De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013).45. Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.46. Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată și a dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu încalcă regulile constituționale și convenționale privind dreptul de proprietate privată.47. În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“.48. De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.49. În același timp, Curtea a precizat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, de competența autorității legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).50. Sub acest aspect, Curtea a observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.51. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.52. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.53. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.54. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.55. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristinel Gheorghe Dănăilă în Dosarul nr. 4.229/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Claudiu Petru Porumbăceanu, prin Uniunea Județeană CNSLR - FRĂȚIA Filiala Satu Mare, în Dosarul nr. 423/83/2018 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, de Georgiana Roxana Glăvan, Ștefan Lucaciuc, Raluca Olimpia Neda, Radu Horia Herciu, Laura Ani Bogdan, Marian Bratis, Roxana Tasica Budulan, Gheorghe Bugarsky, Anca Buta, Daniela Calai, Lucian Ciucur, Ruxandra Codrea, Constantin Costea, Mircea Crețu, Maria Dascălu, Maria Cristina Dica, Lucica Dobrin, Florin Dogaru, Nela Adelia Florea, Flavia Maria Cristina Florenta, Maria Ofelia Gavrilescu, Flavius Ionescu, Ramona Loredana Iotcovici, Monica Istrate, Diana Lasconi, Camelia Lucaciuc, Iosana Codrina Martin, Petruța Micu, Aurel Florin Moțiu, Anca Nacu, Ana Maria Nica, Erica Nistor, Raluca Panaitescu, Florentina Pârvu, Pușa Carmen Pârvulescu, Diana Duma Pătrașcu, Răzvan Pătru, Adina Pokker, Ștefania Emanuela Popescu, Dumitru Popescu, Ioan Popescu, Dana Popeți, Cristian Pup, Rujița Rambu, Vasilica Sandovici, Schnepf Aurel, Anișoara Țira, Dana Vișoiu, Ramona Vladu, Alina Ștefania Rotuna, Marinel Florea, Eugenia Corina Balcu, Ivan Endre Bugarsky și Adina Burdan în Dosarul nr. 3.761/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Adriana Loredana Berindean, Daniela Anca Cherteș, Gabriela Ghizela Ceușan și Carmen Izabela Firoiu în Dosarul nr. 3.563/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Marilena Gabriela Coman în Dosarul nr. 11.847/3/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin
    -----