DECIZIA nr. 55 din 21 septembrie 2020referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 969 din 21 octombrie 2020



    Dosar nr. 1.215/1/2020
    Marian Budă- președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului
    Ianina Blandiana Grădinaru- judecător la Secția a II-a civilă
    Eugenia Voicheci- judecător la Secția a II-a civilă
    Elisabeta Roșu- judecător la Secția a II-a civilă
    Valentina Vrabie- judecător la Secția a II-a civilă
    Veronica Magdalena Dănăilă- judecător la Secția a II-a civilă
    Minodora Condoiu- judecător la Secția a II-a civilă
    Virginia Florentina Duminecă- judecător la Secția a II-a civilă
    Roxana Popa- judecător la Secția a II-a civilă
    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.215/1/2020 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.Ședința este prezidată de domnul judecător Marian Budă, președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:Dacă, în interpretarea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poștal a convocării prin scrisoare recomandată sau de la data recepționării efective a acesteia de către asociați.După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, domnul judecător Marian Budă, președintele completului de judecată, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării1. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 20 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.666/111/C/2017**, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.II. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile2. Art. 195 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 31/1990), prevede următoarele:[...] Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.III. Expunerea succintă a procesului 3. Prin acțiunea în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 11 decembrie 2018, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâta B anularea Hotărârii adunării generale a asociaților din 29 mai 2018, adoptată de asociații C și D, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 și ale actului constitutiv al B.4. În motivarea acțiunii s-a susținut că hotărârea adunării generale a asociaților este lovită de nulitate, printre altele, și pentru că nu a fost respectat termenul de 10 zile pentru convocarea adunării generale a asociaților prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, având în vedere că nu a recepționat efectiv în acest termen convocatorul ce i-a fost comunicat de intimați.5. Tribunalul Bihor, prin Sentința nr. 257/LP/2019 din 25 septembrie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamantul A și a dispus anularea Hotărârii adunării generale a asociaților din 29 mai 2018, reținând că lipsa convocării asociatului/ neregularitatea convocării prin nerespectarea termenului de 10 zile la adunările generale, conform art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, nulitate care decurge din încălcarea gravă și iremediabilă a drepturilor asociatului la informare și de a lua parte la deciziile privind activitatea societară, situație în care este incident art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care stabilește termenul imprescriptibil de a formula o acțiune pentru motive de nulitate absolută.6. Totodată, s-a arătat că hotărârea adunării generale a asociaților luată cu nelegala convocare este nulă absolut pentru lipsa de consimțământ a asociatului reclamant al cărui drept a fost încălcat prin lipsa de informare, iar nu lovită de nulitate relativă, cum susține pârâta, nefiind respectate prevederile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.7. Concluzionând, față de textele legale menționate, tribunalul a constatat că nu a fost îndeplinită procedura privind legalitatea convocării adunării generale a asociaților B, adoptată la 21 mai 2018, fiind încălcate dispozițiile legale cu caracter imperativ prevăzute de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în lipsa unor clauze derogatorii în actul constitutiv.8. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul B, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul A, arătând că prima instanță a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut dovada încălcării efective a dreptului la informare și, în mod greșit, s-a reținut că, în speță, ar fi incident un caz de nulitate absolută a hotărârii.IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii 9. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:a) sesizarea în condițiile art. 519 din Codul de procedură civilă are loc în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, instanță competentă să soluționeze cauza în apel;b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție judecă prezenta cauză în ultimă instanță, dat fiind că, potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătoreasă pronunțată asupra unei acțiuni în anularea hotărârii adunării generale a asociaților este supusă numai apelului;c) de asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde soluționarea pe fond a cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților, iar prin apelul declarat se reiterează critica privind pretinsa interpretare greșită a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce privește momentul de la care curge termenul de 10 zile prevăzut de norma legală indicată, mai exact de la depunerea la poștă a convocatorului, și nu de la data recepționării acestuia de către destinatar;d) în ceea ce privește noutatea chestiunii de drept, în opinia instanței de apel, și aceasta este îndeplinită, întrucât, chiar dacă chestiunea de drept își are izvorul într-un act normativ mai vechi, aceasta nu a mai fost analizată și nu a mai fost dedusă judecății anterior. Noutatea rezidă în aceea că, drept urmare a cercetărilor efectuate, nu a fost identificată decât practică judiciară izolată în materie, astfel că nu se poate impune concluzia că această chestiune a fost rezolvată jurisprudențial.Prin urmare, există interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare;e) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor instanței supreme, și asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a mai pronunțat printr-o altă hotărâre prealabilă.V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea10. Potrivit normei de drept care se impune a fi dezlegată, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“.11. În opinia completului de judecată, termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepționarea efectivă a convocatorului de către asociați.12. Astfel, s-a apreciat că la stabilirea acestui termen intenția legiuitorului a fost aceea de a permite asociaților să fie informați/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi și de a putea vota în deplină cunoștință de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocați, în caz contrar fiind afectată însăși voința socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.13. Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conținut, de exemplu, în situația în care unul din asociații convocați ar domicilia în altă țară, fiind evident că scrisoarea recomandată conținând convocatorul nu are cum să și ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile. 14. Într-adevăr, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă“, iar conform art. 183 alin. (1) din același act normativ, „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi făcut în termen“.15. Cu toate acestea, s-a considerat că dispozițiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edictează vreun termen procedural în sensul Codului de procedură civilă, ci termenul de convocare a asociaților pentru adunările generale este un termen stabilit în favoarea asociaților pentru ca aceștia să poată fi informați în mod real și efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi.16. La nivelul Curții de Apel Oradea nu s-a identificat practică judiciară cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, fiind identificate două decizii de speță ale Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la această problemă de drept, anume Decizia nr. 2.956 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și Decizia nr. 3.807 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, la care face trimitere și apelantul în cererea de apel.17. Raportat la aceste argumente, s-a apreciat că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepționarea efectivă a convocatorului de către asociați, și nu de la data expedierii/depunerii la oficiul poștal a convocării prin scrisoare recomandată.VI. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept18. Apelanta a considerat că este necesară demararea procedurii reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, opinia cu privire la dezlegarea chestiunii de drept fiind aceea că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la data expedierii convocării, și nu de la data primirii acesteia.19. Intimatul-reclamant, prin înscrisul depus la dosar la 18 mai 2020, a arătat că este necesară recurgerea la mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, menționând că scrisoarea recomandată expediată trebuie să fie comunicată destinatarului asociat cu cel puțin 10 zile înainte de data adunării generale a asociaților.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie20. La nivelul Curții de Apel Bacău, Pitești și Ploiești nu s-a identificat practică judiciară în materia de drept expusă. 21. În urma consultării colectivului Secției civile a Curții de Apel Brașov a fost adoptată, în unanimitate, opinia potrivit căreia termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii la oficiul poștal a convocării prin scrisoare recomandată, cu următoarele argumente:Termenul de 10 zile este unul minim impus de lege și trebuie asigurat între data expedierii convocării și data adunării generale, scopul său fiind acela de a permite informarea asociaților în vederea exercitării votului în deplină cunoștință de cauză.Chiar dacă este un termen stabilit în favoarea asociaților, instituirea lui nu echivalează cu acordarea unui răgaz obligatoriu de 10 zile asociatului de la data recepției convocării pentru a se informa cu privire la ordinea de zi a adunării, scopul dispoziției fiind atins prin informarea cu privire la data adunării. Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu face vreo referire la recepția convocatorului, această opțiune a legiuitorului fiind determinată de imperativul asigurării unui moment cert în raport cu care să poată fi fixată data desfășurării adunării generale, ținând seama și de celeritatea pe care o reclamă desfășurarea raporturilor între profesioniști.În măsura în care adresa la care a fost comunicată convocarea nu este corectă, neregularitatea poate fi invocată pe calea cererii în anularea hotărârii adunării generale de către asociatul al cărui drept la informare a fost vătămat.La nivelul Tribunalului Brașov, cu majoritate, judecătorii Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal au achiesat la cea de-a doua opinie, anume de la data recepționării efective a convocării prin scrisoare recomandată de către asociați.22. Punctul de vedere exprimat de către judecătorii Secției a VI-a civile a Curții de Apel București este în sensul că termenul curge de la data recepționării efective, iar în susținerea acestui punct de vedere s-a argumentat că asociații trebuie să aibă un timp rezonabil pentru a se documenta în legătură cu punctele înscrise pe ordinea de zi a adunării generale.Opinia Tribunalului București este în sensul că legiuitorul a urmărit să creeze condițiile informării asociatului înainte de ședința adunării generale, pentru că numai un asociat informat poate vota în cunoștință de cauză. Articolul 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede că adunarea generală a societății pe acțiuni poate fi convocată și numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării la adresa acționarului, înscrisă în registrul acționarilor. Art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede că adunarea generală a societății cu răspundere limitată se va convoca în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.Exprimarea este mai puțin precisă în acest din urmă caz; obiectivul este însă același, anume de a crea condițiile unei prealabile și eficiente informări a asociaților.Legea pare a prezuma că această modalitate de comunicare, prin scrisoare recomandată, este de natură a asigura transmiterea promptă și sigură a convocatorului către asociat pentru a se atinge imperativul informării acestuia, ceea ce ar indica preferința spre momentul expedierii ca moment de început al curgerii termenului de 10 zile.Acesta este un moment obiectiv care prezintă avantajul de a elimina arbitrarul, pentru că nu se poate accepta ca valabilitatea procedurii de convocare să depindă de recepționarea efectivă a convocatorului de către asociatul destinatar, care ar putea alege să își exercite drepturile în mod abuziv.Dat fiind că, de regulă, convocarea este o atribuție a administrației societății, momentul de început al termenului pare a fi cel la care aceasta transmite convocarea către asociat - convocarea se va face cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea ședinței adunării - pentru că este un moment pe care administrația îl poate controla, spre deosebire de cel al ajungerii corespondenței la destinatar. În plus, în cuprinsul convocatorului este indicată, tot de cel care are inițiativa convocării (de regulă, administratorul), ziua fixată pentru ținerea ședinței adunării, astfel că emitentul este ținut să se asigure că respectă cerința legală, ceea ce impune o abordare coordonată a ambelor aspecte: inițiatorul convocării se va îngriji ca data la care se va ține ședința adunării să fie stabilită în așa fel încât să fie posibilă expedierea convocării cu respectarea termenului prevăzut de lege.Referitor la problema de drept în discuție, la nivelul Tribunalului Ilfov s-a conturat opinia că termenul de 10 zile pentru convocarea adunării asociaților este un termen legal, întrucât este stabilit în mod expres de lege și prohibitiv, adunarea asociaților neputând avea loc într-un termen mai scurt de 10 zile. Termenul de 10 zile se calculează de la momentul primirii convocării, deoarece nu este un termen procedural, fiind instituit în favoarea asociaților pentru a lua efectiv cunoștință de convocarea adunării asociaților.La nivelul Secției conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Teleorman, concluzia este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poștal a convocării prin scrisoare recomandată.În opinia judecătorilor Tribunalului Ialomița, termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepționarea efectivă a convocatorului de către asociați.Astfel, instanța apreciază că la stabilirea acestui termen intenția legiuitorului a fost aceea de a permite asociaților să fie informați/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi și de a putea vota în deplină cunoștință de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocați, în caz contrar fiind afectată însăși voința socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conținut, de exemplu în situația în care unul din asociații convocați ar domicilia în altă țară, fiind evident că scrisoarea recomandată conținând convocatorul nu are cum să și ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile.Într-adevăr, potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, „Prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă“, iar conform art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă „actul de procedură depus înlăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la serviciul de curierat ori la un serviciu specializat de comunicare, ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen“.Cu toate acestea, dispozițiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu edictează vreun termen procedural în sensul Codului de procedură civilă, ci termenul de convocare a asociaților pentru adunările generale este un termen stabilit în favoarea asociaților pentru ca aceștia să poată fi informați în mod real și efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi.La nivelul Secției civile din cadrul Tribunalului Giurgiu, punctul de vedere al judecătorilor este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 curge de la recepționarea efectivă a convocatorului de către asociați. Intenția legiuitorului a fost aceea de a permite asociaților să fie informați/să se informeze în mod corespunzător despre problemele înscrise pe ordinea de zi și de a vota în deplină cunoștință de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocați, în caz contrar fiind afectată însăși voința socială, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.Într-o interpretare contrară, scopul reglementării ar putea fi golit de conținut, de exemplu în situația în care unul din asociații convocați ar domicilia în altă țară, fiind evident că scrisoarea recomandată conținând convocatorul nu are cum să și ajungă efectiv la destinatar în termenul de 10 zile.23. În ceea ce privește chestiunea de drept analizată, Curtea de Apel Cluj a considerat că exprimarea unui punct de vedere trebuie să pornească de la enunțarea textului legal: „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“.Rațiunea textului are în vedere asigurarea unui interval de timp suficient asociaților, așa încât să își poată asigura prezența și să pregătească un punct de vedere argumentat față de chestiunile cuprinse în ordinea de zi. Or, plecând de la acest raționament, scopul legii este respectat doar dacă convocarea este recepționată efectiv cu 10 zile înaintea termenului fixat pentru adunarea generală a asociaților.Este adevărat și faptul că această interpretare ridică dificultăți practice, deoarece unii asociați ar putea refuza sau tergiversa ridicarea corespondenței, iar respectarea termenului de minimum 10 zile pentru fiecare asociat impune expedierea notificării cu un interval de timp suficient înaintea acestei limite temporale.Pe de altă parte, interpretarea potrivit căreia termenul de 10 zile se referă la expedierea notificării nu poate fi acceptată, deoarece nu garantează faptul că toți asociații ar primi comunicarea înaintea datei stabilite pentru adunarea generală, în condițiile în care anumite circumstanțe impun un termen mai lung pentru această expediere, mai ales în cazul asociaților care domiciliază în zone rurale izolate sau în străinătate. Pe de altă parte, s-ar naște discrepanțe și tratamente diferite între asociați, care ar primi notificarea la date diferite, în funcție de distanță și alte circumstanțe concrete. În consecință, ar avea la dispoziție intervale de timp diferite pentru a-și asigura participarea și pentru a pregăti un punct de vedere documentat cu privire la punctele de pe ordinea de zi.Pentru toate aceste argumente s-a arătat că doar prima interpretare poate asigura o poziție juridică echitabilă între asociați și realizarea scopului textului.24. Opinia judecătorilor Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța și Tribunalului Constanța este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data expedierii convocării prin scrisoare recomandată, respectiv a depunerii la oficiul poștal a acesteia.De altfel, și în cazul societăților pe acțiuni, termenul de convocare a adunărilor generale se calculează în raport cu data expedierii scrisorii recomandate, astfel cum prevede art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.25. Judecătorii Secției a II-a civile din cadrul Curții de Apel Galați au opinat în sensul că termenul de 10 zile începe să curgă de la data recepționării efective a acesteia de către asociați.Magistrații din cadrul Secției a II-a civile a Tribunalului Galați, în unanimitate, au apreciat că termenul de 10 zile începe să curgă de la data expedierii/depunerii la oficiul poștal a convocării prin scrisoare recomandată, întrucât textul de lege, anume art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, se raportează la persoana care face convocarea, și nu la cea care primește înscrisul. Astfel, înscrisul privind convocarea trebuie să fie expediat cu cel puțin 10 zile înaintea zilei fixate pentru adunare. În interpretare contrară, textul de lege ar fi avut o altă exprimare, în sensul că trebuia primită cu 10 zile înaintea zilei fixate pentru adunare.Judecătorii din cadrul Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea au arătat că dispozițiile înscrise în art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reprezintă termenul de convocare a asociaților pentru adunările generale, fiind un termen stabilit în favoarea asociaților pentru ca aceștia să poată fi informați în mod real și efectiv despre problemele înscrise pe ordinea de zi și să poată vota în deplină cunoștință de cauză în adunarea generală pentru care au fost convocați; prin urmare, acest termen de 10 zile începe să curgă de la data recepționării efective a convocării de către asociați.26. În opinie majoritară, judecătorii Secției civile din cadrul Curții de Apel Iași susțin că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepționării efective a convocării de către asociați, intenția legiuitorului fiind aceea de a informa real și efectiv asociații cu privire la problemele înscrise pe ordinea de zi.27. Opinia unanimă, de principiu, a judecătorilor Secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava cu privire la problema de drept expusă este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepționării efective a convocării de către asociați, și nu de la data depunerii convocării la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată.28. Punctul de vedere al judecătorilor de la nivelul Curții de Apel Târgu Mureș și al instanțelor din raza sa de competență teritorială este în sensul că termenul de 10 zile prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 începe să curgă de la data recepționării efective de către asociați a convocării, prin scrisoare recomandată, având în vedere că în lege nu este prevăzută o dispoziție derogatorie de la prevederile Codului de procedură civilă, pentru următoarele considerente:– asigurarea dreptului la informare al asociaților, cum este cel prevăzut de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990;– asigurarea unor condiții echitabile pentru exercitarea dreptului de vot de către toți asociații, întrucât în situația transmiterii convocatorului prin poștă la aceeași dată este posibil ca unii dintre asociați să îl primească cu cel puțin 10 zile înainte de adunare și alții cu doar 3 sau 4 zile înainte de adunare.29. La nivelul Secției a II-a civile a Curții de Apel Timișoara, în unanimitate, s-a opinat în sensul că termenul de 10 zile ar trebui să curgă de la data recepționării efective a convocatorului de către asociați.30. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.028/C/1.621/III-5/2020 din 18 iunie 2020, a arătat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.VIII. Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție31. La nivelul Curții Constituționale și al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.IX. Raportul asupra chestiunii de drept32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în baza unei dispoziții speciale a legii nu se prevede altfel.X. Înalta Curte de Casație și JustițieX.1. Admisibilitatea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal33. Analiza circumstanțelor sesizării relevă împrejurarea că, în litigiul aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, instanța este competentă să soluționeze cauza în apel, iar potrivit prevederilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, hotărârea judecătoreasă pronunțată asupra unei acțiuni în anularea hotărârii adunării generale a asociaților este supusă numai apelului.34. De asemenea, de modul de interpretare a prevederilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 depinde soluționarea pe fond a cauzei în legătură cu care s-a formulat sesizarea. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei hotărâri a adunării generale a asociaților, iar prin apelul declarat se reiterează critica privind pretinsa interpretare greșită a dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în ceea ce privește momentul de la care curge termenul de 10 zile prevăzut de norma legală indicată, mai exact de la depunerea la poștă a convocatorului, și nu de la data recepționării acestuia de către destinatar.35. În ceea ce privește noutatea chestiunii de drept, și această condiție este îndeplinită, întrucât, chiar dacă chestiunea de drept își are izvorul într-un act normativ având o vechime considerabilă, aceasta nu a făcut, până în prezent, obiect al cercetării în procedura prevăzută de lege privind asigurarea unei practici judiciare unitare, nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici nu s-a putut stabili existența unei practici judiciare consistente care să releve anumite orientări precise în legătură cu chestiunea în discuție, de natură să releve că aceasta a fost rezolvată jurisprudențial.36. Nevoia de lămurire a chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată se impune cu atât mai mult cu cât, deși nu s-a cristalizat o jurisprudență în aplicarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanțele naționale care au răspuns consultării prealabile exprimă puncte de vedere divergente, creând premisele dezvoltării unei practici neunitare. De altfel, în studiile de doctrină consultate - Legea societăților comerciale, comentariu pe articole, ediția 3, editura C. H. Beck (St. D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea), Legea societăților comerciale nr. 31/1990, Analize și comentarii pe articole, ediția a II-a, editura Hamangiu (I. Schiau, T. Prescure) - autorii exprimă opinia că termenul de 10 zile este un termen minim, care curge de la data expedierii convocării, nu de la data primirii acesteia, creând un veritabil vector de opinie asupra modului de aplicare a legii în situația specifică.37. Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, sunt întrunite condițiile pentru formularea unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare.X.2. Asupra fondului sesizării38. Se cuvine doar reamintit că societatea cu răspundere limitată este un subiect de drept constituit potrivit legii, în baza actelor constitutive, și că personalitatea sa juridică deplină se manifestă de la data înregistrării sale în registrul comerțului. Ca subiect de drept cu deplină capacitate civilă, atât normele dreptului general, art. 209 din Codul civil, cât și cele speciale, art. 55 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, statuează că societatea, indiferent de forma de organizare, își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare. Ca expresie a acestei capacități, societatea are dreptul și obligația de funcționare, manifestate prin organele sale de conducere, în caz contrar fiind supusă dizolvării. În scopul funcționării, societatea este obligată să organizeze și să țină adunarea generală, iar ducerea la îndeplinire a acestei obligații revine, de regulă, administratorului, acesta fiind și domeniul reglementării cuprinse în art. 195 din Legea nr. 31/1990.39. Trecând din sfera generală în cea particulară, administratorul societății cu răspundere limitată - identificat ca organ al societății - are, pe lângă prerogativa reprezentării acesteia, conform art. 70 din Legea nr. 31/1990, republicată, împuternicirea stabilită de lege de a întreprinde toate operațiunile necesare funcționării societății și obligația de a lua parte la toate adunările acționarilor societății, iar, ca organ societar, între altele, convoacă adunarea generală a asociaților. 40. Executiv al societății în spațiul juridic în limita puterilor conferite acestuia de lege si de actele constitutive, administratorul este mandatarul societății cu răspundere limitată și, printr-o ficțiune juridică, societatea însăși. Altfel spus, ca regulă, actele administratorului societății comerciale sunt chiar actele societății înseși.41. Pentru administratori, convocarea adunării generale a asociaților în societatea cu răspundere limitată reprezintă o obligație al cărei conținut este delimitat prin art. 195 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.42. Convocarea adunării generale este, așadar, expresia unei acțiuni sociale, ca primă manifestare de voință a subiectului de drept, exprimată în vederea organizării și desfășurării adunării generale a asociaților în societatea cu răspundere limitată. Aceasta este un prim resort al voinței societății de a întruni adunarea generală, depozitara voinței subiectului de drept și are un efect bivalent, asigurând simultan premisa îndeplinirii obligației de funcționare și exercitării dreptului de autodeterminare. Convocarea adunării generale reprezintă expresia voinței societății care, acționând ca subiect de drept, generează consecințe în sarcina sa și a altora.43. Revenind la dispozițiile Legii nr. 31/1900, prin art. 291 se instituie o trimitere cu caracter general la dispozițiile dreptului comun. De aceea, sub acest aspect, convocatorul, ca manifestare de voință, este un act juridic unilateral al societății, exhibat prin organul de administrare al acesteia, în măsura în care dispozițiile noului Cod civil, edictate prin art. 1.342, definind actul juridic unilateral, stabilesc că pentru această calificare este esențială unicitatea voinței și aptitudinea sa de a genera efecte juridice, uneori chiar independent de manifestarea altor subiecte de drept.44. Pentru societatea cu răspundere limitată, convocatorul, ca act juridic unilateral, produce efecte la data exhibării sale și dispersării în spațiul în care se adresează. Iar acest „spațiu“, în societățile cu răspundere limitată, se circumstanțiază la persoana tuturor asociaților.45. Deși, la nivel aparent, prin convocarea adunării generale nu se constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului, deoarece drepturile asociaților își au izvorul în actele constitutive ale societății, și din acest motiv este indiferentă comunicarea convocatorului, totuși convocatorul se adresează asociaților care ar trebui să cunoască data adunării generale, deoarece ei sunt aceia care trebuie să fie informați cu privire la adunarea generală și care trebuie să participe la aceasta în vederea exprimării votului.46. Convocarea se adresează, așadar, unor subiecte determinate în persoana asociaților societății cu răspundere limitată ca o condiție natural necesară participării acestora la adunarea generală și pentru deliberare. Este rezultatul firesc al convocării și expresia logică a art. 191-193 din Legea nr. 31/1990, republicată, în care se arată că hotărârile asociaților se iau în adunarea generală, că hotărârea adunării generale se ia cu votul unei anumite majorități circumstanțiate de lege a asociaților, în condițiile în care fiecare parte socială dă dreptul la un vot.47. Este, așadar, necesar ca asociații, oricât de dispersați sunt în raport cu locul unde adunarea generală este desfășurată, să cunoască și, într-un mod concret și util, să poată participa la această adunare pentru exprimarea votului. Comunicarea convocatorului este deci o condiție naturală a exercitării dreptului de vot al fiecăruia dintre asociați, cu toate prerogativele pe care acest drept le conține (dreptul de informare asupra ordinii de zi și cu privire la date și documente, dreptul de participare etc.).48. Aceasta este rațiunea imprimată de art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, supus interpretării, în care se arată: „Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi“.49. Dincolo, totuși, de împrejurarea că este firesc ca actul convocării să ajungă la cunoștința destinatarilor săi, pentru modalitatea de calcul al termenului regresiv de „cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia“, trebuie determinat dacă societatea are obligația comunicării convocatorului destinatarilor săi, astfel încât termenul de 10 zile se calculează de la data acestei comunicări, pentru ca aceasta să fie considerată realizată în acord cu legea sau dacă termenul se calculează de la expediere.50. Spre acest demers se impune a se reaminti că actul juridic unilateral, calificare atribuită convocării potrivit art. 1.324 din Codul civil, este supus comunicării destinatarilor săi, iar comunicarea este obligatorie pentru emitent, în conformitate cu art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, „atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului și ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului“. 51. Dacă s-a justificat că este natural ca asociații, ca exponenți individuali ai unei voințe unice, să cunoască actul convocării, trebuie subliniat în continuare că, în raport cu delimitarea realizată prin art. 1.326 alin. (1) din Codul civil, după natura actului și efectul pe care îl produce, comunicarea convocatorului adunării generale către destinatari este și necesară.52. Astfel, între drepturile determinate prin actele constitutive se regăsește dreptul la vot al asociatului, alături de alte drepturi principale. Dreptul la vot preexistă adunării generale, întrucât se naște de la data constituirii societății, iar nu pe parcursul funcționării sale. Dreptul la vot asociat calității de asociat împreună cu prerogativele sale conferă titularului său o vocație generală și, ca orice alt drept subiectiv, exercițiul său este potestativ. Exercitat în limitele sale obiective și subiective, dreptul la vot și prerogativele sale (dreptul de a fi înștiințat, informat, de participare etc.) reprezintă pentru titular o putere discreționară, dar nu abuzivă, de a influența în mod unilateral o situație juridică preexistentă asupra unui alt subiect de drept, societatea. 53. Este însă ineficace teza abstractă potrivit căreia dreptul la vot preexistă atâta vreme cât exercițiul său nu este posibil decât într-un anumit context relevant. Concret, dreptul la vot al asociatului se manifestă numai în contextul organizării adunării generale specifice, iar până la acest moment el reprezintă, cum s-a spus, doar o vocație abstractă. Numai la data la care asociatul cunoaște data organizării adunării generale și datele sale concrete dreptul la vot va putea fi exercitat. 54. În acest sens, informarea destinatarului, ca titular al dreptului, este necesară, altfel dreptul subiectiv la vot nefiind altceva decât o vocație, al cărei exercițiu ar depinde în mod exclusiv și exhaustiv de voința unei alte persoane, ceea ce ar însemna o negare a dreptului, din cauza potestativității sale absolute, lăsate la îndemâna unui terț.55. Nu poate fi acceptată ideea contrară, argumentată pe analogia interpretării, prin raportare la dispozițiile art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 în care se arată că, în cazul societăților pe acțiuni, adunarea generală poate fi convocată și numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv o permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puțin 30 de zile înaintea ținerii adunării, la adresa acționarilor, înscrisă în registrul acționarilor.56. În societățile pe acțiuni, dispersia acțiunilor este mult mai mare, acțiunile pot fi depersonalizate, iar termenul de 30 de zile prezumă o durată suficientă pentru recepția corespondenței de către acționari, dincolo de împrejurarea că această modalitate de convocare a adunării generale rămâne totuși subsecventă publicării convocatorului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și va fi apreciată cazual, în funcție de numărul de acționari și de acțiunile deținute de aceștia. 57. În măsura în care atât dispozițiile art. 195 alin. (3), cât și cele ale art. 117 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au caracter special, analogia nu se poate aplica dacă rațiunile avute în vedere la edictarea normelor corespunzătoare au fost diferite. De aceea, dispozițiile art. 195 alin. (3), care presupun convocarea acționarilor în societatea cu răspundere limitată, caracterizată ca având o importantă componentă personală, nu pot avea ca fundament aceleași principii cu cele care guvernează o societate de capitaluri în care componenta personală este estompată. Aplicarea regulii de interpretare a fortiori în acest caz, prin referirea la art. 117 alin. (4) din lege, ar ajunge să reprezinte aplicarea acestei normei juridice la o situație nereglementată expres, ceea ce este, în realitate, nepermis prin chiar trimiterea pe care art. 291 din Legea nr. 31/1990 o impune, stabilind că „prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă“.58. În corolar, deși art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu distinge în ce constă obligația de a face convocarea adunării generale, actul juridic este supus comunicării sale către asociați, în mod necesar după natura actului și pentru a putea produce efectele juridice antrenate prin lege și prevederile actului constitutiv, după matricea art. 1.326 alin. (1) din Codul civil.59. Așadar, în interpretarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi, termen care se va calcula regresiv de la data comunicării sale asociaților, iar nu de la data expedierii.60. Deși aparent s-ar putea considera că această interpretare nu lasă posibilitatea unei aprecieri obiective și instituie un arbitrar pentru destinatarii legii, în mod special pentru administrația societății care nu ar putea controla data ajungerii corespondenței la asociați ori data la care aceștia au luat cunoștință de conținutul său, acest argument este contrazis prin prescrierea, în lege, a unei reguli precise prin care data comunicării poate fi determinată dincolo de acest aleatoriu. 61. Astfel, actul juridic unilateral supus comunicării produce efecte, în conformitate cu art. 1.326 alin. (3) din Codul civil, „din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile“, instituind un reper legal obiectiv, care reprezintă o adecvare în drept a teoriei recepției, pentru a elimina imprecizia determinată de atitudinea destinatarului/receptorului comunicării.62. Legea instituie în condițiile legalei comunicări, de la data recepției, echivalentă ajungerii actului transmis la destinatar, o prezumție absolută de încunoștințare a destinatarului asupra conținutului actului.63. Așadar, convocatorul adunării generale a acționarilor societății cu răspundere limitată, potrivit analizei realizate, este un act juridic supus comunicării, ca o condiție de efectivitate a acesteia, și presupune aducerea sa la cunoștința destinatarilor, identificați în persoana asociaților. Forța sa juridică nu poate astfel fi opusă până la data comunicării, prezumată de lege ca realizată la data la care comunicarea ajunge la destinatari.Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
    În numele legii
    DECIDE:    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:În interpretarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de 10 zile începe să curgă de la data la care convocarea adunării generale prin scrisoare recomandată a ajuns la destinatari, dacă în actul constitutiv sau în baza unei dispoziții speciale a legii nu se prevede o altă modalitate de comunicare.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 septembrie 2020.
    PREȘEDINTELE SECȚIEI A II-A CIVILE
    judecător MARIAN BUDĂ
    Magistrat-asistent,
    Ileana Peligrad    -----