DECIZIA nr. 602 din 16 iulie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 9 octombrie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbățeanu- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ridicată de Cristian-Ionuț Mladin, Eliza Mladin și Adriana-Felicia Mladin în Dosarul nr. 82/46/2015** al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care constituie obiectul Dosarului nr. 826D/2017 al Curții Constituționale.2. Primul termen de judecată a fost inițial stabilit pentru data de 14 aprilie 2020, fiind apoi preschimbat succesiv pentru data de 14 mai 2020, respectiv 28 mai 2020, când au avut loc dezbaterile în ședință publică, în prezența apărătorului ales al autoarei excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. În temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea mai întâi pentru data de 18 iunie 2020, iar apoi pentru 9 iulie 2020, când a constatat că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, astfel că, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru 16 iulie 2020, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:3. Prin Încheierea din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 82/46/2015**, Curtea de Apel Pitești - Secția a IIa civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Cristian-Ionuț Mladin, Eliza Mladin și Adriana-Felicia Mladin într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea în favoarea autorilor reclamanți a unui titlu de plată conform dispozițiilor art. 41 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 165/2013, în temeiul titlului de despăgubire pe care nu l-au valorificat în termen de 3 ani de la emitere, titlu reprezentat de decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de acordare a despăgubirilor pentru un imobil ce nu mai poate fi restituit în natură.4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că sunt beneficiarii unei decizii de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor după a cărei comunicare au fost adoptate mai multe acte normative prin care s-a suspendat succesiv emiterea titlurilor de plată și, ulterior, a titlurilor de conversie. Precizează că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, au fost suspendate emiterea atât a titlurilor de plată, cât și a celor de conversie, valorificarea titlului lor de despăgubire în termenul de 3 ani prevăzut de art. 18^1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu a mai fost posibil, iar ulterior, prin Legea nr. 165/2013 s-au abrogat dispozițiile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 referitoare la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel că valorificarea titlurilor de despăgubire nu s-a mai făcut pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, indiferent dacă deținătorii acestora au formulat sau nu opțiunile conform acestor dispoziții legale.5. Autorii excepției susțin că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (1) din Constituție deoarece în legislație nu este prevăzută vreo excepție de la regula reglementată prin art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Or, atâta vreme cât legea nu distinge și nu introduce alte criterii privind aplicabilitatea art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, singura condiție fiind ca dosarele să fie aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii, extinderea interpretării textului de lege la dispoziții legale ce sunt abrogate prin același act normativ, fără ca legiuitorul să facă trimitere la acestea, încalcă dispozițiile constituționale menționate. Consideră că, prin decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat o chestiune de drept adăugând la lege. În acest sens, autorii excepției arată că excluderea de la plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri a dosarelor aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii, dar pentru care persoanele îndreptățite nu au parcurs procedura administrativă prevăzută de capitolul V^1 secțiunea 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, încalcă principiile constituționale prevăzute de art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (1) din Constituție și echivalează cu îngrădirea unui drept fără ca această sancțiune să fie prevăzută de lege. Mai critică și faptul că, pentru titlurile de despăgubire emise pe numele mai multor persoane, Legea nr. 247/2005 nu a prevăzut un termen de valorificare și de exprimare a opțiunii. Art. 18^5 din Legea nr. 247/2005 condiționează valorificarea în condițiile menționate la art. 18^1-18^4 de acordul tuturor titularilor titlului de despăgubire cu aceeași soluție de despăgubire. Nefiind reglementată situația în care acest acord nu este împlinit, titularii nu aveau altă variantă decât aceea a introducerii unei acțiuni în justiție, acțiune pentru care nu există garanția soluționării irevocabile într-un termen de 3 ani de la data emiterii titlului de despăgubire.6. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că legiuitorul este liber să opteze atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite a beneficia de aceste despăgubiri, ținând seama mai ales de realitățile economico-financiare cu care se confruntă statul.9. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, considerând că legiuitorul a reglementat prin norme previzibile și accesibile executarea uneia dintre modalitățile în care titlul de despăgubire putea fi valorificat și pentru care creditorul nu a înțeles să opteze în termenul legal în care o putea face.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.“13. Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt criticate în interpretarea obligatorie dată acestora de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 987 din 8 decembrie 2016, în sensul că acestea „nu sunt aplicabile persoanelor îndreptățite sau autorilor acestora care au obținut titluri de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și nu au urmat procedura administrativă prevăzută în capitolul V^1 secțiunea 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nerespectând termenele privind valorificarea acestor titluri“.14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării legilor și în art. 15 alin. (1) care consacră principiul universalității drepturilor și obligațiilor, cu referire la art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, criticat în cauza de față, reglementează modalitatea de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea legilor reparatorii, în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.16. Spre deosebire de sistemul precedent, în care despăgubirile constau esențialmente în echivalent bănesc, prin noua lege a fost reconsiderată modalitatea de compensare a pierderii suferite de foștii proprietari, viziunea legislativă introdusă prin Legea nr. 165/2013 fiind reprezentată de acordarea de măsuri reparatorii constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent și în compensarea prin puncte, un punct având valoarea de 1 leu. Prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 constituie norme tranzitorii care reglementează situația dosarelor care erau deja aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru care legiuitorul a decis acordarea de despăgubiri bănești conform celor stabilite de autoritatea menționată, arătând totodată modalitatea concretă de plată a acestora. 17. Autorii excepției critică înțelesul pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept l-a dat prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fixând sfera de aplicare a acestuia și statuând că nu pot beneficia de prevederile textului criticat persoanele îndreptățite sau autorii acestora care au obținut titluri de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și nu au urmat procedura administrativă prevăzută în capitolul V^1 secțiunea 1 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nerespectând termenele privind valorificarea acestor titluri.18. Curtea observă că, în cauză, în favoarea autorilor excepției a fost emis un titlu de despăgubire la data de 18 noiembrie 2009, aceștia solicitând după data de 1 aprilie 2014 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să emită titlul de plată corespunzător celui de despăgubire. Cererea le-a fost respinsă, cu motivarea că a fost formulată ulterior expirării termenului de trei ani prevăzut de art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora „Titlurile de despăgubire se valorifică în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expiră mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul «Proprietatea»“. La data de 3 iunie 2015, autorii excepției au solicitat pe cale judecătorească obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată, invocând faptul că autoritatea menționată nu a ținut seama de suspendarea, dispusă pe cale normativă, a emiterii titlurilor de plată, iar mai apoi și a celor de conversie în acțiuni la Fondul „Proprietatea“.19. Curtea reține că stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv conform Legii nr. 247/2005 presupunea parcurgerea unei proceduri care debuta, conform art. 16 alin. (7) din titlul VII, cu emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în baza unui raport de evaluare a imobilului. Potrivit art. 18 alin. (1) din titlul VII al aceleiași legi, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emitea, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. 20. Legea oferea și definițiile termenilor utilizați, precizând că „titlurile de plată“ sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maximum 500.000 lei, iar „titlurile de conversie“ sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“.21. În cadrul acestei proceduri administrative, titlurile de conversie erau înaintate Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată erau remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.22. Art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprindea o precizare esențială pentru cauza de față, și anume că titlurile de despăgubire era necesar să fie valorificate în termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expira mai devreme de 12 luni de la prima ședință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul „Proprietatea“ (care a avut loc la 25 ianuarie 2011).23. Autorii excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 referitoare la plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016 prin care a statuat că acestea nu sunt aplicabile tuturor titlurilor de despăgubire emise anterior de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Legii nr. 247/2005, ci numai acelora în legătură cu care titularii și-au exprimat dreptul de opțiune prevăzut de art. 18^1 din titlul VII al aceleiași legi, în vigoare la data emiterii titlului de despăgubire.24. Prin Decizia nr. 597 din 15 iulie 2020, nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care condiționează însuși dreptul la despăgubiri al deținătorilor de titluri de despăgubire de exercitarea dreptului de opțiune pentru o anumită modalitate de despăgubire este neconstituțională. Orice interpretare adusă art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 care ar limita sfera de incidență a acestui text numai la titlurile de despăgubiri cu privire la care a fost exercitat dreptul de opțiune excedează cadrului constituțional.25. Curtea observă că, atâta vreme cât art. 18^1 alin. (4) dintitlul VII al Legii nr. 247/2005 se bucura de prezumția de constituționalitate, era evident că art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se putea referi numai la persoanele îndreptățite care nu și-au pierdut dreptul subiectiv de a obține valorificarea titlurilor de despăgubire, respectiv cei care și-au exercitat dreptul de opțiune. Însă, în condițiile constatării neconstituționalității art. 18^1 alin. (4) dintitlul VII al Legii nr. 247/2005 în modul indicat, rezultă că nu și-au pierdut dreptul subiectiv de a obține valorificarea titlurilor de despăgubire nici persoanele îndreptățite care nu și-au exercitat dreptul de opțiune. Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, indiferent că au exercitat sau nu dreptul de opțiune, nicio persoană îndreptățită nu și-a pierdut dreptul subiectiv de a obține valorificarea titlurilor de despăgubire.26. Art. 18^1 alin. (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 formau un corpus legislativ unitar, între acestea existând o legătură funcțională indisolubilă, dar întrucât primul și-a pierdut prezumția de constituționalitate, cel de-al doilea trebuie să acopere sfera creditorilor titulari ai unor titluri de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și care nu au optat pentru una dintre cele două modalități de valorificare a acestora, prin transformarea în titlu de plată și/sau titlu de conversie în acțiuni la Fondul „Proprietatea“, care sunt, astfel, și ei îndreptățiți la despăgubiri bănești. Art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se referă, în mod generic, la dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, de unde rezultă că dreptul la despăgubire se valorifică indiferent că persoanele și-au exercitat sau nu dreptul de opțiune.27. În acest context, interpretarea art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 dată prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept devine contrară art. 15 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât afectează dreptul de proprietate privată al titularilor unui titlu de despăgubire care nu și-au exprimat dreptul de opțiune în privința modalității de despăgubire, în condițiile incerte de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian-Ionuț Mladin, Eliza Mladin și Adriana-Felicia Mladin în Dosarul nr. 82/46/2015** al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 40 din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt neconstituționale.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 iulie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbățeanu
    ----