DECIZIA nr. 470 din 25 iunie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 28 septembrie 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Mihaela Ionescu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.241D/2018.2. La apelul nominal lipsește autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 667 din 30 octombrie 2018, paragraful 38.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia penală nr. 1.302/A din 17 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 388 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în etapa admisibilității în principiu, cererea de revizuire formulată de autoare împotriva Sentinței penale nr. 23/F/ din 25 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția penală, prin care aceasta a fost condamnată. Astfel cum reiese din Încheierea din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), instanța de apel a respins solicitările autoarei excepției de a fi audiată în calitate de revizuentă, de a fi audiat fostul soț în calitate de martor, confruntarea martorului cu revizuenta, audierea celor două martore - mama și sora revizuentei și testul poligraf al revizuentei. În motivarea soluției de respingere a cererilor autoarei excepției, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 420 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanța de apel poate readministra probele administrare în primă instanță și poate administra și probe noi, în condițiile art. 100 din Codul de procedură penală, însă dispozițiile legale se completează cu cele specifice din materia revizuirii, respectiv secțiunea a III-a, capitolul V, referitoare la căile extraordinare de atac - revizuirea. Instanța de apel a subliniat, totodată, că „în etapa admiterii în principiu nu se administrează probe de principiu, ci doar se examinează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea“ [art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală]. În acest context, întrucât autoarea excepției a apreciat respingerea cererii de probatorii ca fiind restrictivă și neconformă cu exigențele dreptului la un proces echitabil, a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 459 din Codul de procedură penală.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul Încheierii din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018), autoarea apreciază interpretarea instanței de apel ca fiind restrictivă și neconformă cu exigențele dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care instanța de apel nu a dispus cel puțin audierea sa. Solicită să se stabilească dacă, în procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, neadministrarea de probe și, în principal, neascultarea petentului-revizuent corespund cu exigențele dreptului la un proces echitabil. Apreciază că interpretarea instanței de apel creează consecințe de inegalitate în fața legii. Reține că, în cazul altor căi de atac, audierea este permisă. Totodată, susține că reglementarea este neproporțională, injustă, înfrânge principiul constituțional al proporționalității.6. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Invocă în acest sens jurisprudența instanței de control constituțional și reține că persoana față de care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare nu se găsește în aceeași situație juridică cu inculpatul, cazurile nefiind egale și neimpunând o egalitate de tratament. Totodată, reține că în faza procesuală a admisibilității se examinează îndeplinirea condițiilor cerute de lege, instanța neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzații în materie penală, aceasta verificând cererea de revizuire doar sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale cetățenilor, restrângere care să fie anterior constatată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 459 din Codul de procedură penală. Față de motivarea instanței de apel și criticile de neconstituționalitate formulate de autoare, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, având următorul conținut: „(3) Instanța examinează dacă: […] e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; […]“.11. Autoarea susține că normele procesual penale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 667 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2019, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 13. În motivarea soluției sale, Curtea a făcut referire la considerentele Deciziei nr. 506 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragrafele 21-24, în care a reținut că, în etapa admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța de judecată verifică cererea sub aspectul regularității sale și îndeplinirii condițiilor de folosire a acestei căi de atac extraordinare, realizându-se în fapt o judecată (judicium rescindes). Așadar, potrivit dispozițiilor art. 459 din Codul de procedură penală, instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile legii, respectiv cu privire la o hotărâre definitivă, în termen, de către o persoană îndreptățită să folosească calea de atac a revizuirii, pentru temeiuri care corespund cazurilor de revizuire, reglementate expres de lege. 14. De asemenea, Curtea a reținut că instanța examinează dacă din probele depuse odată cu cererea de revizuire rezultă date suficiente pentru ca judecata asupra cererii să continue, deci cererea să fie admisă în principiu [art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală]. Aceste verificări de probe apar ca necesare în cazul de revizuire reglementat la art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală - când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză - fiind necesar ca faptele probatorii să fie noi, nefiind posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, iar în cazurile prevăzute la lit. b), c) și d) ale aceluiași articol, referitoare la mărturii mincinoase, înscrisuri false, fapte ilicite comise de subiecți oficiali, atunci când acestea nu sunt dovedite prin hotărâri judecătorești. În verificarea probelor depuse odată cu cererea de revizuire, în această procedură, se aplică dispozițiile din partea generală a Codului de procedură penală privitoare la probe și mijloace de probă. 15. Așadar, Curtea a constatat că admisibilitatea în principiu este o judecată de ordin procesual, privind regularitatea și seriozitatea cererii de revizuire, pentru a se decide dacă este sau nu cazul să fie efectuat un control judecătoresc prin rejudecarea cauzei care face obiectul cererii de revizuire. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că admisibilitatea în principiu este o activitate procesuală de statuare, privind exercitarea unui drept procesual și, implicit, soluționarea unei situații procesuale, deci o judecată. În această procedură, instanța verifică existența unei concordanțe manifeste („evidente“) între cazul de revizuire invocat - dintre cele reglementate în art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală -, motivul pe care se sprijină și dovezile sau probele invocate.16. Cât privește susținerile potrivit cărora normele procesual penale cuprinse în art. 459 alin. (3) lit. e) nu au caracter echitabil și încalcă dreptul la apărare, întrucât, în această etapă, părțile nu pot propune probe, nu pot formula cereri sau apărări, nu pot dezbate în condiții de contradictorialitate legalitatea și eficacitatea probelor, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță „fără citarea părților“ este neconstituțională. Ca urmare a publicării deciziei precitate, art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 114 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având redactarea în vigoare, potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță, în camera de consiliu, cu citarea părților și cu participarea procurorului. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică examinarea admisibilității în principiu. În aceste condiții, Curtea a constatat că revizuentul are posibilitatea de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligațiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar, din această perspectivă, critica autorului excepției fiind neîntemeiată.17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea.18. Cu toate acestea, Curtea observă că, în prezenta cauză, autoarea excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la normele procesual penale criticate, ci este nemulțumită, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către instanța de apel. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionela Mitru (fostă Canalos-Varga, fostă Negrici) în Dosarul nr. 3.758/93/2017 (2.067/2018) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 25 iunie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Mihaela Ionescu
    ----