DECIZIA nr. 170 din 26 mai 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 705 din 6 august 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Marițiu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de George Gatej în Dosarul nr. 9.863/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.039D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că scopul reglementării nu a fost acela de a înlătura de la aplicare prevederile care reglementează standardele minime privind condițiile de cazare în penitenciare. Premisa legiferării a constituit-o jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care instanța europeană a constatat încălcări ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzice în termeni categorici tortura sau tratamentele și pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei, în legătură cu condițiile de detenție care au existat de-a lungul anilor în penitenciarele din România, mai ales supraaglomerarea, igiena necorespunzătoare și lipsa asistenței medicale corespunzătoare.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea din 29 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.863/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de George Gatej cu ocazia soluționării unei contestații introduse în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că adoptarea dispozițiilor criticate nu poate înlătura obligația Administrației Naționale a Penitenciarelor de a asigura respectarea normelor minime de cazare, precum și a celorlalte condiții minimale prevăzute de legislația în vigoare. Apreciază că, pentru a fi constituționale, dispozițiile criticate trebuiau să prevadă expres că nu sunt înlăturate de la aplicare normele minime privind condițiile de cazare în penitenciare.6. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Simplul fapt că în art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu se menționează expres că Administrația Națională a Penitenciarelor are în continuare obligația să facă toate demersurile pentru a asigura condiții corespunzătoare de detenție nu conduce la ideea că asigurarea măsurilor compensatorii generează o anulare automată a acestei obligații. Cu alte cuvinte, nu are loc o încălcare a dispozițiilor constituționale, ci modalitatea de interpretare a normelor legale poate genera încălcări ale unor drepturi concrete ale celor în cauză, încălcări ce pot fi evitate prin intervenția judecătorului de supraveghere sau a instanței de judecată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispozițiile criticate au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Aceste dispoziții au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 20 decembrie 2019. Dispozițiile criticate aveau următorul conținut:(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;b) lipsa accesului la activități în aer liber;c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;b) în tranzit.(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“De asemenea, Curtea reține că art. III din Legea nr. 240/2019 prevede că:Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.11. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare“, Curtea reține că, în soluționarea plângerii autorului excepției, judecătorul de supraveghere a privării de libertate și-a întemeiat argumentația pe dispozițiile criticate în prezenta cauză, apreciindu-le incidente în cauză. Așa fiind, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare“, putând analiza constituționalitatea acestora.12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 22 referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 28 referitor la secretul corespondenței, art. 31 referitor la dreptul la informație, art. 51 referitor la dreptul la petiționare și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a depus la biroul judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova trei plângeri, prin care a solicitat: respectarea dreptului de a i se asigura în camera de cazare un spațiu de minimum 4 mp de persoană; obligarea penitenciarului la a-i preda citațiile venite pe numele său, emise într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție; predarea, pe viitor, a tuturor citațiilor emise pentru el de instanțele judecătorești; respectarea dreptului de a folosi banii aflați în contul de penitenciar. Plângerile au fost conexate, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova pronunțând Încheierea nr. 387 din 25 aprilie 2018, prin care s-a admis plângerea privind nepredarea citațiilor, fiind respinse ca nefondate celelalte plângeri.14. În ceea ce privește solicitarea referitoare la respectarea dreptului de a i se asigura în camera de cazare un spațiu de minimum 4 mp de persoană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova a reținut în încheiere următoarele: „Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017 statul român a recunoscut că în unele penitenciare, fie toate, fie unele din spațiile de cazare, nu pot să asigure respectarea normelor minime de cazare (începând cu suprafața minimă de cazare și continuând cu alte condiții arătate în lege). Pe baza procedurii stabilite de lege s-a realizat inventarierea tuturor spațiilor de detenție și calificarea acestora (prin OMJ 2.773/2017) fie în rândul spațiilor care pot respecta condițiile minime de deținere, fie în cealaltă categorie. Pentru cele din urmă, legea a prevăzut, astfel, că deținuții care stau în condiții necorespunzătoare (în primul rând datorită supraaglomerării) să fie despăgubiți prin zile care se scad din restul rămas de executat din pedeapsă (6 zile considerate executate pentru 30 zile executate în condiții necorespunzătoare). Prin urmare, deținuții care se află în această situație sunt îndreptățiți la compensația prevăzută de lege, nemaiexistând obligația penitenciarului de a le asigura o suprafață de 4 mp/persoană, prevăzută de art. 1 alin. (3) din Normele minime privind condițiile de cazare, aprobate prin OMJ 2.772/2017.“15. Ulterior, autorul excepției de neconstituționalitate a formulat, în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013, contestație împotriva încheierii pronunțate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate. În cursul soluționării contestației, a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, apreciindu-se, în esență, că aceste dispoziții sunt neconstituționale deoarece în cuprinsul lor nu se precizează expres că Administrația Națională a Penitenciarelor are în continuare obligația de a asigura 4 mp fiecărui deținut.16. Prin Încheierea din 29 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.863/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de George Gatej. Ulterior, prin Sentința penală nr. 2.248 din 31 iulie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală, a fost admisă în parte contestația petentului, a fost desființată în parte încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova și, rejudecând în fond, s-a constatat încălcarea în ceea ce îl privește pe petent, de către Administrația Penitenciarului București Rahova, a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, în sensul că în camera unde se afla deținut petentul nu i s-a asigurat acestuia un spațiu util de 4 mp.17. În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției susține, în esență, că adoptarea dispozițiilor criticate nu poate înlătura obligația Administrației Naționale a Penitenciarelor de a asigura respectarea normelor minime de cazare, precum și a celorlalte condiții minimale prevăzute de legislația în vigoare. Apreciază că, pentru a fi constituționale, dispozițiile criticate trebuiau să prevadă expres că nu sunt înlăturate de la aplicare normele minime privind condițiile de cazare în penitenciare.18. În acest context, Curtea observă că nici Legea nr. 254/2013 și nici Legea nr. 169/2017 nu conțin vreo dispoziție care să excludă de la aplicare prevederile care reglementează standardele minime privind condițiile de cazare în penitenciare în cazul incidenței art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Astfel, având în vedere aceste aspecte, precum și ansamblul datelor speței, rezultă că autorul excepției este nemulțumit de modul în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova a înțeles să interpreteze și să aplice legea în cauza sa particulară.19. Curtea reține că a statuat, în jurisprudența sa, că este competentă să realizeze un control de constituționalitate a interpretării pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelor reglementări. În acest caz, Curtea are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției (Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30).20. Curtea a statuat că, în cadrul exercitării acestui control de constituționalitate, criteriul fundamental pentru determinarea competenței de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea a constatat că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură să încalce exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc.21. Curtea a constatat că nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Decizia nr. 729 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 23 februarie 2017).22. Raportat la cauza de față, Curtea reține că, în ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, nu s-a constatat o interpretare constantă/continuă în sensul reclamat de autorul excepției, astfel încât nu poate fi pusă în discuție o problemă de constituționalitate a prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, problema juridică invocată fiind, prin urmare, o chestiune de interpretare si aplicare a legii, atribuție ce revine instanțelor judecătorești. De altfel, se poate constata că în cadrul soluționării contestației încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Rahova a fost desființată în parte, instanța judecătorească constatând încălcarea în ceea ce în privește pe petent, de către Administrația Penitenciarului București Rahova, a normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, în sensul că în camera unde se afla deținut petentul nu i s-a asigurat acestuia un spațiu util de 4 mp.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de George Gatej în Dosarul nr. 9.863/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Marițiu
    -----