HOTĂRÂRE nr. 415 din 19 mai 2000privind caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea comercializării acestora
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 13 iunie 2000
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 6 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările ulterioare,Guvernul României adopta prezenta hotărâre. + Articolul 1Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor înscrise în Tariful vamal de import al României la poziţiile tarifare 7013.21 - Pahare pentru baut din cristal şi 7013.31 - Obiecte pentru servicii de masa sau pentru bucatarie din cristal cu plumb. + Articolul 2În funcţie de compozitia chimica, produsele din sticlă cristal se clasifica astfel: a) cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,545; b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cmc şi cu un indice de refractie mai mare de 1,545; c) sticlă cristalina este sticlă cristal care conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,45 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,520; d) cristalin - sticlă sonora - este sticlă cristal care conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,40 g/cmc şi a carei duritate Vickers la suprafaţa este de 550 ± 20.Proprietăţile fizico-chimice menţionate la alin. 1 trebuie determinate prin metodele prevăzute în anexa la hotărâre. + Articolul 3Produsele din sticlă cristal, care au caracteristicile tehnice prevăzute la art. 2, pot fi introduse în circuitul intern dacă sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.Etichetarea va fi însoţită, în mod obligatoriu, de următoarele marcaje: a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscripţionat cu specificăţia Pb 30% sau Pb 24% pentru cristalul superior şi, respectiv, pentru cristalul cu plumb; b) marcaj patrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline; c) marcaj sub forma de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului. + Articolul 4Comercializarea produselor care nu respecta prevederile art. 3 reprezintă încălcarea dispoziţiilor art. 9, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările ulterioare, şi constituie contravenţie, fiind sancţionată potrivit art. 46 şi 46^1, coroborate cu art. 50^1 din aceeaşi ordonanţa. + Articolul 5Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 4 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. + Articolul 6Anexa face parte integrantă din prezenta hotărâre. + Articolul 7Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.PRIM-MINISTRUMUGUR CONSTANTIN ISARESCUContrasemnează:---------------Ministrul industriei şi comerţului,Radu BerceanuOficiul pentru Protecţia ConsumatorilorEliade Mihailescu,secretar de stat + Anexa 1 METODEde determinare a proprietăţilor fizice şi chimice ale produselor din sticlă cristal1. Analize chimice1.1. Determinarea BaO---------------- BaO se dozeaza gravimetric ca sulfat de bariu. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticlă fin macinata, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest până la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator, cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasă până a doua zi. Se filtreaza prin hârtie cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda. Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe circa 30 de minute. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Precipitatul de sulfat de bariu se calcineaza la flacara mica, într-un creuzet de portelan, până la carbonizarea filtrului, şi apoi la circa 800°C până la obţinerea masei constante şi se cantareste. Cantitatea de substanţa calcinata este sulfatul de bariu.1.2. Determinarea PbO----------------PbO se determina prin metoda gravimetrica sau complexometrica. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticlă, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasă până a doua zi. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda pentru îndepărtarea ionului SO(4) (verificarea se efectuează cu soluţie de clorura de bariu). Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe 30 de minute.Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Filtratul obţinut se tratează cu acid sulfuric 96%, amestecand continuu pentru a înlesni precipitarea sulfatului de plumb. Precipitarea este completa în momentul în care, după decantarea precipitatului, prin adaugare de acid sulfuric, nu se mai formează precipitat. Se incalzeste şi se concentreaza soluţia până la apariţia vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se dilueaza cu circa 100 cmc apa şi se lasă precipitatul să se depună timp de minimum 2 ore. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, se spala cu acid sulfuric 1% de câteva ori, apoi cu alcool etilic 96% vol. până la îndepărtarea completa a ionului de SO(4) (verificarea se efectuează cu soluţie de clorura de bariu 10%), se usucă filtrul în etuva la circa 100°C şi apoi se calcineaza la temperatura de 900°C într-un creuzet din portelan, până la obţinerea masei constante. Rezultatul cantaririi este sulfatul de plumb.1.3. Determinarea K(2)O------------------ Conţinutul de K(2)O din sticlă cristal se determina prin pulverizarea soluţiei de analizat într-o flacara de aer-propan şi fotometrarea la lungimea de unda de 768 nm, specifică potasiului. Trasarea curbelor de etalonare se realizează prin pulverizarea soluţiilor-etalon în flacara fotometrului şi citirea la galvanometru a deviatiilor acului, folosind filtre corespunzătoare lungimii de unda de 768 nm pentru potasiu.Din balonul de 500 cmc cu filtratul obţinut după separarea sulfatilor de bariu şi plumb se scot cu pipeta 25 cmc, se aduc cu apa la semn, se omogenizeaza. Se fotometrează aceasta soluţie la 768 nm şi se citesc indicaţiile galvanometrului. Se fac citiri şi pe apa distilata şi se scad din cele obţinute pentru soluţia de analizat.Cu rezultatele obţinute se citeşte pe curba de etalonare conţinutul de potasiu în miligrame.1.4. Determinarea ZnO---------------- Într-o capsula din platina se cantareste o proba de circa 1 g pulbere de sticlă fin macinata cu o precizie ac 0,01 g.Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%, care se amesteca cu substanţa de analizat prin agitarea uşoară a capsulei.Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula prin sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice.Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest până la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica.Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1), se incalzeste pentru dizolvarea sulfatilor de fier şi de aluminiu şi se lasă până a doua zi.Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar filtrul se pune într-un balon cotat de 500 cmc. Se aduce soluţia la semn şi se omogenizeaza.Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie din balonul cotat şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga 3-4 picaturi de fenolftaleina şi apoi hidroxid de sodiu pastile, până la virarea în roşu a indicatorului şi încă 5 g în exces. Se fierbe 2-3 minute şi se trece totul cantitativ într-un balon cotat de 250 cmc.Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga acid clorhidric 40% până la pH 7 şi se incalzeste pe sita din azbest la flacara unui bec de gaz până când soluţia miroase slab a amoniac. Se filtreaza hidroxidul de aluminiu printr-un filtru cu banda alba, iar filtratul se prinde într-un pahar de 400 cmc, se evapora până la circa 150 cmc, se adauga amoniac până la pH 7 şi circa 10-15 picaturi PAN. Se titreaza cu complexon III 0,1 M până la culoarea galbena.1.5. Limite------+/- 0,1 în valoare absolută pentru fiecare determinare. Dacă din analiza apare o eroare inferioară în limitele tolerantelor, faţă de limitele fixate (30%, 24% sau 10%), trebuie luată media a cel puţin trei analize. Dacă media este mai mare sau egala cu 29,95, 23,95 sau 9,95, sticlă poate fi acceptată în categoria corespunzând la 30%, 24% şi, respectiv, 10%.2. Determinări fizice2.1. Densitatea---------- Densitatea sticlei se poate determina prin: a) metoda cu picnometru - determinarea masei probei de sticlă (5-10 g) sub forma de cioburi şi a volumului ocupat de aceasta cu ajutorul picnometrului şi al unui lichid (apa distilata) a cărui densitate este cunoscută la temperatura de lucru; b) metoda hidrostatica în domeniul 0,01, prin cantarirea unei probe de 10-50 g în aer şi cufundarea într-un lichid (apa distilata) cu densitate cunoscută la temperatura de 20°C (plus sau minus 1°C), masurata cu o precizie de 0,2°C.2.2. Indicele de refractie--------------------- Indicele este măsurat cu refractometrul care să asigure o precizie de plus sau minus 1 x 10 (la minus 5), prin metoda reflexiei totale sau metoda devierii unui fascicul paralel de lumina.2.3. Microduritatea---------------Se determina conform SR-ISO 938/95.--------
| EMITENT |
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 6 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările ulterioare,Guvernul României adopta prezenta hotărâre. + Articolul 1Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor înscrise în Tariful vamal de import al României la poziţiile tarifare 7013.21 - Pahare pentru baut din cristal şi 7013.31 - Obiecte pentru servicii de masa sau pentru bucatarie din cristal cu plumb. + Articolul 2În funcţie de compozitia chimica, produsele din sticlă cristal se clasifica astfel: a) cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,545; b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cmc şi cu un indice de refractie mai mare de 1,545; c) sticlă cristalina este sticlă cristal care conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,45 g/cmc şi un indice de refractie mai mare de 1,520; d) cristalin - sticlă sonora - este sticlă cristal care conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu (K(2)O), având o densitate de minimum 2,40 g/cmc şi a carei duritate Vickers la suprafaţa este de 550 ± 20.Proprietăţile fizico-chimice menţionate la alin. 1 trebuie determinate prin metodele prevăzute în anexa la hotărâre. + Articolul 3Produsele din sticlă cristal, care au caracteristicile tehnice prevăzute la art. 2, pot fi introduse în circuitul intern dacă sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.Etichetarea va fi însoţită, în mod obligatoriu, de următoarele marcaje: a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de minimum 1 cm, inscripţionat cu specificăţia Pb 30% sau Pb 24% pentru cristalul superior şi, respectiv, pentru cristalul cu plumb; b) marcaj patrat, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline; c) marcaj sub forma de triunghi echilateral, de culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul cristalinului. + Articolul 4Comercializarea produselor care nu respecta prevederile art. 3 reprezintă încălcarea dispoziţiilor art. 9, 19 şi 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările ulterioare, şi constituie contravenţie, fiind sancţionată potrivit art. 46 şi 46^1, coroborate cu art. 50^1 din aceeaşi ordonanţa. + Articolul 5Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 4 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. + Articolul 6Anexa face parte integrantă din prezenta hotărâre. + Articolul 7Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.PRIM-MINISTRUMUGUR CONSTANTIN ISARESCUContrasemnează:---------------Ministrul industriei şi comerţului,Radu BerceanuOficiul pentru Protecţia ConsumatorilorEliade Mihailescu,secretar de stat + Anexa 1 METODEde determinare a proprietăţilor fizice şi chimice ale produselor din sticlă cristal1. Analize chimice1.1. Determinarea BaO---------------- BaO se dozeaza gravimetric ca sulfat de bariu. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticlă fin macinata, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest până la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator, cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasă până a doua zi. Se filtreaza prin hârtie cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda. Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe circa 30 de minute. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Precipitatul de sulfat de bariu se calcineaza la flacara mica, într-un creuzet de portelan, până la carbonizarea filtrului, şi apoi la circa 800°C până la obţinerea masei constante şi se cantareste. Cantitatea de substanţa calcinata este sulfatul de bariu.1.2. Determinarea PbO----------------PbO se determina prin metoda gravimetrica sau complexometrica. Într-o capsula din platina se cantareste 1 g pulbere de sticlă, cu o precizie de 0,01 g. Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%. Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula pe sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice. Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric, se incalzeste, se lasă până a doua zi. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar precipitatul se spala cu apa calda pentru îndepărtarea ionului SO(4) (verificarea se efectuează cu soluţie de clorura de bariu). Filtrul cu precipitat se introduce într-un pahar de 250 cmc, se adauga 100 cmc acid azotic 65% diluat (1+1) şi se fierbe 30 de minute.Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica. Filtratul obţinut se tratează cu acid sulfuric 96%, amestecand continuu pentru a înlesni precipitarea sulfatului de plumb. Precipitarea este completa în momentul în care, după decantarea precipitatului, prin adaugare de acid sulfuric, nu se mai formează precipitat. Se incalzeste şi se concentreaza soluţia până la apariţia vaporilor albi de anhidrida sulfurica. Se dilueaza cu circa 100 cmc apa şi se lasă precipitatul să se depună timp de minimum 2 ore. Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, se spala cu acid sulfuric 1% de câteva ori, apoi cu alcool etilic 96% vol. până la îndepărtarea completa a ionului de SO(4) (verificarea se efectuează cu soluţie de clorura de bariu 10%), se usucă filtrul în etuva la circa 100°C şi apoi se calcineaza la temperatura de 900°C într-un creuzet din portelan, până la obţinerea masei constante. Rezultatul cantaririi este sulfatul de plumb.1.3. Determinarea K(2)O------------------ Conţinutul de K(2)O din sticlă cristal se determina prin pulverizarea soluţiei de analizat într-o flacara de aer-propan şi fotometrarea la lungimea de unda de 768 nm, specifică potasiului. Trasarea curbelor de etalonare se realizează prin pulverizarea soluţiilor-etalon în flacara fotometrului şi citirea la galvanometru a deviatiilor acului, folosind filtre corespunzătoare lungimii de unda de 768 nm pentru potasiu.Din balonul de 500 cmc cu filtratul obţinut după separarea sulfatilor de bariu şi plumb se scot cu pipeta 25 cmc, se aduc cu apa la semn, se omogenizeaza. Se fotometrează aceasta soluţie la 768 nm şi se citesc indicaţiile galvanometrului. Se fac citiri şi pe apa distilata şi se scad din cele obţinute pentru soluţia de analizat.Cu rezultatele obţinute se citeşte pe curba de etalonare conţinutul de potasiu în miligrame.1.4. Determinarea ZnO---------------- Într-o capsula din platina se cantareste o proba de circa 1 g pulbere de sticlă fin macinata cu o precizie ac 0,01 g.Se adauga 6 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1) şi circa 20 cmc acid fluorhidric 40%, care se amesteca cu substanţa de analizat prin agitarea uşoară a capsulei.Se lasă câteva minute în repaus şi se volatilizeaza pe baia de apa la fierbere. Când se ajunge la consistenta siropoasa se trece capsula prin sita din azbest, unde se continua evaporarea până la degajarea anhidridei sulfurice.Se raceste capsula, se adauga 15 cmc acid fluorhidric 40% şi se evapora pe sita din azbest până la încetarea degajarii vaporilor albi de anhidrida sulfurica.Se raceste capsula şi conţinutul se trece cantitativ într-un pahar de laborator cu circa 150 cmc apa. Se adauga 10 cmc acid sulfuric 96% diluat (1+1), se incalzeste pentru dizolvarea sulfatilor de fier şi de aluminiu şi se lasă până a doua zi.Se filtreaza prin hârtie de filtru cu porozitate mica, iar filtrul se pune într-un balon cotat de 500 cmc. Se aduce soluţia la semn şi se omogenizeaza.Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie din balonul cotat şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga 3-4 picaturi de fenolftaleina şi apoi hidroxid de sodiu pastile, până la virarea în roşu a indicatorului şi încă 5 g în exces. Se fierbe 2-3 minute şi se trece totul cantitativ într-un balon cotat de 250 cmc.Cu ajutorul unei pipete se scot 200 cmc soluţie şi se introduc într-un pahar de laborator de 400 cmc. Se adauga acid clorhidric 40% până la pH 7 şi se incalzeste pe sita din azbest la flacara unui bec de gaz până când soluţia miroase slab a amoniac. Se filtreaza hidroxidul de aluminiu printr-un filtru cu banda alba, iar filtratul se prinde într-un pahar de 400 cmc, se evapora până la circa 150 cmc, se adauga amoniac până la pH 7 şi circa 10-15 picaturi PAN. Se titreaza cu complexon III 0,1 M până la culoarea galbena.1.5. Limite------+/- 0,1 în valoare absolută pentru fiecare determinare. Dacă din analiza apare o eroare inferioară în limitele tolerantelor, faţă de limitele fixate (30%, 24% sau 10%), trebuie luată media a cel puţin trei analize. Dacă media este mai mare sau egala cu 29,95, 23,95 sau 9,95, sticlă poate fi acceptată în categoria corespunzând la 30%, 24% şi, respectiv, 10%.2. Determinări fizice2.1. Densitatea---------- Densitatea sticlei se poate determina prin: a) metoda cu picnometru - determinarea masei probei de sticlă (5-10 g) sub forma de cioburi şi a volumului ocupat de aceasta cu ajutorul picnometrului şi al unui lichid (apa distilata) a cărui densitate este cunoscută la temperatura de lucru; b) metoda hidrostatica în domeniul 0,01, prin cantarirea unei probe de 10-50 g în aer şi cufundarea într-un lichid (apa distilata) cu densitate cunoscută la temperatura de 20°C (plus sau minus 1°C), masurata cu o precizie de 0,2°C.2.2. Indicele de refractie--------------------- Indicele este măsurat cu refractometrul care să asigure o precizie de plus sau minus 1 x 10 (la minus 5), prin metoda reflexiei totale sau metoda devierii unui fascicul paralel de lumina.2.3. Microduritatea---------------Se determina conform SR-ISO 938/95.--------
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari