DECIZIA nr. 39 din 4 februarie 2020referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 25 mai 2020



    Valer Dorneanu- președinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbățeanu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constanța Popescu și Raluca Viorica Zoica Petrescu în Dosarul nr. 2.375/3/2014** al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.217D/2017.2. La apelul nominal răspunde pentru autoarele excepției doamna avocat Lyana Gabriela Dina, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află la al doilea termen de judecată, acordat la cererea autoarelor excepției, în scopul angajării unui apărător.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepției, care solicită admiterea acesteia. Învederează Curții că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, exista pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București o cauză având ca obiect cererea formulată de autoarele excepției de obligare a Primăriei Municipiului București la soluționarea notificării introduse în temeiul Legii nr. 10/2001, dar nici instanța de fond, nici cea de apel nu a observat acest lucru, din cauza declinărilor succesive de competență, finalizate cu alocarea, în anul 2014, a unui alt număr de dosar. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate susține că textele de lege supuse controlului de constituționalitate îngrădesc accesul liber la justiție. Depune note scrise în argumentarea celor expuse.4. Având cuvântul, reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că dreptul de acces liber la justiție poate fi supus unor condiții, constând inclusiv în împlinirea unor termene de parcurgere a unor proceduri prealabile, așa cum sunt cele prevăzute de textele de lege criticate.
    CURTEA,    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Decizia civilă nr. 719A/2016 din 13 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.375/3/2014**, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constanța Popescu și Raluca Viorica Zoica Petrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtului Municipiul București, prin primar, la emiterea unei decizii de restituire în natură a unui teren și la stabilirea de despăgubiri pentru construcțiile demolate. Astfel cum reiese din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 30 iulie 2013.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, prin admiterea excepției de prematuritate a acțiunii îndreptate împotriva refuzului de soluționare a notificării de către entitatea învestită, se suprimă dreptul notificatorului de a se adresa instanțelor de judecată, în temeiul art. 25 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Se arată că termenele prevăzute de art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt termene suplimentare acordate ulterior entităților competente, ce aveau obligația să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.7. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în susținerea acestei opinii, jurisprudența Curții Constituționale.10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, arătând că își menține punctul de vedere reținut în deciziile nr. 691 din 27 noiembrie 2014, nr. 714 din 9 decembrie 2014 și nr. 712 din 6 decembrie 2016.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile apărătorului autoarelor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluționarea cererii de obligare a pârâtului Municipiul București, prin primarul general, să emită dispoziția prin care să propună restituirea în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent aferente unui teren situat în București și despăgubiri pentru construcțiile demolate. Așa cum rezultă din dosarul cauzei, autoarele excepției s-au adresat instanței judecătorești la data de 30 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013). Având în vedere că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, primarul Municipiului București nu soluționase încă notificarea depusă de autoarele excepției în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care solicitau acordarea de despăgubiri, rezultă că situația de fapt din cauza de față se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căreia „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, (...)“. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013. Art. 33 impune entităților învestite de lege obligația de a soluționa în anumite termene cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în funcție de numărul de cereri pe care îl mai au de soluționat. Art. 34 stabilește termenele în care trebuie soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și cele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum și anumite reguli procedurale ce trebuie respectate la soluționarea acestora.14. În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul de acces liber la justiție.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, așadar ulterior emiterii de către entitățile învestite a unor decizii conținând propuneri de acordare de măsuri compensatorii pentru bunurile imobile ce nu mai pot fi restituite în natură, care să fie apoi verificate și validate sau invalidate de Comisia Națională. Or, în cauza de față, având în vedere etapa administrativă vizată de acțiunea introductivă de instanță, constând în soluționarea notificării adresate Municipiului București, prin primar, în vederea restituirii în natură a unui teren și a propunerii de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate, rezultă că prevederile de lege menționate nu sunt incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată care a învestit Curtea Constituțională cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, textul criticat fiind lipsit de legătură cu cauza, de vreme ce nu a fost emisă o decizie de despăgubire/compensare prin puncte de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 dosarul de despăgubire aflându-se încă la entitatea învestită cu soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv Primăria Municipiului București.16. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33, Curtea reține că, prin mai multe decizii, ca de exemplu Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, a constatat că instituirea, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, a unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările depuse la acestea se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia (paragraful 20).17. În ceea ce privește critica prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituție, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. Tot astfel, prin Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, Curtea a statuat că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nerezolvate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul emiterii unei decizii de admitere sau de respingere a acestora. În speță, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013 (Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, paragraful 24).18. În plus, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept - subiectiv ori procesual - inclusiv prin instituirea unor termene nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene în care entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție.19. Curtea Constituțională a observat, totodată, că asupra unei probleme de principiu similare s-a pronunțat și Înalta Curte Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015, care a conchis că nu se poate susține că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiție. În ceea ce privește epuizarea acestor termene, instanța supremă a subliniat că, fiind vorba de o condiție specială referitoare la exercițiul dreptului la acțiune, în absența îndeplinirii ei, instanța se află în situația unui fine de neprimire având drept consecință imposibilitatea analizării fondului pretențiilor și, deci, respingerea acțiunii, ca prematur introdusă.20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constanța Popescu și Raluca Viorica Zoica Petrescu în Dosarul nr. 2.375/3/2014** al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbățeanu    -----