DECIZIA nr. 565 din 1 octombrie 2019referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 16 aprilie 2020
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Carmen Balaban în Dosarul nr. 10.651/180/2015 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.121D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției de neconstituționalitate, iar pentru partea Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica - S.A. din București prin Sucursala de Transport Bacău, domnul consilier juridic Cristinel Lungu, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Aceasta arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât scot din cauză executorul judecătoresc, în contextul la care se ajunge la anularea executării. Acesta este cel mai în măsură să ofere informațiile necesare în privința unei executări silite. Or, executorul judecătoresc nu poate juca rol pasiv, ci activ. Prin procedura criticată se ajunge la anularea unei executări silite de către instanțe inferioare acelora care au confirmat titlul executoriu. Se subminează, astfel, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești. De asemenea, instanța care verifică titlul executoriu în cadrul contestației la executare trebuie să aibă același rang cu cea care a emis titlul pus în executare.4. Se mai susține că, printr-o lege ordinară, se ajunge la afectarea raporturilor de muncă. Or, reglementarea raporturilor de muncă se poate face doar prin Codul muncii, care este o lege organică.5. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica - S.A., prin Sucursala de Transport Bacău, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că a formulat concluzii scrise pe care le depune la dosar.6. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Se arată că autoarea excepției de neconstituționalitate solicită, de fapt, modificarea și completarea legii. Se susține că normele legale criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenței conferite prin art. 126 din Constituție. Se învederează că, raportat la art. 651 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 348 din 10 martie 2011, cu privire la art. 713 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 373 din 31 mai 2018, iar referitor la art. 717 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 303 din 8 mai 2018. Nu prezintă relevanță faptul că instanța de executare are un grad mai mic decât instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, întrucât instanța de executare nu realizează un control judecătoresc al acesteia, urmând o procedură strictă ale cărei coordonate au fost fixate de legiuitor.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 10.651/180/2015, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Carmen Balaban, într-un dosar având ca obiect soluționarea unui apel formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a admis în parte o contestație la executare.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât instanța judecă acea contestație la executare silită fără citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, ea nefiind specializată și în dreptul muncii. Dacă instanța judecă cererea pe alte motive decât cele care au stat la baza pronunțării titlului executoriu a cărei executare silită este contestată, se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanță mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanței care a pronunțat decizia definitivă, irevocabilă și executorie și pentru motive diferite de cele care au stat la baza dispunerii deciziei de sancționare/concediere/pierderea drepturilor câștigate în litigiul de muncă. 9. Apreciază că instanța trebuie să verifice competența din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicțional sau instanței competente pentru soluționarea cu celeritate în situația constatării propriei necompetențe.10. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.13. În virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. 14. Cu privire la prevederile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, soluția legislativă actuală reprezintă rezultatul modificării soluției legislative cuprinse inițial în Codul de procedură civilă actual, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014.15. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la stabilirea, în toate cazurile, a judecătoriei ca fiind instanța de executare, soluția aleasă de legiuitor este una adecvată, care are în vedere principiul proximității justiției față de justițiabil, dar și buna administrare a justiției, având în vedere faptul că judecătoria este instanța plasată cel mai aproape de locul unde se desfășoară executarea silită, putând fi efectuate astfel mai facil verificările necesare bunei desfășurări a procedurii de executare silită. Totodată, trebuie ținut cont de faptul că instanța de executare soluționează atât contestația la executare, cât și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, dacă legea nu prevede altfel, soluția legiuitorului de a desemna judecătoria ca fiind instanța de executare înscriindu-se și din acest punct de vedere în logica argumentelor mai sus prezentate, în scopul asigurării, în principal, a celerității procedurii execuționale și a unei eficiente administrări a justiției.16. Cât privește dispozițiile art. 713 din Codul de procedură civilă, soluția prevăzută de textul criticat are drept fundament însăși natura juridică a contestației la executare, ca mijloc procedural deschis contra măsurilor de executare nelegale, astfel încât acela care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare. Prin urmare, pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond, de natură a repune în discuție fondul pricinii, întrucât acestea trebuia formulate cu prilejul soluționării cauzei, în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Admiterea unei soluții contrare ar fi de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 430 din noul Cod de procedură civilă, a hotărârii puse în executare. Ideea a fost subliniată și în jurisprudența Curții Constituționale, cu ocazia controlului de constituționalitate exercitat asupra art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006.17. În ceea ce privește prevederile art. 717 din Codul de procedură civilă, acestea instituie unele reguli privind procedura de judecare a contestației la executare. Cu referire la semnificația trimiterii pe care dispozițiile legale criticate o fac la aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanță, în doctrină sa arătat că legea are în vedere, în primul rând, aplicabilitatea și în materia contestației la executare a principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil, cum sunt cele privitoare la dreptul la apărare, contradictorialitate, oralitate, nemijlocire, la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, la descoperirea adevărului etc.18. Soluțiile date de instanța judecătorească asupra contestației la executare pot face obiectul controlului judiciar, partea interesată având posibilitatea de a obține în fața instanței care soluționează calea de atac, exercitată în termenele și condițiile prevăzute de lege (a se vedea dispozițiile art. 718 din noul Cod de procedură civilă), îndreptarea erorilor săvârșite de instanța care a soluționat contestația la executare.19. Trebuie menționat și faptul că potrivit prevederilor alin. (4) ale art. 717 din Codul de procedură civilă, la cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanța va putea solicita relații și explicații scrise de la executorul judecătoresc. Cu privire la textul amintit, în doctrină s-a arătat că relațiile și explicațiile solicitate de instanță nu pot fi depuse de executorul judecătoresc decât în scris, acesta neputând fi solicitat a se prezenta personal în fața instanței, legiuitorul apreciind că actele aflate în dosarul de executare împreună cu explicațiile scrise ale executorului judecătoresc sunt suficiente pentru lămurirea situației. Cu toate acestea, dacă instanța procedează la citarea sau convocarea executorului judecătoresc, acesta din urmă ar trebui să se prezinte în fața instanței, în temeiul obligației generale a terților de sprijinire a realizării justiției (art. 11 din noul Cod de procedură civilă). Cu toate acestea, în niciun caz executorul judecătoresc nu va putea fi citat în calitate de parte a procedurii execuționale, întrucât acesta este organul învestit, potrivit legii, să îndeplinească serviciul public al executării silite a titlurilor executorii.20. Referitor la art. 720 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, acest text reglementează soluțiile care pot fi pronunțate de instanța de executare. Astfel, dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.21. Regulile procedurale criticate - convergente cu imperativul soluționării de urgență a contestației la executare - dau expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim și previzibil).22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: – Art. 631 alin. (2): „(2) Dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau de natura obligațiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părților.“;– Art. 651 alin. (1): „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.“; – Art. 713 alin. (1) și (3):(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.[…](3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.– Art. 717 alin. (1) și (4):(1) Contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.[…](4) La cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanța va putea solicita relații și explicații scrise de la executorul judecătoresc.– Art. 720 alin. (1): „(1) Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.“ 25. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (1) și (3) privind legile organice, art. 126 alin. (1)-(5) privind instanțele judecătorești, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită, în esență, că executorul judecătoresc nu este citat în calitate de parte cu ocazia judecării contestației la executare și de faptul că instanța care judecă respectiva contestație nu este instanța care a emis hotărârea ce constituie titlu executoriu, de obicei, o instanță superioară în grad. Tocmai de aceea, având în vedere competența materială a instanțelor judecătorești, autoarea excepției solicită ca instanța judecătorească care judecă respectiva contestație la executare să verifice competența din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicțional sau instanței competente [în opinia sa, cea care a emis hotărârea], pentru soluționarea cu celeritate în situația constatării propriei necompetențe. Așadar, autoarea excepției de neconstituționalitate formulează atât critici punctuale de neconstituționalitate, cât și critici prin care solicită modificarea legii.27. Curtea constată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu.28. În acest sens, Curtea reține că executarea silită este pornită la cererea creditorului adresată executorului judecătoresc la care este atașat și titlul executoriu [art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. În termen de 3 zile de la primirea cererii, în urma verificărilor efectuate, executorul judecătoresc poate dispune, prin încheiere, deschiderea dosarului de executare sau, după caz, poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În caz de dispunere a deschiderii dosarului de executare, executorul judecătoresc va solicita instanței de judecată încuviințarea executării silite, prilej cu care instanța de executare verifică dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul constituie sau nu, potrivit legii, titlu executoriu [art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Prin urmare, încuviințarea executării silite va fi dispusă în urma parcurgerii unor etape procesuale în cadrul cărora este verificat caracterul executoriu al hotărârii sau al înscrisului. De asemenea, debitorul poate contesta titlul executoriu și poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pe calea contestației la executare, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă [a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-14].29. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției. Așadar, executorii judecătorești nu sunt părți în procese, ci ei contribuie la activitatea de înfăptuire a justiției și, prin urmare, nu există vreun motiv ca aceștia să fie citați ca părți în cadrul verificării de către instanța judecătorească a procedurilor de executare silită. De altfel, legiuitorul a stabilit la art. 5 din aceeași lege că activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenență politică, avere sau origine socială, iar rolul instanței judecătorești este acela de a verifica că procedurile de executare silită s-au desfășurat în parametrii legali.30. Prin urmare, nu se pune problema unei necorelări legislative, contrară normelor de tehnică legislativă, de natură să încalce exigențele de calitate și previzibilitate ale normelor juridice, așa cum susține autoarea excepției, ci neaplicarea procedurii regularizării cererii în cazul contestației la executare reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a înțeles să eficientizeze și să accelereze astfel o etapă a executării silite, în condițiile în care accesul liber la justiție este pe deplin asigurat, contestatorul având posibilitatea reală și efectivă de a se adresa instanțelor de judecată pentru contestarea actelor de executare silită.31. Mai mult decât atât, argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanță mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanței care a pronunțat decizia definitivă, irevocabilă și executorie și pentru alte motive decât cele reținute de prima instanță, vizează, în fapt, și chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii, precum și de o eventuală modificare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003).32. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 126 alin. (1) și (2)-(5) privind instanțele judecătorești și nici a art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituție.33. În ceea ce privește invocarea art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, a art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și a art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. Astfel, art. 52 alin. (1) și (2) nu privește procedura în fața instanțelor judecătorești, în legătură cu art. 53 Curtea nu a constatat încălcarea vreunui drept fundamental, iar art. 154 alin. (1) nu se referă la ipoteza în care se află autoarea excepției de neconstituționalitate.34. Referitor la invocarea art. 73 alin. (1) și (3) privind legile organice din Constituție, Curtea constată că autoarea excepției nu arată în ce fel prevederile legale criticate încalcă aceste dispoziții constituționale.35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Balaban în Dosarul nr. 10.651/180/2015 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae-----
| EMITENT |
| Valer Dorneanu | - președinte |
| Marian Enache | - judecător |
| Daniel Marius Morar | - judecător |
| Mona-Maria Pivniceru | - judecător |
| Gheorghe Stan | - judecător |
| Livia Doina Stanciu | - judecător |
| Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
| Varga Attila | - judecător |
| Fabian Niculae | - magistrat-asistent |
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 10.651/180/2015, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Carmen Balaban, într-un dosar având ca obiect soluționarea unui apel formulat împotriva unei sentințe civile prin care s-a admis în parte o contestație la executare.8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât instanța judecă acea contestație la executare silită fără citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, ea nefiind specializată și în dreptul muncii. Dacă instanța judecă cererea pe alte motive decât cele care au stat la baza pronunțării titlului executoriu a cărei executare silită este contestată, se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanță mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanței care a pronunțat decizia definitivă, irevocabilă și executorie și pentru motive diferite de cele care au stat la baza dispunerii deciziei de sancționare/concediere/pierderea drepturilor câștigate în litigiul de muncă. 9. Apreciază că instanța trebuie să verifice competența din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicțional sau instanței competente pentru soluționarea cu celeritate în situația constatării propriei necompetențe.10. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Acesta arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.13. În virtutea acestui mandat constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. 14. Cu privire la prevederile art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, soluția legislativă actuală reprezintă rezultatul modificării soluției legislative cuprinse inițial în Codul de procedură civilă actual, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014.15. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la stabilirea, în toate cazurile, a judecătoriei ca fiind instanța de executare, soluția aleasă de legiuitor este una adecvată, care are în vedere principiul proximității justiției față de justițiabil, dar și buna administrare a justiției, având în vedere faptul că judecătoria este instanța plasată cel mai aproape de locul unde se desfășoară executarea silită, putând fi efectuate astfel mai facil verificările necesare bunei desfășurări a procedurii de executare silită. Totodată, trebuie ținut cont de faptul că instanța de executare soluționează atât contestația la executare, cât și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, dacă legea nu prevede altfel, soluția legiuitorului de a desemna judecătoria ca fiind instanța de executare înscriindu-se și din acest punct de vedere în logica argumentelor mai sus prezentate, în scopul asigurării, în principal, a celerității procedurii execuționale și a unei eficiente administrări a justiției.16. Cât privește dispozițiile art. 713 din Codul de procedură civilă, soluția prevăzută de textul criticat are drept fundament însăși natura juridică a contestației la executare, ca mijloc procedural deschis contra măsurilor de executare nelegale, astfel încât acela care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare. Prin urmare, pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond, de natură a repune în discuție fondul pricinii, întrucât acestea trebuia formulate cu prilejul soluționării cauzei, în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. Admiterea unei soluții contrare ar fi de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 430 din noul Cod de procedură civilă, a hotărârii puse în executare. Ideea a fost subliniată și în jurisprudența Curții Constituționale, cu ocazia controlului de constituționalitate exercitat asupra art. 399 alin. (3) din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 935 din 19 decembrie 2006.17. În ceea ce privește prevederile art. 717 din Codul de procedură civilă, acestea instituie unele reguli privind procedura de judecare a contestației la executare. Cu referire la semnificația trimiterii pe care dispozițiile legale criticate o fac la aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Codul de procedură civilă pentru judecata în primă instanță, în doctrină sa arătat că legea are în vedere, în primul rând, aplicabilitatea și în materia contestației la executare a principiilor fundamentale ale dreptului procesual civil, cum sunt cele privitoare la dreptul la apărare, contradictorialitate, oralitate, nemijlocire, la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, la descoperirea adevărului etc.18. Soluțiile date de instanța judecătorească asupra contestației la executare pot face obiectul controlului judiciar, partea interesată având posibilitatea de a obține în fața instanței care soluționează calea de atac, exercitată în termenele și condițiile prevăzute de lege (a se vedea dispozițiile art. 718 din noul Cod de procedură civilă), îndreptarea erorilor săvârșite de instanța care a soluționat contestația la executare.19. Trebuie menționat și faptul că potrivit prevederilor alin. (4) ale art. 717 din Codul de procedură civilă, la cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanța va putea solicita relații și explicații scrise de la executorul judecătoresc. Cu privire la textul amintit, în doctrină s-a arătat că relațiile și explicațiile solicitate de instanță nu pot fi depuse de executorul judecătoresc decât în scris, acesta neputând fi solicitat a se prezenta personal în fața instanței, legiuitorul apreciind că actele aflate în dosarul de executare împreună cu explicațiile scrise ale executorului judecătoresc sunt suficiente pentru lămurirea situației. Cu toate acestea, dacă instanța procedează la citarea sau convocarea executorului judecătoresc, acesta din urmă ar trebui să se prezinte în fața instanței, în temeiul obligației generale a terților de sprijinire a realizării justiției (art. 11 din noul Cod de procedură civilă). Cu toate acestea, în niciun caz executorul judecătoresc nu va putea fi citat în calitate de parte a procedurii execuționale, întrucât acesta este organul învestit, potrivit legii, să îndeplinească serviciul public al executării silite a titlurilor executorii.20. Referitor la art. 720 alin. (1) noul Cod de procedură civilă, acest text reglementează soluțiile care pot fi pronunțate de instanța de executare. Astfel, dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.21. Regulile procedurale criticate - convergente cu imperativul soluționării de urgență a contestației la executare - dau expresie exigențelor normelor constituționale, convenționale și legale privitoare la dreptul la un proces echitabil, în termen rezonabil (optim și previzibil).22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: – Art. 631 alin. (2): „(2) Dispozițiile prezentei cărți constituie dreptul comun în materie de executare silită, indiferent de izvorul sau de natura obligațiilor cuprinse în titlul executoriu ori de calitatea juridică a părților.“;– Art. 651 alin. (1): „(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.“; – Art. 713 alin. (1) și (3):(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.[…](3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.– Art. 717 alin. (1) și (4):(1) Contestația la executare se judecă cu procedura prevăzută de prezentul cod pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, dispozițiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.[…](4) La cererea părților sau atunci când apreciază că este necesar, instanța va putea solicita relații și explicații scrise de la executorul judecătoresc.– Art. 720 alin. (1): „(1) Dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.“ 25. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (1) și (3) privind legile organice, art. 126 alin. (1)-(5) privind instanțele judecătorești, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.26. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită, în esență, că executorul judecătoresc nu este citat în calitate de parte cu ocazia judecării contestației la executare și de faptul că instanța care judecă respectiva contestație nu este instanța care a emis hotărârea ce constituie titlu executoriu, de obicei, o instanță superioară în grad. Tocmai de aceea, având în vedere competența materială a instanțelor judecătorești, autoarea excepției solicită ca instanța judecătorească care judecă respectiva contestație la executare să verifice competența din oficiu, urmând ca dosarul să fie transmis pe cale administrativă organului jurisdicțional sau instanței competente [în opinia sa, cea care a emis hotărârea], pentru soluționarea cu celeritate în situația constatării propriei necompetențe. Așadar, autoarea excepției de neconstituționalitate formulează atât critici punctuale de neconstituționalitate, cât și critici prin care solicită modificarea legii.27. Curtea constată că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu.28. În acest sens, Curtea reține că executarea silită este pornită la cererea creditorului adresată executorului judecătoresc la care este atașat și titlul executoriu [art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă]. În termen de 3 zile de la primirea cererii, în urma verificărilor efectuate, executorul judecătoresc poate dispune, prin încheiere, deschiderea dosarului de executare sau, după caz, poate refuza motivat deschiderea procedurii de executare. În caz de dispunere a deschiderii dosarului de executare, executorul judecătoresc va solicita instanței de judecată încuviințarea executării silite, prilej cu care instanța de executare verifică dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul constituie sau nu, potrivit legii, titlu executoriu [art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Prin urmare, încuviințarea executării silite va fi dispusă în urma parcurgerii unor etape procesuale în cadrul cărora este verificat caracterul executoriu al hotărârii sau al înscrisului. De asemenea, debitorul poate contesta titlul executoriu și poate solicita anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite pe calea contestației la executare, în temeiul art. 712 din Codul de procedură civilă [a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-14].29. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției. Așadar, executorii judecătorești nu sunt părți în procese, ci ei contribuie la activitatea de înfăptuire a justiției și, prin urmare, nu există vreun motiv ca aceștia să fie citați ca părți în cadrul verificării de către instanța judecătorească a procedurilor de executare silită. De altfel, legiuitorul a stabilit la art. 5 din aceeași lege că activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenență politică, avere sau origine socială, iar rolul instanței judecătorești este acela de a verifica că procedurile de executare silită s-au desfășurat în parametrii legali.30. Prin urmare, nu se pune problema unei necorelări legislative, contrară normelor de tehnică legislativă, de natură să încalce exigențele de calitate și previzibilitate ale normelor juridice, așa cum susține autoarea excepției, ci neaplicarea procedurii regularizării cererii în cazul contestației la executare reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a înțeles să eficientizeze și să accelereze astfel o etapă a executării silite, în condițiile în care accesul liber la justiție este pe deplin asigurat, contestatorul având posibilitatea reală și efectivă de a se adresa instanțelor de judecată pentru contestarea actelor de executare silită.31. Mai mult decât atât, argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora se poate ajunge la reformarea titlului executoriu printr-o altă cale de atac neprevăzută de lege, de către o instanță mai mică în grad, cu o structură organizatorică diferită de cea a instanței care a pronunțat decizia definitivă, irevocabilă și executorie și pentru alte motive decât cele reținute de prima instanță, vizează, în fapt, și chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii, precum și de o eventuală modificare a legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003).32. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 15 privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 126 alin. (1) și (2)-(5) privind instanțele judecătorești și nici a art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituție.33. În ceea ce privește invocarea art. 52 alin. (1) și (2) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, a art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și a art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. Astfel, art. 52 alin. (1) și (2) nu privește procedura în fața instanțelor judecătorești, în legătură cu art. 53 Curtea nu a constatat încălcarea vreunui drept fundamental, iar art. 154 alin. (1) nu se referă la ipoteza în care se află autoarea excepției de neconstituționalitate.34. Referitor la invocarea art. 73 alin. (1) și (3) privind legile organice din Constituție, Curtea constată că autoarea excepției nu arată în ce fel prevederile legale criticate încalcă aceste dispoziții constituționale.35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Balaban în Dosarul nr. 10.651/180/2015 al Tribunalului Bacău - Secția I civilă și constată că prevederile art. 631 alin. (2), art. 651 alin. (1), art. 713 alin. (1) și (3), art. 717 alin. (1) și (4) și ale art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae-----
Google Chrome
Mozilla Firefox
Internet Explorer
Apple Safari